Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
Prin gradul de poluare generală, plumbul este prezent pretutindeni, în aer, apă, sol
şi pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie sau cutanată. Din apă şi alimente, la
nivel digestiv se absoarbe 3-10 %, iar la nivel pulmonar, nivelul de absorbţie ajunge la
40-50%.
Datorită faptului că plumbul nu are nicio funcţie demonstrată în organism este
considerat ca element cu toxicitate evidentă, caracterizându-se esenţial prin capacitatea
mare de legere pentru
De foarte mult timp, plumbul a fost obtinut din minereuri si prelucrat fara mari
dificultati. Acesta este un material foarte ductil, fiind cel mai moale dintre metalele
uzuale, poate fi laminat in foi subtiri si in fire.
Cel mai important mineral de plumb si aproape singurul exploatat pentru obtinerea
acestui metal este galena (PbS).
e) Smalţul vaselor de pământ, obţinut artizanal prin topirea la temperaturi înalte a unui
amestec de dioxid de siliciu (nisip) cu oxizi de plumb (litargă);
f) Mediul poluat (aer, apă, sol) din zonele industrializate (industria metalurgică,
fabricile de acumulatoare, industria termoenergetică care foloseşte combustibilii
fosili), şi cu intensă circulaţie de autovehicule (tetraetilul de plumb folosit ca aditiv în
benzină);
g) Surse accidentale.
Căile de contaminare :
a) Impurităţile din sol, apă, aer ajunse pe suprafaţa produselor vegetale vor fi absorbite
de plante şi diseminate sau concentrate în anumite zone : tuberculi (arsen, seleniu,
molibden, stibiu, crom), frunze (seleniu, plumb, stibiu, mercur, molibden) sau fructe
(molibden, nichel), astfel produsele vegetale din zonele poluate cu plumb sau de la
marginea şoselelor pot concentra de 8-10 ori mai mult plumb faţă de produsele
vegetale din zonele nepoluate.
Majoritatea ţevilor din instalaţiile sanitare sunt făcute încă din plumb. Apele cu
duritate mare corodează aceste ţevi neglijabil datorită formării unei pelicule izolatoare
de săruri insolubile de plumb, problematice sunt apele cu duritate mică care pot
coroda ţevile făcînd să crească concentraţia de plumb de 10-30 ori (1-4 ppm). Apele
bogate în dioxid de carbon cresc coroziunea, concentraţia de plumb ajungînd la 4-8
ppm fapt care a determinat interzicerea fabricării capetelor de sifon din acest material
şi utilizarii ţevilor de plumb în instalaţiile de înbuteliere a apelor minerale şi
carbogazoase. Soluţiile de clorură de sodiu şi acizi alimentari (tartric, lactic, citric,
acetic, maleic, galic) accelerează procesul de solubilizare a plumbului din înăditurile
sau chiar simplele lipituri ale utilajelor care prelucrează alimentele acide (bere,
sucuri, vin, ţuică), concentraţia plumbului ajungînd în timp scurt la 5-10 ppm.
Folosirea staniului plumbifer ca material de protecţie a ambalajulor de fier sau cupru
constitue o altă sursă, iar mărirea concentraţiei de plumb în acest aliaj (pînă la 30%)
convenabilă tehnologic şi economic duce la o contaminare puternică cu plumb (5-100
ppm) a alimentelor acide sau bogate în sare. În consecinţă se solicită ca materialul de
cositorire folosit pentru protecţia ambalajelor, rezervoarelor sau utilajelor din
industria alimentară să nu depăşască 0,5 sau maximum 1% plumb, iar staniul folosit
la cositorirea tablei destinate confecţionării cutiilor de conserve să conţină plumb sub
0,4%.
· Utilizarea unor aditivi alimentari care conţin plumb (talc, diverse soluţii acide, acizi
organici, etc.)
Sărurile de plumb ajunse în stomac sunt în parte solubilizate de sucul gastric, dar
absorţia la nivelel stomacului, duodenului, intestinului subţire este de numai 10% din
cantitatea ingerată (la copii atinge nivelul de 25-50%), la nivelul colonului fiind practic
nulă. Un conţinut ridicat de glucide, proteine, calciu, fier, fosfaţi, seleniu, iod, agenţi de
chelare, vitamina C, PP în alimentaţie interferează cu absorţia reducănd-o. Dacă
capacitatea de eliminare a principalilor emunctori (rinichiul, saliva, bila) de cca. 1mg/zi
este mai mică decît capacitatea de absorţie apare intoxicaţia cronică cu plumb
(saturnismul).
