Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ProblemeRezolvate PNS PDF
ProblemeRezolvate PNS PDF
Lăcrimioara GRAMA, Corneliu RUSU, Prelucrarea numerică a semnalelor – aplicații și probleme, Ed.
U.T.PRESS, Cluj-Napoca, 2008.
Secvenţa fiind una complexă, vom putea afişa partea reală a acesteia, respectiv partea imaginară.
π πn 1 πn
( n ) 1.5exp − + j = 1
1
x= n 1.5exp − n cos + j1.5exp − n sin
10 5 10 5 10 5
1 πn
Partea reală a secvenţei x ( n ) este: ⇒ Re {x ( n )} =1.5exp − n cos ,
10 5
1 πn
respectiv partea imaginară: ⇒ Im {x ( n )} = 1.5exp − n sin .
10 5
Semnalele analogice:
xa1 ( t ) = cos ( 2π 500t ) ; xa 2 ( t ) cos ( 2π 2 ⋅ 103 t )
=
2 ⋅ 10 3
2 1
x2 ( n ) cos 2π
= = n cos 2π n −=2π n cos 2π n
2.5 ⋅ 10 2.5 5
3
1
Probleme rezolvate
Cel de-al doilea semnal analogic nu poate fi reconstituit, deoarece pentru acesta nu s-a respectat
teorema eşantionării (alias).
1. Viteza minimă de eşantionare pentru evitarea oricărui alias trebuie să fie dublul frecvenţei
semnalului:
= xa ( t ) 2 cos ( 2π 50
= t ) ⇒ F 50 Hz ⇒ Fs min =2 F =100 Hz.
2. Secvenţa obţinută după eşantioanarea cu Fs = 200 Hz este:
n 50 πn 1 1 1
= x ( n ) x=
a 2 cos 2π = n 2 cos ⇒ f = ∈ − , ⇒ perioada este N = 4 .
Fs 200 2 4 2 2
3. Semnalul reconstituit din eşantioanele de la punctul 2 este:
π
= ( tFs ) 2 cos 200
xa ( t ) x= =
t 2 cos (100π t ) .
2
Semnalul reconstituit este este identic cu semnalul analogic iniţial, deoarece a fost respectată teorema
eşantionării.
4. Secvenţa obţinută după eşantioanarea cu Fs = 75 Hz este:
n 50 2 2 1 1
= x ( n ) x=
a 2 cos 2π= n 2 cos 2π n ⇒ f = ∉ − ,
Fs 75 3 3 2 2
⇒ frecvenţa discretă trebuie adusă în intervalul fundamental. Din relaţia (1.9) avem:
1 1
fk = f0 + k , − ≤ f0 ≤ .
2 2
În acest caz particular:
2 1 1 1 1 1
f ' =f − 1 = − 1 =− ∈ − , ⇒ x ' (= n ) 2 cos 2π − =
n 2 cos 2π n
3 3 2 2 3 3
1 1 1
⇒ f = ∈ − , ⇒ perioada este N = 3 .
3 2 2
5.
F 1 75
f = ⇒ F = f ⋅ Fs = 75 = 25, 0 < 25 < .
Fs 3 2
Rezultă că semnalul analogic: ya ( t ) = 2 cos ( 2π 25t ) , eşantionat cu Fs = 75 Hz, produce aceleaşi
eşantioane ca cele de la punctul 4. În concluzie, F = 50 Hz este un alias pentru F = 25 Hz, pentru o rată
de eşantionare de Fs = 75 eşantioane/secundă.
6. Semnalul reconstituit din eşantioanele de la punctul 4 este:
( tFs ) 2 cos 2π =
1
xa ( t ) x=
= 75t 2 cos ( 50π t ) .
3
Distorsiunea semnalul analogic original a fost determinată de efectul de alias, deoarece a fost utilizată o
rată de eşantionare prea mică (mai mică decât dublul frecvenţei semnalului analogic original).
2
Probleme rezolvate
Capitolul 2 – Sisteme discrete
Problema 4 – Caracterizarea sistemelor discrete: Se consideră un sistem discret LTI caracterizat în
domeniul timp de ecuaţia cu diferenţe finite:
y ( n ) − 5 y ( n − 1) + 4 y ( n − 2=
) x ( n ) + x ( n − 1) .
Se cere:
1. Să se determine ieşirea sistemului, y ( n ) , la secvenţa de intrare: x ( n ) = (1 4 ) u ( n ) , ştiind că
n
y ( −2 ) = y ( −1) = 1 ;
2. Să se evalueze răspunsul la impuls h ( n ) .
3
Probleme rezolvate
Pentru a determina valoarea lui K , trebuie să evaluăm ecuaţia anterioară pentru orice n ≥ 2 . Deci:
n n −1 n −2 n n −1
1 1 1 1 1 1
K − 5K + 4 K = + ⋅ 4n ⇔ K − 20 K + 64 K =1 + 4 ⇔ 45K = 5 ⇒ K =
4 4 4 4 4 9
Ca atare, soluţia particulară a ecuaţiei cu diferenţe finite este:
n
11
⇒ yp (n) = u (n) .
94
Soluţia totală a ecuaţiei cu diferenţe finite. Soluţia totală, este suma dintre soluţia omogenă şi cea
particulară, adică:
11
n
y (n) = + ( ) + u (n) .
n
1C C 2 4
9 4
Constantele C1 şi C2 se determină din condiţiile iniţiale y ( 0 ) şi y (1) :
n=0 y ( 0 ) = 5 y ( −1) − 4 y ( −2 ) + x ( 0 ) + x ( −1) ⇒ y ( 0 ) = 5 − 4 + 1 = 2
1 29
n= 1 y (1) = 5 y ( 0 ) − 4 y ( −1) + x (1) + x ( 0 ) ⇒ y (1) = 10 − 4 +
+1 =
4 4
Având condiţiile iniţiale y ( 0 ) = 2 şi y (1) = 29 4 , putem afla contantele C1 şi C2 :
1 17
C1 + C2 + 9 = 2 C1 + C2 = 9
⇔ +
C1 + 4C2 + 1 1 =29 C1 + 4C2= 65 ⋅ ( −1)
94 4 9
17 65 16 16 1
/ − 3C2 = 9
−
9
=
−
3
C2 =
9
C1 =
9
⇔ ⇔
C1 + C2 = 17 C1 = 17 − 16 C2 = 16
9 9 9 9
Ieşirea sistemului este:
1 16 n 1 1 n
+ ( 4) + u ( n ) ,
y (n) =
9 9 94
y zi ( n )
y zs ( n )
unde y zi ( n ) este răspunsul sistemului la intrarea zero – contribuţia sistemului (răspuns natural/răspuns
liber), iar y zs ( n ) este răspunsul sistemului în condiţii initiale nule – contribuţia intrării (răspuns forţat).
4
Probleme rezolvate
Evaluăm coeficienţii D1 şi D2 :
D + D = 1 ⋅ ( −1)
1 2
+
D1 + 4 D 2 =
6
5 2
/ 3D2 = 5 D2 = 3 D1 = − 3
⇔ ⇔
D1 + D2 =
1 D1 =
1−
5 D2 = 5
3
3
Răspunsul sistemului la impuls este:
2 5 n
h ( n ) = − + ( 4 ) u ( n ) .
3 3
5
Probleme rezolvate
Având coeficienţii A1 şi A2 , putem scrie expresia funcţiei de transfer descompusă în fracţii simple:
8 7
=H ( z) − .
1 −1 1 −1
1− z 1− z
2 3
În consecinţă, răspunsul la impuls va fi:
1 n 1
n
= h ( n ) Z {=
−1
H ( z )} 8 − 7 u ( n ) .
2 3
π
H=
1
=
1
=
6 5− j 3 (
= 0.357 − j 0.371 ,
)
3
1− e
1 −j3
π
1 π
1 − cos − j sin
π 5+ j 3 5− j 3 ( )( )
3 3 3 3
iar modulul, respectiv faza sunt date de relaţiile:
π π −0.371
H= 0.3572 + ( −0.371
= ) 0.514 , ∠H = = −46.10 .
2
arctan
3
3 0.357
Secvenţa de ieşire se evaluează cu ajutorul relaţiei (2.10) : y ( n ) = AH (ω0 ) e jω0n , adică
π π π π π
π j n π j n +∠H 3 j n − 46.10 j n − 46.10
y (n) =3H e 3 = 3H e 3 =
3 ⋅ 0.514 ⋅ e 3 =
1.542e 3
3 3
Se observă că singurul efect al sistemului asupra semnalului de intrare constă în scalarea
amplitudinii cu 0.514 şi defazarea cu 46.10 . Semnalul de ieşire este în acest caz o exponenţială
complexă cu frecvenţa π 3 , amplitudine 1.542 şi fază 46.10 .
Problema 7 – Ieșirea unui sitem LTI la o excitație exponențială: Acest exemplu are ca scop
determinarea răspunsului la secvenţa de intrare:
x ( n ) = 9n u ( n ) ,
pentru sistemul descris de ecuaţia cu diferenţe finite şi coeficienţi constanţi:
y=( n ) 0.9 y ( n − 1) − 0.81 y ( n − 2 ) + x ( n ) ,
ştiind că:
1. y ( −1) = y ( −2 ) = 0 ;
2. y ( −1) = y ( −2 ) = 1 ;
utilizând transformata în z .
π
±j
Cei doi poli corespunzători lui H ( z ) : p1,2 = 0.9e 3
, au valori complex-conjugate.
6
Probleme rezolvate
Transformata în z corespunzătoare secvenţei de intrare este:
= X ( z ) Z= {4n u ( n )} 1 − 19 z −1 .
Răspunsul de stare zero al sistemului, în domeniul z este:
1
= Yzs ( z ) H= ( z) X ( z) π π
.
1 − 0.9e z 1 − 0.9e z (1 − 9 z )
j −j
3 − 1 3 − 1 − 1
Pentru a afla răspunsul forţat în domeniul timp, vom descompune Yzs ( z ) în fracţii simple şi apoi
aplicăm transformata în z inversă:
A1 A2 A3
Yzs ( z ) = π + π +
j −j 1 − 9 z −1
1 − 0.9e 3 z −1 1 − 0.9e 3 z −1
1
Evaluând pentru z −1 = π obţinem coeficientul A1 :
j
0.9e 3
1 1
A1 z −1 = 1 = π π
π π −j
2
−j
1 − e 1 − 10e
j −j 1 9
1 − 0.9e 3 1 −
0.9 e 3 3 3
π π
j j
0.9e 3 0.9e 3
1 1
=
2π 2π π π 1 3 1 3
1 − cos 3 − j sin 3 1 − 10 cos 3 − j sin 3 1 − − − j 1 − 10 − j
2 2 2 2
=
2
= =
2 (
2 −27 − j11 3
=
)
−54 − j 38.105
( )(
3 + j 3 −4 + j 5 3 )
−27 + j11 3 ( )(
−27 + j11 3 −27 − j11 3 1092 )
⇒ A1 = −0.0495 − j 0.0349 .
Deoarece polii p1 şi p2 au valori complex-conjugate, şi coeficienţii A1 şi A 2 vor avea valori
complex-conjugate, adică:
A2 = A1* =−0.0495 + j 0.0349 .
