IZVOARELE DREPTULUI.

NOŢIUNE ŞI CLASIFICARE
Abordarea oricărei tematici juridice nu poate avea loc câtă vreme cei cărora li se adresează nu sunt “alfabetizaţi” cu noţiunile introductive din teoria
generală a dreptului.
Familiarizarea cu termenii de specialitate porneşte cu explicitarea surselor generatoare de reguli juridice, sau mai bine zis cu izvoarele dreptului
cum mai sunt denumite.
Acestă categorie ştiinţifică cunoaşte două accepţiuni : izvoare materiale şi respectiv izvoare formale.
Vom reţine ca definiţie a primului termen, acela de izvor material pe cea reprodusă de autorul cel mai avizat în materie, prof.univ.dr. Popa Nicolae :
« izvoare reale, concepute ca adevărate dat-uri ale dreptului, realităţi exterioare acestuia şi care determină acţiunea legiuitorului sau dau naştere unor
reguli izvorâte din necesităţile practice(dacă este vorba de obicei) ».
Într-o altă exprimare aceste izvoare de drept sunt reprezentate de factorii ce influenţează puterea publică în a adopta un anumit act normativ sau în
a modifica un text legal deja existent. Sunt cuprinşi aici factorii sociali, economici, culturali, religioşi, etc.
Tipicul surselor generatoare de drepturi şi obligaţii este dat de caracterul formal al acestora. Acest fapt nu conduce la concluzia după care izvoarele
dreptului nu pot fi diversificate întrucât ele ar fi exprimate într-o haină prea strâmtă, într-o matriţă bine delimitată ce nu suportă transformări .
Fiecare dintre aceste surse de drept se vor subordona ideii eterogenităţii dreptului, caracter necesar pentru a putea asigura securitatea circuitului
juridic.
Haideţi să ne gândim ce s-ar întâmpla dacă nu ar putea fi stabilit extrem de uşor conţinutul unei reguli ce trebuie aplicate.
Într-o situaţie în care nu am avea imperativul dispoziţie lămurit, cel ce ar trebui să aplice norma nu ar avea un reper faţă de care să se raporteze şi
pe care să il invedereze celui ce nu şi-a îndeplinit întocmai îndatorirea asumată.
Ca atare, vom defini izvoarele formale, ca fiind :” modalităţi prin care conţinutul perceptiv al normei de drept devine regulă de conduită, se impune
ca model de urmat în relaţiile dintre oameni.”(Nicolae Popa, 1996, pag.192).
Clasificarea surselor de drept se poate realiza şi funcţie de alte criterii.
Putem astfel distinge între izvoarele scrise şi izvoarele nescrise.
 Izvoarele scrise sunt actele normative ce trebuie publicate în Monitorul Oficial pentru a le fi cunoscute conţinutul.
Izvoarele nescrise presupun existenţa unei reguli juridice apărute dintr-o anumită practică sau obicei.
Demarcaţia aceasta se face şi prin raportare la sistemul juridic din care face parte sistemul legislativ al unui stat.
Sistemul anglo- saxon este fundamentat pe aplicarea uzanţelor şi obiceiului, precum şi a precedentului judiciar, pe când sistemul romano-
germanic(din care face parte şi România) utilizează de principiu actele normative ca surse de drepturi şi obligaţii.
O altă clasificare se face în izvoare directe şi izvoare indirecte sau mediate.
Actele normative produc efecte juridice imediat ce sunt adoptate, deci sunt izvoare directe.
Cutuma sau obiceiul juridic pentru a putea da naştere, a stinge sau a modifica efecte în plan juridic trebuie să fie menţionate într-o lege, pentru a li
se recunoaşte în mod oficial acest caracter.
În literatura de specialitate diviziunile pe care le cunosc izvoarele de drept sunt mult mai numeroase decât cele prezentate de noi aici.
Acum vom trece la analiza în concret a izvoarelor dreptului.
Mai întâi vom arăta că între acestea regăsim :cutuma juridică, jurisprudenţa, docrina şi actul normativ.
Cutuma juridică se deosebeşte faţă de obiceiul social prin existenţa sancţiunii, acea forţă de constrângere a statului, care va fi pusă în aplicare în
situaţia extremă în care subiectul de drept nu va respecta dispoziţia regulii respective.
Cutuma juridică are o structură ce se compune dintr-un element obiectiv şi un altul subiectiv.
Elementul obiectiv este reprezentat de acea practică exteriorizată în planul realităţii sociale, ce se defineşte printr-o îndelungată aplicare.
Elementul subiectiv este constituit din însuşirea acelei practici ca fiind o veritabilă regulă (ce presupune anumite drepturi şi obligaţii) de către
subiectele de drept ce au tangenţă cu sfera relaţiilor sociale respective.
Asimilarea normelor cuprinse în cutuma juridică se face de bună voie, treptat, pe parcursul împământenirii acelui mod de manifestare a
comportamentului.
Numeroşi autori au ajuns în urma studiilor întreprinse de-alungul anilor să considere că obiceiul juridic are o frecvenţă asiduuă în anumite ramuri de
drept, iar în altele are o aplicabilitate condiţionată.
 Astfel, în dreptul constituţional şi în cel de drept internaţional cutuma este un izvor încă foarte des utilizat, în timp ce în dreptul civil-acolo unde de
fapt ne şi interesează- obiceiul este folosit în limitele legii, atunci când se face trimitere expresă la el.
Vom vedea în finalul expunerii din această secţiune că în urma adoptării noului Cod civil, morfologia sistemului legislativ românesc a cunoscut noi
valenţe.
Doctrina reprezintă totalitatea opiniilor exprimate în literatura de specialitate de autorii avizaţi în materia juridică respectivă.
Este binecunoscut dictonul după care « unde sunt doi jurişti există cel puţin trei păreri », astfel încât recunoaşterea docrinei ca fiind sursă
generatoare de drepturi şi obligaţii prin ea înşăşi nu putea fi primită ca idee.
Chiar dacă ne-am referi la majoritatea doctrinei nu înseamnă că avem mereu o concluzie care să se constituie în adevărul absolut.
Totuşi, scopul doctrinei nu trebuie privit ca fiind unul nesemnificativ. Întotdeauna studenţii pot avea un bagaj de cunoştinţe juridice solid numai
parcurgând cu atenţie lucrările apărute pe diverse probleme de ordin juridic.
În acelaşi timp, practicienii dreptului, idiferent că sunt avocaţi, jurişti, notari, executori judecătoreşti sau magistraţi vor avea o altă imagine de
ansamblu asupra instituţiilor juridice controversate în privinţa modului de aplicare, după ce vor consulta şi doctrina.
Acest lucru nu presupune însă că hotărârile judecătoreşti sau pledoariile avocaţiale vor fi mereu în consonanţă cu doctrina întrucât liberul arbitru şi
modalitatea de percepţie a unei reguli juridice diferă de la un individ la altul.
Ajungerea la un consens în anumite cazuri, între autorii de marcă ai domeniului juridic respectiv poate determina apariţia unui proiect de act
normativ care să abroge(să înlăture regula de drept, să o facă să dispară) sau să modifice o lege care în tot sau în parte a cunoscut anumite greutăţi, ca
urmare a aplicării sale.
Pe de altă parte, uniformitatea opiniilor susţinute în literatura de specialitate ar duce chiar la dispariţia noţiunii de doctrină deoarece aceasta ar fi
golită de substanţă.
Practica judiciară sau precedentul judiciar este acel izvor care este alcătuit din totalitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate într-o anumită
materie, de către toate instanţele aparţinând statului respectiv.
La noi în ţară practica judiciară nu constituie izvor de drept, având în vedere şi apartenenţa României la sistemul romano-germanic.
 Cu toate acestea, magistratul care va delibera într-un anumit caz va putea fi influenţat, sau dacă nu, chiar convins să se pronunţe într-un anume fel,
dacă i se va invedera existenţa unor soluţii deja pronunţate de un alt complet de judecată de la aceeaşi instanţă sau de către o instanţă din altă regiune a
ţării.
În schimb, în sistemul anglo-saxon, apariţia unui caz pe masa judecătorului, care este similar în privinţa cauzei cu un altul care a mai fost soluţionat
deja, nu lasă la aprecierea acestuia hotărârea ce va fi pronunţată.
Magistratul respectiv se va mărgini să constate decât identitatea între speţa de faţă şi precedentul existent şi va pronunţa în mod automat aceeaşi
soluţie.
La nivelul unei regiuni teritoriale sau la nivelul unei instanţe, practica judiciară poate fi în totală opoziţie cu cea regăsită în altă zonă geografică.
Pentru a nu produce disfuncţionalităţi la nivelul respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are menirea de a
promova recursurile în interesul legii, prin care se vor elabora nişte hotărâri judecătoreşti ca ghid practic în anumite probleme de drept.
Putem spune despre acestea că sunt veritabile surse de drept.
Actul normativ reprezintă cea mai viguroasă resursă de drepturi şi obligaţii într-un stat.
Vom vedea că sunt numeroase autorităţi ce au competenţe în a adopta acte normative.
Enumerăm în continuare cele mai importante acte normative cunoscute la nivelul administraţiei centrale : Constituţia, legea ca act al Parlamentului,
ordonanţa simplă a Guvernului. ordonanţa de urgenţă a Guvernului, hotărârea de Guvern.
Constituţia este actul normativ fundamental într-un stat, în corpul său cuprinzându-se în principal principiile de organizare şi funcţionare statală şi
drepturile şi obligaţiile fundamentale ale cetăţenilor.
Constituţia este supremă întrucât « se situează în vârful instituţiilor politico-juridice dintr-o societate organizată în stat, fiind sursa tuturor
reglementărilor în domeniile economice, politice, sociale şi juridice. Supremaţia constituţiei nu este deci o categorie strict juridică, ci una politico-
juridică. »(Ioan Muraru, 1997,pag.69)
Sistemul legislativ se bazează pe forţa juridică a actelor normative.
Astfel, un act cu o forţă juridică mai mare va putea să modifice un act normativ inferior, dar reciproca nu este valabilă.
 Cu cât importanţa autorităţii de la care emană actul normativ este mai mare, cu atât actul respectiv are o forţă juridică superioară.
De aici decurg şi două principii generale de drept : principiul constituţionalităţii legilor şi principiul legalităţii actelor normative subsecvente. De fapt,
cel de-al doilea principiu enunţat este o consecinţă a primului.
Ca atare, nici un act normativ nu poate contrazice un text constituţional. Pentru a veghea la acest corolar s-a înfiinţat Curtea Constituţională care se
ocupă cu controlul de constituţionalitate, indiferent dacă acesta este anterior sau posterior legii adoptate.
Deciziile acestui for sunt obligatorii, iar dacă s-au găsit motive de neregularitate în legea analizată acestea vor fi înlăturate prin adoptarea unui act
normativ de modificare, sau tacit.
La fel, prin controlul de legalitate realizat de instanţele de contencios administrativ se pot abroga texte ce încalcă fundamentul unei legi.
Legea este actul emis de Parlament. Parlamentul este compus din Camera Deputaţilor şi Senat El este unica autoritate legiuitoare în stat.
Legile sunt şi ele de două feluri : legi organice şi legi ordinare.
Principala diferenţă dintre acestea este dată de domeniul reglementat, astfel încât legile organice privesc materii de importanţă ridicată : Codul
civil, codul muncii, legea de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.
Legile organice se emit atunci când acest lucru este stipulat în Constituţie, iar legile ordinare sunt adoptate ori de câte ori nu se adoptă o lege
organică.
Şi majoritatea necesară pentru adoptarea acestora diferă- legea organică se adoptă cu majoritate calificată( majoritatea membrilor fiecărei
camere), pe când legea ordinară se adoptă cu majoritate simplă(majoritatea membrilor prezenţi din fiecare cameră)(art.76 din Constituţie).
Ordonaţele Guvernului sunt egale ca forţă juridică cu legea deoarece acestea se emit doar pe parcursul vacanţei parlamentare, în materii precis
stabilite, prin intermediul unei legi de abilitare.
Transferul de atribuţii de la Parlament la Guvern are loc prin intermediul instituţiei juridice a delegării legislative(art.115 alin1-3 din Constituţie).
Se exceptează de la adoptarea prin acest artifciu juridic legile organice. După adoptarea ordonanţei, dacă legea de abilitare impune acest lucru, se
va proceda la aprobarea ulterioară a conţinutului său, de către Parlament.
Nu trebuie să se facă confuzie între ordonanţa simplă şi ordonanţa de urgenţă a Guvernului.
 Acestea din urmă au o modalitate aparte de a produce efecte juridice în sensul că deşi nu are încă girul autorităţii legiuitoare, ea intră în vigoare din
momentul depunerii sale spre dezbatere la Parlament, în regim de urgenţă.
Deoarece până la modificarea Constituţiei în anul 2003 se abuza de către Executiv de această formă de ocolire a Parlamentului, s-a introdus
obligativitatea expunerii de motive(în sarcina Guvernului) în momentul adoptării unui asemenea act.(art.115 alin.4-6 din Constituţia României).
Dacă ordonanţa simplă şi ordonanţa de urgenţă sunt acte normative adoptate de Guvern în cazuri speciale şi respectiv excepţionale, actul uzual al
acestuia este hotărârea.
Specificitatea acesteia constă în aceea că aceasta nu este supusă adoptării prin vot, ca în cazul legii, ci presupune ajungerea la miniştrilor ce
compun Executivul la consens .
Actele normative sunt adoptate nu numai de către autorităţile centrale ci şi în plan local.
În temeiul legii 215/2001 a administraţiei publice locale, entităţile care elaborează acte normative sunt Consiliul Judeţean şi Consiliile Locale :
« Hotărârile(Consilului Local) cu caracter normativ devin obligatorii şi produc efecte de la data aducerii lor la cunoştinţă publică[...](art.50 din lege)
şi
« În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Consiliul Judeţean adoptă hotărâri cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea
sau regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate.[...] (art.109 din lege),
« Dispoziţiile art.43,art.45-54 şi art.56 se aplică corespunzător »(adică se va aplica în cazul Consiliului Judeţean inclusiv art.50 din legea 215/2001
care face menţiunea despre caracterul de ac t normativ pentru o parte din hotărârile pe care le adoptă Consiliile Locale).
În final, vom face câteva aprecieri referitoare la izvoarele de drept civil, cu trimitere la noile dispoziţii ale Codului civil.
În art.1 alin.1 se spune că : « sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului ».
Vrem să facem precizarea că în cadrul ordinii de aplicare a regulilor juridice de drept civil se introduce un nou concept şi anume acela de « dispoziţii
legale privitoare la situaţii asemănătoare ».
Această expresie se mai poate traduce prin analogia dreptului, metodă foarte puţin folosită până acum în legislaţia noastră.
Se defineşte totodată ce anume se înţelege prin uzanţe : « obiceiul(cutuma) şi uzurile profesionale ».
 Acest text constituie un argument pentru care putem considera că se încearcă să se împrumute anumite caracteristici şi de la sistemul anglo-saxon.
Într-o altă interpretare am putea spune că ideea de a folosi această definiţie are drept scop sublinierea accentuată a cumulării dreptului comercial
de către dreptul civil.
Apropiindu-ne de specificul legislaţiei pe care o vom supune atenţie, trebuie să arătăm că la data intrării în vigoare a noului Cod civil, Codul familiei
a fost abrogat.
Astfel, normele de dreptul familiei sunt şi ele înglobate în materia dreptului civil.
Nu vom mai avea în virtutea acestui raţionament de a face nici cu un regim juridic al dreptului comun(reprezentat deunăzi de dreptul civil pentru
ramurile de drept privat), care să se aplice în completarea diferitelor materii :civil,comercial, familie.
Iată că şi din această perspectivă tematica pe care o vom aborda devine şi mai incitantă.
 NORMA JURIDICĂ.DEFINIŢIE ŞI STRUCTURĂ.DIFERENŢIEREA FAŢĂ DE NORMA SOCIALĂ.
Norma juridică reprezintă acea « regulă generală şi obligatorie de conduită, al cărui scop este acela de a asigura ordinea socială, regulă ce poate fi
adusă la îndeplinire pe cale statală, în caz de nevoie prin constrângere »(Nicolae Popa, 1996, pag.159).
Din definiţia teoretică prezentată mai sus reţinem existenţa mai multor trăsături specifice normei juridice.
Un prim caracter este acela că norma juridică are un caracter general şi impersonal.
Faptul că este generală presupune aplicabilitatea sa asupra tuturor subiectelor de drept care pot avea tangenţă cu aceasta şi cu privire la întreaga
arie teritorială în care statul care a edictat-o este suveran.
Impersonalitatea normei se referă la conţinutul abstract al acesteia şi nu la nominalizarea în concret a subiectelor de drept sau la detalierea
condiţiilor factuale în care aceasta urmează a fi aplicată.
Apariţia oricărei reguli este dată de chestiuni concrete, întâmplate în practică, ce au dus la efecte negative sau dimpotrivă pozitive, în comunitatea
respectivă.
Puterea publică, valorizând aceste « amprente sociale », le va transforma, îmbrăcându-le în haine juridice.
Desfacerea «miezului » normei juridice are loc de abia atunci când organismul ce este competent să o aplice, va verifica dacă în situaţia dată,
funcţie de elementele circumstanţiale, va fi necesar sau nu să intervină.
Un alt caracter constă în faptul că întotdeauna norma generează un raport intersubiectiv.
După cum arătam mai devreme, norma porneşte de la viaţa socială. Comunitatea sau societatea reprezintă adevărate lanţuri de relaţii
interpersonale. Individul nu poate trăi singur, izolat şi astfel interacţionează cu semenii săi. Dictonul latin « Ubi jus, ibi societas ;ubi societas ibi jus. »
exprimă extrem de concis şi complet esenţa normei juridice şi anume aceea de a fi mai înainte de toate o normă socială.
Aceste relaţii sunt gradual, de o importanţă mai mică sau mai mare pentru stat. Când vorbim de reglementarea unei relaţii sociale, în mod automat
vom avea un raport juridic.
Întotdeauna raportul juridic se stabileşte între două sau mai multe subiecte de drept.
 În sfârşit, norma este o regulă obligatorie. Acest caracter îl întâlnim la toate categoriile de norme, indiferent că aparţin dreptului public sau
dreptului privat.
Acest caracter decurge din însuşi autoritatea statului. Acesta este cel care guvernează cetăţenii, iar tot ceea ce acesta transmite către ei va trebui
îndeplinit în integralitate.
Pentru a se asigura ordinea de drept, regulile emise vor trebui să prevadă şi sancţiuni, întrucât comportamentul urmat de subiectele de drept nu
mereu « rezistă » intransigenţei normei.
Pentru a putea totuşi să se restabilească echilibrul unui stat de drept, se va putea apela la forţa coercitivă a statului.
Aceasta reprezintă atributul autorităţii prin care va constrânge orice subiect de drept să resimtă consecinţele nerespectării obligaţiilor impuse.
Vom trece acum la radiografierea structurii normei juridice.
Aceasta cunoaşte o structură trihotomică, adică ipoteză, dispoziţie şi sancţiune.
Ipoteza este acel element în cadrul căruia sunt cuprinse anumite criterii circumstanţiale, funcţie de care cel chemat să aplice acea regulă va putea să
se ghideze în a încadra situaţia de fapt în acea normă de drept. Aceste împrejurări în care poate să intervină norma sunt determinate sau relativ-
determinate.
Dispoziţia cuprinde totalitatea drepturilor subiective şi respectiv obligaţiile corelative, adresate participanţilor la raportul juridic reglementat astfel.
La fel ca şi în cazul ipotezei, dispoziţiile pot fi determinate sau relativ- determinate.
Sancţiunea reprezintă urmarea ce survine în cazul comportamentului « rebel, evazionist » adoptat de cel căruia i se adresează această regulă
juridică.
Sancţiunile pot fi negative atunci când subiectul de drept va resimţi efectul punitiv al încăcării obligaţiilor asumate şi pozitive în cazul în care se
premiază sau stimulează manifestarea de voinţă a unui individ ce a îndeplinit scopul prevăzut în dispoziţie.
O importanţă deosebită o are împărţirea în sancţiuni formale şi sancţiuni neformale. Această distincţie explică cel mai bine diferenţa dintre
normele sociale şi cele juridice.
 Întotdeauna regulile de drept sunt formale întrucât au prestabilită sancţiunea( legalitatea pedepselor în dreptul penal fiind un exemplu relevant) şi
întrucât pentru a fi transpuse se va utiliza o procedură strict etapizată.
Normele sociale au şi ele sancţiunile lor specifice, însă acestea nu au impactul pe care îl deţin cele juridice. Acestea nu se pot impune prin forţă de
către un delegat al statului întrucât nu sunt clar definte şi nu sunt recunoscute oficial.
Sancţiunile pot fi determinate, relativ-determinate,alternative sau cumulative.
În cazul încălcării unei reguli pot exista situaţii când cel chemat să aplice legea are alegerea între două sancţiuni( de exemplu atunci când săvârşirea
infracţiunii de lovire lasă la latitudinea instanţei de judecată de a stabili pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii în sarcina inculpatului) sau legea îi
permite să aplice două sancţiuni în acelaşi timp : una principală şi alta accesorie(atunci când un conducător auto a depăşit limita de viteză legală în
localitate, cu peste 50 km/oră, pe lângă sancţiunea amenzii contravenţionale aplicate se va dispune şi reţinerea permisului de conducere în vederea
suspendării).
Clasificarea normei juridice se poate concretiza în mai multe subcategorii, funcţie de anumite criterii, după cum urmează :
-după criteriul ramurii de drept :
întâlnim norme de drept civil, norme de drept penal, norme de drept fiscal, norme de drept administrativ,etc
-după criteriul forţei juridice a actului normativ :
norme cuprinse în legi, hotărâri de guvern, ordonanţe simple de guvern şi norme incluse în legislaţia locală : hotărâri ale consiliilor locale, hotărâri ale
consiliilor judeţene.
-duă criteriul structurii logice :
norme complete, ce conţin toate cele trei elemente şi norme incomplete care nu sunt cuprinse în acelaşi act normativ.
Trebuie reţinut faptul că dispoziţiile legale ce reglementează o anumită materie se interpretează coroborat, astfel încât apar şi norme atipice, ca
acestea.
Normele în cauză sunt norme de trimitere care se complinesc prin alte norme din acelaşi act normativ sau din altul şi norme în alb care antamează o
situaţie viitoare-se face referire la un act normativ ce urmează să fie adoptat.
 -după criteriul sferei de aplicare :
norme generale, norme speciale şi norme de excepţie.
Normele generale acoperă o vastă zonă de relaţii sociale în comparaţie cu normele speciale,ce sunt aplicabile doar pentru un mănunchi de relaţii
sociale.
Raportul dintre aceste subcategorii de norme este următorul : normele generale se aplică ori de câte ori nu există norme speciale.
Cu alte cuvinte normele speciale derogă de la normele generale.
Normele de excepţie completează preceptele normelor speciale sau generale, fără ca prin aceasta să se considere că s-a renunţat la protejarea
ordinii de drept : se derogă de la principiul după care capacitatea de exerciţiu se dobândeşte la împlinirea vârstei majoratului-otsprezece ani, atunci când
persoana de şaisprezece ani se căsătoreşte.
-după criteriul gradului şi intensităţii incidenţei :
norme-principii şi norme mijloace. Conţinutul primei categorii este regăsit în legile fundamentale sau în declaraţii universale, reprezentând acele temelii pe
care s-a clădit restul sistemului legislativ.
Restul actelor normative apar ca simple mijloace prin intermediul cărora se va încerca să se desăvârşească aceste principii generale de drept.
Un exemplu elocvent din prima categorie este neretroactivitatea legii.
-criteriul modului de reglementare a conduitei :
Întâlnim norme imperative şi norme dispozitive.
În privinţa primei subcategorii identificăm norme onerative care impun obligaţia de a face ceva şi norme prohibitive al căror dispozitiv stabilesc
obligaţia de abstinenţă, de interzicere a unei acţiuni.
Normele permisive sunt acelea care lasă deschisă poarta dialogului între subiectele participante la respectivul raport juridic şi permit acestora să
negocieze cadrul în care îşi vor exercita drepturile şi îşi vor îndeplini obligaţiile.
Majoritatea acestui tip de norme sunt identificate în ramurile de drept privat, unde este consacrat principiul libertăţii contractuale, sau aşa cum se
mai spune în dreptul civil « contractul este legea părţilor ».
 -fără a avea în vedere un anumit criteriu de apreciere întâlnim normele organizatorice
Aceste norme pun bazele organizării şi funcţionării unor instituţii astfel încât de obicei sunt cuprinse în legile organice.
-criteriul tipului de sancţiune aplicabil :
Apar norme stimulative unde sunt întâlnite sancţiunile pozitive, în realitate nişte mijloace de cointeresare a participanţilor la acel raport de drept şi
normele punitive care conţin sancţiunile negative , în mod obişnuit întâlnite la restul regulilor de drept.
O ultimă problemă care urmează să fie tratată în această secţiune se referă la acţiunea normei în timp, în spaţiu şi cu privire la persoane.
Prima chestiune are în componenţa sa trei momente temporale şi anume intrarea în vigoare a normei, aplicarea sa şi ieşirea din vigoare a acesteia.
Orice normă juridică intră în vigoare de principiu la data la care ea a fost adusă la cunoştinţă subiectelor de drept cărora li se adresează.
Publicitatea conţinutului textului legal se face prin intermediul Monitorului Oficial.
Dacă regula este că spre exemplu legea intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial, acest fapt nu împietează cu nimic ca
legiuitorul să stabilească un termen mai îndepărtat de la care efectele juridice să înceapă să apară.
Acest termen de 3 zile fixat de Constituţie are ca explicaţie timpul necesar pentru populaţie de a se informa în legătură cu drepturile şi respectiv
obligaţiile ce le revin prin noul act normativ.
Obligativitatea respectării reglementărilor din dreptul pozitiv(totalitatea normelor ce sunt în vigoare într-un stat, la un moment dat) trebuie
interpretată împreună cu un alt principiu ce vine din vechiul drept roman : « nemo censetur ignorare legem », adică nimeni nu poate ignora existenţa legii.
Necunoaşterea textului legal nu poate absolvi pe nimeni de răspunderea instituită prin acesta, aşa încât îmbogăţirea cunoştinţelor din domeniul
juridic ar trebui să devină un deziderat pentru orice cetăţean responsabil.
Dacă norma poate intra în vigoare mai târziu de data aducerii sale la cunoştinţă către public, trebuie subliniat că norma nu poate produce efecte
pentru trecut(nu retroactivează).
Acceptarea ipotezei contrare, ar însemna ca un subiect de drept să poată fi tras la răspundere pentru o faptă aflată în contradicţie cu dispozitivul
unei norme, dar care normă este adusă la cunoştinţă publicului după întâmplarea respectivului fapt.
 Altfel, subiectele de drept ar trebui să prefigureze în orice moment care va fi voinţa politică în imediata apropiere temporală, legată de
reglementarea anumitor domenii.
Singurele excepţii acceptate în legislaţia română cu privire la retroactivitatea normei vizează legea penală şi cea contravenţională, mai favorabilă.
Ultraactivitatea normei înseamnă extinderea efectelor generate de un act normativ şi după ieşirea sa din vigoare.
Anumite acte normative sunt elaborate pentru a da naştere la drepturi şi obligaţii limitat în timp, astfel că acestea ies din vigoare prin ajungerea la
termen.
Când realitatea socială nu se mai reflectă în conţinutul unui act normativ se va purcede la modificarea acestuia sau chiar la abrogarea sa integrală.
Întâlnim abrogarea expresă atunci când, în cadrul dispoziţiilor finale ale unui nou act normativ se stipulează că din momentul intrării în vigoare a
acestuia, va fi abrogat vechiul act normativ în acea materie.
Abrogarea este tacită atunci când se adoptă un act normativ într-un domeniu deja reglementat, iar concluzia privind abrogarea vechiului act
normativ este subânţeleasă din faptul că nu pot exista deopotrivă două acte normative, în aceeaşi materie, în vigoare.
Acţiunea în spaţiu a unei norme juridice se referă la circumscripţia teritorială în cadrul căreia îşi va produce efecte juridice aceasta.
Actele normative adoptate de către autorităţile centrale îşi produc efecte în limitele graniţelor României.
Actele normative ale organelor administraţiei publice locale sunt limitate ca efecte la unitatea adminstrativ-teritorială respectivă.
În privinţa persoanelor asupra cărora li se aplică legislaţia edictată în România arătăm că acestea sunt toate persoanele fizice cetăţeni români,toate
persoanele juridice de naţionalitate română, precum şi cetăţenii străini.
O excepţie de la această regulă se constituie spre exemplu asupra sediului ambasadei unui stat acreditat în România şi parţial cu privire la
personalul diplomatic al acesteia.
LEGISLAŢIE SPECIALĂ ÎN DOMENIUL SOCIAL ŞI MEDICAL

LEGE nr. 292 din 20 decembrie 2011 asistenţei sociale

EMITENT  PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 905 din 20 decembrie 2011

