Daniela Secrieru, UTM

Integrarea sistemului educaţional din Republica

Moldova în spaţiul european

Studiu elaborat în cadrul Programului “Politici Educaţionale”

Chişinău, 2007
Introducere

Dezvoltarea potenţialului uman este una din priorităţile de bază ale procesului de
modernizarea a sistemului educaţional din Europa, care are ca obiectiv de bază transformarea
economiei europene în una dintre cele mai puternice economii mondiale bazată pe cunoştinţe şi
dezvoltarea potenţialului uman. Valorificarea potenţialului uman este necesară în dezvoltarea
economiei bazată pe cunoştinţe, deoarece în prezent situaţia pe piaţa mondială arată că numai
economiile bazate pe cunoştinţe şi înaltele tehnologii sunt competitive.
În acest context este clară dorinţa Republicii Moldova de integrare europeană, în special
în domeniul învăţământului, prin intermediul căruia va fi educată generaţia viitoare, care va
contribui la dezvoltarea şi modernizarea ţării. Pentru atingerea acestui obiectiv Republica
Moldova a întreprins mai multe măsuri de integrare europeană, cum ar fi strategii şi programe de
modernizare a învăţământului la toate treptele sale, aderarea la Procesul de la Bologna şi alţi
paşi, care în ansamblu vor contribui la integrarea europeană a sistemului educaţional din
Moldova.

Capitolul I Situaţia actuală a sistemului educaţional din Republica Moldova

1.1 Evoluţia sistemului educaţional din Republica Moldova

Începând cu anul 1991 sistemul educaţional a suferit transformări majore din punct de
vedere structural, cantitativ şi calitativ. Odată cu adoptarea Legii învăţământului Nr. 547-XIII
din 21 iulie 1995 au fost abrogate următoarele acte normative ale legislaţiei sovietice cu privire
la sistemul educaţional:
1. Legea R.S.S. Moldoveneşti nr. 324-IX din 24 decembrie 1975 cu privire la Învăţământul
public (Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S. Moldoveneşti, 1975, nr. 12,
art. 140; 1980, nr. 2, art. 11; 1986, nr. 7, art. 66);
2. art. 3 al Ucazului Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti nr. 1788-XI din
31 martie 1987 cu privire la operarea unor modificări în unele acte legislative ale R.S.S.
Moldoveneşti (Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S. Moldoveneşti, 1987,
nr. 4, art. 50).
Pe parcurs au fost adoptate şi alte acte legislative şi normative care reglementează
sistemul educaţional din Republica Moldova, care au fost grupate în felul următor
(www.edu.md):
1. Legea învăţământului
2. Domeniul învăţământului preuniversitar
3. Învăţământ mediu de specialitate
4. Învăţământ universitar, cercetare şi doctorat
5. Concepţia Formării Personalului din Învăţământul Preuniversitar
6. Metodologia Strategică
7. Regulament cu privire la organizarea formării profesionale continue
8. Regulamentul de atestare a cadrelor didactice
9. Regulament cu privire la activitatea Consiliului Naţional de Formare Profesională
Continuă
10. Regulamentul de atestare a cadrelor de conducere din învăţământul preuniversitar

Introducerea acestor acte normative a dat startul transformărilor în sistemul educaţional,

care au reflectat tendinţele Republicii Moldova de integrare în cadrul european al
învăţământului. Pe lângă tendinţele pozitive înregistrate, criza economico - socială a afectat
direct sau indirect şi situaţia educaţiei în Republica Moldova. În această perioadă au apărut unii
2
factori cu o influenţă preponderent negativă, de exemplu cum ar fi – insuficienţa finanţării
instituţiilor de învăţământ, plecarea cadrelor didactice la muncă peste hotare sau transferul în alte
domenii de activitate, îmbătrânirea cadrelor didactice, acceptarea la studii superioare a
candidaţilor cu un nivel scăzut de reuşită, dependenţa majoră a finanţării instituţiilor de
învăţământ de taxele pentru studii, ş.a. Pe parcursul acestei perioade de tranziţii în continuare se
încearcă rezolvarea acestor neajunsuri, parţial din partea statului cât şi individual fiecare
instituţie de învăţământ.
Conform Legii Învăţământului din 1995 învăţământul constituie o prioritate naţională.
Învăţământul obligatoriu este de 9 ani, adică începând cu clasa 1 până în clasa a 9 (incluzând
învăţământul primar şi gimnazial). De asemeni au fost introduse noţiunile de învăţământ de stat
şi privat. Învăţământul de stat este prevăzut de a fi gratuit, însă realitatea arătă că în instituţiile de
stat ale învăţământului mediu de specialitate şi învăţământului superior o pondere semnificativă
o au studenţii în bază de contract. Acest fapt a fost impus de insuficienţa finanţării instituţiilor şi
în prezent este soluţia de bază de a suplini acest deficit.
Conform Articolului 36. Învăţământul privat trebuie să corespundă anumitor cerinţe, cum
ar fi unele dintre ele:
Instituţiile de învăţământ privat se pot înfiinţa, reorganiza sau desfiinţa la iniţiativa
persoanelor fizice şi juridice, cu acordul Ministerului Educaţiei, în formele
prevăzute de legislaţia civilă pentru organizaţiile necomerciale.
Plafonul minim al capitalului statutar pentru instituţiile private de învăţământ este
stabilit în mărime de:
- 1 milion de lei – pentru instituţiile de învăţământ superior universitar şi
mediu de specialitate;
- 500 mii de lei – pentru instituţiile de învăţământ secundar;
- 300 mii de lei – pentru instituţiile de învăţământ primar, preşcolar şi
pentru celelalte unităţi de învăţământ.
Articolul 12. Structura sistemului de învăţământ prevede următoarea structură a
sistemului educaţional - sistemul de învăţământ, ţinându-se cont de necesitatea continuităţii
educaţiei şi de particularităţile psihofiziologice de vârstă, este organizat pe niveluri şi trepte şi
are următoarea structură:
I. Învăţământul preşcolar
II. Învăţământul primar
III. Învăţământul secundar:
1. Învăţământul secundar general:
a. Învăţământul gimnazial;
b. Învăţământul liceal; Învăţământul mediu de cultură generală.
2. Învăţământul secundar profesional
IV. Învăţământul mediu de specialitate (colegiu).
V. Învăţământul superior universitar.
VI. Învăţământul postuniversitar
Sistemul de învăţământ include şi alte forme de învăţământ:
Învăţământul special;
Învăţământul complementar;
Învăţământul pentru adulţi.
Conform aceleaşi Legii învăţământului din 21 iulie 1995 sunt prevăzute următoarele
descrieri ale nivelelor sistemului educaţional din Republica Moldova prezentate în Anexa Nr. 1.

3
Fig 1.1 Structura sistemului educaţional din Republica Moldova
sursa: Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului, www.edu.md

NOTE:
- Durata studiilor la masterat constituie 1-2 ani;
- Durata studiilor la doctorat constituie 3-4 ani;
- Durata studiilor la postdoctorat este de până la 2 ani;
- Şcoala de meserie are ieşire doar pe piaţa muncii;
- Examenele de trecere se susţin după fiecare nivel, cu excepţia educaţiei preşcolare şi
a pregătirii obligatorii pentru şcoală;
- Educaţia între 3 şi 18 ani este însoţită de educaţia specială şi facultativă (în afara
şcolii).

4
 Ciclul Diploma obţinută

Postuniversitar
Posdoctorat Doctor habilitat

Ciclul III Doctor în ştiinţe

Doctorat (3 ani)
Învăţământul superior

Piaţa muncii
Ciclul II Master
Masterat (1-2 ani)
Universitar

Piaţa muncii
Ciclul I Diplomă de licenţă
Licenţiat (3-4-5 ani)

Liceu, Colegiu, Şcoală profesională (nu mai puţin de 12 ani)

Fig. 1.2 Structura învăţământului superior conform prevederilor Procesului de la Bologna şi
tipul de diplomă obţinută la absolvire
sursa: Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului, www.edu.md

Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova (www.edu.md) prezintă

următoarea structură a sistemului de educaţie (Fig. 1.1). În această structură au fost deja
încadrate ajustările sistemului educaţional din Republica Moldova la Procesul de Bologna,
introducerea studiilor superioare bazate pe 3 cicluri – licenţă, masterat şi doctorat. Acest model
de studii superioare şi postuniversitare vine în schimbul modelului, unde absolvenţii şcolilor
medii generale urmau 5 ani de studii la universitate, iar absolvenţii liceelor studiau pe parcursul a
4 ani în cadrul instituţiilor de studii superioare. După absolvirea licenţei, urmau studiile
postuniversitare începând cu masteratul, unde putea candida aproximativ 10% din numărul total
de absolvenţi licenţiaţi.
Altă modificare introdusă a fost înmatricularea candidaţilor la instituţiile învăţământului
superior numai în baza mediei obţinute la susţinerea examenelor de bacalaureat sau examenelor
de absolvire a şcolii medii generale. Au fost anulate examenele de admitere, care se susţineau în
cadrul instituţii alese pentru studii. Argumentul pro constituie economia de timp şi resurse
financiare, necesare pentru organizarea examenelor de admitere. Cel mai vehement argument
contra a fost subiectivitatea rezultatelor obţinute la susţinerea examenelor de bacalaureat sau de
absolvirea a şcolii medii generale. Nu de puţine ori instituţiile învăţământului superior s-au
confruntat cu situaţia, când la comisiile de admitere au fost depuse actele candidaţilor care pe
parcursul anilor de studii au dat dovadă de rezultate modeste, însă media din diploma de
bacalaureat este demnă de fi invidiată. Şi atunci este firească dorinţa instituţiilor învăţământului
superior de organiza propria triere a candidaţilor, cu scopul de aşi asigura un contingent de
studenţi care vor făcea faţă studiilor universitare.
Până în prezent la instituţiile învăţământului superior deţinătorii diplomei de bacalaureat
erau înmatriculaţi în anul I universitar, iar deţinătorii atestatului de absolvire a şcolii medii de
cultură generală erau înmatriculaţi în anul I liceal, şi după dorinţă avea posibilitate să susţină
examenele bacalaureat în cadrul universităţi la care au fost înmatriculaţi. Odată cu aderarea la
Procesul de la Bologna, se impune regula de a fi înmatriculaţi în anul I universitar în cadrul
instituţiilor învăţământului superior numai deţinătorii diplomelor de bacalaureat. Însă acest fapt
va diminua semnificativ posibilitatea de a studia la doua specialitate a candidaţilor, care au
absolvit în perioada până la introducerea examenelor de bacalaureat. Aceşti candidaţi vor fi
nevoiţi să obţină iniţial diploma de bacalaureat, apoi numai vor avea posibilitatea să-şi depună
candidatura pentru a studia la instituţiile învăţământului superior.

5
 Posibilitatea de a fi angajaţi în câmpul muncii o au absolvenţii şcolilor de meserie (1 an),
şcolilor profesionale, colegiilor, instituţiilor învăţământului superior (diplomă de licenţă),
masteratului, doctoratului şi postdoctoratului.
Probabil va fi necesar de explica angajatorilor diferenţa dintre studiile de licenţă şi
masterat în cadrul Procesului de la Bologna şi dintre studiile de masterat şi licenţă până la
aderarea la acest proces. De asemeni va fi necesar de a convinge angajatorii, că studiile de licenţă
obţinute în 3 ani, de exemplu, pot fi calitative şi că deţinătorii acestor diplome de licenţă pot fi
angajaţi în câmpul muncii. Deoarece nu de puţine ori necunoscând în esenţă evoluţia din
sistemul educaţional, se pune la îndoială nivelul calificării tinerilor absolvenţilor. Pentru a evita
„discriminarea” în procesul angajării în câmpul muncii a absolvenţilor, care şi-au efectuat
studiile conform Procesului de la Bologna, ar fi binevenit organizarea unui dialog între
Ministerul Educaţiei şi Tineretului, instituţiile de învăţământ şi angajatori.
Din punct de vedere cantitativ, au fost menţionate schimbări majore în toate nivelele
sistemului educaţional (Anexa Nr. 2). Mai jos sunt prezentaţi în dinamică diferiţi indicatori ai
sistemului educaţional al Republicii Moldova (Sursa: Biroul Naţional de Statistică,
www.statistica.md).
Se înregistrează o scădere a numărului de instituţii, cât şi a numărului de copii care le
frecventează. Acest fapt se datorează situaţiei demografice a Republicii Moldova. Numai în
municipiul Chişinău, raioanele Cantemir, Ialoveni, Sângerei, Străşeni, UTA Găgăuzia se
înregistrează spor natural cu valoare pozitivă. În restul localităţilor republicii sporul natural este
negativ şi în descreştere, ceea ce va duce nemijlocit la micşorarea numărului de elevi şi de
studenţi. Acest fenomen deja se înregistrează, mai ales în localităţile rurale unde scade drastic
numărul de elevi şi în perioada viitoare acest număr scăzut de elevi vor fi înmatriculaţi şi în
instituţiile învăţământului superior. În acest caz va dispărea fenomenul înmatriculării în masă la
instituţiile învăţământului superior.
1590
1587
1585
1584 1583
1580
1577
1575
1573
1570
1565 1565
1560
1555 1556 1558

1550
1545
1540
1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Fig 1.3 Dinamica numărului total al instituţiilor şcolare (şcoli primare, gimnazii, licee, şcoli
medii, şcoli serale, şcoli pentru copii cu deficienţe)

Din anul de studii 2001/2002 până în anul de studii 2004/2005 s-a înregistrat un număr
majorat al instituţiilor şcolare, care se datorează creşterii numărului de instituţii nestatale. Însă în
anul 2005/2006 se înregistrează o scădere a numărului instituţiilor nestatale. Una din cauze ar fi
neacreditarea acestor instituţii, care trebuie să asigure condiţiile de studii prevăzute în legislaţia
Republicii Moldova. Altă cauză este, că sunt preferate în majoritatea cazurilor instituţiile statale,
care în conştiinţa populaţiei ar asigura nivelul calităţii necesar.
O altă problemă gravă constă în insuficienţa finanţării reconstrucţiei, modernizării şi dotării
localurilor instituţiilor preuniversitare. Majoritatea acestor instituţii se află în localurile pe care
le deţineau până în anul 1990, care în prezent necesită reparaţii capitale. Parţial au fost făcute
reparaţii din contul fondurilor asociaţiilor părinteşti. În baza acestor fonduri au fost rezolvate
6
multe probleme stringente ale şcolilor, însă în localităţile rurale, unde posibilităţile părinţilor sunt
limitate, şcolile resimt insuficienţa finanţării, cât din partea bugetului (republican şi local), dar şi
din partea părinţilor. Finanţarea din buget este limitată şi acoperă mai puţin din jumătate din
necesităţile instituţiilor preuniversitare, dar şi celor universitare. O altă problemă gravă este lipsa
instituţiilor de învăţământ în aproximativ 250 localităţi, conforma datelor Ministerului Educaţiei
şi Tineretului, care cauzează tot mai frecvent abandonul şcolar. Conform datelor Biroului
Naţional de Statistică, în învăţământul preşcolar a crescut faţă de anul precedent, atingând cifra
de 68,6%, în timp ce rata net de înrolare în învăţământul primar şi gimnazial s-a diminuat la
87,8% şi 86.8%, respectiv.
120

100

80

60
%

40

20

0
2000 2001 2002 2003 2004 2005

preşcolar primar gimnazial

Fig 1.4 Rata netă de înrolare pe niveluri educaţionale, sursa: www.scers.md

În acelaşi timp, din numărul total de instituţiilor numărul liceelor a crescut de la 143 în
anul de studii 1998/1999 până la 387 în anul de studii 2005/2006. Acest fapt se datorează direct
creşterii interesului şi intenţiei părinţilor şi elevilor, de a aşi continua studiile în cadrul
instituţiilor învăţământului superior. Aceasta constituie o şansă în plus de a se angaja în câmpul
muncii, care este extrem de limitat în cadrul Moldovei. Pe când şcolile medii au intrat într-o
perioadă de declin. Nefiind atât de solicitate cum erau anterior, numărul acestor instituţii a scăzut
de la 625 în anul de studii 1998/1999 până la 359 în anul de studii 2005/2006.
40
35 35 35
35 33

30
27 28
25
22
20
18
15

10

0
1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Fig 1.5 Dinamica numărului al instituţiilor preuniversitare nestatale

7
 700 653.2
645.2
620.3
600
613.2 605.2
580.5
500 548.5
519
mii pers.

