Organizarea instituţională în unităţile de

învăţământ. Şcolile cu personalitate juridică.

Centrele de execuţie bugetară

Prof.univ. Dr Cătălina Bonciu

Masterand Dănilă Elena

 După aproape un deceniu de programe și proiecte pilot, România a
început oficial să utilizeze standardele de cost în 2009 ca un mijloc de a face
sistemul de finanțare în educație mai transparent și mai predictibil, în opoziție cu
mecanismul finanță- rii bazate pe costuri istorice. Pentru început, standardele de
cost au fost utilizate numai pentru finanțarea cheltuielilor salariale și a celorlalte
sporuri aferente, însă odată cu noua lege a învățământului și reglementările
conexe (HG 1274/2012 și 72/2013), noul sistem de finanțare prin mecanismul
per-capita acoperă toate chel- tuielile de bază ale școlilor, incluzând și costurile
non-salariale.

Astfel, bugetele școlilor din România ajung să fie construite prin

multiplicarea cos- tului standard per elev/preșcolar, stabilit anual la nivel
național prin hotărâre a Gu- vernului, cu o serie de coeficienți specifici unității
școlare și cu numărul de elevi. Costul standard per elev/preșcolar este determinat
pentru fiecare nivel de învăță- mânt, filieră, profil, specializare/domeniu iar
finanțarea de bază se repartizează la nivel de comună, oraș și municipiu de către
direcțiile generale ale finanțelor publi- ce județene, cu asistența tehnică de
specialitate a inspectoratelor școlare județene.
 Politicile curente de finanțare a sistemelor de educație reprezintă una dintre
prioritățile statelor membre ale UE în contextul socio-economic actual pentru că, așa
cum argumentează documentul Education and Training Monitor (2012), ”educația
reprezintă o soluție pentru a face față impactului crizei, cu condiția ca această
investiție să fie eficientă”. Același document subliniază că profitabilitatea investiție în
educație și formare profesională nu poate fi negată, atât în ceea ce privește aspectele
financiare, cât și cele non-financiare, atât la nivel individual cât și la nivelul
societății.

România a fost unul dintre primele state membre în care bugetul pentru
educație nu a mai crescut după 2009, situație ce s-a repetat ulterior în majoritatea
celorlalte state membre. Perspectivele curente fac din eficientizarea cheltuielilor
publice pentru educație o importantă provocare deoarece: ”simpla investiție
suplimentară în educație și formare nu garantează o eficacitate mai mare a
rezultatelor, la fel cum nici eficiența nu poate fi obținută doar prin reduceri de
cheltuieli. Ceea ce este cu adevărat important este o reformă care conduce în mod
direct la o creștere a calității” (Education and Training Monitor, p 9).
Factorii de care se ține seama în realizarea planificării bugetare anuale
(scor 1= deloc important, 4= foarte important)
Referitor la rolul diferitelor categorii de actori în procesul de
planificare bugetară anuală, există, de asemenea, câteva dominante, dar
opiniile înregistrate sunt ceva mai diverse:
În privința participării la decizia financiară, contabilul din
școală / din centrul de execuție bugetară este cel mai des invocat (79,5%
dintre respondenți), urmat de reprezentantul primăriei / autorităților locale
în Consiliul de Administrație (CA), cu 70,5%, de directorul adjunct / alt
membru al conducerii școlii (63%) și de reprezentantul părinților în CA
(53,8%). Este interesantă menționarea reprezentantului elevilor în CA ca
participând la luarea deciziei în circa 18% din cazuri.
 Cea mai consultată categorie de actori este reprezentată de
învățători / diriginți (65,4%), urmată de celelalte cadre didactice (54%), de
directorul adjunct / alt membru al conducerii școlii (29,5%) și de
reprezentantul părinților în CA (28,2%).
În ansamblu, categoriile cele mai implicate în luarea deciziei
financiare (prin participare și consultare) sunt, în ordine: contabilul din
școală / din centrul de execuție bugetară (96% dintre respondenți),
reprezentantul primăriei / autorităților locale în CA (94%), directorul
adjunct / alt membru al conducerii școlii (92%), reprezentantul părinților în
CA (82%), învățători / diriginți (69%), alte cadre didactice din școală (58%)
și alți specialiști din comunitate (51%)
•Criteriul de calcul 1 stabilește intervalul în care se încadrează unitatea de învățământ
• preuniversitar de stat în funcție de numărul de elevi/preșcolari.
Criteriul de calcul 1

1 - 300 elevi/preșcolari

301 - 800 elevi/preșcolari

peste 800 elevi/preșcolari

Criteriul de calcul 2 stabilește tipurile de unități de învățământ preuniversitar de stat.

Criteriul de calcul 2*)

Grădiniță
Școală gimnazială
Liceu tehnologic
Liceu
Colegiu
Școală postliceală
Școală profesională