Psihologia Personalit ii

- note de curs -
 Introducere

1. Definirea conceptului de personalitate

În via a de fiecare zi utiliz m frecvent termenul de personalitate. Este un termen care, de obicei, apare în rela ie
cu procesele de dezvoltare psihic ce se desf oar pe tot parcursul vie ii i al c ror rezultat este apari ia i
manifestarea diferen iat a personalit ii.
Chiar daca diferen ele dintre oameni au fost identificate înc din antichitate, de multe ori ele au fost considerate
a fi în firea lucrurilor i nu s-a încercat explicarea lor. ,,Conceptul modern de personalitate i studierea
procesului de formare a personalit ii sunt fenomene foarte recente, mai noi chiar decât studiile despre cultur i
societate” (Zlate, 2004, p.230).
Prin urmare, este necesar sa delimit m personalitatea ca realitate psihologica de personalitate în calitate de
concept, care devine un punct de reper în abordarea teoretica a personalit ii:
- Ca realitate psihologic , personalitatea desemneaza omul viu, concret empiric, cu vise i deziluzii, cu
realiz ri i e ecuri, omul real; totalitatea psihologic ce caracterizeaz i individualizeaz un om în
particular.
- Abordat ca i concept, personalitatea este cel mai complex obiect de studiu al psihologiei. Acest concept
înglobeaz aproape toat psihologia deoarece nu exist teorie sau concep ie care s nu se raporteze, într-o
masur mai mare sau mai mic , la conceptul de personalitate i teoriile care abordeaz acest concept.
Cu alte cuvinte, se poate spune c , din punct de vedere teoretic, personalitatea este cadrul de referin
fundamental pentru definirea sensului i valorii explicative ale celorlalte no iuni psihologice.
Din punct de vedere practic, personalitatea este cea mai complex realitate uman cu care intr m în contact, o
influen m, o direc ion m, o amelior m, fiind un important ghid în modelarea concreta a omului. Numai prin
referire la personalitate putem în elege i ajuta omul în construc ia sa.
Personalitatea este cea care mediaz receptarea i acceptarea influen elor externe, le integreaz în structurile sale
i le transform în pârghii orientative i reglatorii pentru toate manifest rile sale. Tot ea este cea care
diferen iaz pe cineva de altcineva i d fiec ruia o anumit valoare. Numai omul are personalitate i, pe masur
ce ea se dezvolt , produce o serie de efecte asupra manifest rilor sale: stabilizeaz conduitele, le direc ioneaz
unitar, asigur consensul gândului cu fapta, le face sa fie adaptate la condi iile prezente dar i viitoare, valorific
toate capacit ile i posibilit ile omului.

1.1 Concepte apropiate

Utiliz m zilnic termeni precum: individ, persoan , personalitate. La o analiz mai atent , de i de cele mai multe
ori par sinonimi, cei trei termeni exprim con inuturi diferite:
Termenul de individ1 desemneaz orice entitate indivizibil care este determinat biologic. În aceast
accep iune, el este aplicabil în descrierea i analiza nu numai a omului, ci a oricarui organism viu – plant sau
animal. Termenul individ se aplic tuturor organismelor vii i desemneaz „acea totalitate a
elementelor i însu irilor fizice, biochimice, biologice i psihofiziologice-înn scute sau dobândite-
care se integreaz într-un sistem pe baza mecanismului adapt rii la mediu”(M. Golu, A. Dicu, 1972,
p.239).
Fiind o fiin vie, o entitate biologic i o unitate structural-func ional indivizibil , omul este, primordial, un
individ. Derivat din acest termen este cel de individualitate, ce desemneaz individul luat în ansamblul
propriet ilor sale distinctive i originale. Acest aspect impune, din punct de vedere metodologic, ca fiecare
individ s fie acceptat ca unicitate, practic irepetabil , ca mod de a fi al „generalului în i prin particular”
Persoana (lat. persona- masc , aparen ), se refer explicit la fiin a uman , la modul s u de a fi o
reuniune de tr turi psihomorale interne i psihofizice externe; „ persona est substantia individua
rationalis naturae” / persoana este o substan individual de natura ra ional -(Boethius, sec. VI).
Termenul de persoan este corespondentul, în plan social, al individului în plan biologic. El desemneaz
individul uman concret, într-un cadru rela ional dat, a a cum este perceput de cei din jur. Prin con inut, termenul
de persoan include ansamblul însu irilor psihice, care asigur adaptarea la mediul social istoric i în cadrul
acestor însu iri se subliniaz necesitatea prezen ei componentelor de ordin superior con tient. Se afirm astfel c
omul este persoan în virtutea faptului ca î i define te con tient atitudinile fa de realitate.
Spre deosebire de individ, care este rodul evolu iei biologice, persoana este considerat produs al dezvolt rii
social istorice. Atributul de persoan nu este dat prin na tere; el se dobânde te treptat în ontogenez , gra ie
procesului de socializare. Exist situa ii în care acest atribut se poate pierde: de exemplu, în anumite boli psihice

1
individio (lat.): indivizibil
2
care se caracterizeaz prin alterarea eului, a imaginii de sine, a autopercep iei i a percep iei realit ii
înconjur toare.
Similar cu individualitatea, personalitatea este conceptul care cuprinde întregul sistem al atributelor,
structurilor i valorilor de care dispune o persoan ; este un sistem generic supraordonat al
componentelor bioconstitu ionale, psihice i socio-culturale ale omului (persoana i personalitatea
sunt determina ii atribuite exclusiv omului). Altfel spus, conceptul de personalitate desemneaz
subiectul uman considerat ca unitate bio- psiho-social , ca purt tor al func iilor epistemice (homo
sapiens), comunic rii (homo comunicans), pragmatice (homo faber) i axiologice (homo valens). In
accep ia sistemic , personalitatea este un macrosistem al invarian ilor informa ionali i opera ionali,
ce se exprim constant în conduit i sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect.
Personalitatea este „persoana” plus o not de valoare care se adaug datorit organiz rii superioare a persoanei.
Personalitatea se refer la particularit ile psihice individuale, la ceea ce îl diferen iaz sau deta eaz pe un om
de un altul.
adar, personalitatea are rolul de a raporta un individ la altul c ci o persoan are personalitate numai în rela ie
(comparativ) cu al ii. Esen ial în acest context este faptul c , spre deosebire de persoan , no iunea de
personalitate este intrinsec legat de o dimensiune axiologic , de valoare.
Termenul de personaj se refer la ve mântul social al personalit ii. Personajul se prezint ca o masc în spatele
reia se ascunde persoana. Putem sa în elegem persoana prin intermediul personajului care ne prezint o parte
din personalitatea persoanei dar, în acela i timp, ascunde, relev i tr deaz alte p i ale acesteia. La rândul sau,
personalitatea se exprim prin personaj i sufer chiar unele modific ri prin intermediul acestuia. Exist situa ii
în care între personalitatea persoanei i personaj exist rela ii de armonie, dar pot s apar i situa ii de
contradic ie sau disonan care, atunci când se adâncesc, destructureaz i perturb personalitatea.

Câteva defini ii psihologice ale personalit ii:

G.W. Allport: personalitatea este o unitate a sistemelor dinamice prin care se efectueaz o adaptare
original ;
R. Cattell explic temenul ca fiind un sistem al deprinderilor proprii subiectului, care permit o
previziune asupra comportamentelor acestuia;
W. Stern (fondatorul personologiei) apreciaz c personalitatea este un tot func ional, structurat,
orientat finalist, articulat într-un sistem ierarhic de persoane;
Pentru H. S. Sullivan, este un model de durat relativ a situa iilor periodice interpersonale, ce
caracterizeaz via a uman .
A. Kardiner opereaz o distinc ie între personalitatea de baz ce rezult dintr-o comunitate de
cultur i personalitatea de statut, suprapus primeia i rezultând din pozitia individului în sistemul
social. In acela i curent de idei, G.H. Mead, apoi T. Parsons definesc personalitatea ca un set de
roluri i valori interiorizate.
C.L. Rogers consider c sistemul de personalitate se închide în sine organizându-se i se deschide
spre lume, obiectivându-se în valori.
Dup K. Lewin, persoana i mediul sunt interdependente, unul construindu- se în func ie de cel lalt
sau de ansamblul celorlalte etc.
Consider m personalitatea ca proces i produs, ce integreaz biologicul i ereditatea, psihologicul i
via a concret , socialul i valorile i încerc m s afirm m toate aceste dimensiuni, f a absolutiza pe
una în defavoarea celeilate. În studiul psihologic al personalit ii se deta eaz (în mare) dou
modalit i de abordare: cea factorial preocupat de identificarea i stabilirea corela iilor dintre
tr turi i cea structural , preocupat de surprinderea organiz rii globale a personalit ii, de
identificare a profilelor.

3
Abord ri ale personalit ii în diferitele coli psihologice

P (Perspectiv ) C (Concepte cheie) T (Teoreticieni)

BIOLOGIC - temperament; - EYSENCK

- evolu ie; - BUSS
- adaptare; - KAGAN
- ereditate;
- activitate nervoas superioar ;
- emisfere cerebrale.
COGNITIV - eficacitate; - KELLY
- autoeficacitate; - BANDURA
- tept ri;
- construct personal;
- modelare.
UMANIST - autorealizare; - MASLOW
- creativitate; - ROGERS
- libertate;
- flow (curgere);
- experien .
ÎNV ARE - înt rire; - SKINNER
- recompens ; - DOLLARD
- stimul; - MILLER
- condi ionare.
PSIHODINAMIC - id; - FREUD
- libido; - ADLER
- ego, superego; - JUNG
- conflict, fixa ie. - HORNEY
- FROMM
FACTORIAL - tr turi; - ALLPORT
- tipuri; - CATTELL
- nevrotism;
- extroversie.

4
 Abordarea psihanalitic a personalit ii

Teoria psihanalitic a lui Freud

Instinctele - for e de dinamizare a personalit ii.

Freud a interpretat func ionarea psihicului uman în termeni biologici, prin analogie cu func ionarea
somatic . Cu alte cuvinte, Freud considera c la baza activit ii psihice st a a numita energie psihic , ce difer
sub aspectul formei, dar nu i al con inutului de energia fizic .
Mai mult, el consider c energia fizic poate influen a psihicul, de unde rezult conceptul psihanalitic de
instinct. Instinctul constituie reprezentarea mintal a unor stimuli de natur fiziologic . Instinctul devine, la
Freud, baza care activeaz i direc ioneaz personalitatea. Termenul cel mai potrivit este cel de impuls (driving
force). Instinctele constituie o form de energie care face leg tura dintre nevoile biologice i dorin ele de natur
psihic i are rol motivator. Se poate spune c Freud este partizanul unei teorii homeostatice asupra
personalit ii. Scopul instinctului este satisfacerea nevoii i prin aceasta, reducerea tensiunii nervoase. Freud
este de p rere c energia psihic poate fi îns i deplasat iar modul în care se realizeaz aceast deplasare
determin modul în care se structureaz personalitatea.
Interesele, atitudinile, preferin ele adultului nu sunt altceva dec t forme de deplasare a acestor tendin e
(instincte) de natur subcon tient .
Instinctele se clasific în dou mari categorii:
a) Instinctele vie ii (Eros)
Au drept scop supravie uirea individului i speciei prin satisfacerea unor nevoi cum ar fi nevoia de hran ,
aer, sex.
Energia psihic specific acestor instincte este denumit de Freud 1ibido.
Cel mai important instinct al vie ii este, dup Freud, cel sexual, care este definit într-un sens mai larg, i
anume cel de activit i agreabile.
b) Instinctele mor ii (Thanatos)
O component important a instinctului mor ii o reprezint tendin a agresiv care reprezint dorin a de
distrugere deplasat de la propria persoan spre alte obiecte i persoane.

Structura personalit ii

Ini ial Freud diviza personalitatea în trei ni v el e sau i ns t a n e: c o n t i e n t - u t i l i z a t în sensul obi nuit
al termenului, subcon tient i incon tient.
Con tientul reprezint pentru Freud un aspect limitat al personalit ii pentru c doar o mic parte a
gândurilor, sentimentelor, senza iilor se afl în con tiin la un moment dat.
(F când o compara ie cu un iceberg, Freud considera ca fiind con tientul ceea ce se vede la suprafa ).
Incon tientul reprezint partea ce a mai important a psihismului uman i cuprinde instinctele, dorin ele
care direc ioneaz comportamentul uman. Incon tientul este principala surs motivatoare a vie ii psihice i
cuprinde for e i energii pe care omul nu le poate controla.
Precon tientul este depozitul a mi nt ir i l or , gândurilor, i ma g i n i l o r de care s u b i ec t u l nu este
con tient pe moment, dar care pot fi aduse cu u urin în con tiin . Ulterior, Freud i-a revizuit teoria i a
descris trei structuri ps ihice cunoscute.
Id-ul
corespunde conceptului de incon tient (de i exist i aspecte necon tientizate i la nivel de ego i super-
ego)
este rezervorul tuturor instinctelor;
con ine energia psihica numit libido;
are drept obiectiv satisfacerea nevoilor fiziologice;
opereaz pe baza principiului pl cerii (adic pentru evitarea durerii si cre terea satisfactiei prin reducerea
tensiunii);
caut satisfacerea imediat a instinctelor;
este o instan psihic primitiv , amoral , insistent i turbulent care nu percepe realitatea (se comport ca
un copil mic);
ob ine satisfac ie prin activit i reflexe sau prin intermediul unor ac iuni halucinatorii sau fanteziste, de tip
5
 substitutiv, pe care Freud le nume te procese primare.
Pe m sur ce copilul evolueaz , el începe s i dea seama de cerin ele lumii reale (nu po i lu a hrana de la
altcineva f a suporta consecin ele), dezvoltând capacit i psihice specifice adultului, capacit i pe care Freud
le denume te procese secundare.
Ego:
se comporta în acord cu principiul realit ii;
este st pânul ra ional al vie ii psihice;
are rolul de a ajuta Id-ul s ob in satisfac ii într-o maniera convenabil , acceptabil social; (Deci nu
blocheaz , ci amân sau redirec ioneaz maniera de satisfacere a tendin elor ld-ului) (Freud compar Ego-ul
cu c re ul care strune te un cal n va .)
serve te la doi st pâni Id-ul i realitatea, c utând s realizeze o mediere între cei doi.
Super-ego
un set incon tient de credin e, atitudini, norme morale însu ite de individ în copil rie (no iunile de bine sau
u).
latura moral a personalit ii;
se însu te în jurul vârstei de 5-6 ani i cuprinde regulile de conduit pe care le transmit p rin ii copilului.
Prin intermediul pedepselor, recompenselor i exemplelor, copilul înva care sunt comportamentele
agreate de p rin i.
Aceste reguli de comportament moral sunt internalizate i mai târ ziu se constat c a d u l t u l începe s i
autoadministreze recompense i sanc iuni.
Controlul parental este înlocuit de autocontrol.
Super-ego-ul:
este puternic, ira ional, orb;
are rolul de a inhiba tendin ele instinctive ale Id-ului;
are drept obiectiv perfec ionarea moral .
Ego-ul se afl sub presiunea celor dou puternice for e opuse, aflate în conflict. Ego-ul are de luptat cu:
Id-ul, realitatea i cu Super-ego-ul.
Când Ego-ul este prea sever presat, apare anxietatea (team tar obiect bine precizat).
Freud considera c anxietatea reprezint o important p a r t e a p s i h i c u l u i i are un rol d e c i s i v în
d e c l a n a r ea comportamentelor psihopatologice: nevrotice i psihotice.
El era de p rere c sursa anxiet ii primare se afl în trauma cauzat de na tere. (F tul se afl protejat în
interiorul organismului mamei i toate nevoile sale sunt satisf cute pe loc. Odat cu na terea, copilul este
aruncat într-o lume ostil ).

Freud distinge trei forme de anxietate:

1. Anxietate obiectiv - implic team de pericole tangibile (de foc, ap , de cutremur).
- are un scop adaptativ, de a ap ra organismul de pericole;
- ea dispare atunci când dispare amenin area;
- poate îmbr ca aspecte patologice, când devine fobie.
2. Anxietatea nevrotic - i are or igi ni l e în copil rie, în conflictul dintre nevoia de satisfacere a
instinctelor i datele realit ii;
- ea cap un caracter incon tient;
- reprezint teama de a fi pedepsit pentru satisfacerea unor tendin e instinctive (mai ales sexuale i
agresive).
3. Anxietatea moral
- rezult din conflictul dintre tendin ele Id-ului i cerin ele Super-ego-ului (este teama de propria
con tiin , culpabilitatea, ru inea).
Indiferent din ce categorie face parte, prezen a anxiet ii reprezint un semnal de alarm c lucrurile nu
merg cum ar trebui. În organism se acumuleaz o tensiune care trebuie desc rcat . Anxietatea previne subiectul
de faptul c Ego-ul s u este amenin at i dac nu se ia o m sur , el va fi dep it.
Cum poate Ego-ul s se apere ?
- subiectul poate fugi de situa ia amenin toare;
- poate s i refuleze instinctele;
- poate urma perceptele pe care i le impune propria con tiin .
Dac nici una din aceste metode ra ionale nu d rezultate, subiectul apeleaz la mecanisme ira ionale
de ap rare ale Ego-ului.
Mecanismele de ap rare ale Ego-ului reprezint neg ri sau distorsion ri ale realit ii, ele operând în
6
plan incon tient.
• Reprimarea (refularea):
- este eliminarea involuntar (incon tienta) a unor con inuturi din con tiin , (ex.: uitarea unor con inuturi
psihice indezirabile, de pild , refularea instinctului sexual pan la impoten );
- este specific tuturor comportamentelor nevrotice.
• Forma iunea reac ional :
- în lupta împotriva unui impuls inacceptabil, subiectul activeaz opusul acestuia (ex.: o persoan care este
puternic asaltat de impulsuri sexuale poate deveni o lupt toare activ pentru moralitate!)
• Proiec ia:
- reprezint atribuirea propriilor tendin e inacceptabile altei persoane („nu eu îl ur sc, ci el m ur te!").
• Regresia:
- întoarcerea la un stadiu timpuriu al v i e i i psihice (ex.: dezvolt un comportament copil ros i excesiv
de dependent).
Ra ionalizarea
- reinterpretarea propriului comportament într-o manier , mai ra ional , ceea ce îl face s par mai acceptabil
(ex.: justificarea unor acte inaccesibile; „strugurii sunt acri” -cineva care a fost respins î i poate spune c
persoana care l-a respins nu îl merit sau are multe defecte).
Deplasarea
- apare atunci când obiectul spre care se îndreapt satisfacerea unui impuls nu este accesibil, (ex.: so ul
deplaseaz agresivitatea resim it fa de ef asupra so iei sau copilului) .
Sublimarea
- i mp l i c modificarea con inutului instinctului însu i, (ex.:sublimarea energiei sexuale prin intermediul unor
activit i artistice).
Ca i deplasarea, sublimarea reprezint o s o lu ie psihologic de compromis care las o serie de tensiuni
psihice nedesc rcate. Mecanismele de ap rare ale Ego-ului nu func ioneaz decât pe plan incon tient. Dac
acestea distrug (cu excep ia demersului psihanalitic care este controlat) subiectul dezvolt o tulburare psihic .

Fazele psihosexuale ale dezvolt rii personalit ii

Freud era de p rere c omul î i formeaz o personalitate unic i acest proces se realizeaz în copil rie i
are la baz interac iunea p rinte-copil (în primii 5 ani de via ).
Exist situa ii când subiectul nu reu te s dep easc integral un anumit stadiu al dezvolt rii
psihosexuale a personalit ii, r mânând fixat într-un stadiu inferior. Acest lucru se întâmpl pentru c nevoile
respectivului stadiu nu au fost integral satisf cute i conflictele specifice nu au fost rezolvate.
In cazul fixa iei, o parte a energiei psihice r mâne investit în stagiul inferior al dezvolt rii psihice,
pentru celelalt e stadii r mânând mai pu in energie.
Nevoile sexuale ale copilului sunt specifice fiec rui stadiu (N.B.) Freud definea impulsurile sexuale într-
un mod mai larg i anume cel de pl cere sau satisfac ie fizic .
1. Stadiu oral (de la na tere pân la 2 ani):
principala surs de satisfac ie a copilului este gura, (activit ile agreabile: supt, înghi it, mu cat);
cop ilul se afl în dependen total de mam ;
el înva de la mam în acest stadiu dac lumea e bun sau rea, dac îi d satisfac ii sau îl frustreaz , dac e
sigur sau periculoas ;
în acest stadiu au loc dou tipuri de activit i: activitate oral de încorporare i activit i orale agresiv-
sadice.
Un adult fixat în acest stadiul oral de încorporare va efectua în mod excesiv activit i cu caracter oral:
mâncat, b ut, fumat.
Dac subiectul a fost excesiv de gratificat în copil rie, el va dezvolta un tip de personalitate denumit
pasiv-oral , caracterizat mai ales prin optimism i dependen exagerat .
A doua faz oral este faza oral-agresiv care se instaleaz când copilului îi apar din ii. Ca rezultat, al
experien elor dezagreabile copilul poate s i priveasc mama cu dragoste i ur .
Personalit ile fixate în acest stadiu se caracterizeaz prin pesimism, ostilitate i agresivitate. Ele sunt
sarcastice, manifest tendin e sadice fa de ceilal i, sunt invidio i i au tendin a de a-i manipula pe c ei la l i
(tip de personalitate oral-sadic ).
2. Stadiul anal (de la 2 la 4 ani):
este etapa în care începe înv area deprinderilor igienice;
eliminarea fecalelor produce satisfac ie copilului, dar acesta trebuie s înve e s i amâne aceast satisfac ie;
7
 aceast etap este conflictual pentru ambele p i (copil-p rinte);
acum copilul înva faptul c poate exercita un control asupra p rin ilor conformându-se sau nu cerin elor
acestora;
In cazul în care p rin ii sunt excesiv de severi, copilul poate reac iona dou feluri la aceast frustra ie:
a) defece în locuri i în perioade interzise: dac r mân fixa i în acest stadiu, rezult personalitate anal-
agresiv : cruzime, tendin e distructive, crize de nervi, dezordine, îi vede pe ceilal i ca pe ni te obiecte care
trebuie posedate.
b) re inerea de la defecare poate genera personalitatea anal-re inut : înc ânare, zgârcenie, rigiditate,
tendin compulsiv spre cur enie, con tiinciozitate.
3. Stadiul falic ( 4 - 5 ani):
senza iile agreabile î i mut sediul în zona organelor genitale;
copilul pierde mult timp cu explorarea sau manipularea propriilor organe sexuale sau ale altor copii:
masturbare, comportamente fanteziste, copilul este curios în leg tur cu na terea, cu diferen ele de sex,
manifest tendin a de a se c tori cu p rintele de sex opus;
acum apar conflictele legate de masturbare i de dorin ele incestuase ale copilului.
Conflictul de baz în acest stadiu se centreaz în jurul dorin ei sexuale incon iente fa de p rintele de
sex opus, corelat cu dorin a de a înlocui sau distruge pe p rintele de acela i sex.
complexul Oedip (iubirea b iatului pentru mam i dorin a de a-si distruge tat l);
complexul de castrare (anxietatea de castrare, teama c tat l îi va t ia organul sexual). Datorit anxiet ii de
castrare, b ie elul va refula dorin a sexual fa a de mam ajungându-se la rezolvarea complexului Oedip
prin înlocuirea dorin ei sexuale fa de mam cu un sentiment mai acceptabil i prin identificarea cu tat l,
care are, printre altele, ca efect i dezvoltarea Super-ego-ului;
la fete apare complexul Electra (în timpul stadiului falic „obiectul" dragostei feti ei devine tat l);
invidia penisului (feti a îl i invidiaz pe tat pentru ceea ce el posed );
feti ele în acest stadiu au convingerea c au „pierdut" penisul.
Freud considera c la femei nu se rezolv niciodat complet complexul Electra, ceea ce face ca femeile s
aib un Super-ego mai slab.
Rezolvarea acestui complex la fete ar însemna identificarea cu mama i reprimarea iu b ir i i fa de tat .
Rezolvarea insuficient a complexelor descrise pot men ine la vârsta adult diverse variante ale anxiet ii
de castrare sau ale i n v i d i ei penisului.
Personalitatea falic : narcisism, tendin a de a atrage sexul opus, dificult i în a stabili rela ii sexuale
mature cu parteneri de sex opus; nevoie continu de recunoa tere i apreciere, când nu li se acord considera ia
cuvenit manifest sentimente de inferioritate i inadecvare.
Persoana falic masculin Persoana falic feminin
• vanitos. - excesiv de feminin
- sigur de sine - tind s cucereasc b rba ii,
flirteaz frecvent.

- cuceritor
- tendin a de a- i dovedi mereu
masculinitatea.

Urm torii 5-6 ani suni mai l i n i t i i pentru copil, acum instinctele sexuale sunt în faz latent , fiind
sublimate în activit i sportive, hobby-uri, activit i colare i prietenii cu persoane de acela i sex.
4. Stadiul genital:
începe la vârsta pubert ii;
organismul tinde spre maturizare sexual ;
este un stadiu mai pu in conflictual;
energia sexual se descarc prin intermediul unor reful ri socialmente acceptabile;
individul normal g se te satisfac ii în dragoste i munc .

8
 Abordarea neopsihanalitic

Teoria personalit ii la Carl Gustav Jung

C.G.Jung nu este de acord cu Freud în ceea ce prive te natura libido-ului. El consider c libidoul nu este
o energie eminamente sexual , ci o energie vital nediferen iat .
Jung utiliza termenul de libido în dou sensuri ca energie v i t a l difuz i ca energie psihic care
alimenteaz activitatea psihic (pe baza acestei energii sunt posibile activit i psihice cum ar fi percep ia,
gândirea, procese afective etc).
Cantitatea de energie psihic dedicat unei activit i este denumit de Jung valoare. Opusul energiei
psihice este energia fizic pe care o utilizeaz organismul pentru desf urarea activit ii fiziologice. Energia
fizic poate fi transformat în energie psihic i invers, corpul poate afecta mintea i viceversa (vezi bolile
psihosomatice).
Jung pune la baza activit ii psihice trei principii pe baza c rora are loc func ionarea energiei psihice:
1) Principiul contrariilor
Fiecare stare afectiv , gând, dorin î i are opusul s u. F aceast polaritate nu este posibil
procesualitatea vie ii psihice.
Principiul contrariilor este considerat de Jung for a motric a comportamentului; cu cât conflictul între
diverse aspecte polare ale vie ii psihice e mai mare, cu atât se degajeaz mai mult energie psihic .
2) Principiul echivalen ei
Este de fapt principiul conserv rii energiei din fizic , aplicat la domeniul vie ii psihice. Postuleaz faptul
energia psihic nu se pierde, ci doar se transform sau se deplaseaz de la o zon psihic la alta. De exemplu:
dac interesul nostru pentru un domeniu sl be te la un moment dat energia psihic r mas va fi investit în alt
domeniu.
Energia psihic utilizat în stare de veghe pentru activit i con tiente, este dirijat spre activit i de vis
când subiectul se afl în somn. Termenul de echivalen înseamn c noul domeniu spre care s-a îndreptat
energia psihic este echivalent ca valoare pentru subiect.
Dac l u cr u r i l e nu stau a a, excesul de energie psihic r mas se îndreapt spre activit i de natur
incon tient .
3) Principiul entropiei
În fizic se refer la egalizarea nivelului energetic între dou sau mai multe sisteme energetice. Jung arat
pe plan psihic se manifest o tendin de echilibrare în sfera personalit ii. Astfel, de pild , dac dou dorin e
sau credin e difer mult sub aspectul valorii sau intensit ii, energia psihic va tinde s migreze de la zona mai
puternic spre cea mai slab . Sub aspect ideal, la nivelul tuturor sistemelor personalit ii ar trebui s existe un
cuantum egal de energie psihic , dar în via a real , aceast situa ie nu este niciodat atins .
Jung arat , c energia psihic , prin intermediul celor trei principii, asigur dinamismul personalit ii
umane.
Sistemul personalit ii
Personalitatea sau psihicul este alc tuit din mai multe subsisteme separate care nu interac ioneaz unele
cu altele.
a) Ego-ul
reprezint partea con tient a psihicului, responsabil de procese cum ar fi percep ia, gândirea,
sentimentele, memoria, con tienta de sine ;
este responsabil pentru procesele desf urate în starea de veghe;
are o func ie selectiv admi ând la nivelul con tientei doar o anumit parte a stimulil or la care este
supus subiectul;
asigur subiectului sentimentul continuit ii, coeren ei, idealit ii i stabilit ii în modul în care acesta
percepe lumea exterioar .
Jung consider c energia psihic (libido) poate s fie îndreptat spre exterior (rezult tipul extravert) sau
spre interior (rezult tipul introvert).
Fiecare om are în sine ambele atitudini (extra - intro), dar una dintre ele devine dominant , guvernând
modul de comportare al subiectului.
Atitudinea opus (non-dominant ), nu dispare, ci devine o parte a incon tientului personal, de unde este
capabil s influen eze comportamentul subiectului.
Jung descrie, pe lâng introversie i extraversie, i a a numitele func ii psihice care sunt modalit i

9
diferite prin care subiectul se raporteaz atât la lumea extern cât i la cea intern .
Acestea sunt: gândirea i sentimentul (afectivitate) care alc tuiesc func ia ra ional i sensibilitatea i
intui ia care alc tuiesc func ia ira ional .
Prin intermediul func iei ra ionale este evaluat realitatea, se organizeaz i se categorizeaz
experien ele. Cele dou func ii: gândirea i sentimentele sunt opuse. Sentimentele (afectivitatea) evalueaz
experien ele în termenii pl cut-nepl cut în timp ce gândirea evalueaz experien ele în termenii adev rat sau
fals. Sensibilitatea i intui ia alc tuiesc func ia ira ional . Aceasta nu evalueaz experien ele, ci pur i simplu st
la baza tr irii lor.
Jung arat c fiecare individ are în sine toate cele patru func ii, una din perechi fiind dominant , celelalte
fiind ascunse în incon tientul personal.

Tipuri psihologice
1. Extravert gânditor, tr ie te în concordan cu un sistem de reguli rigide, tinde s i reprime
sentimentele i emo iile, are tendin a de a fi obiectiv i dogmatic în gânduri i opinii.
2. Extravert sentimental, i reprim logica i este implicat emo ional. Se comport în acord cu un
sistem de valori, tradi ii si norme înv ate. Este deosebit de sensibil la expecta iile i la opiniile celor lal i.
3. Extravert sensibil: este centrat pe fericire i pl cere; caut mereu noi experien e i senza ii; este
puternic orientat spre realitate i foarte adaptabil la persoane i situa ii noi.
4. Extravert intuitiv, este deosebit de dotat pentru afaceri si politic , pentru c de ine o mare abilitate
de a profita de pe urma situa iilor. Este atras de idei noi, este creativ i-i poate inspira pe al ii, determinându-i s
ac ioneze.
5. Introvert gânditor: nu se în elege cu c e i l a l i , are dificult i de a- i comunica ideile, este rece i
lipsit de considera ie pentru ceilal i.
6. Introvert sentimental: la acest tip de subiect este reprimata atât gândirea cât i exprimarea
deschis a st rilor afective. Pare misterios i inaccesibil pentru ceilal i; este lini tit, modest, copil ros i acord
pu in aten ie sentimentelor si gândurilor celorlal i.
7. Introvert sensibil: închis în sine, ira ional, deta at de via a de zi cu zi. Prive te majoritatea
aspectelor vie ii cu bun voin i amuzament. Este sensibil la frumos, se concentreaz asuprasenza iilor si îsi
reprim intui ia.
8. Introvert intuitiv se concentreaz atât de mult asupra aspectelor intuitive, încât are un contact
redus cu realitatea. Este vis tor i chiar vizionar. Este greu de în eles pentru ceilal i care îl consider ciudat i
excentric.
Tipurile pure sunt rare.

Jung este de p rere c ego-ul (nivelul con tient) are o importan secundar în determinarea
comportamentului uman, comparativ cu nivelele incon tiente (aici este de acord cu Freud).
b) Incon tientul personal
- reprezint un nivel mai superficial al incon tientului;
- seam cu conceptul de precon tient la Freud;
-cuprinde con inuturi care au fost cândva în con tiin , dar au fost uitate sau reprimate pentru c au fost
fie neimportante, fie stresante;
- exist o permanent circula ie în ambele sensuri între ego i incon tientul personal;
- experien ele aflate în incon tientul personal sunt grupate în ceea ce Jung denumea prin termenul de
complexe.
Un complex reprezint o structur alc tuit din emo ii, amintiri, dorin e, c en t r a t e în jurul unei teme
majore.
Exemplu: complexul de putere - persoana poate încerca s devin puternic , s se identifice sau s se
afilieze la grupuri care reprezint puterea. De pild , poate face sport de performan .
Complexul sau complexele dirijeaz comportamentul subiectului. Odat complexul format, acesta nu
se mai afl sub control con tient, dar el poate impune sau poate interfera cu planul c o n t i i n ei. Subiectul care
posed un complex nu este con tient de influen a directoare a acestuia, de i ceilal i oameni pot observa
orientarea sa determinant într-o direc ie sau alta.
Jung este de p rere c de i majoritatea complexelor sunt nocive i produc tulbur ri nevrotice, totu i
unele dintre ele pot avea i un efect benefic asupra personalit ii, cum ar fi, de pild , complexul
perfec ionismului sau nevoia de realizare.
Jung, c o n s i d er c complexul îsi are originile în experien ele din copil rie, în cele ancestrale, dar i
în cele ale v i e i i de adult.
c) Incon tientul colectiv (incon tientul transpersonal)
10
 - reprezint nivelul cel mai profund i mai greu accesibil al incon tientului;
- ine de experien ele acumulate de specia uman ;
- este depozitul experien elor ancestrale;
- sunt mo tenite în mod indirect, sub form latent (ex. avem în noi în mod poten ial teama de arpe).
Pentru ca predispozi iile s devin realit i, sunt necesare anumite experien e individuale.
Jung consider c exist anumite experien e bazale care sunt specifice fiec rei genera ii.
Astfel, de pild , oamenii s-au confruntat dintotdeauna cu figuri materne, au tr it experin a na terii i a
mor ii, s-au confruntat cu necunoscutul, cu terori nocturne, cu nevoia de putere, de statut, cu figuri divine sau cu
reprezentan i ai for elor negative (vezi fig. lui Satan). Aceste experin e universale vor marca modul de a percepe
i reac iona la datele realit ii.
Jung face constatarea c pacien ii s i evocau în cursul analizei acelea i tipuri de fantasme sau
simboluri care puteau fi întâlnite i în cu lt u r i l e primitive.

Arhetipurile

Aceste e x p er i e n e ancestrale stocate la n i v e l u l incon tientului colectiv sunt exprimate sub form de
imagini sau simboluri pe care Jung le denumea arhetipuri.
Acestea nu reprezint amintiri b i n e structurate ci doar ni te predispozi ii care au nevoie de experien e
actuale pentru a se defini i structura. Ele se manifest în visele i fantasmele oamenilor.
Exemple de arhetipuri descrise de Jung: figura eroului, figura c o p i l u l u i , Dumnezeu, moartea, puterea,
trânul în elept.
Exist unele arhetipuri care sunt mai bine dezvoltate i influen eaz via a psihic în mod mai sistematic.
Acestea sunt: persona, anima i animus, umbra, self-ul.
a) Persona
Termenul se refer la masca purtat de actor i reprezint masca, aspectul social pe care îl afi eaz subiectul,
încercând s par altceva decât este în realitate.
Este necesar pentru c oamenii sunt nevoi i s joace diverse roluri sociale pentru a face fa cerin elor
profesionale i pentru a interac iona cu cei la l i.
De i este un aspect util omului, persona include i aspecte negative pentru c persona nu reflect natura sa
real . Când ego-ul t i n d e s se confunde cu persona, rezultatul este i n f l a ia personei . ( s u b i ec t u l ajunge s -
i mint pe ceilal i sau s se mint pe sine).
b) Anima - animus
Jung recunoa te caracterul bisexual al psihismului uman.
Pe plan biologic, este cunoscut faptul c un subiect apar inând unui sex, secret i hormoni corespunz tori
sexului opus, nu numai sexului propriu.
Pe plan psihologic, fiecare individ con ine i caracteristici atitudinale i temperamentale ale sexului opus.
Astfel, psihicul femeii con ine aspecte masculine (arhetipul animus), iar cel al b rba t u lu i, aspecte feminine
(anima).
Aceste arhetipuri contribuie la o mai bun adaptare a speciei pentru c ajut pe individ s în eleag mai
bine caracteristice c el u i la lt sex i direc ioneaz comportamentul de raportare la sexul opus.
c) Umbra este arhetipul cu r cini profunde în a b is u r il e psihismului uman, care cuprinde instinctele
animalice de baz .
Ceea ce societatea consider r u si imoral, ine de acest arhetip.
Aceste aspecte întunecate ale psihicului uman trebuiesc îmblânzite dac oamenii doresc s tr iasc în
armonie unii cu al ii.
Impulsurile primitive trebuiesc reprimate, dep ite sau trebuie luptat împotriva lor, pentru c altfel
individul va fi penalizat.
Jung sesizeaz îns i un paradox: umbra con ine nu numai ceea ce este r u în om, ci i sursa vita lit ii,
spontaneit ii i creativit ii umane. Astfel, dac tendin ele umbrei sunt total reprimate, personalitatea devine
cenu ie i lipsit de via .
Ego-ul are rolul de a dirija foi ele umbrei reprimând instinctele animalice, dar, totodat , l sând acestora
un câmp suficient de expresie pentru a da curs creativit ii i spontaneit ii.
d) Self-ul
Reprezint aspectul de unitate, totalitate i integralitate a personalit ii sau m car aspira ia spre unitate.
Simbolul acestui arhetip este reprezentat în culturile primitive prin termenul de MANDALA sau cercul
magic.
Self-ul reprezint punctul de echilibru între diversele aspecte polare de natur con tient i incon tient i

11
un obiect spre care aspir fiin a uman , dar care este imposibil de atins.
Self-ul este for a motiva ional care împinge personalitatea spre progres i nu iese la iveal pân când
celelalte sisteme ale psihicului nu s-au dezvoltat pe deplin.
Actualizarea deplin a self-ului implic orientarea spre viitor, scopuri, obiective, precum i o cunoa tere
i o percep ie corect a eu -lui propriu.