400

300

200

100

0
1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Fig 1.6 Dinamica numărului total al elevilor în instituţiile preuniversitare

După cum a fost menţionat mai sus, situaţia demografică generează şi scăderea numărului
de elevi. Numai în 8 ani numărul de elevi a scăzut cu aproximativ 134 mii de persoane. Această
situaţie este în deosebi întâlnită în zona rurală, unde sunt formate clase până la 10 elevi, însă în
municipiul Chişinău în unele şcoli se formează clase peste limita de 20 de elevi prevăzută de
Legea învăţământului. Acest fapt este rezultatul concentrării populaţii în mediile urbane. Altă
problemă este abandonarea studiilor de către elevi, cea mai frecventă cauză este starea materială
proastă a părinţilor şi acest fenomen, din păcate tot mai des este întâlnit în mediul rural. Potrivit
cercetărilor bugetelor gospodăriilor casnice (CBGC), rata copiilor cu studii medii din familiile
rurale constituie 76%, iar cele urbane – 81%. Lipsa studiilor îi va lipsi în continuare de viitor pe
aceşti copii.
Numărul liceenilor a înregistrat o creştere de 3 ori din anul de studii 1998/1999 până la
în anul 2005/2006, exact ca şi numărul de licee. Şi respectiv numărul elevilor din şcolile medii s-
a micşorat de aproximativ 3 ori în aceeaşi perioadă, ca şi cel al şcolilor medii.
Indicatori importanţi, din punct de vedere al calităţii învăţământului şi din punct de
vedere al tendinţei de integrare în sistemul educaţional european, constituie numărul de instituţii
cu predare a limbilor străine şi numărul de elevi care studiază limbile străine.
1600 1584 1587 1583
1573 1577
1565 1558
1556
1550 1529 1529
1524
1512 1515 1511
1500
1469
1451
1450

1400

1350
1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Numărul total de instituţii Instituţii cu predarea limbilor străine

Fig 1.7 Dinamica numărului instituţiilor şcolare cu predare a limbilor străine

Este conştientizată necesitatea predării limbilor străine pentru integrarea într-o societate
civilizată, cum ar fi cea europeană. Ponderea instituţiilor şcolare cu predare a limbilor străine
constituie aproximativ 97% din totalul instituţiilor. Însă pot fi menţionate şi unele aspecte
negative, cum ar fi plecarea cadrelor didactice (în deosebi cele tinere), lipsa sau insuficienţa

8
materialelor didactice (casete video şi audio, literatura, etc.), lipsa finanţelor necesare pentru
procurarea materialelor didactice. Aceste aspecte diminuează nivelul cunoaşterii limbilor străine
şi deseori este învăţată o „limbă moartă”, care se deosebeşte de limba vorbită. Mobilitatea cu
scopul de studia o limbă străină în mediul său natural permite însuşirea acestor limbi la un nivel
avansat. Însă este cunoscut bine faptul, că posibilităţile instituţiilor şcolare sunt reduse, şi nu-şi
pot permite de a asigura mobilitate cadrelor didactice, dar mai ales ale elevilor.
700 653 645
613 620 605
564 573 576 579 580564
600 557 548
519
497
500 470
mii pers.

400

300

200

100

0
1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006
Numărul total de elevi Numărul de elevi care studiază limbile străine

Fig 1.8 Dinamica numărului elevilor care studiază a limbile străine

600 21
20.6 22.3 21
19.1 20.5
19.8
17.7
500

400
343.7 338.7 335 320.5
344.2 344.6 303.4
282.6
mii pers.

300

200

100 192 199.9 205.4 213 215.3 212.4 209.3

188.2

0
1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

engleză franceză germană

Fig 1.9 Evoluţia repartizării elevilor după limbile străine studiate

Pe primele trei locuri ale limbilor studiate se află limba franceză, limba engleză şi la
diferenţă majoră - limba germană. Treptat se observă creşterea ponderii elevilor care studiază
limba engleză, care este tot mai frecvent cerută la angajarea în câmpul muncii. Alte limbi
studiate sunt preponderent limba italiană, limba spaniolă, limba turcă. În Uniunea Europeană
orice specialist tinde să cunoască 2 limbi străine de circuit european, în afară de limba sa
maternă.

9
 70
60.2 60.5
60 59.9
59.9 59.5
50 56.5 57.8
50.9
mii pers.

40
32.2
28 29.5 31.6
30 26.3

20 25.9 25.7
24.2

10

0
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Absolvenţi ai gimnaziului Absolvenţi ai şcolii medii de cultură generală, liceelor

Fig 1.10 Dinamica numărului absolvenţilor ai gimnaziilor, şcolilor medii de cultură generală şi
liceelor

Dinamica numărului de absolvenţi ai gimnaziilor, şcolilor generale şi liceelor reflectă

tendinţa de descreştere a numărului total de elevi. Însă dacă în anul 1998 ponderea absolvenţilor
şcolilor de cultură generală şi liceelor constituia 30%, apoi în anul 2005 ponderea acestora era de
35%. Această situaţia la fel a fost mei sus menţionată, acest fapt se datorează orientării
absolvenţilor spre studiile superioare, care după opinia lor le-ar asigura un viitor mai prosper. Pe
când interesul faţă de învăţământul secundar profesional a scăzut, datorat de mai mulţi factori,
cum ar fi un nivel mai scăzut al salariului în viitor. Numai decizia Guvernului de a reduce
numărul de locuri de studii la instituţiile învăţământului superior şi de a susţine învăţământul
secundar profesional şi mediu de specialitate, a motivat unii absolvenţi de alege aceste două
formă de învăţământ, mai ales colegiile cu speranţa că în viitor vor reuşi să-şi continue studiile la
instituţiile învăţământului superior.
100
87 82 83 83
90
81 81
80
80
70 67 63 78
60
60
57 60
50 56 56
40 51
30
20
10
0
1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Numărul de instituţii de învăţământ secundar profesional Colegii

Fig 1.11 Dinamica numărului instituţiilor învăţământului secundar profesional şi mediu de

specialitate

10
 35
32.4
30 27
29.6 25.4
23.6 25
25 22.8 22.9
22.6 22.7
22.9 22.6
20
mii pers.

19.8 18.7

15 17 15.2

10

0
1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Numărul de elevi în învăţământul secundar profesional

Numărul de elevi în colegii

Fig 1.12 Dinamica numărului elevilor învăţământului secundar prosper şi mediu de specialitate

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică în învăţământul secundar profesional

83,6% din totalul elevilor studiază în limba de stat, iar 16,4% - in limba rus. Din totalul de
aproximativ 25 mii de elevi 14,7 mii persoane studiază limbile străine, dintre care 67,6%
studiază limba franceză, iar 31,4% limba engleză. Repartizarea elevilor după specialităţile
studiate din totalul înmatriculaţi arată în felul următor: bucătar -15% din elevi, reparaţia
automobilelor – 9,4%, tencuitori – 7,8%, cusător – 7,4%.

8000

7000

6000

5000

4000

3000

2000

1000

0
2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007

Absolvenţi ai gimnaziilor Absolvenţi ai şcolilor de cultură generală

Absolvenţi ai liceelor Absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ secundar profesional

Fig 1.13 Înmatricularea la instituţiile învăţământului mediu de specialitate

Ponderea absolvenţilor liceelor sau şcolilor de cultură generală, care sunt înmatriculaţi la
studii la colegii, este în continuă scădere. Odată cu implementarea Procesului de la Bologna,
durata studiilor superioare s-a micşorat până la 3-4 ani. În acest caz este preferenţial de a studia 3
ani în cadrul unor specialităţi la instituţiile învăţământului superior şi de a obţine diplomă de
licenţă, decât de a studia aproximativ aceeaşi perioadă la colegiu şi de a obţine diplomă de
învăţământ mediu de specialitate, care este mai puţin cotată pe piaţa muncii, mai ales din punct
de vedere a salarizării.
11
 Cele mai solicitate specialităţi în cadrul instituţiilor învăţământului mediu de specialitate
sunt: medicina -16,5% din totalul celor înmatriculaţi, economia -14,8%, pedagogia - 8,3%,
transportul – 8%.
120

100

80
54 52
% 60 81 74 73

40

20 46 48
19 26 27
0
1998/1999 200/2001 2002/2003 2004/2005 2006/2007

în bază de contract cu finanţare bugetare

Fig 1.14 Repartizarea elevilor din colegii după forma de finanţare

După cum se poate observa din figura 1.14, ponderea elevilor din colegii, care îşi fac
studiile în bază de contract, este în creştere ca şi în cazul instituţiilor învăţământului superior.
Acest fapt denotă, că părinţii acestor elevi preferă să investească în cunoştinţele generaţii
viitoare, mai ales că posibilităţile statului de a acorda locuri bugetare pentru studii sunt limitate.
Aceasta a constituit un motiv în plus de a crea instituţii private al învăţământului mediu de
specialitate, ceea ce bine se observă în figura 1.15 între anii 2000 până în 2003. Însă ca multe
instituţii nestatale acestora li s-a retras licenţa din cauza neacreditării sau a fost închise la cererea
fondatorilor, deoarece nu asigurau condiţiile necesare desfăşurării procesului de educaţie. Şi
începând cu anul de studiu se observă o scădere mai rapidă a numărului de colegii private, faţă
de cele de stat. Chiar şi numărul elevilor care studiază în instituţiile nestatale constituie doar 10%
din numărul celor care studiază în instituţii de stat.
50 30000

45
25000
40

35
20000
30
pers.

25 15000

20
10000
15

10
5000
5

0 0
1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Colegii publice Colegii private Elevi în colegii publice Elevi în colegii private

Fig 1.15 Repartizarea instituţiilor învăţământului mediu de specialitate şi elevilor după forma de
finanţare
12
 Conform menţionării Ministerului Educaţiei şi Tineretului, Republica Moldova se află la
nivelul ţărilor dezvoltate după numărul de studenţi ce revin la 10 mii de locuitori, înregistrând un
coeficient comparabil cu aşa ţări ca:
Tabelul 1.2 Repartizarea numărului de studenţi la 10 mii de locuitori
Germania 219
Japonia 210
Bulgaria 282
Ungaria 252
România 238
Republica Moldova 287
Din această cauză începând cu anii 1999-2000 s-a manifestat un interes deosebit din
partea fondatorilor, de a deschide instituţii private ale învăţământului superior. De multe ori în
cadrul acestor instituţii se efectuau studii la specialităţi, care nu necesită investiţii mari în baza
didactică-materială. De exemplu, specialităţile socio-umane (economia, dreptul, relaţii,
internaţionale, limbi străine, etc.) au fost cele mai solicitate, deoarece nu necesită spaţii speciale
dotate cu utilaje costisitoare sau materiale didactice necesare, cum este cazul specialităţilor de
inginerie, profilul real sau medicină. Cu atât mai mult, Ministerul Educaţiei şi Tineretului
informează că numai 8 din totalul instituţiilor private al învăţământului superior dispun de
propriul local şi deci asigură minimul de condiţii necesare procesului educaţional. În cazul când
o organizaţie închiriază spaţiul necesar nu va fi cointeresată să investească resurse suplimentare,
nefiind sigură cât timp îşi va continua activitatea în acest local. În acelaşi timp instituţiile cu
tradiţie au modernizat şi strategia de deservire cadrelor didactice şi a studenţilor în cadrul
bibliotecilor universitare. În prezent bibliotecile universitare nu sunt simple depozite de fonduri
de carte, ci sunt transformate în centre de informaţie, care deţin diverse baze de date în variante
electronice, ceea ce permite o deservire mai rapidă şi eficientă a solicitanţilor.
Conform Articolului 62. Baza tehnico-materială a sistemului de învăţământ Legea
învăţământului, baza tehnico-materială este formată din clădiri, instalaţii inginereşti, biblioteci,
laboratoare, ateliere, clinici, terenuri, gospodării didactice, şcoli sau grădiniţe de aplicaţie
echipamente, mijloace de transport, utilaje şi alte mijloace tehnico-materiale prevăzute de
normative. Şi dezvoltarea acestei baze se realizează din contul mijloacelor bugetare şi al
mijloacelor instituţiilor de învăţământ.
50 47 47
45
45 43
40
40 38
35 35
35
31
30 28 27
26
23 24
25
19 18 18
20 17 17 17
15 16
13 14 14 14 14
15

10

0
1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007

Total instituţii superioare Instituţii de stat Instituţii private

13
 Fig 1.16 Dinamica numărului instituţiilor învăţământului superior
Pentru a limita numărul „doritorilor” de a fonda instituţii de învăţământ private, care nu
asigură condiţiile necesare studiilor, au fost prevăzute următoarele amendamente în Legea
învăţământului, Articolul 36. Învăţământul privat:
5. Capitalul statutar al instituţiei de învăţământ privat trebuie să asigure realizarea
scopurilor stabilite în prezenta lege şi fixate în statutul ei şi nu poate fi retras pe parcursul
activităţii instituţiei de învăţământ, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.
6. Capitalul statutar trebuie să fie vărsat integral, în lei moldoveneşti, pe contul instituţiei de
învăţământ privat la data depunerii cererii de înregistrare.
7. Plafonul minim al capitalului statutar pentru instituţiile private de învăţământ este stabilit
în mărime de:
a. 1 milion de lei – pentru instituţiile de învăţământ superior universitar şi mediu de
specialitate.
Din această cauză nu toate instituţiile nestatale ale învăţământului superior au reuşit să
îndeplinească aceste condiţii şi drept consecinţă a urmat neacreditarea acestor instituţii. Fapt care
este reflectat şi în datele Biroului Naţional de Statistică, unde se poate observa începând cu anul
2002 micşorarea de două ori a numărului de instituţii private ale învăţământului superior, pe
când numărul instituţiilor de stat a înregistrat mici variaţii în descreştere în aceeaşi perioadă.

140
126.1

120 114.5
104 104.4
100 95 93.5
86.4
80.8
mii pers.

77.3 79
80 72.7 71.2
63.5
59.2 60.4 59.4
60

40
21.2 21.7 20.6 19.2
15.8 18.4 18.6
20 12.8

0
1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Total studenţi Studenţi ai instituţiilor publice Studenţi ai instituţiilor private

Fig 1.17 Dinamica numărului de studenţi ai învăţământului superior

Numărul de studenţi s-a majorat cu aproximativ 54 de mii în anul de studii 2005/2006.

După cum a fost menţionat mai sus, absolvirea unei instituţii de învăţământ superior este asociată
cu o situaţia mai favorabilă în viitor. Acesta a fost motivul, că majoritatea tinerilor aleg studiile
universitare. Şi această idee este confirmată de studiul „Tinerii pe piaţa muncii” efectuat de
Biroul Naţional de Statistică în anul 2005, unde au participat tineri cu vârsta cuprinsă între 15-29
de ani. Conform acestui studiu, absolvenţii studiilor universitare au cea mai mică pondere în
categoria celor nemulţumiţi de locul de muncă.

14
 80 74.5
70
59.8 61.7
60
50
40
40
%

30.2
30
20
10
0
gimnazial liceal, mediu secundar mediu de superior
de cultură profesional specialitate
generală

Fig 1.18 Distribuţia după nivelul de studii a persoanelor nemulţumite de locul de muncă actual
Sursa: www.statistica.md

Sub pretextul, că piaţa muncii necesită specialişti ai învăţământului secundar profesional

şi mediu de specialitate, prin decizia sa Guvernul a micşorat numărul de locuri de studii la
instituţiile universitare şi a majorat numărul celor înmatriculaţi în instituţiile învăţământului
secundar profesional şi mediu de specialitate. Aceste restricţii în deosebi au vizat specialităţile
din domeniul ştiinţelor socio-umane, care deţin cea mai mare pondere din totalul înmatriculaţi.