Evaluând pentru z −1 = 1 obţinem coeficientul A 3 :
1 1
= A3 z −1 = 1 = ⇒ A3 = 1.0989 .
1 1 0.91
9
1 − 0.9 + 0.81
9 81
−0.0495 − j 0.0349 −0.0495 + j 0.0349 1.0989
=⇒ Yzs ( z ) π + π + .
j
3 −1
−j
3 −1
1 − 9 z −1
1 − 0.9e z 1 − 0.9e z
În consecinţă, răspunsul de stare zero al sistemului este:
π n
j π n
−j
y zs ( n ) =
( −0.0495 − j 0.0349 ) 0.9e + ( −0.0495 + j 0.0349 ) 0.9e 3 + 1.0989 ( 9 ) u ( n )
3 n
π
n j 3n
π
−j n
π
n j 3n
π
−j n n
= −0.0495 ( 0.9 ) e + e − j 0.0349 ( 0.9 ) e − e + 1.0989 ( 9 ) u ( n )
3 3
πn πn n
= − ( ) + ( ) + 1.0989 ( 9 ) u ( n )
n n
0.099 0.9 cos 0.0698 0.9 sin
3 3
n πn πn n
( 0.9 ) −0.099 cos 3 + 0.0698sin 3 + 1.0989 ( 9 ) u ( n )
=
b
Folosind identitatea trigonometrică: a cos x + b sin x = a 2 + b2 cos x − arctan , obținem:
a
7
Probleme rezolvate
π 0.0698 n
y zs ( n=
) ( 0.9 ) ( −0.099 ) + 0.06982 cos n − arctan + 1.0989 ( 9 ) u ( n )
n 2
3 −0.099
π n
= ( 0.9 ) 0.1211cos n + arctan 0.705 + 1.0989 ( 9 ) u ( n )
n
3
π n
= ( 0.9 ) 0.1211cos n + 35.18580 + 1.0989 ( 9 ) u ( n )
n
3
π n
= ⇒ y zs ( n ) 0.1211 ( 0.9 ) cos n + 35.18580 + 1.0989 ( 9 ) u ( n ) .
n
3
1. Deoarece condiţiile iniţiale sunt nule, ieşirea sistemului va fi:
π 0 n
y (n) = y zs ( n ) =0.1211 ( 0.9 ) cos 3 n + 35.1558 + 1.0989 ( 9 ) u ( n )
n
2. În acest caz condiţiile iniţiale sunt nenule, y ( −1) = y ( −2 ) = 1 , şi vom avea încă o componentă la
transformata în z (transformata în z a răspunsului când intrarea este nulă):
N k
− ∑ ak z −k
∑ y ( −n ) z n
0.09 − 0.81z −1 D1 D2
Yzi ( z )
= =k 1=n 1
= = +
A( z) 1 − 0.9 z −1 + 0.81z −2 j
π
−1
−j
π
1 − 0.9e z 3
1 − 0.9e 3
z −1
Evaluăm constantele D1 şi D2 :
0.09 − 0.81
1 1 3
π 0.09
−j
π− 0.9 − j
j
0.9e = 3 0.09 − 0.9e 3 2 2
D1 z −1 = 1= D=
*
π 2π
=
1 3
2
π −j 1 −j
1 − 0.9e 1− e 1− − − j
j
3 3
0.9 e 3
π
j
3 2 2
0.9e
=
−0.72 + j 0.9 3
=
( −0.72 + j0.9= 3 )( 3 − j 3 ) 0.54 + j 3.42 3 0.54 + j5.9236
=
3+ j 3 ( 3 + j 3 )( 3 − j 3 ) 9+3 12
⇒ D= 1 0.045 + j 0.4936 ⇒ D2= 0.045 − j 0.4936
0.045 + j 0.4936 0.045 − j 0.4936
⇒
= Yzi ( z ) π + π
j −j
−
1 − 0.9e 3 z 1
1 − 0.9e 3 z −1
În consecinţă, răspunsul la intrare zero este:
π n
j −j
π n
( 0.045 + j 0.4936 ) 0.9e + ( 0.045 − j 0.4936 ) 0.9e 3 u ( n )
y zi ( n ) = 3
π
n j n
π
−j n
π
n j n − j n
π
= 0.045 ( 0.9 ) e 3 + e 3 + j 0.4936 ( 0.9 ) e 3 − e 3 u ( n )
πn πn
=0.09 ( 0.9 ) cos − 0.9872 ( 0.9 ) sin + 1.0989 u ( n )
n n
3 3
π −0.9872
= ( 0.9 ) 0.092 + ( −0.9872 ) cos n − arctan u ( n ) =
n 2
3 0.09
π π
= ( 0.9 ) 0.9913cos n + arctan10.9689 u ( n ) = ( 0.9 ) 0.9913cos n + 84.790 u ( n )
n n
3 3
π
= ⇒ y z1 ( n ) 0.9913 ( 0.9 ) cos n + 84.790 u ( n ) .
n
3
Răspunsul total are transformata în z :
−0.0045 + j 0.4587 −0.0045 − j 0.4587 1.0989
Y ( z ) = Yzs ( z ) + Yzi ( z ) = π + π +
j
3 −1
−j
3 −1
1 − 9 z −1
1 − 0.9e z 1 − 0.9e z
8
Probleme rezolvate
Aplicând transformata în z inversă răspunsului total din domeniul z , obţinem ieşirea sistemului:
π π
n − j 3n n
y (n) = ( −0.0045 + j 0.4587 )( 0.9 ) e + ( −0.0045 − j 0.4587 )( 0.9 ) e + 1.0989 ( 9 ) u ( n )
n j 3n
π
n j 3n
π
−j n
π
n j 3n
π
−j n n
−0.0045 ( 0.9 ) e + e
= + j 0.4587 ( 0.9 ) e − e + 1.0989 ( 9 ) u ( n )
3 3
πn πn n
= − ( ) − ( ) + ( ) u ( n )
n n
0.009 0.9 cos 0.9174 0.9 sin 1.0989 9
3 3
πn −0.9174 n
= ( 0.9 ) ( −0.009 ) + ( −0.9174 ) cos − arctan + 1.0989 ( 9 ) u ( n )
n 2 2
3 −0.009
πn n
= ( 0.9 ) 0.9174 cos − arctan101.93 + 1.0989 ( 9 ) u ( n )
n
3
πn n
= ( 0.9 ) 0.9174 cos − 89.4380 + 1.0989 ( 9 ) u ( n )
n
3
πn n
⇒ y ( n ) ( 0.9 ) 0.9174 cos
= − 89.4380 + 1.0989 ( 9 ) u ( n )
n
3
Pentru a putea evalua răspunsul la impuls, trebuie descompus H ( z ) în fracţii simple. Polii
1
sistemului sunt p1 = şi p2 = 3 .
2
A1 A2
H ( z)
= + −1
1 − z −1 1 − 3 z
1
2
1
3− 4⋅
3− 4⋅2 3= 2
⇒ A1 z −1 =2 = = 1 ⇒ A2 z −1 = 1 =
1 − 3⋅ 2 3 1 1
1− ⋅
2 3
1 2
⇒ H ( z )= + −1
1 − z −1 1 − 3 z
1
2
1. Deoarece sistemul este stabil, regiunea de convergenţă trebuie să includă cercul unitate, deci
1 2 < z < 3 . În consecinţă, răspunsul la impuls este necauzal:
n
1
= h ( n ) u ( n ) − 2 ( 3) u ( −n − 1) .
n
2
2. Deoarece sistemul este cauzal, z > 3 , iar
1 n n
h ( n ) + 2 ( 3) u ( n ) .
=
2
9
Probleme rezolvate
Sistemul este instabil, deoarece conţine ( 3) u ( n ) .
n
Problema 9 – Evaluarea convoluției liniare: Acest exemplu urmăreşte evaluarea ieşirii unui sistem, cu
ajutorul convoluţiei liniare dintre secvenţa de la intrarea sistemului şi răspunsul la impuls al acestuia.
{ ↑
} {
↑
}
Se consideră secvenţa de intrare: x ( n ) = 1, 2,3, 4 şi răspunsul la impuls: h ( n ) = 1, −1,1, −2 .
Convoluţia liniară va fi evaluată prima dată folosind metoda grafică, apoi utilizând transformata
în z .
Secvenţa produs v0 ( k ) ≡ x ( k ) h ( −k ) este de asemenea reprezentată grafic în figura 2.16. b). Adunând
∞
toţi termenii secvenţei produs, obţinem
= y ( 0) ∑
= v0 ( k ) 1 .
k = −∞
Continuăm calculul evaluând ieşirea pentru n < 0 , de exemplu la n = −1 . Pentru aceasta,
translatăm secvenţa h ( −k ) cu 1 eşantion, spre stânga (figura 2.16. c)). Conform relaţiei (2.15)
∞
y ( −1)
= ∑ x ( k ) h ( −1 − k ) .
k = −∞
Secvenţa produs v−1 ( k ) ≡ x ( k ) h ( −1 − k ) este de asemenea reprezentată grafic în figura 2.16. c).
∞
y ( −1)
Adunând toţi termenii secvenţei produs, obţinem = ∑=
v (k )
k = −∞
−1 0.
Secvenţa produs v1 ( k ) ≡ x ( k ) h (1 − k ) este de asemenea reprezentată grafic în figura 2.16. d). Adunând
∞
toţi termenii secvenţei produs, obţinem y (1) = ∑ v1 ( k ) =−1 + 2 =1 .
k = −∞
10
Probleme rezolvate
11
Probleme rezolvate
Translatând în continuare secvenţa h ( −k ) cu 3, 4, … eşantioane, spre dreapta, înmulţind
secvenţele corespunzătoare şi adunând valorile secvenţelor produs rezultate, obţinem y ( 3) = 1 ,
y ( 4 ) = −5 , y ( 5) = −2 , y ( 6 ) = −8 . Pentru n > 6 , obţinem y ( n ) = 0 , deaoarece secvenţele produs
corespunzătoare au valori nule.
Acum avem întregul răspuns al sistemului pentru −∞ < n < ∞ :
=y (n) {,0,1,1, 2,1, −5, −2, −8,0,} .
↑
În acest caz, atât h ( n ) cât şi x ( n ) sunt secvenţe de durată infinită. Vom folosi formula de
convoluţie dată de relaţia (2.14):
∞
=y (n) ∑ h (k ) x (n − k ) ,
k = −∞
1− a
Pe de altă parte, pentru n < 0 , secvenţele produs vor avea doar valori nule, deci
y ( n ) 0, n < 0 .
=
Pentru n → ∞ , ieşirea este
1 − a n +1 1
y ( ∞ ) lim
= = y ( n ) lim = , n → ∞.
n →∞ n →∞ 1 − a 1− a
12
Probleme rezolvate
În concluzie, ieşirea sistemului LTI este:
0, n < 0,
1, n = 0,
+
y ( n ) = 1 − a , n > 0,
n 1
1− a
1
, n → ∞.
