HEGEL
 Pers este în întregime liber(epic, liric,
dramatic)
 Poezia epică= prezintă lumea morală
sub formă de realitate exterioară(tot
ceea ce întâmplă este determinat de
puteri morale, fie divine, umane,, și de
obstacolele ext care li se opun,
întârziind mersul lucrurilor),
*ACȚIUNILE DETERMINATE DE SPIRIT
 Acțiunea=ia forma unei întâmplări care
se desf liber și în fața căreia figura
poetului se estompează
 Importante sunt faptele și nu
subiectivatatea poetului sau a
personajului care le realizează
 Misiunea poeziei epice= să reprezinte
obiectivul în propria sa obiectivitatea
 Poezia epică-amintește
 Poetul epic= să descrie maximum
posibil de detalii obiective, fără a se
preocupa de modul său particular de a
simți acele fapte
≠ eventual, următoarea scenă
 Poetul liric= exprimă subietivul, lumea
interioară, sentimentele,
contemplațiile și emoțiile sufletului”
 Esența și finalitatea sa constau în a
exprima fluctuațiile interioare ale
sufletului uman
 Poezia lirică este total subietivă,
personală
 În poezia lirică, important nu este calul
în sine ci emoțiile pe care le pote trezi
calul în poet.
 Poezia dramatică=combină principiul
obiectivității(epică) cu principiul
subiectivității(lirică), ultima o precede
pe prima
*FLUCTUAȚIILE ACELUI SPIRIT
 Caracterul obiectiv al acțiunii
prezentate în fața ochilor noștri și
caracterul subiectiv al motivelor
interioare, care impulsionează
personajele și destinul lor și care nu
poate fi decât rezultatul necesar al
pasiunilor și acțiunilor sale
 Acțiunea= se întâmplă chiar in
momentul în care asistăm la ea
BRECHT
 Pers -obiect al unor forțe sociale sau
economice, cărora le răspunde și în
virtutea cărora acționează
 Personajul nu este liber la modul
absolut. Este obiect-subiect
 Ființa socială condiționează gândirea
social
 Relația socială a pers creează acțiunea
dramatică
 În Poetica lui Brecht există piese lirice,
dramatice și epice
 Diferențele dintre formele Epică,
Dramatică, Lirică:
1. Echilibrul subiectivate-
obiectivitate:poate să apară
predominanța obiectivului(epică),
subiectivului(lirică) sau a
echilibrului(dramatică)
2. Forma intrigii, care tinde sau nu
spre cele trei unități
3. Fiecare scenă determină su nu,
4. Ritm de tip climax sau ritm liniar
narativ
5. Curiozitate pentru deznodământ
sau curiozitate pentru desfășurare,
suspense sau curiozitatea științifică
pentru un proces
6. Evoluție continua sau salturi?
7. Sugestii sau argumentare?
 Nu există „natură umană”, nimeni nu
este ceea ce este așa, pur și simplu.
Este necesar să se caute cauzele care
fac ca fiecare să fie ceea ce este.
 Acțiunea este determinată de funcția
social pe care o îndeplinește personajul
 Ființa socială determină gândirea
socială
 În fața spectatorilor se prezintă și se
demontează o ființă umană, „natură
umană”, propune o schimbarea e
amplă și totală( Galy Gay nu este Galy
Gay nu este Galy Gay, ci este tot ceea
ce Galy Gay, în anumite situații
concrete, este capabil să fie.)
 Brecht vorbește de necesități sociale
sau economice
 Spectatorii sunt transportați în epoca
și în locul unde se petrece acțiunea și
ambii se află în același timp și în
același loc
 Empatia, relaționarea emoțională,
prezentă și vie -posibile doar în p
dramatică
 Poezia dramatică -retrăiește
 Sufletul este subiectul care determină
întreaga acțiune exterioară și
interioară
 Poezia dramatică se desfășoară în
cadrul unui conflict de împrejurări,
pasiuni și caractere care poartă în sine
acțiuni și reacții, plus un deznodământ
final, astfel, 2ee ace se prezintă în fața
ochilor noștri este spectacolul mobil și
continuu al unei lupte însuflețite între
personaje vii, care urmăresc dorințe
opuse, în mijlocul unor situații pline de
obstacole și de pericole
*SPIRITUL ȘI ACȚIUNILE SALE ÎN
LUMEA EXTERIOARĂ
 Avem nevoie să vedem actele și
relațiile umane prezentate pe viu în
fața noastră pe viu, în carne și oase-
 Acțiunea nu pare să se nască din
împrejurări exterioare , ci din voința
interioară și din caracterul
personajelor-din acest conflict apare
deznodământul, care trebuie să fie, la
fel ca și acțiunea „subiectiv și obiectiv
în același timp, după tumultul de
pasiuni și acțiuni umane, vine odihna
 E necesar ca personajele să fie libere,
ca „fluctuațiile interioare din sufletul
lor să se poată exterioriza liber, fără
frâne și fără niciun fel de limitare”
 Personajul-subiect absolut al acțiunilor
sale
 Pers să fie realmente liber este necesar
ca acțiunea să nu fie limitată decât de
voința altui pers, la fel de liber
 Voințele individuale nu sunt niciodată
factorul determinant al acțiunii
dramatice fundamentale
 Poeticile materialiste: Obiectivul nu
este numai acela de a interpreta
lumea, ci și de a o transforma și a face
acest pământ în sfârșit locuibil, au
obligația de a arăta cum poate fi
transformată această lume
 Brecht pune accentual pe înțelegere și
pe dianoia(gândirea pers-gândirea
spectatorului)
 Brecht susține emoția care se naște din
cunoaștere, trebuie să se combat
întotdeauna emoția provocată de
ignoranță
 Ceea ce nu vrea Brecht este ca
spectatorii să continue să-și lase și
creierul împreună cu pălăria înainte de
a intra în sală de teatru, așa cum fac
spectatorii burghezi
 O piesă de teatru nu trebuie să se
termine cu odihnă, în echilibru.
Trebuie, dimpotrivă, să arate pe ce căi
se dezechilibrează societatea, încotro
se îndreaptă și cum poate fi grăbită
tranziția sa
 Artistul popular afirmă că trebuie să
abandoneze sălile centrale și să se
îndrepte către cartiere pentru că
numai acolo va găsi oameni cu
adevărat interesați în a transforma
societatea, trebuie să prezinte
muncitorilor din cartiere imaginile sala
asupra vieții sociale, ei fiind cei
interesați s-o transforme, întrucât sunt
victimele ei.
 Un artist trebuie să propună mișcarea
în direcția eliberării naționale și a
eliberării claselor oprimate de capital.
 Fiecare scenă determină eventual,
următoarea scenă
  Erwin Piscator-contemporan-al lui Brecht utilizează un concept complet diferit de „epic”, el
face un teatru totul opus de cel propus de Aristotel
- A utilizat pentru, prima oară, într-un spectacol de teatru, filmul, slide-uri, grafice
cu o infinitate de mecanisme și mijloace extra-teatrale care puteau ajuta la
explicarea realității adevărate pe care se baza piesa.
- Această libertate formală absolută, cu includerea oricărui element până atunci
insolit era numit de Piscator „ forma epică”. Imensa bogăție formală rupea
convenționala legătură empatică și producea un efect de distanțare, efect care a
fost aprofundat apoi de Brecht.