28.2%

17.2%
33%

5.9%

2.1% 5.6%
3.2% 4.8%

Ştiinţe sociale, economie şi drept Inginerie, tehnologie de prelucrare, arhitectură şi construcţii

Educaţie Ştiinţe
Ştiinţe umanitare Servicii
Medicină Agricultură

Fig 1.19 Structura studenţilor înmatriculaţi după domenii fundamentale, anul de studii
2006/2007
Sursa: www.statistica.md

Între anii 2001-2005 numărul celor înmatriculaţi anual creştea cu aproximativ 10% faţă
de anul precedent. Însă limitarea înmatriculării locurilor de studii cât de la buget, atât şi prin
contract, a nemulţumit o mare parte a absolvenţilor instituţiilor pre-universitare, care au candidat
şi mai ales cei care nu au obţinut un loc de studii la instituţiile universitare. În prezent, această
categorie, dar chiar şi unele persoane, care deja au fost înmatriculate în instituţiile universitare, s-
au orientat spre studiile, chiar şi prin contract, oferite în România sau în alte ţări ale Uniunii
Europene, unde deja s-au stabilit la muncă rudele lor. Absolvind instituţiile superioare în aceste
ţări, există o şansă în plus de a găsi un loc de muncă şi a-şi stabili un trai decent, mai ales că
15
piaţa muncii din Uniunea Europeană oferă mai multe posibilităţi în diverse domenii pentru
deţinătorii diplomelor de licenţă, faţă de piaţa muncii din Republica Moldova, care este limitată
din punct de vedere numărului de locuri de muncă, dar şi din punct de vedere a domeniilor de
desfăşurare a activităţii.
În anul de studii 2006/2007 au fost înmatriculaţi 25,9 mii şi în anul 2005/2006 – 34,6 mii,
însă au fost depuse 44,3 mii cereri şi respectiv 44,8 mii. Ca şi în ceilalţi ani, sunt preferate
instituţiile de stat pentru desfăşurarea studiilor universitare. Drept argument poate fi utilizat
următorul indicator: în anul de studii 2003/2004 – 19% din totalul celor înmatriculaţi s-au înscris
la instituţiile private, iar deja în anul 2006/2007 – numai 13%.
Pe parcursul timpului corelaţia dintre numărul studenţilor care îşi fac studiile la buget şi
cei care studiază în bază de contract, rămâne stabilă de aproximativ 20% - la buget şi 80% - în
bază de contract, atât la instituţii de stat cât şi private. Numai în anul 2006/2007 numărul de
locuri bugetare s-a majorat cu 10% şi a constituit aproximativ -30% la buget şi 70% - prin
contract. Acest fapt s-a datorat acordării mai multor locuri bugetare în pedagogie, pentru a
suplini deficitul de cadre didactice mai ales în zona rurală, şi deciziei de efectuare a studiilor la
medicină numai în baza locurilor bugetare, cu scopul de a majora potenţialul calitativ al
candidaţilor care se înscriu la aceste specialităţi.
Altă decizie, care va micşora numărul doritorilor de aşi face studiile în cadrul instituţiilor
universitare, a fost decizia de a majora sumele contractelor pentru studii. În anul 2006/2007
sumele contractelor pentru studii varia în dependenţă de specialitate şi instituţie de la 800 de lei
până la 11400 lei. Majorarea acestor sume, şi mai ales la cele mai solicitate specialităţi, va
micşora cantitativ numărul de doritori pentru aşi continua studiile, însă această situaţie nu va
rezolva din punct de vedere calitativ înmatriculările la universităţi. Studiile superioare, vor
deveni privilegiate pentru anumite categorii ale populaţiei, majoritatea populaţie nu-şi va permite
să achite suma contractului de studii. Dar în aşa mod, cei înmatriculaţi nu vor garanta şi un nivel
înalt de pregătire pre-universitară, fapt deja cunoscut în cadrul instituţiilor superioare.
Cea mai mare pondere a studenţilor contractieri se înregistrează în domeniul ştiinţelor
sociale, economie şi drept – 91%, urmată de servicii -81,1%, apoi de inginerie, tehnologii de
prelucrare, arhitectură şi construcţii – 76,9%, iar pe ultimul loc se află agricultura cu 39,4%.

40.0
34.6
35.0 31.9
30.2 29.2
30.0 27.0
25.9
24.4
25.0 22.4 22.4
mii pers.

20.6
18.8
20.0
14.9
15.0
10.0
5.8 5.5 4.9 4.8 5.4 5.3
5.0 3.4 3.2

0.0
2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007

total În instituţiile de stat

prin contract, instituţii de stat În instituţiile nestatale
prin contract, instituţii nestatale
Fig 1.20 Dinamica înmatriculării în instituţiile învăţământului superior

Reducerea locurilor de studii în cadrul instituţiilor universitare a influenţat direct şi

asupra numărului de cadre didactice, care asigură procesul educaţional. Dacă până în prezent un
16
singur cadru didactic cumula mai multe unităţi pentru a asigura numărul de ore prevăzut reieşind
din numărul crescând de studenţi, atunci în anul de studii 2006/2007 activau 6471 de cadre
didactice cu un salariu întreg, ceea reprezintă cu 489 de persoane mai puţin faţă de anul
2005/2006, şi 839 cadre didactice cu normă parţială, cu 79 persoane mai mult decât în anul
2005/2006. În această situaţie instituţiile au limitat numărul cadrelor didactice prin cumul şi au
repartizat sarcina didactică între cadrele didactice de bază, pentru a le putea menţine la serviciu.
Există pericolul ca personalul didactic care nu are numărul necesar de ore, pentru a avea un
salariu decent, va alege alt domeniu de activitate decât pedagogia. Şi atunci instituţiile posibil să
rămână fără cadre tinere şi cele calificate. Lipsa de cadre tinere se resimte din ce în ce mai mult,
ceea ce va influenţa şi calitatea învăţământului şi în viitor va fi un deficit de personal didactic.
Din totalul cadrelor didactice 34,9% deţin gradul ştiinţific de doctor şi 6,1% - de doctor habilitat.
Raportul numărului de studenţi la un cadru didactic în instituţiile universitare este
comparativ mai mare faţă de numărul elevilor ce revin la un cadru didactic în cadrul colegiilor.
Această situaţie se va schimba, odată cu limitarea locurilor de studii în cadrul învăţământului
superior şi majorarea numărului de locuri de studii în cadrul colegilor. Creşterea excesivă a
numărului de studenţi la un cadru didactic duce la diminuarea calităţii procesului educaţional,
deoarece cadrul didactic este limitat în a acorda o atenţie mai mare fiecărui student şi de aici
rezultă diminuarea înţelegerii materialului de către studenţi.
20

18 18
17
16 16
15 15 15
14
13
12 12
pers.

10 11
10
9 9
8

0
1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004
elevi la 1 cadru didactic în colegii studenţi la 1 cadru didactic la studii universitare

Fig 1.21 Repartizarea numărului de studenţi şi elevi la un cadru didactic

70 66

60

48
50
43 43 42 42
41 40 41
mii pers.

39 38
40 34 34
31
30 26
20 21 19 20
18
20
14 14
12
10
10

0
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Absolvenţi instituţii de învăţământ secundar profesional

Absolvenţi colegii
Absolvenţi instituţii de învăţământ superior

17
Fig 1.22 Dinamica numărului de absolvenţi pe forme de învăţământ

Din anul 1999 până în anul 2005 numărul absolvenţilor ai învăţământului secundar
profesional s-a diminuat aproximativ în jumătate, ajungând în anul 2005 la numai 31 mii
persoane, pe când numărul absolvenţilor instituţiilor universitare s-a dublat şi a constituit în anul
2005 – 48 mii pers.
În studiul „Tinerii pe piaţa muncii”, menţionat mai sus, la întrebarea ce pregătire
profesională ar facilita angajarea la un loc de muncă - 43,7% din totalul respondenţilor au indicat
studiile superioare, 17,5% - şcoala profesională şi 12,5% - studiile medii de specialitate. Fapt ce
încă o dată arată interesul major al tinerilor faţă de studiile superioare, care nu a fost diminuat
nici de limitarea locurilor de studii în cadrul instituţiilor universitare.
Absolvenţilor instituţiilor învăţământului superior li se eliberează două tipuri de diplomă:
- diplome de studii superioare universitare care se eliberează persoanelor care au realizat
integral Planul de studii şi au susţinut examenele de licenţă, fără susţinerea tezei de licenţă;
- diplome de licenţă, care se eliberează persoanelor care au realizat integral Planul de studii,
au susţinut examene de licenţă şi tezei de licenţă.

3000 30
2696.9

23.9 24.3
2500 25
2168.9
21.2 21.3 19.3
2000 19.4 20
16.4 16.8 1498.3
1500 1240.1 15

923.4
1000 10
641 718.7
574.5
500 5

0 0
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

mln.lei (preţuri curente) cota parte în cheltuielile totale bugetare

Fig 1.23 Alocaţia din bugetul naţional pentru sistemul educaţional

Legislaţia Republicii Moldova, prin Legea învăţământului din 1995 Articolul 61.
Finanţarea sistemului de învăţământ, prevede că sistemul educaţional şi a investigaţiilor
ştiinţifice (organizate în învăţământ) se finanţează prioritar şi statul garantează finanţarea
învăţământului cu cel puţin 7% din produsul intern brut.
De asemeni instituţiile de stat pot beneficia de finanţări care provin din următoarele
mijloace:
1. mijloacele provenite din pregătirea, perfecţionarea şi recalificarea cadrelor, din
lucrările de cercetare ştiinţifică realizate pe bază de contract;
2. veniturile provenite din comercializarea articolelor confecţionate în procesul de
învăţământ (în gospodării didactice, ateliere experimentale etc.), precum şi din
arendarea localurilor, construcţiilor, echipamentelor;
3. donaţiile şi veniturile provenite din colaborarea (cooperarea) internaţională,
precum şi donaţiile de la persoane fizice şi juridice.
Este important de menţionat faptul că în aceeaşi lege se prevede că „Sumele alocate de
agenţii economici în vederea organizării şi desfăşurării practicii în producţie şi uceniciei şi cele

18
defalcate de ei pentru consolidarea bazei tehnico-materiale a şcolilor profesionale şi de meserii,
precum şi pentru pregătirea de muncitori calificaţi, maiştri şi tehnicieni, nu se supun
impozitării”. Această prevedere trebuie extinsă şi asupra altor formă de învăţământ, cu scopul de
a cointeresa agenţii economic să investească în sistemul educaţional. Atragerea sectorului privat
în finanţarea învăţământului poate atrage surse financiare suplimentare în învăţământ, dar şi ar
cointeresa agenţii economici în pregătirea cadrelor calificate, ceea ce ar garanta angajatorilor o
forţă de muncă înalt calificată şi absolvenţii instituţiilor ar avea locuri de muncă asigurate.
În prezent principalele surse de finanţare a instituţiilor de stat sunt sursele bugetare, care
nu acoperă deplin necesităţile acestor instituţii, şi în cadrul instituţiilor preuniversitare –
alocaţiile achitate de asociaţiile de părinţi, iar în cadrul instituţiilor învăţământului mediu de
specialitate şi al instituţiilor universitare – taxele de studii. În instituţiile private finanţarea lor
este bazată pe taxele de studii achitate de elevi sau studenţi. Metodele de finanţare trebuie
diversificate, deoarece finanţarea prioritar din taxele de studii duce la dependenţa instituţiilor de
aceste taxe şi în detrimentul calităţii nivelului de studii, vor fi acceptaţi şi menţinuţi la studii
elevi şi studenţi cu rezultate modeste, situaţie întâlnită în majoritate instituţiilor educaţionale din
Republica Moldova.

1.2 Procesul de acreditare a instituţiilor de învăţământ - o necesitate a

asigurării nivelului acceptabil de calitate în sistemul educaţional
Procesul de acreditare a instituţiilor de învăţământ este prevăzut de către legislaţia
republicii Moldova şi este chemat de efectua verificarea instituţiilor, cu scopul de a determina,
dacă acestea corespund cerinţelor înaintate instituţiilor de învăţământ, mai ales din punct de
vedere a asigurării calităţii procesului educaţional. Acreditarea instituţiilor de învăţământ are ca
scop monitorizarea situaţiei calităţii învăţământului şi retragerea licenţelor acelor instituţii care
nu fac faţă cerinţelor, înaintate către instituţiile de învăţământ. Acest control din partea statului,
pentru a asigura nivelul al calităţii sistemului educaţional, este necesar, deoarece a fost menţionat
mai sus, că în ultimii ani a scăzut numărul instituţiilor private universitare şi medii de
specialitate, datorită faptului că nu făceau faţă cerinţelor necesare pentru a fi acreditate şi nu
asigurau condiţiile optime pentru desfăşurarea sistemului educaţional. Mai ales că elevii şi
studenţii, care studiau în cadrul acestor instituţii, achitau taxele de studii şi nu obţineau în
schimb un nivel corespunzător al cunoştinţelor şi întâmpinau dificultăţi la angajarea în câmpul
muncii, cauzate de faptul că angajatorii nu recunoşteau diplomele deţinute de aceşti absolvenţi.
Din această cauză, procesul de acreditare şi licenţiere are rolul de triere şi impunere a unui
anumit nivel de calitate al procesului educaţional, iar în cazul necorespunderii acestui nivel, de a
lua măsuri de lichidare a deficienţelor sau retragerea licenţelor instituţiilor, care absolut nu se
încadrează în limitele admise.
Odată cu aderarea republicii Moldova la Procesul de la Bologna, calitatea în cadrul
sistemului educaţional a devenit o prioritate, şi în acest caz procesul de acreditare şi licenţiere
devine instrumentul de gestionare şi control al statului în domeniul calităţii învăţământului.
Procesul de acreditare şi licenţiere se bazează pe următoarele acte legislative prezentate în
tabelul 1.2:

Tabelul 1.3 Legislaţia referitor la acreditarea şi licenţierea instituţiilor de învăţământ

21.07.1995 Legea învăţământului din RM, Articolul 37. Licenţierea şi acreditarea
instituţiilor de învăţământ
16.07.1997 Legea cu privire la evaluarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ din
Republica Moldova
04.06.1999 Legea privind aprobarea Regulamentului de Evaluare şi Acreditare a
instituţiilor de Evaluare şi Acreditare a instituţiilor de învăţământ
11.12.1999 Decizia de Guvern referitor la crearea Consiliul Naţional de Evaluare şi

19
 Acreditare Academică (CNEAA), pe lângă Guvernul Republicii Moldova
14.08.2002 Hotărârea Guvernului cu privire la reorganizarea Ministerului Învăţământului
27.09.2002 Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului Ministerului
Educaţiei, în scopul organizării şi asigurării activităţii complexe şi eficace în
domeniul evaluării academice şi acreditării instituţiilor de învăţământ din
Republica Moldova.
Evaluarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ, conform Legii cu privire la evaluarea
şi acreditarea instituţiilor de învăţământ din Republica Moldova, constituie prerogativa
Ministerului Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova. În cadrul propriei structuri
Ministerul Educaţiei şi Tineretului constituie Departamentul de evaluare academică şi acreditare
a instituţiilor de învăţământ, de asemeni în comun acord cu alte ministere şi departamente pot fi
constituite comisii specializate de evaluare şi acreditare.
Prioritatea activităţii de evaluare şi acreditare constituie implementarea prevederilor
Concepţiei dezvoltării învăţământului şi Legii Învăţământului din Republica Moldova,
Programului de stat de dezvoltare a învăţământului.
Instituţiile de învăţământ, indiferent de forma de proprietate sunt supuse în mod
obligatoriu procesului de acreditare, care constă din două etape:
1. licenţierea, prin care se acordă dreptul de organizare şi funcţionare;
2. acreditarea, prin care se acordă drepturile prevăzute de Legea învăţământului.
Acreditarea instituţiilor nou-create are loc după eliberarea licenţei după o anumită
perioadă în dependenţă de tipul instituţiei: instituţii preşcolare şi şcolile primare – după cel mult
4 ani, pentru instituţiile preuniversitare şi a învăţământului superior – după primele examene de
absolvire (licenţă).
Criteriile de evaluare academică şi acreditare includ toate direcţiile de înfiinţare şi creare
a instituţiilor de învăţământ şi, conform Legii cu privire la evaluarea şi acreditarea instituţiilor de
învăţământ din Republica Moldova, aceste criterii sunt asigurarea şi profesionalismul cadrelor
didactice, conţinutul şi formele de organizare, baza tehnico-materială, activitatea ştiinţifică
(instituţiile de învăţământ superior şi postuniversitar), calitatea şi eficienţa procesului instructiv
– educativ, corespunderea nivelului de pregătire a celor instruiţi cu standardele educaţionale de
stat. Instituţiile de învăţământ, pentru a obţine acreditarea va trebui să dispună de cel puţin de
60% de cadre didactice încadrate cu normă de bază, inclusiv în instituţiile de învăţământ
superior - nu mai puţin de 30% de specialişti cu titluri şi grade ştiinţifice, didactice sau
onorifice, la momentul acreditării, şi cel puţin 45% - la următoarea evaluare; să deţină baza
tehnico-materială care corespunde standardelor educaţionale de stat; instituţiile private să
investească cel puţin 25% din veniturile sale în modernizarea bazei tehnico-materiale; să asigure
promovarea examenelor de absolvire (licenţă) a cel puţin 50% din numărul celor înmatriculaţi în
anul I de studii.
După obţinerea acreditării, instituţiile de învăţământ sunt supuse evaluării o dată în 5 ani.
În caz dacă Departamentul de evaluare academică şi acreditarea constată că instituţia acreditată
încalcă cerinţele sau criteriile în baza căror a fost acreditată, va fi efectuată o evaluare anticipat,
înainte de termenul de 5 ani.
Conform datelor Ministerului Educaţiei şi Tineretului activităţile de organizare şi
funcţionare ale Departamentului de evaluare academică şi acreditare au cuprins aşa domenii ca
elaborarea suportului normativ, regulamentelor şi instrucţiunilor privind politica statului în
domeniul evaluării şi acreditării, majorarea nivelului de calitate al învăţământului la toate
nivelele, elaborând următoarele acte:
1. Planul de evaluare şi acreditare a instituţiilor de învăţământ pentru anul 2003,
2004 şi 2005.
2. Criterii şi standarde de evaluare şi acreditare a instituţiilor de învăţământ.
3. Ghidul metodic pentru raportul de autoevaluare.
4. Îndrumar pentru alcătuirea dosarului de autoevaluare.
20
 5. Regulamentul de activitate a Comisiilor specializate de evaluare academică şi
acreditare a instituţiilor de învăţământ.
6. Componenţa nominală a Comisiilor specializate de evaluare academică şi
acreditare a instituţiilor de învăţământ.
În componenţa Departamentului de evaluare academică şi acreditare sunt incluse Direcţia
acreditare învăţământul superior şi Direcţia acreditare învăţământul preuniversitatr; sarcinile,
drepturile şi modul de funcţionare ale cărora sunt prezentate în site-ul Ministerului Educaţiei şi
Tineretului al Republicii Moldova (www.edu.md):
1. Direcţia acreditare învăţământ superior – are ca scop evaluarea învăţământului
mediu de specialitate, superior şi postuniversitar, indiferent de subordine şi
forma de proprietate a acestora, în vederea obţinerii acreditării.
2. Direcţia acreditare învăţământ preuniversitar – sarcina de bază a căreia este
acreditarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de toate nivelurile şi cu
orice formă de proprietate cu scopul de a determina capacitatea acestora de a
realiza calitativ obiectivele prevăzute în Legea Învăţământului.
Deciziile de acreditare sau neacreditare a instituţiilor de învăţământ sunt luate de către
Ministerul educaţiei şi Tineretului în baza rapoartelor de evaluare elaborate de Departamentul de
evaluare academică şi acreditare, în urma controlului efectuat nemijlocit în cadrul instituţiilor
evaluate. Instituţiile de învăţământ, care nu au fost acreditate sunt lichidate în conformitate cu
Legea cu privire la evaluarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ din Republica Moldova.
Salariaţii acestor instituţii sunt disponibilizaţi în conformitate cu legislaţia muncii, iar elevii sau
studenţii acestor instituţii îşi pot continua studiile în conformitate cu specialitatea din
nomenclator, fiind transferaţi la alte instituţii licenţiate şi acreditate în conformitate cu
Regulamentul cu privire la transferul elevilor şi studenţilor.
În Legea învăţământului, Articolul 37. Licenţierea şi acreditarea instituţiilor de
învăţământ prevede că instituţia de învăţământ, căreia i-a fost retrasă licenţa, poate să depună o
nouă cerere pentru eliberarea licenţei pentru desfăşurarea activităţii în domeniul învăţământului
după expirarea a 3 ani de la retragerea licenţei anterioare; şi nu se eliberează licenţă de
desfăşarea activităţii în domeniul învăţământului pentru instituţiile, fondatorii sau conducătorii
cărora anterior au administrat instituţii de învăţământ care nu au fost acreditate şi li s-a retras
licenţa.
În acelaşi articol al Legii învăţământului sunt menţionate cauzele retragerii licenţei pentru
instituţiile de învăţământ private, care sunt:
1. desfăşurarea de activităţi neprevăzute în licenţă;
2. nerespectarea standardelor educaţionale pe niveluri şi trepte de învăţământ, pe
profiluri şi specialităţi;
3. neacreditarea instituţiei de învăţământ de către organul abilitat;
4. angajarea personalului didactic şi de conducere care nu corespunde condiţiilor
de studii şi de vechime în muncă;
5. nerespectarea cotei minime de cadre didactice angajate cu norma de bază în
instituţia de învăţământ;
6. încălcarea gravă a drepturilor cadrelor didactice, elevilor şi studenţilor;
7. difuzarea de informaţii false cu privire la instruire;
8. absenţa spaţiilor adecvate şi dotărilor necesare pentru desfăşurarea procesului de
instruire şi educaţie;
9. nerespectarea ordinelor şi dispoziţiilor Ministerului Educaţiei.
Toţi doritorii pot verifica dacă o anumită instituţie de învăţământ este sau nu acreditată şi
care sunt specialităţile prevăzute în cadrul acestor instituţii. Această informaţiei este prezentată
de către Ministerul Educaţiei şi Tineretului în cadrul propriului site www.edu.md. Este o
informaţie necesară, atât pentru organele de stat abilitate cu evaluarea şi acreditarea instituţiilor
de învăţământ, dar mai ales este necesară pentru doritorii de aşi continua studiile la o anumită
specialitate în cadru unei instituţii de învăţământ, în deosebi că aproximativ 75% studenţi îşi fac
21
studiile în bază de contrate. Deoarece un drept esenţial al elevilor şi studenţilor este accesul la
studii de calitate.