1− a
În acest caz, atât h ( n ) cât şi x ( n ) sunt secvenţe de durată infinită. Vom folosi formula de
convoluţie dată de relaţia (2.14)
∞
=y (n) ∑ x (k ) h (n − k ) ,
k = −∞
y ( ∞ ) lim=
= y ( n ) lim 2 − = 0, n→∞.
n →∞
2
n →∞ 2
Pentru a evalua DFT în 8 puncte, secvenţa trebuie să aibă 8 valori. Vom adăuga zerouri, astfel
încât secvenţa x ( n ) să aibă lungime 8. Obţinem
{
x ( n ) = 1, 2,3, 4,0,0,0,0
↑
}
13
Probleme rezolvate
Începem cu evaluarea ponderilor
2π π
−j k −j k
W=
k
N W=
8
k
e =
8
e 4
, k = 0,7 .
Ţinând cont de condiţia de simetrie WNk + N /2 = −WNk , în cazul acestui exemplu
W87 =
−W83 , W86 =
−W82 , W85 =
−W81 , W84 =
−W80 ,
avem:
π
−j 0
=
W80 e=
4
1
π
−j 1 π π 2 2
W81 =
e 4 =
cos − j sin = −j
4 4 2 2
π π
−j 2 −j π π
W82 =e 4 = e 2 = cos − j sin = −j
2 2
π
−j 3 3π 3π 2 2
W8 =
3
e 4 = cos − j sin =
− −j
4 4 2 2
W8 =
4
−W8 =0
−1
2 2
W85 =
−W81 =
− +j
2 2
W8 =
6
−W8 =
2
j
2 2
W87 = −W83 = + j
2 2
Având calculate rădăcinile unităţii, putem continua cu evaluarea lui X ( k ) , k = 0,7 , considerând
relaţia (3.1), adică
7
X (=
k) ∑ x ( n )W
n =0
8
kn
, =k 0, N − 1
( )
( 2 + 1) =7.2545
2
X (1) = 1 − 2
2
+ 3
−3 ( 2 + 1)
∠X (1) =π + arctan =π + 1.5137 =4.6553 ( −2π =−1.6279 )
− ( 2 − 1)
2
X ( 2 ) = 4 + 4 = 2.8284, ∠X ( 2 ) = π + arctan = π − 0.7854 = 2.3562
−2
3 2 −1 ( )
( ) ( )
2
X ( 3) =+ ∠X ( 3) =
2
+ 3 2 −1 = − arctan = −0.4754
( )
1 2 2.7153,
2 +1
X ( 4 ) = 2, ∠X ( 4 ) = π − 0 = π
( ) ( )
2
X ( 5) = X ( 3) = ∠X ( 5) =
−∠X ( 3) =
2
1+ 2 + 3 2 −1 = 2.7153, 0.4754
X ( 6 ) = X ( 2 ) = 2.8284, ∠X ( 6 ) = −∠X ( 2 ) = −2.3562
X ( 7 ) = X (1) = 7.2545, ∠X ( 7 ) = −∠X (1) = 1.6279
{ }
X ( k ) = 10, 7.2545, 2.8284, 2.7153, 2, 2.7153 , 2.8284, 7.2545
↑
∠X ( k ) ={0, −1.6279, 2.3562, −0.4754, 3.1416, 0.4754, −2.3562,1 .6279}
↑
Problema 13 – Convoluția circulară: Acest exemplu urmăreşte evaluarea ieşirii unui sistem, cu
ajutorul convoluţiei circulare dintre secvenţa de la intrarea sistemului şi răspunsul la impuls al acestuia.
{ }
Se consideră secvenţa de intrare: x ( n ) = 1, 2,3, 4 şi răspunsul la impuls h ( n ) = 1, −1,1, −2 .
↑
{
↑
}
Convoluţia circulară va fi evaluată prima dată folosind metoda grafică, apoi utilizând
transformata Fourier discretă.
Secvenţa h ( ( −k ) )4 este simetrica secvenţei h ( k ) , desenată pe cerc (figura 3.8. b)). Altfel spus, secvenţa
simetrică este simplu, secvenţa h ( k ) desenată în sensul acelor de ceasornic (invers trigonometric).
15
Probleme rezolvate
Secvenţa produs se obţine înmulţind x ( k ) cu h ( ( −k ) )4 , punct cu punct. Secvenţa produs este de
asemenea reprezentată în figura 3.8. b). În final, adunând valorile secvenţei produs, obţinem
y ( 0 ) =1 − 4 + 3 − 4 =−4 .
a)
Reflexie
Multiplicare
b)
Translaţie
c)
d)
e)
3
=
Pentru m = 1 avem: y (1) ∑ x ( k ) h ( (1 − k ) ) 4
. Se verifică uşor faptul că h ( (1 − k ) )4 este
k =0
secvenţa h ( ( −k ) )4 translatată (rotită) în sens trigonometric cu 1 eşantion, ca în figura 3.8. c). Această
secvenţă se înmulţeşte cu x ( k ) pentru obţinerea secvenţei produs (figura 3.8. c)). Adunând toate
valorile secvenţei produs, obţinem
y (1) =−1 + 2 − 6 + 4 =−1 .
16
Probleme rezolvate
3
=
Pentru m = 2 avem: y ( 2) ∑ x (k ) h ((2 − k ))
k =0
4
. Se verifică uşor faptul că h ( ( 2 − k ) )4 este
secvenţa h ( ( −k ) )4 translatată (rotită) în sens trigonometric cu 2 eşantioane, ca în figura 3.8. d). Această
secvenţă se înmulţeşte cu x ( k ) pentru obţinerea secvenţei produs (figura 3.8. d)). Adunând toate
valorile secvenţei produs, obţinem
y ( 2 ) =1 − 2 + 3 − 8 =−6 .
3
=
Pentru m = 3 avem: y ( 3) ∑ x (k ) h ((3 − k ))
k =0
4
. Se verifică uşor faptul că h ( ( 3 − k ) )4 este
secvenţa h ( ( −k ) )4 translatată (rotită) în sens trigonometric cu 3 eşantioane, ca în figura 3.8. e). Această
secvenţă se înmulţeşte cu x ( k ) pentru obţinerea secvenţei produs (figura 3.8. e)). Adunând toate
valorile secvenţei produs, obţinem
y ( 3) =−2 + 2 − 3 + 4 =1 .
Observăm că dacă continuăm evaluarea, pentru m ≥ 4 , obţinem aceleaşi patru valori anterioare.
În concluzie, convoluţia circulară a secvenţelor x ( k ) şi h ( k ) determină secvenţa:
{
y ( n ) = −4, −1, −6,1 .
↑
}
Metoda 2. Evaluarea convoluţiei circulare cu ajutorul transformatei Fourier discrete
Evaluăm prima dată DFT-urile corespunzătoare secvenţelor x ( n ) şi h ( n ) . DFT în 4 puncte
pentru x ( n ) este:
3 2π k
DFT {x=
( n )} X=
−j
(k ) ∑ x (n) e
n
4
,=k 0,3
n =0
2π k 2π k 2π k πk 3π k
−j −j −j −j −j
X (k ) =
1 2 3
− jπ k
1 + 2e 4
+ 3e 4
+ 4e 4
=
1 + 2e 2
+ 3e + 4e 2
πk πk 3π k 3π k
=
1 + 2 cos − j sin + 3 ( cos π k − j sin π k ) + 4 cos − j sin
2 2 2 2
πk 3π k πk 3π k
=
1 + 2 cos + 3cos π k + 4 cos − j 2sin + 3sin π k + 4sin
2 2 2 2
X ( 0 ) = 1 + 2 + 3 + 4 = 10
π 3π π 3π
X (1) = 1 + 2 cos − j 2sin + 3sin π + 4sin = 1 − 3 − j ( 2 − 4 ) = −2 + 2 j
+ 3cos π + 4 cos
2 2 2 2
X ( 2) =
1 + 2 cos π + 3cos 2π + 4 cos 3π − j ( 2sin π + 3sin 2π + 4sin 3π ) =
1− 2 + 3− 4 = −2
3π 9π 3π 9π
X ( 3) = 1 + 2 cos + 3cos 3π + 4 cos − j 2sin + 3sin 3π + 4sin = 1 − 3 − j ( −2 + 4 ) = −2 − 2 j
2 2 2 2
3 2π k
DFT-ul în 4 puncte pentru h ( n ) este: DFT {h=
( n )} H=
−j
(k ) ∑ h (n) e
n
4
,=k 0,3
n =0
πk 3π k
−j −j πk πk 3π k 3π k
H (k ) =
1− e 2
+e − jπ k
= − 2e
1 − cos 2
− j sin + ( cos π k − j sin π k ) − 2 cos − j sin
2 2 2 2
πk πk πk πk
=
1 − cos − j sin + ( cos π k − j sin π k ) − 2 cos + j sin
2 2 2 2
πk πk
=
1 − 3cos + cos π k − j sin + sin π k
2 2
H ( 0 ) =1 − 3 + 1 =−1
π π
H (1) = 1 − 3cos + cos π − j sin + sin π = 1 − 1 − j = − j
2 2
17
Probleme rezolvate
H ( 2 ) = 1 − 3cos π + cos 2π − j ( sin π + sin 2π ) = 1 + 3 + 1 = 5
3π 3π
H ( 3) = 1 − 3cos
+ cos 3π − j sin + sin 3π = 1 − 1 + j = j
2 2
Înmulţind cele două DFT-uri obţinem produsul Y ( k ) = X ( k ) H ( k ) sau echivalent
Y ( 0 ) = X ( 0 ) H ( 0 ) =10 ⋅ ( −1) =−10
Y (1) = X (1) H (1) = ( −2 + 2 j ) ⋅ ( − j ) = 2 + 2 j
( 2 ) ⋅ 5 =−10
Y ( 2 ) =X ( 2 ) H ( 2 ) =−
Y ( 3) = X ( 3) H ( 3) = ( −2 − 2 j ) ⋅ j = 2 − 2 j
Pentru a obţine secvenţa de ieşire y ( n ) , trebuie evaluat IDFT-ul secvenţei Y ( k ) :
2π k
1 3
IDFT {Y =
( k )} y=
(n) ∑
j n
Y ( k ) e 4
,=n 0,3
4 k =0
πn 3π n
1
y (n) = ( ) ( ) 2
j j
jπ n
− 10 + 2 + 2 j e 2
− 10 e + 2 − 2 j e
4
1 πn πn
= −10 + ( 2 + 2 j ) cos + j sin − 10 ( cos π n + j sin π n )
4 2 2
1 πn πn 3π n 3π n
= −10 + 4 cos − 10cos π n − 4sin − 10 j sin π n + ( 2 − 2 j ) cos + j sin
4 2 2 2 2
5 πn 5 πn 5
=− + cos − cos π n − sin − j sin π n
2 2 2 2 2
5 5
y ( 0 ) =− + 1 − =−4
2 2
5 π 5 π 5 5 5
y (1) =− + cos − cos π − sin − j sin π =− + − 1 =−1
2 2 2 2 2 2 2
5 5 5 5 5
y ( 2 ) =− + cos π − cos 2π − sin π − j sin 2π =− − 1 − =−6
2 2 2 2 2
5 3π 5 3π 5 5 5
y ( 3) =− + cos − cos 3π − sin − j sin 3π =− + + 1 =1
2 2 2 2 2 2 2
{
⇒ y ( n ) = −4, −1, −6,1 .