Dezvoltarea personalit ii
Jung prive te dezvoltarea personalit ii ca fiind orientat spre viitor (auto-actualizare). Persoana prezent
este determinat , atât de ceea ce individul dore te s devin , cât i de trecutul acestuia. Sistemul psihic este atât
teleologic (orientat spre viitor) cât i cauzal (determinat de trecut).
Jung invoc dou principii opuse care stau la baza dezvolt rii personalit ii: progresia (progresul) i
regresia.
In cursul regresiei, libido-ul se retrage din fa a stimulilor externi i se îndreapt spre zonele incon tiente
ale psihismului.
Regresia nu înseamn în mod necesar stoparea progresului, ci dimpotriv poate ajuta pentru c , aceast
cufundare în experien ele incon tiente personale sau colective poate conduce la o revitalizare i actualizare a
unor disponibilit i creative. (Pentru Jung visele reprezint o regresie la planul incon tient).
Un alt principiu pe care Jung îl pune la baza evolu iei personalit ii este cel al sincronicit ii, principiu
care se refer la anumite evenimente ce se petrec simultan. Prin intermediul acestui principiu Jung explic
fenomene cum ar fi clarviziunea .
Jung este de p rere c în univers exista o for care se afl în spatele cauzalit ii. Aceast for este
capabil s se manifeste simultan în psihismul unui individ i în afara sa. Astfel se explic , dup opinia lui,
fenomenele paranormale.
Spre deosebire de Freud, Jung era de p rere c evolu ia personalit ii nu se opre te niciodat (Freud
acord o aten ie exagerat primilor 5 ani de via ). Jung consider c primii ani de via nu sunt hot râtori
pentru formare personalit ii. Ego-ul se formeaz atunci când copilul devine capabil s fac distinc ia între sine
i ceilal i, iar con tien a se formeaz când subiectul începe s spun Eu.
Abia la pubertate psihicul î i contureaz forma i con inutul, acest moment constituind na terea psihic .
Intre 35 i 40 de ani au loc în via a psihic schimb ri majore. (Aceast perioad a fost o perioad de criz
pentru Jung). La aceast vârst problemele de v i a au fost în mare parte rezolvate. Acum mul i pacien i
tr iesc o criz de identitate pe care Jung o consider universal (specific tuturor oamenilor). El a r a t c
energia p s i h i c ce fusese i n v e s t i t în rezolvarea problemelor de via r mâne f obiect. Aceast energie
ar trebui reinvestit în alte aspecte ale existen ei, respectiv în lumea interioar . In a doua parte a v i e i i,
atitudinea trebuie s se restructureze de la extraversie la introversie. Persoana trebuie s se ocupe acum de
aspecte religioase, filosofice i intuitive ale vie ii. Acum trebuie s se ating un echilibru între diversele fa ete
ale personalit ii i s înceap procesul de auto-realizare.
Persoanele capabile s ating acest echilibru integrând armonios aspectele con tiente cu cele incon tiente
pot atinge starea de s tate psihic numit de Jung individuare. Tendin a spre individuare este înn scut i
specific fiin ei umane, dar procesul poate fi facilitat de unii factori de mediu (natura rela iilor p rinte-copil;
educa ie).
Odat ce structurile psihice au atins nivelul de individuare, urmeaz o alta etap denumit transcenden :
implic dep irea polarit ilor i opozi iilor de la nivelul psihicului i atingerea unei unit i la nivelul vie ii
psihice. Individuarea i transcenden a pot fi blocate de factori nefavorabili de mediu (c torie nereu it ,
probleme la serviciu).
Ultimul stadiu al evolu iei fiin ei umane este vârsta înaintat , Jung subliniaz asem rile dintre acest
stadiu si copil rie prin aceea c psihicul este dominat de procese de natur incon tient .

12
 Teoria personalit ii la Alfred Adler

Sentimentul de inferioritate - for a motiva ional major a fiin ei umane

Adler considera c sentimentele de inferioritate reprezint un mobil de baz al comportamentului uman.

Sentimentul de i n f e r i o r i t a t e este s p e c i f i c tuturor oamenilor i nu reprezint un semn de s l b i c iu n e.
Dezvoltarea i progresul fiin ei umane are la baz tendin a de a compensa o i n f e r i o r i t a t e real sau
imaginar . Acest proces începe în c o p i l r i e a t u n c i când c o p i l u l î i d seama de puterea p rin ilor, de care
este total dependent, cât i de faptul c este i n u t i l s li se opun acestora. Copilul dezvolt sentimente de
inferioritate fa de oamenii mai mari i mai puternici din mediu. Experien a i n f e r i o r i t i i nu este genetic
determinat , ci este un rezultat al a c i u n i i m e d i u l u i înconjur tor, care este acela i pentru to i c o p i i i :
dependen i neajutorare în fa a a d u l i l o r . De sentimentele de i n f er i or it a t e nu se poate sc pa, iar ele au
chiar un caracter necesar pentru c reprezint o for motivatorie pentru e v o l u i a fiin ei umane. Atunci când
copilul nu reu te s compenseze s e n t i m e n t e l e de inferioritate, acestea se intensific i produc ceea ce
Adler numea, COMPLEX DE INFERIORITATE, definit ca: „incapacitatea de a- i rezolva problemele de via ".
Sursele complexului de inferioritate sunt: inferioritatea organic , r sf ul i neglijarea.

Inferioritatea organic
Astfel, de pild , un copil sl bu poate lucra mult pe plan fizic dezvoltând abilit i sportive - vezi
Demostene, Roosevelt.

sf ul
Unui copil r sf at i se satisfac toate dorin ele si este în centrul aten iei acas . Astfel, acesta dezvolt
ideea c este cea mai important persoan din lume. Un astfel de copil va suferi un oc la intrarea în
colectivitate, oc pentru care nu este preg tit. Copilul r sf at are sentimente sociale slab dezvoltate i este
ner bd tor cu ceilal i. Acesta nu este capabil s a tepte pentru ca dorin ele sale s fie satisf cute, nu este
capabil dep easc dificult ile i s se adapteze la ceilal i. Când sunt confrunta i cu obstacole ace tia a j u n g
considere c lipsa lor de a b i l it a t e este de vin pentru insuccesul lor, tr ind astfel un complex de
inferioritate.

Neglijarea
C o p i l u l neglijat tr ie t e într-un mediu ostil, f dragoste- i securitate, ceea ce duce la apari ia
sentimentelor lip s ei valorii personale, sentimente de o s t ilitat e fa de lume si sentimente de neîncredere.
Unii subiec i au tendin a de a supracompensa complexul de inferioritate ap rând astfel Complexul de
superioritate (opinie exagerat cu privire la ca lit ile i realiz rile personale).
In acest caz:
© i n d i v i d u l se simte superior dar nu manifest tendin e de a- i demonstra superioritatea.
© manifest tendin a de a- i demonstra superioritatea i ob ine performan e înalte,
© este l ud ros, vanitos, egocentric i are tendin a de a-i denigra pe ceilal i.

Scopul spre care se îndreapt evolu ia personali ii în opinia lui Adler

I n i i a l , Adler identifica sentimentele de inferioritate cu s l b i c i u n e a p s i h i c sau cu feminitatea
i considera compensarea acesteia ca un protest masculin. Scopul compens rii era dorin a de putere în cadrul
reia agresivitatea juca un rol însemant.
Ulterior, el a încetat s mai confunde sentimentele de inferioritate cu feminitatea, considerând c
obiectivul evolu iei umane este lupta pentru dobândirea superiorit ii (care este altceva decât complexul de
superioritate).
Dobândirea superiorit ii este scopul ultim al evolu iei umane (termenul fiind utilizat în sens de
perfec iune, pe care Adler o prive te ca pe o dorin spre mai bine, o mi care ascendent , evolutiv (specific
întregii naturi).
In timp ce Freud considera comportamentul uman ca fiind determinat în mod rigid de tendin ele
instinctive i de experien ele din c o p i l r i e (deci de trecut), Adler aborda motiva ia uman în termenii unor
expecta ii pentru viitor.
Toate procesele i fenomenele psihice sunt explicate de Adler prin intermediul conceptului de finalism,
în sensul c evolu ia fiin ei umane are un scop u l t i m . Aceste scopuri ultime nu exist ca realit i, ci doar în
13
plan poten ial. Cu alte cuvinte f i i n a uman se str duie te s ating unele idealuri cu caracter subiectiv (pe
care Adler le considera fic iuni).
Ex.: oamenii pot crede c vor fi recompensa i în ceruri pentru faptele lor bune i ei pot s se comporte în
conformitate cu acest ideal.
Conceptul de finalism fic ional
Adler consider comportamentul uman ca fiind dirijat de fic iuni.
F i c i u n e a cu sfera cea mai larg este i d ea l u l de perfec iune care este sintetizat sub forma conceptului
de d i v i n i t a t e. (Adler: „Dumnezeu simbolizeaz formularea concret a obiectivului care se refer la
perfec iune").

Nevoia de superioritate
Are func ia de a cre te tensiunea psihica i nu de a o reduce (La Freud motiva ia constituie reducerea
tensiunii).
Adler arat c fiin a uman nu caut , de fapt, lini tea i stabilitatea.Se manifest atât la indivizi cât i la
nivelul societ ii în ansamblu (Adler considera oamenii ca fiind în mare m sur fiin e sociale). El nu considera
omul este în conflict cu propria sa cultur (cum spunea Freud), ci dimpotriv îl vedea ca fiind compatibil cu
ea.

Conceptul de stil de via

Adler considera c oamenii au doar un singur scop ultim -superioritatea i perfec iunea, dar exist
multe comportamente particulare prin intermediul c rora indivizii tind c tre acest obiectiv. Fiecare individ
dezvolt un pattern unic de particularit i psihice, comportamente i deprinderi prin care î i urm re te
obiectivul, acest pattern fiind stilul de via . în dorin a sa de a compensa sentimentul i n f er i o r i t i i ,
c o p i l u l dezvolt un set specific de comportamente, (ex.: un i a t d eb i l t i n d e s i compenseze
inferioritatea fizic toate comportamentele sale sunt îndreptate în direc ia compens rii respectivei inferiorit i).
Stilul de via se achizi ioneaz , în urma interac iunilor sociale, se cristalizeaz între 4 i 5 ani i este
dificil de modificat mai târziu; ulterior, el va func iona ca un schelet de baz pentru comportamentul viitor.
Stilul de via depinde de: ordinea na terii i de rela ia p rinte-copil.
Ex.: o feti neglijat va r mâne cu un complex de inferioritate, ea neputând face fa solicit r ilor
existen ei. Stilul ei de via se va caracteriza prin: neîncredere i ostilitate fa ade ceilal i i fa de lume în
general; ea va c uta permanent s i ia revan a, va fi invidioas pe succesele altora i va t i n d e s ob in de la
via ceea ce crede ea c i se cuvine.
In o p i n i a lui Adler stilul de v i a este acela i lucru cu caracterul.
Stilul de via nu este atât de determinat cum pare la prima vedere (se formeaz la 4-5 ani) pentru c
Adler introduce conceptul de „for creatoare a ego-ului" (self-ului).
In diferitele sale lucr ri, Adler a u t il iza t diver i termeni pentru stilul de via : personalitate,
individualitate sau self.
În operele sale mai târzii, Adler postuleaz c self-ul este creat de individul însu i, acesta, nefiind doar
victima pasiv a ex p er ien elor din cop il r ie. E x per ien el e t i m p u r i i nu sunt importante prin ele însele,
ci mai ales prin atitudinea subiectului fa de ele. Nici ereditatea, n i c i mediul nu determin structura
personalit ii (self-ul), ci modul în care subiectul interpreteaz experien ele respective, st la baza construc iei
creative a atitudinii s u b i ec t u l u i fa de lume i via .
Deci, stilul de via nu este determinat, ci creat de subiect, care este liber s aleag propriul stil de via .
Odat creat, stilul de via r mâne constant i constituie baza caracterului, care define te atitudinile i
comportamentele subiectului.
Adler acord o importan deosebit problemelor de via pe care trebuie s le rezolve individul. El
grupeaz respectivele probleme în trei categorii:
comportamentul fa de ceilal i;
probleme ocupa ionale;
probleme legate de dragoste.
Adler postuleaz existen a a patru stiluri de via bazale, caracteristice modului de abordare a
problemelor men ionate.
1. Stilul dominant (cu interese sociale reduse).
Un astfel de subiect se comport f s in seama de ceila l i. Cei mai virulen i reprezentan i ai acestui
tip îi atac direct pe ceila l i i devin sadici, delincven i sau tirani.
Cei mai pu in virulen i devin alcoolici, toxicomani sau suicidari. Adler afirm c prin astfel de

14
comportamente ei îi atac în mod indirect pe ceilal i (îi lovesc pe ceilal i atacându- i propria persoan ).

2. Stilul achizitiv:
- este cel mai r spândit;
- teapt s ob in ceva de la ceilal i i în felul acesta devine dependent de al i oameni.
3. Stilul evitant:
- nu face încerc ri de a face fa sau de a lupta cu dificult ile vie ii;
- evitând problemele, ace ti subiec i evit de fapt s fie învin i.
Cele trei tipuri descrise anterior nu sunt preg tite s fac fa cerin elor vie ii. Subiec ii sunt incapabili
coopereze cu ceilal i, iar discrepan a dintre stilul lor de via i cerin ele lumii reale este s u f i c i e n t de
mare pentru a produce tulbur ri psihopatologice (nevroze i psihoze).
Acestor trei tipuri le lipse te ceea ce Adler denumea interese sociale.
4. Stilul socialmente util:
- este capabil s . coopereze cu ceilal i i s ac ioneze în acord cu nevoile altora.
- persoanele apar inând acestui stil fac fa problemelor de via a având la baz ni te interese sociale
bine dezvoltate.
N.B. Adler atrage aten ia asupra pericolului unor clasific ri rigide ale subiec ilor.

Interesele sociale
Adler considera c fiin ele umane sunt influen ate într-o m sur mai mare de for ele sociale decât de
factorii biologici. Cu toate acestea, el considera c poten ialul care st la baza intereselor s ociale este înn scut.
sura în care acest poten ial pentru interesele sociale este actualizat, depinde de natura experien elor sociale
timpurii. Nici un om nu se poate sustrage influen elor sociale. înc din cele mai vechi timpuri oamenii s-au
asociat unii cu al ii în comunit i (familii, triburi, na iuni). Aceste comunit i sunt i n d i s p e n s a b i l e oamenilor
pentru protec ie i pentru supravie uire. Din acest motiv, este absolut necesar ca oamenii s coopereze i
cooperarea reprezint , ceea ce Adler denumea interese sociale. Înc de la na tere, copilul are nevoie de ajutor de
la ceilal i, începând cu mama, apoi familia i în cele din urm cu persoane din afara casei, în copil rie,
subiectul nu poate supravie ui în condi ii de izolare i din acest motiv trebuie s dezvolte interese
sociale. Toate aspectele caracterului sau s t ilu l u i de via au la baz n i v e l u l de dezvoltare al
intereselor sociale. Mama, prin comportamentul ei poate pune bazele dezvolt rii intereselor sociale sau
dimpotriv le poate inhiba. Ea este cea care îl poate înv a pe copil cooperarea, camaraderia i curajul
sau suspiciunea i ostilitatea.
Persoanele care nu au interesele sociale dezvoltate devin nevrotici, criminali sau despo i.

Influen a ordinii na terii în formarea personalit ii

Adler postula faptul c ordinea na terii reprezint una din influen ele sociale majore în
c o p i l r i e care contribuie la determinarea stilului de via .

a) Primul n scut
Acest copil se afl într-o situa ie avantajoas , pentru c , de regul , p rin ii sunt foarte ferici i i
acord copilului mult timp i aten ie. Are o existen fericit i sigur pân la apari ia urm torului
copil, care reprezint un oc pentru el. Acum, el nu mai este în centrul aten iei p rin ilor i de aceea
primul n scut va încerca s recapete pozi ia pierdut . Copilul r sf at va sim i o pierdere i mai mare.
Extensiunea pierderii depinde i de vârsta la care i se na te un nou frate. Observa iile clinice au ar tat
cu cât primul n scut este mai mare, cu atât mai pu in va fi el deranjat de apari ia fratelui. (La 8 ani
suport mult mai bine acest oc decât la 2 ani).
Lupta primului n scut pentru suprema ie este oricum pierdut , dar cu toate acestea, copilul lupt pentru
ea. El poate d e z v o l t a t u l b u r r i de comportament, poate m a n i f e s t a comportamente destructive f a
de obiecte sau persoane, poate deveni înc ânat, enuretic, poate refuza s m nânce sau s se culce.
rin ii reac ioneaz la acest comportament, i o r i c u m armele lor sunt mai puternice decât ale
c o p i l u l u i . Copilul va interpreta pedepsele ca o dovad în plus a schimb rii pozi iei sale în familie si adesea
va ajunge s i urasc fratele.
Adler s u b l i n i a z c primul n scut este adesea orientat spre trecut, are nostalgii si atitudine pesimist
fat de viit or . Deoarece a con tientizat însemn tatea puterii ei r mân con tien i de aceast însemn tate pe tot
parcursul v i e i i . Ei î i exercit adesea puterea asupra f r a i l o r lor mai mici. In acela i timp, p r i n i i
15
 teapt mai mult de la ei. Ca rezultat al acestei s it u a i i, primul n scut va fi interesat în men inerea ordinii i
autorit ii, va fi un bun organizator i va fi con tiincios în promovarea unei atitudini conservatoare. In acela i
timp acest subiect va tr i sentimente de insecuritate i ostilitate fa de ceilal i.
Adler arat c mul i perver i, criminali i nevrotici sunt primii n scu i.

b) Al doilea copil
Acesta nu va resim i niciodat c a pierdut pozi ia unic de putere pe care o resimte primul n scut.
Chiar dac mai apare un copil, al doilea n scut nu va tr i acela i sentiment puternic de detronare ca
primul n scut.
Mai mult, p r i n ii au suferit o schimbare atitudinal pentru c al doilea n scut nu mai reprezint o
noutate ca primul, ei se vor comporta mai relaxat fa de al doilea copil.
Al doilea n scut nu mai este singur, ci are modelul fratelui s u cu care s se identifice i cu care s
concureze.
Competi ia cu fratele mai mare stimuleaz adesea, ducând la o dezvoltare psihologic mai rapid a
celui de-al doilea copil (sub aspectul limbajului i a dezvolt rii psiho-motorii). Astfel, de pild , în mod frecvent
al doilea copil înva s vorbeasc mai devreme decât primul n scut.
Neav nd experien a puterii, al doilea copil nu este atât de preocupat de ea ca primul i are o viziune
mai optimist asupra viitorului;
Este ambi ios i competitiv.

c) Copilul cel mai mic (Prâslea)

Ultimul n scut nu va tr i niciodat ocul detron rii i el adesea devine juc ria întregii familii, mai ales
atunci când fra ii sunt mult mai mari.
Este animat de dorin a de a- i dep i fra ii i adesea are performan e ie ite din comun în diverse
domenii de activitate.
Exist îns i un pericol, dac ultimul n scut e prea r sf at de restul familiei, este posibil ca acesta s
nu realizeze nimic. In astfel de cazuri, subiectul ajuns la vârst adult poate conserva sentimentele de
neajutorare i dependen din copil rie.
Neobi nuit s lupte i fiind ,,dus în spate de ceilal i”, individul (mezinul) va putea avea dificult i de
adaptare la vârsta adulta.

d) Copilul unic
Este primul n scut care nu- i pierde niciodat suprema ia i puterea (oricum nu în copil rie).
Continu s fie centrul aten iei p rin ilor i petrecând mult timp în compania adul ilor, se va maturiza
foarte repede.
Va tr i un oc psihic c nd va constata c la coal nu mai este centrul aten iei tuturor.
Copilul unic nu a înv at nici s împart ceva, nici s lupte pentru pozi ia lui de suprema ie.
In cazul în care abilit ile sale nu sunt suficiente pentru a-i atrage recunoa terea i aten ia celorlal i,
subiectul va fi profund dezam git.
Imaginea lui Adler cu privire la natura uman este mai optimist comparativ cu cea a lui Freud,
considerând c omul este în m sur s i construiasc propriul destin (nu este determinat de for ele
ins t i nct iv e oarbe sau de experien ele din copil ria timpurie). El consider c fiecare persoan este liber s i
creeze propriul self, iar omul nu mai este v zut ca o victim a tendin elor instinctive i a experien elor din
copil ria timpurie.

16
 Teoria personalit ii la Karen Horney

„Dac nu pot s fiu frumoas ,

car s fiu de teapt ".
Karen Horney

i aceast autoare deviaz de la psihanaliza ortodox a lui Freud.

Karen Horney era o feminist si considera c psihanali tii au acordat o mai mare aten ie dezvolt rii
rbatului, neglijând femeia.
Ca o contrapunere la ideea lui Freud c sursa motivational de baz la femei este dat de i n v i d i a
penisului, Karen Horney a s u b l i n i a t c din observa iile ei clinice a rezultat faptul c i b rba ii sunt invidio i
pe femei pentru c acestea dau na tere copiilor.
Karen Horney a g sit mari diferen e între pacien ii din S.U.A. comparativ cu cei din Europa i a pus aceste
diferen e pe seama unor factori culturali. (în a n i i 1930-1940 - emanciparea femeii era mai evident în S.U.A).
K. H o r n e y considera c personalitatea nu poate fi determinat în mod unic de for e biologice, a a cum
sus inea Freud punând accentul pe factorii psihosociali.
La Karen Horney for a motiva ional principal care st la baza dezvolt rii personalit ii nu este nici
nevoia sexual , nici agresivitatea, ci nevoia de SECURITATE, av nd o viziune mai optimist asupra naturii
umane.
A. Securitatea i satisfac ia sunt nevoile copil riei
Karen Horney a fost de acord cu Freud în leg tur cu importan a vital a primilor ani din copil rie în
structurarea personalit ii viitoare.
Ea îns considera c for ele de natur social , nu cele biologice influen eaz dezvoltarea personalit ii.
De asemenea, ea nu credea c exist stadii universale în dezvoltarea fiin ei umane i nici conflicte ale
copil riei care nu pot fi evitate.
Cheia dezvolt rii personalit ii st în interrela ia dintre p rinte i copil.
Copil ria este caracterizat prin dou nevoi fundamentale: nevoia de siguran (securitate) i nevoia de
satisfac ie (nevoi fiziologice de baz : foame, sete, sex, somn etc).
Ambele reprezint nevoi fundamentale i au un caracter universal, nevoia de securitate având un rol
prioritar.
De i nici un om nu poate supravie ui prea mult f a- i satisface nevoile de baz , rolul fundamental în
determinarea personalit ii îl are nevoia de securitate (siguran i eliberare de team ). De nivelul de satisfacere
al acestei nevoi depinde gradul de normalitate psihic la vârsta adult .
Securitatea copilului depinde de maniera în care acesta este tratat de p rin i.
Karen Horney arat c modalitatea prin care p rin ii pot sl bi formarea sentimentului de securitate la
copil este lipsa afec iunii. Copiii pot trece cu bine peste psihotraume severe (b i, experien e sexuale timpurii)
atât timp cat se simt iu b i i i dori i (adic în siguran ).
Comportamente ale p rin ilor care sl besc sentimentul de securitatre al copilului sunt:
© preferin pentru alt frate;
© pedepse nedrepte;
© comportament inconstant;
©promisiuni neîndeplinite;
© umilirea cop ilu lu i;
© izolarea copilului de c eilal i.
Copilul are capacitatea intuitiv de a descoperi dac dragostea p r in i l or este adev rat i nu se las
or p lit de falsele demonstra ii de iubire.
Ostilitatea copilului este reprimat din urm toarele motive:
© sentimentul neajutor rii;
© teama de p rin i;
© nevoia de a exprima afec iunea;
© sentimente de culpabilitate.
Horney a acordat o aten ie deosebit sentimentului de neajutorare pe care îl încearc copilul. Dac acesta
este excesiv de mult inut în stare de dependen , sentimentul de neajutorare va fi încurajat..Cu cat copilul se va
sim i mai neajutorat, cu atât î i va reprima mai mult sentimentele de ostilitate. Copilul poate fi determinat s se
team de p rin ii s i prin intermediul pedepselor i amenin rilor. Pot fi utilizate i modalit i indirecte de

17
intimidare a c o p i l u l u i . Astfel, acesta începe s se team de microbi, câ ini, ma ini, persoane str ine,
observând modul în care reac ioneaz p rin ii la ace ti stimuii.
Deci, cu cât copilul se va teme mai mult de primejdiile din lumea real i de p rin ii s i, cu atât el î i
va reprima mai puternic ostilitatea împotriva p rin ilor.
În mod paradoxal, dragostea reprezint un alt motiv pentru care copilul î i reprim ostilitatea fa de
rin i (ace tia îi spun mereu copilului ce mult îl iubesc i ce mult se sacrific pentru el, i de i copilul nu
percepe o dragoste autentic el î i reprim ostilitatea temându-se s nu- i piard p rin ii).
In cultura occidental mai apare un factor care conduce la reprimarea ostilit ii: copilul este
culpabilizat pentru ostilitate i resentimente datorit sistemului de norme i valori impuse de religie. Cu cât
copilul se simte mai vinovat, cu atât ci va reprima mai puternic ostilitatea. Resentimentele refulate se vor
manifesta sub forma anxiet ii de baz .
B. Anxietatea bazal este „piatra de temelie” a comportamentului nevrotic i reprezint conceptul
fundamental în t e o r i a p e r s o n a l i t i i la Karen Horney. E d e f i n i t ca „sentimentul i n s i d i o s de a se
sim i singur i neajutorat într-o lume ostil , sentiment ce invadeaz persoana".
- st la baza comportamentului nevrotic;
- marcheaz toate r ela iile pe care individul le are cu ceilal i oameni;
- în cultura occidental exist patru modalit i de autoap rare împotriva anxiet ii bazale:
© Câ tigarea afec iunii;
© Supunerea;
© Ob inerea puterii;
© Retragerea.
© Strategia de câ tigare a afec iunii sun cam în felul urm tor „Dac m iube ti nu m vei
lovi”. Persoana îndepline te ordinele celorlal i, îi mituie te pe ceilal i prin intermediul dragostei sale
sau chiar îi amenin cu dragostea.
© Supunerea ca strategie de ap rare a Eu-ului, implic un comportament complezent fa de
o persoan particular sau fa de toat lumea. Persoana nu are curajul s critice pe ceilal i, î i inhib
dorin ele i nevoile i chiar mai mult nu se poate ap ra de abuzuri din teama de a nu îl provoca i mai
mult pe cel care abuzeaz .
Horney arat c majoritatea persoanelor care se comport în felul acesta se consider
generoase i capabile de sacrificii; de sine. Un astfel de individ pare s i spun : „Dac m voi supune,
nu voi fi lovit".
© Ob inerea puterii - ca mecanism de ap rare a Eu-lui
Persoana î i compenseaz sentimentele de neajutorate i o b i n e securizarea p r i n ob inerea
succesului i sentimentului de superioritate asupra celorlal i.
„Dac am putere, nimeni nu m va mai lovi".
Mecanismele (1), (2) i (3) implic interac iunea cu al i oameni.
© Retragerea - ca mecanism de ap rare a Eu-lui.
Retragerea are sens psihologic, persoana c utând s devin total independent de ceilal i în
satisfacerea nevoilor sale interne sau externe.
Independen a în sens psihologic înseamn c subiectul devine s i n g u r a t i c si deta ai de c e i l a l i ,
nu în sens fizic, ci în sensul c nu mai depinde de c ei l a l i în satisfacerea nevoilor emo ionale. .Acest fenomen
are ca i mp l i c a i e si faptul c s u b i ec t u l nu mai rezoneaz la n ev o i l e emo ionale ale c el or la l i.
- Cele patru mecanisme de ap rare ale Eului sunt orientate în dir ec ia ob inerii securit ii personale i nu în
direc ia c ut rii pl cerii sau a fer icir ii.
- Ele sunt mecanisme de ap rare împotriva durerii i nu au un scop pozit i v cum ar fi bun starea persoanei.
- K a r e n Horney consider c aceste mecanisme defensive reprezint for e motiva ionale mai puternice
decât nevoile sexuale sau decât alte nevoi fiziologice,
- Ele î i a t i n g scopul - reducerea a nx i et i i - dar cu pre ul s cirii personalit ii i a gener rii unor
conflicte în sfera acesteia.
Ex. de conflicte
persoana dore te în acela i timp s -i domine pe c ei l a l i i s fie iubit de ei;
persoana dore te în acela i timp supunerea i puterea. Tentativele de a lupta cu anxietatea bazal ,
genereaz conflicte i mai profunde.
C. Nevoile (trebuin ele) nevrotice
Karen Horney considera c oricare din aceste mecanisme defensive se poate permanentiza, devenind
o component a personalit ii i influen ând comportamentul individului.
18
 Exist 10 t r e b u i n e (nevoi) nevrotice, pe care Horney le consider s o l u i i ir a i o na l e la
problemele i n d i v i d u l u i .
Acestea sunt:
nevoia de afec iune i aprobare;
nevoia de un partener dominant;
nevoia de limite i constrângeri;
nevoia de putere;
nevoia de exploatare ( a altora);
nevoia de prestigiu;
nevoia de a fi admirat;
nevoia de realizare (ambi ia);
nevoia de auto-suficien i independen ;
nevoia de perfec iune.
Horney subliniaz faptul c to i oamenii posed aceste trebuin e într-o anumit m sur i ele nu au
un caracter nevrotic dac apar episodic.
Ceea ce le face nevrotice este tendin a compulsiv si puternic de a le satisface, ca u n i c m i j l o c de
eliberare de anxietate de baz .
In acest caz, satisfacerea lor nu va duce la ob inerea securit ii psihologice, ci doar la eliberarea de
disconfortul pe care îl provoac tr irea anxiet ii.
In cursul lucr rilor sale de mai târziu, Karen Horney grupeaz aceste nevoi în trei categorii care
exprim dir ec iile urm toare:
<=>c tre ceila l i oameni;
<=>împotriva celorlal i;
<=>fuga de ceilal i.
(Ex.: nevoile 1 i 2 implic mi carea în direc ia celorlal i, puterea, exploatarea, prestigiul, admira ia i
ambi ia sunt trei nevoi ce exprim o direc ionare împotriva c elor lal i, iar n ev o i l e de auto-suficien i
perfec iune i cea de constrângeri exprim o mi care de evitare a celorlal i).
Aceste trei d ir ec i i au fost numite de Karen Horney tendin e nevrotice (reprezint structuri de
comportamente si atitudini fa de sine i fa de ceilal i), reprezint mecanisme proiective elaborate i au un
caracter compulsiv (individul nevrotic se simte constrâns s ac ioneze în acord cu ele).
Fiecare tendin nevrotic genereaz un anumit tip de comportament (personalitate).
a) Tipul complezent (se îndreapt spre ceilal i);
b) Tipul agresiv (lupt contra celorlal i);
c) Tipul deta at (se retrage din calea celorlal i).
a) Tipul complezent ( ters)
Este caracterizat printr-o puternica si performanta nevoie de afec iune i aprobare: nevoia de a fi
i u b i t , dorit, protejat, trebuin a ca c e i l a l i s aib nevoie de el. De regul ace ti subiec i î i îndreapt aceste
nevoi asupra tuturor oamenilor, dar au tendin a de a se ata a în mod special de o persoan (prieten sau partener
de - via ) care va lua conducerea v i e i i lor, protejându-i i conducându-le ac iunile. Ace ti oameni îi
manipuleaz pe ceilal i pentru a cauta s fac pe plac celorlal i, în a veni în întâmpinarea dorin elor acestora.
Comportamentul lor apare în o c h i i c el or la l i ca fiind generos, manifest considera ie, lips de
egoism i apreciere în r ela iile cu ceilal i.
<=>Sunt c o n c i l i a n i , subordonându- i n e v o i l e nevoilor c elor la l i.
<=> Nu sunt asertivi, critici i nici revendicativi i vor face totdeauna ceea ce doresc ceilal i pentru a le
câ tiga afec iunea.
<=>Dau dovad de atitudine de neajutorate i sl biciune pe care nu o mascheaz . „Uita i-v la mine cat
sunt de slab i de neajutorat. Trebuie sa m iubi i i s m proteja i.'"
<=> Manifest un permanent sentiment de inferioritate fa de ceilal i, chiar dac sunt mai competen i
într-un anumit domeniu.
<=>Sunt excesiv de dependen i fa de ceila l i. Au mereu nevoie de aprobare i dragoste i îi îngroze te
orice semn de respingere din partea celorlal i, motiv pentru care î i intensific eforturile de a recâ tiga
afec iunea persoanei despre care cred c îi respinge.
<=>Sursa acestui comportament este ostilitatea reprimat ( ei au refulat tendin e puternice de
revendicare, precum i dorin a de a-i exploata i manipula pe ceilal i, precum i o lips marcat de interes pentru
ceilal i) ei ajungând s manifeste comportamentul contrar.
b) Personalitatea agresiv (direc ionat împotriva celorlal i)
<=>Comportamentul lor reprezint , opusul comportamentului tipului complezent.
<=>Consider c tr iesc într-o lume ostil unde doar cei mai dota i i mai competitivi supravie uiesc.
19
 <=>V d lumea ca pe o jungl unde for a, suprema ia i ferocitatea sunt valori supreme.
<=>De i motiva ia lor este aceea i (reducerea anxiet ii de baz ) ace ti subiec i nu- i arat niciodat
teama de a fi respin i.
<=> Ei ac ioneaz într-o manier dominatoare, f s in seama de dorin ele celorlal i.
<=> Pentru a câ tiga controlul i suprema ia asupra altora ei se str duiesc s ob in performan e foarte
înalte c utând s exceleze în tot ceea ce fac pentru a ob ine recunoa tere din partea celorlal i (puterea i
superioritatea trebuie sa le fie recunoscut de ceila l i).
<=>Ei trec peste interesele celorlal i i îi apreciaz pe ace tia în termenii avantajului pe care îl pot
ob ine în urma rela iei cu ace tia.
<=>Ei critic , se ceart , solicit i îi manipuleaz pe ceila l i.
c) Personalitatea deta at (fuge de oameni)
<=>Caut permanent s men in o anumit distan a fa de ceila l i.
<=>Nu ur sc , nu iubesc, nu coopereaz cu ceilal i.
<=>Pentru a ob ine acest grad de deta are, ei se str duiesc s i devin suficien i lor în ile.
<=>Se bazeaz doar pe for ele i resursele proprii.
<=>Au o nevoie puternic de a fi în singur tate (nu suport s desf oare a ct i v it i în comun, nici
car s asculte muzic ).
<=>Nevoia exagerat de independen îi face hipersensibili la orice încercare de a fi influen i, obliga i,
constrân i; evit orice tip de constrângere, i n c lu s i v orarele i programele, sau ob liga iile pe termen lung
cum ar fi, de pid , c toria. (N.B. suport greu cordoanele sau cravatele).
<=>Au tendin a de a se sim i superiori, dar în alt mod decât personalit ile agresive: ei nu lupt în mod
activ pentru superioritatea lor, considerând c aceast superioritate trebuie s le fie satisf cut . O form de
manifestare a acestui sentiment de superioritate este sentimentul c persoana este u n i c i diferit de c ei la l i.
<=> Î i reprim orice sentimente fa de ceilal i, mai ales dragostea i ura.
<=> A tr i împreun cu ceilal i le provoac o stare conflictual pe care caut cu orice mijloace s-o evite.
<=> Datorit tendin ei de a- i suprima emo iile, personalit ile deta ate pun un accent exagerat pe
valoarea inteligen ei, logicii, ra iunii.
Karen Horney arat c la nevrotic, unul dintre cele trei tipuri este dominant, celelalte fiind latente.
Tipul dominant va influen a comportamentul persoanei i atitudinea sa fa de ceilal i. Celelalte
modele sunt refulate, dar aceast refulare nu face decât s înr ut easc lucrurile pentru ca for a tendin elor
reprimate apar inând celuilalt tip poate fi foarte mare. Orice tentativ a vreunui mod non-dominant de
personalitate, de a se exprima în exterior produce persoanei conflicte puternice.
Conflictul este definit ca fiind incompatibilitatea bazal dintre cele trei tendin e (în raport cu ceilal i
oameni), iar acest conflict st la baza tulbur rii nevrotice.
Horney arat c la to i oamenii se manifest conflicte între cele trei tendin e de baz , dar deosebirea
dintre personalitatea normal i cea nevrotic const în intensitatea respectivului conflict, conflictul fiind mai
puternic la nevrotici.
La subiec ii normali toate cele trei tendin e pot s fie exprimate. Cu alte cuvinte, omul poate fi uneori
agresiv, alteori complezent sau deta at.
Cele trei tendin e nu se exclud reciproc la un subiect normal. Acesta nu lupt cu el însu i pentru a- i
refula tendin e non-dominante.
O alt diferen dintre subiectul nevrotic i cel normal const în flexibilitatea comportamentului:
nevroticul este rigid, declan ând acela i tip de mecanisme adaptative, indiferent dac sunt sau nu adecvate
situa iei.
Persoana normal este mai f l ex i b i l , adaptându- i comportamentul la împrejur ri.
Imaginea de sine idealizat
Karen Horney subliniaz c to i oamenii nevrotici sau normali, î i construiesc o imagine ideal cu
privire la propria persoan , imagine ce poate sau nu s fie bazat pe realitate.
La subiectul normal, imaginea de sine se construie te pe baza evalu rii realiste a propriilor
posibilit i, capacit i, sl biciuni, scopuri de via , cat i pe baza interac iunilor cu ceilal i. Aceast i m a g i n e
are un caracter u n i t a r i integrativ în raport cu personalitatea.
Pentru a atinge scopul u l t i m al dezvolt rii p er s o na l it ii -auto-realizarea- adic dezvoltarea
plenar a poten ialului uman, imaginea de sine trebuie s reflecte cât mai fidel eul real.
La nevrotici, unde se manifest conflicte puternice între cele trei tendin e bazale, eul, personalitatea se
afl în dizarmonie. Nevroticul, ca i normalul î i construie te imaginea de sine pentru a- i unifica personalitate.
Dar aceast încercare de unificare este sortit e ecului pentru c modelul personalit ii construit de nevrotic
(imaginea ideal ) nu corespunde r ealit ii. Imaginea de sine la nevrotic este o ilu zie nu un ideal.
Nevroticul îns este convins de realitatea imaginii de sine construite (de i pentru to i ceilal i este
20
evident faptul c ea nu corespunde realit ii).
O imagine de s in e realist este flexibil i dinamic , modificându-se atunci când se modific i
subiectul. Ea. reflect noile scopuri, noile posibilit i, noile achizi ii ale persoanei.
Imaginea de sine a nevroticului are un caracter static, este inflexibil i rigid . Ea nu reprezint un
obiectiv, ci o idee fix , care ac ioneaz , solicitând persoana s se supun cerin elor sale rigide.
Imaginea de sine a nevroticului are drept scop s asigure un fel de substitut pentru sentimentele realiste
ale valorii personale i încrederii în sine.
De fapt, nevroticul are o încredere redus în for ele proprii datorit anxiet ii i insecurit ii interioare ,
cat i datorit faptului c imaginea de sine fals nu-i permite s i corecteze deficien ele.
Aceast imagine de sine fals , nu face decât s înstr ineze i mai mult subiectul de eul s u adev rat.
In loc s rezolve conflictele, imaginea de sine nerealist nu face decât s sporeasc conflcitele
intrapsibice.
Când imaginea de sine fals este atins se pr bu te tot edificiul construit de persoana nevrotic .
Psihologia feminin
Horney nu a fost de acord cu concep ia lui Freud cu privire la „invidia penisului”, afirmând faptul c nu
exist dovezi pentru aceast teorie (un punct de vedere masculin într-o societate dominat de b rba i).
(Freud considera c femeile sunt victimele propriei lor anatomii, invidia penisului structurându-le un
Supraeu mai pu in dezvoltat, ca rezultat al rezolv rii inadecvate a complexului Oedip. Ele au o imagine
inferioar despre corpul lor, sim indu-se de fapt b rba i castra i!).
Horney a ar tat c observa iile clinice pun în eviden faptul c i b rba ii, copii sau adul i, sunt invidio i
pe femei pentru capacitatea de a da na tere la copii. Ea a numit acest sentiment „invidia pântecului”.
Karen Horney arat c b rbatul joac un rol mai modest în procrea ie i datorit acestui fapt, b rba ii
compenseaz invidia pântecului prin tendin a de a ob ine realiz ri pe plan profesional.
Mai mult, i n v i d i a pântecului se manifest pe plan incon tient i prin t en d i n a b rba ilor de a men ine
femeia într-o pozi ie de inferioritate.
H o r n e y nu a negat faptul c multe femei se simt interioare. Ceea ce ea a negat, îns , reprezint sursa
biologic a acestor s e n t i m e n t e de inferioritate, ea insistând pe factorii socioc u l t u r a l i , care stau la baza
discrimin rii dintre sexe.
Fuga de feminitate poate duce la inhibarea f e mi n i t i i , ceea ce duce la fr igi dit a t e.
Horney nu a fost de acord cu Freud nici în p r i v i n a n a t u r i i compelxului Oedip. Ea nu a negat faptul c
in r e l a i i l e dintre copii i p rin i pot apare conflicte, dar ea a negat originea lor sexual . Ea a interpretat
aceste probleme în termenii conflictului între dependen i ostilitat e fa de p rin i.
Karen Horney avea o viziune mai optimist asupra per s o na l it i i umane. Omul nu este implacabil
dominat de for e de natur biologic .
Comportamentul nevrotic, atunci când se manifest , este determinat de factorii psihosociali care
ac ioneaz în copil rie.
Karen Homey: „Nevroza este copilul vitreg al culturii noastre".
Nevrozele pot fi prevenite dac subiectul are condi ii corespunz toare în copil rie.
Natura uman sau personalitatea, pentru c are un caracter f lex ib il, nu este în mod imuabil determinat
de ceea ce se petrece în copil rie. Fiecare persoan are în sine capacitatea de a se modifica.
Mai mult, experien ele mai târzii au o importan tot atât de mare ca i cele timpurii.