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Capitolul I Dispoziţii generale
Articolul 1Prezenta lege reglementează cadrul general de organizare, funcţionare şi finanţare a sistemului naţional de asistenţă socială în
România.
Articolul 2(1) Sistemul naţional de asistenţă socială reprezintă ansamblul de instituţii, măsuri şi acţiuni prin care statul, reprezentat de autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale, precum şi societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare ori
permanente ale situaţiilor care pot genera marginalizarea sau excluziunea socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităţilor.
(2) Sistemul naţional de asistenţă socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar sistemelor de asigurări sociale şi se compune din
sistemul de beneficii de asistenţă socială şi sistemul de servicii sociale.
(3) Asistenţa socială, prin măsurile şi acţiunile specifice, are drept scop dezvoltarea capacităţilor individuale, de grup sau colective pentru
asigurarea nevoilor sociale, creşterea calităţii vieţii şi promovarea principiilor de coeziune şi incluziune socială.
(4) Măsurile şi acţiunile de asistenţă socială se realizează astfel încât:a) beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale să constituie un pachet
unitar de măsuri corelate şi complementare;b) serviciile sociale să primeze faţă de beneficiile de asistenţă socială, în cazul în care costul acestora
şi impactul asupra beneficiarilor este similar;c) să fie evaluate periodic din punctul de vedere al eficacităţii şi eficienţei lor pentru a fi permanent
adaptate şi ajustate la nevoile reale ale beneficiarilor;d) să contribuie la inserţia pe piaţa muncii a beneficiarilor;e) să prevină şi să limiteze orice
formă de dependenţă faţă de ajutorul acordat de stat sau de comunitate.
(5) Beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale sunt reglementate prin legi speciale.
Articolul 3(1) Responsabilitatea privind dezvoltarea propriilor capacităţi de integrare socială şi implicarea activă în soluţionarea situaţiilor de
dificultate revine fiecărei persoane, precum şi familiei acesteia, autorităţile statului intervenind prin crearea de oportunităţi egale şi, în subsidiar,
prin acordarea de beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale adecvate.
(2) Statul, prin autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, îşi asumă responsabilitatea de realizare a măsurilor şi acţiunilor prevăzute în
actele normative privind beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale.
(3) Statul, prin politicile publice din domeniul serviciilor sociale, contribuie la promovarea, respectarea şi garantarea drepturilor beneficiarilor la
o viaţă independentă, împlinită şi demnă, precum şi la facilitarea participării acestora la viaţa socială, economică, politică şi culturală.
(4) Autorităţile administraţiei publice centrale asigură elaborarea cadrului legislativ în domeniul asistenţei sociale, pentru susţinerea categoriilor
defavorizate, combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială, dezvoltarea politicilor de susţinere a familiei pe parcursul întregului ciclu de
viaţă a membrilor acesteia, precum şi transferul către autorităţile administraţiei publice locale şi societatea civilă, inclusiv către instituţiile de cult
recunoscute de lege, a atribuţiilor şi mijloacelor financiare necesare acţiunilor de asistenţă socială, prevăzute prin legile speciale.
Articolul 4(1) Toţi cetăţenii români care se află pe teritoriul României, au domiciliul sau reşedinţa în România, cetăţenii statelor membre ale
Uniunii Europene, ai Spaţiului Economic European şi cetăţenii Confederaţiei Elveţiene, precum şi străinii şi apatrizii care au domiciliul sau
reşedinţa în România au dreptul la asistenţă socială, în condiţiile legislaţiei române, precum şi ale reglementărilor Uniunii Europene şi ale
acordurilor şi tratatelor la care România este parte.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au dreptul de a fi informate asupra conţinutului şi modalităţilor de acordare a măsurilor şi acţiunilor de
asistenţă socială.
(3) Dreptul la asistenţă socială se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, în conformitate cu prevederile legii.Articolul 5Sistemul naţional de
asistenţă socială se întemeiază pe următoarele valori şi principii generale:
a) solidaritatea socială, potrivit căreia întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesită suport şi măsuri de
protecţie socială pentru depăşirea sau limitarea unor situaţii de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei categorii de populaţie;
b) subsidiaritatea, potrivit căreia, în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală
şi structurile ei asociative şi, complementar, statul;
c) universalitatea, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul la asistenţă socială, în condiţiile prevăzute de lege;
d) respectarea demnităţii umane, potrivit căreia fiecărei persoane îi este garantată dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii, îi sunt respectate
statutul individual şi social şi dreptul la intimitate şi protecţie împotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual, politic sau economic;
e) abordarea individuală, potrivit căreia măsurile de asistenţă socială trebuie adaptate situaţiei particulare de viaţă a fiecărui individ; acest
principiu ia în considerare caracterul şi cauza unor situaţii de urgenţă care pot afecta abilităţile individuale, condiţia fizică şi mentală, precum şi
nivelul de integrare socială a persoanei; suportul adresat situaţiei de dificultate individuală constă inclusiv în măsuri de susţinere adresate
membrilor familiei beneficiarului;
f) parteneriatul, potrivit căruia autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile publice şi private, organizaţiile neguvernamentale, instituţiile de
cult recunoscute de lege, precum şi membrii comunităţii stabilesc obiective comune, conlucrează şi mobilizează toate resursele necesare pentru
asigurarea unor condiţii de viaţă decente şi demne pentru persoanele vulnerabile;
g) participarea beneficiarilor, potrivit căreia beneficiarii participă la formularea şi implementarea politicilor cu impact direct asupra lor, la
realizarea programelor individualizate de suport social şi se implică activ în viaţa comunităţii, prin intermediul formelor de asociere sau direct,
prin activităţi voluntare desfăşurate în folosul persoanelor vulnerabile;
h) transparenţa, potrivit căreia se asigură creşterea gradului de responsabilitate a administraţiei publice centrale şi locale faţă de cetăţean, precum
şi stimularea participării active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;
i) nediscriminarea, potrivit căreia persoanele vulnerabile beneficiază de măsuri şi acţiuni de protecţie socială fără restricţie sau preferinţă faţă de
rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenenţă politică, dizabilitate, boală
cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenenţă la o categorie defavorizată
;j) eficacitatea, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are în vedere îndeplinirea obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităţi şi
obţinerea celui mai bun rezultat în raport cu efectul proiectat;
k) eficienţa, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are la bază respectarea celui mai bun raport cost-beneficiu;
l) respectarea dreptului la autodeterminare, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul de a face propriile alegeri, indiferent de valorile sale
sociale, asigurându-se că aceasta nu ameninţă drepturile sau interesele legitime ale celorlalţi;
m) activizarea, potrivit căreia măsurile de asistenţă socială au ca obiectiv final încurajarea ocupării, în scopul integrării/reintegrării sociale şi
creşterii calităţii vieţii persoanei, şi întărirea nucleului familial;
n) caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistenţă socială, potrivit căruia pentru aceeaşi nevoie sau situaţie de risc social se poate acorda un
singur beneficiu de acelaşi tip;
o) proximitatea, potrivit căreia serviciile sunt organizate cât mai aproape de beneficiar, pentru facilitarea accesului şi menţinerea persoanei cât
mai mult posibil în propriul mediu de viaţă;
p) complementaritatea şi abordarea integrată, potrivit cărora, pentru asigurarea întregului potenţial de funcţionare socială a persoanei ca membru
deplin al familiei, comunităţii şi societăţii, serviciile sociale trebuie corelate cu toate nevoile beneficiarului şi acordate integrat cu o gamă largă
de măsuri şi servicii din domeniul economic, educaţional, de sănătate, cultural etc.;
q) concurenţa şi competitivitatea, potrivit cărora furnizorii de servicii sociale publici şi privaţi trebuie să se preocupe permanent de creşterea
calităţii serviciilor acordate şi să beneficieze de tratament egal pe piaţa serviciilor sociale;
r) egalitatea de şanse, potrivit căreia beneficiarii, fără niciun fel de discriminare, au acces în mod egal la oportunităţile de împlinire şi dezvoltare
personală, dar şi la măsurile şi acţiunile de protecţie socială;
s) confidenţialitatea, potrivit căreia, pentru respectarea vieţii private, beneficiarii au dreptul la păstrarea confidenţialităţii asupra datelor personale
şi informaţiilor referitoare la viaţa privată şi situaţia de dificultate în care se află
;t) echitatea, potrivit căreia toate persoanele care dispun de resurse socioeconomice similare, pentru aceleaşi tipuri de nevoi, beneficiază de
drepturi sociale egale;
u) focalizarea, potrivit căreia beneficiile de asistenţă socială şi serviciile sociale se adresează celor mai vulnerabile categorii de persoane şi se
acordă în funcţie de veniturile şi bunurile acestora;
v) dreptul la liberă alegere a furnizorului de servicii, potrivit căruia beneficiarul sau reprezentantul legal al acestuia are dreptul de a alege liber
dintre furnizorii acreditaţi.
Articolul 6În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) acreditarea reprezintă un proces de certificare a îndeplinirii de către furnizori şi serviciile sociale acordate a criteriilor, indicatorilor, precum şi
a standardelor de calitate reglementate pentru fiecare tip de serviciu;
b) ancheta socială este o metodă de investigaţie întemeiată pe diferite tehnici de culegere şi de prelucrare a informaţiei, în scopul analizei
situaţiei sociale şi economice a persoanelor, familiilor, grupurilor sau comunităţilor;
c) beneficiile de asistenţă socială sunt măsuri de redistribuire financiară/materială destinate persoanelor sau familiilor care întrunesc condiţiile de
eligibilitate prevăzute de lege;
d) beneficiarul reprezintă persoana care primeşte beneficii de asistenţă socială şi/sau, după caz, servicii sociale;
e) comunitatea locală reprezintă membrii organizaţi ai colectivităţii locale, formele de asociere a acestora, instituţiile administraţiei publice
locale, precum şi alte instituţii şi servicii publice ori private de interes local;
f) contractarea serviciilor sociale reprezintă procedura de achiziţionare/concesionare a serviciilor sociale, în baza unui contract, încheiat în
condiţiile legii, de către autorităţile administraţiei publice locale;
g) deficienţa este consecinţa pierderii sau a unei anormalităţi a structurii corpului ori a unei funcţii fiziologice;
h) dizabilitatea este termenul generic pentru afectări, limitări ale activităţii şi restricţii în participare, în contextul interacţiunii dintre individul
care are o problemă de sănătate şi factorii contextuali în care se regăseşte, respectiv factorii de mediu şi personali;
i) costul standard reprezintă suma minimă aferentă cheltuielilor anuale necesare furnizării serviciilor sociale, calculată pentru un beneficiar/tipuri
de servicii sociale, potrivit standardelor minime de calitate şi/sau altor criterii prevăzute de lege. În legislaţia actuală se utilizează ca termen
echivalent standardul minim de cost;
j) dezvoltarea comunitară reprezintă procesul prin care o comunitate îşi identifică anumite probleme prioritare, se implică şi cooperează în
rezolvarea lor, folosind preponderent resurse interne;
k) domiciliul reprezintă adresa la care persoana declară că are locuinţa principală, trecută şi în documentul de identitate al persoanei;
l) economia socială reprezintă un sector ce cuprinde activităţi economice care, în subsidiar şi cu condiţia menţinerii performanţei economice,
includ obiective de tip social;
m) eligibilitatea reprezintă setul de condiţii obligatorii care trebuie să fie îndeplinite de către potenţialul beneficiar pentru a putea fi selectat în
vederea acordării beneficiilor de asistenţă socială şi serviciilor sociale;
n) găzduirea reprezintă asigurarea de către instituţiile furnizoare de servicii sociale a condiţiilor de locuit şi odihnă pe o perioadă mai mare de 24
de ore;
o) gospodăria reprezintă unitatea formată din mai multe familii şi/sau persoane care locuiesc împreună, contribuie împreună la achiziţionarea sau
realizarea unor bunuri şi a unor venituri din valorificarea acestora ori la consumul lor;
p) grupul vulnerabil desemnează persoane sau familii care sunt în risc de a-şi pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza
unor situaţii de boală, dizabilitate, sărăcie, dependenţă de droguri sau de alcool ori a altor situaţii care conduc la vulnerabilitate economică şi
socială;
q) incapacitatea reprezintă reducerea parţială ori totală a posibilităţii de a realiza o activitate motrică, cognitivă sau un comportament
;r) invaliditatea este o noţiune medico-juridică ce exprimă statutul particular al unei persoane care are limitată capacitatea de muncă şi este
asigurată în sistemul public de pensii şi care beneficiază de drepturi conform legii;
s) îngrijitorul formal este persoana calificată, certificată profesional, care asigură îngrijirea personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea
activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice de către persoana care şi-a pierdut autonomia funcţională;
ş) îngrijitorul informal este persoana necalificată, membru al familiei, rudă sau orice altă persoană, care asigură îngrijirea personală, respectiv
ajutorul pentru efectuarea activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice de către persoana care şi-a pierdut autonomia funcţională;
t) locuirea reprezintă faptul de a trăi pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale fără a deţine o locuinţă principală sau secundară;
ţ) managementul serviciilor sociale reprezintă gestionarea de către conducerea desemnată legal a activităţilor şi resurselor materiale, umane şi
financiare ale serviciului/instituţiei/unităţii de asistenţă socială;
u) managementul de caz reprezintă o metodă de coordonare şi integrare a tuturor activităţilor destinate grupurilor vulnerabile, de organizare şi
gestionare a măsurilor de asistenţă socială specifice, realizate de către asistenţii sociali şi/sau diferiţi specialişti, în acord cu obiectivele stabilite
în planurile de intervenţie;
v) mediul social de viaţă reprezintă ansamblul condiţiilor de trai în familie şi/sau gospodărie, al relaţiilor sociale personale, inclusiv mediul în
care persoana lucrează, este educată şi îşi desfăşoară activităţile sociale obişnuite;
w) nevoia socială reprezintă ansamblul de cerinţe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condiţiilor strict necesare de viaţă, în
vederea asigurării participării sociale sau, după caz, a integrării sociale;
x) nevoia specială reprezintă ansamblul de cerinţe indispensabile pentru asigurarea integrării sociale a persoanelor care, din cauza afecţiunilor de
sănătate, genetice sau dobândite pe parcursul vieţii, prezintă o dizabilitate, precum şi a persoanelor care, din diverse motive de natură socială,
sunt dezavantajate în dezvoltarea personală;
y) planul individualizat de asistenţă şi îngrijire este documentul elaborat de o echipă multidisciplinară cu participarea
beneficiarului/reprezentantului său legal, în care sunt precizate serviciile furnizate beneficiarului;
z) persoanele fără adăpost reprezintă o categorie socială formată din persoane singure ori familii care, din motive singulare sau cumulate de
ordin social, medical, financiareconomic, juridic ori din cauza unor situaţii de forţă majoră, trăiesc în stradă, locuiesc temporar la prieteni sau
cunoscuţi, se află în incapacitate de a susţine o locuinţă în regim de închiriere ori sunt în risc de evacuare, se află în instituţii sau penitenciare de
unde urmează ca, în termen de 2 luni, să fie externate, respectiv eliberate şi nu au domiciliu ori reşedinţă;
aa) persoanele cu dizabilităţi reprezintă acele persoane care au deficienţe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficienţe care, în
interacţiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi;
bb) persoanele vârstnice sunt persoanele care au împlinit vârsta de 65 de ani;
cc) procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de
muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării-comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale şi
asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale şi politice ale societăţii;
dd) procesul de integrare socială reprezintă interacţiunea dintre individ sau grup şi mediul social, prin intermediul căreia se realizează un
echilibru funcţional al părţilor;
ee) protecţia socială se defineşte în contextul principiilor, valorilor şi tradiţiilor ce guvernează relaţiile sociale dintre indivizi, grupuri, comunităţi
şi instituţii în statele Uniunii Europene şi reprezintă un ansamblu de măsuri şi acţiuni care au ca scop asigurarea unui anumit nivel de bunăstare
şi securitate socială pentru întreaga populaţie şi în mod special pentru anumite grupuri sociale. Protecţia socială cuprinde două componente de
bază: asigurările sociale în sistem contributiv şi asistenţa socială noncontributivă;
ff) protecţia specială a copilului se defineşte ca fiind ansamblul de beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale, precum şi programe, măsuri şi
acţiuni complementare destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor ori a copilului care nu poate
fi lăsat în grija acestora, în vederea protejării intereselor sale;
gg) reşedinţa reprezintă adresa la care persoana fizică declară că are locuinţa secundară, alta decât cea de domiciliu;
hh) sărăcia reprezintă starea unei/unui persoane/familii/ grup/comunităţi manifestată prin lipsa resurselor strict necesare cumpărării bunurilor şi
serviciilor considerate a asigura nivelul minim de trai într-o anumită perioadă de timp, raportat la condiţiile socioeconomice ale societăţii. Pragul
de sărăcie reprezintă cuantificarea resurselor, iar standardele utilizate pentru stabilirea acestuia sunt influenţate de nivelul general al costului
vieţii, precum şi de specificul politicilor sociale adoptate;
ii) serviciile comunitare sunt serviciile sociale organizate într-o unitate administrativ-teritorială organizată la nivel de comună, oraş, municipiu şi
privesc serviciile acordate la domiciliu şi în centre de zi, precum şi serviciile rezidenţiale adresate exclusiv cetăţenilor din unitatea
administrativteritorială respectivă; sunt similare cu serviciile sociale acordate în comunitate;
jj) situaţia de dificultate este situaţia în care se află o persoană care, la un moment dat, pe parcursul ciclului de viaţă, din cauze socioeconomice,
de sănătate şi/sau care rezultă din mediul social de viaţă dezavantajat, şi-a pierdut sau limitat propriile capacităţi de integrare socială; în situaţia
de dificultate se pot afla familii, grupuri de persoane şi comunităţi, ca urmare a afectării majorităţii membrilor lor;
kk) societatea civilă este formată din persoane asociate sub diferite forme, pe baza unor interese comune, şi care îşi dedică timpul, cunoştinţele şi
experienţa pentru a-şi promova şi apăra drepturile şi interesele; formele asociative pot fi, în principal, asociaţii şi fundaţii, organizaţii sindicale şi
patronale, organizaţii culturale şi de cult, precum şi grupuri comunitare informale;
ll) standardul de cost este costul minim aferent cheltuielilor anuale necesare furnizării serviciilor sociale, calculat pentru un beneficiar pe tipuri
de servicii sociale, potrivit standardelor minime de calitate şi/sau altor criterii prevăzute de lege;
mm) standardul minim de calitate este un set de criterii aprobate prin acte normative obligatorii la nivel naţional a căror aplicare asigură un nivel
minim acceptabil de performanţă al procesului de furnizare a serviciilor sociale;
nn) structurile comunitare consultative reprezintă asocierea formală sau informală a unor oameni de afaceri locali, preoţi, cadre didactice,
medici, consilieri locali, poliţişti, alţi membri ai comunităţii, în vederea sprijinirii autorităţilor administraţiei publice locale şi furnizorilor de
servicii sociale în soluţionarea nevoilor de servicii sociale ale comunităţii;
oo) testarea mijloacelor de existenţă a potenţialilor beneficiari de servicii sociale reprezintă procedura de evaluare a veniturilor realizate şi a
bunurilor mobile şi imobile deţinute de persoană sau familie, necesare acoperirii nevoilor de consum ale acestora;
pp) venitul reprezintă totalitatea sumelor pe care persoana sau membrii familiei le realizează/primesc ca urmare a unei activităţi salarizate,
independente sau agricole, aşa cum sunt acestea definite de Codul fiscal, din valorificarea, folosirea, cedarea unor bunuri aflate în proprietate,
precum şi cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de şomaj, asistenţă socială, obligaţii legale de întreţinere, alte
indemnizaţii, alocaţii şi ajutoare cu caracter permanent ori creanţe legale;
qq) victima traficului de persoane reprezintă persoana fizică, subiect pasiv al faptelor de ameninţare, violenţă sau al altor forme de constrângere,
răpire, fraudă, înşelăciune şi abuz de autoritate, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de parte vătămată;
rr) violenţa în familie se referă la orice acţiune fizică sau verbală, săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al
aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.
Capitolul II Sistemul de beneficii de asistenţă socială
Secţiunea 1 Definirea şi clasificarea beneficiilor de asistenţă socială
Articolul 7Beneficiile de asistenţă socială reprezintă o formă de suplimentare sau de substituire a veniturilor individuale/familiale obţinute din
muncă, în vederea asigurării unui nivel de trai minimal, precum şi o formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii
vieţii anumitor categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de lege.
Articolul 8(1) Beneficiile de asistenţă socială, în funcţie de condiţiile de eligibilitate, se clasifică astfel:
a) beneficii de asistenţă socială selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure sau familiei;
b) beneficii de asistenţă socială universale, acordate fără testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure sau familiei;
c) beneficii de asistenţă socială categoriale, acordate pentru anumite categorii de beneficiari, cu sau fără testarea mijloacelor de trai ale persoanei
singure ori familiei.
(2) Testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure sau familiei, prevăzută la alin. (1) lit. a), are în vedere:a) evaluarea veniturilor băneşti
reprezentate de toate veniturile realizate în ţară sau în afara graniţei ţării, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat,
asigurări de şomaj, obligaţii legale de întreţinere, indemnizaţii, alocaţii, ajutoare cu caracter permanent, alte creanţe legale;b) evaluarea bunurilor
şi a veniturilor ce pot fi obţinute prin valorificarea/utilizarea bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietate ori folosinţă
(3) În funcţie de scopul şi natura lor, beneficiile de asistenţă socială prevăzute la alin. (1) lit. a) şi, după caz, lit. c) se acordă fie doar în baza
evaluării veniturilor băneşti, fie în baza evaluării cumulate a veniturilor băneşti, a bunurilor şi a veniturilor ce pot fi obţinute prin
valorificarea/utilizarea bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietate ori folosinţă.
Articolul 9(1) Beneficiile de asistenţă socială, în funcţie de scopul lor, se clasifică astfel:
a) beneficii de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială;
b) beneficii de asistenţă socială pentru susţinerea copilului şi familiei;
c) beneficii de asistenţă socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale;
d) beneficii de asistenţă socială pentru situaţii deosebite.
(2) Beneficiile de asistenţă socială se acordă în bani sau în natură şi cuprind alocaţii, indemnizaţii, ajutoare sociale şi facilităţi.
(3) Facilităţile prevăzute la alin. (2) se acordă pentru anumite categorii de beneficiari şi pot fi:
a) facilităţi reprezentate de asigurarea plăţii unor contribuţii de asigurări sociale şi/sau asimilarea unor perioade de contribuţie;
b) facilităţi de acces la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional.
(4) Facilităţile prevăzute la alin. (3) pot fi completate de facilităţi fiscale, acordate în condiţiile legii.
(5) Beneficiile de asistenţă socială în natură prevăzute la alin. (2) pot fi ajutoare materiale constând în bunuri de folosinţă personală sau
îndelungată şi alimentare, acordate individual ori în cadrul unor programe destinate facilitării accesului la educaţie, sănătate şi ocupare.
(6) În situaţia în care persoanele cărora li se acordă beneficiile de asistenţă socială prevăzute la alin. (1) se încadrează/se reîncadrează în muncă,
îşi reiau activitatea profesională sau încep o activitate pe cont propriu, acestea pot beneficia, după caz, în condiţiile prevăzute de legile speciale,
de:
a) majorări ale beneficiului de asistenţă socială acordat, dacă se încadrează în condiţiile de eligibilitate;
b) prelungirea perioadei de acordare a beneficiului de asistenţă socială cu maximum 3 luni, începând cu luna încadrării în muncă;
c) stimulente pentru suplinirea unor servicii sociale;
d) alte drepturi prevăzute de lege.
(7) Refuzul unui loc de muncă, al participării la cursuri de formare/calificare/recalificare sau la alte măsuri active prevăzute de lege poate
conduce, în condiţiile prevăzute de legile speciale, la diminuarea cuantumului beneficiului de asistenţă socială sau la încetarea acestuia şi
interdicţia de acordare a unui nou beneficiu de asistenţă socială pe o perioadă de timp determinată.
(8) Angajatorii care încadrează în muncă persoane cărora li se acordă beneficii de asistenţă socială pot beneficia, în condiţiile legii, de facilităţi
fiscale sau de altă natură.
(9) Beneficiile de asistenţă socială finanţate din bugetul de stat şi, după caz, din bugetele locale se acordă sub rezerva achitării de către beneficiar
a obligaţiilor de plată faţă de bugetul local.
Articolul 10În funcţie de beneficiarul acestora, beneficiile de asistenţă socială pot avea:
a) caracter individual, acordate persoanei singure, unuia sau mai multor membri din familie a căror nevoie identificată constituie o situaţie
particulară şi necesită intervenţie individualizată;
b) caracter familial, acordate pentru creşterea calităţii vieţii în familie şi menţinerea unui mediu familial propice realizării funcţiilor de bază ale
acesteia.
Secţiunea a 2-a Categorii de beneficii de asistenţă socială
Articolul 11Beneficiile de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială se acordă pe perioade
determinate de timp sau pentru situaţii punctuale şi pot cuprinde următoarele categorii principale:
a) ajutoare sociale susţinute din bugetul de stat, acordate focalizat, pentru categoriile de populaţie aflate în risc de sărăcie;
b) ajutoare sociale comunitare susţinute din bugetele locale, acordate focalizat, ca măsuri individuale de suport pentru depăşirea unor situaţii de
dificultate temporară;
c) ajutoare de urgenţă susţinute din bugetul de stat şi/sau din bugetele locale, acordate pentru situaţii datorate calamităţilor naturale, incendiilor,
accidentelor etc.;
d) burse sociale şi ajutoare financiare pentru facilitarea accesului la educaţie, susţinute din bugetul de stat şi/sau din bugetele locale;
e) ajutoare în natură, alimentare şi materiale, inclusiv cele acordate în cadrul programelor de sprijin educaţional pentru copiii şi tinerii proveniţi
din familii defavorizate, susţinute din bugetul de stat şi/sau bugetele locale, cum ar fi programe pentru suplimente alimentare, rechizite şi alte
materiale necesare în procesul de educaţie;
f) ajutorul acordat din bugetul de stat pentru refugiaţi, precum şi persoanelor care au obţinut protecţie subsidiară în România, în condiţiile
prevăzute de lege;
g) facilităţi privind utilizarea mijloacelor de transport în comun, accesul la comunicare şi informare, precum şi alte facilităţi prevăzute de lege.
Articolul 12Beneficiile pentru susţinerea copilului şi a familiei au în vedere naşterea, educaţia şi întreţinerea copiilor şi cuprind următoarele
categorii principale:
a) alocaţii pentru copii;
b) alocaţii pentru copiii lipsiţi, temporar sau permanent, de ocrotirea părinţilor;
c) indemnizaţii pentru creşterea copiilor;
d) facilităţi, în condiţiile legii.
Articolul 13(1) Beneficiile de asistenţă socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale se acordă atât pentru asigurarea nevoilor de bază
ale vieţii, cât şi în scopul promovării şi garantării exercitării de către acestea a drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi participării depline la
viaţa societăţii.
(2) Principalele categorii de beneficii de asistenţă socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale sunt următoarele:
a) alocaţii pentru persoanele cu dizabilităţi;
b) indemnizaţii de îngrijire;
c) facilităţi, în condiţiile legii.
Articolul 14(1) Nivelurile, respectiv cuantumurile beneficiilor de asistenţă socială se stabilesc în raport cu indicatorul social de referinţă, prin
aplicarea unui indice social de inserţie.
(2) Indicatorul social de referinţă (ISR) reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează beneficiile de asistenţă socială,
suportate din bugetul de stat, acordate atât în vederea asigurării protecţiei persoanelor în cadrul sistemului de asistenţă socială, cât şi în vederea
stimulării persoanelor beneficiare ale sistemului de asistenţă socială, pentru a se încadra în muncă.
(3) Valoarea indicatorului social de referinţă este cea prevăzută de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea
ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Indicele social de inserţie (ISI) este coeficientul de multiplicare aplicabil indicatorului social de referinţă şi se stabileşte în raport cu tipul de
familie, precum şi cu scopul beneficiului de asistenţă socială.
(5) Nivelul beneficiilor de asistenţă socială cumulate de o persoană singură sau, după caz, de o familie nu poate depăşi un coeficient raportat la
valoarea indicatorului social de referinţă. Coeficientul se stabileşte anual prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de tipul familiei şi al beneficiilor
de asistenţă socială la care aceasta sau membrii acesteia, respectiv persoana singură au dreptul.
Secţiunea a 3-a Administrarea beneficiilor de asistenţă socială
Articolul 15(1) Statul acordă beneficiile de asistenţă socială prin autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, în conformitate cu
prevederile legislaţiei în vigoare în domeniu.
(2) Beneficiile de asistenţă socială acordate de autorităţile administraţiei publice centrale, direct sau prin instituţiile aflate în subordinea acestora,
se stabilesc în bani sau în natură şi reprezintă măsuri financiare destinate asigurării unui standard minim de viaţă, susţinerii familiei şi copilului,
promovării şi garantării exercitării de către persoanele cu nevoi speciale a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
(3) Beneficiile de asistenţă socială acordate de autorităţile administraţiei publice locale se stabilesc în bani sau în natură şi sunt măsuri
complementare celor prevăzute la alin. (2), susţinute din bugetele locale.
Articolul 16(1) Dreptul la beneficii de asistenţă socială se acordă la cererea scrisă a persoanei îndreptăţite, a reprezentantului familiei sau a
reprezentantului legal al persoanei îndreptăţite.
(2) Cererea este formularul tipizat care conţine date privind componenţa familiei, veniturile realizate de membrii acesteia, bunurile deţinute, date
referitoare la situaţia educaţională şi profesională a acestora, precum şi informaţii referitoare la nevoile speciale şi situaţiile particulare în care
aceştia se află.
(3) Cererea este însoţită în mod obligatoriu de documentele doveditoare privind componenţa familiei, veniturile realizate de membrii acesteia
sau de persoana singură, precum şi de orice alte documente privind situaţia membrilor familiei, prevăzute de lege.
(4) Pentru solicitarea beneficiilor de asistenţă socială finanţate din bugetul de stat se utilizează un formular unic de cerere. Formularul unic de
cerere se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(5) Pentru beneficiile de asistenţă socială acordate din bugetele locale, autorităţile administraţiei publice locale utilizează formulare de cerere
aprobate prin hotărâri ale consiliilor locale.
Articolul 17(1) Cererea, însoţită de documentele justificative, se depune şi se înregistrează la autoritatea administraţiei publice locale în a cărei
rază teritorială domiciliază, îşi are reşedinţa sau, după caz, locuieşte/trăieşte familia ori persoana singură care solicită unul sau mai multe
beneficii de asistenţă socială.
(2) Pentru beneficiile de asistenţă socială plătite din bugetul de stat, cererea, certificată de primar, se transmite până pe data de 5 a lunii
următoare, pentru luna anterioară, la structura sau, după caz, la serviciul deconcentrat din subordinea plătitorului dreptului, pe bază de borderou,
al cărui model se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Verificarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate se realizează de către autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, în funcţie de
tipul şi natura beneficiului de asistenţă socială, pe baza documentelor doveditoare ce însoţesc cererea, a informaţiilor furnizate de celelalte baze
de date deţinute de autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a altor proceduri stabilite de lege.
(4) În termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, sistemul informatic integrat va asigura verificarea datelor înscrise în cerere,
precum şi a altor informaţii referitoare la solicitant şi situaţia socioeconomică a acestuia.
(5) Începând cu data la care se împlinesc 6 luni de la începerea funcţionării sistemului informatic integrat, cererea se va putea depune fără a fi
necesare documente doveditoare. Acestea se vor prezenta doar la solicitarea expresă a autorităţilor prevăzute la alin. (1) pentru stabilirea
anumitor beneficii de asistenţă socială prevăzute de lege.
Articolul 18(1) Soluţionarea cererii privind acordarea dreptului se face prin actul administrativ emis de autoritatea administraţiei publice centrale
sau locale.
(2) Verificarea îndeplinirii de către solicitant a condiţiilor de acordare a dreptului se realizează pe baza actelor doveditoare şi a informaţiilor şi
procedurilor prevăzute la art. 17 alin. (3).
(3) În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile legale, dreptul la beneficiile de asistenţă socială se acordă începând cu luna următoare depunerii
cererii.
(4) Încetarea dreptului se face începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt îndeplinite condiţiile de eligibilitate.
(5) Procedura de înregistrare şi soluţionare a cererii de acordare a beneficiilor de asistenţă socială se reglementează prin legi speciale.
Articolul 19Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi instituţiile publice furnizează, fără plată, autorităţilor administraţiei
publice centrale sau locale care asigură beneficiile de asistenţă socială, date şi informaţii din bazele de date deţinute, gestionate sau administrate,
necesare pentru realizarea verificărilor prevăzute la art. 17 alin. (3) şi art. 18 alin. (2).
Articolul 20(1) Plata beneficiilor sociale se poate efectua, în funcţie de specificul acestora şi opţiunea titularului, prin mandat poştal, în cont
bancar, în tichete sociale sau altă formă de plată, conform legii. Modalitatea de acordare a tichetelor sociale se stabileşte prin legile speciale.
(2) Plata beneficiilor de asistenţă socială se efectuează în luna curentă pentru luna anterioară, iar prima plată a acestora se efectuează în termen
de maximum 30 de zile de la stabilirea dreptului.
(3) În cazul achitării drepturilor de beneficii de asistenţă socială prin mandat poştal sau în cont bancar, ordonatorii principali de credite,
ordonatorii secundari/terţiari de credite sau persoanele delegate să îndeplinească această atribuţie încheie la nivel naţional, respectiv local,
convenţii cu furnizorul de servicii poştale, cu respectarea prevederilor legale privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de
concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.
Articolul 21(1) Pentru achitarea drepturilor se stabileşte un comision de transmitere.
(2) În cazul achitării drepturilor în cont bancar, comisionul prevăzut la alin. (1) nu poate fi mai mare de 0,1% din drepturile achitate şi va fi
stabilit prin negociere, între autorităţile administraţiei publice centrale sau, după caz, locale şi unităţile bancare.
(3) În cazul achitării drepturilor prin mandat poştal, comisionul prevăzut la alin. (1) se calculează prin aplicarea unui coeficient negociabil ce nu
poate depăşi nivelul stabilit prin legea bugetară anuală.
(4) Condiţiile de plată şi fluxul financiar al plăţilor se stabilesc prin Convenţia încheiată între părţi.
Secţiunea a 4-a Noţiuni specifice sistemului de beneficii de asistenţă socialăâ
Articolul 22(1) Prin familie se înţelege soţul şi soţia sau soţul, soţia şi copiii lor necăsătoriţi, care au domiciliul ori reşedinţa comună înscrisă în
actele de identitate şi care gospodăresc împreună.
(2) Se consideră familie şi fraţii fără copii, care gospodăresc împreună şi au domiciliul sau reşedinţa comună, separat de domiciliul ori reşedinţa
părinţilor.
(3) Se asimilează termenului familie, bărbatul şi femeia necăsătoriţi, cu copiii lor şi ai fiecăruia dintre ei, care locuiesc şi gospodăresc împreună,
dacă aceasta se consemnează în ancheta socială.
(4) Familia extinsă desemnează copilul, părinţii şi rudele acestuia până la gradul IV inclusiv.
(5) Termenul familie monoparentală desemnează familia formată din persoana singură şi copilul/copiii aflaţi în întreţinere şi care locuiesc
împreună cu aceasta.
(6) Prin persoană singură, se înţelege persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:a) este necăsătorită;b) este văduvă;c) este
divorţată;d) al cărei soţ/soţie este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească;e) al cărei soţ/soţie este arestat/arestată
preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile sau execută o pedeapsă privativă de libertate şi nu participă la întreţinerea copiilor;f) nu a
împlinit vârsta de 18 ani şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-e);g) a fost numită tutore sau i s-au încredinţat ori dat în plasament
unul sau mai mulţi copii şi se află în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a)-e).
(7) Prin termenul copil se înţelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, în condiţiile
legii.
Articolul 23(1) Reprezentantul familiei este membrul familiei care are capacitate deplină de exerciţiu a drepturilor civile şi care solicită, în
numele familiei, acordarea drepturilor la beneficii de asistenţă socială. Reprezentantul familiei se stabileşte de către soţi sau, în caz de
neînţelegere între aceştia, de către autoritatea tutelară.
(2) În cazul familiei monoparentale, reprezentantul familiei este persoana singură.
(3) În cazul persoanei singure care are copii în întreţinere şi nu a împlinit vârsta de 18 ani, reprezentantul familiei este persoana singură, dacă are
capacitate deplină de exerciţiu sau, după caz, reprezentantul legal/ocrotitorul legal al acesteia.
(4) Reprezentantul legal este persoana desemnată, în condiţiile legii, să reprezinte interesul persoanei lipsite de capacitate deplină de exerciţiu a
drepturilor civile sau al persoanei lipsite de discernământ.
(5) Reprezentantul legal al copilului este părintele sau persoana desemnată potrivit legii să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile
părinteşti faţă de copil.
Articolul 24(1) Prin locuinţa de domiciliu sau reşedinţă se înţelege construcţia aflată în proprietate personală ori închiriată sau asupra căreia
exercită un drept de folosinţă în condiţiile legii, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, formată din una sau mai multe camere, care
acoperă condiţiile minimale de odihnă, preparare a hranei, educaţie şi igienă ale persoanei singure sau familiei, conform anexei nr. 1 la Legea
locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Se asimilează locuinţei de domiciliu sau reşedinţei şi locuinţa de necesitate, precum şi locuinţa socială, astfel cum sunt acestea definite
potrivit prevederilor Legii nr. 114/1996 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Prin locuinţă cu condiţii improprii se înţelege locuinţa improvizată sau construcţia cu destinaţie de locuinţă care nu îndeplineşte cerinţele
minimale prevăzute la lit. A din anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Prin persoană fără locuinţă se înţelege persoana care nu are stabilit un domiciliu sau o reşedinţă, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, republicată, nu deţine o locuinţă
principală sau, după caz, o locuinţă secundară.
Articolul 25(1) Livretul de familie, astfel cum acesta este stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 495/1997 privind conţinutul, eliberarea şi
actualizarea livretului de familie, reprezintă documentul doveditor privind componenţa familiei în vederea acordării beneficiilor sociale.
(2) Livretul de familie se eliberează şi se actualizează în condiţiile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 495/1997.
Articolul 26(1) Titularul beneficiilor de asistenţă socială este persoana îndreptăţită sau, după caz, reprezentantul familiei.
(2) Pentru beneficiile de asistenţă socială care au caracter familial, beneficiarul este famili
3) Pentru beneficiile de asistenţă socială care au caracter individual, beneficiarul este persoana îndreptăţită.Capitolul III Sistemul de servicii
sociale
Secţiunea 1 Definirea şi clasificarea serviciilor sociale
Articolul 27(1) Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activităţi realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, precum şi celor
speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii situaţiilor de dificultate, prevenirii şi combaterii riscului de excluziune socială,
promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii.
(2) Serviciile sociale sunt servicii de interes general şi se organizează în forme/structuri diverse, în funcţie de specificul activităţii/activităţilor
derulate şi de nevoile particulare ale fiecărei categorii de beneficiari.
Articolul 28(1) Serviciile sociale au caracter proactiv şi presupun o abordare integrată a nevoilor persoanei, în relaţie cu situaţia socioeconomică,
starea de sănătate, nivelul de educaţie şi mediul social de viaţă al acesteia.
(2) Pornind de la nevoile fiecărei persoane, serviciile sociale pot avea o adresabilitate mai largă, la nivel de grup sau comunitate.
(3) Pentru realizarea unor acţiuni sociale coerente, unitare şi eficiente în beneficiul persoanei, serviciile sociale se pot organiza şi acorda în
sistem integrat cu serviciile de ocupare, de sănătate, de educaţie, precum şi cu alte servicii sociale de interes general, după caz.
Articolul 29Clasificarea serviciilor sociale are la bază următoarele criterii:a) scopul serviciului;b) categoriile de beneficiari cărora li se
adresează;c) regimul de asistare, respectiv regimul rezidenţial sau nerezidenţial;d) locul de acordare;e) regimul juridic al furnizorului de servicii
sociale;f) regimul de acordare.
Articolul 30(1) După scopul lor, serviciile sociale pot fi clasificate în: servicii de asistenţă şi suport pentru asigurarea nevoilor de bază ale
persoanei, servicii de îngrijire personală, de recuperare/reabilitare, de inserţie/reinserţie socială etc.
(2) După categoriile de beneficiari, serviciile sociale pot fi clasificate în servicii sociale destinate copilului şi/sau familiei, persoanelor cu
dizabilităţi, persoanelor vârstnice, victimelor violenţei în familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor cu diferite adicţii, respectiv consum de
alcool, droguri, alte substanţe toxice, internet, jocuri de noroc etc., victimelor traficului de persoane, persoanelor private de libertate, persoanelor
sancţionate cu măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de libertate aflate în supravegherea serviciilor de probaţiune, persoanelor cu afecţiuni
psihice, persoanelor din comunităţi izolate, şomerilor de lungă durată, precum şi servicii sociale de suport pentru aparţinătorii beneficiarilor.
(3) După regimul de asistare, serviciile sociale se clasifică în:
a) servicii cu cazare, pe perioadă determinată sau nedeterminată: centre rezidenţiale, locuinţe protejate, internate de tip social, adăposturi de
noapte etc.; (la 01-05-2017, Litera a) din Alineatul (3) , Articolul 30 , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost modificată de Punctul 1, Articolul I din
LEGEA nr. 79 din 26 aprilie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 305 din 28 aprilie 2017 )
b) servicii fără cazare: centre de zi, centre şi/sau unităţi de îngrijire la domiciliu, cantine sociale, servicii mobile de acordare a hranei, ambulanţa
socială etc.
(4) După locul de acordare, serviciile sociale se asigură:a) la domiciliul beneficiarului;b) în centre de zi;c) în centre rezidenţiale;c^1) în internate
de tip social; (la 01-05-2017, Alineatul (4) din Articolul 30 , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost completat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr.
79 din 26 aprilie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 305 din 28 aprilie 2017 )
d) la domiciliul persoanei care acordă serviciul;e) în comunitate.
(5) După regimul juridic al furnizorului, serviciile sociale pot fi organizate ca structuri publice sau private.
(6) După regimul de acordare serviciile se acordă în regim normal şi regim special:a) servicii acordate în regim de accesare, contractare şi
documentare uzuale;b) servicii acordate în regim special cu eligibilitate şi accesibilitate extinsă, care vizează măsurile preventive care se oferă în
regim de birocraţie redusă şi un set de servicii sociale, care vor fi accesate de beneficiari doar în condiţiile păstrării anonimatului, respectiv de
persoane dependente de droguri, alcool, prostituate, victimele violenţei în familie etc. Serviciile acordate în regim special pot fi furnizate fără a
încheia contract cu beneficiarii;c) categoria serviciilor acordate în regim special este reglementată prin lege specială.
Articolul 31(1) Serviciile de îngrijire personală se adresează persoanelor dependente care, ca urmare a pierderii autonomiei funcţionale din cauze
fizice, psihice sau mintale, necesită ajutor semnificativ pentru a realiza activităţile uzuale ale vieţii de zi cu zi.
(2) Situaţia de dependenţă este o consecinţă a bolii, traumei şi dizabilităţii şi poate fi exacerbată de absenţa relaţiilor sociale şi a resurselor
economice adecvate.
Articolul 32(1) Ajutorul acordat pentru îndeplinirea activităţilor uzuale ale vieţii zilnice priveşte două categorii de activităţi:a) activităţi de bază
ale vieţii zilnice, în principal: asigurarea igienei corporale, îmbrăcare şi dezbrăcare, hrănire şi hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer şi
mobilizare, deplasare în interior, comunicare;b) activităţi instrumentale ale vieţii zilnice, în principal: prepararea hranei, efectuarea de
cumpărături, activităţi de menaj şi spălătorie, facilitarea deplasării în exterior şi însoţire, activităţi de administrare şi gestionare a bunurilor,
acompaniere şi socializare.
(2) Îngrijirea persoanei care necesită pe o perioadă mai lungă de 60 de zile ajutor pentru îndeplinirea activităţilor de bază şi instrumentale ale
vieţii zilnice este definită ca îngrijire de lungă durată.
(3) Îngrijirea de lungă durată se asigură la domiciliu, în centre rezidenţiale, în centre de zi, la domiciliul persoanei care acordă serviciul şi în
comunitate.
Articolul 33(1) Serviciile de îngrijire personală se pot organiza şi acorda integrat cu alte servicii, cum ar fi:a) servicii de îngrijire medicală;b)
servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele asemenea;c) alte servicii de recuperare/reabilitare:
kinetoterapie, fizioterapie, gimnastică medicală, terapie ocupaţională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie podologie şi altele asemenea.
(2) Serviciile de îngrijire personală pot fi acompaniate de servicii de consiliere socială, juridică şi de informare.
Articolul 34Categoriile şi tipurile de servicii sociale, activităţile şi funcţiile aferente fiecărui tip de serviciu, precum şi regulamentele-cadru de
organizare şi funcţionare se stabilesc prin Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului
Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Secţiunea a 2-a Beneficiarii şi furnizorii de servicii sociale
Articolul 35(1) Beneficiază de servicii sociale persoanele şi familiile aflate în situaţii de dificultate, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 4.
(2) Grupurile şi comunităţile aflate în situaţii de dificultate beneficiază de servicii sociale, în cadrul programelor de acţiune comunitară destinate
prevenirii şi combaterii riscului de marginalizare şi excluziune socială, aprobate prin hotărâri ale consiliilor judeţene/locale.
Articolul 36(1) Orice persoană dependentă are dreptul la servicii de îngrijire personală, acordate în funcţie de nevoile individuale de ajutor,
situaţia familială, socioeconomică şi mediul personal de viaţă.
(2) Beneficiarii serviciilor de îngrijire personală sunt persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilităţi şi bolnavii cronici.
Articolul 37(1) Furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat.
(2) Furnizori publici de servicii sociale pot fi:a) structurile specializate din cadrul/subordinea autorităţilor administraţiei publice locale şi
autorităţile executive din unităţile administrativ-teritoriale organizate la nivel de comună, oraş, municipiu şi sectoare ale municipiului
Bucureşti;b) autorităţile administraţiei publice centrale ori alte instituţii aflate în subordinea sau coordonarea acestora care au stabilite prin lege
atribuţii privind acordarea de servicii sociale pentru anumite categorii de beneficiari;c) unităţile sanitare, unităţile de învăţământ şi alte instituţii
publice care dezvoltă, la nivel comunitar, servicii sociale integrate.
(3) Furnizori privaţi de servicii sociale pot fi:a) organizaţiile neguvernamentale, respectiv asociaţiile şi fundaţiile;b) cultele recunoscute de
lege;c) persoanele fizice autorizate în condiţiile legii;d) filialele şi sucursalele asociaţiilor şi fundaţiilor internaţionale recunoscute în
conformitate cu legislaţia în vigoare;e) operatorii economici cu scop lucrativ, pentru toate categoriile de servicii sociale organizate în condiţiile
legii, cu excepţia celor prevăzute la art. 73 alin. (2) lit. a) şi c), la art. 77 şi 78, precum şi a celor prevăzute la art. 83.----------Lit. e) a alin. (3) al
art. 37 a fost modificată de art. I din ORDONANŢA nr. 31 din 26 august 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 651 din 27 august
2015.
Articolul 38(1) Pentru a acorda servicii sociale pe teritoriul României, furnizorii de servicii sociale, indiferent de forma lor juridică, trebuie
acreditaţi în condiţiile legii.
(2) Serviciile sociale pot funcţiona pe teritoriul României numai dacă sunt acreditate în condiţiile legii.
(3) Acreditarea furnizorilor, precum şi a serviciilor sociale acordate de aceştia se reglementează prin lege specială.
Secţiunea a 3-a Organizarea şi administrarea serviciilor sociale
Articolul 39Responsabilitatea dezvoltării, administrării şi acordării serviciilor sociale este partajată astfel:
a) elaborarea politicilor publice, programelor şi strategiilor naţionale în domeniu, reglementarea, coordonarea şi controlul aplicării lor, precum şi
evaluarea şi monitorizarea calităţii serviciilor sociale - în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale;
b) organizarea, administrarea şi acordarea serviciilor sociale - în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, atribuţii ce pot fi
externalizate către sectorul neguvernamental, instituţiile de cult, alte persoane fizice şi juridice de drept public sau privat, în condiţiile legii;
c) finanţarea serviciilor sociale, în condiţiile legii - din bugetul local, din contribuţia beneficiarului şi/sau, după caz, a familiei acestuia, bugetul
de stat, precum şi din alte surse.
Articolul 40(1) Serviciile sociale se organizează şi se acordă la nivelul comunităţii.
(2) Serviciile sociale au la bază identificarea şi evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup şi elaborarea planurilor de
intervenţie pentru prevenirea, combaterea şi soluţionarea situaţiilor de dificultate.
(3) Furnizorii de servicii sociale asigură activităţile prevăzute la alin. (2) prin asistenţii sociali angajaţi în structurile proprii sau, în lipsa acestora,
pot achiziţiona serviciile acordate de asistenţii sociali înregistraţi cu cabinete individuale sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială.
(4) În situaţia în care, din cauze obiective, nu se pot angaja asistenţi sociali sau achiziţiona serviciile acestora, furnizorii de servicii sociale pot
angaja lucrători sociali pentru realizarea activităţilor de identificare şi, după caz, de evaluare a nevoilor persoanelor care solicită acordarea de
beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale.
Articolul 41(1) Serviciile sociale acordate şi administrate de către autorităţile administraţiei publice locale se înfiinţează prin hotărâre a
consiliului local şi pot fi organizate ca structuri cu sau fără personalitate juridică.
(2) Structurile publice cu personalitate juridică sunt organizate ca instituţii de asistenţă socială conduse de un director, sprijinit de un consiliu
consultativ compus din reprezentanţi ai beneficiarilor şi ai partenerilor sociali din unitatea administrativ-teritorială respectivă.
(3) Structurile publice fără personalitate juridică se organizează ca unităţi de asistenţă socială în cadrul aparatului de specialitate al primarului,
precum şi în cadrul serviciului public de asistenţă socială din subordinea consiliilor judeţene, consiliilor locale ale municipiilor şi oraşelor,
consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(4) În scopul realizării unui management eficient, în cazul unităţilor de asistenţă socială, responsabilitatea privind coordonarea şi administrarea
resurselor umane şi materiale aferente serviciului respectiv poate fi delegată şefului unităţii.
(5) Instituţiile şi unităţile de asistenţă socială funcţionează sub denumiri diverse, cum ar fi: centre de zi sau rezidenţiale, locuinţe protejate şi
unităţi protejate, complexuri multifuncţionale sau complexuri de servicii, cantine sociale, servicii mobile de distribuţie a hranei etc.
(6) În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii minorităţilor naţionale fie au o pondere de peste 20% din numărul total al locuitorilor, fie
numără cel puţin 5.000 de cetăţeni, prin grija autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiile şi unităţile de asistenţă socială asigură şi
personal cunoscător al limbii minorităţilor naţionale respective, cu respectarea celorlalte prevederi din fişa postului. (la 01-01-2018,
Articolul 41 din Sectiunea a 3-a , Capitolul III a fost completat de Articolul II din LEGEA nr. 110 din 19 mai 2017, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 389 din 24 mai 2017 )
Articolul 42(1) Serviciile sociale înfiinţate de furnizorii publici şi privaţi se organizează la nivel teritorial astfel:
a) servicii sociale de interes local, adresate beneficiarilor care trăiesc şi locuiesc pe raza teritorială a comunei, oraşului, municipiului, respectiv a
sectoarelor municipiului Bucureşti;
b) servicii sociale de interes judeţean, adresate beneficiarilor care trăiesc şi locuiesc pe raza teritorială a judeţului.
(2) Serviciile sociale pot deservi beneficiari din mai multe judeţe, caz în care înfiinţarea, organizarea şi finanţarea acestora au la bază un contract
de parteneriat care se aprobă prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau locale partenere.
(3) Prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul serviciilor sociale de interes local care se adresează beneficiarilor din mai
multe comune, oraşe şi municipii din cadrul aceluiaşi judeţ ori sectoare ale municipiului Bucureşti, iar contractele de parteneriat se aprobă prin
hotărârile consiliilor locale partenere.
(4) În scopul dezvoltării serviciilor sociale, autorităţile administraţiei publice locale pot încheia contracte de parteneriat public-privat, în
condiţiile Legii parteneriatului public-privat nr. 178/2010, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura informarea beneficiarilor cu privire la serviciile oferite de furnizorii privaţi de servicii
sociale.
Articolul 43(1) Serviciile sociale înfiinţate de furnizorii de servicii sociale, publici sau privaţi, se organizează la nivel teritorial în condiţiile
prevăzute la art. 42 alin. (1), cu respectarea prevederilor Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a standardelor de calitate, regulilor
generale de normare minimă de personal care stau la baza stabilirii standardelor de cost, reglementate de legislaţia specială.
(2) La nivel naţional se organizează un sistem de evidenţă a serviciilor sociale care cuprinde datele şi informaţiile referitoare la serviciile sociale.
(3) Modalitatea de organizare, administrare şi funcţionare a sistemului de evidenţă prevăzut la alin. (2) se aprobă prin ordin al ministrului
muncii, familiei şi protecţiei sociale.
Secţiunea a 4-a Procesul de acordare a serviciilor sociale
Articolul 44(1) Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, după caz, a reprezentantului său legal, precum şi din oficiu.
(2) Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adresează serviciului public de asistenţă socială organizat în subordinea autorităţilor
administraţiei publice locale.
(3) Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresată şi direct unui furnizor privat de servicii sociale, situaţie în care, dacă se
încheie un contract de prestări servicii cu persoana solicitantă, furnizorul are obligaţia de a informa, în scris, autoritatea administrativ-teritorială
pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa beneficiarul serviciului respectiv.
Articolul 45(1) Acordarea serviciilor sociale se realizează în baza unui contract, încheiat între furnizorul de servicii sociale şi beneficiar, în care
se stipulează serviciile acordate, drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi condiţiile de finanţare.
(2) Modelul contractului prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale.
Articolul 46Procesul de acordare a serviciilor sociale are următoarele etape obligatorii:a) evaluarea iniţială;b) elaborarea planului de
intervenţie;c) evaluarea complexă;d) elaborarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire;e) implementarea măsurilor prevăzute în planul de
intervenţie şi în planul individualizat;f) monitorizarea şi evaluarea acordării serviciilor.
Articolul 47(1) Evaluarea iniţială şi planul de intervenţie sunt realizate de asistentul social sau, în lipsa acestuia, de personalul cu competenţe în
domeniul asistenţei sociale din cadrul serviciului public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) Evaluarea iniţială are drept scop identificarea nevoilor individuale şi familiale, în baza cărora este elaborat planul de intervenţie.
(3) Planul de intervenţie realizat în condiţiile alin. (2) se adresează persoanei şi, după caz, familiei acesteia şi cuprinde măsurile de asistenţă
socială, respectiv serviciile recomandate pentru soluţionarea situaţiilor de nevoie sau risc social identificate, precum şi beneficiile de asistenţă
socială la care persoana are dreptul.
(4) În cadrul procesului de evaluare iniţială, persoana primeşte gratuit informaţiile referitoare la riscurile sociale şi drepturile de protecţie socială
de care poate beneficia, precum şi, după caz, consilierea necesară în vederea depăşirii situaţiilor de dificultate.
(5) Evaluarea iniţială poate avea în vedere inclusiv realizarea diagnozei sociale la nivelul grupului şi comunităţii şi elaborarea planului de
servicii comunitare.
Articolul 48(1) În condiţiile în care evaluarea iniţială evidenţiază existenţa unor nevoi speciale pentru a căror rezolvare se impune participarea
unei echipe interdisciplinare şi/sau implicarea altor instituţii, se recomandă efectuarea evaluării complexe.
(2) Personalul de specialitate din cadrul echipelor interdisciplinare prevăzute la alin. (1), în activitatea de evaluare desfăşurată, utilizează, de
regulă, instrumente şi tehnici standardizate, specifice domeniului propriu de activitate.
(3) Evaluarea complexă se efectuează în cadrul structurilor de specialitate organizate conform prevederilor legilor speciale.
Articolul 49(1) Evaluarea complexă a persoanelor cu dizabilităţi şi a persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de
muncă şi a persoanelor vârstnice prevăzută la art. 48 are drept scop identificarea detaliată a nevoilor persoanei şi elaborarea unui program de
suport strict individualizat care conţine ansamblul de măsuri şi servicii sociale, de educaţie, medicale, de recuperare şi adaptare/readaptare
necesare a fi acordate persoanei pentru facilitarea integrării/reintegrării sociale a acesteia.
(2) Procesul de evaluare complexă urmăreşte, în principal, următoarele aspecte:a) evaluarea capacităţilor fizice, mentale şi senzoriale pentru
încadrarea în grade de dizabilitate, invaliditate sau dependenţă, precum şi stabilirea nivelului de afectare a autonomiei funcţionale cu privire la
abilităţile de realizare a activităţilor uzuale ale vieţii zilnice, a abilităţilor de învăţare şi de adaptare la o viaţă independentă, precum şi a
capacităţii de îndeplinire a cerinţelor unei profesii/ocupaţii;b) evaluarea familiei privind capacitatea acesteia de a asigura condiţiile necesare
creşterii, îngrijirii şi educării copilului, precum şi de a realiza obligaţiile de întreţinere ce îi revin, conform legii;c) evaluarea mediului fizic şi
social în care trăieşte persoana şi/sau familia;d) evaluarea gradului de inserţie sau integrare socială;e) evaluarea potenţialului persoanei de a se
implica în acţiunile, programele şi serviciile de sprijinire pentru depăşirea situaţiilor de dificultate;f) evaluarea percepţiei persoanei asupra
propriilor nevoi, a vulnerabilităţii şi consecinţelor asupra siguranţei şi securităţii personale.
Articolul 50(1) Pe baza rezultatelor evaluării complexe se stabilesc măsurile de protecţie specială, serviciile de îngrijire personală şi drepturile la
beneficii de asistenţă socială sau alte prestaţii de asigurări sociale, după caz.
(2) În urma evaluării complexe se elaborează un plan individualizat de îngrijire şi asistenţă care, pentru a fi eficient şi implementabil, trebuie să
ţină cont de aspecte privind:a) motivaţia persoanei sau a reprezentantului legal al acesteia de a solicita autorităţilor statului asistenţă şi îngrijire;b)
motivaţia persoanei de a participa activ la programele, măsurile de intervenţie şi serviciile sociale recomandate;c) consecinţele negative asupra
persoanei în cazul neacordării serviciilor sociale necesare;d) percepţia proprie privind capacitatea funcţională, performanţele şi resursele;e)
capacitatea reţelei informale constituite din persoanele prevăzute la art. 52 alin. (2) lit. b) de a acorda servicii sociale;f) nevoile de suport ale
personalului de asistenţă şi îngrijire formală şi informală;g) existenţa serviciilor sociale în comunitate, modul în care acestea pot răspunde
nevoilor persoanei, precum şi posibilitatea de acces a beneficiarului la serviciul respectiv.
(3) Pe baza rezultatelor evaluării complexe, beneficiarului i se prezintă lista furnizorilor acreditaţi de servicii existenţi, care pot acoperi total sau
parţial nevoile identificate. Beneficiarul are dreptul să aleagă în mod liber dintre furnizorii de servicii acreditaţi.
Articolul 51(1) Furnizarea serviciilor sociale se realizează în baza planului individualizat de asistenţă şi îngrijire, elaborat de furnizorul de
servicii sociale cu acordul şi participarea beneficiarului.
(2) În vederea monitorizării eficienţei serviciilor sociale furnizate, precum şi pentru stabilirea continuării intervenţiei sau scoaterii din evidenţă a
cazului, situaţia beneficiarului se reevaluează periodic, în condiţiile prevăzute de legislaţia specială.
Articolul 52(1) În cazul serviciilor de îngrijire personală la domiciliu, acordarea acestora se planifică şi se programează în vizite zilnice,
săptămânale sau lunare, repartizate la intervale regulate.
(2) Îngrijirea personală la domiciliu poate fi formală şi informală:a) îngrijirea formală se asigură de persoana calificată, certificată profesional, în
condiţiile legii;b) îngrijirea informală se asigură de membrii de familie, prieteni, vecini sau o altă persoană necalificată care îşi asumă
responsabilitatea îngrijirii persoanei.
(3) Persoana dependentă care necesită asistenţă şi/sau supraveghere permanentă poate beneficia de îngrijire zilnică acordată la domiciliu, de
îngrijitorul formal, pentru maximum 8 ore/zi, consecutive sau repartizate la intervale regulate pe parcursul zilei.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), îngrijirea personală acordată la domiciliu poate fi asigurată, pe o perioadă mai mare de 8 ore/zi, de
îngrijitori informali calificaţi sau de îngrijitori formali, numai în condiţiile prevăzute expres de lege.
(5) Persoanele aflate în situaţia prevăzută la alin. (3), care solicită asistare în centre rezidenţiale, au prioritate în cazul în care nu au familie sau
familia acestora nu le poate asigura îngrijirea necesară.
(6) Serviciile de îngrijire care presupun ajutor pentru îndeplinirea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice sunt acordate de îngrijitori informali
şi voluntari şi, numai în lipsa acestora, de îngrijitori formali.
Capitolul IV Măsuri integrate de asistenţă socială
Secţiunea 1 Prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială
Articolul 53(1) Măsurile de prevenire şi combatere a sărăciei şi riscului de excluziune socială se înscriu în cadrul general de acţiuni
multidimensionale ale procesului de incluziune socială prin care se asigură oportunităţile şi resursele necesare pentru participarea persoanelor
vulnerabile în mod deplin la viaţa economică, socială şi culturală a societăţii, precum şi la procesul de luare a deciziilor care privesc viaţa şi
accesul lor la drepturile fundamentale.
(2) Pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială, prin politicile publice iniţiate, statul:a) asigură accesul
persoanelor vulnerabile la unele drepturi fundamentale, cum ar fi: dreptul la locuinţă, la asistenţă socială şi medicală, la educaţie şi la loc de
muncă;b) instituie măsuri de sprijin conform nevoilor particulare ale persoanelor, familiilor şi grupurilor defavorizate.
(3) Armonizarea politicilor destinate cunoaşterii, prevenirii şi combaterii situaţiilor care determină sărăcia şi riscul de excluziune socială se
realizează în cadrul mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale, constituit conform legii, cu participarea autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale şi a reprezentanţilor organizaţiilor societăţii civile.
(4) În cadrul acţiunilor multidimensionale ale procesului de incluziune socială se înscriu şi activităţile din domeniul economiei sociale, orientate
spre generarea sau asigurarea de locuri de muncă pentru persoanele prevăzute la alin. (1). Organizarea şi funcţionarea sectorului economiei
sociale se reglementează prin lege specială.
Articolul 54(1) Persoanele singure şi familiile care nu dispun de resursele necesare pentru satisfacerea unui nivel de trai minimal au dreptul la
beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale, acordate în funcţie de nevoile identificate ale fiecărei persoane sau familii.
(2) Nivelul de trai minimal reprezintă limita exprimată în lei care asigură nevoile de bază cum ar fi: hrană, îmbrăcăminte, igienă personală,
menţinerea şi salubrizarea locuinţei şi se calculează în raport cu pragul sărăciei conform metodologiei utilizate la nivelul statelor membre ale
Uniunii Europene.
Articolul 55(1) Beneficiile de asistenţă socială pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială sunt destinate asigurării
mijloacelor financiare minime necesare traiului zilnic, precum şi suplimentării veniturilor sau mijloacelor persoanei ori familiei aflate în situaţia
prevăzută la art. 54 alin. (1) şi se bazează pe testarea mijloacelor de trai.
(2) Beneficiile de asistenţă socială acordate pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială sunt cele prevăzute la art.
11.
(3) Principala formă de sprijin pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune socială este venitul minim de inserţie acordat
din bugetul de stat ca diferenţă între nivelurile prevăzute prin lege specială şi venitul net al familiei sau al persoanei singure realizat ori obţinut
într-o anumită perioadă de timp, în scopul garantării unui venit minim fiecărei persoane din România.
Articolul 56(1) Principalele categorii de servicii sociale având drept scop exclusiv prevenirea şi combaterea sărăciei şi riscului de excluziune
socială sunt adresate persoanelor şi familiilor fără venituri sau cu venituri reduse, persoanelor fără adăpost, victimelor traficului de persoane,
precum şi persoanelor private de libertate.
(2) Familiile şi persoanele singure fără venituri sau cu venituri reduse pot beneficia de o gamă diversificată de servicii sociale adaptate nevoilor
individuale, cum ar fi servicii de consiliere şi informare, servicii de inserţie/reinserţie socială, servicii de reabilitare şi altele asemenea.
Articolul 57Serviciile sociale adresate persoanelor fără adăpost au drept scop asigurarea de găzduire pe perioadă determinată, asociată cu
acordarea unor servicii de consiliere şi de reinserţie sau reintegrare socială, în concordanţă cu nevoile individuale identificate.
Articolul 58(1) Autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea înfiinţării, organizării şi administrării serviciilor sociale pentru
persoanele fără adăpost.
(2) Pentru copiii străzii, pentru persoanele vârstnice singure sau fără copii şi persoanele cu dizabilităţi care trăiesc în stradă, autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia de a înfiinţa pe raza lor teritorială servicii sociale adecvate şi adaptate nevoilor acestora.
(3) Pentru persoanele care trăiesc în stradă, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a organiza adăposturi de urgenţă pe timp de
iarnă.
Articolul 59(1) Serviciile sociale adresate persoanelor care trăiesc în stradă pot fi organizate ca:a) echipe mobile de intervenţie în stradă sau
servicii de tip ambulanţă socială;b) adăposturi de noapte;c) centre rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată.
(2) În scopul prevenirii şi combaterii riscului ca tinerii care părăsesc sistemul de protecţie a copilului să devină persoane fără adăpost, precum şi
pentru promovarea integrării sociale a acestora, autorităţile locale pot înfiinţa centre multifuncţionale care asigură condiţii de locuit şi de
gospodărire pe perioadă determinată.
Articolul 60(1) Pentru persoanele care trăiesc în stradă serviciile sociale se acordă gratuit sau, după caz, contra unei contribuţii modice din partea
beneficiarului.
(2) Calculul şi nivelul contribuţiei beneficiarului, prevăzute la alin. (1), se stabilesc de către furnizorul public sau privat care administrează
serviciile.
Articolul 61(1) Persoanele fără venituri sau cu venituri reduse beneficiază de masă acordată de cantine sociale.
(2) Cantinele sociale sunt unităţi publice de asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridică, înfiinţate, organizate şi administrate de
autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de furnizori de servicii sociale privaţi.
(3) Cantinele sociale acordă masă caldă şi rece, gratuit sau contra cost, în condiţiile prevăzute de lege.
Articolul 62(1) Victimele traficului de persoane beneficiază de servicii sociale acordate pentru facilitarea reintegrării/ reinserţiei sociale a
acestora.
(2) Serviciile sociale acordate victimelor traficului de persoane sunt acordate în sistem integrat cu alte măsuri de protecţie prevăzute de legislaţia
specială şi sunt gratuite
Articolul 63Serviciile sociale destinate victimelor traficului de persoane pot fi:a) centrele rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată care
asigură asistenţă, îngrijire şi protecţie;b) centre de zi care asigură în principal informare, consiliere, sprijin emoţional şi social în scopul
reabilitării şi reintegrării sociale;c) servicii acordate în comunitate care constau în servicii de asistenţă socială, suport emoţional, consiliere
psihologică, consiliere juridică, orientare profesională, reinserţie socială etc.
Articolul 64(1) Persoanele private de libertate, aflate în custodia sistemului penitenciar, în vederea asigurării reintegrării lor sociale beneficiază
gratuit de servicii sociale de consiliere educaţională, socială şi psihologică, acordate la nivelul aşezămintelor de deţinere, în sistem integrat cu
activităţile şi programele educative, psihologice şi de asistenţă socială, de instruire şcolară şi formare profesională desfăşurate în cadrul acestora.
(2) Furnizarea serviciilor de educaţie, consiliere psihologică şi asistenţă socială în cadrul aşezămintelor de deţinere se realizează de către
personalul specializat al acestora, cu participarea consilierilor de probaţiune ori a furnizorilor publici sau privaţi de servicii sociale.(3) Pe
perioada detenţiei, persoana privată de libertate poate beneficia şi de consiliere privind accesarea serviciilor sociale existente în comunitatea în
care aceasta îşi va avea domiciliul sau reşedinţa după eliberare.
Secţiunea a 2-a Asistenţa socială a copilului şi a familiei
Articolul 65(1) Copilul are dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lui, în condiţiile legii.
(2) Asigurarea creşterii şi dezvoltării copilului se află în responsabilitatea părinţilor.
(3) Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special prin
îngrijirea şi menţinerea relaţiilor personale cu acesta, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii sale.
(4) Părinţii copilului au dreptul să primească asistenţa de specialitate în vederea îngrijirii, creşterii şi educării acestuia, precum şi să fie informaţi
asupra drepturilor şi obligaţiilor lor.
Articolul 66(1) Statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de
autorităţile/instituţiile publice cu atribuţii în domeniu.
(2) Copilul are dreptul să fie crescut alături de părinţii săi în condiţii care să-i permită dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.
(3) Copilul are dreptul de a beneficia de măsuri de asistenţă socială, în funcţie de situaţia sa personală şi de situaţia socioeconomică a familiei
sau a persoanelor în întreţinerea cărora se află.