↑
}
Problema 14 – Evaluarea coeficienților DFT: Se consideră un semnal analogic
= xa ( t ) cos ( 200π ) − 3.5cos ( 600π t ) ,
care este eşantionat cu Fs = 1 kHz. Se doreşte evaluarea coeficienţilor DFT.
18
Probleme rezolvate
k
1 9 j 2π n
=x (n) = ∑
10 n =0
X ( k ) e 10
, n 0,9
X=( 0) X= ( 2 ) X= ( 4 ) X=
( 5) X=
( 6) X=
( 8) 0
⇒ X (1) =X ( 9 ) =5
X ( 3) = X ( 7 ) = −17.5
Problema 15 – Ieșirea unui filtru cu răspuns finit la impuls: Folosind DFT şi IDFT se doreşte
determinarea ieşirii filtrului cu răspuns finit la impuls, caracterizat de răspunsul la impuls:
{ }
h ( n ) = 1, 2,3 la intrarea x ( n ) = 1, 2,3, 2 .
↑
{ ↑
}
Lungimea secvenţei răspuns la impuls este M = 3 , iar lungimea secvenţei de intrare este L = 4 .
Dacă am realiza convoluţia liniară am obţine secvenţa de ieşire de lungime N = L + M − 1 = 6 , ceea ce
înseamnă că DFT-urile trebuie evaluate în cel puţin 6 puncte. În practică, metodele numerice folosite în
evaluarea DFT-ului impun ca N să fie o putere întreagă a lui 2 (cerinţă impusă de algoritmii FFT de
calcul ai DFT-ului). Cea mai mică putere întreagă a lui 2, mai mare sau egală cu 6 este N = 8 .
X ( k ) = x ( 0)W 8
k0
+ x (1) W + x ( 2 ) W8
k1
8
k2
+ x ( 3) W8k 3 + x ( 4 ) W8k 4 + x ( 5) W8k 5 + x ( 6 ) W8k 6 + x ( 7 ) W8k 7
=W80 + 2W8k + 3W82 k + 2W83k
unde ponderile WNk au fost evaluate la Problema 12.
π π 3π
−j k −j k −j
X (k ) =
k
1 + 2e 4
+ 3e 2
+ 2e 4
19
Probleme rezolvate
π π
( )
−j −j
H (1) =+
1 2e 4
+ 3e 2
=+
1 2 − j 3+ 2
π
−j
H ( 2 ) =1 + 2e 2
+ 3e − jπ =−2 − j 2
3π 3π
( )
−j −j
H ( 3) =+
1 2e 4
+ 3e 2
=−
1 2 + j 3− 2
H ( 4) =
1 + 2e − jπ + 3e − j 2π =
2
5π 5π
( )
−j −j
H ( 5) =+
1 2e 4
+ 3e 2
=−
1 2 − j 3− 2
3π
−j
H ( 6 ) =1 + 2e 2
+ 3e − j 3π =−2 + j 2
7π 7π
( )
−j −j
H ( 7 ) =+
1 2e 4
+ 3e 2
=+
1 2 + j 3+ 2
=
Efectuând produsul Y ( k ) H=
( k ) X ( k ) , k 0,7 , obţinem
Y ( 0 ) = 6 ⋅ 8 = 48
Y (1) =+
1
(
2 − j 3 + 2 1 − j 2 2 + 3 =
) (
−23.31 − j18.49 )
Y ( 2 ) = ( −2 − j 2 )( −2 ) = 4 + j 4
Y ( 3) =−
1
(
2 + j 3 − 2 1 − j 2 2 − 3 =
)
−0.69 + j1.51 ( )
Y ( 4) = 0
Y ( 5) =−
1
(
2 − j 3 − 2 1 + j 2 2 − 3 =
)
−0.69 − j1.51 ( )
Y ( 6 ) = ( −2 + j 2 )( −2 ) = 4 − j 4
Y ( 7 ) =+
1
(
2 + j 3 + 2 1 + j 2 2 + 3 =
)
−23.31 + j18.49 ( )
Pentru a obţine secvenţa de ieşire, y ( n ) , se aplică IDFT-ul, secvenţei Y ( k ) :
2π
1 7
y ( n ) IDFT {Y ( k )} ∑ ( )
j kn
= = Y k = e 8
, n 0,7
8 n =0
π π 3π 5π 3π 7π
1 j n
y ( n ) = Y ( 0 ) + Y (1) e 4 + Y ( 2 ) e 2 + Y ( 3) e 4 + Y ( 4 ) e jπ + Y ( 5) e 4 + Y ( 6 ) e 2 +Y ( 7 ) e 4
j n j n j n j n j n
8
πn πn 1 1 πn πn
=6 − ( 2.91 + j 2.31) cos + j sin + + j cos + j sin
4 4 2 2 2 2
3π n 3π n 5π n 5π n
− ( 0.09 − j 0.19 ) cos + j sin + 0 − ( 0.09 + j 0.19 ) cos + j sin
4 4 4 4
1 1 3π n 3π n 7π n 7π n
+ − j cos + j sin − ( 2.91 − j 2.31) cos + j sin
2 2 2 2 4 4
=
cos x cos( x ± 2π )
x sin ( x ± 2π )
=
sin
πn πn πn 3π n πn
= 6 − 2.91 ⋅ 2 cos + 0.5 ⋅ 2 cos − sin − 0.09 ⋅ 2 cos + 2.31 ⋅ 2sin
4 2 2 4 4
3π n
−0.19 ⋅ 2sin
4
πn πn πn 3π n πn 3π n
= 6 − 5.82 cos + cos − sin − 0.18cos + 4.62sin − 0.38sin
4 2 2 4 4 4
Evaluând pentru n = 0,7 obţinem succesiv
1 1 1 1
y ( 0 ) = 6 − 2.91 + − 0.09 − 0.09 + − 2.91 + j −2.31 + + 0.19 − 0.19 − + 2.31 =1
2 2 2 2
20
Probleme rezolvate
π π 3π π π 3π
y (1) =
6 − 5.82 cos + cos − sin − 0.18cos
+ 4.62sin − 0.38sin
4 2 2 4 4 4
2 2 2 2
= 6 − 5.82 − 1 + 0.18 + 4.62 − 0.38 = 5 − 0.7 2 ≈ 4
2 2 2 2
π 3π π 3π
y ( 2 ) = 6 − 5.82 cos + cos π − sin π − 0.18cos + 4.62sin − 0.38sin = 6 − 1 + 4.62 + 0.38 = 10
2 2 2 2
3π 3π 3π 9π 3π 9π
y ( 3) = 6 − 5.82 cos + cos − sin − 0.18cos + 4.62sin − 0.38sin
4 2 2 4 4 4
2 2 2 2
= 6 + 5.82 + 1 − 0.18 + 4.62 − 0.38 = 7 + 4.94 2 ≈ 14
2 2 2 2
y ( 4 ) = 6 − 5.82 cos π + cos 2π − sin 2π − 0.18cos 3π + 4.62sin π − 0.38sin 3π = 6 + 5.82 + 1 + 0.18 = 13
5π 5π 5π 15π 5π 15π
y ( 5) =
6 − 5.82 cos + cos − sin − 0.18cos + 4.62sin − 0.38sin
4 2 2 4 4 4
2 2 2 2
= 6 + 5.82 − 1 − 0.18 − 4.62 + 0.38 = 5 + 0.7 2 ≈ 6
2 2 2 2
3π 9π 3π 9π
y ( 6) = 6 − 5.82 cos + cos 3π − sin 3π − 0.18cos + 4.62sin − 0.38sin
2 2 2 2
= 6 − 1 − 4.62 − 0.38 = 0
7π 7π 7π 21π 7π 21π
y (7) = 6 − 5.82 cos + cos − sin − 0.18cos + 4.62sin − 0.38sin
4 2 2 4 4 4
2 2 2 2
= 6 − 5.82 + 1 − 0.18 − 4.62 + 0.38 = 7 − 5.12 2 ≈ 0
2 2 2 2
21
Probleme rezolvate
⇒ y (n) =
1, 4,10,14,13,6 .{ ↑
}
Dacă N ≥ M + L − 1 , nu apare suprapunere (eroare alias) în domeniul timp, în caz contrar,
secvenţa rezultată va conţine suprapuneri ale unor componente.
Problema 16 – Ieșirea unui filtru FIR, interferență componente: Acest exemplu îşi propune
evaluarea DFT-ului într-un mod oarecum deficitar, pentru a se observa apariţia interferenţei
componentelor. Se va repeta Problema 15, pentru N = 4 .
4
2 2 2 2
πn πn 3π n 3π n
= 12 + (1 + j ) cos + j sin + (1 − j ) cos + j sin
2 2 2 2
πn πn πn πn πn πn
= 12 + (1 + j ) cos + j sin + (1 − j ) cos − j sin =12 + 2 cos − 2sin
2 2 2 2 2 2
22
Probleme rezolvate
Evaluând pentru n = 0,7 obţinem succesiv
y ( 0 ) = 12 + 2 = 14
y ( 3) = 12 + 2 cos 3π − 2sin 3π = 12 + 2 = 14
2 2
⇒ y ( n ) = 14,10,10,14 . { ↑
}
Dacă se efectuează convoluţia circulară dintre
{ }
h ( n ) = 1, 2,3,0 şi x ( n ) = 1, 2,3, 2 ,
↑
{
↑
}
se obţine
3
=y ( n )
∑ h (k ) x ((n − k ))
k =0
4
5
y ( 2 ) =
∑ x (k ) h ((2 − k ))
k =0
6
= 1 ⋅ 3 + 3 ⋅ 1 + 2 ⋅ 2 = 10
5
y ( 3) =
∑ x (k ) h ((3 − k ))
k =0
6
= 2 ⋅ 1 + 3 ⋅ 2 + 2 ⋅ 3 = 14
⇒ y ( n ) = {
14,10,10,14
↑
}
Dacă se compară rezultatul y ( n ) obţinut prin folosirea DFT-ului şi IDFT-ului în 4 puncte cu
y ( n ) obţinut prin DFT şi IDFT în 8 puncte, se observă diferenţe datorită suprapunerilor sau
interferenţei componentelor.
y ( 0 ) =y ( 0 ) + y ( 4 ) =1 + 13 =14
y (1) = y (1) + y ( 5) = 4 + 6 = 10
y ( 2 ) = y ( 2 ) + y ( 6 ) = 10 + 0 = 10
y ( 3) = y ( 3) + y ( 7 ) = 14 + 0 = 14
Se observă că numai primele două componente sunt afectate de eroarea alias, adică
min {L, M } − 1 componente.
23
Probleme rezolvate
Presupunând că semnalul analogic este eşantionat cu frecvenţa Fs = 1 T , obţinem secvenţa
discretă:
( n ) xa (=
nT ) e= (e )
− aT n − aT n
x= .
Spectrul semnalului discret obţinut prin eşantionare este:
F ∞ ∞
( ) ∑ ( ) ∑ ( e − aT ) e − j 2π fn
− j 2π fn n
X= =
X f x n e=
Fs n = −∞ n = −∞
−1 ∞ ∞ ∞
= ∑ ( e − aT ) e − j 2π fn + ∑ ( e − aT ) e − j 2π fn =∑ ( e − aT ) e j 2π fn + ∑ ( e − aT ) e − j 2π fn
−n n n n
n = −∞ n=0 n =1 n=0
∞ ∞
∑ (e ) e j 2π fn − 1 + ∑ ( e − aT ) e − j 2π fn
− aT n n
=
=n 0=n 0
1 1 1 − e −2 aT
= −1+ =
1 − e − aT e j 2π f 1 − e − aT e − j 2π f 1 − 2e − aT cos ( 2π f ) + e −2 aT
Spectrul secvenţei x ( n ) este periodic cu perioada Fs , datorită termenului cos ( 2π F ) Fs .