1.3 Implementarea sistemului de calitate în instituţiile de învăţământ

Asigurarea calităţii învăţământului este un principiu de bază al Procesului de la Bologna
şi care este implementat în sistemul educaţional în Republica Moldova la nivel naţional şi la
nivel instituţional.
Educaţia accesibilă şi calitativă este declarată ca una dintre cele mai importante priorităţi
ale Guvernului, care trebuie să se afle la baza dezvoltării capitalului uman, a creşterii
competitivităţii economiei naţionale. Pentru atingerea acestor scopuri au fost stabilite acţiuni la
nivel naţional, incluse în Strategia de creştere economică şi reducere a sărăciei (Capitolul VI.
Măsuri Strategice Pentru Reducerea Sărăciei, B. Dezvoltarea socială, 6.3 Educaţia), care prevăd
asigurarea accesului la servicii educaţionale de calitate şi funcţionarea durabilă a întregului
sistem educaţional. Aceleaşi priorităţi le au şi Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului până în
anul 2015, care include obiectivul pe termen mediu şi lung referitor la domeniul educaţional
denumit „Realizarea accesului universal la învăţământul gimnazial”, care prevede ca rata
încadrării nete în învăţământul gimnazial să constituie în anul 2010 – 93,8%, iar în anul 2015 –
100%. Pentru aceasta a fost prevăzută constituirea unei reţele optime de instituţii şcolare, care
ar asigura fiecărui copil accesul la studii, inclusiv de calitate. În Strategia de creştere economică
şi reducere a sărăciei au fost programate următoarele măsuri pentru anii 2005-2007, pentru a
atinge aceste obiective:
- Alocarea mijloacelor bugetare în mod prioritar învăţământului obligatoriu;
- Elaborarea şi aprobarea nomenclatorului de servicii educaţionale acordate
de stat în mod gratuit pentru fiecare nivel al sistemului de învăţământ;
- Asigurarea fiecărui elev cu manuale prin dezvoltarea schemei de închiriere
a manualelor pentru elevii din licee şi subvenţionarea manualelor pentru
cei săraci;
- Implementarea unui sistem flexibil şi echitabil de susţinere a elevilor în
funcţie de succesele obţinute şi de situaţia materială a familiei;
- Elaborarea şi implementarea programului de dezvoltare a învăţământului
din mediu rural;
- Crearea în mediu rural a şcolilor de circumscripţie şi acordarea serviciilor
de transport elevilor.
În Planul Naţional de Dezvoltare pentru anii 2008-2011, dimensiunea tineret, inevitabil
au fost stabilite măsuri necesare pentru asigurarea calităţii în sistemul educaţional, care va
impulsiona şi dezvoltarea întregii societăţi. Aceste măsuri au fost clasificate în felul următor:
1. Sporirea calităţii educaţiei în vederea consolidării capacităţilor de
aplicare practică a cunoştinţelor:
 Consolidarea managementului instituţiilor educaţionale;
 Dezvoltarea sistemului naţional de asigurare a calităţii în educaţie;
 Dezvoltarea resurselor umane şi menţinerea cadrelor didactice în
sistemul educaţional;
 Modernizarea programelor de studii formale şi non-formale.
Sporirea pregătirii profesionale a forţei de muncă pentru o
economie competitivă;
 Dotarea tehnică şi didactică.
2. Sporirea accesului copiilor din familii sărace şi al copiilor cu nevoi
speciale la diferite nivele ale sistemului public de educaţie:
 Cartografierea fenomenului de acces limitat la educaţie;
 Combaterea fenomenului de muncă a copiilor;
 Susţinerea financiară şi materială directă a copiilor proveniţi din
familii sărace şi copiilor cu nevoi speciale;
22
  Optimizarea reţelei instituţiilor de învăţământ şi dezvoltarea
infrastructurii de acces;
 Dezvoltarea mecanismului comunitar de asistenţă socială;
 Elaborarea cadrului normativ şi a unui mecanism de evidenţă a
mijloacelor extrabugetare, provenite din sponsorizări, inclusiv
contribuţiile ale asociaţiilor părinteşti şi direcţionarea a resurselor
respective sper sporirea calităţii educaţiilor.
Cu scopul îmbunătăţirii calităţii serviciilor educaţionale pe parcursul anului 2006 cu
suportul Băncii Mondiale au demarat două proiecte „Educaţia pentru toţi – iniţiativa de acţiune
rapidă” şi „O educaţie de calitate în mediul rural din Moldova”, în cadrul căruia 81% din bugetul
de 10 mln dolari SUA sunt destinaţi pentru dotarea cu echipament şi materiale didactice a
instituţiilor de învăţământ din mediul rural.
La nivel naţional pot fi menţionate şi următoarele documente, care sunt îndreptate spre
îmbunătăţirea calităţii în sistemul educaţional, aşa ca Programul de modernizare a sistemului
educaţional în Republica Moldova (Hotărârea Guvernului Nr. 863 din 16 august 2005), Strategia
Naţională „Educaţiei pentru toţi” (Hotărârea Guvernului Nr. 410 din 2003) şi Planul de acţiuni
(Hotărârea Guvernului Nr. 527 din 21 mai 2004), Strategia pentru tineret (Hotărârea Guvernului
Nr. 1541 din 22 decembrie 2003).
Esenţial în asigurarea calităţii studiilor sunt considerate a fi elaborarea şi implementarea
standardelor educaţionale de stat la toate nivelurile de instruire (primar, mediu-general,
profesional şi de specialitate) şi modernizarea învăţământului prin îmbunătăţirea planurilor şi
programelor de studii prin implementarea a noi metode de predare, cum ar fi şi metoda de
instruire asistată de calculator. Programul educaţional „Salt” este prevăzut de a crea sistemul
informaţional educaţional şi implementarea tehnologiilor informaţionale în educaţie. În cadrul
Centrului Tehnologii Informaţionale şi Comunicaţionale în Educaţie sunt instruiţi profesori ai
instituţiilor de învăţământ preuniversitar în domeniul utilizării tehnologiilor informaţionale în
educaţie, a fost aprobat Sistemul informaţional educaţional şi elaborată documentaţia pentru
subsistemele sale: Resursele informaţionale ale Ministerului Educaţiei şi Tineretului, Reţeaua
telecomunicaţională MoldEduNet, Implementarea tehnologiilor informaţionale în educaţie,
Instruirea cadrelor didactice şi de conducere.
În studiul „Reforme în sistemul educaţional”, Catană Olga, este menţionat că în cadrul
proiectului „Tendinţe internaţionale în studiile matematicii şi ştiinţei” efectuat în 49 de ţări a fost
apreciat nivelul cunoştinţelor elevilor din Moldova în comparaţie cu clasamentul internaţional. În
anul de studii 2003 au fost testaţi elevii claselor a patra şi a opta la matematică şi ştiinţe,
rezultatele acestei testări au arătat că nivelul cunoştinţelor elevilor din Moldova se află la nivelul
mediei mondiale, însă este mai scăzut decât al ţărilor europene. Iar un factor de bază, care
influenţează direct nivelul cunoştinţelor celor instruiţi, este nivelul calificării profesorilor.
Problema insuficienţei cadrelor didactice şi deficienţele în nivelul de pregătire a acestor
cadre a fost menţionată nu de puţine ori, cât la nivel de instituţii, atât şi la nivel naţional. De
exemplu în învăţământul general obligatoriu şi cel liceal în anul de studii 2006/2007 numărul
cadrelor didactice a scăzut cu 1704 de persoane faţă de anul 2005/2006, concomitent creşte
ponderea cadrelor didactice cu vârstă de pensionare, care în anul de studii 2006/2007 a constituit
14% din numărul total de pedagogi.
La nivel naţional, în Legea învăţământului Articolul 54. Pregătirea, perfecţionarea şi
recalificarea cadrelor didactice, formarea cadrelor pedagogice este declarată a fi prioritară.
Pentru ca studiile în domeniul pedagogic să devină şi pentru tineri, Guvernul a luat decizia de a
majora bursa studenţilor învăţământului superior din acest domeniu cu 20% faţă de alte categorii
de studenţi şi cu 40% - pentru studenţii din ultimul an de studii. Iar începând cu anul 2005, a fost
completată Legea învăţământului, care prevede o majorare a indemnizării unice tinerilor
specialişti angajaţi conform repartizării la lucru în mediul rural, absolvenţii studiilor superioare
vor beneficia de o indemnizaţie de 30 mii lei, iar absolvenţii colegiilor – de o indemnizaţie de 24
mii lei.
23
 Altă metodă de majorare a calităţii este implementarea unui nou model de pregătire şi
perfecţionare a profesorilor care să corespundă noilor cerinţe educaţionale. Acest proces de
pregătire a cadrelor didactice, în deosebi pentru învăţământul superior, se va desfăşura în cadrul
performanţelor Pro-Bologna, unde se prevede asigurarea tuturor instituţiilor de învăţământ cu
cadre didactice bine pregătite prin elaborarea unor metode de susţinere şi stimulare a profesorilor
în bază de performanţe şi competitivitate.
Pentru a limita accesul persoanelor care nu corespund cerinţelor faţă de cadrele didactice,
80% din instituţiile învăţământului superior au introdus anchete anonime pentru studenţi, care se
referă la prestaţiile cadrelor didactice. În cadrul acestor anchete se iau în consideraţie aşa criterii
referitor la evaluarea calităţii predării cum ar fi: conţinutul cursului, actualitatea informaţiei,
gradul de implicare şi motivare a studenţilor, etc. Însă mai există şi opinia că metoda anchetării
studenţilor nu este completă şi necesită aprecierea cadrelor didactice şi de către specialişti,
deoarece studenţii pot evalua nivelul calităţii predării reieşind din nivelul lor de cunoştinţe.
Această metodă nu este suficientă pentru o apreciere coerentă şi necesită o completare, cum ar fi
atestarea cadrelor o dată la 5 ani sau raportul ştiinţific anual prezentat de către fiecare cadru
didactic.
Altă metodă de evaluare a cadrelor didactice este prevăzută în procesul de evaluare şi
acreditare a instituţiilor de învăţământ. Procesul de acreditare supune controlului aşa criterii cum
ar fi: numărul cadrelor didactice şi numărul unităţilor ocupate, ponderea cadrelor titulare şi
numărul de unităţi ocupate de titulari, corespunderea studiilor cadrelor didactice cu specialitatea
la care activează, analiza cadrelor didactice după vârstă şi stagiu pedagogic, activitatea ştiinţifică,
stagiile şi proiectele în care sunt implicate cadrele didactice.
Cea mai mare deficienţă în perioada de tranziţie a fost înregistrată în învăţământul
secundar profesional. Considerabil s-au micşorat numărul instituţiilor din acest domeniu,
numărul cadrelor didactice, cât şi numărul elevilor, care în anul 2005 a înregistrat o reducere cu
37,5% faţă de anul 1990. Pentru a ameliora această situaţie şi a îmbunătăţi calitatea studiilor,
care depinde direct de situaţia învăţământului la o anumită treaptă, s-a majorat numărul
persoanelor înmatriculate cu finanţare de la buget, în special pentru copii din familiile sărace, s-a
extins accesul la specialităţi mai solicitate (tehnice, prestări servicii, agricole), iar două şcoli
profesionale au fost reorganizate în licee profesionale, în cadrul unui proiect cu titlu de
experiment. De asemeni prin Hotărâre de Guvern a fost aprobat un nou Nomenclator de meserii,
structurat în patru domenii ocupaţionale şi 20 de domenii pregătire profesională, care conţine 370
de meserii, dintre care 70 de meserii sunt noi. Organele de stat abilitate şi instituţiile de
învăţământ au ca intenţie de a cointeresa agenţii economici, să accepte efectuarea stagiilor de
practică în cadrul acestor întreprinderi. Fapt ce ar permite elevilor învăţământului profesional de
a face cunoştinţă cu echipamentele încadrate în procesele de producere, dezvoltarea capacităţilor
şi cunoştinţelor absolvenţilor, pentru a găsi un loc de muncă, iar angajatorii vor fi asiguraţi cu
forţă de muncă calificată.
Instituţiile de învăţământ sunt direct implicate în modernizarea sistemului educaţional, în
mod deosebit în domeniul asigurării nivelului calităţii studiilor. Această situaţie reiese din
declaraţia Reuniunii de la Bergen, mai 2005, în care este prevăzut că responsabilitatea asigurării
calităţii revine fiecărei instituţii, cât şi conştientizării necesităţii aplicării sistemului calităţii.
Fiecare instituţie universitară fie îşi creează un standard propriu de evaluare a calităţii, fie
implementează standarde existente internaţional recunoscute, pentru a organiza procesele interne
de asigurare a calităţii în conformitate cu cerinţele europene din domeniu, ţinând cont de
specificul şi de priorităţile fiecărei instituţiei. Această evaluare internă complementează procesul
de acreditare de către organele de stat, care este chemat să evalueze şi să constate faptul, dacă
instituţiile de învăţământ îndeplinesc condiţiile minime de calitate, pentru a deţine dreptul de a
activa în domeniul învăţământului.
Instituţiile universitare sunt cointeresate în implementarea managementului calităţii la
nivel de instituţii, deoarece va fi un avantaj în lupta concurenţială atât la nivel naţional, cât şi la
nivel european odată cu aderarea Moldovei la Spaţiul unic european de educaţie. Lupta
24
concurenţială se manifestă prin atragerea unui contingent de studenţi cu un nivel mai înalt de
cunoştinţe; prin atragerea surselor financiare pentru investiţii cât din partea statului, atât şi din
partea agenţilor economici; prin colaborarea fie în diferite ramuri ale economiei naţionale sau în
domeniul cercetării ştiinţifice; şi alte priorităţi care aduc la dezvoltarea instituţii de învăţământ.
Lipsa unui sistem unic de asigurare a calităţii la nivel european nu este neglijat de către
Procesul de la Bologna. Semnatarii Declaraţiei de la Bologna au solicitat Asociaţiei Europene
pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior să elaboreze un set comun de standarde şi
proceduri pentru asigurarea calităţii, care ar facilita nu numai organele europene abilitate de a
evalua nivelul calităţii în cadrul instituţiilor, cât şi însăşi instituţiile care ar cunoaşte căror cerinţe
trebuie să corespundă.
Instituţiile învăţământului superior din Republica Moldova se bazează pe următoarele
principii în procesul implementării şi asigurării calităţii în cadrul instituţiei: elaborarea şi
implementarea managementului calităţii, crearea diviziunilor din cadrul instituţiilor responsabile
de asigurarea calităţii, implementarea standardelor de audit intern şi de evaluare a calităţii,
informarea şi implicarea personalului şi studenţilor în procesul asigurării calităţii. Un factor
important în procesul asigurării calităţii este informarea şi cointeresarea părţilor implicate:
managementului universitar, cadrelor didactice, personalului auxiliar şi nu în ultimul rând
informarea studenţilor. Neglijând acest, atunci toate eforturile, implicate în procesul asigurării
calităţii, nu vor aduce la obţinerea rezultatului scontat.