(4) Pentru realizarea obligaţiilor ce le revin faţă de copil, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale susţin familia prin acordarea de
beneficii de asistenţă socială, precum şi prin asigurarea de servicii sociale.
(5) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de stat, precum şi de
orice persoană fizică sau juridică, publică ori privată.
(6) În situaţia în care părintele/reprezentantul legal se foloseşte de copil pentru a apela la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material,
precum şi în situaţia în care copilul a fost victima abuzului/neglijării/exploatării/traficului exercitat de părinte/reprezentant legal, serviciul public
de asistenţă socială organizat în subordinea consiliului judeţean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti iniţiază, în momentul
constatării faptei, demersurile necesare instituirii măsurilor de protecţie specială prevăzute de lege.
Articolul 67Măsurile de asistenţă socială pentru familie nu sunt acordate pentru compensarea sarcinilor specifice acesteia, ci ca forme de sprijin
destinate, în principal, menţinerii copilului în familie şi depăşirii unei situaţii de dificultate, reconcilierii vieţii de familie cu viaţa profesională,
încurajării ocupării pe piaţa muncii
.Articolul 68(1) Beneficiile de asistenţă socială în bani destinate copilului şi familiei pot fi acordate sub formă de alocaţii, indemnizaţii,
stimulente financiare, facilităţi fiscale şi alte facilităţi de natură financiară, în condiţiile legii.
(2) Alocaţiile, indemnizaţiile şi stimulentele cuprind:a) alocaţii pentru copii destinate copilului din familie şi copilului lipsit temporar sau
definitiv de ocrotirea părinţilor, cum ar fi: alocaţia de stat, alocaţia de plasament şi alte alocaţii acordate în condiţiile legii;b) alocaţii,
indemnizaţii şi stimulente pentru familie, acordate în raport cu veniturile familiei şi cu numărul de copii aflaţi în întreţinere cum ar fi:
indemnizaţia pentru creşterea copilului, stimulentul de inserţie, alte alocaţii familiale şi indemnizaţii.
Articolul 69Copilul şi familia beneficiază de servicii sociale diversificate, adaptate nevoilor şi situaţiilor de dificultate identificate.
Articolul 70(1) Orice copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi are dreptul la protecţie alternativă care constă în instituirea
tutelei, măsuri de protecţie specială şi adopţie.
(2) Protecţia specială constă în instituirea măsurii plasamentului şi acordarea de servicii sociale destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului până la
dobândirea capacităţii depline de exerciţiu a acestuia, acompaniate de beneficiile de asistenţă socială prevăzute de lege.
(3) Deciziile de separare a copilului de părinţii săi sau de limitare a exerciţiului drepturilor părinteşti sunt precedate obligatoriu de servicii
sociale de informare şi consiliere, de terapie şi mediere adresate părinţilor.
(4) Tinerii care au beneficiat de măsuri de protecţie specială şi nu au posibilitatea revenirii în familie, aflaţi în situaţii de risc de excluziune
socială pot beneficia, la cerere, de continuarea acordării unor măsuri de protecţie specială pe o perioadă determinată, în condiţiile prevăzute de
legislaţia specială.
(5) Măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc prin planul individualizat de protecţie, întocmit, aplicat şi monitorizat de către
autorităţile/instituţiile abilitate de lege.
Articolul 71(1) Copilul cu dizabilităţi are dreptul la măsuri de suport şi de îngrijire, adaptate nevoilor sale.
(2) Copilul cu dizabilităţi şi părinţii acestuia, precum şi persoanele cărora le-a fost dat în plasament sau tutelă, beneficiază de servicii sociale
destinate facilitării accesului efectiv şi fără discriminare al copilului cu dizabilităţi la educaţie, formare profesională, asistenţă medicală,
recuperare, pregătire în vederea ocupării unui loc de muncă, la activităţi recreative, precum şi la orice alte activităţi apte să le permită deplina
integrare socială şi dezvoltare personală.
(3) Copilul cu dizabilităţi are dreptul la servicii de îngrijire personală, stabilite în baza evaluării socio-psiho-medicale şi a nevoilor individuale de
ajutor pentru realizarea activităţilor uzuale ale vieţii zilnice.
(4) Copilul cu dizabilităţi pentru care s-a instituit măsura tutelei ori a plasamentului la o familie sau persoană, dacă la împlinirea vârstei de 18 ani
nu urmează o formă de învăţământ ori pregătire profesională, în condiţiile legii, poate rămâne în grija acestora pe o perioadă de încă 3 ani.
(5) Măsura prevăzută la alin. (4) se aplică la solicitarea tânărului cu dizabilităţi şi cu acordul familiei sau persoanei la care a fost dat în plasament
ori în tutelă.
Articolul 72(1) Copilul care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal beneficiază de măsuri de protecţie specială, respectiv plasament şi
supraveghere specializată, precum şi de servicii sociale destinate sprijinirii acestuia în procesul de reintegrare socială.
(2) Pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, familia acestuia beneficiază de
servicii sociale de consiliere şi suport pentru facilitarea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege pe perioada de supraveghere specializată.
Articolul 73(1) Serviciile sociale din domeniul protecţiei copilului şi familiei au ca principal obiectiv suportul acordat pentru asigurarea îngrijirii,
creşterii, formării, dezvoltării şi educării copilului în cadrul familiei.
(2) Principalele categorii de servicii sociale sunt:a) servicii de prevenire a separării copilului de familie;b) servicii de reconciliere a vieţii de
familie cu viaţa profesională;c) servicii pentru copilul lipsit temporar sau definitiv de părinţii săi;d) servicii de sprijin pentru familiile aflate în
situaţii de dificultate.e) servicii sociale destinate asigurării cazării şi îngrijirii unor elevi, studenţi şi tineri, care provin din familii aflate în situaţii
de dificultate, în internate de tip social. (la 01-05-2017, Alineatul (2) din Articolul 73 , Sectiunea a 2-a , Capitolul IV a fost completat de Punctul
3, Articolul I din LEGEA nr. 79 din 26 aprilie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 305 din 28 aprilie 2017 )
(3) Serviciile sociale prevăzute la alin. (2) pot fi acordate în instituţii/unităţi de asistenţă socială, respectiv în centre de zi, centre rezidenţiale,
internate de tip social, precum şi la domiciliul familiei, la domiciliul persoanei care acordă îngrijire copilului sau în comunitate. (la 01-05-2017,
Alineatul (3) din Articolul 73 , Sectiunea a 2-a , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din LEGEA nr. 79 din 26 aprilie 2017,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 305 din 28 aprilie 2017 )
Articolul 74(1) Furnizarea serviciilor sociale pentru copiii aflaţi în sistemul de protecţie specială este gratuită.
(2) În cazul serviciilor sociale prevăzute la art. 73 alin. (2) lit. b), d) şi e), precum şi al altor servicii sociale destinate copilului din familie,
stabilite prin legea specială, părinţii pot suporta o parte din cheltuielile aferente acestora, achitând o contribuţie stabilită în funcţie de nivelul
costului serviciului pe beneficiar şi de nivelul veniturilor pe membru de familie. Cuantumul contribuţiei, serviciile oferite, obligaţiile şi
drepturile părţilor sunt înscrise în contractul de furnizare de servicii, încheiat între furnizor şi părinte/reprezentantul legal al copilului. (la 01-05-
2017, Alineatul (2) din Articolul 74 , Sectiunea a 2-a , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din LEGEA nr. 79 din 26 aprilie
2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 305 din 28 aprilie 2017 )
Articolul 75(1) Prevenirea şi combaterea violenţei în familie constituie o componentă a politicilor de protecţie şi asistenţă a familiei.
(2) Serviciile sociale destinate victimelor violenţei în familie sunt acordate în sistem integrat cu celelalte măsuri de protecţie legală, de asigurare
a sănătăţii, de prevenire, identificare şi sancţionare a faptelor de violenţă în familie, prevăzute de legislaţia specială în domeniu.
Articolul 76(1) Autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea înfiinţării, organizării, administrării şi furnizării serviciilor sociale
destinate prevenirii şi combaterii violenţei în familie.
(2) Pentru asigurarea unor servicii sociale eficiente, autorităţile administraţiei publice locale colaborează cu alte instituţii şi autorităţi cu
competenţe în acest domeniu, precum poliţia, comandamentele de jandarmi judeţene, serviciile deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii,
instituţiile de învăţământ, serviciile de medicină legală etc., în condiţiile legii.
(3) Serviciile sociale dezvoltate în domeniul prevenirii violenţei în familie se adresează cu prioritate victimelor, dar şi agresorilor acestora.
Articolul 77(1) Serviciile sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei în familie pot fi organizate în centre de zi şi rezidenţiale, cu sau fără
personalitate juridică, de interes local ori judeţean.
(2) Principalele categorii de servicii sociale organizate în centre rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată sunt:a) centre de primire în
regim de urgenţă a victimelor violenţei în familie;b) centre de recuperare pentru victimele violenţei în familie;c) locuinţe protejate.
(3) Principalele categorii de servicii sociale organizate în centre de zi sunt:a) centre de consiliere pentru prevenirea şi combaterea violenţei în
familie;b) centre pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei.
Articolul 78Serviciile sociale destinate agresorilor prevăzuţi la art. 76 alin. (3) sunt organizate în centre de zi care au drept obiectiv reabilitarea şi
reinserţia socială a acestora, prin asigurarea unor măsuri de educaţie, consiliere şi mediere familială.
Secţiunea a 3-a Asistenţa socială a persoanelor cu dizabilităţi
Articolul 79(1) Promovarea şi respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi reprezintă o obligaţie pentru autorităţile statului, pentru toate
persoanele juridice de drept public şi privat, precum şi pentru toţi cetăţenii din România.
(2) Statul, prin autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, are obligaţia de a asigura măsurile specifice de protecţie şi de asistenţă
socială, în conformitate cu nevoile particulare ale persoanelor cu dizabilităţi, precum şi în funcţie de situaţia familială şi socio-economică a
acestora.
(3) În baza principiului asigurării de oportunităţi egale, autorităţile publice competente au obligaţia să asigure toate măsurile necesare destinate
persoanelor cu dizabilităţi în scopul:a) accesului nemijlocit şi neîngrădit la educaţie, sănătate, ocupare, justiţie, precum şi la toate tipurile de
servicii publice de interes general şi servicii sociale;b) facilitării participării active la viaţa comunităţii din care face parte persoana şi a societăţii
în general.
(4) O componentă prioritară a protecţiei persoanelor cu dizabilităţi priveşte asigurarea şi facilitarea accesului la programe de abilitare/reabilitare,
dispozitive medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale, precum şi la echipamente tehnice asistive care să faciliteze
viaţa de zi cu zi a persoanelor cu dizabilităţi, activităţile lor de studiu şi cele profesionale.
Articolul 80(1) Pentru protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, autorităţile publice au obligaţia să includă nevoile speciale
ale acestei categorii de persoane în toate politicile publice, strategiile şi programele de dezvoltare regională, judeţeană sau locală, precum şi în
programele guvernamentale.
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi orice persoană juridică de drept public sau privat au obligaţia de a asigura
servicii de informare şi documentare accesibile persoanelor cu dizabilităţi.
Articolul 81(1) Persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de nivelul deficienţei, gradul de afectare a funcţiilor şi a structurilor organismului, factorii de
mediu şi personali, incapacitatea manifestată se încadrează în grade de dizabilitate, reglementate prin legile speciale.
(2) În funcţie de gradul de dizabilitate, precum şi, după caz, de dificultăţile familiale şi socio-economice, persoanele cu dizabilităţi beneficiază de
alocaţii, indemnizaţii şi facilităţi, precum şi de alte forme de sprijin financiar şi în natură.
(3) Persoanele cu dizabilităţi beneficiază de o alocaţie lunară în scopul susţinerii necesităţilor zilnice de viaţă, precum şi de o indemnizaţie de
îngrijire în vederea asigurării îngrijirii personale, acordate în funcţie de gradul de dizabilitate şi în condiţiile stabilite prin legile speciale.
(4) Pentru persoanele cu afectare gravă a capacităţii de muncă, alocaţia prevăzută la alin. (3) se acordă doar în funcţie de gradul de dizabilitate al
acestora.
(5) Persoanele adulte, în funcţie de gradul de dizabilitate, pot beneficia, în condiţiile legii, de facilităţi fiscale şi alte facilităţi, precum şi de
credite a căror dobândă se suportă din bugetul de stat pentru achiziţionarea de autovehicule şi pentru adaptarea locuinţei conform nevoilor
individuale.Articolul 82Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA, copii şi adulţi, au dreptul la o indemnizaţie lunară de hrană destinată
asigurării unei alimentaţii corespunzătoare în completarea tratamentului de specialitate cu medicamente antiretrovirale.
Articolul 83(1) Persoana cu dizabilităţi are dreptul, în baza evaluării socio-psiho-medicale, la servicii sociale organizate şi acordate în condiţiile
legii.
(2) Serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi se acordă la domiciliu, în centre rezidenţiale sau în centre de zi, proiectate şi adaptate
nevoilor individuale ale persoanei asistate.
Articolul 84(1) Autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea organizării şi finanţării sau cofinanţării serviciilor sociale adecvate
nevoilor speciale de îngrijire, asistare, educare şi formare, recuperare/reabilitare, inserţie/reinserţie socială ale persoanelor cu dizabilităţi, în
conformitate cu strategiile naţionale, strategiile judeţene şi planurile anuale proprii de acţiune.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a monitoriza situaţia tuturor persoanelor cu dizabilităţi care au domiciliul sau
reşedinţa pe aria lor teritorială şi de a întreprinde toate demersurile în vederea facilitării reintegrării sociale a acestora în comunitate şi a inserţiei
pe piaţa muncii.
(3) În vederea asigurării continuităţii măsurilor de protecţie, de asistare şi îngrijire, autorităţile administraţiei publice locale instituie măsuri
specifice de realizare a tranziţiei tânărului cu dizabilităţi din sistemul de protecţie a copilului în sistemul de protecţie a persoanelor adulte cu
dizabilităţi.
Articolul 85(1) Evaluarea socio-psiho-medicală a persoanei cu dizabilităţi în vederea încadrării într-un grad de dizabilitate şi stabilirii nevoilor
de îngrijire personală se realizează de personal de specialitate din cadrul organismelor de evaluare, constituite conform legii.
(2) Serviciile de îngrijire personală la domiciliu sau recomandarea de internare într-un centru rezidenţial se înscriu în programul individual de
reabilitare şi integrare socială, elaborat în urma evaluării prevăzute la alin. (1).
Articolul 86(1) Persoana cu dizabilităţi beneficiază de servicii de îngrijire personală la domiciliu, acordate de către îngrijitori formali sau
informali.
(2) Îngrijitorii informali şi formali beneficiază de facilităţi şi servicii de suport, reglementate prin legislaţia specială.
Articolul 87(1) Persoana cu dizabilitate gravă, în funcţie de natura deficienţei şi de specificul nevoilor de îngrijire, poate fi asistată şi îngrijită la
domiciliu de un membru de familie angajat în calitate de îngrijitor formal, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Persoana cu dizabilităţi optează între indemnizaţia de îngrijire şi serviciile acordate de îngrijitori formali.Articolul 88Autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura, cu prioritate, servicii de îngrijire la domiciliu destinate persoanelor cu dizabilităţi, precum
şi în centre de zi adaptate nevoilor acestora, cum ar fi: centre de recuperare/readaptare, centre de inserţie/reinserţie socială, centre de socializare,
centre de terapie ocupaţională şi alte terapii speciale, centre de asistare şi îngrijire pe timpul zilei, ateliere protejate/unităţi protejate, şi altele
asemenea, potrivit atribuţiilor stabilite prin legile speciale.
Articolul 89(1) Admiterea persoanelor cu dizabilităţi în centre rezidenţiale se realizează numai în cazul în care asistarea, îngrijirea, recuperarea
sau protecţia acestora nu se pot realiza la domiciliu ori în cadrul centrelor de zi organizate în comunitate.
(2) Principalele categorii de centre rezidenţiale pentru persoane cu dizabilităţi care asigură găzduire pe perioadă nedeterminată sau determinată
sunt:a) centre de îngrijire şi asistenţă;b) centre de recuperare şi reabilitare;c) centre de integrare prin terapie ocupaţională;d) centre respiro/centre
de criză;e) locuinţe protejate.
Articolul 90(1) Persoanele adulte cu dizabilităţi asistate în centre rezidenţiale sau susţinătorii legali ai acestora, în funcţie de veniturile personale
ale persoanelor cu dizabilităţi, au obligaţia de a plăti o contribuţie lunară de întreţinere, stabilită în condiţiile legii.
(2) Persoanele cu dizabilităţi care nu au venituri şi nici susţinători legali care să datoreze întreţinerea acestora sau ale căror venituri nu permit
asigurarea contribuţiei lunare sunt asistate gratuit, costurile aferente fiind susţinute din bugetele locale sau judeţene.
Articolul 91(1) În vederea asigurării evaluării, orientării, formării şi reconversiei profesionale a persoanelor cu dizabilităţi, autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să organizeze şi să dezvolte servicii sociale integrate cu servicii şi măsuri specifice de
stimulare a ocupării.
(2) Persoanele juridice de drept public sau privat, în calitate de angajatori au obligaţia de a crea toate condiţiile necesare dobândirii şi menţinerii
unui loc de muncă, precum şi pentru promovarea profesională a persoanei cu dizabilităţi.
(3) Angajarea persoanei cu dizabilităţi se realizează pe piaţa liberă a muncii, la domiciliu şi în forme protejate, respectiv loc de muncă protejat şi
unităţi protejate, reglementate prin legislaţia specială.
(4) Angajatorii persoanelor cu dizabilităţi beneficiază de facilităţi fiscale, precum şi de alte drepturi acordate în condiţiile legii.Secţiunea a 4-a
Asistenţa socială a persoanelor vârstnice
Articolul 92(1) Persoanele vârstnice reprezintă o categorie de populaţie vulnerabilă cu nevoi particulare, datorită limitărilor fiziologice şi
fragilităţii caracteristice fenomenului de îmbătrânire.
(2) Persoanele vârstnice, în funcţie de situaţiile personale de natură socio-economică, medicală şi fiziologică, beneficiază de măsuri de asistenţă
socială, în completarea prestaţiilor de asigurări sociale pentru acoperirea riscurilor de bătrâneţe şi de sănătate.
Articolul 93(1) Familia persoanei vârstnice are obligaţia de a asigura îngrijirea şi întreţinerea acesteia.
(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se stabilesc astfel încât să nu afecteze veniturile considerate a fi minim necesare vieţii curente a
persoanei/persoanelor obligate la întreţinere, precum şi a copiilor acesteia/acestora.
(3) În situaţia persoanei vârstnice singure sau a cărei familie nu poate să asigure, parţial sau integral, îngrijirea şi întreţinerea acesteia, statul
intervine prin acordarea de beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale adecvate nevoilor strict individuale ale persoanei vârstnice.
Articolul 94(1) Beneficiile de asistenţă socială se acordă persoanelor vârstnice care se găsesc în situaţii de vulnerabilitate, respectiv:a) nu
realizează venituri proprii sau veniturile lor ori ale susţinătorilor legali nu sunt suficiente pentru asigurarea unui trai decent şi mediu sigur de
viaţă;b) se află în imposibilitatea de a-şi asigura singure activităţile de bază ale vieţii zilnice, nu se pot gospodări singure şi necesită asistenţă şi
îngrijire;c) nu au locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii;d) se află în alte situaţii de urgenţă sau
de necesitate, prevăzute de lege.
(2) Beneficiile de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice sunt, în principal:a) beneficiile de asistenţă socială pentru prevenirea şi
combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială;b) indemnizaţii de îngrijire, acordate în condiţiile legii;c) alocaţii sau contribuţii pentru
asigurarea calităţii serviciilor sociale, destinate acoperirii costurilor hranei în cantine sociale, în centrele rezidenţiale de îngrijire, precum şi
pentru susţinerea unor suplimente nutriţionale;d) facilităţi privind transportul urban şi interurban, telefon, radio-tv, achiziţia de produse
alimentare, bilete de tratament balnear sau pentru recreere, precum şi a altor servicii;e) ajutoare pentru situaţii care pun în pericol viaţa şi
siguranţa persoanei vârstnice, precum şi pentru evitarea instituţionalizării;f) ajutoare în natură precum: alimente, încălţăminte, îmbrăcăminte,
medicamente şi dispozitive medicale, materiale de construcţii şi altele asemenea.
Articolul 95(1) În vederea prevenirii, limitării sau înlăturării efectelor temporare ori permanente ale unor situaţii care pot afecta viaţa persoanei
vârstnice sau pot genera riscul de excluziune socială, persoanele vârstnice au dreptul la servicii sociale.
(2) La procesul decizional privind dezvoltarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale au obligaţia de a consulta organismele reprezentative ale persoanelor vârstnice, constituite conform legii.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale asigură gratuit servicii de informare şi consiliere a persoanelor vârstnice cu privire la drepturile
sociale ale acestora.(4) În procesul de acordare a serviciilor sociale, furnizorii publici şi privaţi au obligaţia de a implica persoana vârstnică,
precum şi familia sau reprezentantul legal al acesteia şi de a promova intervenţia membrilor comunităţii şi a voluntarilor.
Articolul 96(1) Pentru a identifica şi a răspunde cât mai adecvat nevoilor sociale ale persoanelor vârstnice şi condiţiilor particulare în care aceştia
se află, serviciile sociale se organizează cu prioritate la nivelul comunităţilor locale.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea identificării şi evaluării nevoilor persoanelor vârstnice, a organizării, planificării
şi asigurării finanţării sau cofinanţării serviciilor sociale, iar furnizorii de servicii sociale publici şi privaţi au responsabilitatea acordării acestora
cu respectarea standardelor de calitate.
Articolul 97(1) Persoanele vârstnice dependente beneficiază de servicii de îngrijire personală acordate în concordanţă cu gradul de dependenţă în
care se află şi nevoile individuale de ajutor, precum şi în funcţie de situaţia familială şi veniturile de care dispun.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura serviciile de îngrijire personală acordate la domiciliu sau în centre
rezidenţiale pentru persoanele vârstnice dependente singure ori a căror familie nu poate să le asigure îngrijirea.
Articolul 98(1) Evaluarea autonomiei funcţionale a persoanelor dependente şi stabilirea gradelor de dependenţă se realizează în baza unor criterii
standard, aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) Evaluarea autonomiei funcţionale se realizează, de regulă, la domiciliul persoanei, de o echipă mobilă de evaluatori.
(3) Răspunderea privind corectitudinea datelor şi a recomandărilor privind încadrarea în grade de dependenţă a persoanelor evaluate revine în
mod solidar membrilor echipei de evaluatori.
(4) Evaluarea autonomiei funcţionale, în cazul persoanelor asistate în unităţi sanitare cu paturi, se poate realiza şi la patul bolnavului, la
solicitarea medicului curant sau a asistentului social angajat al spitalului.
(5) Furnizarea serviciilor de îngrijire se realizează conform planului individualizat de asistenţă şi îngrijire, elaborat de personal de specialitate, în
baza recomandărilor formulate de echipa de evaluare.
Articolul 99(1) Acordarea serviciilor de îngrijire personală la domiciliu a persoanelor vârstnice se realizează de către îngrijitorul formal sau
informal.
(2) Îngrijitorii informali şi formali beneficiază de facilităţi şi servicii de suport, indemnizaţii, servicii de consiliere, servicii de tip respiro şi
concediu de îngrijire, conform legii.
Articolul 100Pentru menţinerea în mediul propriu de viaţă şi prevenirea situaţiilor de dificultate şi dependenţă, persoanele vârstnice beneficiază
de servicii de consiliere, de acompaniere, precum şi de servicii destinate amenajării sau adaptării locuinţei, în funcţie de natura şi gradul de
afectare a autonomiei funcţionale.
Articolul 101(1) Îngrijirea în centre rezidenţiale a persoanelor vârstnice dependente poate fi dispusă numai în cazul în care îngrijirea la domiciliu
a acestora nu este posibilă.
(2) Centrele rezidenţiale destinate persoanelor vârstnice pot fi organizate ca:a) centre de îngrijire temporară;b) centre de îngrijire pe perioadă
nedeterminată, respectiv cămine pentru persoane vârstnice;c) locuinţe protejate, complex de servicii şi alte tipuri de centre.
Articolul 102(1) Persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii au obligaţia de a plăti o contribuţie lunară pentru asigurarea serviciilor de
îngrijire personală la domiciliu şi pentru asistarea şi îngrijirea în centre rezidenţiale, stabilită de către autorităţile administraţiei publice locale sau
furnizorii privaţi care le administrează, cu respectarea condiţiei prevăzute la art. 91 alin. (2).
(2) În situaţia în care persoana vârstnică nu are venituri sau nu poate achita integral contribuţia lunară, suma aferentă acesteia sau diferenţa până
la concurenţa valorii integrale a contribuţiei se asigură de către susţinătorii legali ai persoanei vârstnice, în conformitate cu nivelul veniturilor
acestora, calculat pe membru de familie, în cuantumul prevăzut de lege.
(3) Persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici susţinători legali nu datorează contribuţia lunară, aceasta fiind asigurată din bugetele locale, în
limitele hotărâte de autorităţile administraţiei publice locale.
Articolul 103Persoana vârstnică care încheie acte juridice translative de proprietate, cu titlu oneros sau gratuit, în scopul întreţinerii şi îngrijirii
personale, are dreptul la măsuri de protecţie acordate în condiţiile legii.
Capitolul V Construcţia instituţională a sistemului naţional de asistenţă socială
Secţiunea 1 Nivelul central
Articolul 104(1) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este autoritatea publică centrală care elaborează politica de asistenţă socială şi
promovează drepturile familiei, copilului, persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi şi ale oricăror altor persoane aflate în nevoie.
(2) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale stabileşte strategia naţională şi sectorială de dezvoltare în domeniul social, coordonează şi
monitorizează implementarea acestora, susţine financiar şi tehnic programele sociale şi exercită controlul asupra acordării beneficiilor de
asistenţă socială şi serviciilor sociale.
(3) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are responsabilitatea aplicării unitare, la nivel teritorial, a legislaţiei şi a strategiilor naţionale
din domeniul asistenţei sociale.
(4) În elaborarea strategiei naţionale şi sectoriale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale se consultă cu autorităţile publice centrale şi
locale care au responsabilităţi în finanţarea şi acordarea serviciilor sociale, precum şi cu reprezentanţi ai societăţii civile cu activităţi în domeniu.
(5) În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale colaborează cu celelalte ministere şi organe de specialitate
din subordinea Guvernului, cu alte instituţii publice şi cu organisme de drept privat.(6) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale poate
constitui structuri executive sau consultative în scopul implementării şi monitorizării politicilor sociale, precum şi a programelor de dezvoltare în
domeniu.
Articolul 105În vederea realizării rolului său în domeniul asistenţei sociale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale îndeplineşte
următoarele funcţii:a) de autoritate de stat, prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare şi respectării reglementărilor legale în
domeniu;b) de strategie, prin care se stabilesc obiectivele şi direcţiile prioritare de dezvoltare a sistemului de asistenţă socială, în concordanţă cu
politicile sociale stabilite de Guvern;c) de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituţional necesar pentru
realizarea obiectivelor strategice în domeniul asistenţei sociale;d) de coordonare, prin care se asigură funcţionarea unitară şi eficientă a
sistemului de asistenţă socială;e) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern;f) de
administrare, prin care se asigură gestionarea resurselor umane, materiale şi financiare.
Articolul 106În domeniul asistenţei sociale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale îndeplineşte următoarele atribuţii principale:a)
elaborează politicile publice, strategiile, precum şi programele de dezvoltare unitară a sistemului;b) stabileşte obiectivele prioritare şi direcţiile
de acţiune ale politicilor specifice;c) elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice şi alte reglementări privitoare la organizarea,
funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de asistenţă socială;d) iniţiază şi susţine proiecte-pilot pentru implementarea programelor specifice;e)
monitorizează, evaluează şi controlează aplicarea reglementărilor legale;f) finanţează beneficiile de asistenţă socială acordate din bugetul
propriu;g) elaborează, propune şi monitorizează indicatorii sociali din domeniu;h) analizează anual, la nivel naţional, datele privind sărăcia şi
excluziunea socială, identifică factorii care contribuie la incluziunea socială, elaborează rapoartele naţionale în domeniu, formulează
recomandări şi propuneri în vederea eficientizării procesului de luare a deciziilor în domeniul incluziunii sociale;i) iniţiază şi asigură participarea
la programe de formare profesională a personalului cu atribuţii în domeniu, precum şi a personalului informal;j) identifică priorităţile de
dezvoltare a serviciilor sociale pe categorii de beneficiari şi tipuri de nevoi în baza cărora elaborează politicile publice, strategiile şi programele
sociale adresate persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilităţi, victimelor violenţei în familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor şi
familiilor afectate de sărăcie, precum şi altor categorii de persoane aflate în nevoie;k) colectează şi prelucrează datele şi informaţiile referitoare
la beneficiari, furnizori şi serviciile sociale acordate, la nivel naţional;l) monitorizează implementarea strategiilor autorităţilor administraţiei
publice locale privind dezvoltarea de servicii sociale;m) elaborează standardele de cost pentru serviciile sociale şi monitorizează respectarea lor
de către furnizorii publici;n) elaborează criteriile, indicatorii de performanţă şi standardele de calitate privind serviciile sociale, monitorizează şi
controlează respectarea lor de către furnizorii publici şi privaţi;o) elaborează, finanţează şi implementează programe de interes naţional destinate
dezvoltării şi sustenabilităţii serviciilor sociale;p) elaborează şi implementează programe şi proiecte finanţate din fonduri structurale şi alte
fonduri internaţionale;q) acordă subvenţii pentru dezvoltarea serviciilor sociale, în condiţiile legii;r) finanţează cheltuielile cu lucrări de
construcţii, reparaţii, modernizări şi amenajări efectuate la centrele de servicii sociale, în condiţiile legii;s) coordonează metodologic activitatea
serviciilor publice de asistenţă socială de la nivel teritorial şi colaborează permanent cu autorităţile administraţiei publice locale;ş) colaborează şi
desfăşoară acţiuni şi programe comune cu furnizorii privaţi de servicii sociale;t) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de reglementările
legale în vigoare
.Articolul 107(1) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pentru activitatea de stabilire şi plată a beneficiilor de asistenţă socială
asigurate din bugetul de stat alocat Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi pentru activitatea de inspecţie, organizează
instituţii de specialitate, cu sau fără personalitate juridică, în scopul realizării unui sistem unitar de administrare a beneficiilor de asistenţă socială
şi de evaluare, monitorizare şi control în domeniul asistenţei sociale.
(2) Instituţiile prevăzute la alin. (1) se organizează în funcţie de numărul şi de categoriile de persoane beneficiare, precum şi de complexitatea
activităţii, ca instituţii publice cu structuri la nivel central şi, după caz, cu servicii deconcentrate la nivel teritorial, cu sau fără personalitate
juridică.
(3) Organizarea, funcţionarea şi finanţarea instituţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc prin lege.Articolul 108(1) Activităţile prevăzute la
art. 107 alin. (1) se realizează de către funcţionari publici, inspectori sociali şi personal angajat în baza unui contract individual de muncă.(2)
Inspectorii sociali reprezintă personalul de specialitate care îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul ţării şi beneficiază de statutul specific
personalului cu atribuţii de inspecţie şi control.(3) În realizarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), inspectorii sociali efectuează evaluarea,
monitorizarea şi controlul respectării legislaţiei în vigoare din domeniul asistenţei sociale, monitorizarea şi controlul respectării criteriilor,
standardelor şi indicatorilor în baza cărora se acreditează furnizorii şi serviciile sociale, constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor
prevăzute de lege.
(4) Inspecţia socială stabileşte anual, prin planurile de inspecţie, temele de evaluare, monitorizare şi control, precum şi misiuni specifice de
control în scopul reducerii erorii, fraudei şi corupţiei.
(5) Modul de funcţionare la nivel naţional, precum şi atribuţiile specifice Inspecţiei sociale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Articolul 109(1) Pentru eficientizarea procesului de elaborare şi implementare a politicilor sociale la nivel naţional Ministerul Muncii, Familiei
şi Protecţiei Sociale organizează Observatorul Social Naţional, denumit în continuare Observator.
(2) Observatorul are rolul de a colecta şi analiza la nivel naţional datele privind politicile publice în domeniul protecţiei sociale, ocupării forţei
de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării-comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii ca parte integrantă din procesul de
incluziune socială, de a elabora rapoartele naţionale în domeniu, precum şi de a formula recomandări şi propuneri în vederea eficientizării
procesului de luare a deciziilor în domeniile menţionate.
(3) În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, Observatorul colaborează cu organisme naţionale şi internaţionale cu preocupări în domeniul
protecţiei sociale şi încheie protocoale de colaborare, inclusiv cu observatoarele sociale sectoriale sau teritoriale organizate de acestea.
(4) Observatorul face parte din mecanismul naţional de implementare a procesului de incluziune socială şi cooperează cu autorităţile publice
centrale şi locale, cu toate formele de organizare ale societăţii civile participante la acest mecanism şi cu institutele de cercetare şi universităţi.
(5) Organizarea, funcţionarea şi finanţarea Observatorului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi
Protecţiei Sociale.
Articolul 110(1) Activitatea de evaluare a persoanelor care prezintă afecţiuni generatoare de dizabilităţi şi/sau invaliditate se realizează de către
Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă, denumit în continuare Institut, şi structurile teritoriale de
expertiză medicală.
(2) Pentru realizarea activităţii de evaluare a dizabilităţii, capacitatea funcţională a Institutului şi a structurilor prevăzute la alin. (1) va fi
dimensionată corespunzător atribuţiilor suplimentare.
(3) Structurile prevăzute la alin. (1) sunt singurele unităţi de profil abilitate să efectueze evaluarea persoanelor în vederea încadrării în grade de
dizabilitate sau invaliditate.
(4) Organizarea şi funcţionarea Institutului şi a structurilor specializate în expertiză medicală se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(5) Evaluarea persoanelor în vederea încadrării în grade de invaliditate sau de dizabilitate se realizează în baza unor criterii elaborate în
concordanţă cu clasificările şi modelul funcţionării şi dizabilităţii prevăzute în Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii,
elaborată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
(6) Institutul şi structurile teritoriale au în principal următoarele atribuţii:a) primesc şi analizează cererile şi documentele medicale necesare
pentru realizarea evaluării complexe a persoanei;b) realizează evaluarea stării de sănătate a persoanei şi a nivelului de afectare a integrităţii
funcţionale şi structurale a organismului;c) evaluează abilităţile de realizare a activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii în raport cu factorii
de mediu şi factorii personali;d) stabilesc gradul de limitare funcţională în baza căruia persoana poate fi încadrată în grad de invaliditate sau în
grad de dizabilitate;e) elaborează programele de recuperare/reabilitare, de terapii specifice, de îngrijire şi asistenţă.
Articolul 111Ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate asigură aplicarea măsurilor de asistenţă socială
specifice domeniului propriu de activitate, prevăzute de lege.
Secţiunea a 2-a Nivelul local
Articolul 112(1) Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor vârstnice, persoanelor cu
dizabilităţi, precum şi altor persoane, grupuri sau comunităţi aflate în nevoie socială, autorităţile administraţiei publice locale au atribuţii privind
administrarea şi acordarea beneficiilor de asistenţă socială şi a serviciilor sociale.
(2) În domeniul administrării şi acordării beneficiilor de asistenţă socială, autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii
principale:a) asigură şi organizează activitatea de primire a solicitărilor privind beneficiile de asistenţă socială;b) pentru beneficiile de asistenţă
socială acordate din bugetul de stat realizează colectarea lunară a cererilor şi transmiterea acestora către agenţiile teritoriale;c) verifică
îndeplinirea condiţiilor legale de acordare a beneficiilor de asistenţă socială, conform procedurilor prevăzute de lege sau, după caz, stabilite prin
hotărâre a consiliului local, şi pregătesc documentaţia necesară în vederea stabilirii dreptului la măsurile de asistenţă socială;d) întocmesc
dispoziţii de acordare/respingere sau, după caz, de modificare/suspendare/încetare a beneficiilor de asistenţă socială acordate din bugetul local şi
le prezintă primarului pentru aprobare;e) comunică beneficiarilor dispoziţiile cu privire la drepturile şi facilităţile la care sunt îndreptăţiţi, potrivit
legii;f) urmăresc şi răspund de îndeplinirea condiţiilor legale de către titularii şi beneficiarii beneficiilor de asistenţă socială;g) efectuează
sondaje şi anchete sociale pentru depistarea precoce a cazurilor de risc de excluziune socială sau a altor situaţii de necesitate a membrilor
comunităţii şi, în funcţie de situaţiile constatate, propun măsuri adecvate în vederea sprijinirii acestor persoane;h) realizează activitatea financiar-
contabilă privind beneficiile de asistenţă socială administrate;i) elaborează şi fundamentează propunerea de buget pentru finanţarea beneficiilor
de asistenţă socială;j) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.
(3) În domeniul organizării, administrării şi acordării serviciilor sociale, autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii
principale:a) elaborează, în concordanţă cu strategiile naţionale şi nevoile locale identificate, strategia judeţeană, respectiv locală de dezvoltare a
serviciilor sociale, pe termen mediu şi lung, după consultarea furnizorilor publici şi privaţi, a asociaţiilor profesionale şi a organizaţiilor
reprezentative ale beneficiarilor şi răspund de aplicarea acesteia;b) în urma consultării furnizorilor publici şi privaţi, a asociaţiilor profesionale şi
a organizaţiilor reprezentative ale beneficiarilor elaborează planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din
bugetul consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, care cuprind date detaliate privind numărul şi
categoriile de beneficiari, serviciile sociale existente, serviciile sociale propuse pentru a fi înfiinţate, programul de contractare a serviciilor din
fonduri publice, bugetul estimat şi sursele de finanţare;c) iniţiază, coordonează şi aplică măsurile de prevenire şi combatere a situaţiilor de
marginalizare şi excludere socială în care se pot afla anumite grupuri sau comunităţi;d) identifică familiile şi persoanele aflate în dificultate,
precum şi cauzele care au generat situaţiile de risc de excluziune socială;e) realizează atribuţiile prevăzute de lege în procesul de acordare a
serviciilor sociale;f) încheie, în condiţiile legii, contracte de parteneriat public-public şi public-privat pentru sprijinirea financiară şi tehnică a
autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul judeţului, pentru susţinerea dezvoltării serviciilor sociale;g) propun înfiinţarea serviciilor
sociale de interes judeţean sau local;h) colectează, prelucrează şi administrează datele şi informaţiile privind beneficiarii, furnizorii publici şi
privaţi şi serviciile administrate de aceştia;i) monitorizează şi evaluează serviciile sociale;j) elaborează şi implementează proiecte cu finanţare
naţională şi internaţională în domeniul serviciilor sociale;k) elaborează proiectul de buget anual pentru susţinerea serviciilor sociale în
conformitate cu planul anual de acţiune şi asigură finanţarea/cofinanţarea acestora;l) asigură informarea şi consilierea beneficiarilor, precum şi
informarea populaţiei privind drepturile sociale şi serviciile sociale disponibile;m) furnizează, administrează sau, după caz, contractează
serviciile sociale adresate copilului, familiei, persoanelor cu dizabilităţi, persoanelor vârstnice, precum şi tuturor categoriilor de beneficiari
prevăzute de lege, fiind responsabile de calitatea serviciilor prestate;n) planifică şi realizează activităţile de informare, formare şi îndrumare
metodologică, în vederea creşterii performanţei personalului care administrează şi acordă servicii sociale;o) colaborează permanent cu
organizaţiile societăţii civile care reprezintă interesele diferitelor categorii de beneficiari;p) organizează şi realizează activităţile specifice
contractării serviciilor sociale acordate de furnizorii publici şi privaţi;q) încheie, în condiţiile legii, contracte şi convenţii de parteneriat, contracte
de finanţare, contracte de subvenţionare pentru înfiinţarea, administrarea, finanţarea şi cofinanţarea de servicii sociale;r) monitorizează financiar
şi tehnic contractele prevăzute la lit. q);s) îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Articolul 113(1) În aplicarea atribuţiilor prevăzute la art. 112 autorităţile administraţiei publice locale înfiinţează structuri specializate denumite
servicii publice de asistenţă socială şi organizează, în aparatul de specialitate al consiliului judeţean/al primarului, compartimentul responsabil de
contractarea serviciilor sociale.
(2) Serviciile publice de asistenţă socială se organizează în subordinea consiliilor judeţene, consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti, la nivel de direcţie generală.
(3) Serviciile publice de asistenţă socială se organizează în subordinea consiliilor locale ale municipiilor şi oraşelor, la nivel de direcţie.
(4) La nivelul comunelor, serviciile publice de asistenţă socială se organizează ca un compartiment funcţional în aparatul de specialitate al
primarului.
(5) Regulamentele-cadru de organizare şi funcţionare ale serviciilor publice de asistenţă socială şi structura orientativă de personal a acestora se
aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, urmând ca regulamentul propriu,
organigrama şi statul de funcţii să fie aprobate prin hotărâre a consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
Articolul 114(1) Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul judeţelor realizează atribuţiile prevăzute la art. 112 astfel:
a) prin serviciile publice de asistenţă socială, pentru atribuţiile prevăzute la alin. (2) lit. f), h) şi i) pentru beneficiile de asistenţă socială asigurate
din bugetul propriu, stabilite prin hotărâre a consiliului judeţean, şi, după caz, a celor prevăzute în legile speciale şi pentru atribuţiile prevăzute la
alin. (3) lit. a)-o) şi lit. s) în ceea ce priveşte acordarea şi administrarea serviciilor sociale; (la 29-11-2016, Litera a), alin. (1) din Articolul 114 ,
Sectiunea a 2-a , Capitolul V a fost modificată de Punctul 1, Articolul 24, Capitolul II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 82 din 16
noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 965 din 29 noiembrie 2016 )
b) prin compartimentul prevăzut la art. 113 alin. (1), pentru atribuţiile prevăzute la alin. (3) lit. p)-r).(2) Pe lângă atribuţiile prevăzute la alin. (1)
autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul judeţelor realizează:a) coordonarea înfiinţării şi organizării serviciilor sociale, în
concordanţă cu nevoile şi situaţiile de dificultate identificate, pentru a se realiza o acoperire echitabilă a dezvoltării acestora pe întreg teritoriul
judeţului;b) acordarea de sprijin autorităţilor administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor şi municipiilor de pe raza teritorială a
judeţului, în scopul planificării, dezvoltării şi organizării serviciilor sociale de interes local;c) înfiinţarea şi administrarea bazei de date referitoare
la toţi furnizorii publici şi privaţi de servicii sociale de la nivel judeţean.
Articolul 115(1) Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor, precum şi sectoarelor municipiului
Bucureşti realizează atribuţiile prevăzute la art. 112 astfel:a) prin serviciile publice de asistenţă socială, respectiv compartimentele funcţionale
pentru atribuţiile prevăzute la alin. (2) şi alin. (3) lit. a)-o) şi lit. s);b) prin compartimentul responsabil cu contractarea serviciilor sociale, pentru
atribuţiile prevăzute la alin. (3) lit. p)-r).
(2) Pe lângă atribuţiile prevăzute la alin. (1), autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor, precum şi
sectoarelor municipiului Bucureşti au obligaţia de a transmite serviciului public de asistenţă socială de la nivel judeţean, respectiv al Consiliului
General al Municipiului Bucureşti strategiile locale şi planurile anuale de acţiune, precum şi datele şi informaţiile colectate la nivel local privind
beneficiarii, furnizorii publici şi privaţi, precum şi serviciile administrate de aceştia.
Articolul 116(1) Consiliul General al Municipiului Bucureşti realizează atribuţiile prevăzute la art. 112 astfel:
a) prin serviciul public de asistenţă socială, pentru atribuţiile prevăzute la alin. (2) lit. h)-j) pentru beneficiile de asistenţă socială asigurate din
bugetul propriu, stabilite prin hotărâre a consiliului judeţean, şi, după caz, a celor prevăzute în legile speciale; (la 29-11-2016, Litera a), alin. (1)
din Articolul 116 , Sectiunea a 2-a , Capitolul V a fost modificată de Punctul 2, Articolul 24, Capitolul II din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
82 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 965 din 29 noiembrie 2016 )
b) prin serviciul public de asistenţă socială, pentru atribuţiile prevăzute la alin. (3) lit. a)-o) şi lit. s);
c) prin compartimentul responsabil cu contractarea serviciilor sociale, pentru atribuţiile prevăzute la alin. (3) lit. p)-r).
(2) Pe lângă atribuţiile prevăzute la alin. (1), Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură:a) colaborarea cu serviciile publice de asistenţă
socială de la nivelul sectoarelor, precum şi cu furnizorii de servicii sociale publici sau privaţi şi alte organizaţii ale societăţii civile care
reprezintă interesele beneficiarilor, în vederea facilitării accesului echitabil al tuturor cetăţenilor capitalei la serviciile sociale existente pe raza
teritorială a întregului municipiu;b) avizarea strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel de sector;c) iniţierea şi aplicarea
programelor de prevenire şi combatere a situaţiilor de marginalizare şi excludere socială, soluţionarea urgenţelor sociale şi dezvoltarea
proiectelor de servicii sociale destinate, în principal, categoriilor de persoane ale căror nevoi nu sunt acoperite de serviciile create la nivelul
sectoarelor municipiului Bucureşti;d) înfiinţarea, organizarea şi acordarea serviciilor sociale de interes local pentru persoanele care trăiesc pe
raza teritorială a municipiului Bucureşti, fără a avea domiciliul/reşedinţa într-un sector.
Articolul 117(1) Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale judeţene şi a municipiului Bucureşti se elaborează pe termen mediu, respectiv pe o
perioadă de 5 ani, precum şi pe termen lung, respectiv pe o perioadă de 10 ani, şi cuprind măsurile şi acţiunile din domeniu, planificarea acestora
şi bugetul estimativ.
(2) Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale prevăzute la alin. (1) se dezbat şi se avizează de către Comisiile judeţene de incluziune socială şi
a municipiului Bucureşti, anterior aprobării lor prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Comisiile judeţene de incluziune socială şi cea a municipiului Bucureşti sunt constituite la nivelul instituţiei prefectului şi funcţionează în
cadrul mecanismului naţional pentru promovarea incluziunii sociale în România aprobat prin hotărâre a Guvernului.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti elaborează propriile strategii de dezvoltare a
serviciilor sociale care sunt cuprinse în strategia de dezvoltare a serviciilor sociale a municipiului Bucureşti. Consiliul General al Municipiului
Bucureşti colaborează cu consiliile locale de sector în vederea asigurării de oportunităţi egale pentru toţi locuitorii capitalei în accesarea
serviciilor sociale.
(5) Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale prevăzute la alin. (1) şi (4) se elaborează în termen de maximum un an de la intrarea în vigoare a
prezentei legi.
Articolul 118(1) Planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale se elaborează de către autorităţile administraţiei publice locale, în
conformitate cu măsurile şi acţiunile prevăzute în strategia de dezvoltare a serviciilor sociale a judeţului de care aparţin, respectiv în cea a
municipiului Bucureşti, pentru sectoarele de la nivelul capitalei.
(2) Planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale prevăzute la alin. (1) cuprind date detaliate privind numărul şi categoriile de beneficiari,
serviciile sociale existente, serviciile sociale propuse pentru a fi înfiinţate, programul de contractare a serviciilor de la furnizorii privaţi,
programul de subvenţionare, bugetul estimat şi sursele de finanţare.
(3) Planurile anuale de acţiune elaborate de autorităţile administraţiei publice locale, anterior aprobării acestora prin hotărâre a consiliului local,
se transmit pentru consultare consiliului judeţean, respectiv Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(4) Planurile anuale de acţiune privind serviciile sociale administrate şi/sau finanţate de consiliile judeţene, de consiliile locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, precum şi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, anterior supunerii acestora spre aprobare prin hotărâre a
consiliului judeţean/consiliului local al sectorului/consiliului general al capitalei, se transmit pentru consultare comisiilor teritoriale de incluziune
socială.
Articolul 119(1) Autorităţile administraţiei publice locale şi toţi furnizorii publici de servicii sociale au obligaţia de a organiza şi acorda
serviciile sociale, precum şi de a planifica dezvoltarea acestora, numai în funcţie de nevoile identificate ale persoanelor din comunitate, de
priorităţile asumate, de resursele disponibile şi cu respectarea celui mai eficient raport cost/beneficiu.
(2) Pentru asigurarea unor servicii sociale adecvate şi de calitate, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura resursele
umane, financiare şi materiale, în conformitate cu reglementările în vigoare, strategia proprie de dezvoltare a serviciilor sociale şi planurile
anuale de acţiune în domeniu.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti înfiinţează
servicii sociale rezidenţiale de interes local, numai dacă numărul solicitărilor justifică existenţa unui astfel de serviciu pe raza lor teritorială.
(4) În condiţiile în care numărul solicitărilor este limitat sau în cazul în care nu dispun de resurse suficiente, autorităţile administraţiei publice
locale de la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti încheie parteneriate pentru înfiinţarea de servicii
rezidenţiale de interes intercomunitar pentru persoanele care au domiciliul/reşedinţa în unităţile administrativ-teritoriale partenere.
(5) Consiliul judeţean, în baza nevoilor identificate şi a cererilor de aşteptare înregistrate la nivelul judeţului, înfiinţează servicii sociale
rezidenţiale de interes judeţean.
(6) Autorităţile administraţiei publice locale pot decide, prin hotărâre de consiliu, schimbarea destinaţiei serviciilor sociale existente, numai în
alte categorii de servicii sociale sau, în cazuri bine justificate, în servicii din domeniul educaţiei, sănătăţii ori culturii.
Articolul 120În vederea funcţionării eficiente a sistemului naţional de servicii sociale, serviciile publice de asistenţă socială de la nivel local şi
judeţean au următoarele obligaţii, în relaţie cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale:a) de a respecta şi aplica prevederile
reglementărilor legale în vigoare, ale strategiilor şi programelor naţionale din domeniul serviciilor sociale;b) de a transmite ministerului, în
termen de 30 de zile de la aprobare, strategia de dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel judeţean/al sectoarelor municipiului Bucureşti/al
municipiului Bucureşti;c) de a transmite ministerului, în termenele solicitate, situaţiile statistice, datele, informaţiile, indicatorii care privesc
serviciile sociale organizate şi acordate la nivelul judeţului, municipiului Bucureşti şi sectoarelor capitalei, precum şi la nivel local, după caz;d)
de a respecta şi aplica, în cadrul planurilor anuale de acţiune, priorităţile naţionale de dezvoltare a serviciilor sociale;e) de a răspunde, în
termenele prevăzute de lege, la solicitările ministerului referitoare la serviciile sociale aflate în coordonare şi administrare.
Capitolul VI Personalul din sistemul de asistenţă socială
Articolul 121(1) În domeniul asistenţei sociale activează asistenţi sociali, alt personal de specialitate în asistenţă socială, precum şi personal cu
profesii, calificări şi competenţe diverse.
(2) Personalul din domeniul asistenţei sociale îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu statutul profesiei, al dispoziţiilor Codului Muncii,
precum şi al altor dispoziţii legale, după caz.
Articolul 122(1) Identificarea şi evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup şi elaborarea planurilor de intervenţie pentru
prevenirea, combaterea şi soluţionarea situaţiilor de dificultate se realizează, în condiţiile legilor speciale, de către asistenţii sociali, în
conformitate cu atribuţiile ce le revin potrivit statutului asistentului social şi regulamentelor interne ale angajatorilor, respectiv fişei postului.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale angajează asistenţi sociali sau contractează serviciile acestora pentru a realiza activităţile prevăzute
la alin. (1), cu respectarea raportului de un asistent social la maximum 300 de beneficiari.
Articolul 123(1) În procesul de acordare a serviciilor sociale pot fi implicaţi voluntari care, pentru activitatea desfăşurată, beneficiază de
facilităţi.
(2) Furnizorii de servicii sociale care utilizează voluntari pot beneficia de facilităţi pentru accesarea de fonduri din bugetul de stat, bugetul local
sau fonduri internaţionale.
(3) Facilităţile prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt prevăzute în legile speciale.
Articolul 124Personalul care activează în domeniul asistenţei sociale are obligaţia:a) să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu legislaţia în
vigoare;b) să asigure confidenţialitatea informaţiilor obţinute în exercitarea profesiei;c) să respecte intimitatea beneficiarilor;d) să respecte
libertatea beneficiarului de a alege serviciile sociale şi furnizorii de servicii sociale;e) să respecte etica profesională;f) să implice activ
beneficiarii de servicii sociale şi, după caz, familiile acestora în procesul decizional şi de acordare a serviciilor sociale;g) să respecte demnitatea
şi unicitatea persoanei.
Articolul 125(1) Personalul angajat în cadrul serviciilor sociale, precum şi cel din cadrul serviciilor publice de asistenţă socială este personal
contractual.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), persoanele cu funcţie de conducere din cadrul serviciilor publice de asistenţă socială, precum şi
personalul cu atribuţii în realizarea şi elaborarea strategiilor şi planurilor anuale de acţiune, în colectarea şi administrarea bazelor de date, în
contractarea serviciilor sociale, administrarea resurselor umane şi a activităţilor economico-financiare şi de consiliere juridică pot fi încadraţi ca
funcţionari publici în condiţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 126Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi furnizorii de servicii sociale publici şi privaţi au obligaţia de a
promova, facilita şi asigura personalului programe de formare profesională, precum şi programe de instruire specifică.
Articolul 127Salarizarea personalului din sistemul public de asistenţă socială se face potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară
a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
Capitolul VII Finanţarea asistenţei sociale
Articolul 128Asistenţa socială se finanţează din fonduri alocate de la bugetul de stat, de la bugetele locale, din donaţii, sponsorizări sau din alte
contribuţii din partea unor persoane fizice ori juridice, din ţară şi din străinătate, din contribuţii ale beneficiarilor, precum şi din alte surse, cu
respectarea legislaţiei în domeniu şi în limita resurselor financiare disponibile.
Secţiunea 1 Finanţarea beneficiilor de asistenţă socială
Articolul 129(1) Beneficiile de asistenţă socială se finanţează din fonduri alocate de la bugetul de stat sau/şi de la bugetele locale, conform
dispoziţiilor prezentei legi.
(2) La fundamentarea anuală a sumelor necesare asigurării plăţii beneficiilor de asistenţă socială se ţine cont de următoarele elemente:a) numărul
de beneficiari înregistraţi în anul anterior;b) estimarea numărului de beneficiari pentru anul bugetar în funcţie de evoluţiile economice,
demografice şi sociale, precum şi de indicatorii macroeconomici înregistraţi;c) cuantumul nominal sau, după caz, cuantumul mediu al
beneficiului de asistenţă socială.
(3) Se iau în considerare la fundamentarea bugetară şi beneficiile de asistenţă socială care urmează să fie acordate, aprobate în condiţiile legii, pe
baza elementelor prevăzute la alin. (2) lit. b) şi c).
Articolul 130(1) Fondurile necesare cheltuielilor cu tipărirea formularelor de cerere se asigură din bugetul unităţilor administrativ-teritoriale
(2) Pentru solicitarea drepturilor, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, instituţiile prevăzute la art. 107 alin. (1), precum şi autorităţile
administraţiei publice locale au obligaţia de a posta pe site-urile proprii formatul printabil al formularelor de cerere.
(3) Fondurile necesare cheltuielilor de transmitere a drepturilor se asigură din bugetele din care se plăteşte beneficiul de asistenţă socială, fără a
afecta cuantumul acestuia.
Articolul 131Guvernul şi fiecare ordonator de credite, autoritate a administraţiei publice centrale sau locale, în elaborarea strategiilor şi
politicilor sociale la nivel naţional ori local trebuie să se asigure că acestea sunt în concordanţă cu principiile responsabilităţii fiscale, regulile
fiscale, precum şi cu obiectivele şi limitele din strategia fiscal-bugetară reglementată de Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010.
Secţiunea a 2-a Finanţarea serviciilor sociale
Articolul 132Serviciile sociale se finanţează din următoarele surse:a) bugetul de stat;b) bugetul local al judeţului, respectiv al municipiului
Bucureşti;c) bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;d) donaţii,
sponsorizări sau alte contribuţii din partea persoanelor fizice ori juridice din ţară şi din străinătate;e) fonduri externe rambursabile şi
nerambursabile;f) contribuţia persoanelor beneficiare;g) alte surse de finanţare, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 133(1) De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:a) finanţarea programelor de interes naţional, elaborate de Ministerul Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul serviciilor sociale şi aprobate
prin hotărâre a Guvernului;b) finanţarea programelor de subvenţionare a furnizorilor privaţi de servicii sociale, derulate de Ministerul Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale;c) finanţarea înfiinţării unor instituţii de asistenţă socială pilot;d) finanţarea serviciilor sociale acordate prin
structurile publice aflate în subordinea-coordonarea autorităţilor administraţiei publice centrale;e) finanţarea serviciilor sociale acordate de
autorităţile administraţiei publice locale şi a altor furnizori publici şi privaţi de servicii sociale, în condiţiile legii;f) finanţarea programelor de
educaţie permanentă a personalului de specialitate şi a programelor de cercetare din domeniul serviciilor sociale;g) cheltuieli de investiţii şi
reparaţii capitale pentru centrele de zi şi rezidenţiale, în condiţiile legii;h) cofinanţarea serviciilor sociale, în baza memorandumurilor,
protocoalelor, convenţiilor de parteneriat, încheiate conform legii.
(2) Pentru cheltuielile prevăzute la alin. (1) lit. g), care se suportă din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei
Sociale, procedura de acordare a sumelor cu această destinaţie se stabileşte prin hotărâre a Guvernului
Articolul 134(1) Alocarea fondurilor de la bugetul de stat destinate susţinerii funcţionării serviciilor sociale organizate la nivelul unităţilor
administrativ-teritoriale se realizează în baza fundamentărilor transmise de autorităţile administraţiei publice locale.
(2) Fundamentarea sumelor solicitate de la bugetul de stat de către autorităţile administraţiei publice locale se realizează în baza costurilor
standard în vigoare pentru serviciile sociale administrate, contractate sau subvenţionate în condiţiile legii, precum şi în baza estimării costurilor
necesare funcţionării serviciilor nou-înfiinţate în anul bugetar respectiv.
(3) Standardele de cost pentru serviciile sociale se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei
Sociale. Costul standard anual/beneficiar/tip de serviciu se poate indexa cu rata inflaţiei şi se revizuieşte ori de câte ori este nevoie.
(4) Sumele fundamentate se alocă din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanţarea serviciilor sociale, în condiţiile alin. (2), şi se
realizează în următoarea ordine de priorităţi:a) serviciile sociale adresate copilului separat de părinţi care necesită protecţie specială;b) serviciile
sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi, în funcţie de tipul serviciilor;c) serviciile destinate copilului şi familiei, precum şi pentru persoanele
vârstnice, în funcţie de tipul serviciilor;d) serviciile sociale adresate persoanelor fără adăpost şi persoanelor aflate în risc de excluziune socială,
în funcţie de tipul serviciilor.
(5) Nivelul sumelor acordate potrivit alin. (4) se stabileşte prin legile speciale, pe tipuri de servicii.
Articolul 135(1) Din bugetele locale ale judeţelor se alocă fonduri pentru:a) finanţarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie,
contractate sau subvenţionate în condiţiile legii, ori cofinanţate în baza contractelor de parteneriat;b) finanţarea sau cofinanţarea înfiinţării,
organizării şi funcţionării unor noi servicii sociale;c) cofinanţarea serviciilor sociale care funcţionează în mediul rural şi în localităţi
defavorizate, în baza unor contracte de parteneriat încheiate bianual;d) finanţarea cheltuielilor de funcţionare a comisiilor de evaluare şi a
serviciilor de evaluare complexă, prevăzute de lege, până la intrarea în vigoare a noului sistem de evaluare prevăzut la art. 110;e) finanţarea sau,
după caz, cofinanţarea în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice locale a cheltuielilor necesare formării continue a personalului cu
atribuţii în domeniul serviciilor sociale şi care activează la nivelul judeţului respectiv;f) finanţarea şi cofinanţarea în parteneriat cu autorităţile
administraţiei publice locale a acţiunilor de sensibilizare a comunităţii privind nevoile şi riscurile sociale de la nivelul judeţului;g) cofinanţarea
proiectelor susţinute din fonduri structurale şi alte fonduri internaţionale pentru proiecte din domeniul serviciilor sociale;h) finanţarea
subvenţiilor destinate serviciilor sociale acordate de furnizorii privaţi;i) alte finanţări sau cofinanţări prevăzute de lege.
(2) Consiliul judeţean are obligaţia să asigure din bugetul propriu sumele în completarea celor alocate din bugetul de stat.
Articolul 136(1) Din bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, respectiv din bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti
se alocă fonduri pentru:a) finanţarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie, contractate sau subvenţionate în condiţiile legii, ori
cofinanţate în baza contractelor de parteneriat;b) finanţarea sau cofinanţarea înfiinţării, organizării şi funcţionării unor noi servicii sociale;c)
finanţarea sau, după caz, cofinanţarea în parteneriat cu consiliul judeţean a cheltuielilor necesare formării continue a personalului cu atribuţii în
domeniul serviciilor sociale şi care activează la nivelul comunităţii respective;d) finanţarea şi cofinanţarea în parteneriat cu consiliul judeţean a
acţiunilor de sensibilizare a populaţiei privind nevoile şi riscurile sociale de la nivelul comunităţii;e) cofinanţarea proiectelor susţinute din
fonduri structurale şi alte fonduri internaţionale pentru proiecte din domeniul serviciilor sociale;f) alte finanţări sau cofinanţări prevăzute de lege.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să asigure sumele din bugetele proprii şi alte venituri extrabugetare, în completarea
celor alocate din bugetul de stat.
Articolul 137(1) Serviciile medicale asigurate beneficiarilor de servicii sociale în centrele rezidenţiale şi de zi se finanţează de la bugetul
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile
acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
(2) Furnizorii publici şi privaţi care acordă servicii de îngrijire în centre rezidenţiale şi, după caz, în centre de zi asigură, din fonduri proprii,
medicamente uzuale acordate fără prescripţie medicală, materiale sanitare şi echipamentele necesare îngrijirii persoanei asistate, care nu sunt
finanţate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau prin programele Ministerului Sănătăţii.
Articolul 138(1) Pentru finanţarea serviciilor sociale se pot utiliza veniturile obţinute din sponsorizările şi donaţiile în bani sau în natură,
acordate de persoane fizice şi juridice, române şi străine, furnizorilor de servicii.
(2) Serviciile sociale pot fi finanţate din fonduri internaţionale, stabilite prin memorandumurile sau protocoalele de finanţare încheiate de statul
român cu donatorii, precum şi din fondurile structurale pentru proiectele selectate în cadrul programelor operaţionale regionale.
(3) În funcţie de venituri, persoanele beneficiare contribuie la finanţarea acordării serviciilor sociale, conform legii.
(4) Furnizorii de servicii sociale pot dezvolta activităţi lucrative numai pentru autofinanţarea serviciilor sociale acordate, cu excepţia operatorilor
economici prevăzuţi la art. 37 alin. (3) lit. e).
(5) Veniturile obţinute din activităţile prevăzute la alin. (4) se utilizează şi pentru lucrări de modernizare, reamenajare şi renovare a centrelor
aflate în administrare.
Articolul 139(1) Asociaţiile şi fundaţiile, precum şi cultele recunoscute de lege, în calitate de furnizori privaţi de servicii sociale, pot primi
subvenţii alocate de la bugetul de stat şi de la bugetele judeţene/bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, ca formă de sprijin în
vederea înfiinţării, dezvoltării, diversificării şi asigurării continuităţii serviciilor sociale acordate de aceştia.
(2) Subvenţionarea furnizorilor privaţi din fonduri publice se reglementează prin lege specială.
Secţiunea a 3-a Contractarea serviciilor sociale
Articolul 140(1) Contractarea din fonduri publice a serviciilor sociale oferite de furnizori privaţi are în vedere realizarea următoarelor obiective
aprobate prin strategiile naţionale şi locale în domeniu:a) promovarea parteneriatului public-privat;b) dezvoltarea şi diversificarea serviciilor
sociale de interes local;c) construcţia unei reţele naţionale de servicii sociale;d) asigurarea stabilităţii şi continuităţii funcţionării serviciilor
sociale;e) asigurarea calităţii serviciilor sociale;f) implicarea comunităţii în identificarea, prevenirea şi soluţionarea problemelor sociale;g)
asigurarea accesului, pe criterii nediscriminatorii, a furnizorilor privaţi şi publici de servicii sociale la fonduri publice;h) respectarea dreptului
persoanei beneficiare la libera alegere a furnizorului de servicii sociale;i) optimizarea rezultatelor obţinute în urma furnizării serviciilor sociale;j)
performanţa în administrarea serviciilor sociale.
(2) Finanţarea serviciilor sociale se află în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale care, pe baza planurilor anuale de acţiune
prevăzute la art. 112 alin. (3) lit. b), realizează următoarele:a) stabilesc tipurile de servicii sociale necesare comunităţii;b) inventariază serviciile
sociale existente;c) evaluează eficienţa şi eficacitatea acestora;d) identifică nevoia de servicii sociale noi.
(3) Pentru contractarea furnizării serviciilor sociale, autorităţile administraţiei publice locale elaborează şi publică anual lista serviciilor sociale
pe care le vor contracta cu furnizorii publici şi privaţi de servicii sociale.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale în colaborare cu furnizorii publici şi privaţi elaborează criteriile care fundamentează tipurile de
servicii sociale ce urmează să fie contractate.
Articolul 141(1) Autorităţile administraţiei publice locale, denumite în continuare autorităţi contractante, contractează, cu furnizorii publici şi
privaţi, serviciile sociale organizate şi definite conform Nomenclatorului serviciilor sociale. Tipurile de contracte se stabilesc de către autorităţile
contractante, în condiţiile legii.
(2) Autorităţile contractante au obligaţia să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare pentru finanţarea serviciilor sociale prevăzute în
planurile anuale de acţiune.
(3) Finanţarea din fonduri publice, prevăzută la alin. (1), a serviciilor sociale acordate de furnizorii publici şi privaţi de servicii sociale se
realizează pe principiile concurenţei, eficienţei şi transparenţei şi se supune legislaţiei din domeniul achiziţiilor publice.
Articolul 142(1) Furnizorii privaţi de servicii sociale, autorităţile contractante, precum şi alte persoane fizice sau juridice care finanţează servicii
sociale pot solicita evaluarea independentă a contractelor de finanţare pentru furnizarea serviciilor sociale, prin demararea procedurilor de audit
social.
(2) Auditul social se realizează de către auditorul social şi are în vedere, în principal, următoarele aspecte:a) verificarea planurilor şi procedurilor
stabilite de furnizorii de servicii sociale pentru serviciile finanţate;b) evaluarea eficienţei şi eficacităţii serviciilor sociale contractate;c)
verificarea exactităţii informaţiilor utilizate;d) recomandarea de ameliorări operaţionale.
(3) Auditorul social este persoana care are calificarea şi care este mandatat de entităţile prevăzute la alin. (1) pentru a realiza componentele unui
audit. Auditorul social nu este învestit cu nicio putere de control sau sancţionare.
(4) Activitatea de audit social, precum şi statutul auditorului social se stabilesc prin lege
Capitolul VIII Dispoziţii tranzitorii şi finale
Articolul 143(1) Actele administrative emise de autorităţile publice centrale şi locale privind acordarea beneficiilor de asistenţă socială şi
furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în baza condiţiilor prevăzute de Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Dacă beneficiarul serviciului social se consideră nedreptăţit de modul de furnizare a serviciilor sociale, astfel cum a fost acesta stabilit
conform clauzelor din contractul de furnizare de servicii sociale, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru soluţionarea litigiilor
în legătură cu acordarea serviciilor sociale
(3) Cererile adresate instanţei de contencios administrativ sau oricărei alte instanţe judecătoreşti pentru soluţionarea litigiilor în legătură cu
dreptul sau cu acordarea măsurilor de asistenţă socială se soluţionează cu celeritate.
Articolul 144Acţiunile, căile de atac şi actele procedurale în legătură cu soluţionarea litigiilor având ca obiect drepturi sau obligaţii prevăzute de
prezenta lege sunt scutite de taxa de timbru.
Articolul 145Personalul implicat în acordarea serviciilor sociale răspunde, în condiţiile legii, disciplinar, patrimonial, contravenţional sau penal,
după caz.
Articolul 146(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:a) Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006;b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 118/1999 privind
înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 30 iunie 1999, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 366/2001, cu modificările ulterioare.
(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2011, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
efectuează modificările şi completările corespunzătoare la actele normative în vigoare din domeniul asistenţei sociale şi elaborează legile
speciale prevăzute de prezenta lege.
(3) Până la adoptarea modificărilor şi completărilor prevăzute la alin. (2), actele normative în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei legi se
vor aplica în continuare.Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din
Constituţia României, republicată.
LEGE nr. 272 din 21 iunie 2004(*actualizată*)(**republicată**)
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului*)
(actualizată până la data de 12 august 2016*)
EMITENT PARLAMENTUL