Spectrul X a ( F ) fiind de bandă limitată, eroarea de alias nu mai poate fi evitată. Conform
relaţiei (3.50)
∞
X ( f ) Fs
= ∑ X ( F − kF ) ,
k = −∞
a s
Pentru acest caz particular, spectrul semnalului reconstituit se apropie de spectrul semnalului analogic de
bandă nelimitată, dacă frecvenţa de eşantionare creşte suficient de mult.
24
Probleme rezolvate
Lăcrimioara GRAMA, Alin GRAMA, Corneliu RUSU, Filtre numerice – aplicații și probleme, Ed.
U.T.PRESS, Cluj-Napoca, 2008.
Problema 2 – Proiectarea unui FTB: Acest exemplu urmăreşte proiectarea unui FTB, cu răspuns
infinit la impuls, de ordinul al doilea, cu lăţimea de bandă egală cu 0.2π şi frecvenţa centrală 0.6π .
25
Probleme rezolvate
Problema 3 – Evaluarea funcției de sistem: Se urmăreşte evaluarea funcţiei de sistem pentru un filtru
cu răspuns finit la impuls, de fază liniară, cu coeficienţi reali, căruia i se cunoaşte ordinul şi localizarea
câtorva dintre zerouri.
Considerăm un filtru cu răspuns finit la impuls de fază liniară, cu coeficienţi reali, cu M = 8 , cu
1 3
zerourile localizate astfel: z1 =−0.5, z2 =0.3 + j 0.5, z3 =− + j .
2 2
Pentru determinarea funcţiei de sistem, iniţial trebuie localizate celelalte cinci zerouri. Deoarece
ordinul filtrului cu răspuns finit la impuls este M = 8 , trebuie să avem 8 zerouri. Zeroul real z1 = −0.5
1 1
determină existenţa încă a unui zerou real, reciprocul său: z4 = = = −2 .
z1 −0.5
z2 0.3 + j 0.5 , aflându-se în interiorul cercului unitate ( z2 = 0.583 ), determină
Zeroul complex =
existenţa zeroului complex-conjugat: z= 5 z=
*
2 0.3 − j 0.5 precum şi a zerourilor reciproce:
1 1 0.3 + j 0.5 0.3 + j 0.5 0.3 0.5
z6 == = =2 = +j = 0.88 + j1.47
z5 0.3 − j 0.5 ( 0.3 − j 0.5)( 0.3 + j 0.5) 0.3 + 0.5 2
0.34 0.34
z=
7 z=
*
6 0.88 − j1.47
1 3
Zeroul complex z3 =− + j , aflându-se pe cercul unitate ( z3 = 1 ), determină existenţa
2 2
1 3
zeroului complex-conjugat: z8 =z3* =− − j
2 2
Funcţia de transfer corespunzătoare acestor zerouri va fi:
M =8
∏ (1 − zk z −1 ) =
H ( z) =
k =1
1 + 1.1353z −1 + 0.5635z −2 + 5.6841z −3 + 4.9771z −4 + 5.6841z −5
+0.5635z −6 + 1.1353z −7 + z −8
Problema 4 – FTJ cu 2 poli: Considerând un FTJ cu doi poli, caracterizat de funcţia de sistem:
b0
H ( z) = , se doreşte determinarea valorile parametrilor b0 şi p , astfel încât răspunsul în
(1 − pz −1 )
2
2
π 1
frecvenţă, H (ω ) , să satisfacă condiţiile: H ( 0 ) = 1 şi H = .
4 2
b0
La frecvenţa ω = 0 , avem: H ( 0 ) = =1 ⇔ b0 =(1 − p ) .
2
(1 − p )
2
La frecvenţa ω = π 4 , avem:
(1 − p=
) (1 − p )
2 2
π b0
=
H = .
4
2 2 2
π
−j π π 2 2
1 − pe 1 − p cos 4 − j sin 4 1 − p + jp
4
2 2
Deci
2
(1 − p) (1 − p)
2 2 4
π 1
(
= ⇔ 2 (1 − p ) =1 − p 2 + p 2 )
2
H = =
4
2
4 ( )
2 2
1− p 2 2 1 − p 2 + p2 2
+
p
2 2
26
Probleme rezolvate
2
2 2
± −4
2 2 −1 2 −1
⇔ 2 (1 − p ) = 1 − p 2 + p ⇔ p − p + 1 = 0 ⇔ p1,2 =
2 2 2
2 −1 2
Valoarea p = 0.31 satisface această ecuaţie. În consecinţă, funcţia de sistem corespunzătoare
filtrului dorit este:
0.48
H ( z) = .
(1 − 0.31z −1 )
2
= H ( z ) G=
(1 − z −1 )(1 + z −1 )
G
1 − z −2
.
(1 − jrz −1 )(1 + jrz −1 ) 1 + r 2 z −2
Factorul de câştig, G , se determină evaluând răspunsul în frecvenţă al filtrului, H (ω ) , la ω = π 2 ,
adică:
π
−2 j
π 1− e 2 2 1 − r2
H =G π =G =1 ⇒ G = .
2 −2 j 1 − r2 2
1+ r e
2 2
9 9 9
2 8π 8π
⇔ (1 − r 2 ) 2 − 2 cos = 2 1 + 2r 2 cos + r 4 ⇔ r 4 − 2.13r 2 + 1= 0
9 9
2.13 ± 4.5369 − 4
⇔ r1,22 = = 1.065 ± 0.37
2
r 2 trebuie să aibă o valoare subunitară, ca atare soluţia aleasă este r 2 = 0.69 , de unde valoarea câştigului
este G = 0.155 .
Funcţia de sistem corespunzătoare FTB proiectat este:
1 − z −2
H ( z ) = 0.155 .
1 + 0.69 z −2
Problema 6 – Filtru de rejecție obținut din FTS: Acest exemplu ilustrează convertirea unui FTS într-
1 − z −1
un filtru de rejecţie. Se consideră un FTS cu funcţia de sistem:
= H ( z) , a < 1 , şi se doreşte
1 − az −1
obţinerea unui filtru de rejecţie, ce rejectează frecvenţa ω0 = π 4 şi armonicele corepunzătoare.
27
Probleme rezolvate
Pentru filtrul de rejecţie se vor determina ecuaţia cu diferenţe finite şi coeficienţi constanţi şi
diagrama poli-zerouri.
π π 3π
Frecvenţele ce trebuie rejectate sunt: ω = 0, ± , ± , ± , π , ca atare funcţia de transfer va fi
4 2 4
de ordin 8 (trebuie să aibă 8 zerouri):
1 − z −8 Y ( z)
=H ( z) =
1 − az −8
X ( z)
Ecuaţia cu diferenţe finite corespunzătoare este:
y ( n=
) ay ( n − 8) + x ( n ) − x ( n − 8)
± j π ± j π ± j 3π
Funcţia de sistem corespunzătoare filtrului de rejecţie = are zerouri la z 1, e 4 , e 2 , e 4 , −1
π π 3π
1 1
±j
1
±j
1
±j
1
şi poli la p a 8 , a 8 e 4 , a 8 e 2 , a 8 e 4 , −a 8 .
Răspunsul în frecvenţă al filtrului de rejecţie este dat de relaţia
1 − e − j 8ω e − j 4ω ( e j 4ω − e − j 4ω ) e − j 4ω 2 cos 4ω
= H (ω ) = =
1 − ae − j 8ω 1 − a cos8ω + ja sin 8ω 1 − a cos8ω + ja sin 8ω
2 cos 4ω
⇒ H (ω ) =
1 − 2a cos8ω + a 2
arcsin 8ω
− arctan 1 − arccos8ω , cos 4ω ≥ 0
⇒ ∠H (ω ) =
π − arctan arcsin 8ω , cos 4ω < 0
1 − arccos8ω
Răspunsul în frecvenţă al FTS este dat de relaţia:
ω
−j
2
ω
1− e − jω e 2 cos
H (ω )
= = − jω
2
1 − ae 1 − a cos ω + ja sin ω
Pentru FTS modulul răspunsului în frecvenţă este:
ω
2 cos
H (ω ) =
2
,
1 − 2a cos ω + a 2
28
Probleme rezolvate
unde
z + z −1 1 + z −2 1 + z −2
1− a z −1 − a z −1 − a
= HR ( z) = 2 = 2 2
z + z −1 z −1 − a − az −2 + a 2 z −1 ( z −1 − a ) − az −1 ( z −1 − a )
1 − 2a +a 2
2
1 + z −2 1 −1 1 + z −2 1 + z −2 1 −1
−1
z −a − z − a − z
2 a 2 2 a
= = =
( z − a )(1 − az ) 1 − 1 z −1 (1 − az −1 ) 1 − 1 z −1 (1 − az −1 )
−1 −1
a a
Se observă că polii sunt p1 = a şi p2 = 1 a . Sistemul fiind stabil, cercul unitate este cuprins în
regiunea de convergenţă, care va fi un inel circular cuprins între p1 şi p2 , care conţine cercul unitate.
Adică, regiunea de convergenţă (ROC – Region of Convergence) este:
1
ROC: a < z < .
a
În consecinţă, h par ( n ) este o secvenţă bilaterală, în care polul p1 = a determină o parte cauzală, iar polul
p2 = 1 a , o parte necauzală. Aplicând transformata în z inversă lui H R ( z ) , vom obţine secvenţa
h par ( n ) . În prealabil H R ( z ) trebuie descompus în fracţii simple:
A1 A2
HR ( z)
= + −1
1 − z −1 1 − az
1
a
1 + z −2 1 −1 1 + a2 1
− z − a
1 + a2 − 2 1 − a2 1
⇒ A1 z −1 =a = −a1
2 = 2 a =2 = − =
−
1 − az 1− a ⋅a 2 (1 − a ) 2 (1 − a )
2
2
z −1 = a
1
1+
1 + z −2 1 −1 a2 − 1 1 a + 1 − 2
2
− z
2 a 2 a a= a2 = a2 − 1 1
⇒ A2 z −1 = 1= = =
2 1 − 2 2 ( a − 1)
a 1
1 − z −1 1−
11 1 2
2
a z −1 =
1 aa a
a
1 1 1 1
⇒ HR ( z) = − + .
2 1 − 1 z −1 2 1 − az −1
a
Partea pară a răspunsului la impuls va fi:
n
1 1 1 n 1 −n 1 n 1 n 1
Z {H R ( z )} =
h par ( n ) =−1
−− + a = a + a = a + δ (n).
2 a 2 2 2 2 2
Răspunsul la impul în funcţie de partea pară a răspunsului la impuls este:
h (n) = 2h par ( n ) u ( n ) − h par ( 0 ) δ ( n ) , n ≥ 0 .
Deci, răspunsul total la impuls este:
h ( n ) = a nu ( n ) ,
iar transformata sa Fourier:
1
H (ω ) = .