 Epic- într-o nouă accepțiune legat de anumite filme despre asasinarea în masă a indienilor
de către trupele americane sau despre războiul expansionist nord-american împotriva
Mexicului
 Cuvântul epic este este corelat cu tot ceea ce este amplu, exterior, obiectiv, pe termen lung
 În accepțiunea lui Brecht, cuv are caracteristicile menționate și alte câteva.
 Toată poetica lui Brecht este, în esență, un răspuns și o contrapropunere la Poetica idealist
hegeliană
 Poetica lui Brecht nu este o categorie a unei poetic anterioare ci se constitue într-o poetică
în întregime nouă care include(ca și cea a lui Hegel) genurile liric, epic și dramatic.
 Hegel ≠ Brecht conceptul de libertate a personajului
 H în cadrul „Sistemul Artelor” a atribuit o importanță fundamental gradului mai mare sau
mai mic în care „spritul de eliberează de materie”.
 Artă=străluminarea adevărului prin materie

 H împărtea artele în
- simbolice: predomică materia, spiritul este f puțin vizibil, ex: arhitectura
- clasice: spiritul se eliberează ceva mai mult de materie și realizează echilibrul, ex: sculptura
- romantice: spiritul reușește să se elibereze complet de materie, ex: poezia

Spiritul poate atinge în poezie, rafinamente imposibile în arhitectură, unde predomină din greu
materia, piatra, pământul.

 Boal despre Brecht:

- Brecht clarifică concepte, dezvăluie adevăruri, expune contradicții și propune transformări.
Brecht dorește ca spectacolul teatral să fie începutul acțiunii, echilibrul trebuie căutat prin
transformarea societății, și nu purificând individul de justele sale plângeri și de nevoile sale.
- Brecht condamnă relația de natură emoțională, paralizantă, pe care el o candamă la teatrul
burghez german sau burghez de oricare altă naționalitate.
- Brecht luptă pentru instaurarea unei Poetici și, prin urmare, în mod necesar, își ridicaliza
pozițiile și afirmațiile. Dar această radicalitate trebuie înțeleasă dialectic

 Brecht „Teatrul idealist trezeșe sentimente, în timp ce teatrul marxist cere decizii”
  Brecht: „Datoria artistului nu este aceea de a arăta cum sunt lucrurile adevărate, ci aceea de
a arăta cum sunt lucrurile cu adevărat”Cum s-o facă? Și pentru cine s-o facă? Nimeni nu ne
explica mai bine decât Brecht Însuși:

Noi, fii ai unei epoi științifice, trebuie să adoptăm o poziție critică față de lume. Față de un râu.
Atitudinea noastră critică constă în a-l folosi, față de un pom fructifer, în a-l altoi; față de mișcare,
atitudinea noastră critică constă în a construi vehicule și avioane, față de societate, în a face
revoluție. Reprezentațiile noastre despre viața socială trebuie să fie destinate tehnicienilor fluviali,
celor ce îngrijesc pomii, constructorilor de vehicule și revoluționarilor. Noi îi invităm să vină la teatrele
noastre și îi rugăm să nu uite de ocupațiile lor( vesele ocupații), ca să ne fie posibil să punem la
dispoziția minților și inimilor lor lumea și viziunea noastră asupra lumii, PENTRU CA EI SĂ SCHIMBE
LUMEA DUPĂ CRITERIUL LOR(Majusculele aparțin lui A. Boal)