Din cauza absorţiei reduse (la persoanele cu hipoaciditate scade şi mai mult), sunt
foarte rare cazurile de intoxicaţie acută sau subacută, dar apar intoxicaţiile cronice
datorită efectului cumulativ. Plumbul se depozitează în ficat şi oase, în special în epifizele
oaselor lungi (cca. 90%). Un aport de 2-3 mg/zi după unii autori chiar 1mg/zi pentru
adult poate provoca tulburări generale:
Norme legislative
· 0,2 în lapte
· 0,5 în carne, peşte sărat, ouă, pâine şi produse de panificaţie, suc de roşii,
compoturi, nectaruri, suc pasteurizat de fructe, produse de cofetărie.
· 0,6 în brânzeturi.
· în Marea Britanie doza admisă pînă în 1975 a fost de2mg/kg, fiind apoi
redusă la1 mg/kg.
· în Japonia la 0,4
Codex alimentarius afixat limita maximă admisă la 0,3 ppm, dar unii autori
consideră că nu trebue depăşită limita de 0,1 ppm. Există o orientare generală dea reduce
cantitatea de plumb în băuturile nealcoolice la limita de maximum 0,2 mg/kg deoarece
acestea sunt consumate de copii, bătrîni şi bolnavi.
"Mai mult de jumatate din rujuri contin plumb!" - este titlul unui mail care a circulat
foarte des pe internet in ultima vreme. Se pare ca lucrul acesta nu este doar un zvon. In
octombrie 2007 un grup de cercetatori americani a realizat un studiu care demonstreaza
ca 61% dintre cele 33 de marci de rujuri testate contin plumb la un nivel de 0,03 - 0,65
unitati pe milion.
Tot in 2007 cercetatorii americani au testat produse facute din materiale care ar putea
contine plumb, mai ales cele care au portiuni vopsite sau pictate. S-au gasit cantitati peste
limita admisa in produse precum vasele de bucatarie, bijuterii si capace de lipici.
Prezenta plumbului in ruj este legata de rezistenta acestuia. "Intr-adevar aderenta rujului
in acest caz este asigurata de plumb", este de parere dr. Ardeshir. Coordonatorul
studiului, Stacy Malkan, a declarat ca producatorii din industria cosmetica trebuie sa
modifice compozitia rujurilor, deoarece aceasta substanta nu trebuie sa apara in produsele
cosmetice, intrucat este extrem de daunatoare.
Plumbul si toate combinatiile sale produc intoxicatii grave numite "saturnism". La astfel
de intoxicatii sunt expusi muncitorii tipografi si cei care vin permanent in contact cu
acestea. Este cunoscuta afectarea temporara sau definitiva a unor aparate si sisteme in
cadrul intoxicatiei cronice cu plumb:
sistemul nervos
sistemul osteo-articular
sangele
aparatul renal
aparatul digestiv
De asemenea, a fost stabilita dependenta mortalitatii oamenilor din cauza afectarii vaselor
creierului, nefritelor cronice si nivelului de poluare a mediului ambiant cu plumb.
Schimbarile in comportamentul nou-nascutilor si a copiilor de varsta mica sunt
conditionate de influenta plumbului prin intermediul organismului mamei in perioada
dezvoltarii intrauterine si alaptarii.
"Producatorii trebuie sa-si reformuleze produsul. Este posibil sa fabrici ruj fara plumb si
toate companiile ar trebui sa faca asta", a declarat Stacy Malkan. Plumbul poate provoca
probleme comportamentale, de memorie si de limbaj dar poate conduce si la o crestere a
agresivitatii. Cei mai vulnerabili sunt copiii si femeile insarcinate.
Plumbul este un cancerigen bine cunoscut care afectează sistemul hormonal. Este uşor
absorbit prin piele şi se depozitează în oase.
Unele vopsele de păr cu efect lent conţin, de asemenea, plumb. Universitatea Xavier din
Louisiana a făcut cercetări pe această temă şi a descoperit că unele mărci de vopsea de
păr conţin de 10 ori mai mult plumb decât cantitatea admisă în vopseaua pentru locuinţe!
Oricine lucrează cu vopsea de locuinţe sau locuieşte într-o încăpere proaspăt vopsită ştie
ce reacţii poate să declanşeze aceasta: dureri de cap, strănut şi greaţă, pentru a numi doar
câteva dintre ele.
Plumbul, patrunzand in organism este absorbit de catre eritrocite, tesutul osos si nervos,
rinichi. Intoxicarea cronica cu plumb duce la dezvoltarea nefritei. Efectul biochimic
consta in inabusirea activitatii eritrocitelor si cresterea cantitatii de plumb in sange.