Capitolul II Aspectele integrării sistemului educaţional în spaţiul european

2.1 Necesitatea integrării în spaţiul european de învăţământ

Sistemul educaţional în cadrul Uniunii Europene este privit ca motorul dezvoltării unei
economii şi a unii societăţi bazate pe cunoştinţe. Odată cu modernizarea învăţământul economia
europeană va deveni una dintre liderii mondiali, cu o capacitate concurenţială enormă. Astfel au
fost formulate obiectivele reformării şi modernizării sistemului educaţional european, la care
aderă nu numai ţările membre ale Uniunii Europene, dar şi celelalte ţări europene. În Anexa Nr.
3 sunt prezentate unele date statistice referitoare la sistemul educaţional din cadrul Uniunii
Europene.
Integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană este repartizată pe anumite
domenii. Unul dintre domeniile cheie, care este un imbold pentru dezvoltarea întregii societăţi,
poate fi considerat cel al învăţământului. Procesul de integrare, inclusiv în acest domeniu, este
înfăptuită pe trepte şi necesită ajustări necesare pentru implementarea standardelor europene. Un
documentă care defineşte intenţia Republicii Moldova de integrare poate fi considerat Acordul
de parteneriat şi cooperare a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană (APC), care a fost
semnat în anul 1995. Acest Acord are drept obiective:
1. asigurarea dialogului dintre părţi;
2. dezvoltarea unor relaţii favorabile;
3. asigurarea bazei pentru colaborare în domenii legislativ, economic, social şi
cultural;
4. susţinerea eforturilor Republicii Moldova pentru consolidarea democraţiei şi
dezvoltarea economică durabilă; etc.
În cadrul Acordului de parteneriat şi cooperare, articolul 58 „Instruire şi pregătire” este
prevăzută colaborarea Republicii Moldova cu ţările europene cu scopul:
1. de a moderniza sistemul educaţional din Moldova;
2. de a pregăti cadre calificate pentru economia naţională;
3. de a dezvolta cooperarea interuniversitară şi de a stimula mobilitataea academică;
4. de a preda limbile comunitare în instituţiile de învăţământ din Moldova;
5. de a promova predarea în domeniul studiilor europene.
Comisia Europeană recunoaşte rolul de promotor al universităţilor, prin aportul cărora se
poate influenţa la nivelul întregii societăţi, cu scopul de a dezvolta şi moderniza economia
25
naţională, dar nu numai. Din această cauză la nivelul Uniunii Europene, dar şi celorlalte ţări
europene care au aderat la Procesul de la Bologna, este încurajată autonomia universitară şi ţările
participante la Procesul de la Bologna sunt chemate să asigure cadrul necesar autonomiei
universitare.
Sarcina principală a Consiliului Europei este dezvoltarea unei legături mai strânse între
cele 43 de state membre, cu scopul protecţiei individuale, libertăţii politice şi a statului de drept -
principii fundamentale ale democraţiei. Odată cu aderarea la Consiliul Europei la 13 iulie 1995,
Republica Moldova şi asumat o serie de regulamente, inclusiv şi în domeniul sistemului
educaţional.
Obiectivul de bază al colaborării în diverse domenii, inclusiv în cel al sistemului
educaţional, este crearea premiselor necesare pentru integrarea Republicii Moldova în structurile
Uniunii Europene. Acest obiectiv este necesar să atragă după sine dezvoltarea întregii ţări
(economia naţională, asigurarea socială şi medicală, nivelul de trai al populaţiei, etc.) şi să nu
rămână la nivel de declaraţie.

2.2 Criterii şi modalităţi de integrare ale sistemului educaţional

Principalul document care stă la baza colaborării şi intenţiei de aderare a Republicii
Moldova la structurile Uniunii Europene este considerat Planul de Acţiuni Uniunea Europeană -
Republica Moldova. Planul de acţiuni este considerat a fi primul pas în procesul de integrare.
Acest plan este un document politic care stabileşte obiectivele strategice de cooperare, ce
încurajează intenţia de integrare a Republicii Moldova, şi care are drept scop avansarea
semnificativă a ajustării legislaţiei, normele şi standardele din Moldova la cele europene. În
Articolele 75 şi 76 sunt prezentate politica europeană referitor la educaţie şi tineret, şi măsurile
necesare de implementat din partea Moldovei pentru a corespunde standardelor europene. În
domeniul ajustării sistemului educaţional din Moldova la standardele europene şi la prevederile
Procesului de la Bologna (Articolul 75), Moldova va trebuie să întreprindă următoarele măsuri:
a) Implementarea reformei legislative şi a altor acţiuni cu scopul aderării la
Procesul de la Bologna;
b) Participarea la programul Tempus III, pentru examinarea posibilităţii de
creştere a resurselor umane şi capitalului uman;
c) Implicarea reprezentanţilor societăţii civile şi a partenerilor sociali în
reformarea învăţământului secundar profesional şi cel secundar;
d) Continuarea implementării programului naţional privind introducerea
tehnologiilor informaţionale în educaţie.
În domeniul intensificării cooperării în domeniul educaţiei, instruirii tineretului
(Articolul 76) sunt necesare următoarele măsuri:
a) Susţinerea schimbului şi oportunităţilor de studiu, în special participarea la
Programul Erasmus Mundus;
b) Intensificarea participării Moldovei la programul Tempus III;
c) Pregătirea pentru extinderea programului Tempus în domeniile învăţământului
secundar profesional şi cel al instruirii adulţilor;
d) Intensificarea schimbului de tineret şi cooperarea în domeniul instruirii non-
formale pentru tineret;
e) Sporirea promovării dialogului intercultural, schimbul de tineri şi cooperării
educaţionale non-formale prin intermediul programului Youth.
Alt document important este Pactul European de Tineret, care a fost propus de către
Franţa, Germania, Suedia, Spania la 2 octombrie 2004. La baza acestui document s-a aflat Cartea
Albă a Tinerilor elaborată de Comisia Europeană. Pactul European pentru Tineret pune în
discuţii aspectele legate de tineret, cum ar fi: educaţia, forţa de muncă, includerea socială,
mobilitatea. Acest pact este considerat un sprijin esenţial pentru atingea obiectivelor de la
Lisabona.

26
 Cooperarea Republicii Moldova cu Consiliul Europei în domeniul educaţiei include
următoarele aspecte, conform www.edu.md:
1. Cetăţănia democratică;
2. Procesul de la Bologna;
3. Predarea istoriei;
4. Procesul de renovare a curricumului şcolar;
5. Politica lingvistică;
6. Guvernarea învăţământului superior;
7. Instrumente de recunoaştere a calificărilor.
Aspecte ale integrării sistemului educaţional din Moldova la standardele europene au fost
formulate în Programul de modernizarea a sistemului educaţional din 16 august 2005. Aceste
aspecte sunt clasificate în modul următor:
I. Fundamentarea conceptuală-strategică a modernizării sistemului educaţional:
1. Elaborarea concepţiei dezvoltării învăţământului din Republica Moldova;
2. Elaborarea strategiei de dezvoltare a învăţământului din Republica Moldova,
anii 2005-2008;
II. Asigurarea legislativă a sistemului educaţional:
1. Elaborarea Codului de legi în domeniul învăţământului (legea cadru a
învăţământului, legea învăţământului secundar general, legea învăţământului
profesional nonuniversitar, legea învăţământului superior, legea privind
asigurarea calităţii învăţământului);
2. Ajustarea actelor legislative şi normative la Codul de legi în domeniul
învăţământului;
III. Acţiuni prioritare în vederea modernizării învăţământului preuniversitar:
1. Îmbunătăţirea calităţii educaţiei preşcolare, extinderea accesului la această
educaţie, promovarea unei noi culturi educaţionale;
2. Asigurarea accesului la învăţământul secundar-general de calitate pentru toţi
copiii de vârstă şcolară;
3. Asigurarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar cu pedagogi competitivi
4. Crearea condiţiilor pentru promovarea unui parteneriat al şcolii cu
autorităţile administraţiei publice locale şi comunitatea locală;
5. Integrarea şcolară şi socială a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;
6. Reformarea sistemului naţional de evaluare a rezultatelor şcolare;
IV. Acţiuni prioritare de modernizare a formării profesionale nonuniversitare:
1. Modernizarea procesului de formare profesională nonuniversitară;
V. Acţiuni prioritare în vederea modernizării învăţământului superior:
1. Asigurarea cadrului normativ de integrare europeană a învăţământului
superior:
 Elaborarea cadrului normativ privind organizarea învăţământului
superior în 2 cicluri;
 Aprobarea noului Nomenclator al domeniilor şi specializărilor pentru
pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţământ superior, elaborat
conform exigenţelor europene şi cerinţelor pieţei muncii;
 Elaborarea noului curriculum universitar. Definitivarea şi
implementarea standardelor educaţionale şi profesionale în
învăţământul superior;
 Elaborarea cadrului normativ de implementare a Sistemului
European de Credite Transferabile (ECTS);
 Implementarea suplimentului la diplomă;
 Crearea Centrului Naţional pentru Recunoaşterea Calificărilor
(ENIC/ NARIC);

27
  Elaborarea cadrului normativ privind realizarea schimburilor
interuniversitare de studenţi, cadre didactice şi cercetători;
 Reconceptualizarea structurii şi conţinutului învăţământului
postuniversitar, conform rigorilor europene ;
2. Asigurarea accesului la studiile superioare de calitate;
3. Îmbunătăţirea performanţelor personalului didactic şi a mecanismului de
promovare şi motivare a lor;
4. Susţinerea social-economică a tineretului studios;
5. Asigurarea dezvoltării şi funcţionalităţii infrastructurii şi bazei didactice a
învăţământului superior
VI. Informatizarea sistemului educaţional:
1. Implementarea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale în sistemul
educaţional;
2. Informatizarea managementului educaţional la toate nivelurile sistemului de
învăţământ (primar, secundar general, secundar profesional, mediu de specialitate,
învăţământul superior);
3. Implementarea modulelor de instruire la distanţă şi a manualelor electronice în
instituţiile pilot din învăţământul universitar şi cel mediu de specialitate;
4. Asigurarea condiţiilor pentru fiecare absolvent al şcolii profesionale, colegiului,
instituţiei de învăţământ superior să cunoască şi să aplice tehnologiile
informaţionale şi comunicaţionale în volumul prevăzut de ECDL (European
Computer driving Licence);
VII. Modernizarea mecanismelor de finanţare şi gestionare a finanţelor - Modernizarea
mecanismelor de finanţare a sistemului educaţional.
Reieşind din aceste măsuri necesare pentru ajustarea sistemului educaţional la standardele
europene fost elaborate şi adoptate unele acte normative, de exemplu: Nomenclatorul
specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţământ superior (Legea nr. 1070–
XIY din 22.06.2000); Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 902 din 29 august 2001 “Cu
privire la durata studiilor, titlurile şi calificările în învăţământul superior din Republica
Moldova”; Plan-cadru provizoriu pentru ciclul I (studii superioare de licenţă) aprobat prin
Ordinul M.E.T.S. nr. 202 din 01 iulie2005; Dispoziţie nr. 202 din 01 iulie 2005 cu privire la
instruirea concomitentă în două domenii înrudite; Concepţia standardelor de formare
profesională iniţială în învăţământul superior şi curriculum-ul universitar, care au fost aprobate
prin Hotărârea Colegiului Ministerului Educaţiei nr. 3.1 din 04 martie 2004; Hotărârea pentru
aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi postdoctoratului,
Nr. 914 din 26 august 2005; Ghid de implementare a Sistemului Naţional de Credite de Studiu
aprobat prin Hotărârea Colegiului M.E.T.S. nr. 3.1 din 23.02.2006 şi pus în aplicare prin
ordinul nr. 140 din 25.02.06; Regulamentul cu privire la ocuparea posturilor didactice în
instituţiile de învăţământ superior universitar aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1265 din 16
noiembrie 2004; Legea cu privire la evaluarea si acreditarea instituţiilor de învăţământ din
Republica Moldova nr. 423-XIV din 4 iunie 1999; Ordinul M.E.T.S. nr. 07-13-468 Cu privire la
modulul de formare a profesorilor din 17 august 2005; Plan-cadru pentru învăţământul superior
(universitar) aprobat prin Hotărârea Colegiului M.E.Ş. nr. 16 din 21.12.1999 şi Ordinul M.E.Ş.
nr. 607 din 26.10.2000. Instituţiile de învăţământ superior îşi elaborează sisteme interne de
management al calităţii, care vor gestiona procesele interne de asigurare a calităţii conform
standardelor naţionale şi celor europene.
Însă aşa acte legislative importante, cum sunt legea învăţământului secundar general,
legea învăţământului profesional nonuniversitar, legea învăţământului superior, legea privind
asigurarea calităţii învăţământului, au rămas numai la etapa de proiect şi nu au fost încă adoptate,
depăşind termenul din Programul de modernizare a sistemului de educaţie pentru anii 2005-
2006.

28
 Un factor important al integrării este considerat a fi participarea la programele ale
Comunităţii Europene în domeniul Educaţiei, Mobilităţii şi Instruirii. Din anul 1994 Republica
Moldova participă la programul TEMPUS - TACIS al Uniunii Europene, care acordă suport
instituţiilor de învăţământ superior în domeniile managementului universitar, dezvoltare
curriculară, cursuri de scurtă durată pentru susţinere instituţională, implementarea
managementului calităţii. Aproximativ 50% din proiecte în cadrul acestui program au inclus
modernizarea managementului universitar; dezvoltarea planurilor de studii şi programelor
analitice, inclusiv pentru specialităţi noi; reformarea predării unor noi discipline; formarea
instituţională; institution building – colaborarea dintre universităţile din Moldova cu cele din
Europa de Vest. Un rol aparte îl are implementarea tehnologiilor informaţionale în procesul
educaţional, din această cauză aproximativ 800 mii de Euro au fost alocate pentru procurarea
echipamentelor de birou şi sistemelor informaţionale, sisteme computerizate pentru evidenţa şi
gestionarea contigentului studenţesc, sisteme pentru managementul financiar universitar şi
managementul librăriei. O altă direcţie de colaborare, încadrată în programul TEMPUS, este
mobilitatea profesorilor din Moldova şi a celor din Europa de Vest, bazată pe schimbul de
experienţă didactică şi în domeniul cercetărilor ştiinţifice, cooperarea academică şi ştiinţifică
post-TEMPUS.
Începând cu anul 2007 până în anul 2013 a fost lansată o nouă generaţie de programe în
domeniul educaţiei, mobilităţii şi instruirii, la care va avea acces şi Republica Moldova. Aceste
programe înlocuiesc programele Socrates, Leonardo da Vinci şi TEMPUS III şi vor conţine
Programul Integrat pentru mobilitate şi cooperare şi Programul Tempus Plus, care au drept scop:
 Cel puţin 10% din elevi şi profesori să fie incluşi în COMENIUS
2007-2013
 Cel puţin 3 mln de studenţi incluşi în ERASMUS până în 2010
 Cel puţin 150 mii de bursieri pe an până în 2013
 Cel puţin 50 mii de adulţi pe an instruiţi în străinătate şi care să
predea peste hotarele ţărilor de origine, până în 2013.
Programul integrat constă din patru programe sectoriale, care au aşa domenii de activitate
ca dezvoltarea politicilor educaţionale, învăţarea limbilor, tehnologii informaţionale şi
diseminarea rezultatelor programelor, programul Jean Monnet. Aceste programe sunt:
 COMENIUS – învăţământul preuniversitar;
 ERASMUS – învăţământul superior şi de instruire;
 LEONARDO DA VINCI - învăţământul profesional iniţial şi
continuu;
 GRUNDTVIG – învăţământ pentru adulţi.
Programul TEMPUS Plus include învăţământul superior, învăţământul preuniversitar,
instruirea profesională şi instruirea pentru adulţi, şi care este realizat în patru filiere :
 Filiera Sistemelor include suportul pentru ţările partenere în
domeniile care afectează eficienţa sistemelor educaţionale şi de
instruire;
 Filiera Şcolara include suportul pentru ţările partenere în ceea ce
priveşte calificările şi elaborarea curriculei, achiziţionarea
cunoştinţelor de baza;
 Filiera Învăţământului Superior include suportul pentru ţările
partenere în reformele din învăţământul superior;.
 Filiera Educaţiei şi Instruirii Profesionale include instruirea pentru
adulţi.
Integrarea sistemului educaţional din Republica Moldova la standardele educaţionale
europene se efectuează de asemeni şi prin prisma Procesului de la Bologna, cu scopul aderării
la Spaţiul Unic European al Învăţământului Superior.