21
 Teoria personalit ii la Erich Fromm

Erich Fromm este un autor care, al turi deAdler i Horney, este considerat un teoretician psiho-social.
El afirm c umanitatea nu este inexorabil condus sau inevitabil modelat de for ele biologice ale unei naturi
instinctive. Fromm îl contrazice pe Freud i în problema sexului. El nu vede sexul ca pe o for modelatoare a
comportamentului normal sau acelui nevrotic. In schimb, Fromm a v zut personalitatea influen at de for e
sociale i de cultur . Accentul pus pe determin rile sociale ale personalit ii este mai mare decât la Adler sau
Horney. Considerând c un individ î i creaz propria natur , Fromm a sim it c trebuie s examineze istoria
speciei umane pentru a în elege aceast creare.
Fromm a spus c oamenii î i creaz propria natur . El a respins no iunea c noi suntem modela i pasiv
de for ele sociale, spunând c i noi model m sociale.
Putem spune c Fromm are o viziune mai ampl asupra dezvolt rii personalit ii individului decât al i
teoreticieni, poate datorit preocup rii lui asupra istoriei noastre. Fromm spune c oamenii moderni sufer de
singur tate, de izolare i lips de importan . Nevoile noastre de baz sunt de a sc pa de aceste sentimente de
izolare, de a dezvolta un sim al apartenen ei, de a g si un scop în via . Paradoxal, libertatea crescând pe care
oamenii au dobândit-o de-a lungul secolelor - fa de natur i s i s t e m e l e s o c ia l e - a dus la
i n t e n s i f i c a r ea sentimentelor de singur tate i izolare. Prea mult l ib er t a t e devine o condi ie negativ din
care omul încearc s scape.
Fromm credea c t i p u r i l e de conflicte de care sufer oamenii provin din tipul de societate pe care l-
au construit. Dar oamenii nu sunt condamna i irevocabil la suferin , ci dimpotriv , Fromm r mâne optimist în
leg tur cu abilitatea oamenilor de a rezolva problemele - probleme pe care ei în i le-au creat.

Libertate versus securitate: dilema uman fundamental

Titlul primei sale c i, "Evadare din libertate", d o i n d i c a i e asupra v i z i u n i i sale referitoare la
c o n d i i a uman fundamental . In istoria civiliza iei vestului, credea Fromm, de îndat ce oamenii au câ tigat
mult libertate s-au sim it mai singuri, nesemnificativi i nelega i între ei i de nimic. In mod contrar, cu cât
oamenii au mai pu in libertate, cu atât mai mult cre te sentimentul de apartenen i securitate. Libertatea pare
a fi antitetic nevoilor umane de securitate i identitate. Fromm a spus c oamenii de azi, având o mai mare
libertate ca niciodat se simt mai singuri, nelega i de ceilal i i lipsi i de importan - în compara ie cu cei din
trecut.
Pentru a în elege în întregime ce vrea s spun prin acest aparent paradox trebuie s examin m o scurt
istorie a civiliza iei occidentului, a a cum o interpreteaz Fromm. El începe prin a discuta evolu ia uman de la
regnul animal i înregistreaz distinc ia specific dintre natura animal i cea uman : oamenii sunt liberi de
constrângerea mecanismelor biologice, instinctuale, ce ghideaz or ice mi care a animalului. Cu cât mai jos
este animalul pe scara filogenetic cu atât mai ferm fixate sunt patternurile i formele comportamentului s u.
Cu cât este mai sus, cu atât mai flexibile sunt comportamentele sale. Fiin ele umane, ca cele mai dezvoltate
animale, au cea mai mare flexibilitate. Ac iunile umane sunt cele mai pu in legate de mecanismele instinctuale.
Dar oamenii poseda chiar mai mult decât cea mai mare flexibilitate a comportamentului. Ei tiu, sunt
con tien i de ei în i i de lumea din jurul lor. Prin înv are acumuleaz o cunoa tere a trecutului. Prin
imagina ie pot merge dincolo de prezent. Pentru c tiu, pentru c st pânesc natura - nu mai sunt una cu natura,
a cum sunt animalele inferioare. Cum spune Fromm, oamenii au un transcens - natura. Ca rezultat - îns ei
sunt înc o parte a naturii, în sensul c sunt subiec i ai legilor sale fizice f a le putea schimba. Ei sunt separa i
de natur , dar fac înc parte din ea.
Spre deosebire de alte animale, oamenii realizeaz cât de lipsi i de for sunt de fapt, pentru c tiu c vor
muri. Aceast cunoa tere a fiin ri separate i aparte fa de restul naturii reprezint un fel de libertate, pentru c
mentalul uman ofer posibilit i infinite. Dar privind altfel aceast separare ea înseamn alienarea în raport cu
restul naturii. Ce putem face atunci ? Cum putem sc pa de sentimentele de izolare i neapartenen ?
22
 Fromm spunea c oamenii primitivi au încercat s scape de starea lor de alienare fa de natur prin
identificarea complet cu tribul sau clanul lor. Împ rt ind mituri, religii i ritualuri ori obiceiuri ale tribului
au ob inut securitatea apartenen ei la un grup. Faptul de a fi membru într-un grup implic acceptare, afiliere i
un set de reguli de urmat. Religiile dezvoltate de oamenii primitivi i-au ajutat pe ace tia în anumit m sur s
restabileasc leg tura cu natura.
Dar aceast securitate fragil nu putea dura, pentru c fiin ele umane sunt creaturi lupt toare care se
dezvolt si cresc, si oamenii post-primitivi s-au revoltat împotriva aservirii la grup. Fiecare perioad din
is t or ie, în accep ia lui Fromm, a fost caracterizat de dezvoltarea individualit ii - un proces numit de Fromm
„individua ie" - oamenii fiind constrân i la libertatea iar independen a s îi ajute s se dezvolte i s i
foloseasc toate a b i l i t i l e lor umane unice. Procesul i n d i v i d u a i ei i-a câ tigat punctul culminant undeva
între perioada Reformei din sec. XVI i prezent - un interval în care alienarea i singur tatea au fost cauzate de
un înalt grad de libertate.
Fromm a conceput Evul Mediu, care s-a sfâr it odat cu sec. XV, ca ultim er de stabilitate, securitate,
apartenen . Era timpul unei libert i individuale reduse, de vreme ce sistemul feudal definea rigid locul
fiec ruia în societate. Fiecare r mânea în statutul s u, în rolul s u de când se n tea i pân murea, neexistând
mobilitate social sau geografic , individul avea pu ine ocupa ii de ales, având pozi ii sociale i obiceiuri bine
stabilite. Totul era determinat de clasa în care era n scut ca i de regulile rigide ale religiei catolice.
De i oamenii nu erau lib er i, ei nu erau izola i i aliena i în raport cu al ii: Structura social rigid spunea
locul individului era clar delimitat. Nu exista nic i o îndoial asupra cuiva sau de ce anume apar inea cuiva.
Fromm spunea c „relaxarea” social pe care a adus-o Rena terea i Reforma a distins aceast stabilitate
prin l rgirea considerabil a libert ii oamenilor. Oamenii au început s aib mai multe op iuni de f cut i mai
mult putere asupra sensului vie ii i au ajuns la sentimentul lipsei lor de importan ca persoan .
Fromm a caracterizat cre terea libert ii oamenilor din Occident ca libertate fa de ceva, dar nu ca
libertate de a face ceva anume. Oamenii au devenit liberi fa de sclavie i vasalitate, dar, datorit cre terii
insecurit ii i a alien rii ei, nu sunt liberi s i dezvolte toate poten ialit ile i s se bucure de aceast nou
libertate. Fromm a cr it icat îndeosebi cultura de pia din America, în care suntem liberi fa de multe restric ii,
dar nu suntem liberi s ne dezvolt m din plin esen a. Ne g sim într-o dilem : Cum putem fugi de singur tate i
insignifian ? Cum putem sc pa de libertate?
Fromm arat c exist dou c i pe care putem merge în încercarea noastr de a g si sensul i apartenen a
la via .
Prima cale ar fi: dobândirea libert ii pozitive care implic încercarea de a redeveni uni i cu ceilal i
oameni, f a renun a la libertatea i integritatea individual . In cadrul acestui demers optimist, Fromm
concepe omul ca rela ionat cu ceilal i prin munc i dragoste, prin exprimare sincer i deschis a tr irilor
emo ionale i intelectuale. Într-un astfel de t ip de societate, numit de Fromm „umanist", nimeni nu s-ar sim i
singur i nesemnificativ pentru c to i oamenii ar fi „fra i i surori".
Alt mod de a recâ tiga securitatea este renun area la libertate i suprimarea complet a individualit ii i
integrit ii. Evident, o asemenea solu ie nu ar duce la exprimarea eu-lui i la dezvoltare personal spune Fromm.
Dup p rerea lui, înl turarea anxiet ii rezultate din tr irea singur ii i a insignifian ei proprii ar explica de ce
atât de mul i oameni sunt gata s accepte sistemul totalitar, ca regimul nazist din 1930, de exemplu.

Mecanismele psihice pentru recâstigarea securit ii

In afara acestor c i generale de recâ tigare a securit ii pierdute, Fromm a descris trei mecanisme
specifice de ap rare, mecanisme psihice pe care le concepe prin analogie cu tr turile de caracter nevrotice ale
l u i Horney. Aceste mecanisme psihice sunt: 1) autoritarismul; 2) distrugerea; 3) conformarea automat .
© Primul mecanism, autoritarismul, se manifest în t e n d i n e l e masochiste sau sadice. Indivizii

23
descri i ca masochi ti se consider a fi inferiori i mediocri. In timp ce se pot plânge de aceste tr iri, afirmând
vor s fie elibera i de ele de fapt, ei resimt o puternic nevoie de dependen fa de o persoan sau institu ie.
S-ar pune de bun voie sub controlul altora ori a unor for e sociale i s-ar comporta ca sl bi i neajutora i fa de
al ii. Ei câ tig securitate prin aceste acte de supunere i anuleaz astfel sentimentul singur ii. Tendin a
sadic , de i opus celei masochiste, se reg se te frecvent în acela i tip de persoan , spune Fromm, ea
reprezentând o tendin de a domina pe ceilal i. Exist trei moduri în care se poate exprima tendin a sadic : a)
persoana îi face pe al ii total dependen i de ea, pentru a avea putere absolut asupra lor; b) alt expresie sadic
se realizeaz prin conducerea sau dictarea asupra vie ilor altora, implicând exploatarea acestora, luarea sau
folosirea a tot ceea ce ei posed - lucruri materiale ori calit i intelectuale, emo ionale; i c) alt form de sadism
implic dorin a de a-i vedea pe al ii suferind i de a fi cauza acelei suferin e. (Suferin a poate implica nu doar
durere fizic , de cele mai multe ori fiind implicat i o suferin emo ional , ca umilin a sau jena.)
©Cel de-al doilea mecanism, numit de Fromm distrugere, este opusul autoritarismului. Dac primul
mecanism (în forma masochist sau sadic ) implic o for de interac iune continu cu un obiect, distrugerea
tinde spre eliminarea obiectului.
O persoan distructiv î i spune: „Pot sc pa de sentimentul lipsei mele de putere fa de lumea
înconjur toare prin distrugerea acelei lumi". Fromm a considerat c , de i ra ionalizat sau disimulat , tendin a
spre distrugere exist pretutindeni în lume. Inclusiv dragostea, datoria, con tiin a sau patriotismul pot reprezenta
ra ionaliz ri ale tendin ei spre distrugere.
©Cel de-al treilea mecanism descris de Fromm, cu cea mai important semnifica ie social , este
conformarea automat . Prin acest mecanism o persoan anuleaz singur tatea i izolarea sa prin tergerea
oric rei diferen e dintre ea i ceilal i. Realizeaz aceasta prin devenirea ca to i ceilal i, prin conformarea
necondi ionat la regulile care guverneaz comportamentul. Fromm a comparat acest mecanism cu culoarea
protectoare a unor animale. Fiind de nedistins de mediul s u, animalul se protejeaz . i tot astfel se întâmpl cu
conformarea total a fiin elor umane. In timp ce o astfel de persoan î i câ tig temporar securitatea i
sentimentul de apartenen de care avea atâta nevoie, exist un pre al pierderii eu-lui. Cineva care se
conformeaz total la al ii nu mai exist ca „eu” distinct de „ceilal i". i aceast pierdere a eu-lui poate duce
persoana într-o stare mai rea decât cea anterioar . Individul este acum m cinat de nesiguran i îndoieli,
neraaiavând nici o identitate, nici un „eu” real, persoana nu mai reprezint un r spuns reflex la ceea ce al ii
teapt de la el. Noua identitate, cea fals , poate fi ob inut si men inut numai prin conformare constant . Nu
exist relaxare, nici sc pare, întrucât aprobarea i recunoa terea din partea altora ar fi pierdut dac subiectul ar
face ceva ce nu s-ar potrivi cu normele i valorile celorlal i.
Deci modela i istoric i social, oamenii trebuie s men in un ec h i l ib r u între libertate i securitate,
pentru a- i putea construi un „eu" f a tr i singur tatea sau alienarea. O astfel de stare ideal nu a fost înc
atins .

Dezvoltarea personalit ii în copil rie

Fromm considera c dezvoltarea individului în copil rie repet dezvoltarea speciei umane, în sensul c un
copil cre te i î i dobânde te treptat independen a i libertatea. Cu cât devine mai pu in dependent de primele
leg turi cu mama, cu atât se simte mai pu in ap rat. Copilul nu cunoa te libertatea dar este ap rat în rela ia sa de
dependen .
Fromm gândea c un anumit grad de izolare i de neajutorate înso te întotdeauna procesul maturiz rii i
copilul va încerca astfel refacerea „leg turilor primare”, inclusiv a securit ii. într-un sens foarte real, copilul
încearc s seape de propria libertate crescând prin anumite mecanisme similare celor descrise mai înainte.
Fiecare mecanism folosit de copil este determinat de natura rela iei p rinte/copil. Fromm a formulat trei
mecanisme de evadare:
24
 a) rela ionare s i mb i o t i c ; b) distrugere; c) dragoste (distan are).

a) In rela ionarea simbiotic persoana nu dobânde te niciodat o stare de independen , ci mai degrab
evadeaz din singur tate i nesiguran prin a deveni o parte din altcineva; prin „ înghi irea” cuiva, sau pr in „a fi
înghi it" de cineva. Comportamentul masochist deriv din a fi înghi it. Copilul r mâne total dependent de
rin i, î i neag eul. Sadismul deriv din situa ia invers - copilul înghite toat autoritatea dat de p rin i prin
subminarea total a voin ei lor. Astfel, copilul î i recâ tig s ecu r it a t ea prin manipularea i exploatarea
rin ilor. Fie c î i „înghite” p rin ii, fie c este „înghi it” de ace tia, rela ia este una de apropiere i intimitate.
b) Interac iunea distan are-distingere, prin contrast este caracterizat prin distan i separare de al ii.
Fromm spunea c distan area i distrugerea sunt forme active i pasive ale aceluia i tip de rela ionare cu p rin ii.
Care anume dintre aceste forme de comportament o adopt copilul va depinde de comportamentul p rin ilor. De
exemplu, p rin ii care ac ioneaz distructiv fa de copil încercând s îl subordoneze sau s -1 subjuge, provoac
la copil activarea tendin ei distructive.
c) Dragostea, o a treia form de interac iune, este cea mai de dorit form a rela iei p rinte-copil. In acest
caz, p rin ii creaz pentru copil ocazia de a- i dezvolta propriul eu, oferindu-i respect i un echilibru bun între
securitate i responsabilitate. Rezultatul va fi faptul c astfel copilul resimte prea pu in nevoia de a evada din
libertatea lui crescând i este capabil de a se iubi, precum i de a iubi pe ceilal i.
Fromm este de acord cu Freud, c primii 5 ani de via prezint o importan extrem , dar nu crede c
personalitatea este definitiv fixat la aceast vârst de 5 ani. Evenimentele târzii, spune Fromm, pot fi la fel de
importante în influen area personalit ii ca i cele timpurii. Prin interac iunea cu familia, copilul dobânde te
caracterul i modul de adaptare la societate. Cu toate c exist diferente în fiecare familie, Fromm subliniaz
faptul c oamenii (cei mai mul i) dintr-o cultur prezint caracteristici comune: un set comun de constrângeri,
precum i reguli morale cu care i-au înzestrat p rin ii.
In general, ansamblul experien elor sociale, mai ales felul în care este tratat copilul de c tre p rin i,
determin natura personalit ii adultului, cu toate c aceasta nu este determinat în mod irevocabil.

Nevoi psihologice
Ca organisme vii, oamenii au un num r de trebuin e psihologice fundamentale care se cer satisf cute în
ordine, pentru a asigura supravie uirea. Aceste nevoi (de exemplu: pentru hran , ap , sex) nu sunt diferite la om,
fa de animal în termenii naturii i originii lor. Oamenii difer de animale sub dou aspecte: mai întâi - nu î i
satisfac trebuin ele într-o manier instinctual , prin urm rirea unor pattern-uri comportamentale înn scute,
rigide. Comportamentul uman este infinit de variabil i flexibil, cât vreme el este înv at de c tre fiecare
individ în mediul s u unic de via . O alt diferen o reprezint faptul c oamenii sunt motiva i de un al doilea
set de trebuin e: cele de natur psihic , create social, i variind infinit de la un individ la altul.
Fromm a subliniat c trebuin a de securitate (de a sc pa de singur tate) ca i trebuin a conflictual de
libertate (pentru a- i crea propriul eu) sunt nevoi universale. Alegerea dintre presiunea spre securitate, pe de o
parte, i progresiv c tre libertate, pe de alta, se impune ca inevitabil , toate fiin ele umane fiind motivate de o
astfel de polaritate. Fromm a identificat existen a a 6 nevoi (trebuin e), care rezult din aceast dihotomie: de
rela ionare, de transcenden , de înr cinare, de identitate, de câmp de orientare, precum i de a avea un
obiect de adulare-stimulare-excita ie.
© Nevoia de rela ionare deriv d i n ruperea leg turilor primare cu natura. În virtutea puterii ra iunii i
imagina iei, individul este con tient de separarea de natur , de propria sa lips de putere, de natura arbitrar a
na terii i a mor ii. întrucât oamenii i-au pierdut forma lor instinctual de rela ionare cu natura, ei vor trebui s -
i foloseasc ra iunea i imagina ia pentru a crea noi rela ii cu alte fiin e umane. Modul ideal de dobândire a
acestei rela ion ri se realizeaz prin ceea ce Fromm a numit „iubirea productiv ”, care implic grij ,
25
responsabilitate, respect i cunoa tere. În iubire, persoana este preocupat de dezvoltarea i fericirea celuilalt,
spunde la nevoile altuia, îl respect i îl cunoa te pe cel iubit, a a cum este acesta.
Iubirea productiv poate fi direc ionat c tre acela i sex (iubirea fratern ), c tre fuziunea cu un membru
al sexului opus (iubire erotic ) sau c tre un copil (iubire matern ). În toate cele trei forme, ultimul atribut al
grijei unei persoane este dezvoltarea i cre terea celeilalte persoane.
uarea satisfacerii trebuin ei de rela ionare se traduce într-o condi ie a ira ionalita ii, pe care Fromm a
numit-o „narcisism”. Oamenii narcisici sunt incapabili s perceap lumea înconjur toare în termeni obiectivi.
Singura realitate la care au acces este lumea subiectiv a propriilor gânduri, sentimente, nevoi. Psihicul lor este
dominat de interesul pentru propria lor persoan , ei nu pot s rela ioneze cu alt persoan sau cu lumea
înconjur toare. Totul este perceput de ace tia din perspectiva lor subiectiv , neavând nici un contact obiectiv cu
realitatea.
© Transcenden a se refer la nevoia de a se ridica deasupra st rii animalului pasiv, de care oamenii nu
pot fi satisf cu i pentru c ei au ra iune i imagina ie. Oamenii trebuie s devin indivizi, creativi i productivi.
In actul crea iei, al vie ii, în lumea obiectelor, a artei sau a ideilor, omul trece de starea de animal i intr într-o
stare de libertate, stare ce presupune o finalitate. Fromm a spus limpede c dac trebuin a creativ este blocat
din indiferent ce motiv, oamenii devin distructivi, aceasta fiind singura alternativ a crea iei. Distrugerea ca i
crea ia se afl în natura uman .
Ambele tendin e satisfac nevoia de transcenden a. Deci, creativitatea este considerat ca o tendin
primar a omului.
© Nevoia umana de înr cinare deriv i ea din pierderea leg turilor primare cu natura. Rezultatul
acestei pierderi este c oamenii se simt deta i si singuri. Trebuie s stabileasc noi r cini, prin intermediul
rela iilor cu al ii pentru a înlocui r cinile mai vechi din natur . Sentimentele de fraternizare cu al ii sunt cele
mai satisf toare tipuri de r cini pe care le poate dezvolta omul.
Cel mai pu in satisf tor mod de a dobândi înr cinarea este de men inere a leg turilor incestuoase cu
mama, c utând securitatea primelor zile de dup na tere. Asemenea leg turi incestuoase se pot generaliza
dincolo de rela ia p rinte-copil, pân la a include comunitatea i na iunea. „Na ionalismul -forma noastr de
incest...", scria Fromm, restrânge dragostea i sentimentele de solidaritate numai la anumi i semeni, izolându-ne
de umanitatea general .
Ca s poat sim i apartenen a, oamenilor le este necesar sentimentul identit ii ca indivizi unici. Exist
mai multe c i de dobândire a sentimentului acesta al identit ii. De exemplu, o persoan creativ i productiv
i poate dezvolta talentele i abilit ile sau se poate identifica cu un grup, o religie, o unitate, o na iune etc.
© Conformarea este un mod nes tos de dobândire a sentimentului identit ii, deoarece identitatea
cuiva este definit numai referitor la calit ile i caracteristicile grupului c ruia s-a conformat, i nu la calit ile
eu-lui. Eu-1 devine unul „de împrumut” i, prin urmare, unul fals.
© Nevoia de câmp de orientare i de obiect de adulare rezult din puterea uman de ra ionare i
imaginare care are un cadru anume pentru a da sens tuturor fenomenelor existen ei la care omul este expus. El
trebuie s dezvolte o imagine coerent i consistent a lumii prin care s fie capabil s perceap i s în eleag
tot ceea ce se întâmpl în jurul s u. Acest câmp de orientare poate fi bazat pe considera ii ra ionale i ira ionale.
Un câmp ra ional ajut la o percepere obiectiv a realit ii. Un câmp ira ional implic o imagine a lumii total
subiectiv i care, eventual, ne restrânge contactul cu realitate, în afar de acestea, omul are nevoie i de un scop
general, ori de un zeu - un „obiect" c ruia s se devoteze, prin care s poat g si un scop consistent de via .
Gra ie acestui obiect de devo iune omul dobânde te un sens pentru viitor.
© Nevoia de stimulare se refer la trebuin a uman continu de stimulare extern din partea mediului
înconjur tor, datorit c reia omul poate func iona la niveluri înalte de alert i de activitate. Creierul solicit de
asemenea constante stimul ri externe pentru a- i men ine niveluri de vârf ale performan ei. F astfel de
stimul ri ar fi dificil (dac nu imposibil - n.n.) se men in implicarea în lumea înconjur toare.
Maniera în care aceste nevoi sunt manifestate sau satisf cute depinde de condi iile sociale i ocazionale
26
oferite de cultur .
Modul în care o persoan se adapteaz la societate este un fel de compromis pe care individul îl realizeaz
între trebuin e i condi iile sociale. Rezultatul acestui compromis - sau al unei serii de compromisuri - este acela
persoana î i dezvolt structura personalit ii pe care Fromm o nume te orientare sau tip de caracter.

Tipurile de caracter productiv i neproductiv

Fromm spunea c tr turile de caracter unific comportamentul i îl sus in. Ele sunt for e puternice prin
care o persoan se rela ioneaz sau se orienteaz în lume. El descrie tr turile în termeni distinc i, dar are grij
noteze c personalitatea unui individ este o îngem nare a unora sau a tuturor acestor tr turi, cu toate c una
dintre ele de obicei joac un rol important, dominant.
Tr turile sunt subsumate tipurilor non-productive i productive. Tipurile non-productive includ
orient ri receptive, exploatative, de acumulare i de valorificare care sunt moduri nes toase de rela ionare cu
lumea.
a) Orientarea receptiv
Indivizii cu orient ri receptive se a teapt s aib orice doresc: dragoste, cunoa tere sau pl cere - dintr-o
surs extern (alt persoan , o autoritate, un sistem). Sunt receptivi în rela iile cu al ii, având nevoie s fie iubi i
mai mult decât s iubeasc i s ia mai mult decât s produc , idei sau cuno tin e.
Evident, asemenea oameni sunt foarte dependen i de al ii i sunt paraliza i când sunt l sa i s se descurce
singuri; se simt incapabili s fac ceva f ajutor din afar . Exist o asem nare între orientarea receptiv i tipul
oral incorporativ al lui Freud, orientarea receptiv g sindu- i i ea expresia în mâncare i b utur . Exist
similarit i i cu tipul de personalitate submisiv -al lui Horney. Tipul de societate ce define te aceast tr tur
este cel în care se practic exploatarea unui grup de c tre un altul.
b) Orientarea exploatativ
Persoana este direc ionat spre al ii, dar în loc s a tepte s primeasc de la al ii, ace ti oameni î i iau ceea
ce doresc cu de la ei putere, prin for sau p leal . Dac ceva le este d ruit îl consider f valoare. Ei doresc
doar ceea ce este valoros i apar ine altora: so i sau so ii, idei, posesiuni etc. Ceea ce poate fi furat sau luat prin
for are o mai mare valoare decât ceea ce este dat. Aceast tr tur este similar tipului oral agresiv - al lui
Freud, i, respectiv, tipului agresiv - al lui Horney (mi cându-sc împotriva oamenilor) i poate fi întâlnit la
ho i, dar i la unii lideri (fasci ti).
c) Orientarea de acumulare
Persoana de acest tip î i g se te securitatea în cantitatea pe care o poate acumula sau salva. Acest
comportament se aplic nu numai b a n i l o r i posesiunilor, ci i emo iilor sau gândurilor. In anume sens, astfel
de oameni construiesc ziduri în jurul lor i stau acolo, înconjura i de tot ceea ce au adunat, protejându-se de
intru i din afar i l sând cât mai pu in din ei în i afar . Exist o paralel evident cu tipul anal retentiv - al lui
Freud, precum i cu tipul deta at - al lui Horney.
Fromm spunea c acest t i p de orientare era comun în special în sec. XVIII i XIX, în acele ri care aveau
o clas de mijloc stabil economic, caracterizat prin etic protestant , conservatorism i practici sobre în
afaceri.
d) Orientarea de vânzare comercial (spre valorificare) este un fenomen al sec. XX caracteristic
societ ilor capitaliste, mai ales Statelor Unite. Într-o cultur bazat comod pe economia de pia , succesul sau
ecul oamenilor depinde de cât de bine „se vând”. Setul valorilor este acela i pentru personalit i ca i pentru
bunuri: personalitatea oricui devine un bun de vândut. Ceea ce conteaz nu sunt atât calit ile, abilit ile,
cuno tin ele sau integritatea persoanei, cât mai ales modul de ambalare, de prezentare al cestora. Calit i
superficiale - a zâmbi, a fi agreabil, a râde la glumele vreunui ef - devin mai importante decât calit ile
intrinseci ale cuiva.
O asemenea orientare nu poate produce nici un sentiment de securitate, pentru c persoana nu se poate

27
rela iona sincer cu ceilal i. Dac jocul este jucat destul timp nu mai exist nici o rela ionale sau o con tientizare
a propriului eu. Rolul individului îl for eaz s i ascund calit ile sau caracteristicile adev rate nu numai fa
de al ii, ci chiar fa de el însu i. Rezult o stare de alienare total pentru oamenii respectivi, lipsi i de un centru
personal ca i de rela ii reale cu cei din jurul lor.
e) Al 5-lea tip de caracter, tipul productiv, este tipul ideal i reprezint scopul ultim în dezvoltarea uman .
Acoperind toate aspectele experien ei umane acest concept include abilitatea de a actualiza, de a realiza întreg
poten ialul uman. Fromm nu a d e f i n i t productivitatea ca sinonim cu creativitatea, într-un sens exclusiv
artistic. Orientarea productiv este o atitudine ce poate fi atins de orice fiin uman . Cel mai important
obiectiv de dobândit fiind nu achizi ionarea de bunuri materiale, ci dezvoltarea personalit ii.
Fromm credea c aceast orientare este o condi ie ideal pentru oameni, cu toate c nu caracterizeaz înc
nici o societate. Fromm gândea c cel mai bun lucru pe care îl putem realiza - cel pu in în structura social
prezent - este o combina ie între orient ri productive i neproductive. Influen a orient rii productive poate
transforma tr turile nonproductive. De exemplu, ghidat de productivitate, agresivitatea tipului exploatativ
poate deveni ini iativ ; tipul de acumulare poate deveni econom etc. Numai prin schimb ri sociale orientarea
productiv poate deveni dominant într-o cultur .
Mai târziu, Fromm a introdus o alt pereche de orient ri sau tipuri: cele necrofile i, respectiv, cele
biofile. Tipurile de caracter necrofile sunt atrase de moarte, murd rie, ruin , cadavre. Asemenea persoane par
pline de via numai când vorbesc despre moarte, boal , înmormânt ri. Persoana tr ie te în trecut, e îndr gostit
de for i putere i este atras mai curând de ma ini decât de oameni. Persoanele cu orientare necrofil au o
pasiune pentru tehnologie i se pot înconjura de multe echipamente stereo sofisticate, nu atât pentru bucuria de a
asculta muzic , ci mai ales din dragoste pentru ma in rii. Fromm spunea c o astfel de persoan î i îndep rteaz
interesul de la via , oameni, natur , idei; transform întreaga via în „lucru” inclusiv pe ea îns i.
Orientarea opus , tipul biofil: este îndr gostitul de via care lupt împotriva mor ii, întunericului i
rutinei. Aceast atitudine este congruent cu orientarea productiv ; o asemenea persoan este preocupat de
dezvoltarea ei i a altora.
Cât despre aceste orient ri, formele pure ale acestor tr turi sunt rare. Multe personalit i reprezint un
amalgam al celor dou , cu o orientare dominant .

Influen a societ ii
Am v zut rolul proeminent pe care Fromm îl atribuie c u l t u r i i în modelarea personalit ii. El afirm c
pentru ca orice tip de societate s func ioneze bine este imperativ necesar ca personalit ile sau caracterele
tuturor oamenilor s fie modelate astfel încât s poat satisface cerin ele societ ii. Cu alte cuvinte, indivizii
trebuie preg ti i în copil rie s se comporte într-un mod ce se potrive te cu nevoile societ ii. O societate
feudal sau fascist trebuie s modeleze oamenii s fie pasivi i subordona i, de exemplu. O societate capitalist ,
de consum, trebuie s modeleze o lume în care s cumpere produse i s le înlocuiasc repede cu altele.
Toate societ ile de-a lungul istoriei au constrâns oamenii prin cerin e care sunt opuse naturii umane.
Fromm gândea c orice societate care nu satisface nevoile de baz ale oamenilor este bolnav i trebuie
înlocuit . El a r mas optimist referitor la modelarea unei societ i care îng duie oamenilor s se dezvolte
complet.
Fromm numea o astfel de societate ideal , socialism comunitar umanist i o descria ca pe o lume în care
dragostea, fraternitatea i solidaritatea caracterizeaz toate rela iile umane, în care orientarea productiv este
agreat s se dezvolte complet i în care toate sentimentele de singur tate, insignifian , alienare ar disp rea.
Viitorul civiliza iei, spunea Fromm, depinde de cât de bine i de repede putem dezvolta o asemenea societate.

Imaginea lui Fromm asupra naturii umane

Ar trebui s fie clar, deja, c Fromm a exprimat o imagine în general optimist asupra naturii umane. In
acord cu Adler i Horney nu a considerat oamenii condamna i s fie supu i c o n f l i c t el o r i a nx iet ii,
28
gra ie unor for e biologice imuabile.
Este adev rat c el a conceput oamenii ca fiind modela i de for e sociale, politice, economice ale
societ ii în care tr iesc. Dar asta nu înseamn c oamenii sunt total maleabili. O persoan nu este o simpl
pu reac ionând la sforile mânuite de for ele sociale. Oamenii nu reprezint nici o hârtie alb pe care cultura
poate scrie un text. Ei nu sunt determina i total de instincte ori experien e ale copil riei, nici total condamna i de
for e sociale. Din contr , ei au o natur proprie, un set de calit i psihologice prin care î i pot modela
personalitatea ca i societatea în care tr iesc.
i aici, intr în perspectiv optimismul sau, cel pu in, speran a lui Fromm. El crede c avem o tendin
înn scut de a cre te, a ne dezvolta, de a ne realiza poten ialul. Aceasta este sarcina noastr major în via i
scopul nostru ultim i absolut necesar de a deveni ceea ce putem deveni. Rezultatul acestei tendin e inerente în
orice individ este dezvoltarea personalit ii. Fromm consider c omul posed o nevoie înn scut pentru
dreptate si adev r. E ecul în realizarea întregului poten ial - e ecul în a deveni productiv - conduce la nefericire
i boli mintale. Cu toate c Fromm a relevat caracterul de universalitate al personalit ii - pentru cei din cadrul
aceleia i culturi - el a subliniat faptul c fiecare persoan este unic . Una dintre nevoile umane de baz este
aceea a identit ii sale ca individ unic.
Fromm a continuat s spere c umanitatea va atinge starea de realizare complet a poten ialului s u, de
cre tere i integrare armonioas , de i era întristat de e ecul de pan acum. Nu a fost convins c suntem complet
buni sau r i, dar a crezut c putem deveni r i dac nu ne dezvolt m complet. Singurul mod în care putem fi
buni cu noi i cu al ii este s recurgem complet la toate abilit ile noastre. Nn exista aii drum pentru dobândirea
armoniei.
Nici o caracteristic - bun tate sau r utate, armonie complet sau par iala ori haos - nu e predeterminat
de societate, i nici de natura uman . Numai poten ialul de bun tate i împlinire exist ; restul ine de noi. i
optimismul i-a permis lui Fromm s spere c vom face alegerea corect . La 70 de ani el scria:„Cine oare poate
renun a la speran atâta timp cât exist via ?”

29
 Abordarea personalit ii prin conceptul de tr turi

Teoria personalit ii la Gordon Allport

Domeniul studiului personalit ii a devenit o parte important a psihologiei tiin ifice odat cu apari ia
lucr rii lui Cordon Allport: „Personalitatea: O interpretare psihologic " (1937).
In teoria lui G. Allport, conceptul de tr tur joac un rol foarte important.
Teoria sa are un caracter eclectic, autorul considerând personalitatea ca fiind individul unic caracterizat
printr-o func ionalitate dinamic .
G. Allport nu este de acord cu Freud în urm toarele privin e:
© el consider c rolul incon tientului a fost mult exagerat;
- el nu crede c for ele de natur incon tient joac un rol însemnat în via a unui adult matur i normal;
- afirm c subiec ii s to i func ioneaz mai ales la nivel con tient si ra ional, controlând majoritatea
for elor care le motiveaz comportamentul;
- func ionarea incon tientului este semnificativ mai ales la nevrotici.
© Allport nu consider c trecutul este cel care st pâne te prezentul. Oamenii nu sunt prizonierii
conflictelor i experien elor din copil rie, ei fiind influen i într-o m sur mult mai mare de situa iile prezente.
© De asemenea, G. Allport s-a opus studierii personalit ii pe baza unor cazuri clinice. Spre deosebire de
Freud, care a conceput un continuum între normal i patologic, Allport a postulat o delimitare foarte clar între
normal i patologic, considerând c subiec ii cu tulbur ri psihice func ioneaz la un nivel infantil. Nevroticii,
copiii sau animalele nu pot fi compara i cu adul ii normali i ca atare, studiile realizate pe astfel de subiec i nu se
pot generaliza. Poate c , cea mai însemnat contribu ie pe care a adus-o Allport la teoria personalit ii const în
accentul deosebit pe care acest autor îl pune pe ideea de unicitate a fiin ei umane, unicitate definit în termenii
tr turilor psihice.
G. Allport afirm deci c personalitatea nu este o no iune cu caracter general sau universal, ci este
particular , specific fiec rui individ.

Natura personalit ii: caracterul con tient, evolu ia i unicitatea

Allport a trecut în revist 50 de defini ii diferite ale personalit ii, înainte de a- i elabora propria defini ie,
care sun astfel:
„Personalitatea reprezint organizarea dinamic a sistemelor psihofizice, organizare ce determin un mod
caracteristic de gândire i de comportament" (Allport, 1961, p. 28; cit.Schultz, 1986, p. 197).
analiz m conceptele caracteristice acestei defini ii.
Organizare dinamic : autorul este de p rere c personalitatea se afl în continu modificare i dezvoltare
care are îns un caracter organizat (nu haotic). Forma de organizare se modific odat cu aspectele specifice ale
personalit ii.
Termenul de psihofizic înseamn c personalitatea este compus din trup i psihic care ac ioneaz
împreun , ca un tot unitar.
Conceptul determin se refer la aspectul activ al personalit ii care pune în ac iune i dirijeaz aspectele
diferite ale gândirii i comportamentului.
De asemenea, defini ia lui Allport presupune i faptul c tot ceea ce face sau gânde te individul îi este
caracteristic acestuia, ca persoan unic , diferit de ceilal i.
Allport argumenteaz existen a caracterului unic al personalit ii prin faptul c omul este produsul atât al
eredit ii cât i al mediului. Ereditatea ofer materialul brut care este apoi modelat de mediu. Materialul brut este
reprezentat în concep ia lui Allport de aspectele fizice, inteligen i temperament (care implic tonalitatea

30
emo ional general ).
G. Allport este de p rere c în studiul personalit ii trebuie s fie abordat cazul individual. Aceast
abordare poart numele de abordare idiografic . Ea se deosebe te de abordarea nomotetic , care studiaz grupuri
mari de subiec i i pe baza datelor ob inute caut s stabileasc legi valabile pentru to i oamenii. De i pune accent
pe unicitate, Allport este, în acela i timp, de acord c , în ciuda unicit ii, exist similitudini între oamenii
apar inând aceleia i culturi, aceleia i grupe de vârst , sex, ocupa ie etc.
Un alt punct de vedere îmbr at de Allport se refer la faptul c el vede personalitatea ca fiind un proces
discret (discontinuu). El consider c nu exist un continuu între personalitatea adultului i cea a copilului.
Personalitatea copilului are un caracter predominant biologic, primar, în timp ce personalitatea adultului
func ioneaz mai mult la nivel psihologic.

