Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Apariția edodonției
Pe 3 octombrie, doctoral William Hunter a prezentat un referat la tema “Sepsia si
antisepsia în medicină”. Hunter a fost primul care a presupus apariția injecțiilor din
cauza existenței microorganismelor în cavitatea bucală. Deja era cunoscut faptul
că dintel cu pulpa necrotizată e cauza principal a infecțiilor locale. Cercetările de
laborator au confirmat existența bacteriilor în țesutul pulpei moarte. În anii 1920 a
apărut radiografia de reper cu ajutorul căruia se observau focarele de culoare mai
deschisă la nivelul vîrfurilor dinților cu pulpa necrotizată – focarele caracterizează
procesele infecțioase ale osului periapial. Asa dinții se extrageau si se analizeau, se
depistau bacteriile existente.
2.Scopul endodonției.
La analiză observăm:
- lățimea zonei/spațiul periodontal
- densitatea si distrugerea țesutului osos în zona periapicală
- forma, omogenitatea, conturul clar al focarului, infecției si localizarea lui față
de rădăcină
- caracterul comunicărilor între endodonțiu si periodonțiu
- lățimea spațiului periodontal cuprinsă între 0,15mm-0,25mm, de la coletul
dentar si pînă la vîrful rădăcinelor
- intensitatea formării dentine secundare si terțiare si prezența denticulilor ce
apar ca umere paralele ce apar la pereții cavității coronare sau pereții canalului
radicular
- resorbția internă a tesuturilor dure, apare ca o zonă circular mai deschisă
stratificată pe imaginea cavității dentare
- schimbările
Diagnosticul complet conține informații despre:
localizare
caracteru
dezvoltarea
forma
Contraindicații
1. vîrsta peste 35 ani
2. afecțiuni cornice (diabet, avitaminoze)
3. cavitate carioasă în zona cervicală
4. electrosensibilitatea pulpei redusă de 25mA
5. schimbări radiologice înregistrate periap.
6. Folosirea dintelui ca sprijin (stîlp la protezare)
Metode de tratament
prelucrarea medicamentoasă a cavității bucale si apoi se face anestezie
izolarea cîmpului operator – cu diga sau rolouri de vată steilă
prelucrarea medicamentoasă a cîmpului operator – dintele afectat si încă 2
dinți vecini se prelucrează cu sol. de iod 2% sau sol. de clorhexidină 1%
prepararea cavității carioase – se face în prezența continua a aspiratorului de
salivă. Cavitatea e deschisă maxim pentru a îndepărta toate țesuturile
infectate si pentru un contact mai bun al pulpei inflamate cu medicamentele
prelucrarea medicamentoasă definitivă a cavității carioase – cavitatea se
spală cu soluții călduțe de 0,9% clorură de sodiu; 0,5% novocaină; 0,3%
clorhexidină; enzyme etc.
uscarea cavității cu jet de aer cald si tampoane sterile
se aplică o obturație curative de cca 0,5mm grosimea pe fundul cavității
carioase, iar apoi o obturație provizorie
Se folosesc ca obturații curative :
-preparate sulfanilamide
-antibiotice
-paste cu eugenol
-preparate pe baze de Ca(OH)2. Calcimol, Life, Dycol
Principiul acțiunii
Ca(OH)2 – la interacțiunea cu solție biologică are pH=12,5.
- are coefficient de disociere 0,17 >astfel la introducerea în canalul radicular are
loc ionizarea si dizolvarea permanent în lichidul ce umple canaliculele
dentinare, canalele laterale si accesorii (treptată !!!!)
- grupa OH scade presiunea parțială a O2 si mărestepH în focarul infecțios. Ceea
ce stimulează regenerarea si mineralizarea țesuturilor.
- Ca(OH)2 denaturează proteinele. Volumul țesuturilor necrotizate creste si
totodată măreste viteza dizolvării acestora sub acțiunea hipocloritului de Na.
Dar soluțiile de mai sus nu acționează asupra țesuturilor dure si stratului murder
din canal.
Etape:
1. Toaleta cîmpului operaiv – cavitatea bucală se clăteste cu soluție stomatidin,
soluție tandum verde, soluție permanganate de potasiu (1:5000)
2. Pregătirea cîmpului operator – dintele bolnav si dinții vecini(2) se
prelucrează cu antiseptic slabe.