1 − ae − jω
29
Probleme rezolvate
Fiind vorba despre un filtru FIR, de lungime M = 4 , funcţia de sistem este:
3 3
=k 0=
∑ bk z − k =
H ( z) =
k 0
∑ h ( k ) z −k =
h ( 0 ) + h (1) z −1 + h ( 2 ) z −2 + h ( 3) z −3
−j
3ω
j 32ω −j
3ω
j ω2 − j
ω
= e h ( 0) e + e + h (1) e + e
2 2 2
3ω 3ω
−j 3ω ω −j
2
3ω ω
= e 2h ( 0 ) cos + 2h (1) cos
= 2e h ( 0 ) cos + h (1) cos
2
2 2 2 2
Din
π 1
H R ( 0 ) = 1 şi H R =
2 2
vom obţine un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute, adică:
2 ( h ( 0 ) + h (1) ) = 1 1
h ( 0 ) + h (1) = h ( 0 ) =− h (1)
1
2
2
2 2 1⇔ ⇔
2 − h ( 0) + h (1) = −h ( 0 ) + h=
(1)
1 − 1 + h (1) + h=
(1)
1
2 2 2
2 2 2 2 2
1 1 2− 2
h ( 0 )= 2 − h (1) h ( 0 )= 2 − h (1) h ( 0 ) =
8
⇔ ⇔ ⇔
1 11 h (1) = 1 + 2 h 1 = 2 + 2
= h (1) +
2 2 2 2 4 2 ( ) 8
Funcţia de sistem corespunzătoare filtrulu FIR este:
2 − 2 2 + 2 −1 2 + 2 −2 2 − 2 −3 2 − 2 2 + 2 −1 −2
H ( z=
)
8
+
8
z +
8
z +
8
z=
8
(1 + z −3 ) +
8
(z + z )
iar răspunsul în frecvenţă
3ω
2− 2 3ω 2 + 2 ω 1 − j 32ω 3ω ω
( ) ( )
−j
H (ω ) 2e 2
= cos + =
cos e 2 − 2 cos + 2 + 2 cos
8 2 8 2 4 2 2
Dar H (ω ) = H (ω ) e ( ) . În consecinţă, modulul răspunsului în frecvenţă este:
j∠H ω
2− 2 3ω 2 + 2 ω
=H (ω ) cos + cos
4 2 4 2
iar faza răspunsului în frecvenţă:
3ω 2− 2 3ω 2 + 2 ω
− , cos + cos > 0
∠H (ω ) = 2 4 2 4 2
π − 3ω , 2− 2
cos
3ω 2 + 2
+
ω
cos < 0
2 4 2 4 2
30
Probleme rezolvate
Se poate evalua şi timpul de întărziere de grup:
d ∠H (ω ) 3
τ g (ω ) = − =
dω 2
Pentru filtrele FIR de fază liniară, pentru orice M (par sau impar), timpul de întârziere de grup are
valoare constantă:
d ∠H (ω ) M −1
τ g (ω ) = − = α=
dω 2
Răspunsul la impuls este:
2 − 2 2 + 2 2 + 2 2 − 2
h ( n ) =
↑ 8
,
8
,
8
,
8
{
0.073,0.427,0.427,0.073
↑
}
iar ecuaţia de intrare-ieşire:
2− 2 2+ 2 2+ 2 2− 2
y (n) = x (n) + x ( n − 1) + x ( n − 2) + x ( n − 3)
8 8 8 8
2− 2 2+ 2
= x ( n ) + x ( n − 3) + x ( n − 1) + x ( n − 2 )
8 8
31
Probleme rezolvate
obţinem funcţia de transfer a filtrului digital, de forma :
1 1 1 1
= H ( z) −0.2 T − j 3T −1
+ −0.2 T j 3T −1
2 1− e e z 2 1− e e z
Cei doi poli complex-conjugaţi pot fi combinaţi pentru a forma un filtru cu doi poli, cu funcţia de
sistem:
1 1 − e −0.2T e j 3T z −1 + 1 − e −0.2T e − j 3T z −1 1 2 − e −0.2T z −1 ( e j 3T + e − j 3T )
H ( z) =
2 (1 − e −0.2T e − j 3T z −1 )(1 − e −0.2T e j 3T z −1 ) 2 1 − e −0.2T z −1 ( e j 3T + e − j 3T ) + e −0.4T z −2
1 2 − 2e −0.2T z −1 cos 3T 1 − e −0.2T z −1 cos 3T
=
2 1 − e −0.2T z −1 cos 3T + e −0.4T z −2 1 − e −0.2T z −1 cos 3T + e −0.4T z −2
Se observă că eroarea de alias este mai semnificativă la T = 0.5 , decât la T = 0.1 . Odată cu
modificarea lui T , frecvenţa de rezonanţă se deplasează; pentru valori mici a lui T , eroarea de alias este
micşorată.
Problema 10 – Obţinerea unui filtru digital dintr-unul analogic prin metoda transformării
biliniare: Acest exemplu urmăreşte transformarea unui filtru analogic într-unul digital IIR, folosind
metoda invarianţei răspunsului la impuls.
s + 0.05
Se consideră un filtru analogic descris prin funcţia de sistem: H a ( s ) = . Filtrul
( s + 0.05) + 16
2
=
16 (1 − z −1 ) + 0.4 (1 − z −1 )(1 + z −1 ) + 16.0025 (1 + z −1 )
2 2
z1 =−0.99376, z2 = 3.99416
În acest exemplu, parametrul T a fost ales astfel încât frecvenţa de rezonanţă corespunzătoare
filtrului analogic să corespundă cu frecvenţa de rezonanţă a filtrului digital.
32
Probleme rezolvate
De obicei, proiectarea filtrului începe cu specificaţiile în domeniul digital. Aceste specificaţii în
frecvenţă sunt transformate în domeniul analogic, prin relaţia (3.22) Ω =2 T tan (ω 2 ) .
Filtrul analogic este proiectat pentru aceste specificaţii şi convertit într-un filtru digital prin
transformarea biliniară (3.17). În această procedură parametrul T dispare din expresia lui H ( z ) , astfel
încât poate avea o valoare arbitrară. Problema 11 ilustrează acest lucru.
Problema 11 – Obținerea unui FTJ digital dintr-unul analogic prin metoda transformării
biliniare: Se doreşte proiectare unui FTJ IIR, pornind de la un FTJ analogic, folosind metoda transformării
biliniare.
Se urmăreşte proiectarea unui FTJ, cu un singur pol, cu lăţimea de bandă 0.3π la 3 dB, prin
Ωp
transformarea biliniară aplicată filtrului analogic H a ( s ) = , unde Ω p este lăţimea de bandă a
s + Ωp
filtrului analogic la 3 dB.
Problema 12 – Metoda Padé, parametrii IIR: Acest exemplu urmăreşte evaluarea parametrilor unui filtru
IIR pentru care se ştie răspunsul al impuls dorit, hd ( n ) , folosind metoda Padé.
n
1
Se presupune că răspunsul la impuls dorit este: hd ( n ) = 3 u ( n ) . Se vor determina parametrii
3
−1
b +bz
filtrului cu funcţia de sistem: H ( z ) = 0 1 −1 , folosind aproximarea Padé.
1 + a1 z
În acest exemplu, H ( z ) se poate potrivi exact cu H d ( z ) , selectând parametrii după cum
urmează:
1
b0 = 2, b1 = 0, a1 = − .
2
Vom aplica acum aproximarea Padé, să vedem dacă într-adevăr obţinem acelaşi rezultat.
Considerând la intrarea lui H ( z ) impulsul unitate, obţinem răspunsul la impuls
h (n) =−a1h ( n − 1) + b0δ ( n ) + b1δ ( n − 1)
Pentru n ≥ 1 avem
h (n) =
−a1h ( n − 1) ⇔ hd ( n ) =
−a1hd ( n − 1)
33
Probleme rezolvate
Înlocuind hd ( n ) dat iniţial în ultima relaţie, obţinem:
n n −1
1 1 1 1
3 ⋅ ⋅ u ( n ) =−a1 ⋅ 3 ⋅ ⋅ u ( n − 1) ⇔ u ( n ) =−a1u ( n − 1) ⇒ a1 =−
3 3 3 3
Pentru a afla constantele b0 şi b1 folosim relaţia
h (n) =−a1h ( n − 1) − a2h ( n − 2 ) − − a N h ( n − N ) + bn
cu condiţia h ( n ) = hd ( n ) . Considerând n = 0 îl obţinem pe b0
1
1= ⋅ 3 ⋅ 3 + b0 ⇒ b0 = 2
3
Considerând n = 0 îl obţinem pe b1
1 1
3 ⋅ = ⋅ 3 + b1 ⇒ b1 = 0
3 3
În concluzie
H ( z) = Hd ( z) .
Acest exemplu arată că aproximarea Padé are ca rezultat o potrivire perfectă cu H d ( z ) , când
funcţia de sistem dorită este o funcţie raţională şi se cunoaşte numărul de poli şi zerouri din funcţia de
sistem.
Acesta lucru nu se întâmplă în general în practică, deoarece hd ( n ) se determină din specificaţiile
răspunsului dorit în frecvenţă, H d (ω ) . O soluţie de a obţine o aproximare bună a filtrului dorit cu
metoda Padé, este de a încerca diverse valori pentru M şi N , până când răspunsul în frecvenţă al
filtrului rezultat converge la răspunsul în frecvenţă dorit cu o eroare de aproximare acceptabil de mică.
Problema 13 – Proiectare FTB: Se doreşte proiectarea unui FTB, calat pe frecvenţa ω0 = π 2 , pentru
π 1
care: H = . Se va determina funcţia de sistem corespunzătoare şi răspunsul la impuls.
4 2
Dar
π π 1
H = 1 şi H = ,
2 4 2
ca atare vom avea un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute:
34
Probleme rezolvate
G
=1
π
1 + 2r cos 2 + r
2 4 G2 2 1 + r4
=
1 − 2r 2 + r 4 1= G 1 + r4
2 G =
2
⇔ 2 ⇔ 4 ⇔
4
G
=
1 G 1 1 + r 4
= =1 − 2r + r 3r − 8r + 3 =
2 4 4 2
0
π 4 2 1 + r 4 4 4
1 + 2r cos 2 + r
2
4
4− 7
t1 = =0.45 ⇒ r1,2 = ±0.67
r 2 =t 8 ± 64 − 36 4 ± 7 3
3r − 8r + 3 = 0 ⇒ t1,2 =
4 2
= ⇒
6 3 t = 4+ 7
=
2.22 ⇒ r3,4 = ±1.49
2 3
1 + r4
Valoare lui r trebuie să fie pozitivă şi subunitară, aşa că alegem r= 0.67 ⇒ G= = 0.55 .
4
0.55
Funcţia de transfer este: H ( z ) = .
1 + 0.45z −2
Pentru a obţine răspunsul la impuls, trebuie să despărţim H ( z ) în fracţii simple:
0.275 0.275
H ( z)
= −1
+
1 + j 0.67 z 1 − j 0.67 z −1
⇒ h (=
n ) 0.275 ( − j 0.67 ) + 0.275 ( j 0.67 ) u (=
n ) 0.275 ( j 0.67 ) ( −1) + 1 u ( n )
n n n n
Funcţia de transfer pentru un filtru FIR este dată de relaţia (4.4), iar răspunsul la impuls al
acestuia este identic cu coeficienţii bk . Pentru filtrul considerat M = 4 ; răspunsul la impuls este:
13 5 1
h ( n ) = 1, , , ,
↑ 24 8 3
iar implementarea în formă directă este cea din figura 4.13.