Tr turile de personalitate
Allport define te tr turile de personalitate ca fiind ni te predispozi ii de a r spunde într-o manier
similar la anumite tipuri de stimuli.
Caracteristicile tr turilor sunt urm toarele:
© Tr turile de personalitate au o existent real . Ele nu reprezint doar constructe teoretice menite s
explice comportamentul, ci exist în interiorul fiec rui individ.
©Tr turile reprezint cauza comportamentului, ele dirijându-i cursul. Ele nu sunt puse în eviden doar
ca r spuns la anumi i stimuli ci, mai mult, ele direc ioneaz c utarea unui anumit tip de stimuli.
© Existen a tr turilor poate fi demonstrat în mod empiric, prin observarea comportamentului
subiectului, comportament analizat în timp. Coeren a i constan a comportamentului pun în eviden prezen a
unor tr turi.
© Tr turile nu sunt separate în mod rigid între ele. De i reprezint caracteristici diferite, ele se pot
interp trunde, unele corelând semnificativ cu altele (exemplu: agresivitatea coreleaz cu ostilitatea). La începutul
carierei sale, Allport a f cut distinc ia între tr turi individuale, specifice unei persoane i tr turi comune unui
num r de indivizi apar inând unei culturi. Mai târziu, Allport i-a revizuit terminologia, denumind tr turile
comune prin termenul simplu de tr turi, iar tr turile individuale le-a denumit dispozi ii personale.
Pentru a facilita denumirea tr turilor de personalitate, Allport a oferit o list de 18 000 de termeni în
limba englez (exemplu: dominan , supunere, nevrozism, conformism, masculinitate, feminitate etc). Allport
face distinc ia între tr turi, habitudini si atitudini.
Habitudinile au sfer mai restrâns decât tr turile, sunt inflexibile i implic un r spuns specific la un
anumit stimul. Un num r de habitudini pot fuziona formând o tr tur sau o dispozi ie personala (exemplu:
habitudinile de a se sp la pe mâini, pe din i etc. pot forma o tr tur care este cur enia).
Allport subliniaz c este, uneori, dificil de realizat diferen a dintre tr tur i atitudine. Astfel, de pild ,
patriotismul, autoritarismul sau extraversia pot fi considerate atât ca tr turi, cât i ca atitudini.
Totu i, în majoritatea situa iilor, putem realiza aceast distinc ie:
atitudinile au totdeauna un obiect de referin specific;
atitudinile îmbrac totdeauna un aspect pozitiv sau negativ (sunt pro sau contra ceva), deci implic o
evaluare.
Allport distinge trei categorii de tr turi:
a) Tr turi cardinale, au un caracter general i influen eaz puternic toate aspectele vie ii individului. Ele
domin v ia a acestuia (exemplu: ovinism, sadism). Allport le denume te ca fiind un fel de pasiuni care
guverneaz existen a individului.
b) Tr turi centrale: sunt tr turi pe care le posed fiecare individ în num r redus (între 5 i 10). Ele
descriu comportamentul unui individ (sunt cele care se trec într-o caracterizare).
c) Tr turi secundare: sunt mai pu in evidente (de regul , spune Allport, le cunosc doar prietenii
apropia i).

31
 Personalitatea si motiva ia
Allport consider c problema central pentru orice teorie a personalit ii const în clarificarea conceptului
de motiva ie. In concep ia sa, o teorie satisf toare asupra motiva iei trebuie s îndeplineasc urm toarele
criterii:
a) pun accentul pe starea prezent a individului i nu pe ce s-a întâmplat atunci când se formau la copil
deprinderile igienice.
b) fie pluralist , adic s recunoasc existen a unei multitudini de motive, precum i a complexit ii
acestora. Allport consider c este o simplificare grosier sa se reduc motiva ia uman la câteva motive de baz
cum ar fi reducerea tensiunii, c utarea pl cerii sau nevoia de putere sau securitate. Autorul arat c diversitatea
motivelor este foarte mare, unele motive fiind temporare, altele manifestandu-se din când în când, iar altele având
un caracter permanent. Unele motive sunt con tiente, altele nu. Datorit acestei complexit i este imposibil s
includem motiva ia uman într-un model unic.
c) liste necesar ca în teoria motiva iei s fie implicate i procesele cognitive, mai ales când ne referim la
inten ionalitate i la planificarea con tient a unor ac iuni.
Allport a fost deosebit de critic referitor la teoria tfeudian , care punea accent pe motivele ira ionale, de
natur incon tient . Punând accent pe caracterul inten ional al comportamentului uman, Allport explica prezentul
mai ales în termenii viitorului i nu în termenii trecutului.
d) Recunoa terea caracterului unic i concret al for elor motivationale. Un motiv trebuie definit în mod
concret i nu abstract. Allport ofer urm torul exemplu de motiv concret i motiv abstract:
Concret: Maria are o dorin puternic de a deveni asistent medical .
Abstract:Ea isi sublimeaz o dorin sexual refulat .

Autonomia func ional a motivelor

G. Allport a s u b l i n ia t faptul c principiul autonomiei func ionale a motivelor nu explic integral
motiva ia uman , totu i acest principiu surprinde ceva mai bine motiva ia adultului.
P r i n c i p i u l autonomiei func ionale postuleaz c la un adult normal, un anumit motiv nu mai r mâne
legat de experien ele trecute, în cadrul c rora s-a format. Cu alte cuvinte, motivul a devenit autonom, deta ându-
se de circumstan ele sale de origine, adic , mijloacele ut il iza t e pentru atingerea unui anumit scop devin scop în
sine.
Exemplu:
cineva începe s practice sport pentru a se dezvolta fizic i la un moment dat devine pasionat de
sport;
o persoan lucreaz di n greu pentru a- i face o situa ie m a t e r i a l bun . Odat a t i n s
s i t u a i a material respectiv , omul continu s munceasc pentru c îl pasioneaz munca.

G. Allport face distinc ia între:

autonomie func ional de tip perseverativ, care explic unele comportamente elementare, cum ar fi:
toxicomania sau modalitatea rutinier de a îndeplini sarcinile zilnice;
autonomie func ional a eului (sau a proprium-ului). Este direct legat de nucleul profund al
personalit ii i se refer la interese, atitudini, valoare, inten ii, cât i la imaginea de sine i la stilul de via al
subiectului. Motivele care contribuie la îmbog irea imaginii de sine sunt men inute. Din acest motiv, exist o
rela ie direct între interesele unei persoane i a b ilit il e sale; mai precis, oamenilor le place s fac ceea ce fac
bine.
Structura motivelor proprium-ului (ego-ului unic) va determina modul în care noi percepem lumea din
jurul nostru. Procesele perceptive i cognitive sunt înalt selective, subiectul selec ionând din multitudinea
stimulilor ambian ei acei stimuli care sunt relevan i pentru sistemul de interese i valori al persoanei.
Autonomia func ional a proprium-ului reprezint un proces de organizare intern care contribuie la
32
men inerea sentimentului eu-lui unei persoane.
G.Allport arat c modul în care autonomia func ional a proprium-ului organizeaz personalitatea se poate
explica prin intermediul a trei pr incip ii :
a) Principiul organiz rii nivelului de energic. Noile motive sau v ec h i l e motive latente vin la suprafa
pentru a consuma energia psihic în exces, energie care altfel poate s se exprime într-un mod distructiv.
Exemplu: o femeie ai c rei copii au p sit locuin a constat c are prea mult energie care ar trebui
canalizat spre noi interese i motive.
b) Principiul m iestriei i competen ei: se refer la nivelul înalt la care persoana prefer s i satisfac
motivele.
G. Allport afirm c un adult normal este motivat s ac ioneze cat mai b i n e i mai eficient pentru a- i
îmbun i n i v e l u l de m iestrie i competen .
c) Principiul structur rii motivelor proprium-ului. Motivele proprium-ului (ego-ului) nu sunt
independente unele de altele, ci formeaz o structur caracteristic ego-ului, structur în cadrul c reia ele sunt
cognitive în jurul ego-ului, p strând acele elemente care contribuie la evolu ia ego-ului i rejectându-le pe
celelalte. Acest proces de organizare i structurare intern ac ioneaz în direc ia consisten ei i integr rii
personalit ii.
G. Allport este de p rere c nu orice comportament sau motiv uman poate fi explicat prin intermediul
principiului autonomiei func ionale a motivelor.
El arat c exist unele comportamente care nu se supun principiului autonomiei func ionale a motivelor.
Acestea sunt:
© Comportamentele rezultate în urma trebuin elor biologice: nevoile de ap , somn, hran etc.
© Ac iunile reflexe (clipit, reflex rotulian, procese fiziologice).
© Elemente ce in de zestrea ereditar : particularit i fizice, inteligen , temperament, s tate.
© Deprinderi, unele având caracter func ional iar altele neavând nici un fel de valoare motiva ional .
© Comportamente ce depind de o înt rire primar i care devin discontinui în absen a înt ririi (exemplu: un
copil care nu mai merge în vizit la vecini pentru c nu mai prime te pr jituri).
© Comportamente infantile i fixa ii: se refer la adul ii care continu s pun în ac iune comportamente i
conflicte de tip infantil.
© Comportamente nevrotice: se refer la acele comportamente legate de existen a anumitor incidente în
copil rie, comportamente care înceteaz s se produc atunci când respectivele incidente sunt con tientizate.
©Sublimarea se refer la situa ia în care un anumit motiv real este sublimat, luând forma altui motiv.

Proprium-ul sau ego-ul unic

Proprium-ul este termenul propus de Allport pentru a înlocui termenii de ego sau self,
Proprium-ul include toate aspectele personalit ii care sunt distinctive i vitale pentru via a emo ional a
individului.
Aspectele caracteristice ale proprium-ului sunt unice pentru o anumit persoan , fac ca persoana s fie
diferit de orice alt persoan i ele sunt cele care reunesc percep iile, atitudinile si inten iile unui individ într-un
tot unitar.

G. Allport descrie stadiile dezvolt rii proprium-ului, stadii ce se dezvolt pân la maturitatea individului.

Eul corporal: Stadi ile 1-3 se dezvolt în primii ani de via . în aceste stadii, c op iii devin con tien i de
ei în i i de existen a lor i încep s realizeze dist inc ia între propriul lor corp i obiectele ambian ei.
Identitatea eului: Copiii realizeaz faptul c identitatea lor mâne aceea i indiferent de schimb rile care
au loc.
Auto-stima: Copiii înva s se mândreasc cu realiz rile lor.
Extensiunea eului: Este vorba de etapele care au loc între 4 i 6 ani. In aceast etap copii ajung s
recunoasc obiectele i persoanele care fac parte d i n lumea lor.
Imaginea de sine: Copiii dezvolta imaginea de sine actual i idealizat i devin con tien i de faptul c
satisfac sau nu satisfac expecta iile parentale.
Eul ca o dinstan ra ional : Aceast etap se dezvolt între 6 i 12 ani. In aceast faz c op iii încep s
33
utilizeze logica în solu ionarea problemelor cotidiene.
Constituirea proprium-ului: Aceast etap se dezvolt în adolescen . In aceast perioad tinerii î i
formuleaz scopuri i planuri pe termen lung.
Etapa adult : Adul ii normali i maturi func ioneaz independent de motiva iile copil riei. Ei
func ioneaz în mod ra ional în prezent i î i elaboreaz în mod con tient propriul stil de via .

Personalitatea în copil rie

Allport consider c între personalitatea adultului i a copilului exist o dihotomie i nu un continuum.
Personalitatea adultului matur reprezint mai mult o func ie a prezentului i a viitorului decât a trecutului.
G. Allport descrie copilul ca fiind o fiin distructiv , c ut toare de pl cere, nesocializat , egoist , ner bd toare
i dependent . Materialul genetic brut care ine de structura fizic , temperament i inteligen . reprezint bazele
personalit ii, dar în copil rie înc nu putem vorbi de personalitate in adev ratul sens al cuvântului. Copilul
opereaz în raport cu trebuin e i reflexe menite s conduc la reducerea tensiunilor i durerii, precum i la
maximizarea pl cerilor.
In aceast perioad , de importan vital este ob inerea afec iunii i securit ii mai ales din partea mamei.
Dac copilul are aceste trebuin e satisf cute, atunci el va cunoa te o evolu ie pozitiv , devenind un adult matur i
normal.
Personalitatea adultului
G. Allport arat c individul se modific de la un organism biologic care este motivat de reducerea
tensiunilor c tre un sistem psihologic cu alte tipuri de motiva ii decât cele din copil rie i orientat în direc ia
viitorului.
Personalitatea adult normal , spune Allport, nu mai este dominat de motiva iile din copil rie. In cazul în
care nevoile copil riei sunt frustrate, copilul devine nesigur, agresiv, solicitant, gelos i egocentric. Drept rezultat,
evolu ia este ciuntit i individul continu i la vârsta adult s func ioneze la nivelul trebuin elor i conflictelor
infantile. Motivele nu ating autonomia func ional , ci continu s fie conectate la condi ia lor de origine.
Proprium-ul nu se dezvolt , nu apar tr turile unice de personalitate, iar personalitatea r mâne nediferen iat ,
func ionând la un nivel infantil. Un astfel de adult este, dup Allport, un bolnav psihic.
C r i t er i i l e dezvolt rii normale specifice unei personalit i mature s toase (G. Allport):
© Extinderea sentimentului eului la persoane i obiecte din afara eului.
© Leg turi psihologice calde pe care le între ine eul cu alte persoane (intimitate, compasiune, toleran ).
© Securitate emo ional (auto-acceptare).
© Percep ie realist , dezvoltarea unor abilit i i angajarea în anumite tipuri de a ct ivit i.
© Auto-obiectivare (în elegerea intuitiva a eu-lui i sim ul umorului).
© O filosofie unitar de via , care dirijeaz toate aspectele vie ii persoanei în direc ia unor scopuri
viitoare. Daca aceste criterii sunt atinse, persoana devine independent de propria sa copil rie i devine capabil
fac fa prezentului i s elaboreze planuri realiste pentru viitor, f s fie victima unor experien e
traumatizante din mica copil rie.

Teoria personalit ii la Raymond Cattell

Cattell define te personalitatea ca fiind acea structur care ne permite s prezicem ce anume va face un
individ într-o situa ie dat . Scopul lui Cattell, în ceea ce prive te studiul personalit ii, const în predic ia
comportamentului.
El exprim aceasta idee prin intermediul formulei: R =f(PS)
R == reac ia individului (ce anume va face subiectul în sit ua ia dat );
S = situa ia;
P = personalitatea.
Autorul arat c variabila P (personalitate) este cel mai greu de cunoscut.
Subiec ii pe care a lucrat Cattell sunt subiec i normali, nu bolnavi psihic.
34
 Cattell era de p rere c este imposibil s modifici comportamentul unui individ înainte de a cunoa te ce
anume trebuie schimbat. Din acest motiv este absolut necesar s se realizeze un studiu valid al personalit ii.
Datele pe care i-a întemeiat Cattell teoria sunt culese prin intermediul chestionarelor, testelor obiective,
observa iilor i prin evaluarea comportamentelor în situa iile de via . Acest num r impresionant de date a fost
supus a na li z ei factoriale. (El considera c dac între dou variabile exist un grad ridicat de corela ie,
î n s e a m n ca a c e s t e a m soar aspecte a s e m t o a r e ale personalit ii). Cattell denume te factorii de
personalitate prin termenul de tr tur , acesta fiind conceptul central al teoriei sale.
El consider c tr turile sunt structuri mentale, p i componente ale personalit ii. Doar în cazul în care
cunoa tem ce tr turi vor caracteriza un individ, putem prevedea ce anume va face el într-o anumit s itua ie.
Cattell define te tr turile ca tendin e de r spuns relativ permanente ale unei persoane.

Abordarea personalit ii prin intermediul conceptului de

tr tur
De i G. Allport a pus la punct conceptul de tr tur a p er s ona lit ii, Cattell a realizat o analiz în
detaliu i o clasificare a acestor tr turi.
Tr turile sunt factori ai personalit ii ob inu i în urma analizei factoriale pe baza unor multiple
sur tori realizate pe subiec i normali.
Acestea reprezint , a a cum am mai subliniat, tendin e r ela t i v permanente ale unei persoane de a
reac iona într-un anumit mod. Ele formeaz structura de baz a personalit ii individului.
Personalitatea unui subiect poate fi privit ca un pattern de tr turi.
Cattell nu este de acord cu Allport care consider c tr turile au existent real , el fiind de p rere c
acestea sunt constructe ipotetice, desprinse pe baza s t ud i er i i comportamentului deschis.

I. Într-o prim clasificare Cattell distinge:

Tr turi comune, pe care le au to i oamenii într-o anumit m sur (ex.: extraversie, spirit gregar).
Motivul pentru care exist aceste tr turi comune consta în aceea c to i oamenii au un poten ial ereditar
care include elemente similare i, în acela i timp, sunt supu i unor experien e sociale asem toare în cadrul
aceleea i culturi.
Tr turi unice, specifice doar anumitor indivizi (acestea pot fi observate mai ales la nivelul atitudinilor
i intereselor).

II. O alt clasificare împarte tr turile de personalitate în:

a) - tr turi care se refer la abilit i (aptitudini);
b) - tr turi temperamentale;
c) - tr turi dinamice.
a) Abilit ile se refer la cât de eficient va ac iona individul pentru atingerea unui scop; (ex. inteligen a).
b) Tr turile temperamentale definesc stilul general i tempoul comportamentului (îndr zneal ,
labilitate, iritabilitate).
c) Tr turile dinamice se refer la motiva ie sau la for ele motrice ale comportamentului.

III. Cattell mai realizeaz i distinc ia între tr turile de suprafa i tr turile surs .
Tr tura de suprafa reprezint un set de caracteristici de personalitate care coreleaz între ele dar nu
formeaz un factor pentru c nu sunt determinate de o singur surs .
35
 Mai exact, diferitele tr turi de personalitate sunt complementare datorit suprapunerii unor influen e
diferite.
C a t t el l vorbe te la omul normal de tr turi de suprafa , iar la bolnavii psihici de sindroame.
F.x.: anxietatea, indecizia i fobiile pot s coreleze între ele i s formeze o tr tur de suprafa care este
nevrozismul.
Datorit faptului c sunt compuse din elemente diverse, tr turile de suprafa au un caracter mai pu in
stabil i, drept urmare, sunt mai pu in importante în cunoa terea personalit ii.
Tr turile surs reprezint factori u nic i, fiecare dintre ace tia constituind singura surs a unui anumit
comportament.
Ei reprezint elementele sau factorii de baz ai personalit ii (vezi 16 P.F.).
Tr turile surs se subîmpart la rândul lor, în func ie de originea lor, în:
tr turi constitu ionale:
tr turi produse de mediu.
Tr turile constitu ionale nu sunt neap rat de natur ereditar , dar ele depind de fiziologia organismului
(ex.: utilizarea abuziv a a lc o o l u l u i poate fi sursa unor comportamente diferite cum ar fi: neglijen , tendin
spre vorb rie, agresivitate).
Tr turile generate de mediu sunt rezultatul ac iunii influen elor mediului fizic i social. Ele reprezint
caracteristici, modalit i înv ate de a ac iona i formeaz o structur care a fost imprimat individului de c tre
factorii ambian ei.

Tr turile surs : Cei 16 factori ai personalit ii la Cattell

Dup o munc de 20 de ani de cercetare, Cattell a identificat în urma analizei factoriale 16 tr turi-surs
pe care le-a denumit factori ai personalit ii.
Ace tia sunt m sura i cu ajutorul testului Cattell 16 P.F. (Cattell, Eber i Tatsnoka, 1970).
Testul s-a dovedit u t i l pentru a prevedea unele comportamente sau s t i l u r i de personalitate cum ar fi:
creativitatea;
nevrozismul;
tendin a spre afec iuni psihosomatice ;
tendin a spre accidente;
performan ele colare sau performan ele în activitate. Fiecare tr tur are o structur bipolar :

Scoruri sc zute; Scoruri ridicate:

Factor A
Cald, participativ, deschis, „se las dus”.
Rezervat, deta at, critic, singuratic, rigid.

Factor B
Inteligen (mai) ridicat , gândire abstract , str lucit.
Gândire concret , mai pu in inteligent
Factor C
Afectat de emo ii, instabil afectiv, Stabil emo ional, matur, prive te realitatea în fat , calm.
schimb tor se sup cu u urin .
Factor E
Umil, moale, u or de condus, Asertiv, agresiv, înc ânat, competitiv.
docil, se acomodeaz cu u urin
Factor F
Vesel, entuziast.
Sobru, tuciturn, serios.

36
 Factor G
Se lanseaz în ac iuni nesigure, nesocote te Con tient, stabil, moral, ferm.
regulile.
Factor H Aventuros, dezinhibat,
Retras, timid, sensibil la amenin are. îndr zne .

Factor I
Sensibil, delicat, are nevoie de protec ie.
Dur, sebazeaz pe sine, realist.

Factor L
Suspicios, greu de p lit .
Încrez tor, accept condi iile impuse.

Factor M
Imaginativ, boem, distrat.
Practic, cu preocup ri p mânte ti.
Factor N
Lipsit de preten ii, natural, dar stângaci în Sofisticat, cizelat, con tient de r ela iile sociale.
r ela iile sociale.
Factor O
Sigur de sine, placid, lini t it, se Îngrijorat, î i face permanent repro uri, nesigur, tulburat.
complace în situa ie.
Factor Q1
Conservator, respect idealurile Experimentator, liberal, liber cuget tor.
tradi ionale.
Factor Q2
Autosuficient, are resurse personale, prefer s ia propriile
Dependent de grup, participativ, îi urmeaz
sale decizii.
pe ceilal i.
Factor Q3
Indisciplinat, imagine de sine neclar , lax, î i Controlat, cu voin puternic , exact sub aspect social,
urmeaz propriile nevoi neatent la regulile compulsiv.
sociale.
Factor Q4
Încordat, frustrat, agitat, tensionat.
Relaxat, calm. adunat, nefrustrat.

In urma unor calcule statistice i mai complexe Cattell a eviden iat i prezen a unor factori de ordinul
II: anxietate i introversie - extraversie.

Organizarea dinamic a personalit ii

Tr turile dinamice sunt direct legate de aspectele motiva ionale ale personalit ii.
Cattell arat c o teorie a personalit ii care nu ia în considerare for ele motiva ionale ale subiectului este
incomplet , el comparând-o cu o locomotiv f combustibil.
Sistemul lui Cattell cuprinde dou tipuri de tr turi dinamice: (ergii) i sentimentele. Ambele se manifest
sub forma atitudinilor. Termenul erg vine de la grecescul ergon , care înseamn activitate sau energie i este
utilizat de autor în locul termenilor de instinct sau tendin , termeni pe care îi considera prea vagi.
Erg-ul reprezint sursa energetic a oric rui comportament, este înn scut i prin urmare are un caracter
constitu ional. Reprezint unitatea de baz a motiva iei i este direc ionat spre obiective specifice.
Cattell a identificat , în urma analizei factoriale, 11 ergi sau unit i motiva ionale:

foame sex dezgust gregaritate

curiozitate furie supunere securitate
atrac ie protec ie auto-afirmare
In timp ce erg-ul reprezint o tr tur surs de tip constitu ional, sentimentul are un caracter
37
ambiental, este tot o tr tur surs , dar are originea în mediul fizic i social.
Sentimentul reprezint un pattern de atitudini înv ate i este direc ionat asupra unor obiecte de importan
major în via : ar , so , loc de munc , hobby, religie.
Atât ergii cât i sentimentele au menirea de a motiva comportamentul uman. I n t r e ele exist îns i
deosebiri: în timp ce ergul reprezint o structur constitu ional , care de i se poate intensifica sau poate sl bi, nu
dispare niciodat , sentimentele, fiind înv ate, pot s dispar .
Atitudinea reprezint , în concep ia lui Cattell, interesul persoanei pentru un obiect, domeniu sau persoan ,
interes ce se exprim sub forma unui comportament deschis. Conceptul de a t it u d i n e la Cattell nu se refer la
opinia pentru sau împotriv a ceva, a a cum apare la al i autori, ci are un sens mai larg, implicând toate
a c i u n i l e sau emo iile unei persoane direc ionate spre un obiect sau eveniment.
Ergii, sentimentele si atitudinile sunt legate, în sistemul lui Cattell, de un alt concept i anume, de cel de
subsumare, ceea ce înseamn c unele elemente sunt subordonate altora în cadrul unui sistem. Astfel, atitudinile
sunt subordonate sentimentelor, iar acestea, la rândul lor sunt subordonate ergilor.
La un alt nivel, o atitudine poate fi subsumat alteia, iar aceasta din urm , unei a treia atitudini. In acest
sens,Cattell d exemplul unui tân r care merge s studieze pentru a ob ine un serviciu care s -i permit s câ tige
suficien i bani pentru a putea între ine o familie.
Interrela iile dintre ergi, sentimente i atitudini sunt exprimate schematic de Cattell în ceea ce el denume te
re ele dinamice. Ex.: Sentimentul de afec iune fa de so ie exprim patru ergi: sex, gregaritate, protec ie i
autoafirmare.
Cattell consider c patternul de sentimente al unei persoane este structurat în jurul unui sentiment
dominant, pe care el îl denume te „sentiment fa de sine" i se refer la concep ia subiectului despre el însu i,
concep ie ce se reflect în toate a t it u d i n i l e sale. Acesta confer stabilitate în toate atitudinile sale. Acesta
confer stabilitate, coeren i organizare tuturor tr turilor surs si este direct legat de exprimarea ergilor i
celorlalte sentimente. Sentimentul fa de sine are rolul de a controla i regla toate structurile personalit ii.

Anxietatea cronic
Cattell acord o importan deosebit anxiet ii ca dimensiune major a personalit ii, datorit
consecin elor negative pe care aceasta le poate avea asupra func ion rii fizice i psihice a individului .
Cattell consider c anxietatea este atât o stare a subiectului, cât i o tr tur .
Anxietatea-tr tur se refer la acei subiec i care tr iesc o anxietate cronic , în acest caz ea devenind
factor de personalitate.
In urma analizei factoriale a rezultat faptul c anxietatea se compune din factorii O - Q.
O persoan cu anxietate cronic va fi afectat cu u urin de propriile sentimente, suspicioas fa de
ceilal i, va tr i o permanent aprehensiune a unor pericole, va avea tendin a de a se culpabiliza, va fi
supraîncordat , iritabil i va avea o imagine de sine neadecvat .

Raportul ereditate - mediu în teoria personalit ii la Cattell

Cattell a acordat o aten ie mai mare decât al i teoreticieni er ed it ii i mediului în formarea personalit ii.
El a realizat studii pe gemeni crescu i în aceea i familie, gemeni crescu i în familii diferite i fra i crescu i
în aceea i familie i în familii diferite.
Pe baza acestor studii Cattell a demonstrat rolul deosebit, de important al er ed it ii, cel p u i n în cazul
unor tr turi.
Ex.: ereditatea are o contribu ie de 80% în determinarea inteligen ei, 80% în cazul tr turii aventuros-
timid etc.
Analizând toate cercet rile realizate de Cattell asupra acestui subiect, se poate trage concluzia c el este de
rere c aproximativ o treime din personalitate suni determinate ereditar i 2/3 sunt generate de factori de mediu.
Un alt concept utilizat de Cattell este cel de s intalit ate, concept ce se refera la tr turile relevante i
38
specifice unui anumit grup social. Autorul arata c individul este influen at atât de tr turile de personalitate a le
persoanelor; cat i de s i nt a l it a t ea grupurilor.
Cattell descrie un num r da factori care descriu sintalitatea unor grupuri mici, precum i 8 factori care
caracterizeaz sintalitatea na iunilor, dintre care men ion m: m rimea, h rnicia, morala etc.

Stadiile dezvolt rii personalit ii la Cattell

Cattell descrie 6 stadii de evolu ie a individului.
© Mica copil rie (1 -6 ani)
Reprezint o etap cu rol formativ major în dezvoltarea per s o na l it i i i n d i v i d u l u i . Acum subiectul
este puternic influen at de p rin i, fra i, cat i de experien ele sale personale (inclusiv cele legat e de
a ch i z i i o na r ea deprinderilor igienice).
Ca rezultat al acestor influen e se formeaz a t i t u d i n i l e s ociale primare, odat cu for a si
s ta b ilit a t ea ego-ului i superego-ului, sentimentele de securitate i insecuritate, atitudinea fa de autoritate,
precum i tendin a spre nevrozism.
Cattell nu este un adept al teoriei freudiene, dar el accept opinia lui Freud în leg tur cu faptul c mica
copil rie reprezint un moment crucial în formarea personalit ii, iar nevoile (trebuin ele) de tip oral sau anal, cât
i conflictele legate de acestea pot afecta formarea personalit ii.
© Copil ria propriu-zis (6-14 ani) Cattell consider c în aceast etap apar relativ pu ine probleme
psihologice. Autorul consider c aceasta reprezint o etap de consolidare dup tumultoasa perioad a micii
copil rii. Acum apare tendin a de independen fa de p rin i odat cu o cre tere a tendin ei de identificare cu
indivizi de aceea i vârst .
© Adolescen a (14-23 ani)
Reprezint etapa de dezvoltare cea mai stresant i cea mai conflictual . Acum cre te inciden a tulbur rilor
psihice, nevrozelor i comportamentelor de tip delincvent. Apar numeroase conflicte legate de nevoia de
independen , auto-afirmare i problemele sexuale.
© Maturitatea (23-50 ani)
Aceast etap este, cel pu in la începuturile sale, o etap productiv , plin de evenimente i fericit pentru
subiect. Acum se pun bazele i se continu consolidarea carierei i se întemeiaz familia. Individul devine mai
pu in fluid, iar stabilitatea emo ional tinde s creasc . Se produc relativ pu ine modific ri în ceea ce prive te
structura de interese i aptitudini.
© Maturitatea târzie
Presupune adaptarea persoanei la modific rile fizice, sociale i psihologice. S tatea i vigoarea diminua,
o dat cu atractivitatea persoanei. Copiii p sesc familia i pentru prima dat persoana întrez re te sfâr itul
vie ii. Acum se produce, de regul , o reexaminare a sistemului de valori în jurul c rora subiectul i-a centrat
via a. De asemenea, are loc o c utare a eului propriu.
© trâne ea (senescen a)
Implic adaptabilitatea la un num r mare de pierderi: decesul rudelor i prietenilor, pensionarea, pierderea
statutului social, precum i tr irea singur ii i insecurit ii.
In concluzie, Cattell consider personalitatea uman ca fiind predictibil , iar atunci când un comportament
se poate prevedea, el poate fi controlat.
De i partizan al determinismului în teoria personalit ii, Cattell nu neag total existen a liberului arbitru.
Cattell admite influen a marc pe care o au asupra form rii personalit ii experien ele din mica copil rie, dar
nu consider c i n d i v i d u l devine prizonierul acestor experien e.
De asemenea, el este adeptul dublei determin ri a personalit ii: ereditate-mediu.
Cattell consider c exist tr turi de personalitate comune, aplicabile tuturor indivizilor din cadrul unei
culturi i tr turi unice, care caracterizeaz fiecare individ în parte.

39
 Psihologia umanist

Teoria personalit ii la Carl Rogers

Carl Rogers este bine cunoscut ca ini iator al extrem de popularei metode de psihoterapie cunoscut ini ial
ca terapie nondirectiv i, mai recent, ca terapie centrat pe client sau pe persoan . Terapia rogersiana pare a fi la
fel de popular ca psihanaliza lui Freud, ca metod de tratament.
Cum a fost cazul cu al i teoreticieni, teoria personologic a lui Rogers s-a dezvoltat lin i a fost continuu
reînnoit în urma experien ei sale de lucru cu pacien ii sau clien ii, cum prefera s -i numeasc el. Formul rile lui
în leg tur cu dinamica i structura personalit ii sunt legate direct de metoda terapeutic . De aceea, imaginea sa
asupra situa iilor terapeutice ne clarific imaginea sa asupra naturii personalit ii. Numele metodei sale, Terapie
centrat pe persoan sau client, inten ioneaz s sugereze c indivizii au abilitatea, ca i responsabilitatea de a- i
schimba i reconfec iona personalitatea, terapeutul ac ionând doar spre a facilita i nu spre a direc iona aceast
schimbare.
Rogers a v zut oamenii, mai întâi, ca fiin e con tiente i ra ionale, conduse de percep ia con tient a
propriei persoane i a lumii lor experen iale. Spre deosebire de Freud, Rogers nu atribuie o influen dominant
for elor incon tiente pe care un individ nu le are sub control.
Rogers respinge i ideea c evenimentele trecute ar exercita o influen însemnat asupra
comportamentului prezent. De i recunoa te c experien ele trecute, mai ales acelea ale copil riei, pot influen a
modul în care oamenii î i percep lumea i pe ei în i, el insist c sentimentele i emo iile prezente au o mai
mare importan în dinamica personalit ii.
Datorit importan ei con tientului i prezentului, Rogers crede c personalitatea poate fi în eleas numai
din punctul de vedere al subiectului - pe baza experien elor sale subiective. Rogers folose te o metod
fenomenologic de studiere a personalit ii, metod ce trateaz realitatea a a cum este perceput de individ.
Aceast percep ie subiectiv poate sau nu poate s corespund întotdeauna cu realitatea obiectiv .
Rogers crede c oamenii au o motiva ie major cu care sunt dota i de la na tere: o tendin de actualizare,
de dezvoltare a tuturor abilit ilor i poten ialurilor, de la cele strict biologice pan la cele mai sofisticate aspecte
psihologice ale fiin ei umane. Scopul ultim al dezvolt rii personalit ii este actualizarea eu-lui - un concept de
importan central în sistemul lui Rogers. A men ine i dezvolta eul, a deveni o persoan complet func ional ,
este scopul c tre care sunt direc ionate toate fiin ele umane.
Teoria i psihoterapia lui Rogers, imaginea umanist i optimist asupra fiin elor umane a fost întâmpinat
cu entuziasm i a avut o relevan larg pentru psihologie, educa ie i cercetarea vie ii de familie.