3. Anestezia – infietrativă sau tronculară
4. Prelucrarea cavității carioase – se înlătură smalțul subminat. Cavitatea se
deschide si se extinde cu înlăturarea dentine afectate (se face cu freza
fisurală, sferică, con-invers sau cu excavatorul)
5. Deschiderea cavității dintelui - pe fundul cavității carioase se aplică
antiseptic, după care în zona cea mai subțire se deschide camera pulpară.
6. Extensia cavității dintelui – pentru acces la cavitate si ostiumuri se
îndepărteză plafonul. De la început se înlătură în zona cornului pulpar
deschis si apoi resturi. La deschiderea cavității poate apărea nevoie de
anestezie interpulpară suplimentară.
Cavitatea extinsă si cea carioasă se contopesc într-o linie vertical dreaptă.
Cerințe pentru cavitate extinsă:
-pereții cavității carioase coincid cu pereții cavității dentare
- accesul instrumentar liber (instrumentele nu se îndoaie)
- pereții si planseul nu se subțiază
7. Amputarea pulpei coronare inflamate – se face cu o freză sferică sau cu un
excavator. Se înlătură pulpa coronară si se lasă pulpa radiculară. În caz de
hemoragie se aplică soluție vasocontractoare. –în ostiumuri pulpa se taie
atent
- excavatorul se miscă lent pe peretele lateral al cavității spre ostium, pentru
a detasa pulpa de pereții camerei si apoi prin rotirea la 90 grade secționarea
pulpei coronare
8. Lărgirea orificiului de intrare în canale – se face cu freza sferică, pară,
lancelată etc. Se înlătură țesuturile supraostile si ostiumului se conferă formă
conică ca instrumental endodontic să intre liber sis ă nu fleneze
9. Prelucrarea suprafeței plagă a bontului radicular.
La extensie si pulpotomie, cavitatea e irigată cu soluții antiseptic. Timp de
3-5 minute picurăm prin seringă antisepticul cald.
10. Stoparea hemoragiei
După ce se îndepărtează pulpa coronară trebuie să oprim hemoragia.
Introducem în cavitate bulete de vată sterile îmbibate cu
- soluție acid aminocapronic 5%
- soluție apă oxigenată 0,5-1,5%
- soluție adrenalină
- burete hemostatic
Dacă hemoragia continua se face diatermocoagulare
11.Prelucrare medicamentoasă a cavității dintelui
Din bontul pulpar îndepărtăm resturile pulpei secționate. Spălăm cavitatea cu
soluții antiseptic sau aplicăm (rotim) vată pe sondă, îmbibăm în soluție
antiseptică si introducem în cavitatea dintelui si ostiumul canalului.
12. Desicarea cavității dintelui – se face cu vată sterile sau aer cald.
13. Aplicarea pastei curative – pentru a preveni inflamația plpei radiculare si
pentru a stimula reparația ei.
Pe planseul cavității sau pe ostiumuri aplicăm obturație curative pe bază de
Ca(OH)2. Izolăm cu dentină artificială, aplicăm cement glasinomic sau cement
fosfat de zinc si apoi obturație de durată.
Contraindicații:
1. Pacienți cărora le este interzisă utilizarea anesteziilor si vasoconstrictoarelor
2. Graviditate (primele 3 lunisi ultimile 2 luni)
3. Perioada menstruală (e posibilă hemoragia canalară în timpul lucrului)
Etape:
După etapele amputației vitale:
- anestezia locală
- prepararea cavității carioase
- amputația pulpei coronare
- lărgimea ostiumurilor
- amputarea pulpei astiale, urmează
- extirparea pulpei radiculare – se face cu pulpextractorul. Se alege după lățimea
canalului ca să se dplaseze în lumen fără a atinge pereții. Se apucă cu degetul
mare si indicator, se înseră în cavitate, se roteste (1-3 ori) în jurul axului său si
se scoate împreună cu pulpa. În canale largi se poate folosi pulpextractorul cu
2-3 faserale, unde pulpa e prinsă între ele. Pentru canale radiculare înguste,
pulpextractorul se introduce în 2B.
În a doua vizită:
Prin exterparea devitală se îndepărtează complet pulpa după devitalizarea ei
prealabilă.
Scopul – lichidarea procesului inflamator si profilaxia afecțiunii paradontale.
Indicații:
1. inflamația pulpei
2. imposibilitatea folosirei anesteticelor locale sau a vasoconstrictoarelor
3. prezența bolilor generale sau boli regionale ce împiedică injectarea
anesteticilor
4. nereusita tratamentului conservativ
5. pulpit focală acută sau pulpit difuză acută sau contraindicații către extirpația
vitală