----------Notă

──────────

**) Republicată în temeiul art. V din Legea nr. 257/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 30 septembrie 2013, dându-se textelor o nouă numerotare.

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din
23 iunie 2004 şi a mai fost modificată prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 8 iulie 2011,
cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 754 din 9 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare, şi prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în
aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012,
rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare.

──────────
Capitolul I Dispoziţii generale şi definiţii

Articolul 1

(1) Prezenta lege reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului.
(2) Autorităţile publice, organismele private autorizate, precum şi persoanele fizice şi persoanele juridice responsabile de protecţia copilului sunt
obligate să respecte, să promoveze şi să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituţie şi lege, în concordanţă cu prevederile Convenţiei
Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale
celorlalte acte internaţionale în materie la care România este parte.

Articolul 2

(1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis
sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2) Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa
de familie.
(3) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor
reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
(4) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi
de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.
(5) Persoanele prevăzute la alin. (4) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine
îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.
(6) În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;
b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului,
precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale
acestuia;
e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Articolul 3

De dispoziţiile prezentei legi beneficiază:

a) copiii cetăţeni români aflaţi pe teritoriul României;
b) copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate;
c) copiii fără cetăţenie aflaţi pe teritoriul României;
d) copiii care solicită sau beneficiază de o formă de protecţie în condiţiile reglementărilor legale privind statutul şi regimul refugiaţilor în
România;
e) copiii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, în situaţii de urgenţă constatate, în condiţiile prezentei legi, de către autorităţile publice
române competente.

Articolul 4

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit legii;
b) familie - părinţii şi copiii acestora;
c) familie extinsă - rudele copilului, până la gradul IV inclusiv;
d) familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul IV şi asistenţii maternali care
asigură creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii;
e) plan individualizat de protecţie - documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi a măsurilor de protecţie specială a
copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu
familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;
f) plan de servicii - documentul prin care se realizează planificarea acordării serviciilor şi a prestaţiilor, pe baza evaluării psihosociale a copilului
şi a familiei, în vederea prevenirii abuzului, neglijării, exploatării, a oricăror forme de violenţă asupra copilului, precum şi a separării copilului
de familia sa;
g) reprezentant legal al copilului - părintele sau persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti
faţă de copil.

Articolul 5

(1) Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi.
(2) Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita
drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
(3) În subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa. Autorităţile administraţiei publice locale au
obligaţia de a sprijini părinţii sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând
şi asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.
(4) Intervenţia statului este complementară; statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea
specifică realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu.

Articolul 6

Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:

a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;
c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti;
d) primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului;
e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private
autorizate;
f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;
g) respectarea demnităţii copilului;
h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate;
i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi
lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;
j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;
k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei forme de violenţă asupra copilului;
l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie.

Articolul 7

Drepturile prevăzute de prezenta lege sunt garantate tuturor copiilor fără nicio discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie
politică sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, de statutul
la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi
legali sau de orice altă distincţie.

Articolul 8

În orice cauză care priveşte drepturi ale copilului, instanţa verifică dacă înţelegerile dintre părinţi sau ale acestora cu alte persoane respectă
interesul superior al copilului.

Capitolul II Drepturile copilului

Secţiunea 1 Drepturi şi libertăţi civile

Articolul 9

(1) Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale.

(2) Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil,
de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia.
(3) Părinţii aleg numele şi prenumele copilului, în condiţiile legii.
(4) Copilul are dreptul de a-şi păstra cetăţenia, numele şi relaţiile de familie, în condiţiile prevăzute de lege, fără nicio ingerinţă.
(5) Dacă se constată că un copil este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele dintre acestea, instituţiile şi
autorităţile publice sunt obligate să ia de urgenţă toate măsurile necesare în vederea restabilirii identităţii copilului.

Articolul 10

(1) În scopul realizării dreptului prevăzut la art. 9 alin. (1), unităţile sanitare care au în structură secţii de nou-născuţi şi/sau de pediatrie au
obligaţia de a angaja un asistent social sau, după caz, de a desemna o persoană cu atribuţii de asistenţă socială.
(2) În vederea stabilirii identităţii copilului părăsit în unităţi sanitare sau găsit ori a părinţilor acestuia, organele de poliţie şi serviciile publice
comunitare de evidenţă a persoanelor, competente, au obligaţia de a desemna una sau mai multe persoane responsabile, care să realizeze, cu
celeritate, demersurile ce le revin, potrivit legii, pentru înregistrarea naşterii copilului şi să transmită datele de identificare direcţiei generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, serviciului public de asistenţă socială.
(3) Persoanele desemnate la alin. (2) au obligaţia efectuării demersurilor de stabilire a identităţii părinţilor copiilor părăsiţi în unităţile sanitare, în
situaţia în care aceştia au fost identificaţi şi nu au întocmit certificatul de naştere.

Articolul 11

(1) Certificatul medical constatator al naşterii, atât pentru copilul născut viu, cât şi pentru copilul născut mort, se întocmeşte în termen de 24 de
ore de la naştere.
(2) Răspunderea pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) revine medicului care a asistat sau a constatat naşterea şi medicului şef de
secţie.
(3) Când naşterea a avut loc în afara unităţilor sanitare, medicul de familie având cabinetul înregistrat în raza teritorială unde a avut loc naşterea
este obligat ca, la cererea oricărei persoane, în termen de 24 de ore, să constate naşterea copilului, după care să întocmească şi să elibereze
certificatul medical constatator al naşterii copilului, chiar dacă mama nu este înscrisă pe lista cabinetului său.

Articolul 12
(1) În situaţia în care copilul este părăsit de mamă în maternitate, unitatea medicală are obligaţia să sesizeze telefonic şi în scris direcţia generală
de asistenţă socială şi protecţia copilului şi organele de poliţie, în termen de 24 de ore de la constatarea dispariţiei mamei.
(2) În termen de 5 zile de la sesizarea prevăzută la alin. (1), se întocmeşte un proces-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de
reprezentantul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, reprezentantul poliţiei şi al maternităţii; când starea de sănătate a
copilului permite externarea, în baza procesului-verbal, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va stabili măsura
plasamentului în regim de urgenţă pentru copil.
(3) În termen de 30 de zile de la întocmirea procesului-verbal, poliţia este obligată să întreprindă verificările specifice privind identitatea mamei
şi să comunice rezultatul acestor verificări direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(4) În situaţia în care mama este identificată, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va asigura consilierea şi sprijinirea
acesteia în vederea realizării demersurilor legate de întocmirea actului de naştere.
(5) În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate de poliţie, nu este posibilă identificarea mamei, direcţia generală de asistenţă socială şi
protecţia copilului transmite serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială s-a produs naşterea dosarul cuprinzând
certificatul medical constatator al naşterii, procesul-verbal prevăzut la alin. (2), dispoziţia de plasament în regim de urgenţă şi răspunsul poliţiei
cu rezultatul verificărilor.
(6) În termen de 5 zile de la primirea documentaţiei prevăzute la alin. (5), serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a obţine dispoziţia
de stabilire a numelui şi prenumelui copilului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, şi de a face declaraţia de înregistrare a naşterii la serviciul de stare civilă competent.
(7) În termen de 24 de ore de la înregistrarea naşterii copilului, serviciul public de asistenţă socială are obligaţia de a transmite direcţiei generale
de asistenţă socială şi protecţia copilului actul de înregistrare a naşterii copilului.

Articolul 13

În situaţia copilului părăsit de părinţi în alte unităţi sanitare, a cărui naştere nu a fost înregistrată, obligaţia de a realiza demersurile prevăzute de
lege pentru înregistrarea naşterii copilului revine serviciului public de asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost părăsit
acesta, cu respectarea procedurii prevăzute la art. 12.

Articolul 14
(1) În situaţia copilului găsit în familie sau într-un loc public, precum şi a celui părăsit de părinţi în alte unităţi sanitare, a cărui naştere nu a fost
înregistrată, obligaţia de a realiza demersurile prevăzute de lege pentru înregistrarea naşterii copilului revine serviciului public de asistenţă
socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit sau părăsit copilul.
(2) Expertiza medico-legală necesară pentru înregistrarea naşterii copilului este gratuită.

Articolul 15

Metodologia privind realizarea obligaţiilor ce revin autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor şi profesioniştilor implicaţi în
prevenirea şi intervenţia în cazurile de copii aflaţi în situaţie de risc sau părăsiţi în unităţi sanitare/secţii/compartimente de specialitate obstetrică-
ginecologie şi neonatologie/alte unităţi sanitare care oferă servicii medicale pentru copii se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei
Publice şi cu Ministerul Sănătăţii.

Articolul 16

(1) Unităţile sanitare, unităţile de protecţie socială, serviciile de îngrijire de tip rezidenţial, entităţile fără personalitate juridică, alte persoane
juridice, precum şi persoane fizice care internează sau primesc în îngrijire femei gravide ori copii care nu posedă acte pe baza cărora să li se
poată stabili identitatea sunt obligate să anunţe, în termen de 24 de ore, în scris, autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază îşi au
sediul sau, după caz, domiciliul, în vederea stabilirii identităţii lor, precum şi direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de care
aparţin, în vederea luării în evidenţă.
(2) Cel care ia un copil pentru a-l îngriji sau proteja temporar, până la stabilirea unei măsuri de protecţie în condiţiile legii, are obligaţia de a-l
întreţine şi, în termen de 48 de ore, de a anunţa autoritatea administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul.

Articolul 17

(1) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a
dezvoltat legături de ataşament.
(2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a
bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
(3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte
persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive
temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.
(4) În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va
stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi
părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.
(5) Criteriile prevăzute la alin. (4) vor fi avute în vedere şi la stabilirea programului de relaţii personale şi cu celelalte persoane alături de care
copilul s-a bucurat de viaţa de familie.

Articolul 18

(1) În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:

a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit, cu sau
fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului;
----------
Lit. c) a alin. (1) al art. 18 a fost modificată de pct. 1 al art. unic din LEGEA nr. 52 din 30 martie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
253 din 5 aprilie 2016.
d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii
personale cu copilul;
f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau
şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;
g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu
copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.
(2) Transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum şi a dispoziţiilor
speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţiilor cu caracter personal.
(3) Părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin.
(1).
(4) Pentru restabilirea şi menţinerea relaţiilor personale ale copilului, serviciul public de asistenţă socială şi, după caz, direcţiile generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti au obligaţia de a oferi consiliere, acordată de
specialişti atât copilului, cât şi părinţilor săi, la solicitarea acestora.
(5) În cazul în care unul dintre părinţi împiedică sau afectează în mod negativ legăturile personale ale copilului cu celălalt părinte, prin
nerespectarea programului stabilit de instanţă sau convenit de părinţi, celălalt părinte poate cere serviciului public de asistenţă socială sau, după
caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială în circumscripţia căruia se află locuinţa copilului, să monitorizeze relaţiile personale cu copilul
pentru o durată de până la 6 luni.
----------
Alin. (5) al art. 18 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 52 din 30 martie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 253 din 5
aprilie 2016.
(6) Monitorizarea permite reprezentanţilor serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială, să
asiste la preluarea copilului de către părintele la care nu locuieşte în mod statornic, la vizitele efectuate la domiciliul copilului de către părintele
care nu locuieşte cu acesta, precum şi la înapoierea copilului de către părintele care nu locuieşte cu acesta. Totodată, monitorizarea permite
reprezentanţilor serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanelor cu atribuţii de asistenţă socială să asiste şi în timpul găzduirii
copilului de către părintele la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit, dacă instanţa judecătorească a dispus monitorizarea printr-o sentinţă
definitivă. Dispoziţiile tezei a II-a se aplică în mod corespunzător şi în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. g).
----------
Alin. (6) al art. 18 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 52 din 30 martie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 253 din 5
aprilie 2016.
(6^1) Cu ocazia monitorizării, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială pot
realiza intervievarea părinţilor, a copilului, a persoanelor cu care copilul relaţionează în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi g), precum şi a
altor persoane a căror intervievare se apreciază a fi utilă în vederea întocmirii raportului de monitorizare.
----------
Alin. (6^1) al art. 18 a fost introdus de pct. 3 al art. unic din LEGEA nr. 52 din 30 martie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 253 din
5 aprilie 2016.
(7) La finalul perioadei de monitorizare, reprezentantul serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă
socială care a întocmit raportul prevăzut la alin. (6) poate propune prelungirea perioadei de monitorizare cu cel mult 6 luni, poate recomanda
consilierea psihologică a unuia dintre părinţi sau a ambilor, precum şi o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea relaţiei personale dintre copil şi
părintele la care nu locuieşte.
(8) Raportul de monitorizare prevăzut la alin. (6) se înmânează fiecăruia dintre părinţi şi poate fi folosit ca probă în instanţă.

Articolul 19

(1) Copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii
personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(2) Instanţa judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există
motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

Articolul 20

(1) În vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale copilului cu părinţii săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viaţa de
familie, precum şi pentru asigurarea înapoierii copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de găzduire, precum şi pentru a preveni
împiedicarea preluării copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuieşte cu copilul, instanţa poate dispune, la cererea
părintelui interesat sau a altei persoane îndreptăţite, una sau mai multe măsuri cu caracter asiguratoriu sau a unor garanţii. Dispoziţiile tezei I se
aplică în mod corespunzător şi în situaţia prevăzută la art. 18 alin. (1) lit. g).
----------
Alin. (1) al art. 20 a fost modificat de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 52 din 30 martie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 253 din 5
aprilie 2016.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) pot include:
a) amendă pe ziua de întârziere impusă persoanei care refuză punerea în aplicare sau respectarea programului de menţinere a relaţiilor personale
ale copilului;
b) depunerea unei garanţii reale sau personale de către părintele sau persoana de la care urmează să fie preluat copilul, în vederea menţinerii
relaţiilor personale sau, după caz, la încetarea programului de vizitare;
c) depunerea paşaportului sau a unui alt act de identitate la o instituţie desemnată de instanţă şi, atunci când este necesar, a unui document din
care să rezulte că persoana care solicită relaţii personale a notificat depunerea acestora, pe durata vizitei, autorităţii consulare competente.

Articolul 21

(1) În cazul în care părinţii nu se înţeleg cu privire la locuinţa copilului, instanţa de tutelă va stabili locuinţa acestuia la unul dintre ei, potrivit art.
496 alin. (3) din Codul civil. La evaluarea interesului copilului instanţa poate avea în vedere, în afara elementelor prevăzute la art. 2 alin. (6), şi
aspecte precum:
a) disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt părinte în deciziile legate de copil şi de a respecta drepturile părinteşti ale acestuia
din urmă;
b) disponibilitatea fiecăruia dintre părinţi de a permite celuilalt menţinerea relaţiilor personale;
c) situaţia locativă din ultimii 3 ani a fiecărui părinte;
d) istoricul cu privire la violenţa părinţilor asupra copilului sau asupra altor persoane;
e) distanţa dintre locuinţa fiecărui părinte şi instituţia care oferă educaţie copilului.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi pentru cazurile în care locuinţa minorului se stabileşte la terţe persoane sau la un
serviciu de protecţie specială.

Articolul 22

Copilul ai cărui părinţi locuiesc în state diferite are dreptul de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu aceştia, cu excepţia situaţiei în
care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Articolul 23

(1) Copiii neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane au dreptul de a li se
asigura, în cel mai scurt timp posibil, reîntoarcerea alături de reprezentanţii lor legali.
(2) Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor
români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Părinţii sau, după caz, altă persoană responsabilă de supravegherea, creşterea şi îngrijirea copilului sunt obligaţi să anunţe la poliţie dispariţia
acestuia de la domiciliu, în cel mult 24 de ore de la constatarea dispariţiei.

Articolul 24

(1) Misiunile diplomatice şi consulare ale României au obligaţia de a sesiza Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor
Vârstnice cu privire la copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate care, din orice motive, nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal
ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane din străinătate.
(2) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice va lua măsurile necesare pentru întoarcerea copilului la părinţi sau la
un alt reprezentant legal, imediat după identificarea acestora. În cazul în care persoanele identificate nu pot sau refuză să preia copilul, la cererea
Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, tribunalul de la domiciliul copilului sau Tribunalul Bucureşti, în
situaţia în care acest domiciliu nu este cunoscut, va dispune plasamentul copilului într-un serviciu de protecţie specială propus de Ministerul
Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
(3) Procedura de întoarcere a copiilor în ţară, de identificare a părinţilor sau a altor reprezentanţi legali ai copiilor, modul de avansare a
cheltuielilor ocazionate de întoarcerea în ţară a acestora, precum şi serviciile de protecţie specială, publice sau private, competente să asigure
protecţia în regim de urgenţă a copiilor aflaţi în situaţia prevăzută la alin. (1), se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Articolul 25

(1) Misiunile diplomatice şi consulare străine au obligaţia de a sesiza Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi
Inspectoratul General pentru Imigrări despre toate situaţiile în care au cunoştinţă de copii cetăţeni străini aflaţi pe teritoriul României, care, din
orice motive, nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane. În cazul în
care autorităţile române se autosesizează, acestea vor înştiinţa de urgenţă misiunea străină competentă cu privire la copiii în cauză.
(2) În situaţia copiilor prevăzuţi la alin. (1), Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, până la definitivarea
demersurilor legale ce cad în competenţa Inspectoratul General pentru Imigrări, va solicita Tribunalului Bucureşti stabilirea plasamentului
copilului într-un serviciu de protecţie specială propus de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
(3) Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în ţara de reşedinţă a părinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri ai
familiei dispuşi să ia copilul.
(4) În cazul nereturnării copilului, acesta beneficiază de protecţia specială prevăzută în prezenta lege.

Articolul 26

În vederea aplicării prevederilor art. 24 şi 25 se încheie tratatele necesare cu statele sau cu autorităţile statelor vizate, pe baza propunerilor
Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi ale Ministerului Afacerilor Externe, precum şi a altor instituţii
interesate.

Articolul 27

(1) Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale.
(2) Este interzisă orice acţiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului sau dreptul acestuia la viaţă intimă, privată şi familială.
(3) Participarea copilului în vârstă de până la 14 ani la dezbateri publice în cadrul unor programe audiovizuale se poate face numai cu
consimţământul scris al acestuia şi al părinţilor sau, după caz, al altui reprezentant legal.
(4) Copiii nu pot fi folosiţi sau expuşi de către părinţi, reprezentanţi legali, alte persoane responsabile de creşterea şi îngrijirea lor, organisme
private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituţii publice sau private, în scopul de a obţine avantaje personale/instituţionale sau de a
influenţa deciziile autorităţilor publice.
(5) Consiliul Naţional al Audiovizualului monitorizează modul de derulare a programelor audiovizuale, astfel încât să se asigure protecţia şi
garantarea dreptului copilului prevăzut la alin. (1).

Articolul 28

(1) Copilul are dreptul la libertate de exprimare.

(2) Libertatea copilului de a căuta, de a primi şi de a difuza informaţii de orice natură, care vizează promovarea bunăstării sale sociale, spirituale
şi morale, sănătatea sa fizică şi mentală, sub orice formă şi prin orice mijloace la alegerea sa, este inviolabilă.
(3) Părinţii sau, după caz, alţi reprezentanţi legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii, precum şi persoanele care, prin natura
funcţiei, promovează şi asigură respectarea drepturilor copiilor au obligaţia de a le asigura informaţii, explicaţii şi sfaturi, în funcţie de vârsta şi
de gradul de înţelegere al acestora, precum şi de a le permite să îşi exprime punctul de vedere, ideile şi opiniile.
(4) Părinţii nu pot limita dreptul copilului minor la libertatea de exprimare decât în cazurile prevăzute expres de lege.

Articolul 29

(1) Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-şi exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl priveşte.
(2) În orice procedură judiciară sau administrativă care îl priveşte, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a
împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă apreciază că
audierea lui este necesară pentru soluţionarea cauzei.
(3) Dreptul de a fi ascultat conferă copilului posibilitatea de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima
opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei
decizii care îl priveşte.
(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare şi li se va acorda importanţa cuvenită, în raport cu
vârsta şi cu gradul de maturitate a copilului.
(5) Orice copil poate cere să fie ascultat conform dispoziţiilor alin. (2) şi (3). În caz de refuz, autoritatea competentă se va pronunţa printr-o
decizie motivată.
(6) Dispoziţiile legale speciale privind consimţământul sau prezenţa copilului în procedurile care îl privesc, precum şi prevederile referitoare la
desemnarea unui curator, în caz de conflict de interese, sunt şi rămân aplicabile.

Articolul 30

(1) Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie.

(2) Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul
de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.
(3) Religia copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul
să îşi aleagă singur religia.
(4) Atunci când copilul beneficiază de protecţie specială, persoanelor în îngrijirea cărora se află le sunt interzise orice acţiuni menite să
influenţeze convingerile religioase ale copilului.
Articolul 31

(1) Copilul are dreptul la liberă asociere în structuri formale şi informale, precum şi libertatea de întrunire paşnică, în limitele prevăzute de lege.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale, unităţile de învăţământ şi alte instituţii publice sau private competente iau măsurile necesare
asigurării exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute la alin. (1).

Articolul 32

(1) Copilul aparţinând unei minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viaţă culturală proprie, la declararea apartenenţei
sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum şi dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alţi membri ai comunităţii din
care face parte.
(2) Copilul aparţinând minorităţilor naţionale are dreptul să se exprime în limba maternă în procedurile care îl privesc.
(3) Modalităţile de exercitare a dreptului prevăzut la alin. (1), inclusiv prin folosirea de interpreţi sau traduceri, se vor stabili astfel încât să nu
împiedice buna realizare şi exercitare a drepturilor tuturor copiilor.
(4) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării asigură şi urmăreşte exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1).

Articolul 33

(1) Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori
degradante.
(2) Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub niciun motiv pedepsele
fizice ori acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică, psihică sau care afectează starea emoţională a copilului.

Articolul 34

(1) Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale.
(2) Copilul este informat de către părinte/reprezentant legal asupra drepturilor şi îndatoririlor ce îi revin, precum şi asupra modalităţilor de
exercitare şi îndeplinire a acestora.
(3) Îndatoririle copilului se stabilesc în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate, fără ca acestea să conducă la încălcări ale drepturilor sale.

Secţiunea a 2-a Mediul familial şi îngrijirea alternativă

Articolul 35

(1) Copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi.

(2) Părinţii au obligaţia să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea şi
sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezenta lege.
(3) Părinţii copilului au dreptul să primească informaţiile şi asistenţa de specialitate necesare în vederea îngrijirii, creşterii şi educării acestuia.

Articolul 36

(1) Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor.

(2) Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea
materială şi spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii, educării şi
întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului său.
(3) În situaţia în care ambii părinţi exercită autoritatea părintească, dar nu locuiesc împreună, deciziile importante, precum cele referitoare la
alegerea felului învăţăturii sau pregătirii profesionale, tratamente medicale complexe sau intervenţii chirurgicale, reşedinţa copilului sau
administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor părinţi.
(4) În situaţia în care, din orice motiv, un părinte nu îşi exprimă voinţa pentru luarea deciziilor prevăzute la alin. (3), acestea se iau de către
părintele cu care copilul locuieşte, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
(5) Ambii părinţi, indiferent dacă exercită sau nu autoritatea părintească, au dreptul de a solicita şi de a primi informaţii despre copil din partea
unităţilor şcolare, unităţilor sanitare sau a oricăror altor instituţii ce intră în contact cu copilul.
(6) Un părinte nu poate renunţa la autoritatea părintească, dar se poate înţelege cu celălalt părinte cu privire la modalitatea de exercitare a
autorităţii părinteşti, în condiţiile art. 506 din Codul civil.
(7) Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul,
boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de
trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile
pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.
(8) În cazul existenţei unor neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, instanţa
judecătorească, după ascultarea ambilor părinţi, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.

Articolul 37

Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială. În acest scop părinţii sunt
obligaţi:
a) să supravegheze copilul;
b) să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea;
c) să informeze copilul despre toate actele şi faptele care l-ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia;
d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
e) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice care exercită atribuţii în domeniul îngrijirii, educării şi formării profesionale a
copilului.

Articolul 38

Copilul nu poate fi separat de părinţii săi sau de unul dintre ei, împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi limitativ prevăzute de
lege, sub rezerva revizuirii judiciare şi numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.

Articolul 39

(1) Serviciul public de asistenţă socială va lua toate măsurile necesare pentru depistarea precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea
copilului de părinţii săi, precum şi pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale părinţilor şi a violenţei în familie.
(2) Orice separare a copilului de părinţii săi, precum şi orice limitare a exerciţiului drepturilor părinteşti trebuie să fie precedate de acordarea
sistematică a serviciilor şi prestaţiilor prevăzute de lege, cu accent deosebit pe informarea corespunzătoare a părinţilor, consilierea acestora,
terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii.

Articolul 40

(1) Planul de servicii se întocmeşte şi se pune în aplicare de către serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivelul municipiilor şi
oraşelor, precum şi de persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea administrativ-
teritorială unde se află copilul, în urma evaluării situaţiei copilului şi a familiei acestuia.
(2) La nivelul municipiului Bucureşti întocmirea şi punerea în aplicare a planului prevăzut la alin. (1) se realizează de către direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui sector.
(3) Planul de servicii se aprobă prin dispoziţia primarului.
(4) Planul de servicii are ca obiectiv prevenirea abuzului, neglijării, exploatării şi a oricăror forme de violenţă asupra copilului sau separarea
copilului de familia sa. În acest scop, serviciul public de asistenţă socială ori, după caz, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului
de la nivelul fiecărui sector al municipiului Bucureşti are obligaţia de a oferi servicii şi prestaţii destinate menţinerii copilului în familie şi de a
sprijini accesul copilului şi al familiei sale la alte servicii.
(5) Planul de servicii poate avea ca finalitate transmiterea către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului a cererii de instituire a
unei măsuri de protecţie specială a copilului, numai dacă, după acordarea serviciilor prevăzute de acest plan, se constată că menţinerea copilului
alături de părinţii săi nu este posibilă.

Articolul 41

(1) Dacă există motive temeinice de a suspecta că viaţa şi securitatea copilului sunt primejduite în familie, reprezentanţii serviciului public de
asistenţă socială ori, după caz, ai direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti au
dreptul să viziteze copiii la locuinţa lor şi să se informeze despre felul în care aceştia sunt îngrijiţi, despre sănătatea şi dezvoltarea lor fizică,
educarea, învăţătura şi pregătirea lor profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare.
(2) Dacă, în urma vizitelor efectuate potrivit alin. (1), se constată că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este
primejduită, serviciul public de asistenţă socială este obligat să sesizeze de îndată direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în
vederea luării măsurilor prevăzute de lege.
(3) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în situaţia în care consideră că
sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru decăderea, totală sau parţială, a părinţilor ori a unuia dintre ei din exerciţiul drepturilor
părinteşti.

Articolul 42

(1) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va lua toate măsurile necesare pentru ca părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti,
precum şi cei cărora le-a fost limitat exerciţiul anumitor drepturi să beneficieze de asistenţă specializată pentru creşterea capacităţii acestora de a
se ocupa de copii, în vederea redobândirii exerciţiului drepturilor părinteşti.
(2) Părinţii care solicită redarea exerciţiului drepturilor părinteşti beneficiază de asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.

Articolul 43

Instanţa judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunţe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu
privire la:
a) persoana care exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile părinteşti în situaţia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea
părinţilor săi;
b) modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile părinteşti;
c) decăderea totală sau parţială din exerciţiul drepturilor părinteşti;
d) redarea exerciţiului drepturilor părinteşti.

Articolul 44

(1) Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în
grija acestora are dreptul la protecţie alternativă.
(2) Protecţia prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de protecţie specială prevăzute de prezenta lege, adopţia. În alegerea uneia
dintre aceste soluţii autoritatea competentă va ţine seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite continuităţi în educarea
copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică.
Articolul 45

Tutela se instituie conform legii de către instanţa judecătorească în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul.

Secţiunea a 3-a Sănătatea şi bunăstarea copilului

Articolul 46

(1) Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi de a beneficia de serviciile medicale şi de
recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui drept.
(2) Accesul copilului la servicii medicale şi de recuperare, precum şi la medicaţia adecvată stării sale în caz de boală este garantat de către stat,
costurile aferente fiind suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi de la bugetul de stat.
(3) Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi orice alte instituţii publice sau
private cu atribuţii în domeniul sănătăţii sunt obligate să adopte, în condiţiile legii, toate măsurile necesare pentru:
a) reducerea mortalităţii infantile;
b) asigurarea şi dezvoltarea serviciilor medicale primare şi comunitare;
c) prevenirea malnutriţiei şi a îmbolnăvirilor;
d) asigurarea serviciilor medicale pentru gravide în perioada pre- şi postnatală, indiferent dacă acestea au sau nu au calitatea de persoană
asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate;
e) informarea părinţilor şi a copiilor cu privire la sănătatea şi alimentaţia copilului, inclusiv cu privire la avantajele alăptării, igienei şi salubrităţii
mediului înconjurător;
f) dezvoltarea de acţiuni şi programe pentru ocrotirea sănătăţii şi de prevenire a bolilor, de asistenţă a părinţilor şi de educaţie, precum şi de
servicii în materie de planificare familială;
g) verificarea periodică a tratamentului copiilor care au fost plasaţi pentru a primi îngrijire, protecţie sau tratament;
h) asigurarea confidenţialităţii consultanţei medicale acordate la solicitarea copilului;
i) derularea sistematică în unităţile şcolare de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii
contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor.
(4) Părinţii sunt obligaţi să solicite asistenţă medicală pentru a asigura copilului cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge şi pentru a
preveni situaţiile care pun în pericol viaţa, creşterea şi dezvoltarea copilului.
(5) În situaţia excepţională în care viaţa copilului se află în pericol iminent ori există riscul producerii unor consecinţe grave cu privire la
sănătatea sau integritatea acestuia, medicul are dreptul de a efectua acele acte medicale de strictă necesitate pentru a salva viaţa copilului, chiar
fără a avea acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al acestuia.
(6) Vizitele periodice ale personalului medical de specialitate la domiciliul gravidelor şi al copiilor până la împlinirea vârstei de un an sunt
obligatorii, în vederea ocrotirii sănătăţii mamei şi copilului, educaţiei pentru sănătate, prevenirii abandonului, abuzului, neglijării, exploatării şi
oricărei forme de violenţă asupra copilului.

Articolul 47

(1) Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.
(2) Părinţilor sau, după caz, reprezentanţilor legali, le revine responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiţii de viaţă necesare creşterii şi
dezvoltării copiilor; părinţii sunt obligaţi să le asigure copiilor locuinţă, precum şi condiţiile necesare pentru creştere, educare, învăţătură,
pregătire profesională, precum şi un mediu de viaţă sănătos.

Articolul 48

(1) Copilul are dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale, în funcţie de resursele şi de situaţia în care se află acesta şi
persoanele în întreţinerea cărora se găseşte.
(2) În cazul în care părinţii sau persoanele care au, potrivit legii, obligaţia de a întreţine copilul nu pot asigura, din motive independente de voinţa
lor, satisfacerea nevoilor minime de locuinţă, hrană, îmbrăcăminte şi educaţie ale copilului, statul, prin autorităţile publice competente, este
obligat să asigure acestora sprijin corespunzător, sub formă de prestaţii financiare, prestaţii în natură, precum şi sub formă de servicii, în
condiţiile legii.
(3) Părinţii au obligaţia să solicite autorităţilor competente acordarea alocaţiilor, indemnizaţiilor, prestaţiilor în bani sau în natură şi a altor
facilităţi prevăzute de lege pentru copii sau pentru familiile cu copii.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a informa părinţii şi copiii în legătură cu drepturile pe care le au, precum şi asupra
modalităţii de acordare a drepturilor de asistenţă socială şi de asigurări sociale.

Articolul 49

(1) Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale.
(2) Copilul cu handicap are dreptul la educaţie, recuperare, compensare, reabilitare şi integrare, adaptate posibilităţilor proprii, în vederea
dezvoltării personalităţii sale.
(3) În vederea asigurării accesului la educaţie, recuperare şi reabilitare, copilul cu handicap poate fi şcolarizat în alt judeţ/sector al municipiului
Bucureşti decât cel de domiciliu, cu suportarea cheltuielilor din bugetul judeţului/sectorului în care se află unitatea de învăţământ.
(4) Îngrijirea specială trebuie să asigure dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor cu handicap. Îngrijirea specială
constă în ajutor adecvat situaţiei copilului şi părinţilor săi ori, după caz, situaţiei celor cărora le este încredinţat copilul şi se acordă gratuit, ori de
câte ori acest lucru este posibil, pentru facilitarea accesului efectiv şi fără discriminare al copiilor cu handicap la educaţie, formare profesională,
servicii medicale, recuperare, pregătire, în vederea ocupării unui loc de muncă, la activităţi recreative, precum şi la orice alte activităţi apte să le
permită deplina integrare socială şi dezvoltare a personalităţii lor.
(5) Organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să iniţieze programe şi să
asigure resursele necesare dezvoltării serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu handicap şi ale familiilor acestora în condiţii care să le
garanteze demnitatea, să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţa comunităţii.

Articolul 50

(1) Copilul cu dizabilităţi beneficiază de asistenţă medicală gratuită, inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul ambulatoriu, cât şi
pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru.
(2) Părintele sau reprezentantul legal are obligaţia de a respecta şi/sau urma serviciile prevăzute în planul de recuperare pentru copilul cu
dizabilităţi încadrat în grad de handicap.

Secţiunea a 4-a Educaţie, activităţi recreative şi culturale

Articolul 51

(1) Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale.
(2) Părinţii copilului au cu prioritate dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să fie dată copiilor lor şi au obligaţia să înscrie copilul la
şcoală şi să asigure frecventarea cu regularitate de către acesta a cursurilor şcolare.
(3) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere încuviinţarea instanţei judecătoreşti de a-şi schimba felul învăţăturii şi al pregătirii
profesionale.

Articolul 52

(1) Ministerul Educaţiei Naţionale, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, precum şi inspectoratele şcolare şi unităţile de
învăţământ, ca instituţii ale administraţiei publice locale cu atribuţii în domeniul educaţiei, sunt obligate să întreprindă măsuri necesare pentru:
a) facilitarea accesului la educaţia preşcolară şi asigurarea învăţământului general obligatoriu şi gratuit pentru toţi copiii;
b) dezvoltarea de programe de educaţie pentru părinţii tineri, inclusiv în vederea prevenirii violenţei în familie;
c) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care nu pot răspunde la cerinţele programei şcolare naţionale, pentru a nu intra
prematur pe piaţa muncii;
d) organizarea de cursuri speciale de pregătire pentru copiii care au abandonat şcoala, în vederea reintegrării lor în sistemul naţional de
învăţământ;
e) respectarea dreptului copilului la timp de odihnă şi timp liber, precum şi a dreptului acestuia de a participa liber la viaţa culturală şi artistică;
f) prevenirea abandonului şcolar din motive economice, luând măsuri active de acordare a unor servicii sociale în mediul şcolar, cum sunt: hrană,
rechizite, transport şi altele asemenea.
(2) În cadrul procesului instructiv-educativ, copilul are dreptul de a fi tratat cu respect de către cadrele didactice, personalul didactic auxiliar şi
cel administrativ şi de a fi informat asupra drepturilor sale, precum şi asupra modalităţilor de exercitare a acestora. Pedepsele corporale sau alte
tratamente degradante în cadrul procesului instructiv-educativ sunt interzise.
(3) Copilul, personal şi, după caz, reprezentat sau asistat de reprezentantul său legal, are dreptul de a contesta modalităţile şi rezultatele evaluării
şi de a se adresa în acest sens conducerii unităţii de învăţământ, în condiţiile legii.
(4) Cadrele didactice au obligaţia de a referi centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională/Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse
şi Asistenţă Educaţională cazurile de abuz, neglijare, exploatare şi orice altă formă de violenţă asupra copilului şi de a semnala serviciului public
de asistenţă socială sau, după caz, direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceste cazuri.

Articolul 53

(1) Copilul are dreptul la odihnă şi vacanţă.

(2) Copilul trebuie să beneficieze de timp suficient pentru odihnă şi vacanţă, să participe în mod liber la activităţi recreative proprii vârstei sale şi
la activităţile culturale, artistice şi sportive ale comunităţii. Autorităţile publice au obligaţia să contribuie, potrivit atribuţiilor ce le revin, la
asigurarea condiţiilor exercitării în condiţii de egalitate a acestui drept.
(3) Autorităţile publice au obligaţia să asigure, potrivit atribuţiilor care le revin, locuri de joacă suficiente şi adecvate pentru copii, în mod special
în situaţia zonelor intens populate.

Capitolul III Protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi

Secţiunea 1 Dispoziţii comune

Articolul 54

Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit, temporar
sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.

Articolul 55

(1) Copilul beneficiază de protecţia specială prevăzută de prezenta lege până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu.
(2) La cererea tânărului, exprimată după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, dacă îşi continuă studiile o singură dată în fiecare formă de
învăţământ de zi, protecţia specială se acordă, în condiţiile legii, pe toată durata continuării studiilor, dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani.
(3) Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de protecţie specială, dar care nu îşi continuă studiile şi nu
are posibilitatea revenirii în propria familie, fiind confruntat cu riscul excluderii sociale, beneficiază, la cerere, pe o perioadă de până la 2 ani, de
protecţie specială, în scopul facilitării integrării sale sociale. Acest drept se pierde în cazul în care se face dovada că tânărului i s-au oferit un loc
de muncă şi/sau locuinţă cel puţin de două ori, iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui.

Articolul 56

Serviciile de protecţie specială sunt cele prevăzute la art. 120-123.

Articolul 57

(1) Măsurile de protecţie specială a copilului se stabilesc şi se aplică în baza planului individualizat de protecţie.
(2) Planul prevăzut la alin. (1) se întocmeşte şi se revizuieşte în conformitate cu normele metodologice elaborate şi aprobate de Ministerul
Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
(3) Măsurile de protecţie specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimţământul acestuia. În situaţia în care
copilul refuză să îşi dea consimţământul, măsurile de protecţie se stabilesc numai de către instanţa judecătorească, care, în situaţii temeinic
motivate, poate trece peste refuzul acestuia de a-şi exprima consimţământul faţă de măsura propusă.

Articolul 58

(1) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului are obligaţia de a întocmi planul individualizat de protecţie, în termen de 30 de zile
după primirea cererii de instituire a unei măsuri de protecţie specială sau imediat după ce directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi
protecţia copilului a dispus plasamentul în regim de urgenţă.
(2) În situaţia copilului pentru care a fost instituită tutela, dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile.
(3) La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protecţie se acordă prioritate reintegrării copilului în familie, iar dacă aceasta nu este
posibilă, se va proceda la deschiderea procedurii adopţiei.
----------
Alin. (3) al art. 58 a fost modificat de alin. (1) al art. V din LEGEA nr. 57 din 11 aprilie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 283 din
14 aprilie 2016 prin înlocuirea sintagmei "deschiderea procedurii adopţiei interne" cu sintagma "deschiderea procedurii adopţiei".
(4) Reintegrarea copilului în familie ca obiectiv al planului individualizat de protecţie se stabileşte cu consultarea obligatorie a părinţilor şi a
membrilor familiei extinse care au putut fi găsiţi.
(5) Deschiderea procedurii adopţiei se realizează în condiţiile legii speciale, adopţia ca obiectiv al planului individualizat de protecţie stabilindu-
se fără consultarea părinţilor şi a membrilor familiei extinse.
----------
Alin. (5) al art. 58 a fost modificat de alin. (1) al art. V din LEGEA nr. 57 din 11 aprilie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 283 din
14 aprilie 2016 prin înlocuirea sintagmei "deschiderea procedurii adopţiei interne" cu sintagma "deschiderea procedurii adopţiei".
(6) Planul individualizat de protecţie poate prevedea plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidenţial, numai în cazul în care nu a putut fi
instituită tutela ori nu a putut fi dispus plasamentul la familia extinsă, la un asistent maternal sau la o altă persoană sau familie, în condiţiile
prezentei legi.

Articolul 59

Măsurile de protecţie specială a copilului sunt:

a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgenţă;
c) supravegherea specializată.

Articolul 60

De măsurile de protecţie specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:

a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii
drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul găsit sau copilul părăsit în unităţi sanitare;
e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.
Articolul 61

Părinţii, precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instanţă măsurile de protecţie specială instituite de prezenta lege,
beneficiind de asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.

Secţiunea a 2-a Plasamentul

Articolul 62

(1) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă, în condiţiile prezentei legi,
după caz, la:
a) o persoană sau familie;
b) un asistent maternal;
c) un serviciu de tip rezidenţial, prevăzut la art. 123 alin. (2) şi licenţiat în condiţiile legii.
(2) Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un
copil în plasament.

Articolul 63

Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial
care îl are în îngrijire.

Articolul 64

(1) Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 3 ani poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal,
plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis.
-------
Alin. (1) al art. 64 a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 131 din 8 octombrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 740 din 10
octombrie 2014.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se poate stabili plasamentul într-un serviciu de tip rezidenţial al copilului mai mic de 3 ani, în situaţia
în care acesta prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.
-------
Alin. (2) al art. 64 a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 131 din 8 octombrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 740 din 10
octombrie 2014.
(3) La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:
a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;
b) menţinerea fraţilor împreună;
c) facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta.

Articolul 65

(1) Măsura plasamentului se stabileşte de către comisia pentru protecţia copilului, în situaţia în care există acordul părinţilor, pentru situaţiile
prevăzute la art. 60 lit. b) şi e).
(2) Măsura plasamentului se stabileşte de către instanţa judecătorească, la cererea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului:
a) în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. a), precum şi în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. c) şi d), dacă se impune înlocuirea
plasamentului în regim de urgenţă dispus de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului;
b) în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. b) şi e), atunci când nu există acordul părinţilor sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru
instituirea acestei măsuri.

Articolul 66

(1) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către comisia pentru protecţia
copilului.
(2) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil se menţin pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului
prevăzut la art. 60 lit. b) şi e), atunci când nu există acordul părinţilor sau, după caz, al unuia dintre părinţi, pentru instituirea acestei măsuri, dacă
în vederea respectării interesului superior al copilului instanţa nu dispune altfel, în funcţie de circumstanţele cazului.
(3) Drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copil pe toată durata măsurii plasamentului dispus de către instanţă în situaţia copilului prevăzut la
art. 60 lit. a), precum şi în situaţia copilului prevăzut la art. 60 lit. c) şi d) sunt exercitate de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială
şi protecţia copilului.
(4) Dispoziţiile prevăzute de legislaţia în vigoare referitoare la dreptul părintelui firesc de a consimţi la adopţia copilului se aplică în mod
corespunzător.