Actualizarea; tendin uman de baz

Rogers vede oamenii ca motiva i de o tendin general de baz : t e n d i n a s actualizeze, s men in i
i sporeasc experien ele. Aceast tendin înn scut este o nevoie fundamental a fiin elor umane i include
toate trebuin ele psihologice, de i este, in concep ia lui Rogers, mai mult orientat spre biologie dec t spre
psihologie.
Ca nevoie fundamental , tendin a spre actualizare include totul, chiar cele mai simple nevoi biologice, ca
acelea de aer, hran , ap .
Tendin a de actualizare face mai mult dec t s men in organismul: ea faciliteaz cre terea i dezvoltarea
organismului. La este responsabil pentru toate aspectele cre terii ce sunt subsumate sub denumirea de
„maturizare", care este determinat genetic de dezvoltarea p ilor corpului i a proceselor fiziologice de la
cre terea f tului pân la apari ia caracterelor sexuale secundare la pubertate.
Toate aceste schimb ri, programate în schema genetic a persoanei, sunt produse de tendin a de actualizare.
40
Chiar dac aceste s c h i mb r i sunt d et er m i n a t e g en et ic (programate d i n a i n t e) , progresul organismului
spre maturizarea complet nu este automat i f efort. Mai degrab , Rogers descrie acest proces evolutiv ca
implicând constrângere i durere, a a ca atunci când copilul face primii pa i. Copilul cade i se târ te i ar fi mai
pu in dureros pentru ei s r mân în stadiul de târâre. Dar copilul persist . Cade si plânge din nou, dar continu .
El persist în pofida durerii, spune Rogers, pentru c tendin a de actualizare, de a merge înainte, de a se dezvolta
i de a cre te este mult mai puternic decât orice tendin de a regresa , provocat de dificult ile cre terii.
Aceast tendin actualizant nu este v zut numai la oameni, dar i la toate vie uitoarele. In descrierea
vie ii, Rogers folose te expresii ca „tenacitatea vie ii” i „tendin a de împingere înainte a vie ii", indicând
convingerea cu privire la existen a unei for e ir ezist ibile care cauzeaz nu numai supravie uirea unui organism,
uneori în condi ii extrem de ostile, ci i adaptarea, dezvoltarea si cre terea.
Exist un fundament puternic b iol og ic al tendin ei de actualizare. La i n d i v i z i i maturi, aceast
tendin devine mai psihologic i reflect elemente ale înv rii i experien ei mai mult decât aspecte
biologice.
Rogers crede c , în via , oamenii demonstreaz ceea ce se nume te procesul valoriz rii organismice. Prin
asta el în elege c toate experien ele vi e i i sunt evaluate în termenii a cât de bine servesc tendin ei de
actualizare. Acele experien e pe care oamenii le percep ca promovând sau facilitând actualizarea sunt v zute ca
bune i de dorit i sunt evaluate ca valoare pozitiv . Acele experien e percepute ca împidicând actualizarea, sunt
considerate ca nedorite. Aceste percep ii vor influen a comportamentul pentru c experien ele considerate de
nedorit vor fi evitate, în timp de acelea considerate de dorit vor fi c utate pentru a se putea repeta cât mai des
posibil.
Lumea experen ial
Rogers a fost preocupat de mediul în care o persoan ac ioneaz - de câmpul de referin sau contextul
individului, care influen eaz atât de mult acea persoan . Oamenii sunt expu i la o mul ime de surse de stimulare
din mediu - unele banale, altele importante, unele amenin toare, altele recompensatoare. Cum percepem i
reac ion m la aceste multiple fa ete ale mediului?
Rogers r spunde la aceast întrebare spunând c realitatea mediului unei persoane îl reprezint modul cum
ea percepe acel mediu. Percep ia cuiva poate s nu coincid cu realitatea obiectiv . Putem percepe anumite
aspecte ale realit ii foarte diferit de modul în care o face altcineva, (po i observa comportamentul unui coleg
student într-o lumin total diferit fa de cea a bunicilor s i de 80 de ani. Percep iile noastre se pot schimba cu
timpul i în func ie de diferite circumstan e. Propria ta percep ie a colegului student se poate schimba drastic când
vei avea 80 de ani).
Opinia c percep ia are un caracter subiectiv este veche, nefiind original la Rogers. Contribu ia important
pe care o aduce el const în ideea c realitatea unei persoane este o problem strict personal i poate fi
cunoscut , în sens complet, numai de c tre subiectul însu i.
Lumea experien ial a unei persoane include nu numai experien ele prezentului imediat de care persoana
este con tient , ci i to i stimul ii de care nu este con tient , amintirile experien elor trecute, care atâta timp cât
sunt active, influen eaz percep iile actuale ale persoanei.
Deoarece tendin a de actualizare a copilului la nivelele mai înalte de dezvoltare, lumea lui experen ial se
extinde. Copilul este supus la din ce în ce mai multe surse de stimulare i comportamentul lui se refer la ace ti
stimuli a a cum sunt ei percepu i subiectiv.
Experien ele se combin pentru a forma câmpul experen ial, care constituie imaginea personal a
subiectului despre lume. Experien ele individului cap o importan major , pentru c nu exist , pân la urm ,
alt criteriu pe baza c ruia s facem enun uri, judec i i s ne comport m. Rogers scria: „Experien a este, pentru
mine, cea mai mare autoritate. Piatra de încercare a validit ii este propria mea experien ". Nivelele înalte ale
dezvolt rii accentueaz i definesc lumea experen ial a cuiva i conduc la formarea eului, aspect central în teoria
personalit ii la Rogers.
Dezvoltarea Eului
41
 Atunci când un copil î i dezvolt un câmp experien ial mai complex, ca rezultat al mai multor interac iuni
cu al i oameni, o parte a experien ei sale devine diferen iat de rest. Aceast parte nou i separat este definit
prin termeni ca „eu, pe mine” i „eu însumi" i reprezint conceptul de eu, care implic distingerea dintre ceea ce
este direct i nemijlocit o parte din noi i ceea ce este extern.
Conceptul de eu reprezint i imaginea unei persoane despre ceea ce este, ar putea fi sau ar dori s fie.
Rogers spune c eul este un pattern consistent de tr turi, un tot organizat. Toate aspectele p o s ib i l e ale
eului tind spre consisten . De exemplu, cineva care se consider a nu avea nici un sentiment agresiv fa de
a l i i , nu exprim nici o nevoie de agresiune, cel p u i n nu într-o manier evident i direct . Întregul
comportament trebuie s fie în acord cu conceptul de eu.
Evaluarea pozitiv
Pe m sur ce se dezvolt , copilul î i formeaz o nevoie de ceea ce Rogers nume te evaluare pozitiv .
Aceast nevoie este, probabil, înv at , de i Rogers crede c sursa ei este neclar . Înn scut sau înv at , nevoia
de evaluare pozitiv este permanent i persistent i se g se te în toate fiin ele umane. Cum spune i numele,
evaluarea pozitiv include nevoia de acceptare, dragoste i aprobare din partea altor oameni, mai ales din partea
mamei. Este satisf tor s prime ti o evaluare pozitiv i o dezam gire s nu o prime ti. Comportamentul
copilului e ghidat de cantitatea de afec iune pe care o prime te.
Dac mama nu-i d o evaluare pozitiv , tendin a copilului spre actualizare i dezvoltarea eului este
îngreunat . Copiii percep dezaprobarea mamei fa de un comportament ca o dezaprobare a tuturor
comportamentelor i aspectelor legate de ei. Dac situa ia apare foarte frecvent, copilul tinde s se împotriveasc
actualiz rii eului i s se str duiasc , în schimb, pentru a- i asigura o evaluare pozitiv . In mod ideal, copilul ar
trebui s simt suficient dragoste, acceptare i aprobare în general, chiar dac unele comportamente specifice pot
fi dezaprobate.
Aceast stare sau condi ie este numit evaluare pozitiv necondi ionat i, implic faptul c dragostea
mamei pentru copil nu depinde de modul cum se comport aceasta, ci este îndreptat în mod gratuit i în
întregime asupra copilului ca persoan .
Un aspect important al nevoii de evaluare pozitiv este natura ei reciproc .
Datorit importan ei satisfacerii acestei nevoi, mai ales în copil rie, oamenii devin foarte sensibili la
atitudinile i comportamentul altora. In lumina feedback-ului pe care îl primim de la al ii (aprobarea sau
dezaprobarea lor), ne dezvolt m conceptul cu privire la eul propriu. Prin prisma acestui concept de eu, începem s
analiz m atitudinile altora. Ca rezultat, imaginea pozitiv începe s ac ioneze gradat, mai mult din interiorul
persoanei decât de la al ii. Aceast condi ie este numit de Rogers auto-evaluare. Aceasta devine o nevoie la fel
de puternic ca i nevoia de evaluare pozitiv de la al ii, i ceea ce satisface autoevaluarea reprezint acelea i
condi ii care produc evaluarea pozitiv generat de ceilal i.
Condi iile evalu rii
Evolu ia de la evaluare la autoevaluare pozitiv formeaz super-ego-ul ca instan evaluativ .
Am spus c evaluarea pozitiv necondi ionat implic dragoste i acceptare a c o p i l u l u i f condi ii -
independente de comportamentul lui. Evaluarea pozitiv condi ionat reprezint opusul.
De obicei, p rin ii nu reac ioneaz la tot ceea ce face copilul cu o atitudine pozitiv . Anumite
comportamente îi enerveaz sau îi plictisesc i pentru acele comportamente copiii nu primesc afec iune i
aprobare, ci exact opusul. i a a, copilul înva c afec iunea i aprobarea p rin ilor depind de modul cum se
comport . Copilul vede c , uneori, este recompensat iar alteori nu.
Dac mama, de exemplu, exprim dezaprobare ori de câte ori un copil d râm un obiect, copilul se va
dezaproba pe sine pentru acest comportament. Standardele externe de judecat au devenit personale i copilul,
într-un fel, se pedepse te singur, a a cum f cea mama, Copilul se iube te numai când se comport într-un mod
apreciat ca aprobat de mam . Altfel, eul începe sa func ioneze ca înlocuitor al mamei.
42
 Mai mult, copilul dezvolt i criterii interne de evaluare, considerându-se ca valoros doar în anumite
condi ii. Având deja interiorizate normale p rin ilor, copilul începe s se vad ca meritând sau nu ceva, în acord
cu criteriile definite de p rin i.
Copiii care nu ajung la acest punct încep s evite anumite comportamente i atitudini, indiferent cât de
satisf toare pot fi ele. Ei nu mai pot func iona în libertate total pentru c trebuie s i judece i s i
cânt reasc comportamentul i sunt, astfel, împiedica i s se dezvolte total sau s se autoactualizcze. Asemenea
copii î i i n h i b propria dezvoltare, pentru c trebuie s tr iasc în limitele autoevalu rii interiorizate.
Anxietatea
Mai mult, nu numai c un copil trebuie s i inhibe anumite comportamente, dar trebuie s reprime
con tientizarea anumitor percep ii din câmpul experen ial sau s le distorsioneze. Aici se dezvolt ceea ce Rogers
nume te incongruen între conceptul de eu i anumite aspecte ale experien ei individuale. Acele experien e ce
sunt incongruente cu eul servesc ca o surs de amenin are i, de obicei, sunt tr ite ca o form de anxietate.
Ca rezultat al înclina iei c tre anumite experien e, cineva nu mai este sincer - i poate chiar deveni
înstr inat de sine însu i.
Experien ele sunt evaluate i acceptate sau refuzate nu în m sura în care pot contribui la actualizarea
complet a eului, ci, mai degrab , în termenii evalu rii pozitive pe care o vor aduce.
În acord cu Rogers, nivelul regl rii psihologice a unei persoane, gradul de normalitate, este o func ie a
gradului de congruen sau compatibilitate a eului cu experien a. Persoanele s toase psihic sunt capabile s se
perceap i s i perceap mediul incluzând ceilal i oameni, a a cum sunt ei. Ei sunt deschi i tuturor
experien elor, pentru c nici una nu le amenin conceptul de eu. Nici o parte a experien ei lor nu trebuie ap rat
împotriva a ceva prin negare sau distorsionare, pentru c ei nu au înv at nici o condi ie de evaluare în copil rie.
Ei au o evaluare pozitiv , incon tient i sunt liberi s încerce toate experien ele, s i dezvolte toate for ele eului,
foloseasc toate poten ialele lor. Cu alte cuvinte, sunt liberi s devin auto-actualiza i - s evolueze pentru a
deveni o persoan complet func ional .
Caracteristicile persoanei autoactualizate
Persoana actualizat este produsul final i dezirabil al dezvolt rii psihologice i al evolu iei sociale, dup
Rogers.
a) Prima caracteristic a persoanei auto-actualizate este con tientizarea tuturor experien e lor. Nici o
experien nu este îndep rtat , distorsionat sau negat în vreun fel; toate trec prin eu. Nu este implicat ap rarea,
pentru c nu este nimic împotriva c ruia s te aperi; nu exist amenin ri pentru conceptul de eu al individului.
Persoana este deschis la orice sentimente pozitive, cum ar fi curajul sau tandre ea, sau negative, ca teama i
durerea. O asemenea persoan este mult mai emo ional în sensul c nu experimenteaz doar o a r ie larg de
emo ii pozitive i negative, dar le i tr ie t e mai intens decât o persoan pasiv .
b) O a doua caracteristic a persoanei complet func ionale este tendin a sau abilitatea de a tr i complet i
plenar în orice moment. Fiecare moment este p r i v i t ca nou i proasp t, sau, cel pu in, are p o t e n i a l u l
necesar pentru a fi p r i v it astfel. Nu poate fi prezis sau anticipat fiecare moment, ci este tr it din plin,
participând, mai degrab , decât observând.
Nu exist rigiditate, organizare, constrângere sau structur impus asupra e x p er i e n ei. La omul bolnav,
toat experien a este organizat i distorsionat pentru a se potrivi eu prejudec ile structurate ale cuiva.
c) A treia caracteristic a personalit ii persoanei autoactualizate este încrederea în propriul organism,
sau în tr irea proprie i nu în judec ile altora sau în codul social. Rogers scrie: „Comportarea dup cum te sim i
este un ghid demn de încredere pentru un comportament satisf tor".
Prin aceasta nu se sugereaz c persoana auto-actualizat ignor complet datele din intelectul s u sau al
altora, ci doar c experien ele de via sunt congruente cu conceptul de eu.
Decizia final cu privire la cum s te compor i într-o situa ie particular rezult dintr-o evaluare a tuturor
datelor experien iale. Persoana nu este con tient de astfel de evalu ri (datorit congruen ei dintre eu i
43
experien ) i decizia pare a fi intuitiv . Ea pare mai mult emo ional decât intelectual .
d) A patra caracteristic este sentimentul libert ii. Persoanele autoactualizate se simt libere s se mi te în
orice direc ie dorit , s aleag f constrângere sau inhibi ie. Ca rezultat, tr iesc un sentiment de putere persoanl
asupra vie ii lor, pentru c tiu ca viitorul depinde de ac iunile lor i nu este determinat de circumstan e,
evenimente trecute, al i oameni. Ei nu se simt constrân i - de al ii, sau de ei în i, s se comporte într-un fel sau
altul. Nu merg pe un singur drum.
Rogers crede c personalitatea actualizat este foarte creativ , tr ind constructiv adapta iv, chiar dac
condi iile de mediu se pot schimba: Legat de aceast creativitate este sentimentul spontaneit ii. Persoana se
poate adapta flexibil i poate c uta experien e noi i noi încerc ri. Ea nu are nevoie de posibilitatea de a prognoza
sau de securitate interioar .
Rogers subliniaz c adjectivele ca „fericit", „bucuros" sau „mul umit” nu sunt potrivite pentru a descrie
persoana aiitoactiializat , pentru c o persoan ar avea aceste sentimente doar în anumite momente. Termenii
mult mai potrivi i ar fi: „împlinit", „stimulat", „îmbog it", „plin de sens".
Este dificil s fii o persoan auto-actulizat , pentru c asta implic testare, cre tere, încordare i folosirea
tuturor poten ialita ilor. Mai precis, autoactualizarea implic curajul dea tr i.
Rogers nu folose te cuvântul „actualizat" ca atare, pentru c ar implica o personalitate rigid i static .
Rogers descrie actualizarea ca pe „o direc ie, nu ca pe un aspect finit". Persoana auto-actualizat se schimb
continuu i cre te mereu, dup cum tinde s i actualizeze toate poten ialurile. Dac o asemenea cre tere e ueaz ,
persoana î i pierde caracteristicile spontaneit ii, flexibilit ii i deschiderea c tre noi experien e.
Imaginea lui Rogers asupra naturii umane
Metoda umanist , în general, i teoria lui Rogers în particular descrie o imagine a naturii umane diferit
fa de multe ale altor teoreticieni. Asupra problemei voin liber -determinism, pozi ia lui Rogers este clar .
Fiin ele umane - cel pu in cele autoactualizate sunt libere s i creeze propriul destin. Nici un aspect al
personalit ii lor nu este determinat pentru ei.
Asupra problemei natur -educa ie, Rogers acord importan rolului mediului. De i tendin a de a deveni
auto-actualizat este înn scut , procesul actualiz rii este influen at mai mult de social i mai pu in de biologic.
Rogers vede influen ele din copil rie ca având o anume importan în dezvoltarea personalit ii dar spune c
experien ele de mai târziu sunt i mai importante. Sentimentele noastre prezente sunt vitale pentru personalitate,
mai mult decât ceea ce ni s-a întâmplat în copil rie.
Scopul ultim i necesar în via , în teoria lui Rogers, este de a deveni o persoan autoactualizat .
O teorie a personalit ii ce d oamenilor abilitatea, motiva ia i responsabilitatea de a în elege i de a
evalua, vede oamenii într-o lumin optimist i pozitiv .
Fiin ele umane nu sunt, în imaginea lui Rogers, dominate de conflicte cu ele însele sau cu societatea lor i
nu sunt conduse de forte instinctiv biologice, de evenimente care au ap rut în primii 5 ani de via . Evolu ia
oamenilor este întotdeauna progresiv , mai degrab , decât regresiv , i orientat c tre cre tere nu c tre stagnare.
Perturb rile emo ionale ca, de pild , stagnarea i regresia exist , dar ele sunt excep ii nu reguli. Oamenii
sunt capabili s treac peste aceste regresii i perturb ri prin terapia centrat pe persoan , folosindu- i resursele
interioare.
De vreme ce indivizii sunt v zu i în asemenea termeni pozitivi, urmeaz c societatea este considerat în
aceea i lumin . Ceea ce este compatibil cu dezvoltarea i actualizarea unui individ, este egal compatibil cu
dezvoltarea acelora cu care individul interactioneaz . De tendin a înn scut de a-si dezvolta complet poten ialul,
de a deveni o persoan complet func ional , beneficiaz nu numai individul, dar i societatea. Dezvoltarea social
urmeaz actualiz rii membrilor individuali ai unei culturi.
In concluzie, este normal i inevitabil pentru o fiin uman s creasc , s se mi te înainte, s fie con tient
de sine, s faciliteze i s contribuie la propria cre tere.

44
 Teoria personalit ii la Abraham Maslow
A. Maslow este tot un reprezentant al psihologiei umaniste. A criticat atât behaviorismul, cât i psihanaliza,
mai ales concep ia lui Freud. Studiind numai ceea ce era mai r u în om (nevrozele i psihozele) psihologia
apar inând acestor coli a ignorat toate st rile afective benefice cum ar fi: fericirea, mul umirea, satisfac ia sau
pacea spiritului.
Maslow spunea: „studiul unor specimene handicapate, imature, bolnave poate conduce doar la o psihologie
handicapat ". Ea arat c psihologii au subestimat natura uman neluând în considerare exemplarele cele mai
creative, mai mature i mai s toase.
Studiul celor mai reprezentative personalit i ale speciei umane reprezint tr tura distinctiv cea mai
pregnant a teoriei personalit ii la Maslow. Dac vrei s studiezi cât de repede alearg un om trebuie s -i studiezi
pe cei mai buni alerg tori, nu pe cei mediocri, pentru a determina nivelul cel mai înalt al poten ialului uman.
Teoria personalit ii la Maslow este de fapt o teorie a motiva iei. El a studiat biografiile unor personalit i
marcante i a ajuns la concluzia c oamenii posed în interiorul lor ni te tendin e instinctive spre cre tere,
dezvoltare i autoactualizare, mai precis spre valorificarea propriilor disponibilit i.
Motiva ie i personalitate: Ierarhia trebuin elor
Maslow afirm c omul posed un num r de trebuin e înn scute care activeaz i direc ioneaz
comportamentul subiectului. Trebuin ele au un caracter instinctiv. Comportamentele puse în ac iune pentru a
satisface respectivele trebuin e au un caracter dobândit i variaz de la un individ la altul. Aceste trebuin e
universale sunt organizate ierarhic. O trebuin de nivel superior nu este activat pan c nd nu sunt satisf cute
trebuin ele de nivel inferior (s fie satisf cute m car par ial). Astfel, de pild , o persoan fl mând sau amenin at
nu va sim i nevoia de apartenen sau de dragoste. Când nevoia de apartenen sau cea de dragoste sunt
satisf cute, omul poate sim i nevoia de stim i respect, iar dac i acestea sunt satisf cute, va fii pus în
func iune nevoia de atitoactualizare.
Trebuin de actualizare
Trebuin de stim : de la sine însu i i de la al ii
Trebuin e de apartenen i dragoste
Trebuin e de securitate siguran , ordine, stabilitate.
Trebuin e fiziologice: hran , ap , sex.
Oamenii nu sunt motiva i de toate aceste trebuin e în acela i timp, doar o singur trebuin fiind dominant .
De pild , o femeie de afaceri nu va mai fi dominat de trebuin e fiziologice, ci va c uta stima i auto-actualizarea.
Cu toate acestea ierarhia trebuin elor poate fi r sturnat : astfel, dac se produce o recesiune economic i
persoana î i pierde serviciul i îsi cheltuie te economiile, trebuin ele fiziologice revin pe primul loc.
Trebuin ele cu pozi ie inferioar în ierarhie sunt mai puternice.
Caracteristicile trebuin elor:
© Trebuin ele superioare apar mai târziu în cursul evolu iei speciei; toate fiin ele vii au nevoie de hran i
ap , dar, numai omul are nevoie de autoactualizare, de a ti, de a în elege. Cu cât o trebuin este mai înalt , cu
atât ea este mai uman .
© Trebuin ele superioare apar mai târziu în evolu ia individului: trebuin ele biologice apar în copil rie, cele
de apartenen i stim , în adolescen , iar cele de autoactualizare, la mijlocul vie ii.
© Cu cât trebuin ele sunt mai sus în ierarhie, cu atât mai pu in importante sunt pentru supravie uire,
satisfacerea lor putând s fie amânat . Nesatisfacerea unor trebuin e superioare nu produce o criz atât de
puternic a a cum se întâmpl în cazul nesatisfacerii trebuin elor inferioare. Din acest motiv trebuin ele inferioare
sunt numite de Maslow „trebuin e de deficit".
© De i sunt mai pu in necesare pentru supravie uire, trebuin ele superioare contribuie la rândul lor la
supravie uire i dezvoltare. Astfel, satisfacerea unor trebuin e de nivel superior conduce la o via mai lung , la o
mai bun stare de s tate i, în general la cre terea eficien ei biologice a persoanei. Din acest motiv trebuin ele

45
superioare sunt denumite „trebuin e de cre tere" sau „trebuin e ale eu-lui".
© Satisfacerea trebuin elor superioare este benefic nu numai sub aspect biologic, ci i psihologic, pentru
produce o pace mai profund i d un sentiment de împlinire a vie ii.
© Satisfacerea trebuin elor superioare are nevoie de îndeplinirea mai multor precondi ii complexe,
comparativ cu trebuin ele inferioare. Astfel, de pild , trebuin a de autoactualizare pune condi ia ca toate celelalte
trebuin e s fie satisf cute i implic ni te comportamente mai sofisticate dec t cele orientate în direc ia procur rii
hranei.
© Satisfacerea trebuin elor superioare implic , de asemenea, condi ii externe mai bune: sociale, economice,
politice. Astfel, de pild , pentru trebuin a de autoactualizare este necesar o mai mare libertate de expresie.
O trebuin nu trebuie sa fie total i pe deplin satisf cut , înainte ca o alt trebuin din ierarhie s i fac
sim it prezen . Maslow vorbe te despre a a-numita satisfacere par ial . Astfel, de pild , el d exemplul ipotetic
al unui individ care i-a satisf cut nevoile fiziologice în propor ie de 85%, cele de securitate, în propor ie de 70%,
cele de dragoste i apartenen 50%, cele de stim 40% i cele de autoactualizare în propor ie de 10%.
I. Trebuin ele fiziologice
Sunt trebuin ele de hran , ap , somn i sex.
Sunt cele mai puternice trebuin e i sunt capabile s blocheze total manifestarea celorlalte trebuin e.
N.B.! O trebuin care este satisf cut nu mai reprezint o trebuin i joac un rol minimal în via a
omului.
II. Trebuin ele de securitate
Maslow este de p rere c trebuin ele de securitate au o importan deosebit pentru copii i pentru adul ii
nevrotici.
Subiec ii normali si-au satisf cut bine aceste trebuin e.
Ele implic : nevoia de siguran , stabilitate, protec ie, structurare, ordine i absen a fricii i anxiet ii.
Maslow subliniaz c lipsa structur rii mediului înconjur tor produce anxietate la copii. Copilului trebuie
i se acorde libertate, dar numai în limitele unor situa ii c rora acesta le poate face fa .
La fel, un adult nevrotic are o mare nevoie de structur i ordine în mediu pentru c la el nevoia de
securitate este înc dominant . Nevroticul are tendin a compulsiv de a evita noul i î i organizeaz existen a
astfel înc t ea s fie cât mai predictibil (se conduce dup rutine rigide).
Maslow subliniaz c de i oamenii normali i-au satisf cut aceste trebuin e, ei mai au totu i nevoie de un
anumit grad de securitate. Majoritatea oamenilor prefer predictibilul necunoscutului, ordinea haosului, un loc de
munc sigur unuia care presupune aventura. Dar, la normali, spre deosebire de nevrotici, nevoia de securitate nu
are un caracter compulsiv.
III. Trebuin e de apartenen i dragoste
Acestea pot fi satisf cute în mai multe moduri: prin rela ii afectuoase cu al i oameni în general, prin
intermediul rela iei cu o anumit persoan (iubit, prieten) sau prin ocuparea unei anumite pozi ii într-un grup sau
în societate.
Maslow nu confunda iubirea cu sexul, dar recunoa te faptul c activitatea sexual poate fi un mod de
exprimarea nevoii de dragoste.
ecul satisfacerii trebuin ei de dragoste reprezint , dup Maslow una din cauzele fundamentale ale
dezadapt rii în societatea occidental .
IV. Trebuin ele de stim
Implic nevoia de respect din partea propriei persoane (sentimente de valoare personal ), cat i din partea
celorlal i, sub forma trebuin ei de statut, recunoa tere, succes social, faima etc.
=> Nevoia de autostim ;
- stim i respect din partea celorlal i.
Satisfacerea trebuin ei de autostim îl face pe individ s se simt puternic, valoros i adecvat. Drept rezultat
46
el devine mai competent i'mai productiv în toate domeniile existen ei.
Atunci când autostim lipse te, subiectul se simte inferior, neajutorat i descurajat. Maslow subliniaz c
autostima pentru a fi eficient , trebuie s se bazeze pe aprecierea realist a propriilor posibilit i. In acela i timp,
prestigiul, statutul i buna reputa ie trebuie s fie acordate pe merit.
V. Trebuin a de autoactualizare
Se refer la realizarea deplin a tuturor posibilit ilor i disponibilit ilor fiin ei umane. Omul trebuie sa
devin ceea ce poate deveni în plan poten ial.
Chiar dac celelalte trebuin e sunt satisf cute, persoana care nu este autoactualizat va fi nelini tit i
nemul umit .
Autoactualizarea poate îmbr ca multiple forme, nu doar realizarea artistic , tiin ific sau politic . Astfel, o
femeie care î i cre te bine copiii i este mul umit de acest lucru este autoactualizat .
Autoactualizarea presupune îndeplinirea mai multor condi ii: libertatea fa de restric iile impuse de cultur
sau de sine însu i, faptul ca persoana s nu fie distras de satisfacerea trebuin elor de nivel inferior, persoana
trebuie s se autocimoasc bine, s aib o apreciere realist a puterilor i sl biciunilor sale, a aptitudinilor i
abilit ilor sale.
Trebuin ele de cunoa tere i în elegere: O ierarhie secundar
Maslow se refer i la un alt set de trebuin e umane -trebuin ele de cunoa tere i în elegere, pe care nu le
plaseaz în cadrul piramidei sale. El consider c nevoia de în elegere i curiozitatea au, la rândul lor un caracter
înn scut.
Argumente în favoarea existen ei acestor trebuin e:
1) Studiile de laborator au ar tat c animalele î i exploreaz mediul f alt motiv decât curiozitatea;
2) Istoria a ar tat c unii oameni i-au riscat via a în interesul cunoa terii;
3) Studiile au ar tat c mul i adul i s to i i maturi sunt puternic atra i de nou i necunoscut;
4) Maslow a întâlnit în practica sa clinic mul i adul i s to i care sufereau de plictiseal datorit
existen ei lor monotone. Ace tia s-au sim it mult mai bine când au fost implica i în activit i intelectuale cu
caracter provoca iv.
Maslow sublinia faptul c interesele de cunoa tere încep s se manifeste spre sfâr itul vârstei sugarului i la
începutul copil riei timpurii.
Maslow este de p rere c aceste trebuin e formeaz o ierarhie separat : nevoia de cunoa tere este mai
puternic decât nevoia de a în elege.
Intre cele dou ierarhii de trebuin e exist o interac iune reciproc . Astfel, este imposibil ca un subiect s
devin autoactualizat dac trebuin ele sale de cunoa tere sau în elegere nu sunt satisf cute.
Maslow arat c exist i excep ii de la ierarhia trebuin elor: astfel, oamenii care s-au dedicat unei cauze cu
pre ul vie ii i-au negat trebuin ele fiziologice sau pe cele de securitate.
Metamotiva iile:
In urma studiului asupra persoanei autoactualizate, Maslow ajunge la concluzia c acestea sunt conduse de
ceea ce el numea metamotiva ii. El afirma c persoana autoactualizat nu se str duie te s ob in ceva ci
evolueaz .
Persoanele la care func ioneaz metamotiva ii le nu lupt pentru reducerea unor deficien e i nu caut s
reduc ni te tensiuni, scopul lor fiind s i îmbog easc existen a, s creasc tensiunea psihic c utând noul i
experien ele cu caracter provocativ.
Maslow arat c persoana autoactualizat nu este motivat în sens obi nuit (s reduc o tensiune) ci în
direc ia maximiz rii propriului poten ial.
Metamotiva iile reprezint mai curând moduri de a fi, decât c utarea i atingerea unor obiective.
Frustrarea atingerii metamotiva ii lor produce, ceea ce Maslow numea metapatologia. (Maslow, 1967). în
astfel de cazuri sursa îmboln virii psihice este mai pu in explicit pentru individ.

47
 Metamotiva ii Metapatologie
Nevoia de adev r Neîncredere, cinism scepticism
Bun tate Ur , repulsie, dezgust, tendin a de a se baza doar pe sine
însu i.
Frumuse e Vulgaritate, nelini te, lips de gust.
Unitate, integritate Dezintegrare
Dihotomie - Transcenden Tendin a de a g ndi în extreme (alb-negru). O viziune simplist
asupra vie ii.
Vivacitate Robotizare. Sentimentul de determinare total ; lipsa emo iilor i
entuziasmului; senza ia de gol interior.
Unicitate Pierderea sentimentului individualit ii; pierderea sentimentului
eului propriu.
Perfec iune Lips de speran .
Necesitate Haos, lips de predictibilitate.
Completitudine-finalitate Incompletitudine, încetarea demersului de orientare spre scop;
lips de speran a.
Justi ie Sup rare, cinism, neîncredere, absen a legii,
egoism
Ordine Insecuritate, pierderea siguran ei i predictibilit ii, nevoia
de a fi în gard .
Simplitate Complexitate inutil . Confuzie. Pierderea orient rii.

Bog ie interioar , totalitate, Depresie, stânjeneal , pierderea interesului pentru

comprehensivitate lume.
urin (lips de efort) Oboseal , încordare, rigiditate, atitudine nefireasc .

Tendin ludic Depresie, lips de umor, lipsii de entuziasm, lipsa de bucurie în

via .
Auto-suficien A pune responsabilitatea pe seama altora.
Semnifica ia Lipsa de sens, disperare.

Metapatologia reprezint diminuarea dezvolt rii plenare a poten ialit ilor fiin ei umane.

Caracteristicile persoanei autoactualizate:

Maslow este de p rere c personalit ile autoactualizate nu reprezint mai mult de 1% din popula ie.
Caracteristicile acestora sunt:
1. O percepere eficient asupra realit ii.
Personalitatea autoaclualizata este capabil s perceap lumea, inclusiv pe ceilal i oameni în mod clar i
obiectiv. Percep iile lor nu sunt distorsionate de team sau de anumite nevoi nesatisfacute. Nu au prejudec i i idei
preconcepute.
2. Se accept pe sine, pe ceilal i i natura în general.
Personalit ile autoactualizate î i admit punctele tari i sl biciunile f a avea tendin a de a distorsiona
imaginea de sine i f tendin a de a sim i o ru ine i o culpabilitate excesive referitoare la e ecurile i
imperfec iunile sale.
3. Personalitatea autoactualizat se caracterizeaz prin spontaneitate, simplitate i naturale e.
Comportamentul personalit ii autoactualizate este deschis, direct, natural i nu este bazat pe jocul de rol
social.Personalitatea actualizat nu are nevoie s -si ascund sentimentele i s pretind c este altceva decât este.
48
Astfel de persoane sunt ele însele, f a fi agresive sau rebele.
4. Concentrare pe probleme mai curând decât pe propria persoan .
Personalit ile autoactualizate consider c au un sens în via , o anumit datorie de îndeplinit. Ele se dedic
unui scop.
Personalit ile autoactualizate nu se angajeaz în activitate pentru bani, glorie sau putere, ci pentru
satisfacerea metatrebuin elor, pentru dezvoltarea propriilor posibilit i, pentru actualizarea disponibilit ilor eului.
5. Nevoia de intimitate i independen .
Personalit ile autoactualizate nu numai c sunt s toase psihic i pot suporta izolarea de ceilal i, f efecte
psihopatologice, ci chiar mai mult, ele au o anumit nevoie de izolare i solitudine decât al i oameni.
Ei se bazeaz mai mult pe ei în i în satisfacerea trebuin elor i nu au o dependen excesiv fa ade ceilal i.
Datorit independen ei, aceste persoane pot p rea la prima vedere mai reci si mai neprietenoase de i nu aceasta este
inten ia lor. Ei sunt pur i simplu mai autonomi decât ceilal i oameni i nu caut cu orice pre s ob in c ldur i
sus inere de la ceilal i.
6. Prospe imea permanent a evalu rilor
Personalit i autoactualizate au capacitatea de a percepe lumea înconjur toare cu prospe ime, mirare i
entuziasm. Ele vor ii capabile s se entuziasmeze de un r rit de soare, de o floare sau de o simfonie.
7. Tr irea unor experien e de vârf („peak experiences").
Personalit i autoactualizate au momente de extaz intens, de fericire, de bucurie extrem - experien e
asem toare cu cele religioase. In cadrul unor astfel de experien e ego-ul este dep it în cadrul unei tr iri de tip
transcendent.
In timpul experien elor de vârf, persoana se consider puternic , încrez toare, hot rât .
8. Interese sociale.
La fel ca i Adler, Maslow consider c oamenii autoactualiza i, s to i psihic sunt capabili s tr iasc
sentimente de simpatie i empatie pentru omenire în general. Ei au atitudinea fratelui mai mare fa de ceilal i
oameni (continu s -i simpatizeze chiar dac ace tia îl dezam gesc).
9. Rela ii interpersonale mai intense.
De i cercul de prieteni ai oamenilor autoactualiza i nu este prea larg, prieteniile lor sunt mult mai intense i
mai profunde decât ale celorlal i oameni. Frecvent ei au discipoli i admiratori.
10. Subiec ii autoactualiza i sunt mai creativi decât restul popula iei, de i ei nu sunt totdeauna produc tori
de opere artistice sau tiin ifice. Ei pun în eviden inventivitatea i originalitatea în toate aspectele vie ii lor. Sunt
spontani, flexibili, deschi i i nu se tem de faptul c ar putea face gre eli sau c ar putea face un lucru stupid.
11.Structura de caracter de tip democratic, îi accept pe ceilal i i nu dau dovada de prejudec i rasiale,
religioase sau sociale.
Ei sunt dispu i s asculte i s înve e de la oricine i nu se poart cu superioritate fa de persoanele cu o
educa ie mai pu in elevat .
12. Rezisten a la encultura ie
Personalit i foarte s toase sub aspect psihic, sunt autonome, suficiente lor însele i independente. Drept
rezultat ele pot rezista presiunilor culturale i sociale care le impun anumite linii de gândire i comportament. Ele
nu se r zvr tesc în mod deschis împotriva ordinii sociale i normelor culturale, dar se conduc dup regulile lor
interioare.
N.B.! Personalit ile autoactualizate au i ele imperfec iunile lor. Subiec ii pot fi adesea reci, duri, ascun i,
pot avea momente de îndoial sau team , ru ine sau culpabilitate, conflicte sau încord ri.
Dar, astfel de tr iri, reprezint excep ii de la comportamentul lor firesc (sunt mai pu in frecvente i au durat
mai scurt decât la personalit ile obi nuite).
Dac trebuin a de autoactualizarc este înn scut , se pune problema de ce nu devin to i oamenii
autoactualiza i.
Un motiv ar fi c , cu cât o trebuin se situeaz mai sus în ierarhia trebuin elor, cu at t ea este mai pu in
puternic . Trebuin a de autoactualizare nefiind puternic este u or inhibat de condi iile ostile de mediu.
Astfel, de pild , Maslow d exemplul modului în care sex-rolurile din cultura occidental inhib tandre ea i

49
sentimentalismul la b ie i.
În cazul în care copilul este hiperprotejat, el nu va putea pune în ac iune noi tipuri de comportament, ceea ce
îl va împiedica s i dezvolte noi deprinderi i abilit i.
Un alt motiv pentru care autoactualizarea poate fi blocat este ceea ce nume te Maslow „complexul lui
Iona". Aceasta înseamn c noi ne temem i ne îndoim de propriile posibilit i i capacit i. Ne temem, dar în
acela i timp ne sim im provoca i de propriile noastre capacit i.
Al treilea motiv pentru care sunt atât de pu ine persoane autoactualizate const în faptul c , drumul spre
autoactualizare presupune mult curaj. Chiar atunci când trebuin ele inferioare au fost satisf cute, autoactualizarea
presupune efort, disciplin , autocontrol i munc intens .
Din acest motiv pare mai comod s ne men inem acolo unde ne afl m, decât s c ut m mereu noi situa ii cu
caracter provoca i v.
A renun a la rutini, la siguran i la „c ile b torite” presupune un mare act de curaj.
Se pare c experien ele copil riei sunt cruciale în inhibarea sau stimularea trebuin ei de autoactualizare.
Controlul excesiv i rutina impuse copilului, dar i permisivitatea excesiv pot reprezenta factori nocivi.
Maslow atrage aten ia c o libertate excesiv poate conduce la anxietate i insecuritate la copil, ceea ce va
frâna dezvoltarea viitoare.
Linia corect const , dup Maslow, în a acorda copilului libertate în anumite limite. In acela i timp el
subliniaz rolul dragostei acordate copilului cât i satisfacerii nevoilor de baz în primii doi ani de via pentru a
asigura premisele tendin ei spre autoactualizare.

