Capitolul discutii

Ischemia critică a membrelor inferioare reprezintă o boală în continuă creștere, cu o

incidență ridicată, datorită majorării factorilor de risc precum: Fumatul, hipertensiunea arterială,
diabet și dislipidemie.

Stadiile III și IV din clasificarea LeRiche-Fontaine, sunt reprezentate de ischemie critică

cu durere de repaus, tulburări trofice cutanate și chiar necroză sau gangrenă. Tratamentul
medical al ischemiei poate fi unul endovascular, prin: proceduri endovasculare ( angioplastie
percutană transluminală și stentare), proceduri chirurgicale ( trombendarterectomie, bypass și
proceduri hibrid) și in final, pentru a salva viața pacientului, amputația membrului afectat.

Lotul studiat cuprinde 60 de pacienți din clinica Medicală 2 pe secția de chirurgie

vasculară, selectați conform criteriilor de includere, descrise la capitolul “introducere”. În ceea
ce priveste distribuția lotului studiat in funcție de sex, 22% din pacienți sunt de sex feminin și
78% sunt de sex masculin, ceea ce confirm faptul ca ischemia critică a membrelor inferioare
este mai des întâlnită în rândul bărbațiilor.

In studiul efectuat, ponderea mai mare de boală o au pacienții din mediul urban, fiind cu
putin mai mult de jumatate 33 de pacienți (55%), iar in mediul urban 27 de pacienți (45%), s-a
demonstrate astfel ca persoanele din mediu urman au o șansa mai mare de a dezvolta boala.

Distribuția pe grupe de vârstă ilustrează faptul ca ischemia critică este o boala care apare
preponderant dupa vârsta de 50 de ani, când makoritatea prezintă comorbidități associate care
sa favorizeze apariția bolii . Procentul cel mai mare de apariție a bolii este intre 61 si 70 de ani,
30 de pacienți (50%), media de vârstă fiind incadrată tot in acest interval si este de 67 de ani.
Cel mai tânăr pacient care a fost inclus in studiu are vârsta de 43 de ani, iar cel mai în vârstă
este de 82 de ani.

Fumatul influentează considerabil apariția și progresia bolii fiind dependentă de numărul

de țigări fumate pe zi și de anii de fumator, astfel majoritatea paciențiilor sunt foști fumatori sau
fumează in prezent. 41 de pacienții (68%) au asociat fumatul ca factor de risc, iar 19 pacienți
(32%) sunt nefumatori.

Comorbitidățiile cardiovasculare asociate bolii sunt: hipertensiunea arterială, cardiopatia

ischemică și accidentul vascular cerebral. Dintre pacienții luați în studiu, mai mult de jumatate
au asociat hipertensiune arterială (48 de pacienti), necesitând tratament antihipertensiu pentru
controlul bolii. Pacienții cu cardiopatie ischemică (29 de pacienți), prezintă asociat si fibrilație
atrială, aceasta fiind un factor de hipercoagulabilitate, favorizând apariția trombilor și instalarea
mai precoce a ischemiei critice a membrelor inferioare. 8 bolnavi din lotul studiat au suferit in
trecut un accident vascular cerebral.

Diabetul zaharat face parte din categoria factorilor de risc a bolii, în lotul studiat fiind
repartizat astfel: diabet zaharat de tip 1, 1 pacient și diabet zaharat de tip 2, 25 de pacienti.
Prezența acestei patologi asiciate, face mai dificilă tratarea bolii, ulcerele vindecându-se foarte
greu, de cele mai multe ori fiind nevoie de o amputație pentru salvarea vieții pacientului.

În lotul studiat de 60 de pacienți, nu am observat o prezență importantă a dislipidemiei,

doar 20 dintre aceștia avand prezentă dislipidemia ca factor de risc.

Toți pacienții inclusi in studiu au prezentat la internare ischemie de gradul 3 sau 4 după
clasificarea LaRiche Fontaine. Datorită lipsei de cunostințe medicale, in special in mediu rural,
pacienții se prezintă numai dupa apariția complicațiilor locale sau durere care nu cedează la
antialgice uzuale. Potrivit cercetării personale, 48 de pacienți din lotul studiat, s-au prezentat cu
un grad avansat de ischemie, în ultimul grad de boală, gradul 4, iar 12 pacienți s-au prezentat
cu un grad mai mic al ischemiei și anume gradul 3.

În lotul studiat au fost incluși și pacienții la care nu s-a intervenit deloc chirurgical (11
pacienți), aceștia fiind ținuți sub atentă supraveghere in următoarea perioadă, pentru a vedea
daca au sau nu nevoie de o intervenție chirurgicală in viitor. În ceea ce privește tratamentul
endovasculat (angioplastie percutană transluminală) a fost practicat la 8 pacienți, iar tratament
chirurgical (bypass), a fost folosit in 23 de cazuri.

Dintre pacienții care au beneficiat de o intervenție chirurgicală, 47 au avut o evoluție

postoperatorie favorabilă, recuperarea fiind rapidă, iar costurile de spitalizare fiind mult mai
reduse. 13 pacienți au survent complicații postoperatorii, necesitând o amputație pentru
salvarea vietii pacientului, 6 pacienți au necesitat o amputație minoră, iar 7 una majoră de
coapsă.