Articolul 67

(1) Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa care a dispus plasamentul copilului în condiţiile prezentei legi va stabili, dacă este
cazul, şi cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea acestuia, în condiţiile stabilite de Codul civil. Sumele astfel încasate se
constituie venit la bugetul judeţului, respectiv la cel al sectorului municipiului Bucureşti, de unde provine copilul.
(2) Dacă plata contribuţiei la întreţinerea copilului nu este posibilă, instanţa obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 şi 40 de ore lunar
pentru fiecare copil, acţiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecţie specială, pe raza administrativ-teritorială în care
are domiciliul sau reşedinţa.
(3) Acţiunile şi lucrările prevăzute la alin. (2) sunt incluse în planul de acţiuni sau lucrări de interes local, întocmit conform dispoziţiilor legale în
vigoare.

Secţiunea a 3-a Plasamentul în regim de urgenţă

Articolul 68

(1) Plasamentul în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte pentru copilul aflat în
următoarele situaţii:
a) abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violenţă;
b) găsit sau părăsit în unităţi sanitare.
(2) Plasamentul în regim de urgenţă se poate dispune şi în cazul copilului al cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost reţinuţi, arestaţi, internaţi
sau în situaţia în care, din orice alt motiv, aceştia nu-şi pot exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la copil.
(3) Autoritatea, instituţia sau unitatea care a hotărât sau a dispus una dintre măsurile prevăzute la alin. (2) care a condus la rămânerea unui minor
fără ocrotire părintească sau care, după caz, primeşte sau găzduieşte o persoană despre care cunoaşte că este singurul ocrotitor legal al unui copil
are obligaţia de a informa, în cel mai scurt timp posibil, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei circumscripţie
locuieşte copilul, despre situaţia acestuia şi a ocrotitorului său legal.
(4) Dispoziţiile art. 62-64 se aplică în mod corespunzător.
(5) Pe toată durata plasamentului în regim de urgenţă se suspendă de drept exerciţiul drepturilor părinteşti, până când instanţa judecătorească va
decide cu privire la menţinerea sau înlocuirea acestei măsuri şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Pe perioada suspendării, drepturile
şi obligaţiile părinteşti privitoare la persoana copilului sunt exercitate şi, respectiv, îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau
şeful serviciului de tip rezidenţial care a primit copilul în plasament în regim de urgenţă, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate
şi, respectiv, îndeplinite de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Articolul 69

(1) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din
unitatea administrativ-teritorială în care se găseşte copilul aflat în situaţiile prevăzute la art. 68 alin. (1), dacă nu se întâmpină opoziţie din partea
reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia copilului respectiv. Pentru copilul
aflat în situaţiile prevăzute la art. 68 alin. (2), măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către directorul direcţiei generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului.
(2) Măsura plasamentului în regim de urgenţă se stabileşte de către instanţa judecătorească în condiţiile art. 100 alin. (3).

Articolul 70

(1) În situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta
este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a dispus această măsură.
(2) În situaţia în care nu se mai menţin împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii plasamentului în regim de urgenţă, directorul direcţiei
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului poate dispune, în termenul prevăzut la alin. (1), revocarea măsurii de plasament în regim de
urgenţă.
(3) Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia
copilului şi va dispune încetarea plasamentului în regim de urgenţă şi, după caz, reintegrarea copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în
regim de urgenţă cu tutela sau cu măsura plasamentului. Instanţa se va pronunţa, totodată, cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.
(4) În situaţia în care plasamentul în regim de urgenţă este dispus de către instanţa judecătorească, aceasta se va pronunţa în condiţiile art. 100
alin. (4).

Secţiunea a 4-a Supravegherea specializată

Articolul 71

(1) Măsura de supraveghere specializată se dispune în condiţiile prezentei legi faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde
penal.
(2) În cazul în care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii specializate se dispune de către comisia pentru
protecţia copilului, iar, în lipsa acestui acord, de către instanţa judecătorească.

Secţiunea a 5-a Monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială

Articolul 72

(1) Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială, dispuse de comisia pentru protecţia copilului sau de instanţa
judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(2) În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să
sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării
măsurii.
(3) Dreptul de sesizare prevăzut la alin. (2) îl au, de asemenea, părinţii sau alt reprezentant legal al copilului, precum şi copilul.
Articolul 73

(1) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, organismul privat autorizat are obligaţia de a urmări modul în care
sunt puse în aplicare măsurile de protecţie specială, dezvoltarea şi îngrijirea copilului pe perioada aplicării măsurii.
(2) În îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sau, după caz, organismul privat
autorizat întocmeşte, trimestrial sau ori de câte ori apare o situaţie care impune acest lucru, rapoarte privitoare la evoluţia dezvoltării fizice,
mentale, spirituale, morale sau sociale a copilului şi a modului în care acesta este îngrijit.
(3) În situaţia în care se constată, pe baza raportului întocmit potrivit alin. (2), necesitatea modificării sau, după caz, a încetării măsurii, direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa
judecătorească.
(4) Propunerea de încetare a măsurii de protecţie şi reintegrarea în familie este însoţită, în mod obligatoriu, de documente din care să reiasă
participarea părinţilor la şedinţe de consiliere, astfel încât reintegrarea să se realizeze în cele mai bune condiţii.

Articolul 74

La încetarea măsurilor de protecţie specială prin reintegrarea copilului în familia sa, serviciul public de asistenţă socială, organizat la nivelul
municipiilor şi oraşelor, persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din aparatul de specialitate al primarului, precum şi direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului, în cazul sectoarelor municipiului Bucureşti, de la domiciliul sau, după caz, de la reşedinţa părinţilor, au
obligaţia de a urmări evoluţia dezvoltării copilului, precum şi modul în care părinţii îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire
la copil. În acest scop, acestea întocmesc rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 6 luni.

Articolul 75

Copilul faţă de care a fost luată o măsură de protecţie specială are dreptul de a menţine relaţii cu alte persoane, dacă acestea nu au o influenţă
negativă asupra dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale.

Capitolul IV Protecţia copiilor refugiaţi şi protecţia copiilor în caz de conflict armat

Articolul 76

(1) Copiii care solicită obţinerea statutului de refugiat, precum şi cei care au obţinut acest statut beneficiază de protecţie şi asistenţă umanitară
corespunzătoare pentru realizarea drepturilor lor.
(2) Copiii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază de una dintre formele de protecţie prevăzute de Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu
modificările şi completările ulterioare.

Articolul 77

(1) În situaţia în care copilul care solicită statutul de refugiat este neînsoţit de către părinţi sau de un alt reprezentant legal, susţinerea intereselor
acestuia pe parcursul procedurii de acordare a statutului de refugiat se asigură de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului
în a cărei rază administrativ-teritorială se află organul teritorial al Ministerului Afacerilor Interne unde urmează a fi depusă cererea.
(2) Cererea pentru acordarea statutului de refugiat al copilului aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) se analizează cu prioritate.
(3) În scopul susţinerii adecvate a intereselor copilului prevăzut la alin. (1), direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului
desemnează o persoană cu studii superioare juridice sau de asistenţă socială din cadrul personalului propriu sau al unui organism privat autorizat,
care să susţină drepturile copilului şi să participe, alături de acesta, la întreaga procedură de acordare a statutului de refugiat.
(4) În situaţia în care se constată că persoana desemnată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului nu îşi îndeplineşte
corespunzător obligaţia de apărare a intereselor copilului sau dovedeşte rea-credinţă în îndeplinirea acesteia, Inspectoratul General pentru
Imigrări poate solicita direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului înlocuirea acestei persoane.

Articolul 78

(1) Până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de acordare a statutului de refugiat, cazarea copiilor prevăzuţi la art. 77 se realizează
într-un serviciu de tip rezidenţial prevăzut de prezenta lege, aparţinând direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau unui
organism privat autorizat.
(2) Copiii care au împlinit vârsta de 16 ani pot fi cazaţi şi în centrele de primire şi cazare aflate în subordinea Inspectoratului General pentru
Imigrări.
(3) Copiii prevăzuţi la alin. (1), cărora li s-a acordat statutul de refugiat, beneficiază de protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau
definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, prevăzută de prezenta lege.

Articolul 79

(1) În situaţia în care cererea copilului prevăzut la art. 76, de acordare a statutului de refugiat, este respinsă în mod definitiv şi irevocabil, direcţia
generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează Inspectoratul General pentru Imigrări şi solicită instanţei judecătoreşti stabilirea
plasamentului copilului într-un serviciu de protecţie specială.
(2) Măsura plasamentului durează până la returnarea copilului în ţara de reşedinţă a părinţilor ori în ţara în care au fost identificaţi alţi membri ai
familiei dispuşi să ia copilul.

Articolul 80

(1) Copiii afectaţi de conflicte armate beneficiază de protecţie şi asistenţă în condiţiile prezentei legi.
(2) În caz de conflicte armate, instituţiile statului iau măsurile necesare pentru dezvoltarea de mecanisme speciale menite să asigure
monitorizarea măsurilor adoptate pentru protejarea drepturilor copilului.

Articolul 81

Niciun copil nu va fi folosit ca spion, călăuză sau curier în timpul conflictelor armate.

Articolul 82

(1) În situaţia existenţei unui conflict armat, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul
Afacerilor Interne, cu Ministerul Apărării Naţionale, precum şi cu alte instituţii cu atribuţii specifice, are obligaţia de a iniţia şi de a implementa
strategii şi programe, inclusiv la nivel familial şi comunitar, pentru a asigura demobilizarea copiilor soldaţi şi, respectiv, pentru a remedia
efectele fizice şi psihice ale conflictelor asupra copilului şi pentru a promova reintegrarea socială a acestuia.
(2) Organele administraţiei publice centrale menţionate la alin. (1), în colaborare cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi cu
Ministerul Educaţiei Naţionale, vor promova măsurile corespunzătoare pentru:
a) educarea în spiritul înţelegerii, solidarităţii şi păcii, ca un proces general şi continuu în prevenirea conflictelor;
b) educarea şi pregătirea copiilor demobilizaţi pentru o viaţă socială activă şi responsabilă.

Articolul 83

(1) În orice judeţ sau sector al municipiului Bucureşti, preşedintele consiliului judeţean ori, după caz, primarul sectorului municipiului Bucureşti
are obligaţia de a înainta direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în termen de 24 de ore de la iniţierea unui conflict armat, o
listă completă a tuturor copiilor aflaţi pe teritoriul respectivei unităţi administrativ-teritoriale, în vederea monitorizării situaţiei acestora.
(2) Infrastructura având ca destinaţie protecţia şi promovarea drepturilor copilului nu va fi folosită în scopuri militare.
(3) În cazul acţiunilor de evaluare desfăşurate în urma unor conflicte armate, copiilor li se va acorda prioritate. Direcţia generală de asistenţă
socială şi protecţia copilului, în colaborare cu protecţia civilă, va lua măsurile necesare pentru a se asigura supravegherea copiilor care sunt
evacuaţi de către persoane care îşi pot asuma responsabilitatea ocrotirii şi siguranţei lor. Ori de câte ori este posibil, membrii aceleiaşi familii vor
fi cazaţi împreună.

Capitolul V Protecţia copilului care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal

Articolul 84

(1) Pentru copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal, la propunerea direcţiei generale de asistenţă socială
şi protecţia copilului în a cărei unitate administrativ-teritorială se află copilul, se va lua una dintre măsurile prevăzute la art. 59 lit. a) şi c).
(2) În dispunerea uneia dintre măsurile prevăzute la art. 59 lit. a) şi c), comisia pentru protecţia copilului, atunci când există acordul părinţilor
sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, după caz, instanţa judecătorească, atunci când acest acord lipseşte, va ţine seama de:
a) condiţiile care au favorizat săvârşirea faptei;
b) gradul de pericol social al faptei;
c) mediul în care a crescut şi a trăit copilul;
d) riscul săvârşirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală;
e) orice alte elemente de natură a caracteriza situaţia copilului.
(3) Părinţii copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal au obligaţia de a participa la şedinţele de consiliere efectuate de către
direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, în baza unui program personalizat de consiliere psihologică.

Articolul 85

(1) Măsura supravegherii specializate constă în menţinerea copilului în familia sa, sub condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii, cum ar
fi:
a) frecventarea cursurilor şcolare;
b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;
c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.
(2) În cazul în care menţinerea în familie nu este posibilă sau atunci când copilul nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite prin măsura
supravegherii specializate, comisia pentru protecţia copilului ori, după caz, instanţa judecătorească, după distincţiile prevăzute la art. 84 alin. (2),
poate dispune plasamentul acestuia în familia extinsă ori în cea substitutivă, precum şi îndeplinirea de către copil a obligaţiilor prevăzute la alin.
(1).

Articolul 86

În cazul în care fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de copilul care nu răspunde penal, prezintă un grad ridicat de pericol social, precum şi
în cazul în care copilul pentru care s-au stabilit măsurile prevăzute la art. 85 săvârşeşte în continuare fapte penale, comisia pentru protecţia
copilului sau, după caz, instanţa judecătorească dispune, pe perioadă determinată, plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidenţial
specializat.

Articolul 87

Este interzis să se dea publicităţii orice date referitoare la săvârşirea de fapte penale de către copilul care nu răspunde penal, inclusiv date
privitoare la persoana acestuia.

Articolul 88

(1) Pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate,
pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate.
(2) Tipurile de servicii specializate prevăzute la alin. (1), precum şi standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii se aprobă
prin hotărâre a Guvernului.
(3) Copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal va fi însoţit şi asistat de către un psiholog sau asistentul
social, desemnat de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în orice etapă a cercetării penale.

Capitolul VI Protecţia copilului împotriva abuzului, neglijării, exploatării şi a oricărei forme de violenţă

Articolul 89

(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migraţiei ilegale, răpirii, violenţei, pornografiei prin
internet, precum şi a oricăror forme de violenţă, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituţii de învăţământ, medicale, de
protecţie, medii de cercetare a infracţiunilor şi de reabilitare/detenţie, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc.
(2) Orice persoană fizică sau juridică, precum şi copilul pot sesiza direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din judeţul/sectorul
de domiciliu să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv violenţă sexuală, vătămare sau de
abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenţă.
(3) Angajaţii instituţiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul şi au suspiciuni asupra unui posibil caz de
abuz, neglijare sau rele tratamente au obligaţia de a sesiza de urgenţă direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Articolul 90

(1) Părinţii copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia, autorităţile publice şi organismele private au obligaţia să ia toate măsurile
corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică şi psihologică şi reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de
neglijenţă, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante.
(2) Persoanele menţionate la alin. (1) vor asigura condiţiile necesare pentru ca readaptarea şi reintegrarea să favorizeze sănătatea, respectul de
sine şi demnitatea copilului.

Secţiunea 1 Protecţia copilului împotriva exploatării economice

Articolul 91

(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrâns la o muncă sau activitate domestică ori în afara familiei,
inclusiv în instituţii de învăţământ, de protecţie specială, reeducare şi detenţie sau în domeniul cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de
modeling, ce comportă un risc potenţial sau care este susceptibilă să îi compromită educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice,
mentale, spirituale, morale ori sociale.
(2) Este interzisă orice practică prin intermediul căreia un copil este dat de unul sau de ambii părinţi ori de reprezentantul lui legal, în schimbul
unei recompense, unor datorii sau nu, cu scopul exploatării copilului prin muncă.
(3) În situaţiile în care copiii de vârstă şcolară se sustrag procesului de învăţământ, desfăşurând munci cu nerespectarea legii, unităţile de
învăţământ sunt obligate să sesizeze de îndată serviciul public de asistenţă socială. În cazul unor asemenea constatări, serviciul public de
asistenţă socială împreună cu inspectoratele şcolare judeţene şi cu celelalte instituţii publice competente sunt obligate să ia măsuri în vederea
reintegrării şcolare a copilului.
(4) Inspecţia Muncii, în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, are obligaţia de a promova
campanii de conştientizare şi informare:
a) pentru copii - despre măsurile de protecţie de care pot beneficia şi despre riscurile pe care le implică cazurile de exploatare economică;
b) pentru publicul larg - incluzând educaţie parentală şi activităţi de pregătire pentru categoriile profesionale care lucrează cu şi pentru copii,
pentru a-i ajuta să asigure copiilor o reală protecţie împotriva exploatării economice;
c) pentru angajatori sau potenţiali angajatori.

Articolul 92
(1) Prestarea de către copii a activităţilor remunerate în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling prevăzute la art. 91 alin. (1)
este condiţionată de informarea prealabilă a serviciului public de asistenţă socială de la domiciliul copilului.
(2) Condiţiile de muncă pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi modalităţile procedurii de informare prealabilă se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului.

Secţiunea a 2-a Protecţia copilului împotriva consumului de droguri

Articolul 93

(1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope.
(2) Este interzisă vânzarea de solvenţi copiilor, fără acordul părintelui ori al altui reprezentant legal.
(3) Agenţia Naţională Antidrog, în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi, după caz, cu alte
autorităţi sau organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, are obligaţia de a lua măsurile corespunzătoare pentru:
a) prevenirea folosirii copiilor la producţia şi traficul ilicit al acestor substanţe;
b) conştientizarea publicului larg şi, în mod particular, a copiilor cu privire la această problematică, inclusiv prin intermediul sistemului de
învăţământ şi, după caz, prin introducerea acestui subiect în programa şcolară;
c) sprijinirea copiilor şi familiilor acestora, prin consiliere şi îndrumare - dacă este necesar, de natură confidenţială, dar şi prin elaborarea de
politici şi strategii care să garanteze recuperarea fizică şi psihică şi reintegrarea socială a copiilor dependenţi de droguri, inclusiv prin dezvoltarea
în acest scop de metode de intervenţie alternativă la instituţiile psihiatrice tradiţionale;
d) dezvoltarea suplimentară a sistemelor pentru adunarea unor date reale asupra apariţiei consumului de droguri la copii, ca şi asupra implicării
acestora în producţia şi traficul ilicit de droguri; evaluarea permanentă a acestor situaţii, a progreselor realizate, a dificultăţilor întâmpinate şi,
respectiv, a obiectivelor propuse pentru viitor;
e) dezvoltarea unui sistem de informare publică care să reducă toleranţa în ceea ce priveşte consumul de droguri şi să ajute la recunoaşterea
primelor simptome de consum de droguri, mai ales în rândul copiilor.
(4) Instituţiile prevăzute la alin. (3) se vor asigura că opiniile copiilor sunt luate în considerare la elaborarea strategiilor antidrog.
Secţiunea a 3-a Protecţia copilului împotriva abuzului sau neglijenţei

Articolul 94

(1) Prin abuz asupra copilului se înţelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de
autoritate faţă de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală,
sănătatea fizică sau psihică a copilului, şi se clasifică drept abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic.
(2) Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau
educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilităţi, care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică,
mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi poate îmbrăca mai multe forme:
alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educaţională, neglijarea emoţională sau părăsirea copilului/abandonul
de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.

Articolul 95

Sunt interzise săvârşirea oricărui act de violenţă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltarea
fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, atât în familie, cât şi în instituţiile
care asigură protecţia, îngrijirea şi educarea copiilor, în unităţi sanitare, unităţi de învăţământ, precum şi în orice altă instituţie publică sau privată
care furnizează servicii sau desfăşoară activităţi cu copii.

Articolul 96

(1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau ocupaţiei sale, lucrează direct cu un copil şi are suspiciuni în legătură cu existenţa unei situaţii
de abuz sau de neglijare a acestuia este obligată să sesizeze serviciul public de asistenţă socială sau direcţia generală de asistenţă socială şi
protecţia copilului în a cărei rază teritorială a fost identificat cazul respectiv.
(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecărei direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului
se înfiinţează obligatoriu telefonul copilului, al cărui număr va fi adus la cunoştinţa publicului.
Articolul 97

Părinţii sau reprezentanţii legali au obligaţia de a supraveghea copilul şi de a lua toate măsurile în vederea prevenirii înlesnirii sau practicării
cerşetoriei de către copil.

Articolul 98

În vederea asigurării respectării dreptului prevăzut la art. 89 alin. (1), direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată:
a) să verifice şi să soluţioneze toate sesizările privind posibilele cazuri de abuz, neglijare, exploatare şi orice formă de violenţă asupra copilului;
b) să asigure prestarea serviciilor prevăzute la art. 119, specializate pentru nevoile copiilor, victime ale abuzului, neglijării, exploatării şi oricărei
forme de violenţă asupra copilului.

Articolul 99

Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz şi neglijare a copilului, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului au drept de acces, în condiţiile legii, în sediile persoanelor juridice, precum şi la domiciliul persoanelor fizice care au în îngrijire sau
asigură protecţia unui copil. Pentru efectuarea acestor verificări, organele de poliţie au obligaţia să sprijine reprezentanţii direcţiei generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului.

Articolul 100

(1) Reprezentanţii persoanelor juridice, precum şi persoanele fizice care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil sunt obligaţi să colaboreze
cu reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi să ofere toate informaţiile necesare pentru soluţionarea sesizărilor.
(2) În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului stabilesc că există
motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării, şi nu întâmpină opoziţie din
partea persoanelor prevăzute la alin. (1), directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului instituie măsura plasamentului în
regim de urgenţă. Prevederile art. 62-64, art. 68 alin. (5) şi ale art. 70 se aplică în mod corespunzător.
(3) În situaţia în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau împiedică în orice mod efectuarea verificărilor de către reprezentanţii direcţiei
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar aceştia stabilesc că există motive temeinice care să susţină existenţa unei situaţii de pericol
iminent pentru copil, datorată abuzului şi neglijării, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa judecătorească,
solicitând emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, la o familie, la un asistent maternal sau
într-un serviciu de tip rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii. Prevederile art. 62-64 şi ale art. 68 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
(4) În termen de 5 zile de la data executării ordonanţei preşedinţiale prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă, direcţia generală de
asistenţă socială şi protecţia copilului sesizează instanţa judecătorească pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de
urgenţă cu măsura plasamentului, decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti, precum şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti. Instanţa
se pronunţă şi cu privire la obligarea părinţilor copilului de a se prezenta la şedinţe de consiliere.

Articolul 101

(1) În cadrul procesului prevăzut la art. 100 alin. (3) şi (4), se poate administra, din oficiu, ca probă, declaraţia scrisă a copilului referitoare la
abuzul, neglijarea, exploatarea şi orice formă de violenţă asupra copilului la care a fost supus. Declaraţia copilului poate fi înregistrată, potrivit
legii, prin mijloace tehnice audio-video. Înregistrările se realizează în mod obligatoriu cu asistenţa unui psiholog.
(2) Acordul copilului este obligatoriu pentru realizarea înregistrării declaraţiei sale.
(3) Dacă instanţa judecătorească apreciază necesar, aceasta îl poate chema pe copil în faţa ei, pentru a-l audia. Audierea are loc numai în camera
de consiliu, în prezenţa unui psiholog şi numai după o prealabilă pregătire a copilului în acest sens.

Articolul 102

În cazul în care abuzul, neglijarea, exploatarea şi orice formă de violenţă asupra copilului a fost săvârşită de către persoane care, în baza unui
raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecţia, creşterea, îngrijirea sau educaţia copilului, angajatorii au obligaţia să sesizeze de
îndată organele de urmărire penală şi să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflaţi în grija sa.

Articolul 103

În instituţiile publice sau private, precum şi în serviciile de tip rezidenţial, publice sau private, care asigură protecţia, creşterea, îngrijirea sau
educarea copiilor, este interzisă angajarea persoanei împotriva căreia a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârşirea, cu
intenţie, a unei infracţiuni.

Secţiunea a 4-a Protecţia copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate

Articolul 104

(1) Părintele care exercită singur autoritatea părintească sau la care locuieşte copilul, care urmează să plece la muncă în străinătate, are obligaţia
de a notifica această intenţie serviciului public de asistenţă socială de la domiciliu, cu minimum 40 de zile înainte de a părăsi ţara.
(2) Notificarea va conţine, în mod obligatoriu, desemnarea persoanei care se ocupă de întreţinerea copilului pe perioada absenţei părinţilor sau
tutorelui, după caz.
(3) Confirmarea persoanei în întreţinerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către instanţa de tutelă, în conformitate cu prevederile
prezentei legi.
(4) Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi tutorelui, precum şi în cazul în care ambii părinţi urmează să plece la muncă într-un alt stat.

Articolul 105

(1) Persoana desemnată conform art. 104 alin. (2) trebuie să facă parte din familia extinsă, să aibă minimum 18 ani şi să îndeplinească condiţiile
materiale şi garanţiile morale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil.
(2) Serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor asigură persoanelor desemnate consiliere şi
informare cu privire la răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului pe o perioadă de 6 luni.
(3) Instanţa va dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la persoana copilului, pe durata lipsei părinţilor, dar nu mai mult de
un an, către persoana desemnată potrivit art. 104 alin. (3).
(4) Acordul persoanei căreia urmează să-i fie delegată autoritatea părintească se exprimă de către aceasta personal, în faţa instanţei.
(5) La cerere se ataşează acte din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1).
(6) Cererea se soluţionează în procedură necontencioasă, potrivit Codului de procedură civilă. Soluţionarea cererii de delegare a drepturilor şi
îndatoririlor părinteşti se face în termen de 3 zile de la depunerea acesteia.
(7) Hotărârea va cuprinde menţionarea expresă a drepturilor şi îndatoririlor care se deleagă şi perioada pentru care are loc delegarea.
(8) Pentru situaţia prevăzută la alin. (2), după ce instanţa hotărăşte delegarea drepturilor părinteşti, persoana în sarcina căreia cad îngrijirea şi
creşterea copilului trebuie să urmeze, obligatoriu, un program de consiliere, pentru a preveni situaţii de conflict, neadaptare sau neglijenţă în
relaţia cu minorul.
(9) Instanţa de judecată va comunica o copie a hotărârii de delegare primarului de la domiciliul părinţilor sau tutorelui, precum şi primarului de
la domiciliul persoanei căreia i se acordă delegarea autorităţii părinteşti.

Articolul 106

Autorităţile administraţiei publice locale, prin intermediul serviciilor de asistenţă socială, pot iniţia, în limita prevederilor bugetului de stat sau
ale bugetelor locale şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli prevăzute cu această destinaţie, campanii de informare a părinţilor, în vederea:
a) conştientizării de către părinţi a riscurilor asumate prin plecarea lor la muncă în străinătate;
b) informării părinţilor cu privire la obligaţiile ce le revin în situaţia în care intenţionează să plece în străinătate.

Articolul 107

Procedura de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, precum şi serviciile de care
aceştia pot beneficia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor
Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Articolul 108

Serviciul public de asistenţă socială şi centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională au obligaţia de a dezvolta servicii de consiliere
specializată destinate copilului care a revenit în ţară, după o perioadă de şedere în străinătate alături de părinţi mai mare de un an.

Secţiunea a 5-a Protecţia copilului împotriva răpirii sau oricăror forme de traficare
Articolul 109

(1) Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul
Educaţiei Naţionale, vor efectua demersurile necesare pentru adoptarea tuturor măsurilor legislative, administrative şi educative destinate
asigurării protecţiei efective împotriva oricăror forme de trafic intern sau internaţional al copiilor, în orice scop sau sub orice formă, inclusiv de
către proprii părinţi.
(2) În acest scop, autorităţile publice menţionate la alin. (1) au responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel naţional pentru prevenirea şi
combaterea acestui fenomen, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare şi monitorizare a activităţilor întreprinse.

Secţiunea a 6-a Protecţia copilului împotriva altor forme de exploatare

Articolul 110

(1) Copilul are dreptul la protecţie împotriva oricărei forme de exploatare.

(2) Instituţiile şi autorităţile publice, potrivit atribuţiilor lor, adoptă reglementări specifice şi aplică măsuri corespunzătoare pentru prevenirea,
între altele:
a) transferului ilicit şi a nereturnării copilului;
b) încheierii adopţiilor, naţionale ori internaţionale, în alte scopuri decât interesul superior al copilului;
c) exploatării sexuale şi a violenţei sexuale;
d) răpirii şi traficării de copii în orice scop şi sub orice formă;
e) implicării copiilor în conflicte armate;
f) dezvoltării forţate a talentelor copiilor în dauna dezvoltării lor armonioase, fizice şi mentale;
g) exploatării copilului de către mass-media;
h) exploatării copilului în cadrul unor cercetări ori experimente ştiinţifice.

Capitolul VII Instituţii şi servicii cu atribuţii în protecţia copilului

Secţiunea 1 Instituţii la nivel central

Articolul 111

Monitorizarea respectării principiilor şi drepturilor stabilite de prezenta lege şi de Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite cu privire la drepturile
copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi coordonarea şi controlul activităţii de protecţie şi
promovare a drepturilor copilului se realizează de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Articolul 112

Apărarea drepturilor şi libertăţilor copilului în raporturile acestuia cu autorităţile publice cu scopul de a promova şi de a îmbunătăţi condiţia
copilului se realizează şi prin instituţia Avocatul Poporului.

Secţiunea a 2-a Instituţii şi servicii la nivel local

Articolul 113

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să garanteze şi să promoveze respectarea drepturilor copiilor din unităţile administrativ-
teritoriale, asigurând prevenirea separării copilului de părinţii săi, precum şi protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de
îngrijirea părinţilor săi.

Articolul 114

(1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a implica colectivitatea locală în procesul de identificare a nevoilor comunităţii şi de
soluţionare la nivel local a problemelor sociale care privesc copiii.
(2) În acest scop pot fi create structuri comunitare consultative cuprinzând, dar fără a se limita, oameni de afaceri locali, preoţi, cadre didactice,
medici, consilieri locali, poliţişti. Rolul acestor structuri este atât de soluţionare a unor cazuri concrete, cât şi de a răspunde nevoilor globale ale
respectivei colectivităţi.
(3) Mandatul structurilor comunitare consultative se stabileşte prin acte emise de către autorităţile administraţiei publice locale.
(4) Pentru a-şi îndeplini rolul pentru care au fost create, structurile comunitare consultative vor beneficia de programe de formare în domeniul
asistenţei sociale şi protecţiei copilului.

Articolul 115

(1) În subordinea consiliului judeţean şi, respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti funcţionează comisia pentru
protecţia copilului, ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridică, având următoarele atribuţii principale:
a) stabilirea încadrării în grad de handicap şi orientarea şcolară a copilului;
b) pronunţarea, în condiţiile prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la stabilirea unei măsuri de protecţie specială a copilului;
c) soluţionarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal;
d) alte atribuţii prevăzute de lege.
(2) Organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului se reglementează prin hotărâre a Guvernului*).Notă

----------

*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 24 septembrie 2004.
(3) Preşedintele, vicepreşedintele şi membrii comisiilor pentru protecţia copilului, precum şi secretarul acestora, constituite potrivit legii, au
dreptul la o indemnizaţie de şedinţă echivalentă cu 1% din indemnizaţia preşedintelui consiliului judeţean, respectiv a primarului de sector.
(4) Indemnizaţia se suportă din bugetul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti, în limita creditelor bugetare aprobate cu această
destinaţie şi cu încadrarea în limita maximă a cheltuielilor de personal, stabilită prin lege.

Articolul 116
(1) Serviciul public specializat pentru protecţia copilului, existent în subordinea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, precum şi serviciul public de asistenţă socială de la nivelul judeţelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti se
reorganizează ca direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(2) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este instituţie publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului
judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, care preia, în mod corespunzător, funcţiile serviciului public de
asistenţă socială de la nivelul judeţului şi, respectiv, atribuţiile serviciului public de asistenţă socială de la nivelul sectoarelor municipiului
Bucureşti.
(3) Instituţia prevăzută la alin. (2) exercită în domeniul protecţiei drepturilor copilului atribuţiile prevăzute de prezenta lege, precum şi de alte
acte normative în vigoare.
(4) Structura organizatorică, numărul de personal şi finanţarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se aprobă prin hotărâre
a consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, care o înfiinţează, astfel încât să asigure îndeplinirea în
mod corespunzător a atribuţiilor ce îi revin, precum şi realizarea deplină şi exercitarea efectivă a drepturilor copilului.
(5) Atribuţiile şi regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare ale direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se aprobă prin
hotărâre a Guvernului*), la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.Notă

──────────

*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.434/2004 privind atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare ale Direcţiei generale
de asistenţă socială şi protecţia copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 21 iulie 2008, cu modificările şi
completările ulterioare.

──────────

Articolul 117

Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului exercită, în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului, următoarele
atribuţii principale:
a) coordonează activităţile de asistenţă socială şi de protecţie a familiei şi a drepturilor copilului la nivelul judeţului, respectiv al sectorului
municipiului Bucureşti;
b) coordonează, la nivel judeţean, activităţile şi măsurile de implementare a obiectivelor strategiei judeţene în domeniul protecţiei şi promovării
drepturilor copilului;
c) asigură îndrumarea metodologică a activităţilor serviciilor publice de asistenţă socială;
d) asigură, la nivel judeţean, aplicarea unitară a prevederilor legislaţiei din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului;
e) monitorizează şi analizează respectarea drepturilor copilului la nivelul judeţului/sectorului şi propune măsuri pentru situaţiile în care acestea
sunt încălcate;
f) monitorizează activitatea autorizată conform art. 92 prestată de copii în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de modeling, în raza
sa de competenţă teritorială;
g) solicită informaţii şi documente, în condiţiile legii, de la orice persoană juridică publică sau privată, ori de la persoane fizice implicate în sfera
sa de competenţă, acestea având obligaţia de a le pune la dispoziţie în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării.

Articolul 118

(1) Serviciile publice de asistenţă socială organizate la nivelul municipiilor şi oraşelor, precum şi persoanele cu atribuţii de asistenţă socială din
aparatul propriu al consiliilor locale comunale îndeplinesc în domeniul protecţiei copilului următoarele atribuţii:
a) monitorizează şi analizează situaţia copiilor din unitatea administrativ-teritorială, precum şi modul de respectare a drepturilor copiilor,
asigurând centralizarea şi sintetizarea datelor şi informaţiilor relevante, în baza unei fişe de monitorizare aprobate prin ordin al ministrului
muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice;
b) realizează activitatea de prevenire a separării copilului de familia sa;
c) identifică şi evaluează situaţiile care impun acordarea de servicii şi/sau prestaţii pentru prevenirea separării copilului de familia sa;
d) elaborează documentaţia necesară pentru acordarea serviciilor şi/sau prestaţiilor şi acordă aceste servicii şi/sau prestaţii, în condiţiile legii;
e) asigură consilierea şi informarea familiilor cu copii în întreţinere asupra drepturilor şi obligaţiilor acestora, asupra drepturilor copilului şi
asupra serviciilor disponibile pe plan local;
f) asigură şi urmăresc aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a consumului de alcool şi droguri, de prevenire şi combatere a violenţei în
familie, precum şi a comportamentului delincvent;
g) vizitează, periodic, la domiciliu, familiile şi copiii care beneficiază de servicii şi prestaţii şi urmăresc modul de utilizare a prestaţiilor, precum
şi familiile care au în îngrijire copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate;
h) înaintează propuneri primarului, în cazul în care este necesară luarea unei măsuri de protecţie specială, în condiţiile legii;
i) urmăresc evoluţia dezvoltării copilului şi modul în care părinţii acestuia îşi exercită drepturile şi îşi îndeplinesc obligaţiile cu privire la copilul
care a beneficiat de o măsură de protecţie specială şi a fost reintegrat în familia sa;
j) colaborează cu direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în domeniul protecţiei copilului şi transmit acesteia toate datele şi
informaţiile solicitate din acest domeniu;
k) urmăresc punerea în aplicare a hotărârilor comisiei pentru protecţia copilului/instanţei de tutelă referitoare la prestarea acţiunilor sau lucrărilor
de interes local, prevăzute la art. 67 alin. (2).
(2) La nivelul sectoarelor municipiului Bucureşti, atribuţiile prevăzute la alin. (1) sunt exercitate de direcţia generală de asistenţă socială şi
protecţia copilului.
(3) Metodologia de lucru privind colaborarea dintre direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi serviciile publice de asistenţă
socială, precum şi modelul standard al documentelor elaborate de către acestea se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului
Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Articolul 119

(1) Pentru prevenirea separării copilului de părinţii săi, precum şi pentru realizarea protecţiei speciale a copilului separat, temporar sau definitiv,
de părinţii săi, se organizează şi funcţionează următoarele tipuri de servicii:
a) servicii de zi;
b) servicii de tip familial;
c) servicii de tip rezidenţial.
(2) Regulamentul-cadru pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin hotărâre a Guvernului**).Notă

──────────

**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.438/2004 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de
prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi a celor de protecţie specială a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor
săi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 24 septembrie 2004.
──────────

Articolul 120

(1) Serviciile de zi sunt acele servicii prin care se asigură menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor copilului şi ale părinţilor săi, pentru
depăşirea situaţiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa.
(2) Accesul la aceste servicii se realizează în baza planului de servicii sau, după caz, a planului individualizat de protecţie, în condiţiile prezentei
legi.

Articolul 121

Serviciile de tip familial sunt acele servicii prin care se asigură, la domiciliul unei persoane fizice sau familii, creşterea şi îngrijirea copilului
separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii în condiţiile prezentei legi a măsurii plasamentului.

Articolul 122

(1) Pot primi copii în plasament familiile şi persoanele care au vârsta de minimum 18 ani, au capacitate deplină de exerciţiu, domiciliul în
România şi care prezintă garanţii morale şi condiţii materiale necesare creşterii şi îngrijirii copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii
săi.
(2) La stabilirea măsurii de plasament la familii şi persoane, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului realizează demersuri
pentru identificarea membrilor familiei extinse alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în vederea consultării şi implicării lor în
stabilirea/revizuirea obiectivelor planului individualizat de protecţie.
(3) Activitatea persoanei atestate ca asistent maternal, în condiţiile legii, se desfăşoară în baza unui contract cu caracter special, aferent protecţiei
copilului, încheiat cu direcţia sau cu un organism privat acreditat, care are următoarele elemente caracteristice:
a) activitatea de creştere, îngrijire şi educare a copiilor aflaţi în plasament se desfăşoară la domiciliu;
b) programul de lucru este impus de nevoile copiilor;
c) planificarea timpului liber se face în funcţie de programul familiei şi al copiilor aflaţi în plasament;
d) în perioada efectuării concediului legal de odihnă asigură continuitatea activităţii desfăşurate, cu excepţia cazului în care separarea, în această
perioadă, de copilul aflat în plasament în familia sa este autorizată de direcţie.
(4) Contractul individual de muncă se încheie la data emiterii dispoziţiei directorului de stabilire a măsurii plasamentului în regim de urgenţă sau
a hotărârii comisiei pentru protecţia copilului/instanţei cu privire la stabilirea măsurii plasamentului.
(5) Condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor
Copilului şi Adopţie.
----------
Alin. (5) al art. 122 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 15 octombrie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 octombrie 2014.

Articolul 123

(1) Serviciile de tip rezidenţial sunt acele servicii prin care se asigură protecţia, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de
părinţii săi, ca urmare a stabilirii în condiţiile prezentei legi a măsurii plasamentului.
(2) Din categoria serviciilor de tip rezidenţial fac parte toate serviciile care asigură găzduire pe o perioadă mai mare de 24 de ore.
(3) Sunt considerate servicii de tip rezidenţial şi centrele maternale.
(4) Serviciile de tip rezidenţial care aparţin autorităţilor administraţiei publice se organizează numai în structura direcţiei generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului, în regim de componente funcţionale ale acestora, fără personalitate juridică.
(5) Serviciile de tip rezidenţial se organizează pe model familial şi pot avea caracter specializat în funcţie de nevoile copiilor plasaţi.

Articolul 124

(1) Pentru asigurarea prevenirii separării copilului de părinţii lui, consiliile locale ale municipiilor, oraşelor, comunelor şi sectoarelor
municipiului Bucureşti au obligaţia să organizeze, în mod autonom sau prin asociere, servicii de zi, potrivit nevoilor identificate în comunitatea
respectivă.
(2) În situaţia în care consiliul local nu identifică resurse financiare şi umane suficiente pentru a organiza serviciile prevăzute la alin. (1), la
cererea acestuia, consiliul judeţean va asigura finanţarea necesară înfiinţării acestor servicii. Consiliul local asigură finanţarea cu până la 50% a
cheltuielilor de funcţionare a acestor servicii, cota-parte şi cuantumul total al acestor cheltuieli fiind stabilite anual prin hotărâre a consiliului
judeţean.

Articolul 125

Pentru asigurarea protecţiei speciale a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi, consiliul judeţean şi, respectiv, consiliul
local al sectorului municipiului Bucureşti au obligaţia să organizeze, în mod autonom sau prin asociere, servicii de tip familial şi de tip
rezidenţial, potrivit nevoilor identificate la nivelul unităţii lor administrativ-teritoriale. În funcţie de nevoile evaluate ale copiilor plasaţi, consiliul
judeţean poate organiza şi dezvolta şi servicii de zi.

Capitolul VIII Organisme private

Articolul 126

(1) Organismele private care pot desfăşura activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului şi al protecţiei speciale a acestuia sunt persoane
juridice de drept privat, fără scop patrimonial, constituite şi acreditate în condiţiile legii.
(2) În desfăşurarea activităţilor prevăzute la alin. (1), organismele private acreditate se supun regimului de drept public prevăzut de prezenta
lege, precum şi de reglementările prin care aceasta este pusă în executare.
(3) Organismele private care organizează şi dezvoltă servicii de prevenire a separării copilului de familia sa, precum şi servicii de protecţie
specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi au obligaţia de a notifica direcţiei generale de asistenţă socială şi
protecţia copilului data începerii funcţionării efective a acestora şi de a permite accesul specialiştilor direcţiei în spaţiile în care se furnizează
serviciile.
(4) Organismele private acreditate pot încheia convenţii de colaborare cu direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului şi/sau cu
serviciile publice de asistenţă socială sau pot contracta servicii destinate prevenirii separării copilului de părinţii săi, precum şi protecţiei speciale
a copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, în condiţiile legii.

Capitolul IX Finanţarea sistemului de protecţie a copilului

Articolul 127

(1) Prevenirea separării copilului de familia sa, precum şi protecţia specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi se
finanţează din următoarele surse:
a) bugetul de stat - în limita sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat aprobate cu această destinaţie prin legile bugetare anuale,
repartizate pe judeţe, potrivit propunerilor formulate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, pe baza
standardelor de cost pentru serviciile sociale, aprobate prin hotărâre a Guvernului;
b) bugetul judeţului, respectiv al sectorului municipiului Bucureşti - în completarea cuantumului prevăzut la lit. a), pentru acoperirea
cheltuielilor de organizare şi funcţionare a serviciilor, din venituri proprii sau din sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru
echilibrarea bugetelor locale;
c) bugetul local al comunelor, oraşelor şi municipiilor;
d) donaţii, sponsorizări şi alte forme private de contribuţii băneşti, permise de lege.
(2) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice poate finanţa programe de interes naţional pentru protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, din fonduri alocate de la bugetul de stat cu această destinaţie, din fonduri externe rambursabile şi
nerambursabile, precum şi din alte surse, în condiţiile legii.

Articolul 128

(1) Pentru fiecare copil faţă de care s-a luat măsura plasamentului la o familie, persoană, asistent maternal, într-un serviciu de tip rezidenţial al
unui organism privat acreditat sau s-a instituit tutela, în condiţiile legii, se acordă o alocaţie lunară de plasament, raportată la indicatorul social de
referinţă, în cuantum de 1,20 ISR*).
----------
Alin. (1) al art. 128 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 15 octombrie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 octombrie 2014.
(2) Alocaţia prevăzută la alin. (1) se plăteşte persoanei, asistentului maternal, reprezentantului familiei, al organismului privat acreditat care a
luat în plasament copilul sau tutorelui şi este destinată asigurării drepturilor prevăzute la art. 129 alin. (1).
----------
Alin. (2) al art. 128 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 15 octombrie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 octombrie 2014.
(3) Alocaţia de plasament se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
(4) Pentru copiii pentru care s-a stabilit măsura plasamentului sau s-a instituit tutela, stabilirea dreptului la alocaţie prevăzută la alin. (1) se face
începând cu luna următoare celei în care a fost emisă dispoziţia conducătorului direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau
hotărârea comisiei pentru protecţia copilului sau a instanţei de judecată, după caz.
(5) Procedura de stabilire şi de plată a alocaţiei prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi
persoanelor vârstnice.
(6) În vederea urmăririi modului de utilizare a alocaţiei prevăzute la alin. (1), direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului sau,
după caz, organismele private autorizate transmit rapoartele prevăzute la art. 73 alin. (2) şi agenţiei pentru plăţi şi inspecţie socială a judeţului,
respectiv a municipiului Bucureşti.
----------
Alin. (6) al art. 128 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 15 octombrie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 octombrie 2014.

Articolul 129

(1) Copiii şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, precum şi mamele protejate în centre maternale au dreptul la hrană,
îmbrăcăminte, încălţăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite/manuale, jucării, transport, materiale cultural-sportive, precum şi sume de bani
pentru nevoi personale.
(2) Necesarul de îmbrăcăminte, încălţăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite/manuale, jucării, materiale cultural-sportive se stabileşte în
funcţie de vârsta şi nevoile copilului, prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti sau,
după caz, a organului de conducere al organismului privat acreditat.
(3) În cazul copiilor cu handicap, infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA, cuantumul sumelor necesare acordării drepturilor prevăzute la alin. (1)
se majorează cu 50% în raport cu sumele acordate.
(4) Copiii şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, precum şi mamele protejate în centre maternale au dreptul, la ieşirea
din sistemul de protecţie specială, la o indemnizaţie care se acordă o singură dată, egală cu valoarea salariului de bază minim brut pe ţară,
garantat în plată, stabilit potrivit legii. Indemnizaţia se acordă, la ieşirea din sistemul de protecţie specială, şi copiilor pentru care s-a pronunţat o
hotărâre definitivă de încuviinţare a adopţiei.
----------
Alin. (4) al art. 129 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 15 octombrie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 octombrie 2014.
(5) Cuantumul limitelor minime de cheltuieli aferente drepturilor prevăzute la alin. (1), respectiv dreptul la îmbrăcăminte, încălţăminte, materiale
igienico-sanitare, rechizite/manuale, jucării, transport, materiale cultural-sportive, precum şi sumele de bani pentru nevoi personale, pentru copiii
şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială într-un serviciu public de tip rezidenţial, precum şi pentru mamele protejate în
centre maternale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
----------
Alin. (5) al art. 129 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 15 octombrie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 octombrie 2014.
(6) Cuantumul alocaţiei de hrană pentru copiii din serviciile de zi publice şi pentru copiii şi tinerii pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie
specială într-un serviciu public de tip rezidenţial, precum şi pentru mamele protejate în centre maternale se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
Cuantumul alocaţiei de hrană pentru copiii din serviciile de zi este aplicabil şi copiilor din creşe şi alte unităţi de educaţie timpurie.
----------
Alin. (6) al art. 129 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 15 octombrie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 octombrie 2014.
(7) Cuantumul limitelor minime de cheltuieli stabilite în condiţiile alin. (5) şi cuantumul alocaţiei de hrană stabilit în condiţiile alin. (6) sunt
aplicabile şi în cazul copiilor şi tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale, şcolarizaţi în unităţile de învăţământ special sau de masă, inclusiv celor
şcolarizaţi în alt judeţ decât cel de domiciliu, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011
, cu modificările şi completările ulterioare.
----------
Alin. (7) al art. 129 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 15 octombrie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 octombrie 2014.
(8) Alocaţia de hrană pentru copiii din serviciile de zi organizate de organismele private acreditate se stabileşte cel puţin la acelaşi nivel cu cel
prevăzut pentru copiii din serviciile de zi publice.
----------
Alin. (8) al art. 129 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 15 octombrie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 octombrie 2014.
(9) În limita bugetelor aprobate, consiliile judeţene, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti sau, după caz, consiliile locale ale
municipiilor, oraşelor şi comunelor pot aproba, prin hotărâre, la propunerea direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului,
respectiv a serviciilor publice de asistenţă socială, un cuantum mai mare al limitelor minime de cheltuieli, respectiv al cuantumului alocaţiei de
hrană aferente drepturilor stabilite conform prevederilor alin. (5) şi (6).
----------
Alin. (9) al art. 129 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 65 din 15 octombrie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 octombrie 2014.

Articolul 130

(1) Primarii acordă prestaţii financiare excepţionale, în situaţia în care familia care îngrijeşte copilul se confruntă temporar cu probleme
financiare determinate de o situaţie excepţională şi care pune în pericol dezvoltarea armonioasă a copilului.
(2) Prestaţiile excepţionale se acordă cu prioritate copiilor ale căror familii nu au posibilitatea sau capacitatea de a acorda copilului îngrijirea
corespunzătoare ori ca urmare a necesităţii suportării unor cheltuieli particulare destinate menţinerii legăturii copilului cu familia sa.
(3) În funcţie de fiecare caz în parte, primarul decide, prin dispoziţie, cu privire la acordarea prestaţiei financiare excepţionale şi cuantumul
acesteia.

Articolul 131

Cuantumul maxim, precum şi condiţiile de acordare a prestaţiilor financiare excepţionale se stabilesc prin hotărâre a consiliului local.

Articolul 132

Prestaţiile financiare excepţionale pot fi acordate şi sub formă de prestaţii în natură, pe baza dispoziţiei primarului, constând, în principal, în
alimente, îmbrăcăminte, manuale şi rechizite sau echipamente şcolare, suportarea cheltuielilor legate de transport, procurarea de proteze,
medicamente şi alte accesorii medicale.
Capitolul X Reguli speciale de procedură

Articolul 133

(1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul
copilului.
(2) Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competenţa revine tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială a fost găsit copilul.

Articolul 134

(1) Cauzele prevăzute la art. 133 se soluţionează în regim de urgenţă, cu citarea reprezentantului legal al copilului, a direcţiei generale de
asistenţă socială şi protecţia copilului şi cu participarea obligatorie a procurorului.
(2) Audierea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie şi se face cu respectarea prevederilor art. 29, cu excepţia cauzelor care
privesc stabilirea unei măsuri de protecţie specială pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat şi supus oricărei forme de violenţă asupra copilului;
în acest caz, audierea copilului se face cu respectarea prevederilor art. 101 alin. (3).
(3) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.
(4) Părţile sunt legal citate dacă citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării.
(5) Ordonanţa preşedinţială de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană, familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip
rezidenţial, licenţiat în condiţiile legii, este dată în aceeaşi zi, instanţa pronunţându-se asupra măsurii solicitate pe baza cererii şi actelor depuse,
fără concluziile părţilor.

Articolul 135

(1) Hotărârile prin care se soluţionează fondul cauzei se pronunţă în ziua în care au luat sfârşit dezbaterile.
(2) În situaţii deosebite, pronunţarea poate fi amânată cel mult două zile.

Articolul 136
(1) Hotărârea instanţei de fond este executorie şi definitivă.
(2) Hotărârea se redactează şi se comunică părţilor în termen de cel mult 10 zile de la pronunţare.

Articolul 137

Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.

Articolul 138

Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială se completează în
mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă.

Articolul 139

În toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul copilului sau în a
cărei rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul întocmeşte şi prezintă instanţei raportul referitor la copil, care va cuprinde date privind:
a) personalitatea, starea fizică şi mentală a copilului;
b) antecedentele sociomedicale şi educaţionale ale copilului;
c) condiţiile în care copilul a fost crescut şi în care a trăit;
d) propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidenţial în care ar putea fi plasat copilul;
e) orice alte date referitoare la creşterea şi educarea copilului, care pot servi soluţionării cauzei.

Articolul 140

Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbru judiciar.

Capitolul XI Răspunderi şi sancţiuni

Articolul 141

(1) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 41 alin. (2), art. 52 alin. (4) şi art. 96 constituie abatere disciplinară gravă şi se sancţionează
potrivit legii.
(2) Nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 41 alin. (3), art. 91 alin. (3) teza întâi şi art. 118 alin. (1) lit. a) constituie abatere disciplinară.