29
 2.3 Procesul de la Bologna în cadrul instituţiilor de învăţământ din
Republica Moldova
Procesul de la Bologna reprezintă baza creării Spaţiului Unic European al Învăţământului
Superior, care a fost propus de a fi creat până în anul 2010 de către statele europene, care în
număr de aproximativ 40 au aderat la acest proces. Scopul Procesului de la Bologna este
dezvoltarea economiei europene, bazate pe cunoaştere care este un factor esenţial creşterea
social-economică. Realizarea Spaţiului Unic European al Învăţământului Superior se bazează pe
ideea, că ţările membri ale Procesului de la Bologna trebuie să includă 5 principii sistemele
educaţionale naţionale:
1. Mobilitatea internaţională a cadrelor didactice şi a studenţilor - “Promovarea
mobilităţii prin depăşirea obstacolelor în ceea ce priveşte libera circulaţie” (Declaraţia
de la Bologna) “Miniştrii au reafirmat că trebuie de a continua promovarea mobilităţii
pentru a permite studenţilor şi a cadrelor didactice de a profita de bogăţia Spaţiului
european al învăţământului superior, de diversitatea culturilor şi a limbilor, de
varietatea sistemelor universitare.” (Comunicatul de la Praga)
2. Autonomia universităţilor - “Instituţiile de învăţământ superior din Europa au de
jucat un rol important în construcţia Spaţiului unic european al învăţământului
superior , bazându-se pe principiile fundamentale enunţate în 1988 în Magna Carta
Universitarum. Acest punct este de o importanţă capitală, deoarece independenţa şi
autonomia universităţilor sunt garanţii capacităţii sistemelor de învăţământ superior şi
de cercetare de a se adapta continuu la cerinţele şi aşteptările societăţi şi la progresul
ştiinţific.” (Declaraţia de la Bologna) “Miniştrii estimează necesitatea de a revigora
puterea decizională a instituţiilor de învăţământ în ceea ce priveşte organizarea
internă şi administrativă.” (Comunicat de la Berlin)
3. Participarea studenţilor în guvernarea învăţământului superior - “Miniştrii au
afirmat că studenţii trebuie să participe activ şi să contribuie atât în viaţa universitară
cît şi în stabilirea conţinutului educaţiei.” (Comunicatul de la Praga) “Miniştrii denotă
participarea constructivă a studenţilor în Procesul de la Bologna şi subliniază
necesitatea de includere continuă a lor, încă din faza incipientă, în noi activităţi
Studenţii sunt parteneri deplini în conducerea învăţământului superior. Miniştrii
denotă că măsurile naţionale, legale de asigurare a participării studenţilor sunt larg
răspândite în politica educaţională a învăţământului superior. Ei de asemenea cheamă
instituţiile şi organizaţiile studenţeşti să caute căi de implicare a studenţilor în
conducerea învăţământului superior.” (Comunicatul de la Berlin)
4. Învăţământul superior – o responsabilitate publică - “Ei (miniştrii) au susţinut
ideea că învăţământul superior trebuie să fie considerat un bun public şi că acesta este
şi va rămâne o responsabilitate publică…” (Comunicatul de la Praga)
5. Dimensiunea socială a Procesului de la Bologna - “Miniştrii au reafirmat
importanţa socială a Procesului de la Bologna. Necesitatea de a spori competitivitatea
trebuie să fie balansată cu obiectivele ameliorării condiţiilor sociale ale
Învăţământului superior european, urmărind scopul întăririi coeziunii sociale şi
reducerii inegalităţii sociale şi de gen atât la nivel naţional cît şi ca cel european.”
(Comunicatul de la Berlin).
În anul 1997 Republica Moldova a semnat Convenţia de la Lisabona privind
recunoaşterea calificărilor, care a fost în anul 1999 ratificată de către Parlament. În anul 2002 a
fost introdusă Anexa la Diplomă. Au fost adoptate modificări şi completări la Legea
învăţământului din 1995, au fost elaborate aşa acte ca Strategia învăţământului superior,
Nomenclatorul domeniilor specialităţilor de pregătire a cadrelor în instituţiile de învăţământ
superior, Programul de modernizare a sistemului educaţional din Republica Moldova. Aceştia
au fost nişte paşi care au adus ca la 19 mai 2005 la Bergen, în cadrul Conferinţei miniştrilor
europeni responsabili de învăţământul superior, Republica Moldova să adere la Procesul de la
Bologna, odată cu Armenia, Azerbaidjan, Georgia şi Ucraina.
30
 În Planul de Acţiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova se prevede implementarea
reformei legislative şi altor acţiuni pentru aderarea Republicii Moldova la Procesul de la
Bologna, cum ar fi promovarea unei autonomii mai mari a instituţiilor de învăţământ superior,
modernizarea curriculumului, introducerea sistemului de credite.
Pentru a facilita implementarea principiilor Procesului de la Bologna, a fost elaborat
Planul de acţiuni privind implementarea prevederilor Procesului de la Bologna în sistemului
învăţământului superior din Republica Moldova pentru anii 2005-2010, care are aceleaşi
principii ca şi Programul de modernizarea a sistemului educaţional referitor la învăţământul
superior:
1. Asigurarea cadrului normativ de integrare europeană a învăţământului superior;
2. Crearea şi asigurarea unui sistem comparabil de recunoaştere a actelor de studii
străine în Republica Moldova;
3. Asigurarea calităţii învăţământului superior;
4. Îmbunătăţirea performanţelor personalului didactic şi a mecanismului de
promovare şi motivare a lor;
5. Susţinerea social –economică a tineretului studios;
6. Asigurarea dezvoltării şi funcţionalităţii infrastructurii şi bazei didactice a
învăţământului superior;
7. Promovarea învăţământului continuu.
Implementarea prevederilor Procesului de la Bologna este declarat drept o prioritate şi în
Strategia de dezvoltare a învăţământului superior, are ca obiective creşterea calităţii
învăţământului universitar, intensificarea mobilităţii studenţilor şi cadrelor didactice, preluarea şi
implementarea valorilor educaţionale universitare europene în sistemul educaţional din Moldova,
şi care include următoarele măsuri pentru a eficientiza procesul aderării la Spaţiul Unic European
al Învăţământului Superior:
 trecerea învăţământului superior universitar la două cicluri începând cu 1
septembrie 2005 şi elaborarea noilor programe de studii: studii superioare de
licenţă, cu o durată de 3-4 ani şi studii superioare de masterat cu o durată de 1-2
ani;
 elaborarea şi implementarea standardelor educaţionale universitare;
 elaborarea unui cod de legi a învăţământului în vederea compatibilizării acestuia cu
rigorile şi cerinţele Uniunii Europene;
 elaborarea noului Nomenclator al specialităţilor pentru învăţământul superior
universitar;
 elaborarea şi implementarea Sistemului European de Credite Transferabile de
Studii (ECTS);
 implementarea suplimentului la diplomă, model unic european – Diploma
Supliment, care va fi eliberată la cerere.
Aceleaşi obiective ale Strategiei învăţământului superior sunt formulate şi în Programul
de realizare a Strategiei integrării învăţământului superior din republica în contextul Procesului
de la Bologna, care prevede:
 Asigurarea stării prioritare a educaţiei în contextul politicii statului RM;
 Ralierea sistemului din RM la spaţiul educaţional unic european;
 Asigurarea calităţii învăţământului superior din RM;
 Asigurarea competitivităţii şi cadrelor din RM in spaţiul european;
 Crearea unui mecanism de dezvoltare şi evaluare a eficientei procesului şi
rezultatului superior în cadrul sistemului învăţământului din RM prin standardele
de formare profesionala iniţiala şi continua, elemente ale curriculum-ului
universitar;
 Crearea mecanismelor de colaborare între instituţiile de învăţământ superior din
ţară şi de peste hotare;

31
  Asigurarea parteneriatului profesor-student în cadrul organizării / monitorizării
procesului de învăţământ;
În contextul Procesului de la Bologna s-au operat modificări şi completări în Legea
Învăţământului din 1995, care prevăd trecerea învăţământului superior la două cicluri de studii.
Ciclul I are o durată de 3-4 ani şi se finalizează cu obţinerea diplomei de licenţa echivalentă cu
calificarea bachelor în spaţiul european. Ciclul II are o durată de 1-2 ani şi se va finaliza cu
obţinerea diplomei de master. Pentru a facilita recunoaşterea academică, studiile superioare se
realizează prin acumularea creditelor transferabile de studii de către fiecare student. Pentru
ciclul II de studii, conform modificărilor legislative, vor fi admişi la studii 50% din absolvenţii
ciclului I cu diplome de licenţă.
Modul de implementare a creditelor de studii se efectuează în conformitate cu
recomandările Ghidului Utilizatorului Sistemului European de Credite Transferabile (ECTS)
ediţia 2005, elaborat de Directoratul General pentru Educaţie şi Cultură (Directorate-General for
Education and Culture) din cadrul Comisiei Europene, şi sub supravegherea Ministerului
Tineretului şi Educaţiei cu scopul ajustării şi monitorizării aplicării sistemului de credite de
studii în instituţiile universitare din Moldova.
Ghidul de implementare a Sistemului Naţional de Acumulare şi Transfer al Creditelor de
Studii a fost elaborat cu scopul de a completa următoarele acte legislative: Legea învăţământului
nr. 547-XIII din 21 iulie 1995, modificată prin Legea nr. 71 - XYI din 05 mai 2005; Legea
învăţământului, privind organizarea învăţământului superior pe cicluri; Legea nr.142-XYI din 07
iulie 2005 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor de formare profesională şi al
specialităţilor pentru pregătirea cadrelor în instituţiile de învăţământ superior, ciclul I; Planului-
cadru provizoriu pentru ciclul I (studii superioare de licenţă), aprobat prin ordinul Ministrului
Educaţiei şi Tineretului.
În prezent majoritatea universităţile din Republica Moldova au început implementarea
Sistemului European de Credite Transferabile, după forma 60 credite – anul de studiu şi 30
credite – un semestru de studiu. Numărul minim de credite, necesar pentru ca studentul să fie
promovat în anul următor de studiu, a fost individual stabilit de fiecare instituţie de învăţământ
reieşind din propriul specific, de exemplu: Universitatea Tehnică din Moldova – 50 puncte
credit, Universitatea Agrară de Stat din Moldova – 54 puncte credit, Universitatea de Stat din
Moldova – 60 puncte credit, Universitatea Liber Internaţională din Moldova – 60 puncte credit.
Alt aspect important de integrare la standardele europene şi aderare la Procesul de la
Bologna este reforma curriculumului universitar, care reprezintă una din priorităţile politicii
educaţionale la nivel naţional. Modernizarea curriculumului este influenţat de asemeni de factorii
sociali, economici, educaţionali, care reprezintă situaţia actuală din societate. Curriculumul
universitar trebuie orientat spre valorile individuale, sociale şi profesionale şi trebuie să
corespundă exigenţilor naţionale, dar şi celor europene. Conform opiniei Ministerului Educaţiei
şi Tineretului, următorii factori impun renovarea curriculumului:
1. Necesitatea stabilirii continuităţii optime între învăţământul preuniversitar şi cel
universitar;
2. Ajustarea curriculumului universitar la standardele de formare profesională iniţială;
3. Aderarea la Procesul de la Bologna şi orientarea la tendinţele dezvoltării curriculare
pe plan naţional şi internaţional.
Mobilitatea academică este realizată în cadrul programelor internaţionale, acordurilor
bilaterale, schimburilor transfrontaliere de cadre didactice şi studenţi. Un program care asigură
mobilitatea academică este considerat programul TEMPUS-TACIS. Alte programe de mobilitate
sunt desfăşurate de către Alianţa Franceză, Agenţia Universitară Francofonă, Programul German
de Schimb Academic, şi în cadrul Pactului de Stabilitate privind Europa de Sud-est. Altă metodă
care promovează mobilitatea academică sunt protocoalele de colaborare ale Ministerului
Educaţiei şi Tineretului cu ministerele de resort din diferite ţări.
Pentru o participare mai activă la programele de mobilitate, mai ales la nivelul
învăţământului superior, este necesar de a îmbunătăţi situaţia referitor la studierea limbilor
32
străine în cadrul instituţiilor universitare. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică,
ponderea studenţilor care îşi fac studiile în limbi străine este în scădere. Dacă în anul de studii
2001/2002 – 5,1% din totalul studenţilor studiau limbile străine, atunci în anul de studii
2004/2005 această pondere era numai de 3,9% din totalul studenţilor. Este cunoscută dorinţa
structurilor europene pentru promovarea studierii limbilor de circulaţie europeană, care va avea
ca efect eficientizarea mobilităţii, atât a cadrelor didactice şi cât şi a studenţilor. În acest caz este
necesară promovarea studierii limbilor străine şi în cadrul instituţiilor din Republica Moldova.
3
2.6
2.5 2.3
2.2
2.1
1.9
2
1.6
1.4
1.5 1.3
%

1 0.8

0.5 0.3 0.3 0.3 0.2 0.3 0.2 0.2

0
2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005
Engleză Franceză Germană alte

Fig. 2.1 Ponderea studenţilor ce îşi efectuează studiile în limbi străine

Conform Legii învăţământului din 21 iulie 1995, Ministerul Educaţiei şi Tineretului este
responsabil pentru recunoaşterea şi echivalarea calificărilor, care poate fi studiată sub
următoarele aspecte:
 Recunoaşterea de către Moldova a studiilor şi calificărilor cetăţenilor din
Republica noastră, obţinute în străinătate;
 Recunoaşterea de către Moldova a studiilor şi calificărilor ce aparţin
studenţilor /cetăţenilor străini;
 Recunoaşterea în străinătate a studiilor şi calificărilor obţinute de către
cetăţenii Republicii noastre sau cetăţenii străini în cadrul instituţiilor din
Republica Moldova.
Recunoaşterea şi echivalarea calificărilor se efectuează conform legislaţiei din domeniul
educaţional din Republica Moldova, convenţiilor internaţionale şi recomandărilor elaborate de
Consiliul Europei, Comisia Europeană, UNESCO/CEPES. Iar în anul 1997 Republica Moldova a
semnat Convenţia de la Lisabona, ratificată şi de Parlamentul Republicii Moldova. Funcţiile
Ministerului Educaţiei şi Tineretului (www.edu.md) referitor la recunoaşterea diplomelor
include:
 elaborarea criteriilor şi mecanismelor de recunoaştere şi echivalenţă a
Diplomelor universitare şi postuniversitare;
 participarea specialiştilor din ţară la negocierile ce ţin de acordurile bilaterale
şi multilaterale privitor la recunoaşterea şi echivalenţa reciprocă a Diplomelor
şi titlurilor ştiinţifice;
 crearea unei surse de informaţii cu referire la: sistemele de învăţământ în
diferite ţări, statutul instituţiilor de învăţământ, privitor la studii şi condiţiile
de admitere, etc, selectate din informaţia primită prin intermediul organizaţiei
ENIC-NARIC;
 distribuirea informaţiei de către organizaţiile ENIC-NARIC, UNESCO,
CEPES, UIA etc., despre sistemul şi instituţiile de învăţământ din Republica
Moldova;
33
  cooperarea cu diferite Centre de recunoaştere şi echivalenţă din străinătate, la
care contribuie legăturile directe, vizitele de studiu, seminarele etc.;
 recunoaşterea Diplomelor ce aparţin cetăţenilor străini, cu scopul de a obţine
permisiunea de desfăşurare a activităţii profesionale.
Prin Hotărârea Ministerului Educaţiei Nr. 143 din anul 2002 s-a introdus decizia, ca
instituţiile învăţământului superior din Republica Moldova să elibereze studenţilor o Anexă la
Diplomă, care este elaborată conform recomandărilor CEPES, Consiliului Europei şi UNESCO.
Această anexă se eliberează în limba română şi engleză, oferă explicaţia a conţinutului şi
nivelului calificărilor oferite de instituţia de învăţământ, şi constă din 6 compartimente:
1. Informaţia despre deţinătorul Diplomei;
2. Informaţia despre Diplomă;
3. Informaţia despre nivelul calificărilor;
4. Informaţia despre conţinutul şi rezultatele obţinute;
5. Informaţia despre rolul Diplomei;
6. Informaţie suplimentară;
7. Atestarea Anexei;
8. Informaţia despre sistemul naţional al învăţământului superior.