13 5 1
Figura 4.13. Forma directă pentru filtrul FIR H ( z ) =
1+ z −1 + z −2 + z −3
24 8 3
Pentru implementarea laticială funcţia de transfer a unui filtru FIR este H ( z ) = AM −1 ( z ) , adică
13 −1 5 −2 1 −3
H ( z) =
A3 ( z ) =
1+ z + z + z .
24 8 3
35
Probleme rezolvate
1
3 ( 3)
K 3 α=
Se observă că= . Polinomul reciproc al lui A3 ( z ) este B3 ( z ) , dat de
3
1 5 13 −2
B3 ( z ) =+ z −1 + z + z −3 .
3 8 24
Folosind testul de stabilitate Schür-Cohn, dat de relaţia (4.52), pentru m = 3 , obţinem
13 −1 5 −2 1 −3 1 1 5 −1 13 −2
1+ z + z + z − + z + z + z −3
A3 ( z ) − K 3 B3 ( z ) 3 3 8
A2 ( z ) =
24 8 3 24
=
1 − K3 2
1
2
1−
3
1 13 5 5 13 1 1
1− − − −
9 + 24 24 z −1 + 8 72 z −2 + 3 3 z −3 = 8 9 −1 32 9 −2
= 1+ z + z
1 1 1 1 24 8 72 8
1− 1− 1− 1−
9 9 9 9
3 1
⇒ A2 ( z ) = 1 + z −1 + z −2 .
8 2
1 1 3
=
Prin urmare K 2 α= 2 ( 2) , iar polinomul reciproc B2 ( z ) este B2 ( z ) =+ z −1 + z −2 .
2 2 8
Repetând decrementarea recursivă, pentru m = 2 , obţinem:
3 1 11 3
1 + z −1 + z −2 − + z −1 + z −2
A2 ( z ) − K 2 B2 ( z ) 22 8
A1 ( z ) =
8 2
=
1 − K2 2
1
2
1−
2
1 3 3 1 1
1− − −
4 + 8 16 z −1 + 2 2 z −2 = 3 4 −1
= 1+ z
1 1 1 16 3
1− 1− 1−
4 4 4
1
⇒ A1 ( z ) = 1 + z −1 .
4
1 1
Prin urmare=K1 α= 1 (1) , iar polinomul reciproc B1 ( z ) este B1 ( z )= + z −1 .
4 4
Implementarea laticială pentru acest filtru FIR este cea din figura 4.14.
13 −1 5 −2 1 −3
Figura 4.14. Structura laticială pentru filtrul FIR H ( z ) =
1+ z + z + z
24 8 3
36
Probleme rezolvate
Cu ajutorul ecuaţiilor recursive (4.28), (4.29) şi ţinînd cont de relaţia (4.27), putem evalua ieşirea
y ( n ) . Începem cu evaluarea ieşirilor corespunzătoare primului stagiu, adică pentru m = 1 :
1
f1 ( n=
) f 0 ( n ) + K1 g0 ( n − 1=) x ( n ) + x ( n − 1)
4
1
g1 (=
n ) K1 f 0 ( n ) + g0 ( n −=
1) x ( n ) + x ( n − 1)
4
Continuăm cu m = 2 , evaluând ieşirile celui de-al doilea stagiu
) f1 ( n ) + K 2 g1 ( n − 1=) x ( n ) + x ( n − 1) + x ( n − 1) + x ( n − 2 )
1 1 1
f 2 ( n=
4 2 4
3 1
) x ( n ) + x ( n − 1) + x ( n − 2 )
⇒ f 2 ( n=
8 2
1 1 1
g 2 ( n )= K 2 f1 ( n ) + g1 ( n − 1)= x ( n ) + x ( n − 1) + x ( n − 1) + x ( n − 2 )
2 4 4
1 3
⇒ g 2 (=n) x ( n ) + x ( n − 1) + x ( n − 2 )
2 8
În cazul implementării laticiale, ieşirea y ( n ) este dată de relaţia (4.30). Pentru m = 3 , obţinem
ieşirea y ( n ) , corespunzătoare filtrului FIR
y ( n ) =f 3 ( n ) =f 2 ( n ) + K 3 g 2 ( n − 1)
3 1 1 1 3
= x ( n ) + x ( n − 1) + x ( n − 2 ) + x ( n − 1) + x ( n − 2 ) + x ( n − 3)
8 2 3 2 8
13 5 1
⇒ y ( n ) =x ( n ) + x ( n − 1) + x ( n − 2 ) + x ( n − 3) .
24 8 3
1 1 1
Figura 4.15. Structura laticială pentru filtrul FIR H ( z ) =1 + z −1 − z −2 + z −3
4 4 4
Cu coeficienţii formei directe evaluaţi anterior
1 1 1
α 3 (0) ==
1 α 3 (1) α 3 (2) =− α 3 (3) =
4 4 4
putem realiza implementarea acestui filtru, ca în figura 4.16.
1 1 1
Figura 4.16. Structura directă pentru filtrul FIR H ( z ) =
1 + z −1 − z −2 + z −3
4 4 4
38
Probleme rezolvate
Deoarece filtrul este de fază liniară, răspunsul său la impuls prezintă o formă de simetrie, care va
conduce, în cazul implementării în forma directă, la reducerea numărului de multiplicări de la 15 la 8.
Numărul de sumatoare este 14. Diagrama bloc a formei directe de implementare este ilustrată în figura
4.17.
Figura 4.17. Implementarea în formă directă pentru filtrul FIR de fază liniară cu M = 15
Pentru implementarea cu eşantionare în frecvenţă folosim relaţiile (4.17), (4.19), respectiv (4.21)
şi eliminăm toţi coeficienţii cu câştig zero, H ( k ) . Coeficienţii cu câştig nenul sunt H ( k ) şi perechile
corespunzătoare H ( M − k ) , pentru k = 0,3 .
Pentru M = 15 , funcţiile de transfer H1 ( z ) , respectiv H 2 ( z ) sunt:
( z)
H1=
15
1
(1 − z −15 ) ,
H ( 0) (15−1) /2
A ( k ) + B ( k ) z −1
H=
2 ( z )
1 − z −1
+ ∑
k =1 1 − 2 cos
2π k −1 −2
z +z
15
1 A (1) + B (1) z −1 A ( 2 ) + B ( 2 ) z −1 A ( 3) + B ( 3) z −1
= + + +
1 − z −1 1 − 2 cos 2π z −1 + z −2 1 − 2 cos 4π z −1 + z −2 1 − 2 cos 6π z −1 + z −2
15 15 15
2π k 2π k
−j
A(k ) = H (k ) + H ( M − k ) , ( k ) H ( k ) e 15 + H ( M − k ) e
j
B= 15
39
Probleme rezolvate
Deoarece H ( 0 ) = 1 , filtrul cu un singur pol nu necesită operaţii de multiplicare. Cele trei filtre cu
doi poli necesită trei multiplicări fiecare, deci, în total, nouă multiplicări. Numărul total de adunări este
14. Prin urmare, implementarea cu eşantionare în frecvenţă a filtrului FIR este, din punct de vedere al
calculului, mult mai eficientă decât forma directă de implementare. Diagrama bloc pentru acest tip de
implementare este cea din figura 4.18.
Problema 17 – Filtru FIR, implementare cascadă: Acest exemplu ilustrează implementarea în forma
cascadă pentru un sistem FIR, căruia i se cunoaşte relaţia de intrare-ieşire.
Se consideră sitemul descris de ecuaţia cu diferenţe finite şi coeficienţi constanţi:
1 π 15 1 π 1
y ( n ) =x ( n ) − cos x ( n − 1) − x ( n − 2 ) + cos x ( n − 3) − x ( n − 4 )
2 7 16 2 7 16
Se va determina funcţia de sistem corespunzătoare şi se va implementa sistemul în forma cascadă.
Fiind vorba despre un sistem FIR, relaţia de intrare-ieşire este dată de ecuaţia (4.3), iar funcţia de
sistem de ecuaţia (4.4). Ca atare, funcţia de transfer corespunzătoare acestui sistem este
1 π 15 1 π 1
H ( z) =1 − cos z −1 − z −2 + cos z −3 − z −4
2 7 16 2 7 16
Funcţia de transfer se poate obţine şi aplicând transformata în z , ecuaţiei cu diferenţe finite:
1 π 15 1 π 1
Y ( z) = X ( z ) − cos z −1 X ( z ) − z −2 X ( z ) + cos z −3 X ( z ) − z −4 X ( z )
2 7 16 2 7 16
π π
) X ( z ) 1 − cos z −1 − z −2 + cos z −3 − z −4
1 15 1 1
⇔ Y ( z=
2 7 16 2 7 16
Y ( z) 1 π 15 1 π 1
⇒ H ( z) = = 1 − cos z −1 − z −2 + cos z −3 − z −4
X ( z) 2 7 16 2 7 16
40
Probleme rezolvate
Implementarea în cascadă presupune scrierea funcţiei de sistem dată de relaţia (4.4) sub forma
unui produs de factori H k ( z ) , k = 1, K , ca în relaţia (4.8) unde, în cazul implementării cu module de
ordinul doi:
Hk ( z) = 1 + bk 1 z −1 + bk 2 z −2 .
Pentru că funcţia de transfer este de ordinul patru, pentru implementarea în cascadă, avem:
H ( z ) = H1 ( z ) H 2 ( z )
În prealabil trebuie aflate rădăcinile funcţie de transfer, adică zerourile funcţiei. Se observă că
z1 = 1 şi z2 = −1 sunt două dintre soluţii, de unde rezultă:
H 1 ( z) =(1 − z1z −1 )(1 − z2 z −1 ) =(1 − z −1 )(1 + z −1 ) =−
1 z −2
Pentru aflarea lui H 2 ( z ) , împărţim H ( z ) la H1 ( z ) :
1 π 15 1 π 1 1 − z −2
1 − cos z −1 − z −2 + cos z −3 − z −4
2 7 16 2 7 16 1 π 1
−2
1 − cos z −1 + z −2
−1 +z 2 7 16
1 π 1 1 π 1
/ − cos z −1 + z −2 + cos z −3 − z −4
2 7 16 2 7 16
1 π 1 π
− cos z −1 − cos z −3
2 7 2 7
1 1
/ + z −2 / − z −4
16 16
1 1
/ − z −2 / + z −4
16 16
/ /
1 π 1
⇒ H2 ( z) =
1 − cos z −1 + z −2
2 7 16
Zerourile lui H 2 ( z ) sunt
π π
2
1 1 1 1 π 1 π π π
cos ± cos − 4 cos ± cos2 − 1 cos ± j sin
2 7 2 7 16 2 7 2 7 1 7 7
= z3,4 = =
2 2 2 2
1 ± j π7
⇒ z3,4 = e
4
În concluzie, cele două funcţii de sistem sunt:
H 1 ( z ) =−
1 z −2 = (1 − z −1 )(1 + z −1 )
1 π −1 1 −2 1 − j π7 −1 1 j π7 −1
H 2 ( z) =
1 − cos z + z = 1 − e z 1 − e z
2 7 16 4 4
iar implementarea în cascadă este ilustrată în figura 4.19.