Articolul 142

(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:
a) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 10 alin. (1);
b) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 10 alin. (2);
c) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 11 alin. (1) şi (3);
d) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 12 alin. (1);
e) necomunicarea de către organele de poliţie a rezultatelor verificărilor specifice privind identitatea mamei, în conformitate cu prevederile art.
12 alin. (3);
f) neefectuarea de către serviciul public de asistenţă socială a declaraţiei de înregistrare a naşterii, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (6);
g) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 12 alin. (7);
h) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 14 alin. (1);
i) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 16 şi la art. 23 alin. (3);
j) nerespectarea prevederilor art. 27 alin. (2)-(4) şi ale art. 87;
k) nerespectarea prevederilor art. 40 alin. (1) şi (4);
l) nerespectarea prevederilor art. 52 alin. (2);
m) nerespectarea prevederilor art. 74;
n) nerespectarea prevederilor art. 84 alin. (3);
o) nerespectarea prevederilor art. 91 alin. (2);
p) nerespectarea prevederilor art. 97;
r) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 98 lit. a);
s) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 102;
ş) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 104 alin. (1);
t) nerespectarea prevederilor art. 118 alin. (1) lit. c)-k);
ţ) nerespectarea prevederilor art. 127 alin. (1) lit. b).
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la lit. a), c), g), h), i), k), m), n), o), r), s) şi ş);
b) cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, cele prevăzute la lit. f) şi l);
c) cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei, cele prevăzute la lit. b), d), p) şi ţ);
d) cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, cele prevăzute la lit. e), j) şi t).
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunii se fac de către ofiţerii şi agenţii de poliţie, în cazul contravenţiilor prevăzute la alin. (1) lit.
i), j), o) şi p), precum şi de persoane anume desemnate dintre cele cu atribuţii de control din:
a) Ministerul Sănătăţii, pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), c) şi d);
b) Ministerul Afacerilor Interne sau structurile subordonate acestuia, după caz, pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi e);
c) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. h), k), m), n), r), s), ş),
t) şi ţ);
d) Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru contravenţia prevăzută la alin. (1) lit. l);
e) consiliul judeţean, respectiv consiliul local al sectorului municipiului Bucureşti, pentru contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. f) şi g).

Articolul 143

Contravenţiilor prevăzute la art. 142 le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

Capitolul XII Dispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 144
În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va reevalua împrejurările
care au stat la baza măsurilor de protecţie dispuse de comisia pentru protecţia copilului şi, după caz, va solicita instituirea tutelei sau stabilirea
unei măsuri de protecţie specială, în condiţiile prezentei legi.

Articolul 145

Centrele de plasament, centrele de primire în regim de urgenţă şi centrele maternale organizate în structura fostelor servicii publice specializate
pentru protecţia copilului se reorganizează prin hotărârea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectoarelor municipiului Bucureşti
în structura direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al
sectoarelor municipiului Bucureşti, în regim de componente funcţionale ale acestora, fără personalitate juridică.

Articolul 146

(1) Serviciile de zi destinate prevenirii situaţiilor ce pun în pericol securitatea şi dezvoltarea copilului, înfiinţate de consiliile judeţene, precum şi
personalul care deserveşte aceste servicii se transferă consiliilor locale pe teritoriul cărora acestea funcţionează.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) serviciile de zi specializate pentru copilul abuzat, neglijat, exploatat şi supus oricărei forme de
violenţă, care se consideră de interes judeţean.
(3) În situaţia în care serviciile prevăzute la alin. (1) fac parte dintr-un complex de servicii care are ca obiect de activitate şi protecţia copilului în
regim rezidenţial, respectiv centru de plasament, centru de primire în regim de urgenţă sau centru maternal, transferul se realizează numai dacă
este posibilă separarea patrimoniului şi a personalului.
(4) Consiliile locale au obligaţia să păstreze destinaţia şi structura de personal a serviciilor preluate.
(5) Transferul prevăzut la alin. (1) se realizează pe bază de protocol încheiat între consiliul judeţean şi consiliul local.

Articolul 147

Personalul didactic şi didactic auxiliar, transferat potrivit art. 46 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului
aflat în dificultate, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care la data intrării în vigoare a prezentei legi este încadrat cu acest
statut în cadrul serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului, îşi păstrează statutul.

Articolul 148

În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului
Bucureşti, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice au
obligaţia să desemneze persoanele dintre cele cu atribuţii de control, care vor constata contravenţiile şi vor aplica sancţiunile menţionate în
prezentul capitol.

Articolul 149

(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:

a) art. 88 din Codul familiei;
b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 276 din 24 iulie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia art. 20;
c) Hotărârea Guvernului nr. 604/1997 privind criteriile şi procedurile de autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul
protecţiei copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 16 octombrie 1997;
d) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2001 privind reorganizarea comisiei pentru protecţia copilului, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 643 din 15 octombrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 71/2002;
e) lit. A a alin. (2) al art. 3 din Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului public de asistenţă socială, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 90/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003, cu modificările ulterioare.
(2) Se modifică în mod corespunzător dispoziţiile referitoare la înregistrarea naşterii copilului abandonat de mamă în spital, cuprinse în Legea nr.
119/1996 cu privire la actele de stare civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 11 noiembrie 1996, cu modificările
şi completările ulterioare*).Notă

──────────

*) Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 18 mai 2012,
ulterior fiind modificată şi completată prin Legea nr. 213/2013.

──────────
(3) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice alte dispoziţii contrare.

Articolul 150

(1) Formarea iniţială în domeniul protecţiei drepturilor copilului este obligatorie pentru toate categoriile profesionale din sistem şi pentru cei care
au atribuţii decizionale privitoare la copil.
(2) Educaţia permanentă şi formarea profesională continuă în domeniul protecţiei speciale a copilului se asigură pentru toate categoriile
profesionale din sistem.
(3) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice împreună cu Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Sănătăţii,
precum şi, după caz, cu celelalte instituţii publice şi private interesate vor asigura formarea iniţială şi continuă a personalului care, în exercitarea
sarcinilor ce îi revin, intră în contact cu domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului.

Articolul 151

(1) La angajarea personalului de educaţie, protecţie şi îngrijire din cadrul instituţiilor publice şi private, care, prin natura profesiei, intră în
contact cu copilul, se va prezenta în mod obligatoriu şi o expertiză neuropsihiatrică.
(2) Anual personalul prevăzut la alin. (1) este evaluat din punct de vedere psihologic.
(3) Rapoartele privind expertizele neuropsihiatrice, precum şi rapoartele de evaluare psihologică se păstrează conform legii la dosarul personal al
salariatului.

Articolul 152

(1) Regulamentele proprii ale persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de protecţie a copilului vor specifica expres regulile stabilite pentru a
asigura exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor pe care le au copiii, în conformitate cu vârsta, sănătatea şi gradul de maturitate al
acestora.
(2) Aceste regulamente vor fi expuse într-un loc vizibil, astfel încât să permită accesul copiilor şi informarea lor adecvată.

Articolul 153

Prevederile prezentei legi se completează cu alte reglementări care se referă la drepturile copilului, inclusiv cu prevederile cuprinse în
convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte.

Articolul 154

Elaborarea proiectelor de acte normative care fac referire la oricare dintre drepturile copilului prevăzute de prezenta lege se realizează
obligatoriu cu avizul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.

Articolul 155

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu excepţia prevederilor art. 19 alin. (3)*), art. 84 alin. (2)**), art. 104 alin. (2)***), art. 105
alin. (5)****), art. 107 alin. (2)*****) care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea
I.Notă

──────────

*) Art. 24 alin. (3), fost art. 19 alin. (3).

**) Art. 88 alin. (2), fost art. 84 alin. (2).

***) Art. 115 alin. (2), fost art. 104 alin. (2).

****) Art. 116 alin. (5), fost art. 105 alin. (5).
*****) Art. 119 alin. (2), fost art. 107 alin. (2).

──────────
(2) Procedura de întoarcere a copiilor în ţară, de identificare a părinţilor sau a altor reprezentanţi legali ai copiilor, modul de avansare a
cheltuielilor ocazionate de întoarcerea în ţară a acestora, precum şi serviciile de protecţie specială, publice sau private, competente să asigure
protecţia în regim de urgenţă a copiilor aflaţi în străinătate, care, din orice motive, nu sunt însoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori
nu se găsesc sub supravegherea legală a unor persoane din străinătate, prevăzută la art. 24 alin. (3), se elaborează de către Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Copilului şi Adopţie******).Notă

──────────

******) La data de 1 ianuarie 2005 sintagma "Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie" s-a înlocuit cu sintagma "Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului", prin Legea nr. 275/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001
privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din
23 iunie 2004.

──────────
(3) Organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului, prevăzută la art. 115 alin. (2), se elaborează de către
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie******).Notă

──────────

******) La data de 1 ianuarie 2005 sintagma "Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie" s-a înlocuit cu sintagma "Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului", prin Legea nr. 275/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001
privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din
23 iunie 2004.

──────────
(4) Regulamentul-cadru pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor prevăzute la art. 119 alin. (2) se elaborează de către Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Copilului şi Adopţie******).Notă

──────────

******) La data de 1 ianuarie 2005 sintagma "Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie" s-a înlocuit cu sintagma "Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului", prin Legea nr. 275/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001
privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din
23 iunie 2004.

──────────
(5) Tipurile de servicii specializate, prevăzute la art. 88 alin. (2), ce se asigură pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care
săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate, precum şi standardele referitoare la
modalitatea de asigurare a acestor servicii se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie******) în
colaborare cu Ministerul Justiţiei.Notă

──────────

******) La data de 1 ianuarie 2005 sintagma "Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie" s-a înlocuit cu sintagma "Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului ", prin Legea nr. 275/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2001
privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din
23 iunie 2004.

──────────
(6) Atribuţiile şi Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, prevăzute la art.
116 alin. (5), se elaborează de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.Notă

──────────
NOTĂ:

Reproducem mai jos prevederile art. II-IV din Legea nr. 257/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 272/2004 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii
proprii ale legii modificatoare:

"Art. II. - Hotărârile Guvernului prevăzute la art. 12^1*******), art. 87^1 alin. (2)********), art. 97^4*********) şi art. 106 alin.
(3)**********) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare, precum şi cu
modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se adoptă în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

----------

Ulterior, prin art. I pct. 70 din Legea nr. 257/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 30 septembrie 2013, sintagma "Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Drepturilor Copilului" s-a înlocuit cu sintagma "Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice".

*******) Art. 12^1 a devenit, prin renumerotare, art. 15.

********) Art. 87^1 alin. (2) a devenit, prin renumerotare, art. 92 alin. (2).

*********) Art. 97^4 a devenit, prin renumerotare, art. 107.

**********) Art. 106 alin. (3) a devenit, prin renumerotare, art. 118 alin. (3).
Art. III. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii şi tinerii ocrotiţi
de serviciile publice specializate pentru protecţia copilului, mamele protejate în centre maternale, precum şi copiii încredinţaţi sau daţi în
plasament la asistenţi maternali profesionişti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificările şi
completările ulterioare, cu excepţia art. 2 alin. (1).
Art. IV. - Până la aprobarea legii privind organizarea şi funcţionarea instanţei de tutelă, atribuţiile ce-i revin potrivit prezentei legi sunt
îndeplinite de către instanţa judecătorească."

LEGE nr. 273 din 21 iunie 2004 (*republicată*)privind procedura adopţiei*)

EMITENT  PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 739 din 23 septembrie 2016

Notă

──────────

*) Republicată în temeiul dispoziţiilor art. X din Legea nr. 57/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura
adopţiei, precum şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 14 aprilie 2016, dându-se textelor o
nouă numerotare.

Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 19 aprilie 2012 şi a
mai fost modificată şi completată prin:

- Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificările şi completările ulterioare;

- Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare.

──────────Capitolul I Dispoziţii generale

Articolul 1Următoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adopţiei:
a) principiul interesului superior al copilului;
b) principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial;
c) principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică;
 d) principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate;
e) principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei;
f) principiul garantării confidenţialităţii în ceea ce priveşte datele de identificare ale adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum
şi în ceea ce priveşte identitatea părinţilor fireşti.
Articolul 2În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) adoptat - persoana care a fost sau urmează să fie adoptată, în condiţiile prezentei legi;
b) adoptator - persoana care a adoptat sau doreşte să adopte, în condiţiile prezentei legi;
c) adopţie internă - adopţia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au reşedinţa obişnuită în România;
d) adopţie internaţională - adopţia în care adoptatorul sau familia adoptatoare şi copilul ce urmează să fie adoptat au reşedinţa obişnuită în state
diferite, iar, în urma încuviinţării adopţiei, copilul urmează să aibă aceeaşi reşedinţă obişnuită cu cea a adoptatorului;
e) atestat - documentul eliberat, în condiţiile prezentei legi, care certifică existenţa abilităţilor parentale ale solicitantului, precum şi îndeplinirea
garanţiilor morale şi condiţiilor materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului;
f) Convenţia de la Haga - Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993 şi
ratificată de România prin Legea nr. 84/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994, cu
modificările ulterioare;
g) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, în condiţiile legii;
h) direcţia - direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, instituţie publică, cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea
consiliilor judeţene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în condiţiile legii;
i) familie adoptatoare - soţul şi soţia care au adoptat sau doresc să adopte, în condiţiile prezentei legi;
j) familie - părinţii şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora;
k) familie extinsă - rudele copilului până la gradul al patrulea inclusiv;
l) familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, care, în condiţiile legii, asigură creşterea şi îngrijirea copilului;
m) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie -A.N.P.D.C.A.**) - organ de specialitate al administraţiei publice
centrale, cu personalitate juridică, înfiinţat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adopţii***), cu atribuţii de supraveghere şi coordonare
a activităţilor referitoare la adopţie; Notă

──────────

**) A se vedea art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei
publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 21
martie 2014, aprobată prin Legea nr. 145/2015.
***) Comitetul Român pentru Adopţii a fost înfiinţat prin art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic
al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, cu modificările ulterioare, abrogată prin Legea nr. 273/2004. În anul 2004, prin Legea
nr. 273/2004, la art. 3 lit. m) era definit termenul Oficiu - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică,
înfiinţat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adopţii. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2014 privind adoptarea unor
măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată prin Legea
nr. 145/2015, se înfiinţează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, prin preluarea activităţii din domeniul
protecţiei copilului de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi din domeniul adopţiilor de la Oficiul Român
pentru Adopţii.

n) părinte firesc - persoana faţă de care copilul are stabilită filiaţia firească, în condiţiile legii;
o) planul individualizat de protecţie - documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi măsurilor de protecţie specială a
copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu
familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;
p) stat primitor - statul în care are reşedinţa obişnuită adoptatorul sau familia adoptatoare, în cazul adopţiei internaţionale, şi în care se
deplasează adoptatul în urma încuviinţării adopţiei.
Articolul 3În înţelesul prezentei legi, prin reşedinţă obişnuită în România a adoptatorului/familiei adoptatoare se înţelege situaţia:
a) cetăţenilor români sau cetăţenilor români cu multiplă cetăţenie, după caz, care au domiciliul în România, care au locuit efectiv şi continuu pe
teritoriul României în ultimele 6 luni anterioare depunerii cererii de atestare; la stabilirea continuităţii nu sunt considerate întreruperi absenţele
temporare care nu depăşesc 3 luni şi nici cele determinate de şederea pe teritoriul altui stat ca urmare a existenţei unor contracte de muncă
impuse de derularea unor activităţi desfăşurate în interesul statului român, precum şi ca urmare a unor obligaţii internaţionale asumate de
România;
b) cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic European sau străinilor care au drept de rezidenţă permanentă ori, după
caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României.
Articolul 4În înţelesul prezentei legi, prin reşedinţă obişnuită în România a copilului se înţelege situaţia:
a) copiilor cetăţeni români cu domiciliul în România care au locuit efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare
introducerii cererii de încuviinţare a adopţiei;
b) copiilor cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene şi ai statelor membre ale Spaţiului Economic European sau străini care au drept de
rezidenţă permanentă ori, după caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României şi care au locuit în mod efectiv şi continuu pe teritoriul
României în ultimele 12 luni anterioare introducerii cererii de încuviinţare a adopţiei.
Articolul 5Pe tot parcursul procedurii de adopţie direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul este obligată să ofere copilului informaţii
şi explicaţii clare şi complete, potrivit vârstei şi gradului său de maturitate, referitoare la etapele şi durata procesului de adopţie, la efectele
acesteia, precum şi la adoptator sau familia adoptatoare şi rudele acestora.
Capitolul II Condiţii de fond şi condiţii vizând exprimarea consimţământului la adopţie
Articolul 6 (1) Două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan şi nici succesiv, cu excepţia cazului în care sunt soţ şi soţie.
(2) Cu toate acestea, o nouă adopţie poate fi încuviinţată atunci când: a) adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat; în acest caz, adopţia
anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii; b) adopţia anterioară a
încetat din orice alt motiv; c) copilul adoptat are un singur părinte, necăsătorit, iar acesta se află într-o relaţie stabilă şi convieţuieşte cu o
persoană de sex opus, necăsătorită, care nu este rudă cu acesta până la gradul al patrulea, şi declară prin act autentic notarial că noul adoptator a
participat direct şi nemijlocit la creşterea şi îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) lit. c), dispoziţiile legale privitoare la adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, precum şi
cele privitoare la nume, domiciliu, drepturile şi obligaţiile dintre părinţi şi copii, exercitarea autorităţii părinteşti, drepturile succesorale, actele de
identitate aplicabile pentru copilul născut în afara căsătoriei cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi se aplică în mod corespunzător.
(4) Ori de câte ori prin prezenta lege sau prin alte dispoziţii legale se face trimitere la situaţia copilului adoptat de către soţul părintelui firesc sau
adoptiv, trimiterea se consideră a fi făcută şi la situaţia prevăzută la alin. (2) lit. c).
(5) Condiţia vizând existenţa relaţiei stabile şi a convieţuirii se verifică de către instanţa judecătorească învestită cu judecarea cererii privind
încuviinţarea adopţiei şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
Articolul 7 (1) Persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum
şi pentru infracţiunea de pornografie infantilă şi infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori nu poate adopta.
(2) Persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti nu poate
adopta.
(3) Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una
dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).
(4) Copilul din afara căsătoriei, recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi copilul a cărui paternitate a fost stabilită prin hotărâre
judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii,
pot fi adoptaţi de către soţia tatălui numai dacă filiaţia este confirmată prin rezultatul expertizei realizate prin metoda serologică ADN.
(5) În cazul adopţiei copilului de către soţia celui care a recunoscut copilul născut în afara căsătoriei, instanţa judecătorească va admite cererea
de încuviinţare a adopţiei numai dacă paternitatea este confirmată prin rezultatul expertizei filiaţiei prevăzute la alin. (4). Cheltuielile determinate
de efectuarea expertizei sunt suportate de către adoptator. În situaţia în care adoptatorul nu dispune de resursele financiare necesare, acestea vor
fi suportate din bugetul de stat.
Articolul 8 (1) Instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului dacă
se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să îşi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia
este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia dată în condiţiile legii, cu motivarea expresă a hotărârii în această
privinţă.
(2) Se poate considera refuz abuziv de a consimţi la adopţie şi situaţia în care, deşi legal citaţi, părinţii fireşti sau, după caz, tutorele nu se
prezintă la două termene consecutive fixate pentru exprimarea consimţământului.
(3) Consimţământul la adopţie nu poate fi exprimat în locul părinţilor fireşti/tutorelui copilului de către curator, mandatar sau o altă persoană
împuternicită în acest sens.
(4) În mod excepţional, în situaţia în care unul dintre părinţii fireşti, deşi au fost realizate demersuri suficiente, nu a putut fi găsit pentru
exprimarea consimţământului, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător. Când ambii părinţi se află în această situaţie, adopţia se poate
încheia fără consimţământul lor.
(5) Instanţa poate încuviinţa luarea consimţământului la locuinţa celui chemat să exprime consimţământul, printr-un judecător delegat, dacă
partea, din motive temeinice, este împiedicată să se prezinte în faţa instanţei.
(6) Persoana care locuieşte în circumscripţia altei instanţe, în cazul prevăzut la alin. (5), îşi exprimă consimţământul prin comisie rogatorie.
Articolul 9Părinţii fireşti ai copilului sau, după caz, tutorele acestuia trebuie să consimtă la adopţie în mod liber şi necondiţionat, numai după ce
li s-au explicat, într-un limbaj accesibil, consecinţele exprimării consimţământului şi asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului cu
familia sa de origine, ca urmare a încuviinţării adopţiei. Obligaţia de a asigura consilierea şi informarea înaintea exprimării consimţământului la
adopţie îi revine direcţiei în a cărei rază teritorială locuiesc în fapt părinţii fireşti sau, după caz, tutorele, direcţia realizând şi un raport în acest
sens. Raportul se comunică direcţiei de la domiciliul copilului, în termen de 15 zile lucrătoare de la solicitarea acesteia.
Articolul 10În situaţia prevăzută la art. 8 alin. (4), direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul are obligaţia întocmirii unui raport cu
privire la îndeplinirea demersurilor pentru găsirea părinţilor fireşti. Raportul se anexează cererii de deschidere a procedurii adopţiei.
Articolul 11Nu poate fi adoptat copilul ai cărui părinţi fireşti nu au împlinit 14 ani.
Articolul 12Părintele minor care a împlinit 14 ani îşi exprimă consimţământul asistat de către ocrotitorul său legal.
Articolul 13 (1) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale, precum şi condiţiile materiale necesare creşterii,
educării şi dezvoltării armonioase a copilului.
(2) Îndeplinirea garanţiilor şi condiţiilor prevăzute la alin. (1), precum şi existenţa abilităţilor parentale se certifică de către autorităţile
competente prin eliberarea atestatului prevăzut la art. 18 alin. (5), cu ocazia evaluării realizate potrivit prevederilor prezentei legi.
Articolul 14 (1) Consimţământul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de
deschidere a procedurii adopţiei.
(2) În cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui său, consimţământul părintelui firesc se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu
soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
(3) Odată cu solicitarea consimţământului prevăzut la alin. (1) şi (2), instanţa solicită direcţiei raportul de consiliere şi informare care confirmă
îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 9.
Articolul 15 (1) Consimţământul la adopţie al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dă în faţa instanţei judecătoreşti, în faza încuviinţării
adopţiei.
(2) Adopţia nu va putea fi încuviinţată fără consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.
 (3) Anterior exprimării consimţământului, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfătui şi
informa pe acesta, ţinând seama de vârsta şi de maturitatea sa, în special asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimţământului său la adopţie, şi
va întocmi un raport în acest sens.
Articolul 16Consimţământul adoptatorului sau familiei adoptatoare se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de
încuviinţare a adopţiei.
Articolul 17În cazul adopţiei persoanei care a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, consimţământul adoptatorului sau familiei adoptatoare,
precum şi cel al adoptatului se exprimă în faţa instanţei judecătoreşti. Consimţământul părinţilor fireşti nu este necesar.
Capitolul III Procedura adopţiei interne
Secţiunea 1 Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare în vederea obţinerii atestatului
Articolul 18 (1) Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare reprezintă procesul prin care se realizează identificarea abilităţilor parentale,
se analizează îndeplinirea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare, precum şi pregătirea acestora
pentru asumarea, în cunoştinţă de cauză, a rolului de părinte.
(2) Odată cu evaluarea prevăzută la alin. (1) vor fi analizate şi caracteristicile psihologice, sociale şi medicale ale celorlalţi membri ai familiei
sau altor persoane care locuiesc împreună cu solicitantul, precum şi opinia acestora cu privire la adopţie.
(3) Evaluarea se realizează pe baza solicitării adoptatorului sau familiei adoptatoare de către direcţia de la domiciliul acestora sau de către
organismele private autorizate să desfăşoare activităţi în cadrul procedurii adopţiei interne şi trebuie să aibă în vedere:
a) personalitatea şi starea sănătăţii adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaţa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea de creştere şi educare a
unui copil;
b) situaţia economică a persoanei/familiei, analizată din perspectiva surselor de venit, a continuităţii acestora, precum şi a cheltuielilor
persoanei/familiei;
c) motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreşte să adopte;
d) motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei 2 soţi solicită să adopte un copil, celălalt soţ nu se asociază la cerere;
e) impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.
(4) Organismele private autorizate să desfăşoare activităţi în cadrul procedurii adopţiei interne, prevăzute la alin. (3), au obligaţia de a încheia
protocol de colaborare cu direcţia în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea.
(5) În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, direcţia în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul adoptatorul sau familia adoptatoare eliberează
atestatul de persoană sau familie aptă să adopte, care se constituie ca anexă la dispoziţia directorului general/executiv al direcţiei. În situaţia în
care soţii familiei adoptatoare şi-au stabilit domicilii diferite, atestatul se eliberează de către direcţia de la domiciliul unuia dintre soţi, în funcţie
de opţiunea acestora.
(6) Modelul-cadru al atestatului de persoană sau familie aptă să adopte, precum şi modelul şi conţinutul unor formulare, instrumente şi
documente utilizate în procedura adopţiei se aprobă prin decizia preşedintelui A.N.P.D.C.A.
(7) Atestatul eliberat de direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioadă de 2 ani.
Valabilitatea acestui atestat se prelungeşte de drept până la încuviinţarea adopţiei, în situaţia în care: a) a fost introdusă pe rolul instanţei
judecătoreşti cererea de încuviinţare a adopţiei copilului aflat în plasament de cel puţin un an; b) a fost introdusă pe rolul instanţei judecătoreşti
cererea de încredinţare în vederea adopţiei; c) persoana/familia atestată are deja încredinţaţi, în vederea adopţiei, unul sau mai mulţi copii.
(8) Pe durata de valabilitate a atestatului, adoptatorul sau familia adoptatoare are obligaţia de a informa direcţia cu privire la orice schimbare
intervenită în situaţia sa sociopsihomedicală, anexând, după caz, acte doveditoare.
(9) Valabilitatea atestatului se prelungeşte la solicitarea persoanei/familiei, prin dispoziţia directorului general/executiv al direcţiei, până la
încuviinţarea adopţiei, în situaţia în care s-a finalizat procedura de potrivire şi a fost întocmit raportul privind potrivirea practică dintre copil şi
familia adoptatoare.
(10) Atestatul poate fi retras în următoarele situaţii:
a) în situaţia în care se constată faptul că persoana/familia adoptatoare a ascuns sau a furnizat informaţii false cu ocazia realizării evaluării sau pe
durata de valabilitate a atestatului;
b) când se constată faptul că nu mai sunt îndeplinite condiţiile în baza cărora a fost eliberat atestatul;
c) în situaţia în care se constată implicarea directă a persoanei/familiei atestate în identificarea unui copil potenţial adoptabil; această dispoziţie
nu se aplică în situaţia în care se constată că persoana/familia atestată este rudă până la gradul al patrulea cu copilul;
d) la propunerea A.N.P.D.C.A., atunci când constată că eliberarea atestatului a fost în mod vădit netemeinică sau nelegală; e) la cererea motivată
a persoanei sau familiei atestate.
(11) Valabilitatea atestatului încetează de drept: a) ca urmare a expirării; b) ca urmare a modificării configuraţiei familiei atestate, prin decesul
unuia dintre membrii familiei sau prin divorţ; c) în cazul căsătoriei sau decesului persoanei atestate; d) după încuviinţarea adopţiei, odată cu
rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei, când atestatul şi-a produs în integralitate efectele pentru care a fost
eliberat.
(12) Parcurgerea etapei de pregătire pentru asumarea în cunoştinţă de cauză a rolului de părinte nu este necesară în cazul în care persoana sau
familia solicită evaluarea în vederea eliberării unui nou atestat ca urmare a încetării valabilităţii acestuia în condiţiile alin. (11) lit. a), b) şi d),
precum şi în cazul persoanelor sau familiilor care solicită evaluarea şi care au în plasament de cel puţin un an copilul pe care doresc să îl adopte.
Articolul 19 (1) În situaţia în care solicitantul locuieşte în fapt la adresa de reşedinţă, evaluarea se realizează de către direcţia în a cărei rază
teritorială îşi are stabilită reşedinţa sau de către un organism privat autorizat să desfăşoare activităţi în cadrul procedurii adopţiei interne.
(2) În situaţia în care soţii familiei adoptatoare şi-au stabilit domicilii diferite, evaluarea se realizează de către direcţia de la domiciliul soţului
unde aceştia locuiesc în fapt sau de către un organism privat autorizat să desfăşoare activităţi în cadrul procedurii adopţiei interne.
Articolul 20 (1) Rezultatele evaluării prevăzute la art. 18 se consemnează într-un raport final de evaluare a capacităţii de a adopta a solicitantului,
care conţine şi propunerea privind eliberarea sau neeliberarea atestatului. Raportul se întocmeşte în maximum 90 de zile de la depunerea cererii
de evaluare şi se comunică solicitantului.
(2) În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, direcţia emite dispoziţia privind eliberarea atestatului.
 (3) În cazul unui rezultat nefavorabil al evaluării, adoptatorul sau familia adoptatoare poate formula contestaţie în termen de 5 zile lucrătoare de
la comunicarea raportului prevăzut la alin. (1).
(4) În cazul în care rezultatul evaluării nu este contestat în termenul prevăzut la alin. (3), direcţia emite dispoziţia privind neeliberarea atestatului.
Articolul 21 (1) Contestaţia prevăzută la art. 20 alin. (3) se depune şi se înregistrează la direcţia competentă să elibereze atestatul, aceasta având
obligaţia ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea contestaţiei, să o transmită A.N.P.D.C.A. Contestaţia se transmite însoţită de copia
dosarului persoanei/familiei în cauză şi se soluţionează în termen de maximum 30 de zile de la înregistrare de către o comisie constituită prin
decizie a preşedintelui A.N.P.D.C.A.
(2) Comisia prevăzută la alin. (1) este alcătuită din reprezentanţi ai A.N.P.D.C.A., ai Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali şi ai Colegiului
Psihologilor din România.
(3) Organizarea şi funcţionarea comisiei se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Articolul 22 (1) În soluţionarea contestaţiei, comisia prevăzută la art. 21 alin. (1) analizează documentaţia transmisă de direcţie şi poate solicita
orice alte date/documente suplimentare relevante pentru soluţionarea acesteia de la direcţie, contestatar sau de la alte persoane fizice ori juridice.
(2) În situaţia în care comisia apreciază contestaţia ca fiind întemeiată, formulează în atenţia direcţiei următoarele recomandări şi propuneri: a)
completarea procesului de evaluare cu noi informaţii sau documente relevante; b) realizarea unei noi evaluări sociale şi/sau psihologice de către
cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi profesionale care au încheiat convenţii cu comisia; c) eliberarea atestatului în situaţiile în
care se constată că sunt îndeplinite condiţiile legale de eliberare a acestuia şi propunerea cuprinsă în raportul prevăzut la art. 20 alin. (1) este în
mod vădit netemeinică sau nelegală.
(3) Comisia poate respinge contestaţia formulată ca fiind nefondată, tardivă sau introdusă de o persoană fără calitate ori neîmputernicită să
formuleze contestaţie.
(4) Rezultatul soluţionării contestaţiei se comunică atât direcţiei, cât şi contestatarului.Articolul 23 (1) În urma comunicării rezultatului
soluţionării contestaţiei de către comisie, direcţia poate decide următoarele: a) menţinerea propunerii formulate în raportul prevăzut la art. 20
alin. (1) şi emiterea dispoziţiei privind neeliberarea atestatului; b) completarea procesului de evaluare cu noi informaţii sau documente relevante;
c) realizarea unei noi evaluări sociale şi/sau psihologice, în condiţiile prevederilor art. 22 alin. (2) lit. b); d) eliberarea atestatului. (2) În situaţiile
prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), în emiterea dispoziţiei privind eliberarea/neeliberarea atestatului se vor lua în considerare concluziile rezultate
ca urmare a noilor evaluări sociale sau psihologice realizate.
Articolul 24În cazul în care se realizează o nouă evaluare în condiţiile art. 23 alin. (1) lit. c), costurile implicate de aceasta se suportă de către
contestatar.
Articolul 25Dispoziţia privind neacordarea/retragerea atestatului de persoană/familie aptă pentru adopţie poate fi atacată, în termen de 15 zile de
la data comunicării, la instanţa competentă în materia adopţiei de la domiciliul adoptatorului.
Articolul 26Obţinerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri: a) pentru adopţia persoanei care a dobândit capacitate deplină de
exerciţiu; b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.
Articolul 27Pe parcursul procesului de evaluare, adoptatorul sau familia adoptatoare este obligată să colaboreze cu specialiştii care realizează
evaluarea, refuzul acestora de a participa la toate etapele evaluării constituind motiv pentru formularea propunerii privind neacordarea
atestatului.

Secţiunea a 2-a Deschiderea procedurii adopţiei

Articolul 28 (1) Planul individualizat de protecţie, astfel cum este acesta reglementat de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea
drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, are ca finalitate adopţia internă dacă:
a) după instituirea măsurii de protecţie specială a trecut un an şi părinţii fireşti ai copilului, în grija cărora acesta nu a putut fi lăsat din motive
neimputabile părinţilor, precum şi rudele până la gradul al patrulea ale acestuia, care au putut fi găsite, nu realizează niciun demers pentru
reintegrarea sau integrarea copilului în familie;
b) după instituirea măsurii de protecţie specială au trecut 6 luni şi părinţii fireşti ai copilului şi rudele până la gradul al patrulea ale acestuia, care
au putut fi găsite, nu colaborează cu autorităţile în vederea realizării demersurilor pentru reintegrarea sau integrarea copilului în familie;
c) după instituirea măsurii de protecţie specială au trecut 6 luni şi părinţii şi rudele copilului până la gradul al patrulea nu au putut fi găsite;
d) după instituirea măsurii de protecţie specială, părinţii şi rudele copilului până la gradul al patrulea care au putut fi găsite declară în scris că nu
doresc să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului şi în termen de 30 de zile nu au revenit asupra declaraţiei. Direcţia are obligaţia înregistrării
acestor declaraţii, precum şi a celor prin care părinţii şi rudele până la gradul al patrulea revin asupra declaraţiilor iniţiale;
e) copilul a fost înregistrat din părinţi necunoscuţi. În acest caz, adopţia ca finalitate a planului individualizat de protecţie se stabileşte în
maximum 30 de zile de la eliberarea certificatului de naştere al acestuia.
(2) În termenele prevăzute la alin. (1) lit. b) şi, respectiv, la lit. c), direcţia are obligaţia să facă demersurile necesare identificării şi contactării
părinţilor fireşti/rudelor copilului până la gradul al patrulea, să informeze periodic părinţii fireşti şi rudele copilului care au putut fi găsite asupra
locului în care se află efectiv copilul, asupra modalităţilor concrete în care pot menţine relaţii personale cu acesta, precum şi asupra demersurilor
necesare în vederea reintegrării sau integrării.
(3) Planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia şi în situaţia în care părinţii şi rudele copilului până la gradul al patrulea,
care au putut fi găsite, deşi nu doresc să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului, refuză să semneze declaraţia prevăzută la alin. (1) lit. d). În
acest caz, direcţia întocmeşte un proces-verbal în care se menţionează aceste împrejurări şi care se contrasemnează de secretarul/ reprezentantul
unităţii administrativ-teritoriale unde locuiesc, în fapt, părinţii sau rudele.
Articolul 29 (1) În situaţia copilului pentru care s-a instituit plasamentul la o rudă până la gradul al patrulea, planul individualizat de protecţie
poate avea ca finalitate adopţia internă, numai în situaţia în care managerul de caz apreciază că este în interesul copilului deschiderea procedurii
adopţiei.
(2) În situaţia copiilor care au împlinit vârsta de 14 ani, planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia dacă există solicitări de
adopţie a acestora din partea unor familii/persoane atestate. În situaţia fraţilor care nu pot fi separaţi, dacă unul dintre ei a împlinit vârsta de 14
ani, planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia numai dacă există solicitări de adopţie a acestora împreună din partea unor
familii sau persoane atestate.
Articolul 30 (1) În situaţia stabilirii adopţiei ca finalitate a planului individualizat de protecţie, managerul de caz are obligaţia de a informa
persoanele alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, cu privire la acest demers. Data la care a
fost realizată informarea, precum şi modalitatea concretă în care s-a realizat aceasta se consemnează într-un proces-verbal.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1), care intenţionează să adopte copilul alături de care s-au bucurat de viaţa de familie pentru o perioadă de
minimum 6 luni, au obligaţia să depună cererea privind eliberarea atestatului în termen de maximum 30 de zile de la data semnării procesului-
verbal. Pentru motive obiective, neimputabile solicitantului, la cererea motivată a acestuia, termenul poate fi prelungit cu maximum 10 zile. (3)
Nedepunerea cererii în termenele prevăzute la alin. (2) conduce la pierderea priorităţii în realizarea potrivirii cu copilul respectiv.
Articolul 31 (1) Dosarul copilului pentru care s-a stabilit adopţia internă, ca finalitate a planului individualizat de protecţie, se transmite
compartimentului de adopţii şi postadopţii din cadrul direcţiei, în vederea luării în evidenţă a cazului şi sesizării instanţei judecătoreşti de la
domiciliul copilului, pentru deschiderea procedurii adopţiei.
(2) Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul va sesiza instanţa judecătorească de la domiciliul copilului pentru încuviinţarea
deschiderii procedurii adopţiei în termen de 30 de zile de la luarea în evidenţă a cazului de către compartimentul de adopţii şi postadopţii.
(3) Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopţiei copilului se face cu citarea părinţilor fireşti ai copilului sau, după caz, a
tutorelui şi a direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului. În cazul cererilor de deschidere a procedurii adopţiei în care sunt
incidente prevederile art. 8 alin. (4), citarea părinţilor fireşti care nu au putut fi găsiţi se face prin afişarea citaţiei la uşa instanţei şi la ultimul
domiciliu cunoscut al acestora. Dispoziţiile Codului de procedură civilă cu privire la numirea curatorilor în cazul în care se dispune citarea prin
publicitate nu sunt aplicabile. Procedura de citare se socoteşte îndeplinită în a 5-a zi de la afişarea citaţiei.
(4) Comunicarea hotărârii judecătoreşti în situaţia în care părinţii fireşti nu au putut fi găsiţi se face, pentru aceştia, prin afişare la uşa instanţei.
Articolul 32 (1) Încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei se face numai dacă: a) planul individualizat de protecţie are ca finalitate adopţia
internă; b) sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 28 sau, după caz, cele prevăzute la art. 29; c) părinţii copilului sau, după caz, tutorele îşi
exprimă consimţământul la adopţie, în condiţiile legii. Dispoziţiile art. 8, precum şi prevederile legale care reglementează situaţiile speciale
privind consimţământul părinţilor se aplică în mod corespunzător.
(2) Direcţia are obligaţia să facă dovada efectuării corespunzătoare a demersurilor prevăzute la art. 28 alin. (2).
(3) În situaţia copilului pentru care s-a instituit tutela, încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei se face la solicitarea direcţiei în a cărei rază
teritorială domiciliază copilul, numai dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. c) şi apreciază că deschiderea
procedurii adopţiei este în interesul superior al copilului.
(4) În cazul admiterii cererii de deschidere a procedurii adopţiei, în dispozitivul hotărârii judecătoreşti se va face menţiune despre constatarea
existenţei consimţământului ambilor părinţi, al unui singur părinte, al tutorelui sau, după caz, despre suplinirea consimţământului în condiţiile
art. 8 şi se va încuviinţa deschiderea procedurii adopţiei.
 (5) Hotărârea judecătorească definitivă prin care instanţa admite cererea direcţiei produce următoarele efecte: a) drepturile şi obligaţiile
părinteşti ale părinţilor fireşti sau, după caz, cele exercitate de persoane fizice ori juridice se suspendă şi vor fi exercitate de către preşedintele
consiliului judeţean sau, după caz, de către primarul sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul; b) drepturile
şi obligaţiile părinteşti exercitate la momentul admiterii cererii de către preşedintele consiliului judeţean, primarul sectorului municipiului
Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul sau, după caz, de tutore se menţin.
(6) Efectele hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii adopţiei se menţin până la împlinirea de către copil a vârstei de 14 ani. Prin
excepţie, efectele hotărârii se prelungesc peste această dată, până la încuviinţarea adopţiei, în cazul copilului pentru care există solicitări de
adopţie din partea unor familii sau persoane atestate.
(7) În situaţia fraţilor care nu pot fi separaţi, odată cu împlinirea vârstei de 14 ani de către cel puţin unul dintre aceştia, efectele hotărârii
judecătoreşti de deschidere a procedurii adopţiei încetează de drept pentru fraţii inseparabili. Prin excepţie, efectele hotărârii se prelungesc peste
această dată, până la încuviinţarea adopţiei, dacă există solicitări de adopţie a respectivilor fraţi împreună, din partea unor familii sau persoane
atestate.
Articolul 33 (1) Dacă, ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii adopţiei, dispare cauza care, potrivit legii,
a făcut imposibilă exprimarea de către unul dintre părinţi a consimţământului la adopţie, împotriva hotărârii se poate face cerere de revizuire.
(2) Cererea de revizuire se poate introduce până la data pronunţării hotărârii de încuviinţare a adopţiei de oricare dintre părinţii fireşti ai
copilului sau de către direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei.
(3) Cererea de revizuire se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea părinţilor fireşti, a direcţiei care a solicitat deschiderea procedurii
adopţiei şi, dacă este cazul, a direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul adoptatorului sau al familiei adoptatoare.
Participarea procurorului este obligatorie.
Articolul 34 (1) Cererea de revizuire suspendă soluţionarea cererii de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau, după caz, de încuviinţare a
adopţiei, dacă vreuna dintre acestea se află pe rolul instanţei judecătoreşti.
(2) Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei are obligaţia de a informa de îndată instanţa prevăzută la alin. (1) despre depunerea
cererii de revizuire.
(3) Măsura de protecţie a copilului sau, după caz, încredinţarea în vederea adopţiei se prelungeşte de drept pe perioada soluţionării revizuirii.
Dispoziţiile art. 48 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4) Dacă instanţa judecătorească dispune revocarea măsurii încredinţării, va hotărî, la propunerea direcţiei generale în a cărei rază administrativ-
teritorială se află domiciliul copilului, o măsură provizorie de protecţie a copilului, până la soluţionarea revizuirii.
Articolul 35 (1) În cazul în care încuviinţează cererea de revizuire, instanţa va solicita consimţământul părintelui care nu şi l-a dat anterior,
numai după depunerea de către direcţia în a cărei rază teritorială locuieşte acesta a unui raport de consiliere şi informare în conformitate cu
prevederile art. 9.
 (2) Efectuarea unei noi anchete sociale care să vizeze situaţia actuală a părinţilor fireşti, precum şi potenţialul de reintegrare a copilului în
familia biologică este obligatorie. Efectuarea anchetei sociale şi întocmirea raportului sunt de competenţa direcţiei în a cărei rază teritorială
locuieşte părintele firesc.
(3) Dispoziţiile art. 8 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Articolul 36În cazul în care, după suspendarea prevăzută la art. 34, părintele care s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima consimţământul se
opune adopţiei şi nu sunt motive pentru aplicarea prevederilor art. 8, cererea de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau, după caz, de
încuviinţare a adopţiei se repune pe rol la solicitarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului şi se respinge.
Articolul 37Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei are obligaţia de a formula de îndată cerere de revizuire sau, după caz, de a
solicita suspendarea oricărei proceduri judiciare, precum şi a oricărui alt demers privind adopţia, dacă ia cunoştinţă, până la data pronunţării
hotărârii de încuviinţare a adopţiei, despre încetarea cauzei care a determinat imposibilitatea părintelui de a-şi exprima voinţa cu privire la
adopţie.
Articolul 38Dispoziţiile prezentei secţiuni nu sunt aplicabile în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv şi în cazul
adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu.
Secţiunea a 3-a Potrivirea dintre copil şi persoana/familia adoptatoare
Articolul 39 (1) Potrivirea este o etapă premergătoare încredinţării în vederea adopţiei prin care se identifică şi se selectează persoana/familia
atestată ca fiind aptă să adopte, care răspunde nevoilor identificate ale copilului, şi se stabileşte compatibilitatea dintre copil şi persoana/familia
adoptatoare.
(2) Potrivirea se realizează acordându-se prioritate rudelor copilului din cadrul familiei extinse şi altor persoane alături de care copilul s-a
bucurat de viaţa de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. În potrivire
se includ numai acele rude şi persoane care deţin atestat valabil de persoană/familie adoptatoare.
(3) Persoanele alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie sunt: tutorele, asistentul maternal profesionist, persoana/familia de
plasament sau, după caz, alte persoane care au convieţuit/convieţuiesc cu copilul, dacă aceştia s-au implicat direct şi nemijlocit în îngrijirea şi
educarea lui, iar copilul a dezvoltat relaţii de ataşament faţă de ei.
(4) Procesul de potrivire include o componentă iniţială şi una practică şi se realizează de către compartimentul de adopţii şi postadopţii din
structura direcţiei.
Articolul 40 (1) Potrivirea iniţială se realizează pentru copiii care au deschisă procedura adopţiei, aflaţi în evidenţa Registrului naţional pentru
adopţii, denumit în continuare R.N.A., prin identificarea şi selectarea din cadrul acestui registru a tuturor persoanelor/familiilor atestate care
răspund nevoilor fiecărui copil.
(2) Lista persoanelor/familiilor prevăzute la alin. (1) se generează de către R.N.A. şi se accesează de către direcţia de la domiciliul copilului,
pentru continuarea demersurilor de potrivire.
(3) Selecţia celei mai potrivite persoane/familii care urmează să parcurgă etapa potrivirii practice se realizează de către compartimentul de
adopţii şi postadopţii din structura direcţiei, numai din lista prevăzută la alin. (2).Articolul 41Metodologia de potrivire iniţială şi practică dintre
copil şi persoana/familia atestată ca aptă să adopte, precum şi criteriile pe baza cărora se realizează potrivirea se elaborează de către
A.N.P.D.C.A. şi se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi*). Notă

──────────

*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 579/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura
adopţiei, pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de către
organismele private române în cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi metodologia de autorizare a acestora şi pentru modificarea Hotărârii
Guvernului nr. 1.441/2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private străine de a desfăşura activităţi în domeniul adopţiei internaţionale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 12 august 2016.

Articolul 42 (1) La finalul procedurii de potrivire, compartimentul de adopţii şi postadopţii din cadrul direcţiei întocmeşte un raport de potrivire,
în care sunt consemnate concluziile referitoare la constatarea compatibilităţii dintre copil şi persoana/familia adoptatoare, precum şi propunerea
vizând sesizarea instanţei judecătoreşti pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei.
(2) După întocmirea raportului de potrivire, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului sesizează, în maximum 5 zile, instanţa
judecătorească pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei.Secţiunea a 4-a Încredinţarea în vederea adopţiei
Articolul 43 (1) Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90
de zile persoanei sau familiei care doreşte să îl adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care s-ar
stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată.
(2) Capacitatea de adaptare, fizică şi psihică, a copilului la noul mediu familial va fi analizată în raport cu condiţiile de natură socioprofesională,
economică, culturală, de limbă, religie şi cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăieşte copilul în perioada încredinţării şi
care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei ulterioare a acestuia în cazul încuviinţării adopţiei.
Articolul 44 (1) În cazul cererilor de încredinţare în vederea adopţiei, instanţa judecătorească se pronunţă exclusiv pe baza actelor depuse de
direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, fără citarea părţilor.
(2) Încredinţarea în vederea adopţiei se dispune de către instanţa judecătorească de la domiciliul copilului, pentru o perioadă de 90 de zile.
Odată cu admiterea cererii de încredinţare în vederea adopţiei, instanţa se pronunţă şi asupra încetării măsurii de protecţie specială.
(3) Hotărârile prin care se soluţionează cererile de încredinţare în vederea adopţiei sunt executorii de la data pronunţării.
(4) Direcţia de la domiciliul adoptatorilor are obligaţia ca, în termen de 5 zile de la punerea în executare a hotărârii prin care s-a dispus
încredinţarea în vederea adopţiei, să transmită o copie a acestei hotărâri autorităţilor competente să elibereze documentele de călătorie pentru
adoptat.
Articolul 45 (1) Încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară în următoarele cazuri: a) pentru adopţia persoanei care a dobândit capacitate
deplină de exerciţiu; b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv; c) pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă
procedura adopţiei şi acesta se află în plasament la unul dintre soţii familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel puţin 6 luni; d) pentru
adopţia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puţin 6 luni de la data instituirii tutelei.
(2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) persoana sau familia care doreşte să adopte va putea solicita în mod direct instanţei judecătoreşti
încuviinţarea adopţiei, în condiţiile prezentei legi.
Articolul 46 (1) Pe durata încredinţării copilului în vederea adopţiei, domiciliul acestuia se află la persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat.
Efectuarea actelor obişnuite necesare exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor părinteşti, cu excepţia celor care conduc la încheierea unui
act juridic, se realizează de către persoana sau familia căreia acesta i-a fost încredinţat.
(2) Dreptul de a reprezenta copilul în actele juridice sau, după caz, de a încuviinţa actele pe care acesta le încheie, precum şi dreptul de a
administra bunurile copilului se exercită de către preşedintele consiliului judeţean sau primarul sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază
teritorială domiciliază persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat copilul în vederea adopţiei. Dreptul de administrare poate fi delegat, în mod
excepţional, către persoana sau familia căreia i s-a încredinţat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, în interesul copilului, care vor fi
expres menţionate în cuprinsul documentului prin care se acordă delegarea.
Articolul 47 (1) În perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei, direcţia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmăreşte
evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat, întocmind în acest sens rapoarte bilunare.
(2) La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, direcţia întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi
adoptatori, pe care îl comunică instanţei competente în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei.
(3) În situaţiile prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. c) şi d), direcţia are obligaţia să realizeze un raport cu privire la evoluţia relaţiilor dintre copil şi
adoptatori, ce va fi transmis instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
(4) Cererea de încuviinţare a adopţiei adresată instanţei judecătoreşti prelungeşte de drept perioada de încredinţare până la soluţionarea cererii
prin hotărâre judecătorească definitivă. Pe această perioadă, dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 48 (1) Dacă pe durata perioadei de încredinţare în vederea adopţiei direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia
adoptatoare constată neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existenţa oricăror altor motive de natură să împiedice
finalizarea procedurii de adopţie, sesizează de îndată instanţa judecătorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredinţării.
(2) Dispoziţiile privind procedura de judecată a cererilor referitoare la încredinţare se aplică în mod corespunzător şi în cazul cererilor prevăzute
la alin. (1). Hotărârea prin care instanţa de fond dispune revocarea sau prelungirea încredinţării este executorie de drept.
Articolul 49Dacă, în situaţia prevăzută la art. 48 alin. (1), instanţa judecătorească dispune revocarea măsurii încredinţării, se reia procesul de
potrivire.
Articolul 50 (1) Adoptatorul sau, opţional, oricare dintre soţii familiei adoptatoare, care realizează venituri supuse impozitului pe venit potrivit
prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, din activităţi salariale şi asimilate acestora sau,
după caz, activităţi independente sau activităţi agricole, denumit în continuare persoană îndreptăţită, poate beneficia de un concediu de
acomodare cu durata de maximum un an, care include şi perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei, precum şi de o indemnizaţie lunară,
raportată la indicatorul social de referinţă, în cuantum de 3,4 ISR.
 (2) Concediul şi indemnizaţia prevăzute la alin. (1) se acordă pe baza cererii persoanei îndreptăţite, la care se anexează certificatul de grefă în
baza căruia se execută hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei, documentul care atestă mutarea copilului la adoptator/familia
adoptatoare, înregistrat la direcţia în a cărei rază administrativ-teritorială a fost protejat copilul, precum şi dovada intrării efective în concediu
sau a suspendării activităţii. Cererea se completează potrivit modelului care se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi*).
Notă

──────────

*) A se vedea nota de subsol de la art. 41.

(3) Drepturile prevăzute la alin. (1) se stabilesc şi se acordă începând cu ziua următoare celei în care a fost pusă în executare hotărârea
judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei.
(4) Persoanele îndreptăţite cărora li s-au stabilit drepturile prevăzute la alin. (1) nu pot beneficia, în perioada concediului de acomodare, de
drepturile acordate în baza art. 2 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru
creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Pe perioada concediului prevăzut la alin. (1), persoana îndreptăţită beneficiază de plata contribuţiei individuale de asigurări sociale de
sănătate. Cuantumul contribuţiei se calculează prin aplicarea cotei procentuale, prevăzută de lege, la valoarea indemnizaţiei acordate.
(6) Fondurile necesare plăţii indemnizaţiei prevăzute la alin. (1), a contribuţiei prevăzute la alin. (5), cheltuielile administrative, precum şi cele
de transmitere a drepturilor se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
(7) Cererea şi documentele doveditoare se depun şi se înregistrează la agenţia pentru plăţi şi inspecţie socială judeţeană şi a municipiului
Bucureşti în a cărei rază teritorială are domiciliul sau reşedinţa persoana îndreptăţită. (8) Calculul şi plata indemnizaţiei, inclusiv a contribuţiei
individuale de asigurări sociale de sănătate, se fac de Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, prin agenţiile pentru plăţi şi inspecţie
socială judeţene şi a municipiului Bucureşti, şi se achită, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite, în cont bancar sau la domiciliul acesteia,
respectiv la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. (9) Procedura de plată a indemnizaţiei care se acordă pe perioada concediului
de acomodare se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi)*. Notă

──────────

*) A se vedea nota de subsol de la art. 41.