2.4 Dificultăţile şi progresele procesului de integrare a sistemului

educaţional din Moldova
În procesul integrării europene a sistemului educaţional din Moldova s-au înregistrat atât
progrese, cât şi un şir de obstacole, care până în prezent nu au fost eliminate.
În calitate de progrese poate fi numită aderarea Republicii Moldova la Procesul de la
Bologna şi toţi paşii, care au fost necesari pentru această aderare. Cu acest scop au fost
modificată şi completată legislaţia existentă în domeniul învăţământului sau elaborate unele acte
legislative şi normative noi. Însă cum a fost menţionat mai sus, unele acte legislative de o
importanţă majoră, ca legea învăţământului secundar general, legea învăţământului profesional
nonuniversitar, legea învăţământului superior, legea privind asigurarea calităţii învăţământului,
nu au depăşit faza de proiect, fapt ce întârzie reforma sistemului educaţional.
Este de asemeni un fapt important, că învăţământul a fost declarat o prioritate naţională la
nivel de legislaţie, şi au fost elaborate un şir de programe şi strategii care au drept obiectiv
modernizarea învăţământului la toate treptele sale (învăţământul preşcolar, învăţământul
preuniversitar, învăţământul secundar profesional, învăţământul mediu de specialitate,
învăţământul universitar şi învăţământul postuniversitar. Unele dintre aceste documente pot fi
enumerate:
 Programul de modernizare a sistemului educaţional din
Republica Moldova;
 Strategiei învăţământului superior;
 Programul de realizare a Strategiei integrării învăţământului
superior din republica în contextul Procesului de la Bologna;
 Strategia de creştere economică şi reducere a sărăciei;
 Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului până în anul 2015;
 Planul Naţional de Dezvoltare pentru anii 2008-2011.
Alte progrese pot fi enumerate în deosebi în cadrul învăţământului superior, aşa ca
trecerea la două cicluri de studii ale învăţământului universitar, implementarea sistemului
european de credite transferabile, implementarea sistemelor de calitate în cadrul instituţiilor de
învăţământ, reorganizării programei de învăţământ cu tendinţa de unificare / armonizare a
planurilor de învăţământ pentru specialităţile înrudite, ridicarea nivelului de transparenţă a
procesului de învăţământ, modernizarea curriculumului universitar, revizuirea principiilor de
evaluare a studenţilor, dar şi a elevilor, implicarea si participarea studenţilor în alcătuirea
traseului propriu de studii – prin selectarea cursurilor la alegere, iar pe de alta parte - creşterea

34
flexibilităţii planurilor de învăţământ şi diversificarea gamei de opţiuni pentru studenţi, creşterea
gradului de implicare si responsabilitate a cadrelor didactice şi a studenţilor.
Principalul impediment în modernizarea sistemului educaţional este finanţarea
insuficientă a învăţământului. Este ca un cerc vicios, învăţământul este subfinanţat, deoarece
economia înregistrează un nivel scăzut de dezvoltare. Şi invers criza social-economică se
aprofundează, deoarece sistemul educaţional nu are puterea necesară să promoveze modernizarea
societăţii. Nivelul scăzut de finanţare a avut consecinţe negative asupra dezvoltării sistemului
educaţional, cum ar fi plecarea cadrelor didactice tinere şi celor calificate; lipsa motivării a
cadrelor didactice; învechirea bazei tehnico-didactice şi insuficienţa materialelor didactice noi;
înrăutăţirea condiţiilor de studii sau chiar închiderea unor instituţii de învăţământ; lipsa finanţelor
pentru implementarea diferitor proiecte de modernizare, inclusiv pentru cercetări ştiinţifice; şi
chiar limitează sau întârzie implementarea obiectivelor naţionale de dezvoltare a sistemului
educaţional.
Altă dificultate poate fi considerată comunicarea deciziilor pe verticală – de sus în jos, de
la nivelul autorităţilor guvernamentale către instituţiile de învăţământ. Pe când ar fi benefic un
dialog social între toate părţile implicate în procesul de modernizare a sistemului educaţional,
informarea, implicarea, motivarea participanţilor. Orice reformă poate deveni mai eficientă,
numai când executorii conştientizează beneficiile acestei reforme şi nu doar este aplicată
automat, fără careva motivaţie. Un punct de vedere, care nu poate fi ignorat este cel al agenţilor
economici, care beneficiază de forţa de muncă instruită în instituţiile de învăţământ. Nu de
puţine ori, angajatorii menţionează că absolvenţii instituţiilor de învăţământ nu sunt capabili de
aplica în practică cunoştinţele obţinute în timpul anilor de studii. Un alt motiv invocat este
nivelul necorespunzător de cunoştinţe, cel care rezultă din nivelul predării în cadrul instituţiilor
de învăţământ. Implementarea managementului calităţii în cadrul acestor instituţii nu trebuie să
poarte un caracter formal. Absolvenţii sunt primii beneficiari ai sistemelor de calitate în cadrul
unităţilor de învăţământ şi ei vor face faţă concurenţii atât pe piaţa locală a muncii, cât şi pe cea
europeană. Atât timp cât nici o instituţie de învăţământ din Republica Moldova nu este
menţionată în primele 500 de instituţii de învăţământ superior pe plan mondial, nu poate fi vorba
de recunoaşterea reală a diplomelor de absolvire şi angajarea acestor absolvenţi pe piaţa muncii
europeană. Intenţiile politicii europene de unificare a sistemului educaţional şi recunoaşterea
diplomelor de licenţă poate fi valabil pentru Moldova numai când vor asigura nivelul
corespunzător al calităţii studiilor. Din aceeaşi cauză procesul de mobilitate este direcţionat din
Republica Moldova spre Europa de Vest, studenţii, cercetătorii şi cadrele didactice din ţările
europene nu sunt interesate de instituţiile din Moldova. Alt fapt cu efect negativ în viitor este
acela că, participanţii la programele de mobilitate din Moldova în cadrul universităţilor europene,
dacă au posibilitate să se încadreze pentru o perioadă îndelungată la universităţile gazdă, refuză
să se întoarcă în Moldova. Afluxul de „materie cenuşie” şi plecarea cadrelor didactice din
instituţiile din Moldova va afecta nivelul calităţii studiilor.
În domeniul mobilităţii sunt rezerve de dezvoltare şi intensificare participării la aceste
programe. Este necesară informarea mai desfăşurată candidaţilor, intensificarea studierii limbilor
străine, pentru ca experienţa obţinută din programele de mobilitate să fie implementată în ţara de
origine. Şi de asemeni pentru a evita afluxului de cadre şi studenţi, este necesar de a crea condiţii
de lucru pentru cadrele didactice şi cercetători, dar şi condiţii de studii pentru studenţi.
Modernizarea sistemului educaţional şi integrarea europeană nu este numai preocuparea
sectorială al Ministerului Educaţiei şi Tineretului. Numai prin interacţiunea autorităţilor
guvernamentale, a societăţii, a instituţiile de învăţământ şi agenţii economici se pot obţine
rezultatele scontate. Atragerea finanţelor extrabugetare de asemeni poate soluţiona deficitul creat
în prezent. Unele surse extrabugetare pot fi atrase prin cointeresarea sectorului privat, atragerea
finanţării pentru proiecte de cercetare şi de studii, şi chiar legalizarea asociaţiilor părinteşti.

Concluzie

35
 Unul din avantajele de bază ale integrării europene a sistemului educaţional din
Republica Moldova ar trebui în primul rând să fie beneficiul dezvoltării economice şi sociale a
ţării. Este necesară integrarea europeană pentru ajustarea Moldovei la nivelul de trai european, la
dezvoltarea economiei, societăţii şi progresului tehnico-ştiinţific. Nu integrarea în sine trebuie să
fie un scop final, dar beneficiile acestui proces.
Însăşi politica europeană de modernizare şi reformare a sistemului educaţional are ca
obiectiv principal dezvoltarea unei economiei europene bazată pe cunoştinţe, care să devină o
economie lider pe piaţa mondială, care să asigure un nivel înalt de trai populaţiei, care să fie
promotorul dezvoltării şi progresului.
Pentru a atinge aceste obiective, Republica Moldova trebuie să depună eforturi enorme.
O perioadă îndelungată declinul social-economic a avut o influenţă nefastă asupra sistemului
educaţional, şi în special subfinanţarea care avut urmări extrem de negative. Din această cauză
mai este mult de lucru pentru a corecta situaţia în domeniul învăţământului şi apoi de a ajunge la
nivelul cerinţelor europene. Cu scopul integrării eficiente în cadrul sistemului educaţional
european, este necesară informarea şi colaborarea între toate părţile participante la procesul
reformării învăţământului: Guvernul şi subdiviziunile sale, instituţiile de învăţământ,
managementul acestor instituţii şi cadrele didactice, elevii şi studenţii, părinţii, agenţii economici
şi societatea civilă. Numai prin motivarea şi cointeresarea tuturor părţilor participante, integrarea
europeană a sistemului educaţional din Republica Moldova va avea rezultate reale şi nu formale,
la nivel de declaraţii.

Bibliografie
1. “Statistical portrait of the European Union 2007”, European Communities, 2006
2. „Information society statistics”, European Communities, 2003
3. „Key data on Education in Europ 2005”, ECSC-EC-EAEC, Brussel/Luxembourg, 2005
4. Key figures on Europe. Statistical Pocketbook 2006”, European Communities, 2006
5. „General report on current status of higher education in the Black Sea region”, BSUN-
TSURE-YIET, 2002
Documente legislative:
1. Proiectul „Legii cu privire la învăţământul superior în Republica Moldova”
2. Legea învăţământului” nr. 547 din 21 iulie 1995
3. Strategia învăţământului superior din Republica Moldova în contextul Procesului
Bologna, din 24 mai 2004
4. Lege privind aprobarea Strategiei de Creştere Economica si Reducere a Sărăciei (2004-
2006), 02 decembrie 2004.
5. Strategia de Creştere Economica şi Reducere a Sărăciei 2004-2006
6. Legea cu privire la evaluarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ din Republica
Moldova, 16 iulie 1997
7. Legea privind aprobarea Regulamentului de Evaluare şi Acreditare a instituţiilor de
Evaluare şi Acreditare a instituţiilor de învăţământ, 04 iunie 1999
8. Decizia de Guvern referitor la crearea Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare
Academică (CNEAA), pe lângă Guvernul Republicii Moldova, 11 decembrie 1999
9. Lege privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor de formare profesionala si al
specialităţilor pentru pregătirea cadrelor in instituţiile de învăţământ superior, ciclul I, 7
iulie 2005
10. Programul de modernizare a sistemului educaţional aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr.863, 16 august 2005
11. Ordinul M.E.T.S. nr. 07-13-468 Cu privire la modulul de formare a profesorilor, 17
august 2005

Web-site-uri
1. Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului din Republica Moldova, www.edu.md
36
2. Biroul Naţional de Statistică din Republica Moldova, www.statistica.md
3. European Statistical Data Support http://ec.europa.eu/eurostat
4. Centrul de Strategii si Tehnologii Universitare PRO Bologna, www.alamamter.md
5. Asociaţia pentru Dezvoltare si Sprijin al Cercetărilor Ştiinţifice in Republica Moldova
MRDA, www.mrda.md
6. Fundaţia Soros în Moldova, www.sosros.md
7. Serviciul German de Schimb Academic, DAAD www.daad.de
8. Ambasadei Statelor Unite în Republica Moldova, www.usembassy.md
9. Serviciul de Cooperare şi de Acţiune Culturală al Ambasadei Franţei, www.alfr.md
10. Universitatea de Stat din Moldova, www.usm.md
11. Academia de Studii Economice din Moldova, www.asem.md
12. Universitatea Tehnică din Moldova, www.utm.md
13. Universitatea Agarară de Stat din Moldova, www.uasm.md
14. Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testimiţeanu”, www.usmf.md
15. Universitatea Liber Internaţională din Moldova, www.ulim.md
16. Universitatea Cooperatist Comercială din Moldova, www.uccm.md

37
Anexa Nr. 1
Descrierea nivelelor educaţionale conform „Legii Învăţământului” Nr. 547-XIII din 21 iulie
1995
Tabelul 1 Nivelurile sistemului educaţional din Republica Moldova
Învăţământul preşcolar
Învăţământul primar
Învăţământul gimnazial
Învăţământul liceal
Învăţământul secundar
profesional
Învăţământul preşcolar constituie prima treaptă a
sistemului de educaţie şi instruire. El reprezintă un sistem
de instituţii antepreşcolare şi preşcolare de diverse tipuri,
de stat şi private, cu diferite programe de funcţionare, ce
corespund standardelor educaţionale.
Învăţământul primar contribuie la formarea copilului ca
personalitate liberă şi creativă, la dezvoltarea capacităţilor
intelectuale, a deprinderilor trainice de citit, scris şi
calcul, asigurând dezvoltarea aptitudinilor de comunicare
şi a competenţelor de examinare într-o limbă modernă.
Învăţământul primar cuprinde clasele I-IV şi se
organizează ca învăţământ de zi şi în şcoli primare, care
pot funcţiona ca unităţi separate sau în cadrul şcolilor
secundare generale.
Învăţământul gimnazial este obligatoriu şi se organizează
ca învăţământ de zi cu clasele V - IX.
Învăţământul gimnazial asigură dezvoltarea aptitudinilor
şi capacităţilor intelectuale ale elevului, concepute drept
nivel definitoriu în formarea personalităţii, orientarea
profesională şi pregătirea către învăţământul liceal sau
profesional.
Învăţământul liceal asigură o pregătire teoretică
fundamentală şi formarea unei ample culturi generale,
necesare pentru continuarea studiilor în învăţământul
superior, mediu de specialitate sau în instituţii de
învăţământ secundar profesional.
Durata învăţământului liceal cu frecvenţă la zi este de 3
ani (clasele X - XII).
Învăţământul secundar profesional asigură pregătirea într-
o meserie(profesie),precum şi perfecţionarea şi
recalificarea muncitorilor calificaţi şi a persoanelor
disponibilizate.
Învăţământul secundar profesional şi organizează ca
învăţământ de zi ori seral în şcoli profesionale şi în şcoli
de meserii.
38
Învăţământul mediu de Învăţământul mediu de specialitate se realizează în
specialitate colegii şi asigură pregătirea cadrelor de specialitate cu
caracter aplicativ pentru economia naţională şi sfera
socială.
Admiterea la studii în colegii se efectuează pentru
absolvenţii de gimnaziu, de şcoală medie de cultură
generală, de liceu şi de şcoală profesională.
În funcţie de studiile dobândite şi de specialitatea aleasă,
învăţământul mediu de specialitate are durata de 2-4 ani:
pentru persoanele cu studii gimnaziale – 4 ani şi pentru
cele cu studii medii de cultură generală sau de liceu - 2
ani, iar în ceea ce priveşte profilul “Medicină”, termenele
vor fi de 5 şi, respectiv, 3 ani. Pentru persoanele admise
la studii în colegiu în baza studiilor gimnaziale se asigură
învăţământul liceal şi susţinerea examenului de
bacalaureat.
Învăţământul superior Învăţământul superior are drept scop:
- formarea unei personalităţii multilateral dezvoltate şi
creative, pregătirea, perfecţionarea şi recalificarea la
nivel superioara specialiştilor şi a cadrelor ştiinţifice
în diverse domenii;
- asigurarea aspiraţiilor personalităţii de a-şi aprofunda
şi extinde studiile;
- promovarea cercetării ştiinţifice şi implementarea
rezultatelor ei;
- păstrarea, îmbogăţirea şi propagarea patrimoniului
ştiinţific, tehnic, artistic şi cultural.
Învăţământul superior se realizează prin instituţii de
învăţământ superior: universităţi, academii şi institute.
Admiterea în învăţământul superior se face prin concurs,
în baza diplomei de bacalaureat, a atestatului de studii
medii sau a actului echivalent de studii, după criterii
generale stabilite de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei.
Învăţământul Învăţământul postuniversitar este organizat pentru titularii
postuniversitar diplomelor de licenţă sau ai diplomelor postuniversitare şi
asigură specializarea într-un domeniu sau extinderea şi
perfecţionarea pregătirii ştiinţifice şi pedagogice.
Învăţământul postuniversitar se realizează prin masterat
doctorat, postdoctorat, rezidenţiat, secundariat, cursuri de
specializare şi perfecţionare, organizate în instituţiile de
învăţământ superior acreditate în acest scop sau în
instituţiile de cercetări ştiinţifice. În învăţământul medical
pregătirea postuniversitară prin rezidenţiat este
obligatorie.