Psihologia cognitiv
Teoria personalit ii la George Kelly

Teoria lui Kelly cu privire la constructele personale este o teorie recent i în acela i timp foarte original .
Aceast teorie nu are nimic comun cu teoriile anterioare i autorul nu utilizeaz concepte cum ar fi: ego, nevoie,
tendin , stimul, reac ie, motiva ie sau emo ie.
Kelly spune c to i oamenii sunt capabili s creeze constructe cognitive cu privire la realitatea
înconjur toare. Datele experien ei sunt interpretate prin intermediul structurilor interne (un fel de grile) ale
subiectului. Pe baza acestor structuri sau patternuri interne, subiectul realizeaz predic ii cu privire la obiecte,
persoane i cu privire la sine-însu i i utilizeaz aceste predic ii pentru a se orienta în mediu.
Teoria lui Kelly î i are originea în activitatea sa de psihoterapie cu subiec i nevrotici.
Kelly considera c , de fapt, fiecare individ este un „om de tiin ", care construie te teorii i ipoteze i apoi
le verific în practic . Dac teoria este confirmat de experien e, ea va rezista, dac nu teoria este modificat sau se
renun la ea.
Deci, oamenii, ca i savan ii î i construiesc propriile lor teorii-constructe personale- prin intermediul c rora
ei pot face previziuni i exercit un anumit control asupra evenimentelor externe.
Aceast teorie pune accent pe ra ionalitatea uman i nu pe emo ionalitate sau pe caracterul universal al
tendin elor instinctive.
Kelly arat c oamenii observ evenimentele lumii înconjur toare i le interpreteaz . Aceast interpretare sau
construire a experien ei reprezint modul unic al persoanei de a vedea lucrurile, o structur în care acesta plaseaz
evenimentele.
Aceste structuri mentale s-ar putea compara cu ni te ochelari cu lentile diferit colorate prin care o persoan
sau alta prive te realitatea extern . In func ie de culoarea lentilelor fiecare subiect, privind aceea i scen o poate
interpreta în moduri diferite.
Kelly define te constructul ca un mod al persoanei de a privi evenimentele lumii înconjur toare, de a explica
i interpreta aceste evenimente.
Fiecare om emite o ipotez referitoare Ia faptul c un anumit construct se potrive te datelor realit ii cu care
este confruntat i verific în practic aceast ipotez .
50
 Exemplu: presupunem c un student se afl în pericol s nu treac un examen. Pe baza observ rii
conduitei profesorului în timpul anului acesta a constatat c este foarte autoritar, îngâmfat, cu o imagine exagerat
asupra propriei importan e. Pe baza respectivei observa ii studentul elaboreaz ipoteza (construct) c dac el se va
comporta acordând aten ie profesorului, profesorul va r spunde favorabil i îi va da not de trecere. El se duce la
bibliotec , cite te articolele scrise de respectivul profesor, îi pune întreb ri, comenteaz importan a studiilor sale
etc. Dac profesorul îi d not de trecere ipoteza este confirmat . Constructul s-a dovedit util i va fi pus din nou în
ac iune dac el va mai avea un curs cu respectivul profesor sau cu unul asem tor. Dac studentul nu promoveaz
examenul, el va trebui s elaboreze o nou ipotez .
Oamenii elaboreaz multe constructe în cursul vie ii pentru a face fa diverselor situa ii, evenimente sau
pentru a interac iona adecvat cu alte persoane.
Repertoriul de constructe se îmbog te pe m sur ce subiectul se confrunt cu noi situa ii sau persoane.
Mai mult constructele existente trebuie s fie rafinate, modificate sau reelaborate pentru c oamenii i
evenimentele se schimb de-a lungul timpului.
Nu numai c oamenii î i formeaz de-a lungul vie ii un num r mare de constructe, dar exist i posibilitatea
punerii în ac iune a unor constructe alternative. Un construct, odat elaborat nu r mâne fixat odat pentru
totdeauna, pentru c realitatea este schimb toare.
Constructele alternative se refer la faptul c omul este liber s i revizuiasc sau s i modifice constructele.
Constructele neadecvate pot face mai mult r u decât bine (vezi psihopatologia).
Teoria lui Kelly despre personalitate este organizat sub forma a 11 postulate.
Postulatul fundamental: „Modul de procesare al unei persoane este ghidat sub aspect psihologic de nivelul
în care aceasta anticipeaz evenimentele".
De i subiectul se poate modifica, exist un anumit grad de stabilitate în modul în care persoana se comport ,
pentru c ea opereaz prin intermediul unor canale de procesare a informa iei. Aceste canale pot fi modificate, dar
ele fac parte dintr-o structur dat , iar schimbarea are loc în cadrul unor limite impuse de structur .
Caracteristica principal a constructelor o reprezint anticiparea, pentru c omul utilizeaz constructele
pentru a prevedea viitorul (trebuie s avem idee de ce se întâmpl dac ne comport m într-un fel sau altul).
1. Corolarul construc iei
Se refer la faptul c „o persoan anticipeaz evenimentele construind mental replicile acestora”.
Kelly era de p rere c nici un eveniment sau experien în via a omului nu se repet identic.
Cu toate acestea, de i evenimentele care se repet nu sunt identice, ele au unele tr turi comune, pe baza
rora subiectul poate realiza predic iile sale.
Constructele personale se formeaz pe baza respectivelor tr turi comune ale experien elor de via .
2. Corolarul individualit ii
„Persoanele difer unele de altele în modul în care elaboreaz constructele legate de diferite evenimente".
Prin intermediul acestui corolar, Kelly introduce în teoria sa no iunea de diferen e individuale. El subliniaz
oamenii difer unii de al ii în modul în care percep sau interpreteaz un anumit eveniment, ceea ce conduce la
elaborarea unor constructe diferite. Constructele nu reflect atât realitatea obiectiv , cât mai ales interpretarea pe
care persoana o d evenimentelor.
Cu toate diferen ele individuale, Kelly este de p rere c exist constructe comune tuturor oamenilor prin
intermediul c rora oamenii î i pot împ rt i experien ele.
Putem întâlni constructe comune la oamenii care au norme si valori culturale comune.
3. Corolarul organiz rii
„Persoana tinde s i organizeze constructele individuale într-un sistem sau pattern de constructe în
conformitate cu modul s u propriu de a sesiza rela iile dintre acestea (asem ri/ deosebiri)".
Din cauza sistemului diferit de organizare al constructelor doi indivizi care au acelea i constructe individuale
pot s se deosebeasc unul de cel lalt.
Organizarea constructelor se realizeaz într-o manier ierarhic .
51
 Astfel, de pild , constructul BUN poate include constructe subordonate ca: inteligent, moral, eficient.
Nici aceste ierarhii nu sunt rigide, de i au un caracter stabil.
Astfel, de pild , dac o persoan a intrat în conflict de mai multe ori cu persoane mai inteligente decât ea, ea
poate muta constructul inteligent din cadrul constructului subordonat BUN, în cadrul constructului R U.
4. Corolarul dihotomiei
„Sistemul de constructe al unei persoane este compus dintr-un num r finit de constructe dihotomice".
Kelly consider c toate constructele personale au un caracter bipolar sau dihotomic.
a cum este necesar s sesiz m asem rile dintre obiecte i fenomene, este necesar s not m i
deosebirile.
Astfel, de pild , un individ poate fi apreciat ca cinstit doar în contrast cu oameni aprecia i ca necinsti i, în
felul acesta formându-se constructul cinstit-necinstit.
5. Corolarul alegerii
Se refer la. faptul c „subiectul are posibilitatea s aleag din cadrul unor constructe dihotomice acel
construct care îl va ajuta mai bine s prevad evenimentele".
În acela i timp, subiectul are i posibilitatea de a alege între siguran i aventur .
Astfel, de pild , un student poate opta între dou cursuri, unul este u or i este inut de un profesor care d
note mari, iar altul este interesant, greu i inut de un profesor nou. Alegerea celui de-al doilea curs presupune
asumarea unui risc, dar i o satisfac ie mai mare în cazul reu itei.
Kelly sublinia c de-a lungul vie ii noi facem mereu alegeri între variante sigure, ceea ce presupune înt rirea
sistemului de constructe personale i variante care presupun un anumit risc i care implic extensiunea sistemului
de constructe personale. Alegerile aventuroase conduc la l rgirea sistemului de constructe personale prin
încorporarea unor noi experien e.
Kelly arat c tendin a oamenilor de a ac iona într-o manier lipsit de risc explic de ce unii oameni persist
în men inerea unui comportament gre it.
(Ex.: de ce o persoan continu s se comporte agresiv cu ceilal i de i este mereu sanc ionat pentru aceasta).
N.B.! Alegerea are în vedere cât de bine putem anticipa viitorul i nu neap rat ceea ce este mai bine pentru
individ.
6. Corolarul seriei
Un „construct este potrivit pentru anticiparea unei serii finite de evenimente".
Foarte pu ine sau chiar nici un construct nu este potrivit pentru toate situa iile. Ex. Constructul înalt-scund
este potrivit pentru cl diri, oameni sau copaci, dar nu i pentru vremea de afar .
Unele constructe pot fi aplicate la un num r mare de persoane sau situa ii, în timp ce altele au un caracter
îngust. Ceea ce este relevant pentru un construct, respectiv irul de evenimente la care se aplic reprezint o
chestiune de alegere personal .
Ex.: Constructul încredere-suspiciune, este aplicat de unii subiec i tuturor oamenilor, iar de al ii doar unor
indivizi, iar al ii îl aplic i la animale.
In în elegerea unui individ este important s tim i ce anume exclude acesta din seria de evenimente la care
se aplic un construct, i nu numai ce include în acest construct.
7. Corolarul experien ei
„Sistemul de constructe personale ale unui individ variaz pe m sur ce acesta construie te treptat noi
replici ale evenimentelor.
Fiecare construct-ipotez este testat în realitate în func ie de cât de bine poate servi la prevederea viitorului.
Majoritatea oamenilor sunt expu i permanent la noi experien e astfel încât procesul de testare a constructelor
se desf oar în mod permanent.
Dac construc ii] nu s-a dovedit valid ca predictor el trebuie reformulat sau înlocuit în lumina noilor
experien e.
Astfel, constructele care au fost valabile pentru vârsta de 16 ani pot fi nocive la 40 de a ni. În aceast
perioad individul trebuie s reinterpreteze natura noilor sale experien e. Mai precis sistemul de constructe
personale se restructureaz în urma procesului de înv are.

52
 8. Corolarul modul rii
„Varia ia sistemului de constructe personale este limitat de gradul de permeabilitate al constructelor”
Un construct permeabil va permite ca o nou serie de elemente s poat fi încorporat în el cu alte cuvinte,
este deschis la noi experien e i evenimente.
Deci, gradul pân la care un sistem de constructe personale poate fi ajustat sau modelat în func ie de noile
experien e de înv are depinde de cât de permeabile sunt constructele. Constructele rigide nu pot fi modificate.
Ex.: dac cineva are constructul impermeabil, conform c ruia negrii au o i nt el i g e n mai redus decât
albii, el nu- i va modifica acest construct indiferent de câ i negrii i n t el i g en i întâlne te în via (vezi
prejudec ile).
Astfel, persoana se blocheaz la noile experien e de înv are.
9. Corolarul fragment rii
„O persoan poate s utilizeze în mod succesiv o varietate de subsisteme de constructe care sunt
incompatibile sub aspect logic unele cu altele".
Sistemul de constructe personale se afl în continu schimbare, astfel încât uneori noul construct nu deriv
din cele vechi i poate s nu fie compatibil cu acestea.
Ex.: întâlne ti o persoan care î i place pentru c are acelea i preocup ri cu ale tale este încorporat în
constructul de prieten = cineva care trebuie iubit i respectat. Peste un timp consta i c persoana are alte opinii
politice decât ale tale i se plaseaz în constructul de du man.
Cu toate acestea inconsisten a r mâne la un nivel subordonat.
Constructele supraordonate: Liberalul = prieten i Conservatorul = du man, r mân nemodificate.
Un om poate tolera un num r de inconsecven e la nivel particular, f a modifica constructele supraordonate
(comunit i).
10. Corolarul elementelor comune
„In m sura în care o persoan utilizeaz un sistem de constructe similar cu al alteia, procesele sale psihice
sunt similare cu ale celeilalte persoane".
Kelly extinde prin intermediul acestui corolar ( i a urm torului) teoria sa la aria rela iilor interpersonale.
Oamenii care posed norme culturale comune vor avea modalit i asem toare de a anticipa anumite
evenimente i î i vor construi experien ele într-un mod asem tor, chiar dac sunt expu i la experien e diferite.
11. Corolarul socialit ii
„In m sura în care o persoan elaboreaz constructele altei persoane, ea poate juca un rol social care o
angajeaz pe cea de-a doua persoan ".
Cu alte cuvinte, omul trebuie s construiasc constructele c elu ila lt pentru a în elege ce simte acea persoan
i pentru a anticipa modul în care respectiva persoan se va comporta.
Numai atunci când putem anticipa relativ corect ce vor face prietenii, so ii, efii sau profesorii no tri, ne vom
putea adapta mai bine la ace tia.
Noi juc m diverse roluri în raport cu situa iile în care ne aflam i fiecare comportament de rol implic
în elegerea modului în care cealalt persoan construie te evenimentele i situa iile.
Imaginea lui Kelly cu privire la natura uman
Este o imagine optimist pentru c acest autor trateaz oamenii ca fiin e ra ionale. Omul este considerat ca
fiind autorul propriului destin i nu ca o victim a acestuia. El posed voin a liber de a- i alege propria cale i are
posibilitatea s o modifice formându- i alte structuri de constructe.
Mai exact, persoana nu este condamnat s mearg pe calea trasat din copil rie sau adolescen . Nici un
stadiu al vie ii nu este mai important decât a ltul. Noi ne revizuim i ne modific m constructele de-a lungul întregii
existen e.
Direc ia evolu iei este orientat spre viitor pentru c constructele personale au un caracter predictiv.
Kelly sus ine c evenimentele trecute nu determin total pe cele prezente, omul nefiind victima biografiei
sale (nu suntem prizonierii form rii brutale a deprinderilor igienice, a experien elor sexuale t i m p u r i i sau a
53
reject rii din partea p rin ilor).
In acela i timp, omul nu este prizonierul unor for e i ns t in ct i v e de natur incon tient .
Kelly este autorul testului Role Construct Repertory Test (REP).
La început se cere clientului s noteze numele persoanelor care au jucat un rol important în via a sa.
Ex.: este întrebat cine a jucat rolul mamei, tat lui, so ului. prietenului celui mai bun de acela i sex,
persoanele de care i-a fost cel mai mil sau care l-au atras cel mai mult.
C l i e n t u l u i i se cere s realizeze o selec ie a persoanelor de pe list , alegând dou persoane care sunt
asem toare i ar tând prin ce se deosebesc acestea de o a treia persoan .
Ex.: s noteze persoanele amenin toare, atr toare i de care îi este mil i s g seasc asem narea dintre
dou grupe si deosebirea fa de a treia grup .
Informa iile de acest gen sunt centralizate în a a numitele grile REP de unde poate rezulta ce fel de
constructe personale utilizeaz subiectul.
Supozi ia care st la baza utiliz rii acestui test const în aceea c oamenii construiesc lumea în mod
dihotomic. Prin for area subiectului de a evolua în acest fel (pl cut-nepl cut; asem tor-diferit) Kelly a putut
descoperi ce dihotomii sunt importante pentru un subiect.

Psihologia comportamentalist

Teoria personalit ii la B.F. Skinner

Poate s par ciudat c S k i n n e r , reprezentant al behaviorismului s fie discutat în cadrul unui curs care se
ocup de teoriile personalit ii.
Concep ia sa pare s nu se potriveasc în acest context cel pulin din dou motive:
© el este de p rere c psihologia nu dispune de suficiente date pentru a formula o concep ie teoretic ;
© nu crede în conceptul de personalitate pe care o consider nimic mai mult decât un pattern de
comportamente. Din acest motiv, el nici nu a elaborat o teorie a personalit ii în adev ratul sens al cuvântului.
Skinner s-a ocupat de studierea comportamentului pe care a încercat s -1 descrie în termeni cât mai obiectivi, f
a- i propune s realizeze teoretiz ri.
„ ne aplec m asupra faptelor" a reprezentat idealul tiin ific al lui Skinner, el fiind de p rere c psihologia
trebuie s se rezume la ceea ce se vede, la ceea ce poate fi modificat i m surat în condi ii de laborator aceasta
însemnând, de fapt, c se punea accentul pe r spunsurile deschise ale subiec ilor. Mai exact, Skinner este de p rere
psihologia reprezint tiin a comportamentului.
Majoritatea teoriilor cu privire la personalitate încercau s priveasc în spatele a ceea ce se vede, mai precis
analizeze cauzele, motivele, tendin ele sau alte for e interne care direc ioneaz fiin a uman .
Indiferent la ce se refer : instincte, trebuin e sau chiar tr turi, celelalte teorii ale personalit ii se refer la
ceea ce Skinner numea forte interne, i pe care el le ignora total.
Abordarea lui Skinner ignor total aceste aspecte, punând accent doar pe ceea ce este observabil în
comportamentul subiectului.
For ele de natur incon tient , mecanismele de ap rare ale ego-ului, tr turile de personalitate nu pot fi
observate i ca atare nu au ce c uta în domeniul psihologiei tiin ifice.
Deci, singurele aspecte relevante pentru psihologie sunt cele care in de comportamentul observabil i
singura modalitate de a prezice i controla comportamentul const în a conecta respectivul comportament cu
evenimentele trecute din mediu.
Skinner se sprijin permanent pe un element exterior organismului, element pe care îl consider drept
cauz a comportamentului. Trebuie subliniat faptul c Skinner nu a afirmat niciodat c procesele psihice interne

54
sau procesele fiziologice nu ar exista. El afirm îns c psihologia poate s explice aspectele vie ii interioare numai
atunci când acestea devin observabile în mod obiectiv.
Skinner considera c variabilele interne ale psihismului uman nu sunt importante în predic ia i controlul
comportamentului, ba mai mult, abordarea lor poate avea chiar un aspect nociv, pentru c abate aten ia de la
diversele aspecte ale mediului care ar putea explica mai bine comportamentele umane.
O alt diferen între teoria lui Skinner i alte teorii ale personalit ii, const în modul în care acesta
abordeaz diferen ele individuale.
Indiferent de specificul lor celelalte teorii ale personalit ii, se ocup într-un fel sau altul de diferen ele
individuale între subiec i, accentuând, într-un fel sau altul, unicitatea fiec rui individ.
Spre deosebire de acestea, Skinner a manifestat un interes sc zut cu privire la aceste diferen e individuale
datorit faptului c cercet rile sale au fost centrate mai ales pe direc ia eviden ierii unor legi generale ale
comportamentului uman.
Antorii subliniaz faptul c dac exist diferen ele între oameni acestea se datoreaz diferen elor dintre
evenimentele externe care ac ioneaz asupra persoanei, legile referitoare la rela ia stimul-r spuns, având un
caracter universal.
Un alt aspect prin care studiile lui Skinner difer de cele ale altor teoreticieni în sfera personalit ii const în
aceea c el i-a bazat s t u d i i l e mai ales pe cercet ri de psihologie animal , extrapolând concluziile la
comportamentul uman. Skinner este de acord cu faptul c oamenii au o structur mult mai complex decât
animalele, dar el consider c diferen ele dintre om i animal sunt de natur cantitativ i nu calitativ .

1. Principiul înt ririi - baza comportamentului

Skinner este de p rere c oii ce comportament poate fi controlat prin intermediul consecin elor sale. El este
de p rere c un animal dar i un om pot fi condi iona i s pun în ac iune orice tip de comportament prin
intermediul unor înt riri adecvate.
De aici rezult consecin a c acela (aceia) care controleaz mecanismul înt ririlor unei persoane sau grup,
poate controla i modifica comportamentul persoanei sau grupului în acela i mod in care experimentatorul poate
controla comportamentul animalelor de laborator.
Skinner face distinc ia între comportamentul de r spuns i comportamentul operant.
a) Comportamentul de r spuns (respondent): Acest tip de comportament implic o reac ie la un stimul
specific din mediu. Cel mai simplu exemplu îl reprezint reflexul rotulian.
In cazurile simple, comportamentul condi ionat nu este înv at, ci el se declan eaz în mod automat i
involuntar.
La nivele mai complexe, comportamentul de r spuns arc un caracter înv at (vezi reflexele condi ionate).
Acest tip de înv are, denumita condi ionare implica substitu ia unui stimul cu altul. Acest concept î i are originea
în studiile fiziologului rus Pavlov.
Realizând experimente pe câini, Pavlov a observat f ptul c ace tia saliveaz la stimuli neutri (ex.: pa ii celui
care administreaz hrana) de i în mod normal, reac ia de salivare esle declan at doar la stimuli specifici, cum ar fi
administrarea hranei. Intrigat de aceste observa ii, Pavlov a început sa studieze în mod sistematic acest fenomen.
Astfel, el a asociat sunetul unui clopo el cu administrarea hranei i a constatat c dup un num r de asocieri, câinele
ajunge s saliveze doar la sunetul clopo elului. Cu alte cuvinte, animalul a fost condi ionat s r spund la un stimul
neutru, doar pentru c acesta a fost asociat cu un stimul specific.
Din analiza acestor experimente rezult importan a înt ririi în fixarea anumitor modele de comportament.
Pavlov a formulat prima lege a înv rii:
Un r spuns de t i p condi ionat nu poate fi elaborat în absen a înt ririi.
In cazul în care câinele aude sunetul clopo elului dar nu se petrece n i m i c (lips de înt rire) de mai multe
ori reac ia de salivare va avea tendin a s descreasc în intensitate i frecven pân la stingere.
b) Condi ionarea operant

55
 Comportamentul de r spuns depinde numai de înt rire i este direct legat de prezen a unor stimuli fizici din
ambian .
Skinner este de p rere c acest gen de condi ionare are o important mai redus decât ceea ce el denume te
condi ionare operant , care presupune o ac iune, cel pu in aparent voluntar . Astfel, de pild , dac ipetele "unui
sugar sunt recompensate prin administrarea hranei, acesta va fi tentat s perpetueze acest gen de comportament.
Aceasta constatare se bazeaz pe experimentele realizate de Skinner în laborator.
Astfel, dac oarecele este privat mai mult timp de hran (el fiind plasat într-o cutie special amenajata), el va
declan a un comportament spontan. în cadrul acestui comportament spontan, oarecele va ap sa în mod accidental
pe o pedal , ap sare care are drept consecin administrarea hranei. Primirea hranei va func iona drept recompens
(înt rire) pentru compot tamentiil de ap sarea pedalei. oarecele va ap sa înc o dat pe pedal , comportamentul
va fi înt rit i drept consecin se va constata faptul c animalul are tendin a de a ap sa tot mai frecvent pedala
respectiv .
Skinner consider c majoritatea comportamentelor animale i umane sunt achizi ionate în acest mod.
Astfel, de pild , un copil sugar declan eaz o serie de comportamente întâmpl toare, dintre care doar unele
vor fi înt rite de p rin ii s i. Pe m sur ce copilul cre te, comportamentele înt rite pozitiv de p rin i se
perpetueaz , în timp ce acele comportamente care nu sunt înt rite, au tendin a s dispar .
Baz ndu-se pe aceste experimente, Skinner afirm c : „ceea ce noi în elegem în mod normal prin termenul
de personalitate nu reprezint decât o colec ie de comportamente fixate prin condi ionare operant i nimic mai
mult"
Ceea ce al i autori în eleg prin comportament nevrotic sau comportament anormal în general nu reprezint
decât variante ale unor comportamente dezadaptative care au fost înt rite dintr-un motiv sau altul.
Este evident faptul c în via a cotidian comportamentele nu sunt înt rite chiar de fiecare dat când se
manifest . Ex.: c o p i l u l nu este luat în bra e ori de câte ori plânge.
inând seama de aceast motiva ie, Skinner a început s studieze diverse modalit i de programe de înt rire.
Astfel, de pild , înt r ir ile la intervale de timp fixe presupun administrarea hranei la intervale precise,
indiferent câte r spunsuri a pus în func iune animalul (ex.: 1 la 5 minute).
In v i a a real func ioneaz frecvent astfel de î n t r ir i : examenele se dau de 2 ori pe an, salariul se
pl te te în general de 2 ori pe lun etc.
R e z u l t a t e l e s t u d i i l o r pe animale au ar tat c , cu cât intervalele d i n t r e î n t r ir i sunt mai scurte, cu
atât cre te frecven a r spunsurile organismului.
Înt rirea la un num r fix de r spunsuri presupune c aceasta se administreaz doar dup ce organismul a
emis un anumit num r de r spunsuri (ex.: înt rire la fiecare al 20-lea r spuns).
Deoarece î n t r ir ea depinde de num rul de r spunsuri pe care la pune în ac iune animalul, acesta va
elabora un num r- mai mare de r spunsuri.
Ex.: un serviciu în care plata se face nu în func ie de orele l u c r a t e ci de num rul de obiecte (piese)
produse.
In vi a a real î n t r i r i l e pot s apar i la intervale variabile, ca de pild în cazul pescuitului.
Î n t r i r e a la un num r va r ia b i l de r spunsuri se refer la aceea c aceasta se administreaz ia un num r
mediu de r spunsuri, ca în cazul j o c u r i l o r de noroc sau curselor de cai. Skinner a ar tat c acest gen de
î n t r i r e este foarte eficient în controlarea, comportamentului.
Diversele tipuri de înt rire sunt utile în controlarea i modificarea comportamentului animalelor, copiilor,
vânz torilor sau muncitorilor dintr-o fabric .
Astfe de tehnici au fost utilizate i în psihologia clinic , pentru a realiza decondi ionarea subiectului de
comportamente nedorite.

Aproxim rile succesive - Modelarea comportamentului

Se pune problema cum pot fi înv ate de c tre animale i oameni (copii), comportamente mai complexe a

56
 ror probabilitate de a se produce în mod spontan este redus . Skinner a r spuns la aceast întrebare prin
introducerea no iunii de modelare prin aproxim ri succesive. El a demonstrat acest model de înv are,
condi ionând un porumbel s ciuguleasc într-un punct anume al cu tii. La început, înt rirea a fost administrat
când porumbelul se întorcea în direc ia respectiv , apoi când acesta f cea mi ri (indiferent de ce tip) în direc ia
punctului respectiv. Treptat a fost înt rit prin administrare de hran doar comportamentul care avea loc în zona
punctului respectiv. In cele din urm s-a administrat hran doar când porumbelul ciugulea exact în punctul stabilit.
Deci, comportamentele sunt înt rite în m sura în care aproximeaz succesiv comportamentul dorit.
Acest procedeu se utilizeaz în dresajul animalelor i pentru a înv a copii s vorbeasc .
Comportamentul supersti ios
Evenimentele care au loc în via nu pot fi la fel de bine controlate ca i cele din laborator i uneori se
întâmpla ca un comportament s fie înt rit în mod accidental. Drept rezultat apare tendin a ca acel comportament
se repete de i el nu a avui nici o leg tur cu înt r ir ea respectiv .
Astfel, de pild , un sportiv a câ tigat o curs fiind îmbr cat într-un anumit echipament. Acesta poate face
leg tura dintre echipament i succes, ceea ce îl va determina s se îmbrace mereu în a c ela i fel la concursuri.
S k i n n e r a denumit acest tip de comportament, comportament supersti ios.
Auto-controlul comportamentului
Skinner este de p rere c comportamentul nostru este produs i modificat sub influenta unor stimuli externi.
El sus ine c nu exist nimic în interiorul acestora care s ne determine comportamentul. Doar stimulii exteriori i
înt ririle sunt cele care produc modific ri ale comportamentului. Prin auto-control Skinner nu în elege existenta
unor forte misterioase din interiorul psihismului uman, ci controlul variabilelor care determin comportamentul.
Astfel, de pild , prin evitarea anumitor persoane sau situa ii care ne sunt dezagreabile, noi reducem frecven a
controlului pe care îl exercit stimulii exteriori asupra noastr . (Alt exemplu, be ivii nu ar trebui s in alcool în
cas ). Alte modalit i de auto-control dup Skinner:
a) Sa ietatea stimulilor presupune realizarea comportamentului nedorit în exces: Un fum tor poate s se
lase de fumat fumând în continuare pân când i se face r u i cap dezgust pentru acest comportament.
b) Condi ionarea aversiv const în asocierea comportamentului nedorit cu un stimul dezagreabil (ex.:
asocierea fumatului cu ocuri electrice sau situa ia în care, de pild , o persoan anun c va face cur de sl bire i
care, dac nu se ine de cuvânt va fi expus criticilor celor din jur).
c) Autoînt rirea const în faptul c subiectul se recompenseaz pentru comportamentele dezirabile (ex.: î i
cump ceva frumos dac a realizat un anumit lucru).
Principiile condi ion rii descrise de Skinner au numeroase aplica ii: în coli, închisori, în clinic , în
psihoterapia comportamental pentru decondi ionarea de unele deprinderi gre ite, cu pacien ii psihotici, cu copii
întârzia i mental.
Astfel, de pild , pacien ilor psihotici li se ofereau jetoane pentru comportamentele dezirabile (se spal , se
eaz masa) jetoane care func ionau ca un fel de bani, (se puteau schimba pe dulciuri, obiecte, bilele la film etc).
Ca rezultat s-a constatat o ameliorare semnificativ a respectivilor pacien i. Problema care se pune este c
amelior rile înceteaz imediat ce înceteaz înt ririle pozitive.
Principiile înt ririi se aplic i în psihologia muncii pentru optimizarea comportamentului salaria ilor:
reducerea absenteismului i a concediilor medicale i pentru cre terea randamentului în activitate. înt ririle utilizate
aici sunt recompensele b ne ti, garantarea siguran ei locului de munc , recunoa terea din partea superiorilor,
avansarea etc.
Trebuie subliniat faptul c principiile condi ion rii operante presupun înt riri pozitive i nu pedepse. Skinner
era de p rere c pedepsele nu sunt prea e f i c i e n t e în transformarea unui comportament indezirabil într-unui
dezirabil sau a unui a anormal într-unui normal.
Înt rirea negativ nu reprezint acela i lucru ca i pedeapsa, ea constând în anularea sau dispari ia unui
stimul dezagreabil sau n oc i v ca urmare a unui anumit t i p de comportament ! (ex.: un zgomot puternic sau
administrarea de ocuri electrice dispare daca animalul de laborator se comport într-un anumit mod, dorit de
57
experimentator).
În v i a a cotidian exista nenum rate exemple de înt rire negativ . Astfel, de pild , studen ii vin la cursuri i
înva pentru a evita stimulul aversiv care înseamn pierderea examenului.
Imaginea lui Skinner asupra naturii umane
De i recunoa te influen a factorilor ereditari, Skinner pune accent pe rolul mediului în influen area
comportamentului subiectului. Oamenii reprezint produsul înv rii, ei fiind modela i de variabilele externe si nu
de factori genetici. Deoarece oamenii reprezint produsul experien elor, iar aceste experien e sunt diferite, apar
diferen e individuale între oameni.
Este evident faptul c Skinner este partizanul unei concep ii deterministe asupra fiin ei umane, în concep ia
lui oamenii func ionând ca i ma inile, adic ordonat, previzibil, în acord cu anumite reguli.

Teoria personalit ii la Albert Bandura

Ca teoretician al înv rii, Bandura este de acord cu Skinner c atât comportamentul normal cât i cel
patologic reprezint un rezultat al înv rii.
Bandura l-a criticat pe Skinner pentru c a studiat doar subiec i individuali, mai ales animale, i nu subiec i
umani, în interac iune unii cu al ii. Abordarea lui Bandura este una psihosocial , care investigheaz
comportamentele ca fiind formate i modificate de contextul social.
De i Bandura recunoa te faptul c înv area se datoreaz în mare parte înt ririi, el subliniaz i existen a
altor forme de înv are care au loc în absen a unei înt riri directe.
Teoria sa este denumit adesea înv are observa ional pentru c pune accent pe rolul observ rii
comportamentului celorlal i i a consecin elor acestuia în înv are. Accentul pus pe înv area prin observa ie sau
exemplu, reprezint poate aspectul cel mai important al teoriei lui Bandura.
In acela i timp, Bandura nu elimin total existen a variabilelor interne, a a cum lacea Skinner. El este de
rere c procesele de gândire influen eaz procesul de înv are. Observând comportamentul celorlal i, oamenii
realizeaz o decizie con tient dac s se comporte sau nu în acela i mod.
Cu alte cuvinte, Bandura interpune un mecanism de mediere între stimul i reac ie i acest mecanism este
reprezentat de procesele cognitive ale subiectului care realizeaz controlul intern al comportamentului.
(Astfel, de pild , nu programul de înt rire contribuie la modificarea comportamentului, ci ceea ce crede
subiectul sau ceea ce percepe el în leg tur cu programul respectiv.)
Teoria lui Bandura reprezint o form mai pu in extrem de behaviorism.
Modelarea - baza înv rii observa ionale
Elementul din teoria l u i Skinner, cu care Bandura nu este de acord const în aceea c înv area s-ar produce
numai prin înt rire direct . Mai mult, el arat ca înt rirea reprezint un mod ineficient de înv are care consum
timp, ba mai mult, este i periculos. El spunea c lumea ar fi foarte nesigur dac , de pild , oamenii ar avea nevoie
de î n t r ir e direct pentru a înv a s nu traverseze pe culoarea ro ie a semaforului. Condi ionarea operant prin
intermediul c reia încerc rile i erorile vor continua pân când va fi g sit r spunsul corect, este ineficient în
înv area conducerii auto pentru c subiectul va muri într-un accident înainte de a g si secven a pozitiv de
comportament.
Bandura arat c majoritatea comportamentelor umane sunt achizi ionate prin intermediul exemplului, care
poate avea un caracter inten ional sau accidental. Noi înv m observându-i pe c e i l a l i i modelându-ne
comportamentul în func ie de al acestora.
Cum ar putea un copil s înve e dac el nu ar auzi cuvinte, propozi ii sau fraze?
Prin intermediul model rii este posibil achizi ionarea unor comportamente noi, cât i înt rirea sau,
dimpotriv , sl birea vechilor repertorii de comportamente.
Astfel, de exemplu, pre colarii care au v zut cum un adult lovea un manechin de plastic, au pus în eviden
un comportament de dou ori mai agresiv decât cel al lotului martor.
Bandura în elege prin dezinhibi ie faptul c anumite comportamente inhibate se pot reactualiza sub influen a
58
unui model. Un exemplu de dezinhibi ie îl reprezint situa ia în care un subiect realizeaz , aflându-se într-o gloat ,
ac iuni pe care nu le-ar realiza de unul singur. Mai exact, subiectul este mai înclinat s încalce unele reguli atunci
când îi vede pe ceilal i înc lcându-le.
Pe baza unor cercet ri extensive, Bandura a ajuns la concluzia c cea mai mare parte a comportamentului
uman, pozitiv sau negativa, normal sau patologic , este înv at prin intermediul inii ta i ei.
Autorul este de p rere c nevroticii, criminalii sau psihopa ii au înv at comportamentul lor la fel ca ceilal i
oameni. Diferen a const în aceea c personalit ile deviante au urmat un alt model, care nu este considerat
dezirabil de majoritatea membrilor societ ii.
Bandura a discutat mult despre modelele gre ite de comportament care le sunt oferite copiilor prin
intermediul programelor de televiziune.
Bandura afirm c persoana care controleaz modelele, controleaz i comportamentul subiec ilor.
Particularit ile modelului
Particularit ile modelului vor influen a procesul imita iei. Astfel, în via a real vom fi mai tenta i s ne
m influen i de c tre cineva care ne seam , decât de cineva care este total diferit. De asemenea, noi suntem
mai înclina i s imit m comportamentul unei persoane de acela i sex.
De asemenea, vârsta subiectului are un rol important în modelare. Astfel, de pild , un pre colar va imita mai
curând comportamentul unui adult decât un adolescent care lupt pentru independen .
Bandura subliniaz c , în general, subiec ii sunt mai dispu i s se lase influen i de surse model care au
aceea i vârst .
O alt caracteristic important a modelului o reprezint statutul social i prestigiul.
Într-unul din experimentele sale, Bandura a demonstrat c pietonii sunt mai înclina i s traverseze pe
culoarea ro ie a semaforului dac o persoan foarte bine îmbr cat face acela i lucru i s nu o fac , dac o
persoan prost îmbr cat se comport în mod respectiv (în ambele cazuri este vorba de aceea i persoan ).
Aceste observa ii se utilizeaz cu succes în psihologia reclamei când o personalitate din lumea artistic sau
sportiv este prezentat în calitate de consumator al unui produs.
Tipul de comportament este, de asemenea, important în cadrul imita iei. Astfel, comportamentele complexe
nu sunt imitate tot atât de rapid ca cele simple.
Caracteristicile observatorului
Persoanele caracterizate prin insuficient încredere în sine i imagine de sine sc zut sunt mai înclinate s
imite comportamentele altora.
De asemenea, subiec ii care au primit înt riri în trecut pentru imitarea comportamentului celorlal i sunt mai
înclina i spre imita ia unei surse model.
Recompensarea consecin elor comportamentului
In cazul în care comportamentul de i mit a i e este înt rit, for a de imitare a modelului se amplific .
Bandura este de p rere c înt rirea pozitiv poate ac iona mai puternic decât factorii men iona i mai sus.
Astfel, de pild , o surs model cu statut social ridicat îl poate face pe subiect s o imite, dar dac consecin ele
respectivei imit ri nu sunt înt rite suficient, subiectul va avea tendin a de a fi mai pu in dominat în v i it o r de
respectivul model.
Procesele înv rii observa ionale
a) Procesele aten ionale
Înv area observa ional nu poate avea loc dac subiectul nu acord aten ie modelului, pentru a ob ine
informa ii relevante pe baza c rora s poat imita sursa model.
Toate caracteristicile modelului care îl fac mai atr tor (exper i, persoane celebre etc.) solicit într-o mai
mare m sur aten ia subiectului.
b) Procesele memoriei
Pentru a înv a un comportament prin intermediul imita iei, subiectul trebuie s re in aspectele
semnificative ale respectivului comportament. Aceste aspecte trebuiesc întip rite sub forma unei reprezent ri
simbolice în plan subiectiv intern. Deci, Bandura admite (spre deosebire de Skinner) existen a unor procese
59
cognitive interne (formare de imagini, rezolvare de probleme).
Autorul propune dou sisteme reprezenta ionale interne: sistemul imaginativ i cel verbal. Subiectul
elaboreaz , prin intermediul procesului condi ion rii, imaginea sursei model i apoi utilizeaz imaginea ca baz
pentru imitarea comportamentului modelului. In acela i timp, subiectul va descrie în limbaj interior ceea ce face
modelul. Descriptorii verbali (coduri) pot fi repeta i în plan intern.
c) Procesele reproduc iei motorii
Se refera la traducerea reprezent rilor s i m b o l i c e în comportament manifest (deschis).
d) Procesele motiva ionale
Indiferent cât de atent urm re te cineva un model, cât de bine r e in e comportamentul acestuia i ce abilit i
are persoana, acesta nu va fi pus în func iune în absen a unei motiva ii suficiente.
Observarea faptului c comportamentul modelului atrage dup sine anumite î n t r i r i pozitive poate
reprezenta o surs motiva ional important pentru observarea, re inerea i punerea în ac iune a respectivului
comportament.
Bandura este de p rere c înt rirea faciliteaz înv area modelat , dar nu este vital pentru ea.
Conceptul de eu (self)
Bandura define te „eul în termenii structurilor cognitive care func ioneaz ca sisteme de referin intern , cât
i a set-ului de subfunc ii care implic percep ia, evaluarea i reglarea comportamentului” (Bandura, 1978. cit.
Schultz, 1986, p. 387).
Deci, eul nu reprezint o entitate, ci un set de structuri i procese cognitive care regleaz , percep ia i
cogni ia.
Bandura consider c dou aspecte ale eului au o importan major :
a) înt rirea eului (autoînt rirea)
b) Eficienta eului (autoînt rirea)

a) înt rirea eului (autoînt rirea)

Autoînt rirea este, în concep ia lui Bandura, tot atât de important ca i înt rirea extern . O recompens
autoadministrat poate fi, de pild , t r ir ea sentimentului de mândrie sau satisfac ie, în timp ce o sanc iune
autoadministrat poate fi reprezentat de tr irea sentimentului de ru ine, culpabilitate sau depresie în leg tur cu
faptul c nu ne-am comportat într-un anumit fel.
Bandura consider c majoritatea comportamentelor umane sunt reglate prin intermediul autoînt ririlor.
Standardele interne în raport cu care se evalueaz comportamentul sunt preluate prin înv are de la surse
model care sunt p rin ii i alte persoane semnificative din copil ria subiectului.
b) Autoeficien a
Autoeficien a se refer la cât de bine reu te subiectul s i ating propriile standarde interne. Bandura
consider c autoeficien a se exprim prin intermediul sentimentelor de autostim , de valoare personal , de
adecvare i ef i c i en în abordarea r ea l i t i i . Autoeficien a este perceperea propriei ca p a c i t i de a produce
i regla evenimentele v i e i i. Persoanele care au standarde interne exagerat de ridicate se autopedepsesc sever
atunci când nu reu esc s le ating i de aici pot rezulta sentimente de depresie, descurajare, autodevalorizare.
Bandura s u b l i n i a z c persoanele cu s e n t i m e n t u l autoeficien ei sc zut pot s se refugieze în
alcool, s se resemneze sau s se refugieze într-o lume de fantasme. Aceste persoane se simt neajutorate, incapabile
influen eze evenimentele, consider c toate eforturile lor sunt inutile. Subiec ii sunt dependen i i anxio i. Când
întâlnesc un obstacol renun la tentativele de a-1 dep i sau nici m car nu încearc s -l dep easc .
Persoanele cu sentimentul autoeficien ei ridicat au urm toarele caracteristici:
sunt capabile s fac fa în mod adecvat încerc rilor vie ii;
pentru c ele se a teapt la succes, ele vor persevera în tentative de dep ire a obstacolelor;
au o mare încredere în for ele proprii i nu sunt blocate de dubita ii;
au performa e ridicate în activitate.
Bandura consider c modul în care omul î i apreciaz nivelul de autoeficien depinde de:
60
 nivelul performan elor anterioare;
observarea succesului altor persoane (mai ales dac sunt asem toare cu noi);
înt re te sentimentul autoeficien ei;
persuasiunea verbal poate cre te nivelul autoeficien ei ( i invers, în func ie de con inutul acesteia);
nivelul de activare intern . Oamenii sunt mai înclina i s se a tepte la succes atunci când nu manifest
r ea c i i dezadaptative, de supraactivare în condi ii de stres.

Stadiile înv rii modelate

Dup Bandura, modelarea se dezvolt odat cu vârsta i maturizarea. In copil rie, modelarea se limiteaz la
i mi t a ia direct pentru c la copii nu s-au dezvoltat înc abilit ile cognitive i sistemele imaginative
(reprezenta ional) i verbal, care stau la baza înv rii modelate. In cazul copiilor, este necesar un num r mai mare
de repet ri pentru ca ace tia s reproduc un anumit comportament observat (cam în jurul vârstei de 2 ani apar
primele comportamente imitate).
Mai mult, la copiii mai mici func ioneaz înt ririle primare (hran , pedeaps afec iune), în timp ce la copiii
mai mari i la a du l i, î nt r ir i l e se bazeaz mai mult pe aprobare sau dezaprobare. La n i v e l u l cel mai înalt de
dezvoltare a copilului se produce internalizarea comportamentului ideal preluat de la p r in i, iar recompensele i
s a n c i u n i l e încep s fie autoadministrate.