Articolul 51Concediul de acomodare şi plata indemnizaţiei încetează începând cu ziua următoare celei în care se produce una dintre următoarele
situaţii: a) a expirat perioada maximă de un an prevăzută pentru concediul de acomodare; b) la cererea persoanei îndreptăţite; c) copilul a
împlinit 18 ani; d) a avut loc decesul copilului; e) persoana îndreptăţită care urma să adopte în calitate de persoană singură a decedat; f) a rămas
definitivă hotărârea judecătorească privind revocarea încredinţării în vederea adopţiei.
Articolul 52 (1) Concediul de acomodare şi plata indemnizaţiei se suspendă începând cu ziua următoare celei în care se produce una dintre
următoarele situaţii: a) s-a dispus plasamentul copilului în regim de urgenţă; b) a fost pusă în executare hotărârea judecătorească privind
revocarea încredinţării în vederea adopţiei.
(2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) încetează în ziua următoare celei în care a rămas definitivă hotărârea judecătorească prin care s-a dispus
revenirea copilului la persoana/familia la care fusese încredinţat în vederea adopţiei sau, după caz, în ziua următoare celei în care a rămas
definitivă hotărârea judecătorească prin care s-a dispus respingerea revocării încredinţării în vederea adopţiei.
(3) Reluarea concediului de acomodare şi a plăţii indemnizaţiei aferente suspendate se face la cererea persoanei îndreptăţite, începând cu data
depunerii acesteia, dacă nu au intervenit situaţii care să determine încetarea drepturilor.
Articolul 53 (1) Asupra drepturilor prevăzute la art. 50 alin. (1) nu se datorează impozit şi nici contribuţiile sociale obligatorii stabilite de lege,
cu excepţia contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, care se plăteşte în condiţiile art. 50 alin. (5).
(2) Perioada concediului prevăzut la art. 50 alin. (1) constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii indemnizaţiilor de
asigurări sociale de sănătate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări
sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Perioada concediului prevăzut la art. 50 alin. (1) constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare şi se valorifică pentru obţinerea
prestaţiilor de asigurări sociale, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi
completările ulterioare, şi a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de
muncă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului lunar al asiguratului, pentru stabilirea prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul
public de pensii se utilizează 25% din câştigul salarial mediu brut lunar din perioadele respective.
(5) Perioada concediului prevăzut la art. 50 alin. (1) constituie vechime în muncă, în serviciu şi în specialitate, care se are în vedere la stabilirea
drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta.
(6) În situaţia în care indemnizaţia a fost acordată şi pe perioada în care s-a dispus încetarea sau suspendarea concediului şi a indemnizaţiei
prevăzute la art. 50 alin. (1), sumele acordate cu titlu necuvenit se recuperează de la persoana îndreptăţită în condiţii similare celor prevăzute de
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind recuperarea debitelor pentru beneficiile de asistenţă
socială, precum şi pentru modificarea art. 101 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 266/2015, pentru alte beneficii de asistenţă socială.
Articolul 54 (1) Angajatorii au obligaţia de a acorda salariatului sau, după caz, salariaţilor soţ şi soţie care adoptă timp liber pentru efectuarea
evaluărilor impuse de obţinerea atestatului şi realizarea potrivirii practice, fără diminuarea drepturilor salariale, în limita a maximum 40 de ore
pe an.
(2) Timpul liber se acordă pe baza cererii solicitantului, la care se anexează calendarul întâlnirilor sau, după caz, programul de vizite, întocmite
de direcţia competentă.
(3) Nerespectarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei.
(4) Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (3) şi aplicarea amenzii corespunzătoare se fac de către persoanele împuternicite în acest sens din
cadrul Inspecţiei Muncii.
(5) Contravenţiei prevăzute la alin. (3) îi sunt aplicabile şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Secţiunea a 5-a Încuviinţarea adopţiei
Articolul 55Încuviinţarea adopţiei este de competenţa instanţelor judecătoreşti.
Articolul 56 (1) Cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi introdusă direct de către adoptator sau familia adoptatoare, în situaţia adopţiei
persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, şi, în cazul adopţiei copilului, de către soţul părintelui firesc sau adoptiv. În toate
celelalte cazuri cererea de încuviinţare a adopţiei va fi introdusă fie de către adoptator sau familia adoptatoare, fie de către direcţia de la
domiciliul acestora la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei sau, după caz, la împlinirea termenelor prevăzute pentru adopţia
copilului aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. c) şi d).
(2) Cererea de încuviinţare a adopţiei este însoţită de următoarele acte:
a) certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată;
b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate publică;
c) raportul de consiliere a copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, în vederea exprimării consimţământului;
d) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
e) hotărârea judecătorească definitivă de încredinţare în vederea adopţiei;
f) certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată;
g) certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată;
h) cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;
i) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;
j) hotărârea judecătorească definitivă de deschidere a procedurii adopţiei copilului;
k) raportul de consiliere şi informare a părinţilor fireşti în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc;
l) documentul care consemnează rezultatul expertizei pentru confirmarea filiaţiei faţă de tată, realizată prin metoda serologică ADN, în cazul
adopţiei copilului de către soţia părintelui firesc atunci când copilul a fost recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi în cazul în care
paternitatea copilului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte
învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii;
m) declaraţia notarială pe propria răspundere, prevăzută la art. 6 alin. (2) lit. c).
Articolul 57 (1) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, a
direcţiei care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei şi a persoanei ori familiei adoptatoare.
(2) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu se face cu citarea adoptatorului sau a
familiei adoptatoare şi a adoptatului, iar judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv se face
cu citarea adoptatorului şi a părinţilor fireşti ai adoptatului.
(3) Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază persoana sau familia adoptatoare va avea obligaţia de a depune rapoartele finale prevăzute la
art. 47 alin. (2) sau, după caz, art. 47 alin. (3), până cel mai târziu cu 5 zile înaintea termenului la care a fost citată pentru judecarea cauzei,
precum şi, după caz, de a da instanţei judecătoreşti orice relaţii necesare pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
Articolul 58 (1) Instanţa poate solicita din nou consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti, dacă există indicii că după data la care
consimţământul a devenit irevocabil au intervenit elemente noi, de natură să determine revenirea asupra consimţământului iniţial. Direcţia care a
solicitat deschiderea procedurii adopţiei are obligaţia să aducă la cunoştinţa instanţei, prin intermediul direcţiei în a cărei rază administrativ-
teritorială se află domiciliul adoptatorului/familiei adoptatoare, dacă este cazul, existenţa oricăror elemente noi cu privire la situaţia părintelui
firesc ori a familiei extinse, care ar putea determina modificarea finalităţii planului individualizat de protecţie.
(2) Chemarea părinţilor fireşti în faţa instanţei competente să încuviinţeze adopţia se face prin invitaţie adresată acestora, în camera de consiliu,
fără a se indica date cu privire la dosar sau alte date care ar permite, în orice fel, divulgarea identităţii sau a altor informaţii cu privire la persoana
ori familia adoptatoare.
(3) Instanţa poate invita, la aceeaşi dată, direcţia competentă potrivit art. 31 alin. (2) şi direcţia competentă potrivit art. 56 alin. (1).
(4) În cazul în care părinţii se prezintă personal în faţa instanţei şi îşi exprimă refuzul de a mai consimţi la adopţie, instanţa suspendă
soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. Declaraţia părinţilor fireşti împreună cu încheierea de suspendare se comunică direcţiei
competente potrivit art. 31 alin. (2), care va formula cerere de revizuire a hotărârii de deschidere a procedurii adopţiei. Dispoziţiile art. 33 şi 34
se aplică în mod corespunzător.
Articolul 59 (1) Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format
convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului.
(2) În termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat adopţia, direcţia în a cărei rază teritorială se
află domiciliul copilului va înştiinţa, în scris, părinţii fireşti despre aceasta, precum şi autorităţile române competente să elibereze documentele
de identitate sau de călătorie pentru adoptat
.Capitolul IV Procedura adopţiei internaţionale
Secţiunea 1 Dispoziţii generale
Articolul 60 (1) Adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în
străinătate poate fi încuviinţată numai pentru copiii care se află în evidenţa A.N.P.D.C.A. şi numai în următoarele situaţii: a) adoptatorul sau unul
dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii
adopţiei; b) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român; c) adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a
cărui adopţie se solicită.
(2) Adopţia prevăzută la alin. (1) lit. b) este permisă pentru copiii pentru care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei şi nu a putut
fi identificat un adoptator sau o familie adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în România sau una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), într-
un termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei.
Articolul 61Cererea de încuviinţare a adopţiei se transmite instanţei judecătoreşti de către A.N.P.D.C.A. după finalizarea demersurilor
administrative prealabile prevăzute în prezentul capitol.
Articolul 62 (1) Adopţia internaţională are efectele prevăzute de lege şi presupune deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor, în urma
încuviinţării adopţiei de către instanţa judecătorească română.
(2) Efectele adopţiei internaţionale, precum şi efectele în cazul anulării adopţiei internaţionale asupra cetăţeniei adoptatului sunt prevăzute de
Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 63 (1) În cazul adopţiilor internaţionale în care adoptatul are reşedinţa obişnuită în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare
are reşedinţa obişnuită în România, cererile de adopţie ale solicitanţilor se transmit autorităţilor străine competente, numai prin intermediul
A.N.P.D.C.A.
(2) Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare în situaţia prevăzută la alin. (1) se realizează potrivit prevederilor secţiunii 1 a cap.
III.Secţiunea a 2-a Procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei judecătoreşti
Articolul 64 (1) Cererile persoanelor sau familiilor care au reşedinţa obişnuită pe teritoriul altui stat, parte a Convenţiei de la Haga, şi care doresc
să adopte un copil din România sunt transmise A.N.P.D.C.A. prin intermediul autorităţii centrale competente din statul respectiv sau al
organizaţiilor sale acreditate.
(2) În cazul statelor care nu sunt părţi la Convenţia de la Haga, cererile prevăzute la alin. (1) se transmit A.N.P.D.C.A. prin intermediul
autorităţii desemnate cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale sau prin intermediul organizaţiilor acreditate în acest sens în statul de
primire.
(3) Organizaţiile acreditate prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să fie autorizate şi de A.N.P.D.C.A., în conformitate cu metodologia aprobată prin
hotărâre a Guvernului*). Notă

──────────

*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.441/2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private străine de a desfăşura activităţi în domeniul
adopţiei internaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 24 septembrie 2004, cu modificările ulterioare.

Articolul 65Cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare este luată în evidenţă de A.N.P.D.C.A. numai dacă autoritatea centrală competentă
din statul primitor sau organizaţiile sale acreditate şi autorizate în condiţiile legii atestă că: a) adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineşte
condiţiile de eligibilitate pentru adopţie şi este apt să adopte în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul primitor; b) adoptatorul sau familia
adoptatoare a beneficiat de consilierea necesară în vederea adopţiei în statul primitor; c) este asigurată urmărirea evoluţiei copilului după adopţie
pe o perioadă de cel puţin 2 ani; d) sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie în statul primitor; e) adoptatul va beneficia în ţara
străină de aceeaşi situaţie legală ca şi aceea a unui copil biologic al adoptatorului.
Articolul 66 (1) Cererile transmise A.N.P.D.C.A. trebuie însoţite de documentele care atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 65, precum
şi de documentele prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi**). Notă

──────────

**) A se vedea nota de subsol de la art. 41.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) vor fi transmise în original sau, după caz, în copie legalizată şi însoţite de traducerea autorizată în limba
română. Documentele întocmite sau legalizate de o autoritate sau de un agent public aparţinând statului primitor pot fi transmise şi prezentate în
faţa instanţelor române fără a fi necesară îndeplinirea formalităţilor de supralegalizare/apostilare.
Articolul 67 (1) Potrivirea iniţială şi practică a copilului cu adoptatorul sau familia adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în străinătate se realizează
de compartimentul de adopţii şi postadopţii din structura direcţiei de la domiciliul copilului. Metodologia de potrivire, precum şi criteriile pe
baza cărora se realizează aceasta se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi*). Notă

──────────

*) A se vedea nota de subsol de la art. 41.

(2) Persoana sau familia selectată ca urmare a realizării potrivirii iniţiale are obligaţia să se deplaseze în România şi să locuiască efectiv pe
teritoriul ţării pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile consecutive, în scopul realizării potrivirii practice cu copilul.
(3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (2), direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului va întocmi un raport cu privire la
evoluţia relaţiilor dintre copil şi persoana sau familia adoptatoare.
Articolul 68A.N.P.D.C.A. va notifica autorităţilor centrale competente sau organizaţiilor acreditate din statul primitor selectarea adoptatorului
sau familiei adoptatoare.
Articolul 69Odată cu notificarea prevăzută la art. 68, A.N.P.D.C.A. va solicita autorităţii centrale competente sau organizaţiei acreditate din
statul primitor să-i comunice următoarele: a) acordul adoptatorului sau al familiei adoptatoare cu privire la selecţia prevăzută la art. 67; b)
acordul cu privire la continuarea procedurii de adopţie; c) actul din care rezultă că există garanţiile că adoptatul are posibilitatea să intre şi să
locuiască permanent în statul primitor.
Articolul 70Prevederile art. 68 şi 69 lit. a) nu se aplică în situaţiile prevăzute la art. 60 alin. (1) lit. a) şi c).
Articolul 71Ulterior înregistrării acordurilor prevăzute la art. 69 lit. a) şi b) A.N.P.D.C.A. emite acordul vizând continuarea procedurii de adopţie
internaţională şi îl transmite de îndată autorităţii centrale din statul primitor.
Secţiunea a 3-a Încuviinţarea adopţiei internaţionale de către instanţă
Articolul 72 (1) Cererea de încuviinţare a adopţiei, însoţită de documentele prevăzute la art. 64-66 şi art. 67 alin. (3), se înaintează de către
A.N.P.D.C.A. instanţei judecătoreşti.
(2) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei internaţionale se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului,
al persoanei sau al familiei adoptatoare, precum şi a A.N.P.D.C.A.
(3) Prevederile cap. VI se aplică în mod corespunzător.Articolul 73Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive de încuviinţare a adopţiei
A.N.P.D.C.A. eliberează, la cererea adoptatorului/familiei adoptatoare, în termen de 5 zile lucrătoare, un certificat care atestă că adopţia este
conformă cu normele Convenţiei de la Haga.
Articolul 74Deplasarea adoptatului din România în statul în care adoptatorul sau familia adoptatoare are reşedinţa obişnuită este posibilă numai
atunci când hotărârea de încuviinţare a adopţiei este definitivă. Adoptatul se deplasează numai însoţit de adoptator sau de cel puţin unul dintre
soţii din familia adoptatoare, în condiţii de siguranţă corespunzătoare nevoilor adoptatului.
Capitolul V Regimul juridic general al informaţiilor privind adopţia
Articolul 75Persoanele adoptate au dreptul de a-şi cunoaşte originile şi propriul trecut şi beneficiază de sprijin în realizarea demersurilor vizând
contactarea părinţilor fireşti sau a rudelor biologice.
Articolul 76 (1) Persoanele adoptate au dreptul să solicite şi să obţină informaţii referitoare la locul naşterii, traseul instituţional şi istoricul
personal care nu dezvăluie identitatea părinţilor fireşti/rudelor biologice. Informaţiile care atestă adopţia pot fi furnizate numai persoanelor care
au dobândit capacitate deplină de exerciţiu.
(2) Furnizarea informaţiilor prevăzute la alin. (1) se realizează de către A.N.P.D.C.A.
Articolul 77 (1) După dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, adoptatul poate solicita tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul
său ori, în cazul în care nu are domiciliul în România, Tribunalului Bucureşti, să-i autorizeze accesul la informaţiile aflate în posesia oricăror
autorităţi publice cu privire la identitatea părinţilor săi fireşti/rudelor sale biologice.
(2) Anterior sesizării instanţei judecătoreşti, adoptatul are obligaţia de a solicita A.N.P.D.C.A. eliberarea unui document care să ateste realizarea
adopţiei şi dacă înainte de adopţie acesta a avut stabilită filiaţia faţă de cel puţin unul dintre părinţii biologici, precum şi de a participa la cel
puţin o şedinţă de consiliere din care să rezulte dacă adoptatul este echilibrat din punct de vedere psihoemoţional.
Articolul 78 (1) Consilierea prevăzută la art. 77 alin. (2) poate fi realizată de către direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatului,
de organisme private autorizate, precum şi de cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială şi/sau
de psihologie, care au încheiat convenţii cu A.N.P.D.C.A.
(2) În cazul în care adoptatul nu are domiciliul în România, activitatea de consiliere poate fi realizată de către autorităţile/organismele străine
abilitate în acest sens, conform legii statului pe al cărui teritoriu locuieşte acesta.
(3) Realizarea activităţii de consiliere se atestă prin întocmirea unui raport de consiliere, care se comunică adoptatului.
Articolul 79 (1) Cererea adresată instanţei judecătoreşti pentru autorizarea accesului la informaţiile vizând identitatea părinţilor fireşti se depune
la instanţă însoţită de copia documentului de identitate a solicitantului, de documentul care atestă adopţia şi stabilirea filiaţiei faţă de cel puţin
unul dintre părinţii fireşti, precum şi de raportul care atestă realizarea activităţii de consiliere.
(2) În situaţia în care activitatea de consiliere este realizată de autorităţile/organismele străine abilitate, raportul se depune la instanţa
judecătorească în original sau copie legalizată, însoţit de traducerea autorizată în limba română.
(3) Judecarea cererilor privind autorizarea accesului la informaţiile vizând identitatea părinţilor fireşti se face cu citarea adoptatului şi a
A.N.P.D.C.A.
(4) Instanţa admite cererea dacă, potrivit probelor administrate, constată că solicitantul este o persoană adoptată care a avut stabilită filiaţia faţă
de cel puţin unul dintre părinţii biologici, a beneficiat de consiliere, iar instanţa şi-a format convingerea că adoptatul este echilibrat din punct de
vedere psihoemoţional.
Articolul 80 (1) Părinţii fireşti sau rudele biologice ale persoanelor adoptate pot obţine informaţii vizând persoana adoptată referitoare la
confirmarea adopţiei, anul încuviinţării acesteia, caracterul intern sau internaţional al adopţiei, precum şi dacă persoana adoptată figurează în
evidenţele autorităţilor ca fiind în viaţă sau decedată.
(2) Alte informaţii vizând adoptatul pot fi furnizate părinţilor biologici sau rudelor biologice ale acestuia, numai dacă există acordul expres al
adoptatului care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu sau, în cazul în care adoptatul este minor, acordul persoanei sau familiei adoptatoare.
Acordul se solicită de A.N.P.D.C.A., după caz, prin intermediul direcţiei sau al autorităţii centrale a statului de primire, respectiv al organizaţiei
străine acreditate implicate în derularea adopţiei.
(3) Furnizarea informaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se realizează de A.N.P.D.C.A.
Articolul 81 (1) Adoptatorii sunt obligaţi să informeze gradual copilul că este adoptat, începând de la vârste cât mai mici. În realizarea acestei
obligaţii adoptatorii pot beneficia de sprijin acordat prin intermediul specialiştilor din cadrul compartimentului de adopţii şi postadopţii al
direcţiei sau prin intermediul organismelor private autorizate, al cabinetelor individuale, al cabinetelor asociate sau al societăţilor civile
profesionale de asistenţă socială şi/sau de psihologie care au încheiat convenţii cu A.N.P.D.C.A.
(2) Identitatea părinţilor fireşti ai adoptatului poate fi dezvăluită înainte de dobândirea de acesta a capacităţii depline de exerciţiu, numai pentru
motive medicale, de A.N.P.D.C.A., la cererea oricăruia dintre adoptatori, a adoptatului ori a reprezentantului unei instituţii medicale, însoţită de
documentele medicale justificative.
(3) Persoanele adoptate care deţin informaţii asupra identităţii părinţilor fireşti se pot adresa direct A.N.P.D.C.A. pentru realizarea demersurilor
vizând contactarea părinţilor fireşti sau a rudelor biologice.
Articolul 82Metodologia privind contactarea părinţilor fireşti sau a rudelor biologice, accesul adoptatului la informaţii vizând originile sale şi
propriul trecut, precum şi accesul părinţilor fireşti sau al rudelor biologice ale persoanelor adoptate la informaţii vizând persoana adoptată se
aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Articolul 83Informaţiile relevante referitoare la adopţie, la originea copilului, în special cele cu privire la identitatea părinţilor fireşti, precum şi
datele asupra istoricului medical al copilului şi familiei sale se păstrează minimum 50 de ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de
încuviinţare a adopţiei.
Capitolul VI Dispoziţii privind procedura de judecată
Articolul 84 (1) Instanţele judecătoreşti române sunt competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă cel puţin una dintre părţi are
reşedinţa obişnuită în România.
(2) Instanţele judecătoreşti române sunt exclusiv competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă copilul care urmează a fi adoptat
are reşedinţa obişnuită în România şi este cetăţean român sau apatrid.
(3) Cererile prevăzute de prezenta lege, precum şi cele privind încetarea adopţiei sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află
domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti.
Articolul 85Acţiunile şi cererile ce cad sub incidenţa prezentei legi sunt scutite de taxă judiciară de timbru.
Articolul 86Cererile prevăzute la art. 84 alin. (3) se soluţionează de complete specializate ale instanţei judecătoreşti, în camera de consiliu, cu
participarea obligatorie a procurorului.
Articolul 87 (1) În soluţionarea cauzelor care privesc aplicarea prezentei legi, dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind
verificarea cererii şi regularizarea acesteia nu sunt aplicabile.
(2) Cererea se depune în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare şi un exemplar pentru instanţă. Înscrisurile care însoţesc cererea
se depun într-un singur exemplar.
(3) Primind cererea, preşedintele instanţei ia măsuri pentru fixarea, de îndată, a primului termen de judecată, care nu poate depăşi 15 zile de la
data înregistrării cererii, precum şi pentru citarea şi comunicarea cererii.
(4) Întâmpinarea nu este obligatorie. Părţile au posibilitatea redactării de note privind susţinerile lor şi depunerii acestora la dosar până la primul
termen de judecată.
(5) În cazul amânării judecării cererii, termenul acordat nu poate depăşi 15 zile.
(6) Prima instanţă se pronunţă prin sentinţă, pe baza înscrisurilor şi, în măsura în care acest mijloc de probă nu este suficient sau împrejurările
cauzei o cer, pot fi administrate şi alte probe.
(7) Pronunţarea hotărârii se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar redactarea hotărârii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare.
(8) Hotărârea se comunică părţilor în termen de 48 de ore de la redactare.
Articolul 88 (1) Hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute de prezenta lege sunt supuse numai apelului în termen de 10 zile, cu
excepţia hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează cererea de deschidere a procedurii adopţiei, unde termenul de apel este de 30 de zile.
(2) Apelul poate fi exercitat de oricare dintre părţi, precum şi de procuror.
(3) Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor, în camera de consiliu. Dispoziţiile art. 87 alin. (5) şi (7) sunt aplicabile.
Articolul 89Cauzele privind încetarea adopţiei se judecă cu citarea: a) adoptatorului sau, după caz, a familiei adoptatoare; b) adoptatului personal
sau, după caz, prin reprezentant legal; c) direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatului şi A.N.P.D.C.A.
Articolul 90 (1) Hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute de prezenta lege sunt executorii, dacă legea nu prevede altfel, de la data
rămânerii definitive.
(2) Dispoziţiile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile cărţii a III-a "Procedura necontencioasă judiciară" din Codul de procedură
civilă.Articolul 91A.N.P.D.C.A. acţionează pentru apărarea drepturilor şi interesului superior al copiilor ce fac obiectul procedurilor de adopţie,
scop în care poate introduce cereri şi poate formula apărări în toate cauzele ce intră sub incidenţa prezentei legi.
Articolul 92 (1) La judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adopţiei copilului, a cererii de încredinţare în vederea adopţiei, a cererii
de desfacere a adopţiei, precum şi a cererii privind nulitatea adopţiei, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie, iar la
încuviinţarea adopţiei copilului care a împlinit vârsta de 10 ani acestuia i se va solicita consimţământul.
(2) În cazul în care ascultarea copilului nu este obligatorie, acestuia i se solicită opinia, în măsura în care este posibil.
(3) Opinia copilului exprimată la judecarea cererilor prevăzute de prezenta lege va fi luată în considerare şi i se va acorda importanţa cuvenită,
avându-se în vedere vârsta şi gradul acestuia de maturitate. În situaţia în care instanţa hotărăşte în contradictoriu cu opinia exprimată de copil,
aceasta este obligată să motiveze raţiunile care au condus la înlăturarea opiniei copilului.
Capitolul VII Registrul naţional pentru adopţii
Articolul 93 (1) În scopul organizării la nivel naţional a evidenţei în materia adopţiei şi al realizării etapei de potrivire, A.N.P.D.C.A. are
obligaţia de a gestiona R.N.A.
(2) Registrul conţine datele referitoare la adoptatorul sau familia adoptatoare, cu cetăţenie fie română, fie străină, precum şi cele referitoare la
copiii pentru care a fost deschisă procedura adopţiei, pentru cei pentru care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de încredinţare în vederea
adopţiei, de încuviinţare a adopţiei, de desfacere a adopţiei sau de declarare a nulităţii acesteia.
Articolul 94 (1) Direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului sau, după caz, al adoptatorului sau familiei adoptatoare introduce în
R.N.A. copia electronică a următoarelor documente: a) hotărârea judecătorească prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei
naţionale; b) hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei; c) hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei; d) hotărârea
judecătorească de declarare a nulităţii sau, după caz, de desfacere a adopţiei; e) dispoziţia privind eliberarea/neeliberarea atestatului şi, după caz,
atestatul; f) raportul final de evaluare a capacităţii de a adopta a solicitantului; g) raportul final de închidere a cazului prevăzut la art. 96 alin. (3);
h) alte documente necesare organizării evidenţei prevăzute la art. 93, care se stabilesc prin decizia preşedintelui A.N.P.D.C.A.
(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) se introduc în R.N.A. în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, cele
prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f), în termen de 5 zile de la data emiterii dispoziţiei, iar documentul prevăzut la alin. (1) lit. g), în termen de 5 zile
de la întocmire.
(3) Odată cu introducerea în R.N.A. a documentelor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi e), direcţia va introduce şi informaţiile cu privire la copil şi
persoana/familia adoptatoare necesare realizării potrivirii iniţiale.
(4) Documentele şi informaţiile referitoare la persoana/familia adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în străinătate se introduc în R.N.A. de
A.N.P.D.C.A.Capitolul VIII Monitorizare şi activităţi postadopţie
Articolul 95Monitorizarea postadopţie reprezintă etapa ulterioară încuviinţării adopţiei prin care se urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a
relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori în vederea integrării depline a copilului în familia adoptatoare şi identificării precoce a eventualelor
dificultăţi ce pot să apară în această perioadă.
Articolul 96 (1) În cazul adopţiei interne, monitorizarea postadopţie se realizează de către direcţia de la domiciliul copilului, care are obligaţia
întocmirii unor rapoarte trimestriale pe o perioadă de cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei.
(2) În perioada de monitorizare postadopţie, adoptatorii au obligaţia de a colabora cu direcţia pentru a înlesni realizarea rapoartelor trimestriale şi
de a o informa cu privire la schimbarea domiciliului ori la modificările intervenite în structura familiei.
(3) La încheierea perioadei de monitorizare postadopţie, direcţiile întocmesc un raport final de închidere a cazului şi introduc în R.N.A. copia
electronică a acestuia. În situaţia în care, ulterior încuviinţării adopţiei, prenumele copilului adoptat este schimbat pe cale administrativă, raportul
va avea anexată şi copia actului care a stat la baza schimbării prenumelui.
Articolul 97 (1) În situaţia în care adoptatorul/familia adoptatoare îşi stabileşte domiciliul/reşedinţa în raza teritorială a altei direcţii decât cea
care a iniţiat procedura de monitorizare, aceasta are obligaţia de a notifica direcţiei în a cărei rază teritorială se află noul domiciliu/noua reşedinţă
a adoptatorului/familiei adoptatoare necesitatea preluării obligaţiei de monitorizare postadopţie.
(2) În situaţia în care adoptatorul/familia adoptatoare, împreună cu copilul adoptat, îşi stabileşte domiciliul/reşedinţa în altă ţară, direcţia de la
domiciliul acestuia/acesteia realizează continuarea monitorizării postadopţie cu sprijinul A.N.P.D.C.A. În aceste cazuri, la solicitarea direcţiei,
A.N.P.D.C.A. facilitează obţinerea rapoartelor trimestriale prin contactarea serviciilor sociale competente publice sau private din statul în care
adoptatorul/familia adoptatoare şi-a stabilit domiciliul/reşedinţa.
Articolul 98 (1) În cazul adopţiei internaţionale a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită
în străinătate, A.N.P.D.C.A. are obligaţia să urmărească evoluţia acestuia şi a relaţiilor lui cu părintele sau cu părinţii săi adoptivi cel puţin 2 ani
după încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţii centrale competente sau al organizaţiei acreditate ori autorizate din statul primitor.
(2) În scopul îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (1), A.N.P.D.C.A. trebuie să solicite realizarea monitorizării postadopţie şi transmiterea de
rapoarte trimestriale autorităţii centrale competente sau organizaţiei acreditate şi autorizate din statul primitor.
(3) În cazul adopţiei internaţionale a unui copil cu reşedinţa obişnuită în străinătate de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în
România, obligaţia monitorizării postadopţie revine direcţiei în a cărei rază teritorială locuiesc adoptatorii. Durata perioadei de monitorizare
postadopţie poate fi mai mare de 2 ani, dacă legea ţării de provenienţă a copilului o cere. Rapoartele întocmite în această perioadă se vor înainta
A.N.P.D.C.A.
Articolul 99 (1) Activităţile postadopţie se realizează planificat şi vizează acordarea de suport şi asistenţă de specialitate adoptatului şi
adoptatorilor, care să răspundă nevoilor identificate atât în timpul perioadei de monitorizare postadopţie sau semnalate direct de către cei
adoptaţi ori de către persoana/familia adoptatoare în perioada de monitorizare postadopţie, cât şi ulterior expirării acestei perioade.
(2) Obligaţia realizării activităţilor prevăzute la alin. (1) revine direcţiei de la domiciliul solicitantului. Aceste activităţi pot fi realizate şi de către
organisme private, precum şi de către cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială şi/sau de
psihologie, care au încheiat convenţii cu A.N.P.D.C.A.
(3) Modelul-cadru al convenţiilor prevăzute la alin. (2), precum şi la art. 22 alin. (2) lit. b) se aprobă prin decizie a preşedintelui A.N.P.D.C.A.
(4) Activităţile postadopţie pot consta în: a) informare şi consiliere pentru copii şi părinţi; b) organizarea de cursuri pentru dezvoltarea
capacităţilor parentale; c) constituirea de grupuri de suport pentru copii şi părinţi; d) sprijinirea adoptatorilor în vederea informării copilului cu
privire la adopţia sa; e) consilierea adoptatului în vederea dezvăluirii identităţii părinţilor fireşti/rudelor biologice; f) consilierea şi pregătirea
adoptatului/părinţilor fireşti/rudelor biologice în vederea contactării.
Articolul 100 (1) Pe perioada monitorizării postadopţie, participarea la activităţile prevăzute la art. 99 alin. (4) este obligatorie pentru adoptatori
dacă rapoartele întocmite pe această perioadă consemnează o propunere motivată în acest sens. O astfel de propunere poate fi formulată în
situaţiile în care se apreciază că există riscul compromiterii relaţiei dintre părinţi şi copilul/copiii adoptaţi ori ar putea determina, în timp, eşecul
adopţiei.
(2) În situaţia în care adoptatorii, în mod nejustificat, refuză să dea curs propunerii formulate potrivit alin. (1) sau refuză să informeze copilul cu
privire la adopţia sa, responsabilul de caz propune prelungirea perioadei de monitorizare postadopţie peste termenul minim prevăzut la art. 96
alin. (1).
Capitolul IX Dispoziţii finale, tranzitorii şi sancţiuni
Articolul 101A.N.P.D.C.A. ia toate măsurile ce se impun, conform prevederilor Convenţiei de la Haga, în vederea prevenirii câştigurilor
necuvenite, financiare sau de altă natură, ce ar putea fi realizate cu prilejul adopţiei şi descurajării oricăror practici contrare obiectivelor acestei
convenţii şi prezentei legi.
Articolul 102Sunt interzise donaţiile şi sponsorizările, precum şi oferirea de către adoptator sau familia adoptatoare, în nume propriu ori prin
persoane interpuse, în mod direct sau indirect, de orice foloase materiale necuvenite A.N.P.D.C.A., direcţiilor implicate sau persoanelor fizice
din cadrul instituţiilor publice implicate în procesul de adopţie.
Articolul 103 (1) Este interzisă participarea organismelor private în procedura adopţiei internaţionale desfăşurată în România. Interdicţia se
aplică şi membrilor sau personalului acestora, cu excepţia situaţiei în care au calitatea de adoptator.
(2) Autorităţile române pot colabora în ceea ce priveşte adopţia internaţională cu organisme private care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul
statului primitor, numai dacă acestea sunt acreditate de statul respectiv şi autorizate conform prevederilor art. 64 alin. (3).
(3) În situaţia în care se constată nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2), A.N.P.D.C.A. este obligat să solicite instanţei judecătoreşti dizolvarea
persoanei juridice implicate.
(4) Serviciile şi activităţile care pot fi derulate de către organismele private în cadrul adopţiei interne, precum şi metodologia de autorizare a
acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului*). Notă

──────────

*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele private române în
cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi metodologia de autorizare a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218
din 2 aprilie 2012, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 104Constituie abatere disciplinară şi se sancţionează, potrivit legii, nerespectarea prevederilor art. 9 tezele a II-a şi a III-a, art. 20 alin.
(1) teza a II-a, art. 42 alin. (2), art. 59 alin. (2), art. 96 alin. (3) teza I, precum şi neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor
prevăzute la art. 47 alin. (1)-(3) şi art. 96 alin. (1).
Articolul 105 (1) Constituie contravenţii următoarele fapte: a) nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (3); b) nerespectarea prevederilor art. 28
alin. (1); c) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 28 alin. (2); d) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 34 alin. (2); e) nerespectarea
obligaţiilor prevăzute la art. 37; f) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 48 alin. (1); g) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 96 alin.
(2).
(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează: a) cu avertisment sau amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, cele
prevăzute la lit. a), b) şi g); b) cu avertisment sau amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, cele prevăzute la lit. c)-f).
(3) Contravenientul poate achita, în termen de 48 de ore, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (2).
(4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoane anume desemnate din cadrul A.N.P.D.C.A.
(5) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 106 (1) Angajatorul are obligaţia de a aproba concediul prevăzut la art. 50.
(2) Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu pe perioada concediului prevăzut la art. 50, cu excepţia
concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului angajatorului sau a desfiinţării acestuia, în condiţiile
legii.
(3) Nerespectarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei. (4)
Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (3) şi aplicarea amenzii corespunzătoare se fac de către persoanele împuternicite în acest sens din
cadrul Inspecţiei Muncii.
Articolul 107 (1) Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a pretinde sau de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte
foloase materiale în scopul adopţiei copilului se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea drepturilor părinteşti.
(2) Fapta persoanei care, fără drept, intermediază adoptarea unui copil, în scopul obţinerii de foloase materiale, se pedepseşte cu închisoare de la
un an la 5 ani.
Articolul 108Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil. Notă

Reproducem mai jos prevederile art. II-V, VIII şi XIV din Legea nr. 57/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind
procedura adopţiei, precum şi a altor acte normative, care nu sunt încorporate în forma republicabilă şi care se aplică în continuare ca dispoziţii
proprii ale acesteia:
Art. II. - (1) Efectele hotărârilor judecătoreşti privind deschiderea procedurii adopţiei, pronunţate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se
prelungesc până la împlinirea de către copil a vârstei de 14 ani. Efectele acestor hotărâri se prelungesc şi după împlinirea de către copil a vârstei
de 14 ani, până la încuviinţarea adopţiei, dacă există solicitări de adopţie a acestuia din partea unor familii sau persoane atestate. (2) În situaţia
fraţilor care nu pot fi separaţi, efectele hotărârilor judecătoreşti privind deschiderea procedurii adopţiei pronunţate pentru aceştia, anterior intrării
în vigoare a prezentei legi, se prelungesc până la împlinirea vârstei de 14 ani de către cel puţin unul dintre ei. Efectele acestor hotărâri se
prelungesc şi după împlinirea vârstei de 14 ani de către cel puţin unul dintre fraţi, până la încuviinţarea adopţiei, dacă există solicitări de adopţie
a respectivilor fraţi împreună, din partea unor familii sau persoane atestate.
Art. III. - Atestatele valabile la momentul intrării în vigoare a prezentei legi îşi prelungesc valabilitatea până la împlinirea termenului de 2 ani de
la data eliberării acestora.
Art. IV. - Cererile prevăzute de Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aflate pe
rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei legi, se soluţionează potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data introducerii
cererii.
Art. V. - (1) În cuprinsul Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în
cuprinsul actelor normative în vigoare din domeniul adopţiei, sintagma "deschiderea procedurii adopţiei interne" se înlocuieşte cu sintagma
"deschiderea procedurii adopţiei", denumirea "Oficiul Român pentru Adopţii" sau, după caz, "Oficiul" se înlocuieşte cu denumirea "Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie" sau, după caz, cu "A.N.P.D.C.A.", sintagma "potrivire teoretică" se înlocuieşte cu
sintagma "potrivire iniţială" şi termenul "ordin" se înlocuieşte cu termenul "decizie". (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cuprinsul
dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3)*) şi art. 21 alin. (1)**) din Legea nr. 273/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenul
"Oficiul" se înlocuieşte cu termenul "comisia". Notă

*) Art. 20 alin. (2) şi (3) a devenit în forma republicabilă art. 22 alin. (2) şi (3).

**) Art. 21 alin. (1) a devenit în forma republicabilă art. 23 alin. (1).
Art. VIII. - Metodologia privind contactarea părinţilor fireşti sau a rudelor biologice, accesul adoptatului la informaţii vizând originile sale şi
propriul trecut, precum şi accesul părinţilor fireşti sau al rudelor biologice ale persoanelor adoptate la informaţii vizând persoana adoptată se
elaborează de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei
legi.
Art. XIV. - (1) Dispoziţiile referitoare la acordarea concediului de acomodare şi a indemnizaţiei lunare se aplică şi persoanelor care au copii
încredinţaţi în vederea adopţiei la data intrării în vigoare a prezentei legi. (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) indemnizaţia, precum şi concediul
de acomodare se acordă proporţional în funcţie de numărul zilelor calendaristice rămase, fără a depăşi însă durata maximă prevăzută de lege
pentru acordarea concediului de acomodare.----
LEGE nr. 217 din 22 mai 2003 (**republicată**)pentru prevenirea și combaterea violenței în familie*)
EMITENT PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 205 din 24 martie 2014

Notă
**) Republicată în temeiul dispozițiilor art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012 și rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 217/2003 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012.
Capitolul I Dispoziții generale
Articolul 1(1) Ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare
morală și materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes național.
(2) Prevenirea și combaterea violenței în familie fac parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă
problemă de sănătate publică.
3) Statul român, prin autoritățile competente, elaborează și implementează politici și programe destinate prevenirii și combaterii violenței în
familie, precum și protecției victimelor violenței în familie
Articolul 2Protecția și promovarea drepturilor victimelor violenței în familie se realizează în conformitate cu următoarele principii:a) principiul
legalității;b) principiul respectării demnității umane;c) principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie;d) principiul celerității;e)
principiul parteneriatului;f) principiul egalității de șanse și de tratament
.Articolul 3(1) În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de
autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care
provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte,
constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
(2) Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale.
Articolul 4Violența în familie se manifestă sub următoarele forme:a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum
utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului
personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și
animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel,
precum și alte acțiuni cu efect similar;c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr,
înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin
otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;d) violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire,
intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;e) violența economică - interzicerea activității
profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă
necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune,
control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul
sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;f) violența socială - impunerea izolării persoanei de
familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința
familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;g) violența spirituală - subestimarea sau diminuarea
importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a
accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile,
precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
Articolul 5În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și
persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;c) persoanele care au stabilit relații
asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; Notă
Prin DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE nr. 264 din 27 aprilie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 22 iunie 2017, s-a
admis excepția de neconstituționalitate, constatându-se că sintagma „în cazul în care conviețuiesc“ din cuprinsul art. 5 lit. c) din Legea nr.
217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie este neconstituțională.
Conform art. 147 alin. (1) din CONSTITUȚIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispozițiile
din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de
zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile
neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În concluzie, în intervalul 22 iunie 2017 - 5 august 2017, sintagma „în cazul în care conviețuiesc“ din cuprinsul art. 5 lit. c) din Legea nr.
217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie a fost suspendată de drept, încetându-și efectele juridice în data de 6 august
2017, întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea prevederilor atacate.d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept
drepturile față de persoana copilului;e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală
ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale.
Articolul 6Victima violenței în familie are dreptul:a) la respectarea personalității, demnității și a vieții sale private;b) la informarea cu privire la
exercitarea drepturilor sale;c) la protecție specială, adecvată situației și nevoilor sale;d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială,
precum și la asistență medicală gratuită, în condițiile prezentei legi;e) la consiliere și asistență juridică gratuită, în condițiile legii.
Articolul 7(1) Autoritățile administrației publice centrale și locale au obligația să ia măsurile necesare pentru prevenirea violenței în familie și
pentru preîntâmpinarea unor situații de încălcare repetată a drepturilor fundamentale ale victimelor violenței în familie.
(2) Autoritățile administrației publice centrale și locale au obligația să asigure exercitarea dreptului la informare al victimelor violenței în
familie, potrivit competențelor ce le revin, după caz, cu privire la:a) instituțiile și organizațiile neguvernamentale care asigură consiliere
psihologică sau orice alte forme de asistență și protecție a victimei, în funcție de necesitățile acesteia;b) organul de urmărire penală la care pot
face plângere;c) dreptul la asistență juridică și instituția unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;d) condițiile și procedura pentru
acordarea asistenței juridice gratuite;e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părții vătămate și ale părții civile;f) condițiile și
procedura pentru acordarea compensațiilor financiare de către stat, potrivit legii.
Capitolul II Instituții cu atribuții în prevenirea și combaterea violenței în familie
Articolul 8(1) Ministerele și celelalte organe centrale de specialitate ale administrației publice, prin structurile lor teritoriale, desemnează
personalul cu atribuții în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie.
(2) Ministerele și celelalte organe centrale de specialitate ale administrației publice, autoritățile administrației publice locale, organizațiile
neguvernamentale și alți reprezentanți ai societății civile vor desfășura, separat sau, după caz, în cooperare, activități de prevenire și combatere a
violenței în familie.
(3) Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice este autoritatea publică centrală care elaborează politica de asistență
socială și promovează drepturile victimelor violenței în familie.
(3^1) Departamentul pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate
juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, exercită funcțiile de strategie, reglementare,
reprezentare și autoritate de stat în domeniul violenței în familie, cu atribuții în elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiilor și politicilor
Guvernului în domeniul violenței în familie.----------Alin. (3^1) al art. 8 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANȚA nr. 6 din 28 ianuarie
2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 29 ianuarie 2015.
(4) Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, prin structurile sale specializate de la nivel central și teritorial,
elaborează și aplică măsuri speciale de integrare pe piața muncii a victimelor violenței în familie.
(5) Ministerele și celelalte organe centrale de specialitate ale administrației publice au responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel național
pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței în familie, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare și monitorizare a activităților
întreprinse, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului*), la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice,
a Ministerului Afacerilor Interne și a Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Notă
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.156/2012 privind aprobarea Strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea fenomenului violenței
în familie pentru perioada 2013-2017 și a Planului operațional pentru implementarea Strategiei naționale pentru prevenirea și combaterea
fenomenului violenței în familie pentru perioada 2013-2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 6 decembrie 2012.
Articolul 9Ministerul Sănătății, împreună cu Ministerul Afacerilor Interne și cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice,
elaborează și difuzează materiale documentare privind cauzele și consecințele violenței în familie.
Articolul 10Ministerul Educației Naționale realizează, cu sprijinul celorlalte ministere implicate și în colaborare cu organizațiile
neguvernamentale cu activitate în domeniu, programe educative pentru părinți și copii, în vederea prevenirii violenței în familie.
Articolul 11Serviciul de probațiune din cadrul tribunalului, în colaborare cu organizațiile neguvernamentale care desfășoară activități specifice în
domeniu sau cu specialiștii, va desfășura activități de reinserție socială a infractorilor condamnați pentru infracțiuni de violență în familie.
Articolul 12Autoritățile prevăzute la art. 8 asigură pregătirea și perfecționarea continuă a persoanelor desemnate cu atribuții în domeniul
prevenirii și combaterii violenței în familie.
Articolul 13(1) Autoritățile administrației publice locale au obligația să ia următoarele măsuri specifice:a) să includă problematica prevenirii și
combaterii violenței în familie în strategiile și programele de dezvoltare regională, județeană și locală;b) să acorde sprijinul logistic,
informațional și material compartimentelor cu atribuții în prevenirea și combaterea violenței în familie;c) să înființeze, direct sau în parteneriat,
unități de prevenire și combatere a violenței în familie și să susțină funcționarea acestora;d) să dezvolte programe de prevenire și combatere a
violenței în familie;e) să sprijine accesul agresorilor familiali la consiliere psihologică, psihoterapie, tratamente psihiatrice, de dezintoxicare și
dezalcoolizare;f) să elaboreze și să implementeze proiecte în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie;g) să își prevadă în bugetul
anual sume pentru susținerea serviciilor sociale și a altor măsuri de asistență socială pentru prevenirea și combaterea violenței în familie;h) să
suporte, din bugetul local, în cazurile sociale grave, cheltuielile cu întocmirea actelor juridice, precum și pentru obținerea certificatelor medico-
legale pentru victimele violenței în familie;i) să colaboreze la implementarea unui sistem de înregistrare, raportare și management al cazurilor de
violență în familie.
(2) Autoritățile administrației publice locale desemnează personalul specializat să implementeze sistemul de înregistrare, raportare și
management al cazurilor de violență în familie.
(3) Primarii și consiliile locale vor conlucra cu organizațiile de cult, organizațiile neguvernamentale, precum și cu oricare alte persoane juridice
și fizice implicate în acțiuni caritabile, acordându-le sprijinul necesar în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute la alin. (1) și (2).
(4) La nivelul județelor și sectoarelor municipiului București se înființează, pe lângă direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului
județene/ale sectoarelor municipiului București, echipa intersectorială în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie, cu rol consultativ.
(5) Echipa intersectorială are în componența sa câte un reprezentant al poliției, jandarmeriei, direcției de sănătate publică, al compartimentului
violenței în familie din cadrul direcției generale de asistență socială și protecția copilului, al unităților pentru prevenirea și combaterea violenței
în familie, precum și al organizațiilor neguvernamentale active în domeniu.
(6) Din echipa intersectorială pot face parte, dar fără a se limita, și reprezentanții serviciilor de probațiune, ai unităților de medicină legală,
precum și ai altor instituții cu atribuții în domeniu.
(7) Echipa intersectorială propune măsuri de îmbunătățire a activității în domeniu, asigură cooperarea dintre instituțiile prevăzute la alin. (5) și
(6) și evaluează anual activitatea în domeniu.
(8) Înființarea și modul de organizare și funcționare a acestora se aprobă prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale
sectoarelor municipiului București.
Articolul 14Persoanele desemnate de autoritățile publice pentru instrumentarea cazurilor de violență în familie vor avea următoarele atribuții
principale:a) monitorizarea cazurilor de violență în familie din sectorul sau unitatea teritorială deservită; culegerea informațiilor asupra acestora;
întocmirea unei evidențe separate; asigurarea accesului la informații la cererea organelor judiciare și a părților sau reprezentanților acestora;b)
informarea și sprijinirea lucrătorilor poliției care în cadrul activității lor specifice întâlnesc situații de violență în familie;c) identificarea
situațiilor de risc pentru părțile implicate în conflict și îndrumarea acestora spre servicii de specialitate;d) colaborarea cu instituții locale de
protecție a copilului și raportarea cazurilor, în conformitate cu legislația în vigoare;e) îndrumarea părților aflate în conflict în vederea medierii;f)
solicitarea de informații cu privire la rezultatul medierii;g) instrumentarea cazului împreună cu asistentul social.Capitolul III Unități pentru
prevenirea și combaterea violenței în familie
Articolul 15(1) Unitățile pentru prevenirea și combaterea violenței în familie sunt:a) centre de primire în regim de urgență;b) centre de
recuperare pentru victimele violenței în familie;c) centre de asistență destinate agresorilor;d) centre pentru prevenirea și combaterea violenței în
familie;e) centre pentru servicii de informare și sensibilizare a populației.
(2) Unitățile pentru prevenirea și combaterea violenței în familie oferă gratuit servicii sociale destinate victimelor violenței în familie.
Articolul 16(1) Unitățile pentru prevenirea și combaterea violenței în familie pot fi publice, private sau în parteneriat public-privat.
(2) Unitățile pentru prevenirea și combaterea violenței în familie pot fi înființate numai de către furnizorii de servicii sociale, acreditați în
condițiile legii.
(3) Înființarea, organizarea și funcționarea unităților pentru prevenirea și combaterea violenței în familie se aprobă prin hotărâri ale consiliilor
județene sau, după caz, ale consiliilor locale, respectiv ale sectoarelor municipiului București și al Consiliului General al Municipiului București.
(4) Finanțarea unităților publice pentru prevenirea și combaterea violenței în familie se asigură din bugetele locale.
(5) În cazul unităților pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, utilizarea sumelor alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la
bugetele locale se supune controlului organelor abilitate de lege.
(6) Instituția care a acordat finanțarea sau subvenția unităților pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, publice, private și în
parteneriat public-privat, monitorizează folosirea fondurilor alocate.
(7) Asistarea sau, după caz, găzduirea victimelor, respectiv asistarea agresorilor în unitățile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a)-c) se face în baza
încheierii unui contract de acordare a serviciilor sociale. Pentru minori contractul de acordare a serviciilor sociale este semnat de părintele
însoțitor sau, după caz, de reprezentantul legal.
Articolul 17(1) Centrele de primire în regim de urgență, denumite în continuare adăposturi, sunt unități de asistență socială, cu sau fără
personalitate juridică, de tip rezidențial, care asigură protecție, găzduire, îngrijire și consiliere victimelor violenței în familie.
2) Adăposturile asigură gratuit, pe o perioadă determinată, asistență familială atât victimei, cât și minorilor aflați în îngrijirea acesteia, protecție
împotriva agresorului, asistență medicală și îngrijire, hrană, cazare, consiliere psihologică și consiliere juridică, potrivit instrucțiunilor de
organizare și funcționare elaborate de autoritate.
(3) Primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgență sau cu aprobarea scrisă a directorului direcției generale de asistență socială și
protecția copilului, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsură de protecție. Persoanelor care au comis actul de agresiune le
este interzis accesul în incinta adăpostului unde se găsesc victimele
(4) Locația adăposturilor este secretă publicului larg.
(5) Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimțământul acestora sau, după caz, al reprezentantului legal.
(6) Toate adăposturile trebuie să încheie o convenție de colaborare cu un spital sau cu altă unitate sanitară, care să asigure îngrijirea medicală și
psihiatrică. Convenția se încheie de către consiliile locale, respectiv de către consiliile sectoarelor municipiului București sau, după caz, de către
consiliile județene, precum și de organele de conducere ale furnizorilor de servicii sociale privați acreditați.
Articolul 18(1) Centrele de recuperare pentru victimele violenței în familie sunt unități de asistență socială de tip rezidențial, cu sau fără
personalitate juridică, care asigură găzduirea, îngrijirea, consilierea juridică și psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viață activă, inserția
profesională a victimelor violenței în familie, precum și reabilitarea și reinserția socială a acestora.
(2) Centrele de recuperare pentru victimele violenței în familie vor încheia convenții cu autoritățile pentru ocuparea forței de muncă județene și
ale sectoarelor municipiului București în vederea acordării suportului pentru integrarea în muncă, readaptarea și recalificarea profesională a
persoanelor asistate.
(3) Prevederile art. 17 alin. (5) și (6) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 19(1) Centrele de asistență destinate agresorilor sunt unități de asistență socială care funcționează ca centre de zi, cu sau fără
personalitate juridică, care asigură reabilitarea și reinserția socială a acestora, măsuri educative, precum și servicii de consiliere și mediere
familială.
(2) Tratamentele psihiatrice, de dezalcoolizare și dezintoxicare acordate prin centrele de asistență destinate agresorilor se asigură în spitalele sau
unitățile sanitare cu care s-au încheiat convenții, în condițiile prevăzute la art. 17 alin. (6).
Articolul 20Centrele pentru prevenirea și combaterea violenței în familie sunt unități de asistență socială în regim de zi, cu sau fără personalitate
juridică, care asigură asistență socială, consiliere psihologică, juridică, precum și informarea și orientarea victimelor violenței în familie.
Articolul 21Centrele pentru servicii de informare și sensibilizare a populației sunt unități de asistență socială, cu sau fără personalitate juridică,
care oferă servicii de informare și educare, asistență socială și un serviciu telefonic de urgență pentru informare și consiliere.
Articolul 22(1) Persoanele condamnate pentru infracțiuni de violență în familie sunt obligate să participe la programe speciale de consiliere și
reinserție socială organizate de către instituțiile însărcinate cu executarea pedepsei în evidența cărora se află.
(2) Cazurile de violență în familie pot fi supuse medierii la cererea părților, conform legii.
Capitolul IV Ordinul de protecție
Articolul 23(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui
membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu
caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:a) evacuarea temporară a agresorului din locuința
familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;c)
limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât
agresorul să nu vină în contact cu victima;d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii
acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;e) interdicția
pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;f)
interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;g) obligarea agresorului de a preda poliției
armele deținute;h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
(2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde
victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică,
psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul
dezintoxicării.
(4) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune luarea unei măsuri de control al respectării ordinului de protecție și pentru prevenirea încălcării
acestuia, precum:a) obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanță potrivit împrejurărilor, la secția de
poliție competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecție;b) obligarea agresorului de a da informații organului de poliție cu privire
la noua locuință, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuința familiei. (la 01-04-2017, Articolul 23 din Capitolul IV a fost
completat de ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 35 din 27 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 214 din 29 martie 2017 )
Articolul 24(1) Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător, fără a putea depăși 6 luni de la data emiterii
ordinului.
(2) Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata măsurilor dispuse, acestea vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data
emiterii ordinului.
Articolul 25(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau
reședința victima.
(2) Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal.
(3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei și de:a) procuror;b) reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității
administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței în familie;c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii
sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie, acreditați conform legii, cu acordul victimei.
Articolul 26(1) Cererea privind emiterea ordinului de protecție se întocmește potrivit formularului de cerere prevăzut în anexa care face parte
integrantă din prezenta lege.
(2) Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.Articolul 27(1) Cererile pentru emiterea ordinului de protecție se judecă de urgență și, în orice
situație, soluționarea acestora nu poate depăși un termen de 72 de ore de la depunerea cererii. Cererile se judecă în camera de consiliu,
participarea procurorului fiind obligatorie----------Alin. (1) al art. 27 a fost modificat de art. unic din LEGEA nr. 351 din 23 decembrie 2015
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 979 din 30 decembrie 2015.(2) Citarea părților se face potrivit regulilor privind citarea în cauze
urgente.
(3) La cerere, persoanei care solicită ordinul de protecție i se poate acorda asistență sau reprezentare prin avocat.
(4) Asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie.
(5) În caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul de protecție chiar în aceeași zi, pronunțându-se pe baza cererii și a actelor depuse,
fără concluziile părților.
(6) Procurorul are obligația de a informa persoana care solicită ordinul de protecție asupra prevederilor legale privind protecția victimelor
infracțiunii.
(7) Judecata se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită timp îndelungat.
(8) Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.
Articolul 28În cazurile prevăzute la art. 25 alin. (3), victima poate renunța, potrivit art. 406 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la judecarea cererii privind ordinul de protecție.
Articolul 29(1) Ordinul de protecție este executoriu.
(2) La cererea victimei sau din oficiu atunci când împrejurările cauzei impun astfel, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație
sau fără trecerea vreunui termen.
Articolul 30(1) Hotărârea prin care se dispune ordinul de protecție este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunțare, dacă s-a
dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
(2) Instanța de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum se va stabili de
către aceasta.
(3) Recursul se judecă cu citarea părților.
(4) Participarea procurorului este obligatorie.
Articolul 31(1) O copie după dispozitivul hotărârii prin care s-a dispus cererea de emitere a ordinului de protecție se comunică, în maximum 5
ore de la momentul pronunțării hotărârii, structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și/sau a agresorului.------
----Alin. (1) al art. 31 a fost modificat de art. unic din LEGEA nr. 272 din 10 noiembrie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 842 din
12 noiembrie 2015.
(2) Ordinul de protecție prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) se pune în executare de îndată, de către sau,
după caz, sub supravegherea poliției.
(3) Pentru punerea în executare a ordinului de protecție, polițistul poate intra în locuința familiei și în orice anexă a acesteia, cu consimțământul
persoanei protejate sau, în lipsă, al altui membru al familiei.
(4) Organele de poliție au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă hotărârea și să sesizeze organul de urmărire penală în caz de
sustragere de la executare.
Articolul 32Încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de
nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an. Împăcarea înlătură răspunderea penală.Articolul 33La
expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de
protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.
Articolul 34(1) Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecție pe durata maximă poate solicita revocarea ordinului sau
înlocuirea măsurii dispuse.
(2) Revocarea se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:a) agresorul a respectat interdicțiile sau obligațiile
impuse;b) agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori orice altă formă de consiliere sau terapie care a
fost stabilită în sarcina sa ori care i-a fost recomandată sau a respectat măsurile de siguranță, dacă asemenea măsuri s-au luat, potrivit legii;c)
dacă există indicii temeinice că agresorul nu mai prezintă un real pericol pentru victima violenței sau pentru familia acesteia.
(3) Cererea de revocare se soluționează cu citarea părților și a unității de poliție care a pus în executare ordinul de protecție a cărui revocare se
solicită. Participarea procurorului este obligatorie.
Articolul 35Dacă, odată cu soluționarea cererii, instanța constată existența uneia dintre situațiile care necesită instituirea unei măsuri de protecție
specială a copilului, va sesiza de îndată autoritatea publică locală cu atribuții privind protecția copilului.
Capitolul V Finanțarea în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie
Articolul 36Activitățile în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie se finanțează din următoarele surse:a) bugetul de stat;b) bugetele
fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și ale căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri
publice;c) bugetele fondurilor externe nerambursabile;d) bugetele locale ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București, precum
și ale municipiilor, orașelor și comunelor;e) donații, sponsorizări și alte surse, în condițiile legii.
Articolul 37(1) Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prin Departamentul pentru Egalitate de Șanse între
Femei și Bărbați poate finanța sau, după caz, cofinanța programe de interes național care au ca scop prevenirea și combaterea violenței în
familie, precum și ocrotirea și sprijinirea familiei în vederea creșterii calității vieții acesteia, din fonduri alocate de la bugetul de stat cu această
destinație, din fonduri externe rambursabile și nerambursabile, precum și din alte resurse, în condițiile legii.----------Alin. (1) al art. 37 a fost
modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANȚA nr. 6 din 28 ianuarie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 29 ianuarie 2015.
2) Serviciile sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie pot fi dezvoltate și prin:a) finanțarea în parteneriat a serviciilor
sociale pentru asigurarea continuității serviciului, în conformitate cu nevoia socială și cu principiul subsidiarității;b) finanțarea proiectelor-pilot
pentru implementarea programelor din domeniul asistenței sociale.
Articolul 38Programele de interes național prevăzute la art. 37 alin. (1), complementare acțiunilor finanțate la nivel local, au următoarele
obiective:a) realizarea investițiilor necesare pentru dezvoltarea, diversificarea, restructurarea și buna funcționare a unităților de prevenire și
combatere a violenței în familie;b) susținerea funcționării unităților pentru prevenirea și combaterea violenței în familie;c) realizarea de studii,
cercetări și publicații în domeniu;d) instruirea personalului de specialitate din domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie, în special
instruirea personalului care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor sociale și unităților pentru prevenirea și combaterea violenței în familie,
precum și instruirea personalului din cadrul instituțiilor cu competențe în domeniu desemnat să instrumenteze cazurile de violență în familie;e)
informarea, conștientizarea și sensibilizarea opiniei publice privind drepturile victimelor violenței în familie, precum și fenomenul violenței în
familie;f) menținerea și dezvoltarea sistemului de înregistrare, raportare și management al cazurilor de violență în familie;g) sprijinirea
victimelor prin programe de recuperare a sănătății și de reinserție socială;h) asistarea agresorilor prin tratamente de dezalcoolizare, dezintoxicare,
psihologice și psihiatrice;i) inițierea și coordonarea parteneriatelor sociale în scopul prevenirii și combaterii violenței în familie;j) orice alte
obiective corespunzătoare domeniului de activitate al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Articolul 39Finanțarea unităților pentru prevenirea și combaterea violenței în familie se asigură din:a) bugetele locale ale autorităților
administrației publice locale care au aprobat înființarea acestora, precum și din subvenții acordate în condițiile legii;b) sume din donații și
sponsorizări;c) fonduri externe, rambursabile și nerambursabile;d) din alte surse, cu respectarea legislației în domeniu.
Capitolul VI Sancțiuni
Articolul 40(1) Constituie contravenții, dacă potrivit legii penale nu constituie infracțiuni, și se sancționează cu amendă între 1.000 lei și 5.000
lei următoarele fapte:a) refuzul primirii în adăpost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivată a asistentului social, îngrijire medicală gratuită
celui aflat în suferință vizibilă, pentru înlăturarea consecințelor violențelor;b) schimbarea destinației adăpostului.
(2) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 500 lei și 1.000 lei refuzul părăsirii adăpostului, indiferent de motiv, în momentul
în care condițiile care au determinat internarea au dispărut.
(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă între 500 lei și 1.000 lei încercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a
pătrunde în incinta adăpostului în care se află sau crede că se află victima.
(4) Contravențiile se constată și sancțiunile se aplică, conform legii, de către asistenții sociali, primar sau împuterniciții acestuia.
(5) Contravențiilor le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Capitolul VII Dispoziții finaleArticolul 41Prezenta lege*) intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României,
Partea I. Notă
*) Legea nr. 217/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 29 mai 2003.
LEGE nr. 277 din 24 decembrie 2010 (**republicată**)privind alocația pentru susținerea familiei*)