39
40
Anexa Nr. 2
Date statistice referitor la sistemul educaţional din Republica Moldova
Sursa: Biroul Naţional de Statistică (www.statistica.md)

Tabelul 1 Cheltuieli pentru învăţământ din bugetul consolidat

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004* 2005*

Milioane lei (preţuri curente) 641 574.5 718.7 923.4 1240.1 1498.3 2168.9 2696.9
Cota-parte în cheltuielile totale bugetare, % 21.2 16.4 16.8 21.3 23.9 24.3 19.3 19.4

Tabelul 2 Instituţii preşcolare

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Numărul de instituţii preşcolare 1399 1201 1135 1128 1192 1246 1269 1295
Numărul de locuri în instituţiile preşcolare, mii 166,6 152,4 143,7 145,6 150,2 154,0 156,1 159,1
Numărul de copii în instituţiile preşcolare, mii 126,0 101,0 93,7 96,5 104,0 106,5 109,7 113,1
Cadre didactice, mii 13,2 9,8 8,9 9,0 9,6 9,8 10,0 10,3
Numărul de copii la 100 de locuri 76 66 65 66 69 69 70 71
Numărul de copii la un cadru didactic 10 10 11 11 11 11 11 11

41
 Tabelul 3 Numărul de şcoli, gimnazii şi licee
1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Instituţii de stat şi nestatale

Numărul de instituţii – total 1556 1565 1573 1584 1587 1583 1577 1558
Şcoli de zi 1549 1558 1566 1577 1580 1576 1570 1551
Şcoli primare 107 113 115 120 120 119 116 104
Gimnazii 631 650 674 674 672 669 667 664
Licee 143 153 183 198 211 284 369 387
Şcoli medii 625 601 554 546 538 466 380 359
Şcoli pentru copii cu deficienţe în 43 41 40 39 39 38 38 37
dezvoltarea intelectuală sau fizică
Şcoli serale 7 7 7 7 7 7 7 7
Numărul de elevi – total, mii 653.2 645.2 613.2 620.3 605.2 580.5 548.5 519
Numărul de elevi în şcolile de zi 650,7 643,1 629,3 618,4 603,4 578,7 546,6 517,0
Şcoli primare 18,8 18,8 19,2 19,5 18,5 17,2 15,8 13,9
Gimnazii 136,2 144,6 150,4 146,5 141,9 135,0 126,7 119,3
Licee 106,5 112,9 134,6 138,0 146,6 194,7 233,4 236,5
Şcoli medii 380,8 356,7 313,1 301,7 282,6 220,3 162,5 142,5
Clase:
pe lângă colegii 2,7 4,7 6,4 7,4 8,3 6,2 3,2 0,2
pe lângă universităţi – – 0,5 0,4 0,7 0,5 0,1 _
Şcoli pentru copii cu deficienţe în 5,7 5,4 5,1 4,9 4,8 4,8 4,9 4,5
dezvoltarea intelectuală sau fizică
Numărul de elevi în şcolile serale 2,5 2,1 1,9 1,9 1,8 1,8 1,9 2,0
Numărul de elevi la 10000 locuitori 1790 1770 1737 1710 1671 1607 1522 1438
Cadre didactice – total, mii 44.9 43.3 42.4 42.6 41.7 42.7 41.1 41
Cadre didactice în şcolile de zi 44,8 43,2 42,3 42,5 41,6 42,6 41,0 40,9
Cadre didactice în şcolile serale 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1

42
Instituţii nestatale
Numărul de instituţii – total 18 22 27 33 35 35 35 28
Şcoli primare 3 1 1 1 – – 1 –
Gimnazii 2 6 5 4 3 2 4 4
Licee 11 14 20 27 31 32 30 24
Şcoli medii 2 1 1 1 1 1 – –
Numărul de elevi – total 2716 3455 6369 7414 7072 7023 6195 4998
Şcoli primare 224 108 105 40 – – 37 –
Gimnazii 227 492 496 357 312 161 622 711
Licee 1983 2662 5522 6626 6459 6264 5412 4287
Şcoli medii 148 40 44 55 40 45 – –
Clase:
pe lângă colegii 134 153 202 272 261 553 124 –
pe lângă universităţi – – – 64 – – – –
Cadre didactice, mii 0,2 0,4 0,6 1,1 1,0 1,0 0,9 1,0

Tabelul 4 Dinamica structurii cadrelor didactice în instituţii de învăţământ preuniversitar

2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Profesori total, pers. 42271 42537 41631 42605 41005 40877
cu vechime de muncă pedagogică de:
până la 3 ani 3339 3321 3632 3794 3442 3488
3-8 ani 4109 4009 3633 3867 3687 3762
8-13 ani 5587 5477 5029 4481 3968 3707
13-18 ani 7235 7222 6684 6271 5809 5236
18 ani şi peste 22001 22508 22653 24192 24099 24704
În procente - total 100% 100% 100% 100% 100% 100%
cu vechime de muncă pedagogică de:
până la 3 ani 7.9% 7.8% 8.7% 8.9% 8.4% 8.5%
3-8 ani 9.7% 9.4% 8.7% 9.1% 9.0% 9.2%
43
8-13 ani 13.2% 12.9% 12.1% 10.5% 9.7% 9.1%
13-18 ani 17.1% 17.0% 16.1% 14.7% 14.2% 12.8%
18 ani şi peste 52.0% 52.9% 54.4% 56.8% 58.8% 60.4%

Tabelul 5 Studierea limbilor străine în şcolile de zi, gimnazii şi licee1

1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Numărul de şcoli, gimnazii şi licee, în care 1451 1469 1512 1515 1524 1529 1529 1511
se ţin cursuri de limbă străină
din care:
engleză 530 548 620 641 650 677 707 715
franceză 1187 1263 1265 1275 1278 1276 1272 1258
germană 135 129 127 144 141 141 143 138
italiană 5 4 6 8 8 7 9 9
spaniolă 36 29 36 33 29 27 32 27
turcă 2 2 3 3 3 3 4 4
latină 6 16 20 23 25 25 90 87
alte limbi 2 4 2 4 1 2 3 1
Numărul de elevi care studiază limbi 557,2 564,0 573,6 576,6 579,0 564,4 497,5 470,6
străine, mii
engleză 188.2 192 199.9 205.4 213 215.3 212.4 209.3
franceză 344.2 344.6 343.7 338.7 335 320.5 303.4 282.6
germană 19.1 20.6 21 22.3 21 20.5 19.8 17.7
italiană 1 1,3 1,3 1,3 1,6 1,4 0,4 1.4
spaniolă 4.2 4,3 4,8 4,4 4,4 3,7 4,3 3.2
turcă 0.2 0,3 0,4 0,5 0,5 0,5 0,7 0.8
latină 0.3 0,8 2,4 3,2 3,4 2,4 7,0 7.3
alte limbi 0 0,1 0,1 0,8 0,1 0,1 0,7 0.1
1
Fără şcolile pentru copii cu deficienţe în dezvoltarea intelectuală sau fizică

44
 Tabelul 6 Absolvenţii gimnaziilor, şcolilor medii de cultură generală şi liceelor (mii pers.)

1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

Au absolvit gimnaziul 59.9 50.9 60.2 56.5 59.9 59.5 60.5 57.8

Au absolvit şcoala medie de cultură generală, liceul 25.9 28 24.2 25.7 26.3 29.5 32.2 31.6
din care:
de zi 25,3 27,4 23,6 25,0 25,6 28,8 31,4 30,6
serală 0,6 0,6 0,6 0,7 0,7 0,7 0,8 1,0

Tabelul 7 Instituţiile învăţământului secundar profesional

1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Numărul de instituţii 87 81 80 82 83 83 81 78
Şcoli de meserii 35 29 27 29 30 29 28 26
Şcoli profesionale 52 52 53 53 53 54 53 52
Numărul de elevi 32476 22972 22804 22999 22647 22757 22696 25005
Şcoli de meserii 6187 5021 4501 4393 4596 4825 4590 4209
Şcoli profesionale 26289 17951 18303 18606 18051 17932 18106 20796
Numărul de elevi la 10000 locuitori 89 63 63 63 63 63 63 70

45
 Tabelul 8 Înmatricularea în instituţiile învăţământului secundar profesional

1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Înmatriculaţi 17220 16735 15951 16661 16474 16701 15554 15424

Şcoli de meserii 4678 4515 4053 3859 4136 4272 4182 4003
Şcoli profesionale 12542 12220 11898 12802 12338 12429 11372 11421
Absolvenţi 14262 24192 13954 15448 14927 15514 14693 11274
Şcoli de meserii 4083 5029 3829 3737 3636 3869 4096 3980
Şcoli profesionale 10179 19163 10125 11711 11291 11645 10597 7294
Absolvenţi la 10000 locuitori 39 66 38 43 41 43 41 31

Tabelul 9 Instituţiile învăţământului mediu de specialitate

1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Colegii 56 57 60 67 63 60 56 51
Elevi 29674 25423 19897 17004 15207 18727 23618 27060
învăţământ de zi 26629 22594 17891 15007 13625 16958 22048 25538
învăţământ cu frecvenţă redusă 3045 2829 2006 1997 1582 1769 1570 1522
Elevi la 10000 locuitori 81 70 55 47 42 52 65 75
Cadre didactice 2359 2169 1941 1995 1691 1762 1898 1972

46
 Tabelul 10 Instituţiile învăţământului mediu de specialitate pe forme de specialitate

1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Colegii 56 57 60 67 63 60 56 51
Publică 45 45 43 44 43 45 43 42
Privată 9 10 14 20 17 13 12 8
Alte 2 2 3 3 3 2 1 1
Elevi 29674 25423 19897 17004 15207 18727 23618 27060
Publică 25857 21614 16395 14008 12509 16908 21451 24694
Privată 2105 2185 2513 2143 2103 1295 1828 2012
Alte 1712 1624 989 853 595 524 339 354
Absolvenţi 7200 7079 7417 6602 5087 4280 3514 4906
Publică 6846 6425 6361 5637 4408 3779 3232 4473
Privată 354 312 327 620 354 281 143 424
Alte – 342 729 345 325 220 139 9
Absolvenţi la 10000 locuitori 20 19 20 18 14 12 10 14

Tabelul 11 Înmatricularea în învăţământul mediu de specialitate

47
 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006 2006/2007
Cereri depuse 6761 6097 12713 13416 13561 13008
Înmatriculaţi, pers.: 5476 5125 9964 10597 10734 9892
Absolvenţi ai gimnaziilor 1175 909 6060 6705 7175 7122
Absolvenţi ai şcolilor de cultură generală 2851 2824 2383 2773 2206 2001
Absolvenţi ai liceelor 1297 1295 1424 1068 1305 721
Absolvenţi ai instituţiilor de învăţământ 153 87 94 51 48 48
secundar profesional
Cereri la 100 de înmatriculaţi 123 119 128 127 126 132

Tabelul 12 Instituţiile învăţământului superior

1998/1999 1999/2000 2000/2001 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2005/2006

Instituţii de învăţămînt superior 38 43 47 47 45 40 35 35

Publică 13 14 15 16 17 17 18 18
Privată 23 26 28 27 24 19 14 14
Alte 2 3 4 4 4 4 3 3
Studenţi 72729 77312 79082 86414 95039 104029 114552 126132
Publică 59235 60465 59428 63541 71203 80892 93550 104426
Privată 12832 15826 18477 21243 21693 20604 18656 19265
Alte 662 1021 1177 1630 2143 2533 2346 2441
Absolvenţi 7732 9547 12248 12496 14531 15296 15330 17415
Publică 7171 8546 10918 10849 12062 12342 11455 13249
Privată 561 948 1330 1527 2220 2636 3532 3714
Alte – 53 – 120 249 318 343 452
Absolvenţi la 10000 locuitori 21 26 34 34 40 42 42 48

Tabelul 13 Studierea limbilor străine în instituţiile învăţământului superior

Persoane Ponderea, %
48
 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005 2001/2002 2002/2003 2003/2004 2004/2005
Total 86414 95039 104029 114552 100 100 100 100
Română 55840 61475 66403 74800 64.6 64.7 63.8 65.3
Rusă 26203 29197 32813 35292 30.3 30.7 31.5 30.8
Engleză 2224 2021 2357 2574 2.6 2.1 2.3 2.2
Franceză 1226 1501 2008 1464 1.4 1.6 1.9 1.3
Germană 244 279 206 187 0.3 0.3 0.2 0.2
alte 677 566 242 235 0.8 0.3 0.3 0.2

Tabelul 14 Repartizarea studenţilor după forma de finanţare a studiilor

Numărul de studenţi
total În instituţiile de stat Inclusiv în bază de contract În instituţiile nestatale Inclusiv în bază de contract
2003/2004 104029 80892 58032 23137 22093
2004/2005 114552 93550 69993 21002 20256
2005/2006 126132 104426 79846 21706 2165
2006/2007 127997 106774 80373* 21223 20074*
*
cu taxă achitată de persoană fizică

Tabelul 15 Înmatricularea la instituţiile învăţământului superior

Înmatriculare
total În instituţiile de stat Inclusiv în bază de contract În instituţiile nestatale Inclusiv în bază de contract
2003/2004 30150 24390 18845 5760 5527
2004/2005 31896 27006 20638 4890 4750
2005/2006 34553 29154 22376 5399 5258
2006/2007 25854 22414 14908* 3440 3203*
*
cu taxă achitată de persoană fizică
49
 Tabelul 16 Promoţia în instituţiile învăţământului superior

Promoţia
total În instituţiile de stat Inclusiv în bază de contract În instituţiile nestatale Inclusiv în bază de contract
2003 15296 12342 6336 2954 2825
2004 15330 11455 7137 3875 3714
2005 17415 13249 9102 4166 3949
2006 16984 13176 9123* 3808 3624*
*
cu taxă achitată de persoană

50
Anexa Nr. 3
Date statistice referitor la sistemul educaţional din Uniunea Europeană
Sursa: European Statistical Data Support (http://ec.europa.eu/eurostat )

6
5
4

3
%

2
1
0
1999 2000 2001 2002 2003

sectorul public sectorul privat

Fig. 1 Evoluţia cheltuielilor în sistemul educaţional în cadrul UE-25, % din PIB

Tabelul Nr. 1 Şcoli cu calculatoare şi conexiune la Internet, UE-15, anul 2002

Indicator Unit.
Calculatoare la 100 de elevi 11
Calculatoare la 100 de învăţători 134
Rata utilizării calculatoarelor cu conectare la Internet în procesul
educaţional, % 58
Ponderea şcolilor care, %:
au conexiune la Internet 93
utilizează Internetul în procesul educaţional 85
au reţea internă de calculatoare 51

Tabelul Nr. 2 Date statistice referitor la evoluţia numărului de elevi şi studenţi

Rata abandonului Nivelul şcolarizării
şcolar, % tinerilor, %
2000 2005 2000 2005
UE-25 17.7 14.9 76.3 77.3
Aria Euro 20.1 17.8 72.8 73.6

Tabelul Nr. 3 Dinamica numărului de elevi şi studenţi, mii pers.

Anul 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
UE -25 88862 90391 90521 90747 92053 91838 9742
UE-15 73001 73360 73380 73296 73027 74388 74340 74400 75674 75518 76463
Aria
Euro 57105 57019 56883 56758 56861 56490 56293 56226 56107 56286 56664

Tabelul Nr. 4 Dinamica numărului de studenţi, mii pers.

Anul 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004
UE -25 14392 14892 15207 15737 16329 16887 17319
UE-15 11513 11810 11933 12266 12324 12525 12563 12820 13191 13590 13860
Aria 9445 9581 9685 9919 9922 9919 10003 10204 10372 10685 10966

51
 Euro

60

50

40

30
%

20

10

0
25-34 ani 35-44 ani 45-54 ani 55-64 ani
bărbaţi femei
Fig. 2 Nivelul participării la "învăţământul pe parcursul vieţii", anul 2003

80

68.7
70

60

50 44.2

40
%

30
23.1
20

10

0
generale medii superioare

Fig. 3 Participarea la activităţi de studiu (formale, non-formale, informale) în anul 2003, în %

din totalul populaţiei cu vârsta între 25-64 de ani

52
 14

12

10

8
%

0
generale medii superioare

bărbaţi femei

Fig. 4 Rata şomajului la persoanele cu vârsta între 25-64 de ani, UE-25 în anul 2005

53
 Norvegia

România*

Bulgaria

Marea Britanie

Finlanda

Slovacia

Portugalia

Polonia

Olanda

Ungaria

Lituania

Letonia

Italia

Irlanda

Franţa

Spania

Germania*

Grecia

Danemarca

UE -15

UE-25

0 5 10 15 20
%

1998 2004
Fig. 5 Mobilitatea studenţilor în cadrul Uniunii Europene, % din totalul studenţilor
54