Modificarea comportamentului înv at

Prin intermediul teoriei sale asupra înv rii sociale, Bandura urm re te un scop practic imediat, i anume
sirea celor mai eficiente modalit i de modificare a comportamentului indezirabil sau anormal.
Dac modelarea reprezint modalitatea de baz în înv area unor comportamente, tot prin intermediul
model rii se poate modifica un comportament nedorit. Astfel, de pild , Bandura a u t il i za t metoda model rii
pentru înl turarea unor frici sau fobii (exemplu: un copil cu fobie de câ i n i a fost pus s urm reasc , de la o
distan sigur , cum alt copil de aceea i vârst se joac cu un câine). De i abordarea lui Bandura se refer la
comportamentul manifest, odat cu trecerea t i m p u l u i , autorul a început s fie tot mai mult preocupat de
variabilele cognitive, mai precis de auto-eficien . Un subiect care i-a rezolvat prin intermediul model rii fobia de
erpi, de pild , î i modific nu numai comportamentul manifest ci i atitudinile, manifestând mai mult autoeficien
în situa iile care îi produceau înainte anxietate.
In încheiere, trebuie s subliniem faptul c Bandura era de p rere c un comportament uman este controlat
atât de subiectul însu i, prin intermediul opera iilor i proceselor cognitive cât i de mediu, prin intermediul
stimul rilor de natur social . El î i denume te pozi ia ,,determinism reciproc” i arat c „oamenii nu simt nici
obiecte pasive, controlate de for e externe, nici subiec i absolut liberi care pot face i deveni ceea ce vor”.

61
 Modelul Big Five
O dezvoltare contemporana a modelului trasaturilor de personalitate, extrem de bine apreciata de
specialisti, reduce numarul factorilor bipolari la 5: extraversiunea, agreabilitatea, constiinciozitatea,
stabilitatea emotionala si cultura (intelectul). Acest model poarta numele de modelul celor cinci trasaturi
(factori) ( BIG-FIVE), care sunt descrisi în continuare:

Factorul Polul pozitiv Polul negativ

Extraversiune sociabil, vorbaret, entuziast retras, tacut, sobru, rezervat

Agreabilitate simpatic, gentil, saritor, bun suspicios, rece, dur
Constiinciozitate ordonat, disciplinat, responsabil dezorganizat, neatent
Stabilitate emotionala calm, controlat, stapânit nelinistit, nervos, tensionat
Cultura (intelect) imaginativ, independent, interesat conformist, interese restrânse

Aceasta teorie devine importanta în masura în care cercetatorii izoleaza un set de trasaturi considerate
cele mai importante pe care, pe care încearca apoi sa fundamenteze întreaga organizare a personalitatii. În
ciuda popularitatii sale, acest model are doua limitari serioase exprimate de unii specialisti.
În primul rând este vorba despre preocuparea asupra independentei celor cinci factori, unul fata de
celalalt. Cea de-a doua preocupare, mult mai serioasa se refera la acoperirea celor cinci factori. Altfel
spus, ne putem întreba daca acesti factori pot acoperi marea varietate de aspecte privind personalitatea
umana? Se pare ca raspunsul este nu. Desi cei cinci factori acopera o mare parte a caracteristicilor
personalitatii umane, totusi raman aspecte descoperite, neexplicate.

62
Personalitatea – sistem integrat supraordonat
Intre nenumaratele definitii ale personalitatii, G. W. Allport da propria definitie in lucrarea “Structura si
dezvoltarea personalitatii":
“PERSONALITATEA este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care
determina gandirea si comportamentul sau caracteristic."
Pentru a intelege mai bine, vom explica in continuare cateva dintre conceptele din aceasta definitie, asa
cum a facut-o Allport:
Organizare dinamica
“Problema centrala a psihologiei este organizarea mentala (formarea structurilor sau ierarhiilor de idei si
deprinderi, care ghideaza in mod dinamic activitatea). Integrarea si alte procese organizationale sunt
necesare pentru a explica dezvoltarea si structura personalitatii.(...) Termenul implica si procesul reciproc
de dezorganizare, mai ales la acele personalitati anormale care sunt marcate de o dezintegrare
progresiva.”
Psihofizic
“Acest termen ne aminteste ca personalitatea nu este nici exclusiv mentala, nici exclusiv nervoasa.
Organizarea sa atrage dupa sine functionarea atat a “spiritului”, cat si a “trupului” intr-o unitate
inextricabila.”
Sistem
“Un sistem (orice sistem) este un complex de elemente intr-o interactiune reciproca. O deprindere este un
sistem, la fel si un sentiment, o trasatura, un concept , un stil de comportare. Aceste sisteme exista in mod
latent in organism chiar cand nu actioneaza. Sistemele sunt "potentialul nostru de activitate”.
Comportament si gandire
“Acesti doi termeni constituie o eticheta pentru a desemna tot ceea ce poate un individ sa faca (...). Ele
sunt moduri de adaptare si desfasurare provocate de situatia ambientala in care ne aflam, totdeauna
selectionate si conduse de sistemele psihofizice care alcatuiesc personalitatea noastra.”
In “Dictionar de Psihologie”, editura Babel 1997, coordonat de Ursula Schiopu comportamentul si
gandirea "...se refera la disponibilitatile generale si caracteristice pe care le exprima o persoana (fata de
altele) si care contureaza identitatea ei specifica.”
In prezent sunt utilizati in mod curent trei termeni: individ, persoana, personalitate.
Individ – acea totalitate a elementelor si insusirilor fizice, biochimice, biologice si psihofiziologice –
innascute sau dobandite – care se integreaza intr-un sistem pe baza mecanismului adaptarii la mediu.
Temenul individ se atribuie tuturor organismelor vii. Fiind o entitate biologica si o unitate structural si
functional indivizibila, omul este, primordial, un individ.
Persoana – notiune relationata cu manifestarea actuala a omului intr-o situatie sociala data, manifestare
care se subordoneaza unui anumit rol.
Personalitatea – notiune relationata cu mecanismul si logica generala de organizare si integrare in sistem
generic supraordonat a componentelor bioconstitutionale, psihice si socio-culturale. Persoana si
personalitatea sunt determinantii pe care ii atribuim exclusiv omului.
Functiile cognitive perceptia, memoria, gandirea etc, nu sunt realitati de sine statatoare, ci ele sunt
manifestari si dimensiuni ale unui sistem integral supraordonat – personalitatea.
Psihologia personalitatii trebuie sa-si focalizeze atentia asupra modului in care procesele, functiile si
starile psihice individuale se integreaza pe cele trei coordonate principale: dinamico-energetica,
relational-sociala si instrumental performantionala. Procesul integrarii pe cele trei coordonate duce la
elaborarea a trei subsisteme functionale independente, care definesc domeniul de studiu al psihologiei
personalitatii: temperamentul, caracterul si aptitudinile.

1. TEMPERAMENTUL
(latura dinamico-energetica a personalitatii)

Integrarea insusirilor si trasaturilor de ordin dinamico-energetiv ale proceselor psihice si actelor motorii,
precum intensitatea, pregnanta, acuitatea, modulitatea, echilibrul etc da structura temperamentala a
personalitatii.
63
Temperament – ansamblu de elemente biologice care, impreuna cu factorii psihologici, constituie
personalitatea (N. Sillamy, Dictionar de psihologie 1996).
Temperamentul reprezinta modul in care variabilele bioconstitutionale si bioenergetice se implica in
organizarea si desfasurarea proceselor psihice – perceptie, memorie, gandire, afectivitate si se reflecta in
comportament.
Temperamentul, desi are o conditionare biologica directa si ereditara, dobandeste valente si sens real
numai in plan psihocomportamental. Temperamentul se regaseste si incepe sa-si dezvaluie trasaturile sale
specifice de indata ce omul incepe sa deschida gura, sa ridice mana, sa gesticuleze. De aceea spunem ca
temperamentul se manifesta in orice situatie, in orice imprejurare, fiind prima determinatie a personalitatii
care se impune nemijlocit observatiei.
Temperamentul tine de latura formala, de suprafata a personalitatii si nu de cea interna, de continut. El nu
are o semnificatie axiologica, nereclamand o impartire a oamenilor in buni sau rai, in superiori sau
inferiori; intrebarea la care ne raspunde temperamentul este una de ordin pur fenomenologic, dinamico-
energetic: cum se exteriorizeaza si se manifesta o persoana, intr-o situatie concreta sau alta, sub aspectul
intensitatii sau a fortei, al mobilitatii si echilibrului diferitelor tendinte, pulsiuni si procese biologice de
semn contrar (forta-slabiciune, labilitate-inertie, excitatie-inhibitie, control-impulsivitate,
impresionabilitate etc)

Clasificare

A. Tipologiile morfologice sau bioconstitutionale

Prima incercare de identificare si explicare a tipurilor temperamentale o datoram medicilor Antichitatii,
Hipocrate (400 i.e.n.) si Galenus (150 e.n.).
In concordanta cu filosofia epocii, care considera ca intreaga natura este compusa din patru elemente
fundamentale - aer, pamant,foc si apa - acestia au socotit ca predominanta in organism a uneia dintre
cele patru „umori” (hormones): sange, flegma, bila neagra si bila galbena, determina temperamentul.
Pe aceasta baza se stabilesc cele patru tipuri clasice de temperament: sangvinic, flegmatic, melancolic
si coleric.
- Colericul este energic, nelinistit, impetuos, irascibil, uneori impulsiv si isi risipeste energia. El este
inegal in manifestari. Starile afective se succed cu rapiditate. Oscileaza intre entuziasm si deceptie, are
tendinta de exagerare in tot ceea ce face. Este o persoana foarte expresiva, usor „de citit”, gandurile si
emotiile i se succed cu repeziciune. Are tendinta de dominare in grup si se daruieste cu pasiune unei
idei sau cauze.
- Sangvinicul se caracterizeaza prin ritmiciatate si echilibru. Este vioi, vesel, optimist si se adapteaza
cu usurinta la orice situatie. Fire activa, schimba activitatile foarte des, deoarece simte permanent
nevoia de ceva nou. Trairile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale si instabile. Trece
cu usurinta peste esecuri sau deceptii sentimentale si stabileste usor contacte cu alte persoane.
- Flegmaticul este linistit, calm, imperturbabil, cugetat in tot ceea ce face, pare a dispune de o rabdare
fara margini. Are o putere de munca deosebita poate obtine performante deosebite mai ales in muncile
de lunga durata si este foarte tenace, meticulos in tot ceea ce face. Fire inchisa, greu adaptabila, putin
comunicativa, prefera activitatile individuale.
- Melancolicul este la fel de lent si inexpresiv ca felgmaticul, dar ii lipseste forta si vigoarea acestuia,
emotiv si sensibil, are o viata interioara agitata datorita unor exagerate exigente fata de sine si a unei
neincrederi in fortele proprii. Este putin rezistent la eforturi indelungate. Putin comunicativ, inchis in
sine, melancolicul are dificultati de adaptare sociala. Debitul verbal este scazut, gesticulatia redusa.

Tipologia lui E. Kretschmer cuprinde trei tipuri principale:

- tipul picnic-ciclotim (constitutie orizontala, abdomen voluminos, obezitate, piele intinsa, fata
moale, sistem osos fragil), predispune la tulburari maniaco-depresive;
- tipul leptosom (astenic-schizotim) (constitutie verticala, trunchi cilindric, cutie toracica plata
(turtita), umeri apropiati si ingusti, cap mic si rotund, muschi si oase subtiri (aspect scheletic), nas
lung si ascutit, paloarea fetei, trasaturi feminine la barbati si masculine la femei), predispune la
tulburari de natura schizoida (schizofrenica);

64
 - tipul atletic (constitutie fizica proportionata, dezvoltare robusta a sistemului osos si muscular,
umeri lati si bazin ingust), predispune la epilepsie.
Pe baza combinatiilor in interiorul tipurilor morfologice picnic si astenic, Kretschmer a obtinut 6 tipuri
temperamentale: 3 ciclotimice si 3 schizotimice.
Temperamente ciclotimice: 1. hipomaniac (dispozitie euforica, mobilitate, sociabilitate, comunicativitate
exagerata); 2. sintonic (spirit realist, pragmatism, simtul umorului, toleranta); 3. greoi (lentoare, inertie,
praguri senzoriale ridicate, timpi de reactie mari)
Temperamente schizotimice: 1. hiperestezic (nervozitate, iritabilitate, idealism, interiorizare, delicatete,
circumspectie); 2. schizotimic (intermediar, rece, calm, energic); 3. anestezic (rece, nervos, logic,
sistematic, obtuz, lenes, inaccesibil pasiunilor, indolent).

B. Tipologiile fiziologice si psihofiziologice

Explicarea diferentelor temperamentale tine, in conceptia filozofului rus Ivan Petrovici Pavlov, de
caracteristicile sistemului nervos central si de raporturile dintre ele:
- forta sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos si se exprima prin rezistenta mai
mare sau mai mica la excitanti puternici sau la eventualele situatii conflictuale. Din acest punct de
vedere se poate vorbi despre sistem nervos puternic si sistem nervos slab;
- mobilitatea desemneaza usurinta cu care se trece de la excitatie la inhibitie si invers, in functie de
solicitarile externe. Daca trecerea se realizeaza rapid, sistemul nervos este mobil, iar daca trecerea
este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos inert;
- echilibrul sistemului nervos se refera la repartitia fortei celor doua procese (excitatia si inhibitia).
Daca ele au forte aproximativ egale, se poate vorbi despre sistem nervos echilibrat. Exista si un
sistem nervos neechilibrat la care predominanta este excitatia.
Din combinarea acestor insusiri rezulta patru tipuri de sistem nervos:
1. tipul puternic, neechilibrat,excitabil (corelat cu temperamentul coleric);
2. tipul puternic, echilibrat, mobil (corelat cu temperamentul sangvinic);
3. tipul puternic, echilibrat, inert (corelat cu temperamentul flegmatic);
4. tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic).
Pavlov a demonstrat ca cele patru tipuri considerate “pure” se combina intre ele, dand 16 tipuri mixte,
singurele care se intalnesc in realitate, “tipul pur” fiind o entitate mai mult teoretica.

C. Tipologiile psihologice

Tipologia lui Jung si Eysenck

Psihiatrul elvetian Carl Gustav Jung a constatat, pe baza unei impresionante experiente clinice, ca, in
afara unor diferente individuale, intre oameni exista si deosebiri tipice. Unii oameni sunt orientati
predominant spre lumea externa si intra in categoria extravertitilor, in timp ce altii sunt orientati
predominant spre lumea interioara si apartin categoriei introvertitilor.
Extravertitii sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimisti, senini, binevoitori, se inteleg sau se
cearta cu cei din jur, dar raman in relatii cu ei.
Introvertitii sunt firi inchise, greu de patruns, timizi, putini comunicativi, inclinati spre reverie si greu
adaptabili.
Psihologul englez Hans Eysenck reia aceasta distinctie a lui Jung, amplificand cazuistica probatorie, dar
adauga o noua dimensiune numita grad de nevrozism. Aceasta exprima stabilitatea sau instabilitatea
emotionala a subiectului. Eysenck a reprezentat cele doua dimensiuni pe doua axe perpendiculare,
obtinand tipurile extravertit – stabil, extravertit – instabil, introvertit – stabil si introvertit – instabil, pe
care le-a asociat cu cele patru temperamente clasice.

2. CARACTERUL
(latura relational-valorica si de autoreglaj a personalitatii)

Caracterul - ansamblu inchegat de atitudini care determina un mod relativ stabil de orientare si raportare
65
a omului la ceilalti semeni, la societate in ansablu si la sine insusi. Este o entitate distincta a sistemului
personalitatii, ireductibila la temperament. Caracterul exprima schema logica de organizare a profilului
psiho-social al personalitatii, considerat din perspectiva unor norme si criterii valorice. El include:
a) conceptia generala despre lume si viata a subiectului
b) sfera convingerilor si sentimentelor socio-morale
c) continutul si scopurile activitatilor
d) continutul aspiratiilor si idealurilor
Temperamentul si caracterul sunt doua notiuni diferite care nu trebuie confundate. In timp ce
temperamentul se refera la insusiri ereditare ale individului, caracterul vizeaza suprastructura morala a
personalitatii, calitatea de fiinta sociala a omului. In opinia lui Allport de cate ori vorbim despre caracter
emitem o judecata de valoare si implicam un standard moral.
Etimologic, termenul de caracter provine din greaca veche si inseamna tipar, pecete si cu referire la om,
sisteme de trasaturi, stil de viata. Caracterul de fapt inseamna o structura profunda a personalitatii, care
se manifesta prin comportament, care poate fi usor de prevazut.
Caracterul se implica numai in situatii sociale, el se structureaza numai in interactiunea individului cu
mediul socio-cultural, ca mecanism specific de relationare si adaptare la particularitatile si exigentele
acestui mediu.
Din punct de vedere psihologic, orice individ normal, dezvoltat intr-un mediu social, in comunicare si
interactiune cu alti semeni isi structureaza pe baza unor complexe transformari in plan cognitiv, afectiv si
motivational un anumit mod de raportare si reactie la situatiile sociale, adica un anumit profil caracterial.
Caracterul se structureaza prin integrarea in plan cognitiv, afectiv, motivational si volitiv a ceea ce este
semnificativ pentru individ in situatiile, evenimentele si experientele sociale.

Structura psihologica a caracterului

Caracterul trebuie considerat rezultatul unui sir de integrari a functiilor si proceselor psihice particulare
din perspectiva relationarii omului cu semenii si a adaptarii sale la mediul socio-cultural in care traieste.
In structura caracterului se regasesc “elemente” de ordin afectiv (emotii, sentimente), motivational
(interese, trebuinte, idealuri), cognitiv (reprezentari, concepte, judecati) si volitiv (insusiri, trasaturi) care
tin de existenta sociala a individului si mediaza raporturile lui cu ceilalti semeni si cu societatea in
ansamblu.
In plan social se apreciaza atat stabilitatea/constanta caracterului, cat si flexibilitatea, maleabilitatea lui in
functie de criteriile si etaloanele valorice care se aplica unei situatii sau alteia, unui context relational sau
altuia.
Atitudinea este pozitia interna adoptata de o persoana fata de situatia sociala in care este pusa. Ea se
constituie prin organizarea selectiva, relativ durabila a unor componente psihice diferite – cognitive,
motivationale, afective – si determina modul in care va raspunde si actiona o persoana intr-o situatie sau
alta. Atitudinea ne apare ca veriga de legatura intre starea psihologica interna dominanta a persoanei si
multimea situatiilor in care se raporteaza in contextul vietii sale sociale.
Caracterul este, in acest context, un subsistem relational-valoric si de autoreglaj al personalitatii care se
exprima printr-un ansamblu de atitudini-valori.
Atitudinea exprima o modalitate de raportare fata de anumite aspecte ale realitatii si implica reactii
afective, cognitive si comportamentale.
In structura caracterului se disting trei grupe fundamentale de atitudini:
- atitudinea fata de sine insusi: modestie, orgoliu, demnitate, sentiment de inferioritate,
culpabilitate;
- atitudinea fata de ceilalti, fata de societate: umanism, patriotism, atitudini politice;
- atitudinea fata de munca.

Trasaturile caracteriale
Trasatura caracteriala - structura psihica interna care confera constanta modului de comportare a unui
individ in situatii sociale semnificative pentru el. Trasaturile caracteriale, ca si cele temperamentale, au o
dinamica polara, ele formand, de regula, perechi antagonice (ex. egoist-altruist, avar-cheltuitor,
respectuos-nepoliticos, muncitor-lenes, curajos-las etc). La fiecare persoana se intalneste intreaga gama
de perechi, dar cu grade diferite de dezvoltare a fiecarei trasaturi.
66
Trasaturile caracteriale pot fi comune (cele care ii apropie pe oameni si dupa care pot fi gasite comparatii
intermediare) si individuale (care diferentiaza o persoana de alta) – Allport
Trasaturile se formeaza si se individualizeaza pe fondul interactiunii continuturilor proprii diferitelor
procese psihice – cognitive, afective, motivationale si volitional-valorizate de subiect si implicate in
determinarea atitudinii lui fata de “obiectele sociale”.

3. APTITUDINILE

Aptitudinea este orice insusire psihica sau fizica considerata sub unghiul randamentului; este o formatiune
psihologica complexa la nivelul personalitatii care faciliteaza un comportament eficient al individului in
cadrul activitatii. Este considerata latura instrumentala a personalitatii.
Aptitudinea da masura gradului de organizare a sistemului personalitatii sub aspect adaptativ-instrumental
concret. Ea raspunde la intrebarea “ce poate si ce face efectiv un anumit individ in cadrul activitatii pe
care o desfasoara?” si se leaga intotdeauna de performanta si eficienta, in dublu inteles – calitativ si
cantitativ
Termenul de aptitudine exprima potentialul adaptativ general al individului uman, pe baza caruia el
reuseste sa faca fata multitudinii situatiilor si solicitarilor externe si sa-si satisfaca starile de necesitate.
Aptitudinea se diferentiaza si se individualizeaza in concordanta cu structura obiectiva a sarcinilor
(solicitarilor) si scopurilor care compun o activitate integrala.
Structura aptitudinii are un caracter dinamic, ceea ce face ca obiectivarea ei in cadrul aceleiasi activitati si
la acelasi individ sa capete un caracter variabil, atat in functie de natura sarcinilor si situatiilor, cat si de
varsta.

4. EUL SI PERSONALITATEA

Nivelul de integrare pe verticala continua la un nivel si mai inalt, supraordonat, unde se produce cu
adevarat efectul de emergenta psihologica globala, care face ca toate componentele si subsistemele
particulare sa se articuleze si sa se subordoneze fidelitatii de ansamblu a sistemului – nivelul Eului,
chintesenta intregului proces de devenire si integrare a personalitatii. Eul este ceea ce individualizeaza,
diferentiaza, da consistenta ontologica si delimitare, prin autodeterminare si autoinchidere personalitatii,
in raport cu mediul.
Trasaturi definitorii: reflexivitatea (eu sunt eu, nu sunt tu), adresabilitatea (eu ma raportez la cei din jur,
la lume ca Eu), transpozabilitatea (eu ma compar cu altii si ma transpun in situatia lor), teleonomia
(orientarea finalista, spre scopuri).
Structurarea personalitatii la nivelul Eului se realizeaza printr-o corelare dinamica si complexa, dialectic-
contradictorie a constiintei despre lumea externa si a constiintei de sine, in tot cursul ontogenezei. Prima
manifestare a Eului va consta in trecerea copilului (3 ani) din ipostaza pasiva de obiect in cea activa de
subiect.

Din punct de vedere structural, Eul include:

- Eul corporal (imaginea valorizanta a mediului intern al organismului).
- Eul psihologic (imaginea despre propria organizare psihica interna, trairile afective traite de
aceasta, motivatia).
- Eul social (imaginea despre locul si rolul propriu in societate, sistemul valorilor sociale
interiorizate si integrate, motivele sociale, motivele de status, sentimentele sociale, vointa de
interactiune si integrare sociala).

Locul si rolul Eului in structura personalitatii

Se pot contura trei modalitati distincte de definire a Eului; prin sublinierea locului si rolului lui in
structura personalitatii; prin stabilirea proprietatilor lui; prin referiri la componenta si structura lui psihica.
Eul este fapt de constiinta, de constiinta reflexiva, deci insotit de gandire. In cadrul Eului este vorba
despre constiinta de sine; esentialul pentru individ este intentionalitatea sa, orientarea spre realizarea
scopurilor, tendinta fiind de a se conserva constiinta si gandirea in structura psihica a Eului.
67
Eul este conceput ca organizator al cunoasterii si ca reglator al conduitei, dispunand de o puternica baza
afectiv-motivationala, avand 4 caracteristici:
- Eul este o structura de cunoastere;
- continutul acestei structuri variaza de la o persoana la alta;
- Eul este un focar al perspectivei afective;
- Eul dispune de fatete difuze (publice, personale si colective), fiecare contribuind la perspectiva
afectiva a Eului.
Eul este o structura activa, interpretativa, permanent implicata in reglarea comportamentului; este un
construct sintetic si personal care izvoraste din simtire, urca la reflexie si se exprima in conduita, fiind
sustinut permanent afectiv-motivational. Astfel, individul se conceptualizeaza pe sine insusi, se evalueaza
si isi anticipa comportamentul.

Eul si constiinta
Daca filosofii au tendinta de a separa conceptul de Eu de cel de constiinta, intre ele existand un adevarat
abis, psihologii, psihiatrii, psihanalistii, dimpotriva, manifesta tendinta de a le identifica, de a le considera
ca fiind sinonime. Mult mai in acord cu realitatea ar fi sa consideram Eul si constiinta ca fiind distincte,
totusi complementare, existand concomitent de-a lungul intregii vieti constiente a individului.
Eul este o constructie treptata, realizata in timp ,bazata pe integrari succesive ale starilor anterioare in cele
superioare care devin premise sau conditii pentru acestea din urma. Prin integrarea succesiva in sine a
experientelor trecute, Eul isi sporeste nu doar “puterile” sale de influentare si dirijare a constiintei, ci isi
creeaza propriul sau sistem de informatii si de valori.
Constiinta este infrastructura Eului, in timp ce Eul este suprastructura constiintei; constiinta conduce la
aparitia Eului, reprezentand una dintre premisele sale fundamentale, Eul este creator de o noua constiinta.

Eul si persoana/personalitatea
Separarea Eului de persoana/personalitate isi are originea in incercarea diversilor psihologi de a raspunde
la intrebarea “Eul este anterior sau posterior personalitatii?” – Eul este ultima achizitie a vietii psihice, el
se afla la sfarsitul si nu la inceputul vietii psihice (P. Janet, J. Piaget, H. Wallon). Eul premerge
personalitatii, Eul este samburele catalizator al personalitatii, fermentul si nu tiparul ei, el are o putere
reglatoare, dar nu cosntitutiva (Radulescu Motru).
Relatia dintre Eu si persoana/personalitate este asemanatoare celei dintre Eu si constiinta. Fara a fi
identice, Eul si persoana/personalitatea nu sunt nici despartite, ci intr-o continua actiune si
interdependenta. Eul este nucleul personalitatii, doar un fapt de constiinta individuala, pe cand
personalitatea se extinde in mediu, isi trage si isi interiorizeaza numeroasele sale elemente sociale,
profesionale, chiar cosmice. Eul si personalitatea sunt cosubstantiale, se formeaza si evolueaza
concomitent. Nu ne nastem nici cu Eu, nici cu personalitate, ci vom dobandi Eul, vom deveni
personalitati. Nu este deloc intamplator ca omul va deveni personalitate atunci cand ajunge la constiinta
de sine, deci cand se formeaza ca Eu, si nici faptul ca degradarea Eului duce indevitabil si invariabil la
degradarea personalitatii.

Eul si tipurile de Euri si de personalitate

Eurile sunt clasificate si diferentiate intre ele dupa:
a) caracteristicile si proprietatile lor: consistente si inconsistente, slabe si puternice
b) locul si rolul lor in planul vietii personale si sociale a individului: Eul profund, fundamental care
exprima intimitatea psihica a individului si Eul social, superficial, cu rol de implicare si raportare
a individului in viata sociala, individual (egoist, temporal) si spiritual (Eul valoare), Eul intim, Eul
social, Eul public
c) structura lui psihologica interna (sistemul de imagini presupus: Eul subiectiv – imaginea de sine a
individului, Eul reflectat – imaginea de sine reflectata in altii in functie de parerile lor, Eul
autentic, Eul ideal, Eul actual, Eul imaginar, Eul aspiratie sau dorinta, Eul real
d) interpretarea lor in termeni de “parte” sau “intreg”, “element” sau “totalitate”: Eul total si Eul
elementar, Eul vigil, treaz si Eul oniric, Eul totalitar (caracterizat prin egocentricitatea,
benefectanta, conservatorismul cognitiv)
68
 e) criterii combinate care le reunesc aproape pe toate cele de mai inainte: Eul natural – Eul natural al
individului (Eul material, Eul spiritual, Eul social)

Asa cum intr-unul si acelasi individ nu exista mai multe personalitati, ci una si aceeasi personalitate ce
contine insa “fatete” diferite, tot asa intr-una si aceeasi personalitate nu exista mai multe Euri, ci doar
unul singur, care dispune, la randul lui, de “fatete” distincte. Mai mult decat atat, intre structura
personalitatii si structura Eului exista o simetrie perfecta. Asa incat, “fatetelor” personalitatii se pot asocia
6 “fatete” ale Eului:
1. Eul real (cum este)
2. Eul autoperceput (cum crede ca este)
3. Eul ideal (cum ar vrea sa fie)
4. Eul perceput (cum percepe Eurile celorlalti)
5. Eul reflectat (cum crede ca il percep altii)
6. Eul actualizat (cum se manifesta).

Consideram important de subliniat ca Eul este un construct diferit de Sine, primul fiind un construct
social, iar cel de-al doilea reprezentand nucleul fiintei umane.

69
Metode şi tehnici de cunoaştere a personalităţii elevilor

Psihologia personalității, Seminar, Sem.II, 2008-2009

Procesul de cunoaştere 2
Observaţia 9
Experimentul 12
Convorbirea 14
Ancheta 15
Metoda biografică 17
Metoda analizei produselor activităţii 18
Metodele psihometrice 19
Teste de temperament 20
Testele de aptitudini 20

Testele de atitudini 26
Testarea cunoştinţelor 27
Bibliografie selectivă 28
Procesul de cunoaştere

În contextul preocupărilor educaţionale termenul “cunoaştere” este probabil

noţiunea cea mai frecvent utilizată. Indiferent de accepţiune, fenomenul
cunoaşterii presupune: un subiect al cunoaşterii – cunoscătorul, un obiect al
cunoaşterii – ceea ce urmează a fi cunoscut şi compatibilitatea elementelor care
intră în relaţie – potrivirea dintre obiectul şi subiectul cunoaşterii, dintre
mărimile de ieşire ale sistemului “obiect” şi mărimile de intrare (modalităţile
de recepţie) ale sistemului subiect.

Din perspectivă psihopedagogică, cunoaşterea prezintă interes mai ales în două

ipostaze:
• cunoaşterea ca stare de reflectare a unei realităţi, ca imagine mentală
(subiectivă) a obiectului cunoaşterii; această accepţiune are aplicaţii evidente în
asimilarea cunoştinţelor aferente unui domeniu ştiinţific, a unei discipline,
• cunoaşterea ca proces comunicaţional între subiectul cunoscător şi
“obiectul” cunoaşterii; această accepţiune are aplicaţii evidente în stabilirea şi
controlul funcţionării relaţiilor intra şi interpersonale ale situaţiei educaţionale.

Principalele calităţi ale cunoaşterii sunt descriptibile prin cuvinte perechi ca:

(a) obiectiv – subiectiv: se referă la corespondenţa dintre imaginea mentală a

subiectului cunoaşterii şi obiectul cunoaşterii; a nu se confundă natura
subiectivă a cunoaşterii (inerentă oricărei activităţi realizate de o fiinţă) cu
subiectivismul privit ca o insuficienţă, chiar defect al cunoaşterii subiective,
(b) rapiditate – lentoare a cunoaşterii: se referă la timpul necesar formării
imaginii mentale,
(c) consecvenţa – inconsecvenţa cunoaşterii: se referă la gradul de nealterare a
imaginii mentale în condiţiile schimbărilor apărute la nivelul subiectului
cunoscător,
(d) adaptabilitatea – neadaptabilitatea cunoaşterii: se referă la schimbarea
imaginii mentale în condiţiile în care apar schimbări la nivelul obiectului
cunoaşterii.

Cine cunoaşte?

Problematica cunoaşterii psihopedagogice a personalităţii decurge din condiţia

particulară a elementelor situaţiei de cunoaştere în context educaţional.

Subiectul cunoașterii, profesorul intră în relaţia de cunoaştere în ansamblul

2
 însuşirilor sale de personalitate: dinamice (temperamentale), instrumentale
(aptitudinale), axiologice (caracteriale).

Fiecare dintre aceste categorii de însuşiri poate influenţa calitatea cunoaşterii

realizate de către profesor.

Conştientizarea valenţelor şi riscurilor propriilor însuşiri de personalitate –

autocunoaşterea - este esenţială pentru atingerea finalităţilor urmărite prin
cunoaşterea psihopedagogică.

Însuşirile instrumentale influenţează calitatea cunoaşterii personalităţii în

măsura în care îşi pun amprenta asupra procesului de cunoaştere şi a
rezultatului acestuia, imaginea mentală a persoanei cunoscute.

Niciuna dintre însuşirile de personalitate nu acţionează izolat, dar, în acelaşi

timp, este important de menţionat şi faptul că nici o însuşire de personalitate nu
poate fi tratată ca fiind insignifiantă în influenţarea rezultatului unei activităţi
de cunoaştere interpersonală.

Nu ignoraţi faptul că:

1. Anumite însuşiri de personalitate ale subiectului susţin, prioritar, anumite
calităţi ale cunoaşterii.
2. Situaţii concrete impun prioritatea unei calităţi concrete ale cunoaşterii.

:: Aplicaţie
Evocaţi situaţii educaţionale în care:
• Obiectivitatea cunoaşterii elevului este prioritatea nr.1.
• Rapiditatea cunoaşterii elevului este prioritatea nr.1.
• Consecvenţa cunoaşterii elevului este prioritatea nr.1.
• Adaptabilitatea cunoaşterii elevului este prioritatea nr.1.

Însuşirile caracteriale, rezultate ale autoformării şi modelării sociale a

personalităţii profesorului sunt particularităţi care asigură în cea mai mare
măsură capacităţile autoreglatoare ale activităţii de cunoaştere
psihopedagogică.

Însuşiri precum activismul, altruismul, cooperarea, dar mai ales exigenţa faţă
de sine sub aspectul autoformării competenţelor de cunoaştere a celuilalt –
competenţă fundamentală în rolul de profesor - pot minimiza şi chiar elimina

3
 riscul unei cunoaşteri incomplete, inoperante în timp util, alterate de rigiditate,
sau deformate de inconsecvenţă ori subiectivism.

Pe cine cunoaştem?
Obiectul cunoașterii, elevul, trebuie abordat tot în ansamblul însuşirilor sale de
personalitate: dinamice (temperamentale), instrumentale (aptitudinale),
axiologice (caracteriale). Fiecare din aceste categorii de însuşiri, dar mai ales
relaţiile multiple, plurifazice şi plurinivelare, pot influenţa calitatea cunoaşterii
realizate de către profesor.

Principala problemă a cunoașterii psihopedagogice legată de specificul

obiectului cunoașterii, nu rezidă însă din complexitatea fenomenologică a
acestuia, ci din natura vie, și mai mult decât atât, spirituală a fiinţei umane.
Acestea sunt specificităţi care limitează apriori utilizabilitatea metodelor
generale de cunoaștere, cel puţin pe două dimensiuni.

• etica cunoașterii, a cercetării în domeniul știinţelor umane - interzice

folosirea oricăror metode de cercetare care ar putea avea efecte negative asupra
persoanei.
• autenticitatea comportamentului persoanei (în cazul de faţă al elevului)
atunci când aceasta se simte sau se ştie “obiect” al cunoaşterii celuilalt (al
profesorului).

Trebuie să reţineţi faptul că nu este vorba doar de nivelul conştient al reacţiei

comportamentale, de o atitudine deliberată de tăinuire sau de simulare în faţa
unui act care ar putea fi perceput în anumite situaţii ca “indiscret” ori al cărui
rezultat ar periclita la un moment dat interese personale. Se au în vedere şi
reacţiile inconştiente, de conformare a persoanei sau dimpotrivă de afirmare,
reacţii de apărare spontană sau de sfidare născute din experienţe anterioare
frustrante sau trăiri actuale neconfortabile.

:: Aplicaţii
Daţi exemple de situaţii în care tăinuirea sau simularea sunt previzibile cu un
grad crescut de probabilitate. Desigur, în aceste situaţii veţi trata cu precauţiune
rezultatele cunoaşterii.

Specifice cunoaşterii psihopedagogice sunt problemele legate de

particularităţile de vârstă ale elevilor în ipostaza lor de obiect al cunoaşterii.
Sunt cunoscute “marile” sensibilităţi afective ale adolescenţei sau curiozităţile

4
 “infinite” ale pubertăţii şi vârstelor latente. Desigur, aspecte de identitate legate
de teme sensibile trebuie abordate cu mult tact şi multă răbdare; acestea sunt
însă probleme care privesc mai degrabă compatibilitatea dintre subiect şi
obiectul cunoaşterii.

:: Aplicaţii
Ordonaţi vârstele funcţie de transparenţa previzibilă, de uşurinţa cu care “se
lasă” cunoscuţi persoanele aparţinând acestora.
a)preşcolar; b)şcolar mic; c)şcolar mare; d)adolescent;

Cunoaşterea elevului: competenţă cheie în activitatea didactică

În calitate de competenţă de rol profesional, cunoaşterea psihopedagogică
urmăreşte nu doar construirea unei imagini asupra personalităţii elevului aşa
cum este ea “acum şi aici”, ci şi reflectarea dinamicii devenirii “până acum” şi,
mai ales, a evoluţiei probabile “de acum încolo” în condiţii posibile, orientativ
date.

Altfel spus, principalele obiective ale cunoaşterii psihopedagogice a

personalităţii sunt:

• crearea unei imagini cât mai obiective asupra structurii şi a nivelului

funcţional al însuşirilor psihice şi a rezultatelor generate de persoană; este o
cunoaştere descriptivă;
• identificarea cauzelor care au generat structura, nivelul funcţional potenţial
şi rezultatele în care însuşirile de personalitate se concretizează; este o
cunoaştere explicativă;
• anticiparea condiţiilor în care structura şi nivelul funcţional al însuşirilor
psihice vor avea o evoluţie definită; este o cunoaştere predictivă.

Capacitatea de a surprinde structura reprezentativă a însuşirilor psihice ale unei

persoane, de a o raporta la rezultatele concrete ale persoanei într-o activitate
dată, de a explica cauzalitatea relaţiilor constatate, de a prezice evoluţii posibile
şi probabile în condiţii definite sunt principalele componente structurale ale
competenţei de cunoaştere psihopedagogică a personalităţii. Ele intervin cu
pondere diferită în roluri educaţionale diferite.

Documentele primare
Rezultatele cunoaşterii psihopedagogice sunt înregistrate în diferite documente
ale instituţiilor de educaţie:
5
 • fişele şcolare, purtătoare de date personale ale elevilor,
• caracterizările psihopedagogice secvenţiale (anuale) sau finale (la sfârşit de
ciclu de şcolarizare),
• recomandările pe care anumite instituţii şcolare le solicită unităţilor de
provenienţă a viitorilor lor elevi, recomandările pe care le solicită instituţiile
administrative sau nonguvernamentale pentru acordarea unor facilităţi
educaţionale, financiare sau general umanitare,
• referinţe solicitate de instituţii administrative în caz de abateri de la normele
sociale,
• raporturi de consiliere, de orientare sau de informare educaţională,
vocaţională, şcolară, profesională ş.a.

:: Aplicaţii
Dai exemple de tipuri de rapoarte şi documente primare pe care le utilizaţi
frecvent în activitatea dvs.. Analizaţi comparativ tipurile de informaţii cu
privire la personalitatea elevului pe care le conţin acestea.

