Principiul lui Bateman, în biologia evolutivă, este că la majoritatea speciilor, variabilitatea

succesului reproductiv (sau variația reproductivă) este mai mare la bărbați decât la femei. A
fost propus pentru prima dată de Angus John Bateman (1919–1996), un genetician englez.
Bateman a sugerat că, întrucât bărbații sunt capabili să producă milioane de celule
spermatozoizi cu puțin efort, în timp ce femelele investesc niveluri mult mai mari de energie
pentru a hrăni un număr relativ mic de ouă, femela joacă un rol semnificativ mai mare în
succesul reproducător al descendenților lor. Paradigma lui Bateman privește astfel femeile ca
fiind factorul limitativ al investițiilor parentale, peste care bărbații vor concura pentru a copula
cu succes.

Deși principiul lui Bateman a servit drept piatră de temelie pentru studiul selecției sexuale timp
de mai multe decenii, acesta a fost recent supus unor critici. Tentativele de a reproduce
experimentele lui Bateman din 2012 și 2013 nu au putut să susțină concluziile sale. Unii oameni
de știință au criticat metodele experimentale și statistice ale lui Bateman sau au evidențiat probe
contradictorii, în timp ce alții au apărat veridicitatea principiului și au citat dovezi în sprijinul
acestuia.
De obicei, femeile au o investiție relativ mai mare în producerea fiecărui urmaș. Bateman a
atribuit originea investiției inegale diferențelor în producția de gameți: sperma este mai ieftină
decât ouăle. Un singur mascul poate fertiliza cu ușurință toate ouăle femelelor; ea nu va produce
mai mulți urmași prin împerecherea cu mai mult de un mascul. Un bărbat este capabil să-și
creeze mai mulți urmași dacă se împerechează cu mai multe femele. În mare, succesul
reproductiv potențial al unui mascul este limitat de numărul de femele cu care se împerechează,
în timp ce succesul reproductiv potențial al unei femei este limitat de câte ouă poate produce.
Conform principiului lui Bateman, aceasta are ca rezultat o selecție sexuală, în care bărbații
concurează între ei, iar femelele devin alegeri în care bărbații se împlinesc. Astfel, ca rezultat
al anisogamei, bărbații sunt fundamental promiscuți, iar femelele sunt fundamental selective.