Intoxicarea cronica cu plumb duce la imbolnavire si la atacarea nervilor motori ai termina
In contextul alinierii legislatiei romanesti la legislatia europeana, Ministerul Sanatatii
Publice a emis un proiect de ordin pentru aprobarea Metodologiei specifice pentru
screening biologic al populatiei in expunerea la plumb.
Transpunerea acestei directive europene a fost necesara atat ca obligatie asumata, cat
si pe baza datelor si studiilor existente la nivel national, din care reiese ca nivelul
expunerii la plumb este ridicat, iar plumbemiile la copii depasesc cu mult limitele
considerate sigure pentru sanatate.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), in cadrul programului de elaborare a unui
sistem de indicatori de mediu si sanatate (ENHIS) considera expunerea la plumbul din
mediu si plumbemia populatiei printre indicatorii principali de mediu si sanatate ce ar fi
recomandabil sa fie monitorizati.
Planul de actiune OMS , "Children`s Environment and Health Action Plan for Europe
(CEHAPE)", adoptat de ministrii europeni la cea de-a IV-a Conferinta ministeriala de
mediu si sanatate, Budapesta 2004, are printre obiectivele prioritare regionale (RPG)
asigurarea unui aer curat si a unui mediu de viata fara substante chimice, incluzand
expunerea la plumbul din mediul de viata al copiilor.
Plumbul este unul dintre poluantii obigatoriu de monitorizat si in aerul atmosferic, in
contextul aquis-ului comunitar de mediu, transpus prin ordinul ministrului Apelor si
Protectiei Mediului pentru aprobarea normativului privind stabilirea valorilor limita, a
valorilor de prag si a criteriilor si metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului
de azot si oxizilor de azot, pulberilor in suspensie (PM10 si PM2,5), plumbului,
benzenului, monoxidului de carbon si ozonului in aerul inconjurator.
Expunerea la plumbul din mediul inconjurator este inca o problema in marile orase,
datorita
traficului auto si plumbului din benzina, care este remanent in mediu zeci de ani, si dupa
incetarea utilizarii lui.
In zonele de metalurgie neferoasa, expunerea populatiei la plumb, in zonele poluate
istoric este inca o mare problema de sanatate publica.
In acest context, screeningul are ca scop identificarea zonelor poluate, a populatiei
afectate, a nivelelor de expunere a populatiei pentru a putea, in cunostinta de cauza, sa se
propuna actiuni concrete de interventie, atat asupra mediului poluat, cat si de protejare a
starii de sanatate a populatiei.
Proiectul legislativ are in vedere numai populatia generala care este expusa la plumbul
din mediul de viata, expusa fara voie acestui risc.
Prof. dr. Victor Voicu, specialist in toxicologie, a declarat pentru ROMPRES ca
metalele grele afecteaza practic difuz organismele, dand afectiuni multiple.Cele mai
frecvente afectiuni sunt sindromul hematologic si renal la copii, anemie, tulburari ale
sistemului nervos central periferic.El a mentionat ca in Romania utilizarea benzinei cu
plumb s-a prelungit foarte mult daunand vegetatiei, animalelor si implicit oamenilor.La
aceasta poluare se adauga poluarea industriala, in legatura cu care prof. dr. Voicu a
evidentiat poluarea ghetii de la Polul Nord, ca urmare a poluarii industriale.
Activitate experimentala
Experiment 1:
Pentru a realiza experimentul am avut nevoie de urmatoarele materiale:
1. rujuri de la mai multe firme;
2. inele de aur ;
Descrierea experimentului:
Pasul 1: Am aplicat rujul pe pielea curata.
Pasul 2: Am frictionat zona cu ruj cu inelul de aur timp de un minut
jumatate.
Pasul 3: Am asteptat in jur de 30 de secunde, iar zona care a intrat in
contact cu inelul s-a innegrit.
Experiment 2:
Anexe
In urma cu aproape trei ani, Maria a vrut sa convinga pe toata lumea cit de mult rau
face poluarea cu plumb, cadmiu, zinc, si alte elemente. Asa ca, timp de sase luni, in
propria curte, a functionat o instalatie de licheni, pe care a dus-o de la Institutul de Fizica
si Inginerie Nucleara de la Bucuresti „Horia Hulubei", in parteneriat cu Institutul de
Fizica din Stuttgart, Germania. „Dupa o jumatate de an, cind s-au efectuat analizele, in
comparatie cu alte zone, s-a constatat cit de mare este concentratia de plumb.De fapt,
concentratiile au fost depasite cu mult peste limita maxima admisa", precizeaza
ecologista.