Dimensiunile personalităţii

Termenul de personalitate este o noţiune cu o sferă foarte largă, practic infinită

şi cu un conţinut controversat în literatura de specialitate. Ceea ce este general
acceptat ca element definitoriu al personalităţii, priveşte unicitatea şi
irepetabilitatea concretizării sale în identităţi personale complexe, bio-
psihosocio-culturale.

Cunoaşterea psihopedagogică descriptivă a persoanei va cuprinde toate aceste

dimensiuni, analiza fiind concentrată în raport cu intensitatea transformărilor
caracteristice diferitelor etape de vârstă:

• Identitatea fizică se referă la vârstă, sex, starea integrităţii corporale –

inclusiv funcţionalitatea analizatorilor, stare de dezvoltare (raportul
înălţime/greutate/vârstă/sex), fizionomie, ţinută corporală, stare de sănătate,
antecedente medicale relevante personale şi familiale, regim de viaţă şi
alimentar, dependenţe (medicamente, restricţii alimentare, proteze, limite de
adaptabilitate la climă, microclimat ş.a.).

Datele referitoare la identitatea fizică a persoanei sunt constatabile pe bază de

observaţie, conversaţie sau documentare; adesea însă este nevoie de o
cunoaştere specializată, situaţie în care se face apel la cooperare
6
 pluridisciplinară.

• Identitatea psiho-comportamentală priveşte însuşirile de personalitate pe

dimensiunile:
• dinamică (temperamentală),
• instrumentală (nivelul funcţional al principalelor procese psihice,
aptitudini generale şi speciale, cunoştinţe şi deprinderi speciale – limbi
străine, folosirea unor mijloace tehnice, de la bicicletă la automobil, de la
maşină de scris la calculator)
• valorică (dominante atitudinale, calităţi voluntare, interese) şi ale
rezultatelor activităţii dominante -- jocul în mica copilărie, învăţarea socială
şi şcolară la vârstele pre- şi şcolară, munca la vârsta adultă).

Datele privind identitatea psiho-comportamentală se pot constata prin

interpretarea datelor de observaţie privind comportament sau pot fi interpretate
deductiv pe baza analizei rezultatelor activităţii, cel mai uşor a testelor
psihologice profesionale (destinate utilizării de către psiholog) sau orientative
(destinate autoaplicării sau utilizării lor de către neprofesiononişti iniţiaţi în
folosirea acestora). În cazul utilizării testelor orientative se recomandă
(deocamdată) cooperarea permanentă cu un psiholog, în sistem de supervizare
sau consiliere educaţională continuă (mentorat).

• Identitatea socio-culturală este dată de: statutul instituţional (şcolar sau

profesional), nivelul de şcolarizare, comunitatea (urbană sau rurală) căreia îi
aparţine persoana, grupurile de referinţă din care îşi selectează valorile
(familie, şcoală, profesie, de petrecere a timpului liber, sport, vocaţional
neprofesionist, politic ş.a ), prietenii, modele, grad de instruire, condiţiile
materiale şi climatul cultural-educaţional al familiei, apartenenţă etnică,
religioasă, afiliere organizaţională ş.a. Definitoriu pentru dimensiunea socială
este identitatea civilă a persoanei: numele, prenume, domiciliul şi starea civilă).

Datele identităţii socio-culturale sunt accesibile, în general, prin documentare

şi conversaţie.

Specificul metodelor de cunoaştere a personalităţii elevilor

În domeniul educaţiei, psihologia utilizează un ansamblu de metode de
cercetare si investigare comune si altor discipline psihopedagogie dar care se
disting prin anumite particularităţi specifice şi modalităţi de aplicare si utilizare
a lor, în scopul cunoaşterii personalităţii elevilor.

7
Principalele metode utilizate în cunoaşterea personalităţii elevilor sunt:

a) Observaţia
b) Experimentul

c) Convorbirea
d) Ancheta psihologica
e) Metoda biografica
f) Metoda analizei produselor activităţii
g) Metodele psihometrice

Datorită faptului că subiectul cercetat îl reprezintă copilul, elevul si nu adultul,

că activităţile studiate sunt cele de învăţare didactica sau socială si nu activităţi
de munca productiva atrage după sine individualizarea metodelor.

Astfel, observaţia din psihologia generala devine observaţie psihopedagogică

în psihologia şcolara. Alături de metodele împrumutate si adaptate necesitaţilor
specifice, psihologia şcolara îşi elaborează însă şi propriile ei metode, cu un
profil distinct şi aplicabile doar în investigarea şi cunoaşterea elevilor.

8
Observaţia

Observaţia este o metodă generală de cunoaştere pe care o utilizăm atât în viaţa

de toate zilele, cât şi în cvasitotalitatea domeniilor ştiinţifice, fie ca moment
iniţial al elaborării unei ipoteze, fie ca modalitate de verificare a unei ipoteze.

La acest nivel de generalitate, observaţia se defineşte ca metodă de cunoaştere

directă care permite cunoaşterea unei realităţi prin percepţia faptelor concrete
de manifestare a acesteia.

Ca metoda de cercetare psihopedagogică, observaţia, constă în urmărirea

intenţionată şi înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări
comportamentale ale individului (sau ale grupului) ca şi al contextului
situaţional al comportamentului.

Principalele probleme pe care le ridica observaţia pentru subiectul cunoscător,

profesorul, se referă la câteva aspecte importante:

1. ce observam: care este conţinutul observaţiei;

2. care sunt formele observaţiei;
3. de ce anume depinde calitatea observaţiei;
4. care sunt condiţiile unei bune observaţii;
5. cum pot fi combătute unele obstacole ce apar în calea observaţiei;
6. care sunt limitele şi avantajele observaţiei.

Conţinuturile observaţiei
Sunt reprezentate de simptomatica stabilă, adica trasaturile bio-constitutionale
ale individului (înălţimea, greutatea, lungimea membrelor, circumferinţa
craniana) sau trasaturile fizionomice, precum si de simptomatica labila, adică
multitudinea comportamentelor si conduitelor flexibile, mobile ale individului,
cum ar fi: conduita verbala, cea motorie, mnezică, inteligenta ca si varietatea
expresiilor afectiv-atitudinale.

:: Aplicaţii:
• Precizaţi capitolele respectiv subcapitolele fişei psihopedagogice pe care le
putem completa pe baza datelor de observaţie.

Formele observatiei
Pot fi clasificate după următoarele criterii:

9
 • orientarea actului observational: observatia si autoobservatia;
• prezenta sau absenta intenţiei de a observa: observaţia ocazionala,
observaţia sistematica;
• prezenta sau absenta observatorului: observaţia directa, observaţia indirecta
sau mediata, cu observator uitat, ignorat, cu observator ascuns;
• implicarea sau nonimplicarea observatorului: observaţia pasiva, observaţia
participativa;
• durata observării: continua sau discontinua;
• obiectivele urmărite: integrala sau selectiva.

Calitatea observaţiei
Depinde de o serie de particularitati psihoindividuale ale observatorului:
capacitatea de a-si concentra atenţia, de a sesiza esenţialul, de gradul sau de
sugestionabilitate precum si de anumite caracteristici ale percepţiei umane:
selectivitatea ei, categorizarea spontană si structuranta a câmpului de
observaţie sau pur si simplu factorii sociali ai percepţiei care o modelează si o
deformează.

Condiţiile unei bune observaţii sunt:

• stabilirea clară, precisă a scopului, a obiectivului urmarit;
• selectarea formelor celor mai potrivite care vor fi utilizate, a conditiilor si
mijloacelor necesare;
• elaborarea unui plan riguros de observaţie,
• consemnarea imediata a celor observate într-un protocol de observaţie;
• efectuarea unui număr optim de observaţii;
• utilizarea grilelor de observaţie.

Combaterea obstacolelor apărute în calea observaţiei

Vizează observarea unuia si aceluiaşi fapt de către mai mulţi observatori si apoi
analiza comparativa a protocoalelor de observaţie elaborate, realizarea cât mai
multor observaţii de către unul si acelaşi observator pe baza unor grile de
observaţie.

:: Aplicaţie
Reflectaţi asupra limitelor obiectivităţii datelor observabile în următoarelor
situaţii:
• Atunci când un profesor este inspectat pentru stabilirea calităţilor sale
pedagogice,
10
 • Atunci când un sportiv execută o demonstraţie într-o competiţie,
• Atunci când un elev ştie că este “urmărit” pentru stabilirea probabilităţii
implicării sale într-o faptă reprobabilă.

Avantaje şi dezavantaje
Unul dintre avantajele observaţiei este ca permite surprinderea manifestărilor
comportamentale ale individului în condiţiile lui obişnuite de viata si activitate,
oferind mai ales date de ordin calitativ. În schimb, un dezavantaj al ei îl
constituie faptul ca observatorul trebuie sa aştepte intrarea în funcţiune a
fenomenului studiat.

11
Experimentul

Experimentul consta în măsurarea efectelor manipulării unei variabile

independente asupra variabilei dependente într-o situaţie în care acţiunea altor
factori este redusa la minimum.

Ipoteza de lucru – este o judecată – formulată într-o propoziţie – care exprimă

relaţia posibilă – în accepţiunea experimentatorului – dintre cele două
variabile.
:: Aplicaţii
• Formulaţi o ipoteză privind performanţa probabilă a unui elev într-o
activitate concretă, specifică disciplinei pe care o predaţi.

Variabilele dependente sunt cele care fac obiectul observaţiei, cele carora
cercetătorul le va studia variaţia în cursul experimentului. De exemplu numărul
de cuvinte reamintite după citirea unei liste de cuvinte, timpul în care se
parcurge un test, numărul de erori într-o proba reprezintă variabile dependente.

Variabilele independente nu depind de nici o alta variabila, ele fiind legate de

decizia xperimentatorului, care în mod deliberat le-a introdus în experiment.

:: Aplicaţie
• Precizaţi variabilele independentă, dependentă şi probabile variabile
auxiliare, ale experimentului de verificare a ipotezei formulate mai sus.

Cele mai răspândite tipuri de experimente sunt:

• Experimentul de laborator
• Experimentul natural
• Experimentul psiho-pedagogic

a) Experimentul de laborator
presupune scoaterea subiectului din atmosfera lui obişnuita de viata si activitate
si introducerea într-o ambianta artificiala anume creata (camere special
amenajate, aparatura de laborator, condiţii si programe de desfăşurare a
experimentelor bine determinate, deseori obligatorii.

b) Experimentul natural
presupune aplicarea probei sau a sarcinii declanşatoare într-un cadru obişnuit,
familiar de existenta si activitate a individului.

12
c) Experimentul psiho-pedagogic
Poate fi de doua tipuri:
• constatativ (urmareste fotografierea, consemnarea situatiei existente la un
anumit moment dat),
• formativ (tinteste spre introducerea în grupul cercetat a unor factori de
progres, în vederea schimbării comportamentului, schimbare constatata prin
compararea situaţiei iniţiale cu cea finala.

Dacă intenţionam sa verificăm superioritatea unui procedeu didactic, predam la

o clasa folosind noul procedeu si la o alta modelul traditional. Comparând
performantele elevilor înainte de introducerea noului procedeu cu cele obţinute
după folosirea lui si mai ales cu cele de la o alta clasa la care s-a procedat după
procedeele tradiţionale, vom şti daca noul procedeu este eficient sau nu.

13
Convorbirea

Convorbirea este o discuţie angajata între cercetător si subiectul investigat care

presupune: relaţia directa de tipul fata în fata între cercetător si subiect (elev),
sinceritatea partenerilor implicaţi, abilitatea cercetătorului pentru a obţine
angajarea autentica a subiectilor în convorbire; empatia cercetătorului.

Spre deosebire de observaţie si experiment prin intermediul carora investigam

conduitele, reacţiile exterioare ale subiectului, convorbirea permite sondarea
mai directa a vieţii interioare a acestuia, a intenţiilor ce stau la baza
comportamentului, a opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingerilor,
aspiraţiilor, conflictelor, prejudecatilor si mentalitatilor, sentimentelor si
valorilor subiectului.

Formele convorbirii:
• convorbirea standardizata, dirijata, structurata (bazata pe formularea
acelorasi întrebari, în aceeasi forma si ordine, tuturor subiectilor, indiferent de
particularitatile lor individuale);
• convorbirea semistandardizata sau semidirijata (cu adresarea unor întrebari
suplimentare, cu reformularea altora, cu schimbarea succesiunii lor);
• convorbirea libera, spontana, asociata (în functie de particularitatile situaţiei
în care se desfasoara, de cele psihoindividuale ale subiectului, chiar si de
particularitatile momentului când se desfăşoară).

Aceasta metoda se particularizează în psihologia copilului si psihologia scolara

după cum urmează: la vârstele mici este recomandabila folosirea ei nu ca
metoda de sine stătătoare, ci integrata altor metode (îndeosebi observatiei) sau
subordonata unei activitati pe care subiectul o are de îndeplinit (în timp ce el
solutioneaza o problema, sau face, executa ceva i se pot pune tot felul de
întrebari). J.Piaget care a folosit mult aceasta metoda în cercetarile sale, insista
asupra necesitatii neutralitatii cercetatorului, acesta nu trebuie sa dirijeze sau sa
corecteze în vreun fel mersul gândirii copilului, sa-l distreze sau sa-l amuze.

Convorbirea trebuie sa se desfasoare în condiţii absolut normale pentru ca

numai asa vor putea fi surprinse mecanismele psihice în desfasurarea lor
fireasca. La vârstele mai mari (pubertate, adolescenta) atât modalitatea de
desfasurare a convorbirii cât si tematica ei se diversifica mult putând fi folosite
toate formele enumerate anterior.

14
Ancheta

Ca metodă de cercetare, ancheta presupune recoltarea sistematica a unor

informaţii despre viata psihica a unui individ sau a unui grup social, ca si
interpretarea acestora în vederea desprinderii semnificaţiei lor
psihocomportamentale.

În cercetarea psihologica sunt utilizate doua forme ale acestei metode pe care le
prezentam în continuare

Ancheta pe baza de chestionar

este una dintre cele mai laborioase metode ale psihologiei, folosirea ei
ştiinţifică implicând parcurgerea mai multor etape:
• stabilirea obiectului anchetei;
• documentarea;
• formularea ipotezei,
• determinarea populaţiei (a universului anchetei);
• eşantionarea;
• alegerea tehnicilor si redactarea chestionarului;
• pretestul (pentru a vedea daca chestionarul a fost bine elaborat);
• redactarea definitiva a chestionarului;
• alegerea metodelor de administrare a chestionarului (prin persoane special
destinate acestei operaţii sau prin autoadministrare);
• defalcarea (despuierea) rezultatelor;
• analiza rezultatelor obţinute în raport cu obiectivele formulate;
• redactarea raportului final de ancheta.
•
Dintre toate acestea etapele 6 si 8 au o mare importanta.

Cercetătorul trebuie sa stabilească:

a) conţinutul întrebărilor - de regula acestea pot fi:

• factuale sau de identificare-cer date obiective despre subiect cum ar fi
vârsta, sexul, studiile;
• de cunoştinţe;
• de opinii si atitudini;
• de motivaţie;

b) tipul întrebărilor: cu raspunsuri dihotomice, închise, da-nu, cu raspunsuri

15
 libere, lasate la initiativa subiectului; cu raspunsuri în evantai-mai multe
raspunsuri din care subiectul alege 1,2 care I se potrivesc modului de a fi sau
de a gândi sau pe care le ierarhizeaza în functie de valoarea ce le-o acorda.

De asemenea, cercetătorul trebuie sa evite o serie de greşeli în formularea

întrebarilor, ca de pilda întrebări prea generale, limbaj greoi, artificializat,
tehnicist, stiintific, cuvinte ambigui, cu dublu înţeles, cuvinte vagi (cam aşa, de
regula); întrebări tendenţioase care sugerează răspunsul, întrebări prezumtive
care presupun cunoaşterea dinainte a ceva despre cel investigat, întrebări
ipotetice care atrag dupa ele un anumit tip de răspuns, de obicei afirmativ.

Ancheta pe baza de interviu

presupune raporturi verbale între participanţii aflaţi fata în fata, centrarea
asupra temei cercetate, directia unilaterala de acţiune, fiecare participant
pastrându-si locul de emitator sau receptor (prin acesta se deosebeşte de
convorbire). Exista interviuri individuale si de grup, clinice, (centrate pe
persoana) si focalizate (centrate pe tema investigata).

În practica psihologica, la copiii mici se foloseste mai mult interviul, iar la

elevi ancheta pe baza de chestionar, chiar prin autoadministrare. Prin
intermediul ei sunt sondate de obicei opiniile, atitudinile, dorinţele, aspiraţiile,
interesele vocationale ale elevilor în vederea realizarii orientării lor şcolare si
profesionale. Important este ca paleta întrebărilor dintr-un chestionar sa fie cât
mai diversificata pentru a da posibilitatea realizării unor investigaţii, atât
extensive cât si intensive.

Întrebările trebuie sa surprindă mai multe modalitati de raportare la realitatea

sondata:
• perceptiv: “ce impresie si-a făcut profesorul de limba româna?”
• proiectiv-prezumtiv: “intenţionezi sa-ti schimbi opţiunea profesionala?”
• apreciativ-evaluativ: “consideri ca angajarea ta în activitatea scoalara este
satisfăcătoare?”
• motivator-explicativ: “Care crezi ca sunt motivele care uneori te fac sa nu
înveţi?” “De ce te pasionează electronica?”

Pe baza datelor recoltate putem surprinde mai bine planul real si aspiraţional al
unui elev, gradul de conştientizare a unor probleme, capacitatea sa de
înţelegere. De asemenea creste posibilitatea realizării unor cercetări de tip
comparativ.

16
Metoda biografică

Aceasta metoda vizează strângerea cât mai multor informaţii despre

principalele evenimente parcurse de individ în existenta sa, despre relatiile
prezente între ele ca si despre semnificaţia lor în vederea cunoaşterii istoriei
personale a fiecărui individ, atât de necesara în stabilirea profilului
personalitatii sale. Prin excelenta, ea se concentrează asupra succesiunii
diferitelor evenimente din viata individului, a relaţiilor dintre evenimentele
cauza si evenimentele efect, dintre evenimentele scop si evenimentele mijloc.

Variantele mai noi ale metodei biografice-cunoscute sub denumirea de

cauzometrie si cauzograma îsi propun tocmai surprinderea relaţiilor dintre
aceste tipuri de evenimente.

Metoda biografica este mai putin folosita de psihologia scolara datorita faptului
ca cei investigati - elevii nu au înca o biografie ampla care ar putea furniza
cercetatorului date semnificative. Importanta ei creste în investigarea
adolescentilor si tinerilor, deoarece ei au o biografie mai ampla.

Justificarea teoretico-stiintifica a metodei este data de teza potrivit căreia

personalitatea copilului, constiinta si comportamentul sau se structurează sub
acţiunea unor factori şi evenimente specifice. Diferite evenimente neaşteptate,
încarcate emotional, frustrante sau stresante (divortul parintilor, moartea unuia
dintre parinti, boli, accidente, schimbari de domiciliu, împrejurarea de a fi copil
unic sau de a trai într-o familie cu mai multi copii, încadrarea într-o casa de
copii, etc.), lasă urme asupra personalitatii copilului.

Cel mai adeseori biografia ia fie forma jurnalelor de însemnari, fie forma
anamnezei-o discuţie ampla purtata de psiholog cu copilul sau cu părintii
acestuia focalizata pe depistarea unor situatii sau factori patogeni (somatici sau
psihici).

17
Metoda analizei produselor activităţii

Este una dintre cele mai folosite metode în psihologie, inclusiv în psihologia
copilului si psihologia şcolara. Orice produs realizat de copil sau elev poate
deveni obiect de investigaţie psihologica. Prin aplicarea acestei metode
obţinem date cu privire la: capacitatile psihice de care dispun copiii (coerenta
planului mental, forta imaginaţiei, amploarea intereselor, calitatea
cunostintelor, deprinderilor, priceperilor si aptitudinilor, etc), stilul realizării
(personal sau comun, obişnuit), nivelul dotării (înalt, mediu, slab), progresele
realizate în învatare (prin realizarea repetata a unor produse ale activitatii).

Pentru cercetători o mare importanta o are fixarea unor criterii după care sa
evalueze produsele activitatii. Printre acestea mai semnificative sunt:
corectitudinea-incorectitudinea, originalitatea-banalitatea, complexitatea-
simplitatea, expresivitatea-nonexpresivitatea produselor realizate.

18
Metodele psihometrice

Aceasta grupa de metode vitează, cum reiese si din denumirea lor, măsurarea
capacitatilor psihice ale individului în vederea stabilirii nivelului lor de
dezvoltare. Cea mai cunoscuta si răspândita este metoda testelor psihologice.

Testul psihologic

Testul psihologic este un instrument specializat care permite cercetătorului

stângerea unor informaţii obiective despre subiect, pe baza cărora sa poată
diagnostica nivelul dezvoltării capacitatilor măsurate si formula un prognostic
asupra evoluţiei lor ulterioare.

Testele psihologice pot fi clasificate după mai multe criterii:

• dupa modul de aplicare (individuale, colective);
• dupa materialul folosit (verbale, nonverbale);
• dupa durata lor (cu timp strict determinat, cu timp la alegerea subiectului);
• dupa conţinutul masurat ;
• dupa scopul urmărit (teste de performanta, teste de personalitate, teste de
comportament).

Pentru a satisface aceste deziderate, testul trebuie sa îndeplinească anumite

condiţii:
• validitatea (sa măsoare exact ceea ce îşi propune);
• fidelitatea (sa permită obţinerea unor rezultate similare la o noua aplicare);
• sensibilitatea (calitatea testului de a arăta diferenţe semnificative între
persoane cu niveluri diferite ale aceleiaşi însuşiri la cele mai mici grade de
semnificaţie)

>> Aplicaţii
Precizaţi capitolele respectiv subcapitolele fişei şcolare la care aplicarea unor
teste psihologice poate aduce un spor de cunoaştere.

Utilizarea testelor psihologice

Aplicarea testelor trebuie să respecte şi ea anumite reguli. În general, acestea
privesc:
• Respectarea formei standard de prezentare a probei!
• Citirea fidelă a instrucţiunilor de lucru!
• Controlul sever al timpului de lucru în cazul probelor contra cronometru!
• Folosirea etalonului nealterat de cuantificare (reprezentare) a datelor!

19
 • Interpretarea obiectivă dar optimistă a rezultatelor!

Pentru a spori utilitatea si eficienta testelor este necesara respectarea

următoarelor recomandări:

• crearea unor teste în concordanta cu specificul sociocultural al populaţiei pe

care urmează a fi aplicate, sau cel puţin, adaptarea celor elaborate pe specificul
altor culturi;
• utilizarea nu doar a unui singur test în măsurarea unei însuşiri psihice, ci a
unor baterii de teste;
• corelarea rezultatelor obţinute prin aplicarea testelor cu rezultatele obţinute
prin aplicarea altor metode;
• corelarea rezultelor de la teste cu rezultatele obţinute în activitatea practica.

>> Aplicaţie
Pe baza literaturii de popularizare a testelor accesibilă dv. alcătuiţi un
set de probe creion-hârtie care să vă permită investigarea orientativă a
principalelor însuşiri de personalitate.

Teste de temperament

Măsoară dimensiunea dinamică a persoanei, uşor accesibil de altfel

educatorului în relaţia psiho-pedagogică îndelungată şi pe bază de observaţie;
este motiv pentru care aceste instrumente sunt relativ rar utilizate în context
didactic.

Testele de temperament se prezintă în general sub formă de chestionar – listă

definită de întrebări, cu răspunsuri alternative eligibile de către subiectul
investigat, şi grilă de corecţie, ambele standardizate.

Puteţi dispune de asemenea instrumente din literatura de popularizare

(Neculau, A,.1996, testele 16 – 22 şi 1999, testul 4), aveţi în vedere însă că,
aplicarea acestora în context instituţional (în rolurile de profesor, diriginte,
consilier) presupune asumarea unei responsabilităţi profesioniste.

Testele de aptitudini

Măsoară dimensiunile instrumentale ale personalităţii, aptitudinile fiind

considerate mijloace psihice de facilitare a obţinerii performanţei într-o
activitate.
20
 Testele de aptitudini operează cu conţinuturi diferite:
• verbale, figurale, simbolice (numerare) – testele de aptitudini generale,
• instrumental/obiectuale - testele de aptitudini speciale (de sensibilitate, de
reactivitate, de motricitate, de manualitate, de coordonare senzoriomotorie
etc.).

Aveţi acces la teste orientative de aptitudini în literatura de popularizare

(Siewert, H.H., 1998; Carter,P.,Russell,K.,1998;Eysenck,H.J.,1998).

Exemplul 1: testarea eficienţei gândirii

Testul “Cuvinte contrarii”

Măsoară preponderent eficienţa operaţiei de abstractizare a gândirii, prin
identificarea cuvântului cu semnificaţie opusă unui cuvânt-stimul dintr-un şir
de mai multe cuvinte.

Formularea sarcinii: “Indicaţi cuvântul care înseamnă opusul (contrarul)

primului cuvânt.”

Exemplu: întuneric soare apă lumină umbră negru

>> Aplicaţii
Alcătuiţi zece probe asemănătoare, de dificultate crescândă pentru a putea
aprecia diferenţiat nivelurile de eficienţă a abstractizării.

Testul « Analogii »
Măsoară preponderent eficienţa operaţiei de generalizare a gândirii, prin
identificarea într-un şir de cinci cuvinte al aceluia care dă semnificaţie similară
legăturii dintre două cuvinte cu o pereche în prealabil precizată.

Formularea sarcinii: “Indicaţi cuvântul care se potriveşte cuvântului singur,

astfel ca perechea nouă să se potrivească cu cea de la capătul rândului.”

Exemplu:
pălărie – cap gheată - ?
mână picior gât cer mănuşă

21
 >> Aplicaţii
Alcătuiţi zece probe asemănătoare, de dificultate crescândă pentru a
putea aprecia diferenţiat nivelurile de eficienţă a generalizării.

Testul «Serii de numere »

Măsoară preponderent eficienţa operaţiei de analiză a gândirii, prin continuarea
unui şir ordonat de şase cifre pe baza identificării algoritmului de evoluţie a
acestuia.

Formularea sarcinii: “Alegeţi cifra potrivită pentru a continua şirul de numere

de la începutul rândului”

Exemple: 8 2 8 3 8 ? 8 6 4 9 10 ……. 4 3 5 4 6 5 ? 3 6 7 4 8

>> Aplicaţii
Alcătuiţi zece probe asemănătoare, de dificultate crescândă pentru a putea
aprecia diferenţiat nivelurile de eficienţă a analizei

Testul « Cuvinte de prisos »

Măsoară preponderent eficienţa operaţiei de sintetizare a gândirii, prin
includerea unor noţiuni într-o categorie unitară.

Formularea sarcinii: “Indicaţi cuvântul care nu se potriveşte cu celelalte

cuvinte din şir.”

Exemplu: Vasile Ioan Maria Mihai Gheorghe

>> Aplicaţii
Alcătuiţi zece probe asemănătoare, de dificultate crescândă pentru a
putea aprecia diferenţiat nivelurile de eficienţă a sintezei mentale.

Exemplul 2: testarea aptitudinilor creative

Pentru estimarea aptitudinilor specifice creativităţii - cu instrumente adaptate
conţinutului disciplinei predate de dv. - pot fi folosite ca model de construcţie
probele tip Guilford.
22
 Autorul a definit principalele aptitudini ale creativităţii din perspectiva
modelului tridimensional al intelectului.

A. Fluiditatea
Dimensiune productivă (cantitativă) a creativităţii, constând în capacitatea
persoanei de a realiza un număr de asociaţii mentale distincte într-o
unitate de timp.

• Fluiditatea cuvintelor – structura aptitudinii: g.d., si, u.

Problemă tip: “Alcătuiţi cât mai multe cuvinte cu ajutorul literelor…”
(exemplu.: a; t; m).
Se apreciază performanţa după numărul de răspunsuri corecte date în timp
limitat (trei minute).

• Fluiditatea ideilor
Problemă tip: “Menţionaţi cât mai multe obiecte care să aibă următoarele
însuşiri: să fie …” (exemplu: rotunde, dure şi mai mici decât o minge de
baschet).
Se apreciază performanţa după numărul de răspunsuri corecte date în timp
limitat (trei minute).

• Fluiditatea asociaţiilor
Problemă tip: “Precizaţi cât mai multe lucruri asemănătoare cu…” (se
menţionează obiectul); “cuvinte care vă vin în minte la auzul cuvântului…” (se
precizează un cuvânt).
Se apreciază performanţa după numărul de răspunsuri corecte date în timp
limitat (trei minute).

• Fluiditatea expresiilor
Problemă tip: “Alcătuiţi cât mai multe propoziţii cu ajutorul cuvintelor”… (se
precizează 4 cuvinte); “ansambluri unitare cu ajutorul următoarelor obiecte:…”
(exp. conductor, baterie, bec, sonerie).
Se apreciază performanţa după numărul de răspunsuri corecte date în timp
limitat (trei minute).

>> Aplicaţii
Formulaţi sarcini de forme asemănătoare cu un conţinut specific
disciplinei pe care o predaţi.

23
 B. Flexibilitatea
Reprezintă un aspect calitativ al creativităţii, constând în diversitatea
categorială a perspectivelor de abordare a aceleiaşi realităţi.

Produsele obţinute prin flexibilitate vor fi clase (cl) sau transformări (tr).
Flexibilitatea apare în formă spontană sau adaptată.

• Flexibilitatea spontană
Problemă tip: “Indicaţi cât mai multe posibilităţi de utilizare a …” exp. unei
cărămizi.
Se apreciază performanţa după numărul răspunsurilor corecte, categorial
diferite, date în timp limitat la trei minute. (Exp. A construi o casă, un gard, un
turn, sunt răspunsuri care aparţin aceleiaşi categorii; a construi o casă, a bloca o
roată, a desena pe asfalt… sunt răspunsuri categorial diferite).

• Flexibilitatea adaptată
Problemă tip: Se cere transformarea unui sistem dat (precizat) în condiţii date
(precizate).
Exemplu: “Uniţi nouă puncte echidistante distribuite în formă pătrată (3x3) cu
ajutorul a patru drepte, fără a ridica creionul de pe hârtie şi fără a trece de două
ori pe aceeaşi dreaptă”.
Se apreciază performanţa după găsirea soluţiei corecte.

>> Aplicaţii
Formulaţi sarcini de forme asemănătoare cu un conţinut specific
disciplinei pe care o predaţi.

C. Originalitatea
Reprezintă o dimensiune calitativă a creativităţii şi desemnează capacitatea
persoanei de a realiza asociaţii îndepărtate, surprinzătoare.

Originalitatea se poate aprecia pe baza raportării răspunsurilor unei persoane

(un elev) la una din problemele anterioare sau la răspunsurile date la aceeaşi
problemă de către alte persoane aparţinând aceleiaşi colectivităţi (ceilalţi elevi
din clasă).

24
 Originalitatea este cu atât mai mare cu cât frecvenţa răspunsului respectiv este
mai mică.

>> Aplicaţie
Imaginaţi cât mai multe sarcini posibile, conţinut specific disciplinei pe care o
predaţi, care relevă / antrenează originalitatea elevilor. De exemplu:
• titluri personale pentru un text metaforic, alegoric, S.F.
• denumiri personale pentru un aparat nou, necunoscut elevilor
• interpretări fanteziste “ce s-ar întâmpla dacă … n-ar mai ploua pe pământ”;
“.... dacă omul ar învăţa să zboare”; etc.

D. Elaborarea
Este o aptitudine intelectuală creativă care desemnează capacitatea persoanei
de a obiectiva o imagine mentală nouă.

Elaborarea reprezintă în esenţă calea de la idee (accesibilă doar persoanei care

a imaginat-o) la materializarea ei în imagini grafice, sonore, cuvinte etc.
(accesibile şi altora) sau obiecte concrete, substanţiale (modele, machete,
prototipuri).

Este o aptitudine esenţială implicată în orice activitate de concepţie, de

conducere, în general de anticipare. Elaborarea este cu atât mai performantă cu
cât elementele descriptive sunt mai variate, mai reprezentative şi redundanţa
mai mică.

Exemple de probleme tip:

• “Desenaţi un …obiect / fenomen / eveniment / o acţiune etc.”;
• “Descrieţi o …. imagine / expresie / un obiect etc.”

Se apreciază performanţa după numărul de elemente grafice, respectiv de

atribute corecte date în timp limitat (trei – zece minute).

>> Aplicaţie
Formulaţi sarcini de forme asemănătoare cu un conţinut specific disciplinei pe
care o predaţi.

25
 E. Sensibilitatea faţă de probleme
Constituie aptitudinea creativă care desemnează capacitatea persoanei de a
surprinde disfuncţii, incoerenţe, oportunităţi de înnoire acolo unde situaţia pare
firească majorităţii. Persoanele cu o bună sensibilitate faţă de probleme observă
uşor cele mai mici greşeli, perturbări, inadvertenţe structurale sau contradicţii.

Exemple de probleme tip:

• “Indicaţi cât mai multe neajunsuri structurale ale…” se precizează un obiect;
• “Precizaţi cât mai multe riscuri funcţionale ale …” se precizează un obiect;
• “Ce s-ar întâmpla dacă…” se prezintă o situaţie ipotetică;
• Ce ar fi necesar pentru…” se prezintă o situaţie ipotetică.
•
Se apreciază performanţa după numărul de răspunsuri plauzibile.

>> Aplicaţie
Formulaţi sarcini de forme asemănătoare cu un conţinut specific disciplinei pe
care o predaţi.

Testele de atitudini

Măsoară tendinţa unei persoane pentru sau contra unui element din mediul
intern sau extern, element căruia persoana îi atribuie astfel valoare pozitivă sau
negativă.

De reţinut pentru activitatea educativă este faptul că atitudinea este o

dimensiune dobândită a persoanei, prin urmare, educabilă. Este suficientă
uneori modificarea unui factor atitudinal intern – informaţie,
deprindere/pricepere, opinie, credinţă, interes, accesibilitate personală – pentru
a modifica o atitudine.

Testele de atitudine pot lua forma chestionarelor (Neculau, A. 1996, 1999;

Senger, G., Hoffmann, W., 1998) sau a scalelor de evaluare (Radu, I., Iluţ,
P.,Matei, L., 1994).

>> Aplicaţii
Proiectaţi un chestionar de evaluare interesului elevilor pentru disciplina pe
care o predaţi.

26
Testarea cunoştinţelor

Evaluarea rezultatelor şcolare cu ajutorul testelor de cunoştinţe capătă în ultima

vreme o recunoaştere din ce în ce mai mare, intrând în practica didactică
curentă.

Metoda este specifică domeniului psihopedagogic; ea permite evaluarea

cantităţii, calităţii, operaţionalităţii (utilităţii) cunoştinţelor asimilate de către
elevi. Aceste teste vă sunt familiare din activitatea didactică curentă.

Mai puţin cunoscut este faptul că ele pot fi utilizate şi în scopul evaluării
competenţei de a învăţa – capacitatea de percepţie, reţinere şi valorizare internă
a cunoştinţelor teoretice şi practice, ritmul personal de învăţare, capacitatea de
efort în învăţare.

>> Aplicaţie
Elaboraţi un scenariu de evaluare a competenţei elevilor dv. de a învăţa
cunoştinţe specifice disciplinei pe care o predaţi.

27
Bibliografie selectivă

• Carter, Ph., Russell, K. – Teste de inteligenţă,Aldo Press, Bucureşti, 1998

• EysencK, H.J. – Teste de inteligenţă, Editura Queen, 1998S
• Georgescu, St., Flonta, M., Pîrvu, I. coord, - Teoria cunoaşterii
ştiinţifice,Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1982
• Havârneanu C. - Cunoaşterea psihologică a persoanei, Ed. Polirom, Iaşi,
2000
• Miftode, M. - Metodologia sociologiei. Metode şi tehnici de cercetare
sociologică, Ed. Poto-Franco, Galaţi, 1995
• Neculau, A. – 29 de teste pentru a te cunoaşte, Ed. Polirom, Iaşi, 1996
• Neculau, A. – 26 de teste pentru cunoaşterea celuilalt, Ed. Polirom, Iaşi,
1999
• Radu, I., Iluţ, P., Matei, L. – Psihologie socială, Editura Exe, Cluj-Napoca,
1994
• Roşca, Al. - Metode şi tehnici experimentale de laborator, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1971
• Roşca Mariana - Metode de psihodiagnostic, EDP, Bucureşti, 1972
• Siewert, H.H. – Cum să ne calculăm coeficientul de inteligenţă, Gemma
Pres, 1998

28
 SUBIECTE PSIHOLOGIA PERSONALITATII

1. Comparati termenii de individ, individualitate, persoana si personalitate.

2. Structura personalitatii in conceptie freudiana.
3. Rolul Ego-ului in structura personalitatii.
4. Anxietatea in conceptia freudiana – aparitie si caracterizare.
5. Anxietatea obiectiva
6. Anxietatea morala
7. Anxietatea nevrotica
8. Mecanismele de aparare in teoria lui Freud
9. Fazele psihosexuale ale dezvoltarii personalitatii.
10. Principiile jungiene pe baza carora are loc func ionarea energiei psihice
11. Sistemul personalitatii in viziunea lui Jung (cele trei elemente fundamentale)
12. Tipuri psihologice in viziunea lui Jung
13. Arhetipurile
14. Principii care stau la baza dezvoltarii personalitatii in teoria lui Jung
15. Sentimentele de inferioritate in psihologia adleriana.
16. Nevoia de superioritate in teoria lui Adler.
17. Stilul de viata – caracterizare (Adler).
18. Ordinea nasterii si formarea personalitatii (Adler).
19. Securitatea si satisfactia in teoria lui K. Horney.
20. Anxietatea bazala (Horney).
21. Tipuri de personalitate in teoria lui Horney.
22. Imaginea de sine idealizata.
23. Libertate versus securitate in teoria lui Fromm.
24. Mecanisme psihice pentru recastigarea securitatii (Fromm)
25. Dezvoltarea personalitatii in copilarie (Fromm).
26. Nevoile psihologice in abordarea lui Fromm.
27. Teorii ale trasaturilor de personalitate – prezentare generala.
28. Natura personalitatii in conceptia lui Allport
29. Trasaturi de personalitate in abordarea lui Allport. Categorizare.
30. Proprium. (Allport)
31. Personalitatea in copilarie (Allport)
32. Personalitatea adultului (Allport)
33. Teoria lui Cattell – prezentare generala.
34. Anxietatea cronica (Cattell)
35. Stadiile dezvoltarii personalitatii (Cattell)
36. Teoria “Big-Five”
37. Prezentare generala a teoriilor umaniste
38. Actualizarea (Rogers)
39. Dezvoltarea Eului (Rogers)
40. Evaluarea pozitiva (Rogers)
41. Anxietatea (Rogers)
42. Caracteristici ale persoanei autoactualizate.
43. Ierarhia trebuintelor in teoria lui Maslow.
44. Metamotivatiile (Maslow).
45. Perspectiva cognitiva si socio-cognitiva asupra personalitatii.
46. Teoria lui Kelly – prezentare generala.
47. Postulatele abordarii lui Kelly.
48. Autoeficaitatea in teoria lui Bandura.
49. Prezentarea teoriei lui A. Bandura.
50. Personalitatea ca sistem.
51. Temperamentul.
52. Caracterul.
53. Aptitudinile
54. Eul si personalitatea
55. Tipuri de Euri.
56. Metode de cercetare in studiul personalitatii