Se va determina ieşirea sitemului y ( n ) şi se va implementa sistemul în forma I directă, forma canonică,
forma cascadă, respectiv forma paralelă.
Fiind vorba despre un sistem IIR cu poli şi zerouri, ieşirea este dată de relaţia (4.1), iar funcţia de
transfer de relaţia (4.2). Pentru sistemul considerat N = 4 şi M = 4 . Funcţia de transfer este:
1 −1 1 −2 2 π −1 1 −2 1 −1 1 −2 1 −1 1 −2
1 + z − z 1 − cos z + z 1 + z − z 1 − z + z
H ( z ) =
6 3 5 3 25 6 3 5 25
(1 − z −2 ) 1 − 12 cos π4 z −1 + 161 z −2
(1 − z −2 ) 1 − 42 z −1 + 161 z −2
1 49 −2 11 −3 1 −4
1 − z −1 − z + z − z
⇒ H ( z) = 30 150 150 75
2 −1 15 −2 2 −3 1 −4
1− z − z + z − z
4 16 4 16
Ieşirea, ţinând cont de coeficienţii ak şi bk
2 15 2 1
a1 =
− a2 =− a3 =a4 = −
4 16 4 16
1 49 11 1
b0 =
1 b1 = − b2 = − b3 =b4 = −
30 150 150 75
este
2 15 2 1
y (n) = y ( n − 1) + y ( n − 2 ) − y ( n − 3) + y ( n − 4 )
4 16 4 16
1 49 11 1
+ x (n) − x ( n − 1) − x ( n − 2) + x ( n − 3) − x ( n − 4 )
30 150 150 75
Pentru implementarea sub forma I directă, funcţia de sistem trebuie scrisă ca un produs de două
funcţii de sistem: una care conţine toate zerourile funcţiei de transfer, şi una care conţine toţi polii
acesteia, ca în relaţiile (4.55)÷(4.57). În cazul de faţă
1 49 −2 11 −3 1 −4
H1 ( z ) = 1 − z −1 − z + z − z
30 150 150 75
1
H2 ( z) =
2 −1 15 −2 2 −3 1 −4
1− z − z + z − z
4 16 4 16
iar implementarea sub forma I directă este cea din figura 4.20.
Dacă se plasează filtrul numai cu poli, înaintea celui care are doar zerouri, se obţine forma
canonică (forma a II-a directă), ca în figura 4.21.
Pentru implementarea sub forma cascadă sistemul trebuie divizat într-o cascadă de subsisteme de
ordinul doi, ca în relaţia (4.58), unde fiecare subsistem este de forma (4.59) . Rădăcinile complex-
conjugate, atât pentru numărător, cât şi pentru numitor, vor fi combinate împreună, pentru a evita
calculele cu numere complexe. Sistemul propus va fi compus dintr-o cascadă de două susbsisteme de
ordinul al doilea, date de relaţiile:
1 −1 2 −1 1 −1 1 −2
1 − z 1 + z 1 + z − z
H1 ( z ) =
2 3 6 3
=
(1 − z −1
)(1 + z −1
) 1 − z −2
42
Probleme rezolvate
1 − j π3 −1 1 j π3 −1
1 − e z 1 − e z 1 1
1 − z −1 + z −2
H 2 ( z ) =
5 5 5 25
= π π
1 − j 4 −1 1 j 4 −1 2 −1 1 −2
1 − e z 1 − e z 1 − 4 z + 16 z
4 4
Implementarea sub formă cascadă este ilustrată în figura 4.22.
Figura 4.21. Forma canonică pentru sistemul IIR (forma a II-a directă)
43
Probleme rezolvate
Pentru implementarea în paralel, funcţia de transfer trebuie descompusă în fracţii simple ca în
relaţia (4.60). Vom descompune în fracţii simple funcţia de transfer, H ( z ) :
A1 A2 A3 A4
H ( z) = + + π +
1 −j 1 jπ
1− z −1
1 + z −1
1 − e 4 z −1 1 − e 4 z −1
4 4
−1
Evaluând pentru z = 1 , vom obţine coeficientul A1 , evaluând pentru z −1 = −1 , vom obţine
π
−j
−1
coeficientul A2 respectiv evaluând pentru z = 4 e 4
, vom obţine coeficientul A3 .
1 49 11 1
1− − + −
=A1 z −1 =1 30 150= 150 75 105
=
8 28
2 1 150 17 − 4 2 56.72
(1 + 1) 1 − +
4 16
⇒ A1 =
0.4937
1 49 11 1
1+ − − −
=
A2 z −1 = −1 30 150= 150 75 93
=
8 124
2 1 150 17 + 4 2 566.42
(1 + 1) 1 + +
4 16
⇒ A2 =
0.2189
2 3 4
1 4 49 4 11 4 1 4
1− − + −
30 − j π4 150 − j π4 150 − j π4 75 − j π4
A3 z −1 = 4 = e e e e
−j
π π
1 − 4 π 1 + 4 π 1 − 1 e 4 4 π
e 4 j
− j − j 4 −j
e 4 e 4 e 4
π π 3π
j j j
2e 4 49 ⋅ 8e 2 11 ⋅ 32e 4 256e jπ
1− − + −
= 15 75 75 75
π π
j j
1 − 16e 1 − e
2 2
2 2 2 2
75 − 10 +j − j 392 + 352 − +j + 256
2 2 2 2 331 − 181 2 − j 392 + j171 2
=
75 (1 − j17 − 16 ) 75 ( −15 − j17 )
75.066 − j150.206
= ≅
75 − j150
=
1 − j2
=
(1 − j 2 )( −15 + j17 ) =
19 + j 47
75 ( −15 − j17 ) 75 ( −15 − j17 ) −15 − j17 ( −15 − j17 )( −15 + j17 ) 514
⇒ A=
3 0.037 + j 0.091
π
1 − j4 1 j π4
Deoarece polii p3 = e şi p4 = e au valori complex-conjgate şi coeficienţii A3 şi A4 vor
4 4
avea valori complex-conjugate, adică:
=
A4 A=*
3 0.037 − j 0.091
Funcţia de transfer, H ( z ) , descompusă în fracţii simple este:
0.4937 0.2189 0.037 + j 0.091 0.037 − j 0.091
H ( z) = + + +
1 − z −1 1 + z −1
1 − j π4 −1 1 j π4 −1
H1 ( z )
1− e z 1− e z
4
4
H2 ( z )
Pentru a evita operaţiile cu numere complexe, se pot combina perechi de poli complex-conjugaţi
pentru a forma subsisteme de ordinul al doilea cu coeficienţi reali. Fiecare dintre aceste subsisteme va
44
Probleme rezolvate
avea funcţia de sistem de forma (4.61). Vom grupa polii complex-conjugaţi, p3 şi p4 împreună,
respectiv polii reali p1 şi p2 împreună, pentru a forma două subsisteme de ordinul al doilea. Astfel:
=
H ( z ) H1 ( z ) + H 2 ( z )
unde
0.7126 + 0.2748 z −1
H1 ( z ) = ,
1 − z −2
0.07406 + 0.01927 z −1
H2 ( z) = .
1 − 0.35355z −1 + 0.0625z −2
Având funcţiile de transfer corespunzătoare celor două subsisteme din implementarea în forma paralelă,
realizarea paralelă se poate face ca în figura 4.23.
Problema19 – Filtru IIR numai cu poli, structura laticială: Pentru sistemul IIR descris de funcţia de
transfer
1
H ( z) =
1 + 0.9 z − 0.8 z −2 + 0.5z −3
−1
Fiind un sistem laticial IIR numai cu poli, trebuie determinaţi doar coeficienţii laticiali Ki ,
i = 1, N , folosind relaţiile de decrementarea ca la Problema 14. Pentru sistemul IIR doar cu poli, funcţia
de sistem este:
1 1
=H ( z) =
AN ( z ) A3 ( z )
⇒ A3 ( z ) =
1 + 0.9 z −1 − 0.8 z −2 + 0.5z −3
Se observă că
α 3 ( 3) =
K3 = 0.5 ⇒ B3 ( z ) =
0.5 − 0.8 z −1 + 0.9 z −2 + z −3
Folosind testul de stabilitate Schür-Cohn, dat de relaţia (4.52), pentru m = 3 , obţinem
A3 ( z ) − K 3 B3 ( z ) 1 + 0.9 z − 0.8 z + 0.5z − 0.5 ( 0.5 − 0.8 z + 0.9 z + z )
−1 −2 −3 −1 −2 −3
= A2 ( z ) =
1 − K 32 1 − ( 0.5)
2
45
Probleme rezolvate
Prin urmare
K2 = −1.67 ⇒ B2 ( z ) =
α2 ( 2) = −1.67 + 1.73z −1 + z −2
Repetând decrementarea recursivă, pentru m = 2 , obţinem
A2 ( z ) − K 2 B2 ( z ) 1 + 1.73z − 1.67 z + 1.67 ( −1.67 + 1.73z + z )
−1 −2 −1 −2
= A1 ( z ) =
1 − K 22 1 − ( −1.67 )
2
Problema 20 – Filtru IIR cu poli și zerouri, structura laticială-scară: Acest exemplu urmăreşte
implementarea unui sistem IIR cu poli şi zerouri sub forma laticială-scară.
Se consideră sistemul descris de funcţia de transfer:
1 − 0.2 z −1 + 0.15z −2
H ( z) =
1 + 0.1z −1 − 0.72 z −2
Se va evalua şi ieşirea sistemului.
= A1 ( z ) =
1 − K 22 1 − ( −0.72 )
2
46
Probleme rezolvate
⇒ A1 ( z ) =1 + 0.36 z −1
⇒ K1 = α1 (1) = 0.36 ⇒ B1 ( z ) = 0.36 + z −1
Conform relaţiei (4.43)
0 ( z)
A= 0 ( z)
B= 1
Acum putem trece la evaluarea coeficienţilor scării vm , m = 0, M .
2
C2 ( z ) = ∑v
m =0
m Bm ( z ) ⇔ C2 ( z ) = v0 B0 ( z ) + v1B1 ( z ) + v2 B2 ( z )
5 18 1
1 − 0.2 z −1 + 0.15z −2 = v0 ⋅ 1 + v1 ⋅ + z −1 + v2 ⋅ − + z −1 + z −2
14 25 10
1 =
v0 + 0.36v1 − 0.72v2 v2 = 0.15 v2 =0.15
⇔ −0.2 =+ v1 0.1v2 ⇔ v1 =−0.2 − 0.1 ⋅ 0.15 ⇔ v1 =−0.215
0.15 =v2
1 0.36 ( −0.2 − 0.1 ⋅ 0.15) + 0.72 ⋅ 0.15 v0 =
v0 =− 1.185
Implementarea laticială-scară corespunzătoare sistemului IIR este ilustrată în figura 4.25.
1 − 0.2 z −1 + 0.15z −2
Figura 4.25. Implementarea laticială-scară, H ( z ) =
1 + 0.1z −1 − 0.72 z −2
47