EMITENT PARLAMENTUL

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 785 din 22 noiembrie 2012

Notă
**) Republicată în temeiul art. VII din Legea nr. 166/2012 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 124/2011 pentru
modificarea și completarea unor acte normative care reglementează acordarea de beneficii de asistență socială, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 699 din 11 octombrie 2012, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 30
decembrie 2010 și a mai fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2011, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 79 din 31 ianuarie 2011, aprobată prin Legea nr. 111/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428
din 20 iunie 2011, și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative care
reglementează acordarea de beneficii de asistență socială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011,
aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 166/2012.
Capitolul I Alocația pentru susținerea familiei
Articolul 1(1) Prin prezenta lege se instituie alocația pentru susținerea familiei ca formă de sprijin pentru familiile cu venituri reduse care au în
creștere și îngrijire copii în vârstă de până la 18 ani, denumită în continuare alocație.
(2) Acordarea alocației prevăzute la alin. (1) are drept scop completarea veniturilor familiilor în vederea asigurării unor condiții mai bune pentru
creșterea, îngrijirea și educarea copiilor, precum și stimularea frecventării de către copiii de vârstă școlară, aflați în îngrijirea familiilor cu
venituri reduse, a cursurilor unei forme de învățământ, organizate potrivit legii.
Articolul 2(1) Beneficiază de alocația prevăzută la art. 1 familia formată din soț, soție și copiii aflați în întreținerea acestora, care locuiesc
împreună, denumită în continuare familie.
(2) Beneficiază de alocație și familia formată din persoana singură și copiii aflați în întreținerea acesteia și care locuiesc împreună cu aceasta,
denumită în continuare familie monoparentală.
(3) Se consideră familie în înțelesul prevederilor alin. (1) și bărbatul și femeia necăsătoriți, cu copiii lor și ai fiecăruia dintre ei, care locuiesc și
gospodăresc împreună, dacă aceasta se consemnează în ancheta socială.
Articolul 3Prin persoană singură, în sensul art. 2 alin. (2), se înțelege persoana care se află în una dintre următoarele situații:a) este
necăsătorită;b) este văduvă;c) este divorțată;d) are soțul/soția declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească;e) are soțul/soția
arestat/arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile sau execută o pedeapsă privativă de libertate și nu participă la întreținerea
copiilor;f) nu a împlinit vârsta de 18 ani și se află în una dintre situațiile prevăzute la lit. a)-e);g) a fost numită tutore sau i s-au încredințat ori i s-
au dat în plasament unul sau mai mulți copii și se află în una dintre situațiile prevăzute la lit. a)-c).
Articolul 4(1) Sunt considerați ca făcând parte din familia definită la art. 2 și copiii încredințați în vederea adopției, cei aflați în plasament la o
persoană sau familie ori pentru care s-a instituit tutela, potrivit legii.
(2) Asistentul maternal profesionist beneficiază de alocație doar pentru copiii săi, luându-se în considerare la stabilirea dreptului toate veniturile
realizate de membrii familiei, cu excepția celor provenite din alocațiile de plasament și alte sume acordate asistentului maternal pentru
acoperirea cheltuielilor lunare, în condițiile legii.
Articolul 5(1) Pentru familia prevăzută la art. 2 alin. (1), al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează până la 0,40 ISR
inclusiv, cuantumul lunar al alocației este stabilit prin raportare la indicatorul social de referință, denumit în continuare ISR, după cum
urmează:a) 0,1640 ISR pentru familia cu un copil;b) 0,3280 ISR pentru familia cu 2 copii;c) 0,4920 ISR pentru familia cu 3 copii;d) 0,6560 ISR
pentru familia cu 4 copii și mai mulți.---------Alin. (1) al art. 5 a fost modificat de pct. 1 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 65 din
15 octombrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 octombrie 2014.
(2) Pentru familia prevăzută la art. 2 alin. (1), al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează peste 0,40 ISR și până la 1,06 ISR
inclusiv, cuantumul alocației este stabilit după cum urmează:a) 0,1500 ISR pentru familia cu un copil;b) 0,3000 ISR pentru familia cu 2 copii;c)
0,4500 ISR pentru familia cu 3 copii;d) 0,6000 ISR pentru familia cu 4 copii și mai mulți.---------Alin. (2) al art. 5 a fost modificat de pct. 1 al
art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 65 din 15 octombrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 octombrie 2014.
(3) Dacă din calculul în lei al alocației rezultă fracțiuni în bani, acestea se rotunjesc la un leu în favoarea beneficiarului."-------------Art. 5 a fost
modificat de pct. 1 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 42 din 15 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 287 din 21
mai 2013
.Articolul 6(1) Pentru familia prevăzută la art. 2 alin. (2), al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează până la 0,40 ISR
inclusiv, cuantumul lunar al alocației este stabilit prin raportare la indicatorul social de referință, după cum urmează:a) 0,214 ISR pentru familia
cu un copil;b) 0,428 ISR pentru familia cu 2 copii;c) 0,642 ISR pentru familia cu 3 copii;d) 0,856 ISR pentru familia cu 4 copii și mai mulți.------
---Alin. (1) al art. 6 a fost modificat de pct. 2 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 65 din 15 octombrie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 octombrie 2014.
(2) Pentru familia prevăzută la art. 2 alin. (2), al cărei venit net mediu lunar pe membru de familie se situează peste 0,40 ISR și până la 1,06 ISR
inclusiv, cuantumul alocației este stabilit după cum urmează:a) 0,204 ISR pentru familia cu un copil;b) 0,408 ISR pentru familia cu 2 copii;c)
0,612 ISR pentru familia cu 3 copii;d) 0,816 ISR pentru familia cu 4 copii și mai mulți.---------Alin. (2) al art. 6 a fost modificat de pct. 2 al art.
II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 65 din 15 octombrie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 20 octombrie 2014.
(3) Dacă din calculul în lei al alocației rezultă fracțiuni în bani, acestea se rotunjesc la un leu în favoarea beneficiarului.-------------Art. 6 a fost
modificat de pct. 2 al art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 42 din 15 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 287 din 21
mai 2013.
Articolul 7(1) Beneficiază de alocație familiile ai căror membri sunt cetățeni români care au domiciliul sau reședința în România, precum și
cetățeni ai altor state ori apatrizi care au domiciliul sau, după caz, reședința în România, în condițiile legislației române.
(2) Beneficiază de alocație și persoanele fără domiciliu sau reședință și fără locuință, pe baza declarației pe propria răspundere că nu au solicitat
alocația de la alte primării.
Articolul 8(1) Familiile definite la art. 2, care au în întreținere copii de vârstă școlară, beneficiază de alocație în condițiile în care copiii
frecventează fără întrerupere cursurile unei forme de învățământ organizate potrivit legii, cu excepția celor care le întrerup din motive medicale,
și nu înregistrează absențe nemotivate în cursul unui semestru care să conducă la scăderea sub 8 a notei la purtare.
(2) Pentru familiile care au în întreținere copii de vârstă școlară cu handicap grav sau accentuat și care nu frecventează o formă de învățământ
organizată în condițiile legii, alocația se acordă cu condiția prezentării certificatului de încadrare într-un grad de handicap.
(3) Pentru situația prevăzută la alin. (2), în baza certificatului de încadrare în grad de handicap, primăria va solicita o dovadă secretariatelor
comisiilor pentru protecția copilului, prin care se atestă faptul că respectivul copil nu poate fi înscris în nicio formă de învățământ prevăzută de
lege.
(4) În situația prevăzută la alin. (1), dacă unul dintre copii, din alte motive decât cele medicale, nu frecventează fără întrerupere cursurile unei
forme de învățământ organizate potrivit legii, acesta este luat în calcul la stabilirea venitului mediu net lunar al familiei, dar este exclus din
numărul de copii ai familiei avut în vedere la acordarea dreptului, iar alocația se va acorda corespunzător numărului de copii din familie care
îndeplinesc condițiile prevăzute de lege. (la 12-12-2016,
Articolul 8 din Capitolul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8 decembrie 2016, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 12 decembrie 2016 )
Capitolul II Stabilirea și plata drepturilor de alocație
Articolul 9Alocația se acordă pe bază de cerere și declarație pe propria răspundere însoțită de actele doveditoare privind componența familiei,
veniturile acesteia și, după caz, privind frecventarea cursurilor școlare de către copiii aflați în întreținere.
Articolul 10(1) Cererile pentru stabilirea și acordarea alocației se întocmesc de reprezentantul familiei și se înregistrează la primăria comunei,
orașului, municipiului sau, după caz, a sectorului municipiului București în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința familia.
(2) Pentru cetățenii altor state sau apatrizi, cererea prevăzută la alin. (1) se înregistrează la primăria comunei, orașului, municipiului sau, după
caz, a sectorului municipiului București în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința familia.
(4) În sensul prezentei legi, prin familii care nu au locuință de domiciliu sau reședință stabilită ori fără locuință se înțelege persoanele care nu
dețin o locuință principală sau, după caz, o locuință secundară, în condițiile legii
5) Locuința de domiciliu sau reședința este construcția aflată în proprietate personală sau închiriată ori asupra căreia titularul sau un membru al
familiei exercită un drept de folosință în condițiile legii, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, formată din una sau mai multe camere,
care acoperă condițiile minimale de odihnă, preparare a hranei, educație și igienă ale persoanei singure sau ale familiei, conform anexei nr. 1 la
Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Se asimilează locuinței de domiciliu sau reședinței și
locuința de necesitate, precum și locuința socială, astfel cum sunt acestea definite potrivit prevederilor aceleiași legi.
Articolul 11(1) În cazul familiei definite la art. 2 alin. (1), reprezentantul familiei se stabilește de către soți sau, în caz de neînțelegere între
aceștia, de către autoritatea tutelară.
(2) În cazul familiei monoparentale, reprezentantul familiei este persoana singură.
(3) În cazul persoanei prevăzute la alin. (2) care are copii în întreținere și nu a împlinit vârsta de 18 ani, reprezentantul familiei este persoana
singură, dacă are capacitate deplină de exercițiu, sau, după caz, reprezentantul legal/ocrotitorul legal al acesteia.
(4) În cazul familiei definite la art. 2 alin. (3), pentru stabilirea reprezentantului familiei prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 12(1) Componența familiei, filiația copiilor și situația lor juridică față de reprezentanții legali se dovedesc cu livretul de familie.(2)
Pentru situațiile în care nu este eliberat livretul de familie sau pentru cele care nu sunt evidențiate în livretul de familie, reprezentantul familiei
prezintă, în mod obligatoriu, actele doveditoare necesare.
Articolul 13(1) La stabilirea veniturilor pe baza cărora se acordă alocația se iau în considerare toate veniturile pe care membrii familiei le
realizează sau, după caz, le-au realizat în ultima lună înainte de solicitarea dreptului, așa cum acestea sunt prevăzute de art. 8 din Legea nr.
416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare.
(2) În situația în care familia definită la art. 2 locuiește și gospodărește împreună cu alte familii sau persoane, la stabilirea dreptului la alocație se
iau în considerare numai partea ce revine de drept din veniturile lunare nete, realizate în comun de persoanele din gospodărie, precum și sumele
reprezentând obligații legale de întreținere față de copiii pentru care se solicită dreptul și/sau, după caz, față de părinții acestora.
Articolul 14Formularul de cerere, declarația pe propria răspundere pentru solicitarea alocației, precum și lista actelor doveditoare privind
membrii familiei și veniturile realizate se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Articolul 15(1) În vederea verificării îndeplinirii de către solicitant a condițiilor de acordare a alocației, primarul dispune, în mod obligatoriu,
evaluarea socioeconomică a familiei, prin anchetă socială.
(2) Ancheta socială se efectuează, în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii, de către personalul serviciului public
de asistență socială din subordinea consiliului local sau, după caz, de către personalul din compartimentul cu atribuții în domeniul asistenței
sociale din aparatul de specialitate al primarului.
(3) Răspunderea asupra conținutului anchetei sociale revine persoanelor care au efectuat ancheta socială și primarului.
(4) În cazul în care solicitantul refuză să furnizeze informațiile necesare pentru întocmirea anchetei sociale, se consideră că familia acestuia nu
îndeplinește condițiile de acordare a alocației.
Articolul 16(1) Stabilirea dreptului la alocație și a cuantumului acesteia se face prin dispoziție scrisă a primarului.
(2) În termen de 5 zile de la efectuarea anchetei sociale, primarul are obligația să comunice solicitanților dispoziția de acordare a dreptului sau
respingerea cererii.
Articolul 17Dreptul la alocație se acordă începând cu luna următoare înregistrării/depunerii cererii. (la 12-12-2016, Articolul 17 din Capitolul II
a fost modificat de Punctul 2, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 998 din 12 decembrie 2016 )
Articolul 18Titularul alocației este reprezentantul familiei, iar beneficiarul este familia.
Articolul 18^1(1) Dreptul la alocație poate fi solicitat odată cu cel de ajutor social acordat în condițiile art. 9 alin. (5^1) din Legea nr. 416/2001
privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare, caz în care se completează același formular de cerere.
(2) În situația în care familia beneficiară de ajutor social conform Legii nr. 416/2001, cu modificările și completările ulterioare, solicită ulterior
stabilirii acestui drept și alocația prevăzută de prezenta lege, aceasta se acordă luând în considerare documentele doveditoare depuse de titular
pentru acordarea dreptului la ajutorul social privind componența familiei și veniturile membrilor acesteia.
(3) Stabilirea dreptului la alocație în situația prevăzută la alin. (2) se face cu condiția ca la data depunerii cererii familia să fie în plata drepturilor
de ajutor social.
(4) Pentru familiile al căror drept de ajutor social este încetat sau suspendat conform Legii nr. 416/2001, cu modificările și completările
ulterioare, dreptul la alocație se acordă luând în considerare numai documentele privind componența familiei.
(5) Formularul de cerere pentru solicitarea alocației în situația prevăzută la alin. (2) se stabilește prin normele metodologice de aplicare a
prezentei legi.
(6) Cererea prevăzută la alin. (5) se depune în condițiile art. 10 alin. (1), însoțită de copii ale documentelor de identitate, în cazul în care
componența familiei se modifică
.(7) Stabilirea dreptului la alocație se face prin dispoziție a primarului, prevederile art. 10, 11 și 15-18 aplicându-se corespunzător.
(8) Pentru situația prevăzută la alin. (1) dispoziția primarului conține acordarea ambelor drepturi. (la 12-12-2016, Capitolul II a fost completat de
Punctul 3, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 12
decembrie 2016 )
Articolul 19Plata drepturilor pentru alocație se asigură de către agențiile pentru prestații sociale județene, respectiv a municipiului București,
denumite în continuare agenții teritoriale, începând cu luna următoare celei pentru care s-a stabilit dreptul, prin decizie a directorului.
Articolul 20Emiterea deciziei directorului agenției teritoriale are la bază dispoziția primarului privind acordarea dreptului la alocație, însoțită de
cererea prevăzută la art. 10 alin. (1), respectiv de cea prevăzută la art. 18^1 alin. (5). (la 12-12-2016, Articolul 20 din Capitolul II a fost
modificat de Punctul 4, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
998 din 12 decembrie 2016 )
Articolul 21Pentru familiile care îndeplinesc condițiile de acordare a alocației, primarul are obligația de a transmite agenției teritoriale până la
data de 5 a lunii următoare, pentru luna anterioară, pe bază de borderou, documentele prevăzute la art. 20.
Articolul 22(1) Plata alocației se realizează de către agențiile teritoriale pe bază de mandat poștal sau, după caz, în cont curent personal sau în
cont de card.
(2) În cazul achitării drepturilor la alocație în cont curent personal sau cont de card, agențiile teritoriale efectuează plata prin unitățile bancare, pe
bază de borderou, cu plata unui comision bancar. Comisionul bancar nu poate fi mai mare de 0,1% din drepturile achitate și va fi stabilit, prin
negociere, la nivel teritorial între agențiile teritoriale și unitățile bancare.
(3) În cazul achitării drepturilor la alocație prin mandat poștal, agențiile teritoriale efectuează plata prin intermediul Companiei Naționale "Poșta
Română" - S.A., cu plata unui comision care nu poate fi mai mare decât cel utilizat în cazul altor drepturi de asistență socială.
(4) Pentru situația prevăzută la alin. (3), Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială încheie convenție cu Compania Națională "Poșta
Română" - S.A., cu avizul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
(5) Fondurile necesare achitării comisionului prevăzut la alin. (2) și (3) se suportă din bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale,
prin Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, din aceleași fonduri din care se suportă plata drepturilor la alocație.
Articolul 23(1) În cazul în care intervin modificări cu privire la componența familiei și/sau la veniturile realizate de membrii acesteia, titularul
alocației are obligația ca, în termen de maximum 15 zile, să comunice în scris primarului modificările intervenite. Comunicarea este însoțită de
copii ale actelor doveditoare privind modificările intervenite.
(2) În situația în care modificările intervenite nu conduc la pierderea dreptului la alocație, primarul are obligația să dispună verificarea, prin
anchetă socială, a modificărilor intervenite și să emită dispoziție scrisă referitoare la noul cuantum.
(3) Primarul transmite agenției teritoriale documentele prevăzute la art. 20, în termenul prevăzut la art. 21, iar acordarea noului cuantum al
alocației se face începând cu luna următoare celei în care au intervenit modificările. (la 12-12-2016,
Articolul 23 din Capitolul II a fost modificat de Punctul 5, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8 decembrie 2016,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 12 decembrie 2016 )
Articolul 24 Abrogat (la 12-12-2016, Articolul 24 din Capitolul II a fost abrogat de Punctul 6, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ
nr. 93 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 12 decembrie 2016 )
Articolul 25(1) În vederea urmăririi respectării condițiilor de acordare a dreptului la alocație, primarii dispun efectuarea de anchete sociale la
interval de 6 luni sau ori de câte ori este nevoie.
(2) În situația în care beneficiarii de alocație sunt și beneficiari ai ajutorului social prevăzut de Legea nr. 416/2001, cu modificările și
completările ulterioare, ancheta socială se efectuează o singură dată, pentru ambele beneficii de asistență socială acordate.
(3) În situația în care se constată schimbări ce conduc la modificarea cuantumului alocației sau, după caz, la încetarea dreptului la alocație,
primarul emite dispoziție scrisă, pe care o comunică agenției teritoriale, însoțită de ancheta socială.
(4) În situația modificării cuantumului alocației, în condițiile prevăzute la alin. (3), acesta se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a
efectuat ancheta socială sau, după caz, celei în care au intervenit modificările.
(5) În situația în care în urma efectuării anchetei sociale prevăzute la alin. (1) se constată modificări cu privire la componența familiei și/sau a
veniturilor realizate de membrii acesteia, ce nu au fost comunicate în condițiile prevăzute la art. 23 alin. (1), sumele încasate cu titlu necuvenit se
vor recupera de la titularul alocației, începând cu luna următoare celei în care au intervenit modificările.
(6) În cazul în care titularul refuză să furnizeze informațiile necesare pentru întocmirea anchetei sociale prevăzute la alin. (1), se consideră că
familia acestuia nu îndeplinește condițiile de acordare a alocației și, în baza unui referat motivat, se emite dispoziția primarului de încetare a
acordării dreptului.
Articolul 26Ancheta socială prevăzută la art. 15 alin. (1) și (2), art. 23 alin. (2), art. 25 alin. (1) și art. 28 alin. (2) se întocmește potrivit modelului
aprobat prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi și constituie probă legală pentru instanțele judecătorești în legătură cu dreptul la
alocație. (la 12-12-2016, Articolul 26 din Capitolul II a fost modificat de Punctul 7, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8
decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 12 decembrie 2016 )
Articolul 27(1) Pentru copiii de vârstă școlară din familiile prevăzute la art. 8 alin. (1), inspectoratul școlar are obligația să transmită agenției
teritoriale, în luna următoare încheierii semestrului școlar, situația privind frecventarea cursurilor de către acești copii. Situația se transmite
electronic în formatul convenit cu agențiile teritoriale și va conține, în mod obligatoriu, numele, prenumele, codul numeric personal ale copiilor
și reprezentanților familiei, adresa de domiciliu sau reședință și numărul de absențe înregistrate.
(2) În cazul în care se constată absențe nemotivate pe parcursul unui semestru școlar, cuantumul alocației se diminuează proporțional cu numărul
absențelor, după cum urmează:a) cu câte 20% pentru fiecare copil care înregistrează un număr cuprins între 10 și 19 absențe;b) cu câte 50%
pentru fiecare copil care înregistrează un număr de 20 de absențe.
(3) În situația în care unul dintre copii finalizează cursurile învățământului general obligatoriu și nu a împlinit vârsta de 18 ani sau unul dintre
copii repetă anul școlar din alte motive decât cele medicale ori absențele înregistrate și nemotivate depășesc numărul de 20/semestru, acesta este
luat în calcul la stabilirea venitului mediu net lunar al familiei, dar este exclus din numărul de copii ai familiei avut în vedere la acordarea
dreptului, iar alocația se va acorda corespunzător numărului de copii din familie care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege. (la 12-12-2016,
Alineatul (3) din Articolul 27 , Capitolul II a fost modificat de Punctul 8, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8 decembrie
2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 12 decembrie 2016 )
(3^1) În situația prevăzută la alin. (3), când unul dintre copii repetă anul școlar din alte motive decât cele medicale ori absențele înregistrate și
nemotivate depășesc numărul de 20/semestru, alocația se poate solicita și pentru acesta, numai după începerea anului școlar următor, respectiv
după începerea semestrului următor. (la 12-12-2016,
Articolul 27 din Capitolul II a fost completat de Punctul 9, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8 decembrie 2016,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 12 decembrie 2016 )
(4) Diminuarea prevăzută la alin. (2) se aplică începând cu luna următoare celei în care inspectoratul școlar a transmis situația prevăzută la alin.
(1), în baza căreia se constată neîndeplinirea condiției prevăzute la art. 8 alin. (1), și se menține pe o perioadă de 3 luni.
(5) După perioada de 3 luni prevăzută la alin. (4), alocația se acordă în cuantumul aprobat anterior.
(6) Agenția teritorială comunică primarului tabelul nominal cu familiile beneficiare pentru care se aplică diminuarea prevăzută la alin. (2),
precum și cu cele pentru care se produce modificarea cuantumului în condițiile prevăzute la alin. (3).
Articolul 28(1) Plata alocației se suspendă în luna următoare celei în care se constată una dintre următoarele situații:a) pe perioada plasamentului
sau plasamentului în regim de urgență într-un serviciu de tip rezidențial;b) agenția teritorială constată că dreptul la alocație a fost stabilit pe baza
unor date eronate privind componența familiei ori veniturile realizate sau pe parcursul acordării au intervenit modificări ale acestora;c) pe o
perioadă de 3 luni consecutive se înregistrează mandate poștale returnate pentru titularul alocației; (la 12-12-2016, Litera d) din Articolul 28 ,
Capitolul II a fost abrogată de Punctul 10, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8 decembrie 2016, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 12 decembrie 2016 ) (la 12-12-2016, Litera e) din Articolul 28 , Capitolul II a fost abrogată de Punctul 10,
Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 12 decembrie
2016 ) f) abrogată;----------Lit. f) a alin. (1) al art. 28 a fost abrogată de pct. 1 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 28 iunie
2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 486 din 29 iunie 2016.g) în urma controlului efectuat de inspectorii sociali sau de reprezentanți
ai Curții de Conturi a României s-au constatat date eronate cu privire la componența familiei sau a veniturilor beneficiarilor.(2) În situația
prevăzută la alin. (1) lit. b) și c), directorul agenției teritoriale solicită primăriei în a cărei rază teritorială locuiește familia verificarea situației,
prin anchetă socială. Rezultatul verificării se comunică agenției teritoriale. (la 12-12-2016,
Alineatul (2) din Articolul 28 , Capitolul II a fost modificat de Punctul 11, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8
decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 12 decembrie 2016 )
(3) În situația prevăzută la alin. (2), dacă din verificare nu rezultă modificarea dreptului sau încetarea acestuia, drepturile neridicate de către
titular se achită acestuia de către agenția teritorială, din oficiu. (la 12-12-2016, Alineatul (3) din Articolul 28 , Capitolul II a fost modificat de
Punctul 11, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 12
decembrie 2016 )
Articolul 29Abrogat.----------Art. 29 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 28 iunie 2016, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 486 din 29 iunie 2016.Articolul 30Abrogat.----------
Art. 30 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 28 iunie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
486 din 29 iunie 2016.
Articolul 31Abrogat.----------Art. 31 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 26 din 28 iunie 2016, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 486 din 29 iunie 2016.
Articolul 32Dreptul la alocație încetează în luna următoare celei în care beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege.
Articolul 33(1) Diminuarea cuantumului alocației în condițiile prevăzute la art. 27 alin. (2), precum și suspendarea plății alocației prevăzute la
art. 28 se fac prin decizie a directorului agenției teritoriale, iar modificarea cuantumului în condițiile art. 27 alin. (3) și încetarea dreptului se
stabilesc prin dispoziție scrisă a primarului. (la 12-12-2016, Alineatul (1) din Articolul 33 , Capitolul II a fost modificat de Punctul 12, Articolul
II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 12 decembrie 2016 )
(2) Decizia directorului agenției teritoriale, precum și dispoziția primarului se comunică titularului în termen de 5 zile de la emitere.
Articolul 34(1) Sumele încasate necuvenit cu titlu de alocație se recuperează de la titularul dreptului ajutorului în termenul general de prescripție
prevăzut de art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.
(2) Recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de alocație se face de către agenția teritorială, în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență
a Guvernului nr. 44/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind recuperarea debitelor pentru beneficiile de asistență socială, precum și pentru
modificarea art. 101 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 266/2015.
(3) Pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit, reprezentantul legal semnează un angajament de plată la solicitarea dreptului, acestea putând fi
recuperate și din alte drepturi plătite de agenția teritorială. În situația în care reprezentantul legal refuză semnarea angajamentului de plată,
recuperarea sumelor plătite necuvenit se face, potrivit legii, direct de la beneficiar. (la 12-12-2016, Articolul 34 din Capitolul II a fost modificat
de Punctul 13, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din
12 decembrie 2016 )
Capitolul III Dispoziții tranzitorii și finale
Articolul 35(1) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei neîndeplinirea de către primar a obligațiilor
prevăzute la art. 15 alin. (1), art. 16, art. 21, art. 23 alin. (3) și (4), art. 25 alin. (1) și (2) și art. 33 alin. (2).
(2) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 2.000 lei următoarele fapte:a) neîntocmirea de către personalul
serviciului public de asistență socială din subordinea consiliului local sau, după caz, de persoanele cu atribuții în domeniul asistenței sociale din
aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale a documentațiilor specifice, inclusiv a proiectelor de dispoziție,
precum și nedepunerea acestora, spre a fi semnate de primar, înainte de împlinirea termenului prevăzut la art. 15 alin. (2);b) neîndeplinirea de
către inspectoratul școlar județean a obligațiilor prevăzute la art. 27 alin. (1).
(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 2.000 lei neîndeplinirea de către titularul alocației pentru susținerea
familiei a obligațiilor prevăzute la art. 23 alin. (1) și art. 24 alin. (1).
(4) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac după cum urmează:a) de către inspectorii sociali, în cazul contravențiilor prevăzute
la alin. (1) și (2);b) de către primari sau de către persoanele împuternicite de aceștia, în cazul contravențiilor prevăzute la alin. (3).
(5) Constatarea contravențiilor se poate efectua și de către celelalte organe de control ale Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și
Persoanelor Vârstnice, în cadrul controalelor de fond sau tematice proprii dispuse de ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor
vârstnice, conform atribuțiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. e) din Hotărârea Guvernului nr. 344/2014 privind organizarea și funcționarea
Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, precum și pentru modificarea unor acte normative, cu modificările și
completările ulterioare.
(6) În situația prevăzută la alin. (5), organul de control al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice are obligația
de a transmite de îndată procesul-verbal de constatare organului de control competent potrivit alin. (4) în vederea aplicării sancțiunilor prevăzute
de lege.
(7) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal de contravenție ori, după caz,
de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (1)-(3), agentul constatator făcând mențiune despre această
posibilitate în procesul-verbal.
(8) Dispozițiile referitoare la contravențiile prevăzute la alin. (1)-(3) se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
(9) Procesele-verbale întocmite de către personalul împuternicit în condițiile alin. (4) lit. a) vor fi depuse în fotocopie la primarul comunei,
orașului, municipiului sau sectorului municipiului București, după caz. (la 01-01-2017, Articolul 35 din Capitolul III a fost modificat de Punctul
1, Articolul 18, Capitolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 82 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 965 din
29 noiembrie 2016 )
Articolul 36 Abrogat (la 01-01-2017, Articolul 36 din Capitolul III a fost abrogat de Punctul 2, Articolul 18, Capitolul II din ORDONANȚA DE
URGENȚĂ nr. 82 din 16 noiembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 965 din 29 noiembrie 2016 )
Articolul 37În baza controlului intern Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială verifică, prin sondaj, la nivelul agențiilor teritoriale
corectitudinea datelor introduse și stabilirea plății drepturilor la alocație. Neregulile constatate se sancționează în condițiile legii.
Articolul 38Alocația este o formă de sprijin cu destinație specială, acordată din bugetul de stat, și nu se ia în considerare la stabilirea obligațiilor
legale de plată sau a altor beneficii de asistență socială și se supune executării silite numai pentru recuperarea sumelor plătite necuvenit cu acest
titlu, inclusiv în situația prevăzută la art. 34 alin. (3). (la 12-12-2016, Articolul 38 din Capitolul III a fost modificat de Punctul 15, Articolul II
din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 93 din 8 decembrie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 12 decembrie 2016 )
Articolul 39(1) Fondurile pentru plata alocației, precum și pentru cheltuielile cu transmiterea dreptului la alocație se asigură de la bugetul de stat,
prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.(2) Cheltuielile administrative pentru verificarea îndeplinirii condițiilor și
stabilirea drepturilor la alocație se suportă din bugetul local al unităților administrativ-teritoriale.
Articolul 40Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, prin Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, monitorizează aplicarea
prevederilor prezentei legi.
Articolul 41(1) Dispoziția scrisă a primarului privind stabilirea sau respingerea dreptului la alocație și decizia directorului de recuperare a
sumelor încasate necuvenit se pot ataca potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare.
(2) Cererile, acțiunile și căile de atac privind dreptul la alocație sunt scutite de taxa de timbru.
Articolul 42(1) Familiile care au stabilit până la 31 decembrie 2010 dreptul la alocația familială complementară ori alocația de susținere pentru
familia monoparentală, în vederea asigurării plății începând cu anul 2011 a alocației prevăzute de prezenta lege, au obligația să depună cererea și
documentele doveditoare pentru stabilirea dreptului, în perioada 1-30 ianuarie 2011
(2) Pentru familiile prevăzute la alin. (1) primarii nu au obligația să dispună efectuarea anchetei sociale.
(3) Pentru familiile prevăzute la alin. (1), veniturile care se iau în calcul la stabilirea dreptului la alocația prevăzută de prezenta lege sunt cele
realizate în luna anterioară depunerii cererii.
Articolul 43Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.Articolul 44Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul
Administrației și Internelor și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului vor elabora normele metodologice de aplicare a
prevederilor prezentei legi, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului*), în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Notă
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 38/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010 privind
alocația pentru susținerea familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 21 ianuarie 2011, cu modificările și
completările ulterioare.Articolul 45La data intrării în vigoare a prezentei legi, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2003 privind alocația
familială complementară și alocația de susținere pentru familia monoparentală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din
26 octombrie 2003, aprobată cu completări prin Legea nr. 41/2004, cu modificările ulterioare, se abrogă. Notă
Reproducem mai jos prevederi care nu au fost incluse în forma republicată a Legii nr. 277/2010 și care se aplică în continuare ca dispoziții
proprii ale actelor modificatoare:1. Art. VI, VII, VIII, IX și X din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 124/2011:
Art. VI. - În tot cuprinsul Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, republicată, al Legii nr. 416/2001 privind venitul minim
garantat, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea
creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările și completările ulterioare, al Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului, aprobată cu modificări prin Legea nr.
132/2011, și al Legii nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei, cu modificările ulterioare, denumirea «Agenția Națională pentru
Prestații Sociale» se înlocuiește cu denumirea «Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială», denumirea «direcția de muncă și protecție
socială» se înlocuiește cu denumirea «agenția pentru plăți și inspecție socială», iar denumirea «direcții teritoriale» se înlocuiește cu denumirea
«agenții teritoriale»
.Art. VII. - (1) Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 12-14, precum și art. 58 alin. (8) din Legea nr. 448/2006 privind
protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu
modificările și completările ulterioare, precum și orice altă prevedere contrară.
(3) Prevederile art. II pct. 3, precum și ale art. V pct. 4 se aplică după cum urmează:a) începând cu data de 1 ianuarie 2012, pentru cererile
depuse cu această dată;b) începând cu data la care se împlinește termenul prevăzut la art. 14^1 din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim
garantat, cu modificările și completările ulterioare, respectiv la art. 25 alin. (1)**) din Legea nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea
familiei, cu modificările ulterioare, în cazul drepturilor stabilite prin dispoziție a primarului până la data de 31 decembrie 2011, dar nu mai târziu
de 31 martie 2012.----------**) Art. 25 alin. (1) a devenit în forma republicată a Legii nr. 277/2010 art. 24 alin. (1).
(4) Până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (3) lit. b), drepturile de ajutor social, respectiv de alocație pentru susținerea familiei se mențin
în cuantumurile stabilite anterior.
(5) Pentru drepturile reevaluate în condițiile alin. (3) primarul emite o nouă dispoziție.
Art. VIII. - Prevederile referitoare la constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor intră în vigoare în conformitate cu reglementările art. 4
alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Art. IX. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
elaborează hotărârile pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul
minim garantat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, cu modificările ulterioare, a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului, aprobate prin Hotărârea
Guvernului nr. 52/2011, și a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2011.
Art. X. - În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială
are obligația de a lua măsurile necesare pentru modificarea programului informatic în vederea implementării prevederilor prezentei ordonanțe de
urgență.2. Art. II, III, IV, V și VI din Legea nr. 166/2012:Articolul IIModificările aduse prin prezenta lege la art. 1 din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu
modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (2) și (3), art. 7, 9 și art. 30 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și
completările ulterioare, se aplică începând cu drepturile lunii octombrie 2012, inclusiv pentru persoanele ale căror drepturi au fost stabilite până
la această dată.Art. III. - (1) Modificările aduse prin prezenta lege la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu
modificările și completările ulterioare, se aplică începând cu luna octombrie 2012.(2) Pentru drepturile de ajutor social, respectiv de alocație
pentru susținerea familiei stabilite până la data prevăzută la alin. (1), noile cuantumuri, calculate potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr.
416/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică de la data la care se împlinește
termenul de verificare prevăzut la art. 14^1 din Legea nr. 416/2001, cu modificările și completările ulterioare, respectiv la art. 25*) din Legea nr.
277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei, cu modificările și completările ulterioare.----------*) Art. 25 a devenit în forma republicată a
Legii nr. 277/2010 art. 24.Art. IV. - (1) În situația în care drepturile reglementate de Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu
modificările și completările ulterioare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea
copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, și de Legea nr. 277/2010 privind alocația
pentru susținerea familiei, cu modificările și completările ulterioare, au încetat ca urmare a neachitării impozitelor și taxelor locale, acestea pot fi
solicitate din nou, prin depunerea unei noi cereri și, respectiv, acte doveditoare la primarul localității de domiciliu ori reședință sau, în cazul
drepturilor reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și
completările ulterioare, la agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București.(2) În situația drepturilor
reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și
completările ulterioare, dreptul se acordă de la data la care a fost depusă cererea și pot fi luate în considerare documentele existente.Art. V. - (1)
Persoanele care la data intrării în vigoare a prezentei legi se află în cele 4 luni de concediu fără plată pentru creșterea copilului, astfel cum au fost
acordate în baza art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare, anterior modificărilor aduse prin prezenta lege, sau
care au finalizat acest concediu, dar copilul nu a împlinit vârsta de un an, 2 ani sau 3 ani în cazul copilului cu handicap, au dreptul la concediu
pentru creșterea copilului și indemnizația aferentă, de la data depunerii cererii.(2) Angajatorii au obligația de a aproba concediul pentru creșterea
copilului, în condițiile art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu
modificările și completările ulterioare, în caz contrar fiindu-le aplicabile sancțiunile prevăzute la art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările și completările ulterioare.Art. VI. - În termen de 30 de zile de la
intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale elaborează modificările și completările Normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, cu
modificările și completările ulterioare, ale Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52/2011, cu modificările și
completările ulterioare, și ale Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 38/2011, cu modificările și completările ulterioare.-----
LEGE nr. 448 din 6 decembrie 2006 (**republicată**) privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap*)

EMITENT
PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1 din 3 ianuarie 2008

**) Republicată în temeiul art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie
2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 275/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 17
octombrie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare.Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap a
fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006 și a mai fost modificată prin Legea nr. 241/2007
pentru abrogarea unor reglementări prin care sunt acordate scutiri sau exonerări de la plata taxelor vamale ale unor bunuri, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 24 iulie 2007.
Capitolul I Dispoziții generale, definiții și principii
Articolul 1Prezenta lege reglementează drepturile și obligațiile persoanelor cu handicap acordate în scopul integrării și incluziunii sociale a
acestora.
Articolul 2(1) Persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale
și/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu șanse egale la viața societății, necesitând măsuri de protecție în sprijinul integrării și
incluziunii sociale.----------Alin. (1) al art. 2 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
(2) De dispozițiile prezentei legi beneficiază copiii și adulții cu handicap, cetățeni români, cetățeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care
au, conform legii, domiciliul ori reședința în România.
Articolul 3Protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au la bază următoarele principii:a) respectarea drepturilor și a libertăților
fundamentale ale omului;b) prevenirea și combaterea discriminării;c) egalizarea șanselor;d) egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea
în muncă și ocuparea forței de muncă;e) solidaritatea socială;f) responsabilizarea comunității;g) subsidiaritatea;h) adaptarea societății la persoana
cu handicap;i) interesul persoanei cu handicap;j) abordarea integrată;k) parteneriatul;l) libertatea opțiunii și controlul sau decizia asupra propriei
vieți, a serviciilor și formelor de suport de care beneficiază;m) abordarea centrată pe persoană în furnizarea de servicii;n) protecție împotriva
neglijării și abuzului;o) alegerea alternativei celei mai puțin restrictive în determinarea sprijinului și asistenței necesare;p) integrarea și
incluziunea socială a persoanelor cu handicap, cu drepturi și obligații egale ca toți ceilalți membri ai societății.
Articolul 4Autoritățile publice, furnizorii de servicii sociale, reprezentanții societății civile, precum și persoanele fizice și juridice responsabile
de aplicarea prezentei legi au obligația să promoveze, să respecte și să garanteze drepturile persoanei cu handicap, stabilite în concordanță cu
prevederile Cartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr. 74/1999, precum și cu celelalte acte
interne și internaționale în materie la care România este parte.
Articolul 5În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile folosite au următoarele semnificații:1. acces neîngrădit al persoanei cu handicap -
accesul fără limitări sau restricții la mediul fizic, informațional și comunicațional;2. accesibilitate - ansamblul de măsuri și lucrări de adaptare a
mediului fizic, precum și a mediului informațional și comunicațional conform nevoilor persoanelor cu handicap, factor esențial de exercitare a
drepturilor și de îndeplinire a obligațiilor persoanelor cu handicap în societate;3. adaptare - procesul de transformare a mediului fizic și
informațional, a produselor sau sistemelor, pentru a le face disponibile și persoanelor cu handicap;4. adaptare rezonabilă la locul de muncă -
totalitatea modificărilor făcute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la muncă al persoanei cu handicap; presupune modificarea
programului de lucru, achiziționarea de echipament, dispozitive și tehnologii asistive și alte măsuri asemenea;5. angajare asistată - opțiunea de
angajare care facilitează munca în locuri de muncă obișnuite de pe piața competitivă a muncii și care presupune oferirea de sprijin în căutarea
locului de muncă și la locul de muncă, transport, tehnologii ajutătoare, instruire, specializare;6. asistent personal al persoanei cu handicap grav -
persoana care supraveghează, acordă asistență și îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de abilitare-reabilitare pentru
copilul cu handicap, respectiv a planului individual de servicii al persoanei adulte cu handicap; (la 01-01-2019, sintagma: planului de recuperare
a fost înlocuită de Punctul 3, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
508 din 30 iunie 2017 ) 7. asistent personal profesionist - persoana fizică atestată care asigură la domiciliul său îngrijirea și protecția adultului cu
handicap grav sau accentuat, aflat în condițiile precizate de lege;8. asistență vie - include asistența animală, ca de exemplu, câinele-ghid;9. atelier
protejat - spațiul adaptat nevoilor persoanelor cu handicap, unde acestea desfășoară activități de formare, dezvoltare și perfecționare a abilităților;
poate funcționa în locații din comunitate, în centre de zi, în centre rezidențiale și în unități de învățământ speciale;10. bugetul personal
complementar - stabilește limitele cheltuielilor personale din cursul unei luni, în funcție de gradul de handicap, pentru plata taxei de abonament
radio/TV, a abonamentului telefonic cu impulsuri incluse și a taxei pentru abonamentul la curentul electric;11. căi și mijloace de acces -
elementele prin care se asigură accesul în clădirile publice și care asigură posibilitatea deplasării persoanelor cu handicap în interiorul clădirii;12.
cerințe educative speciale - necesitățile educaționale suplimentare, complementare obiectivelor generale ale educației adaptate particularităților
individuale și celor caracteristice unei anumite deficiențe sau tulburări/dificultăți de învățare, precum și o asistență complexă de tip medical,
social etc.;13. clădiri de utilitate publică - clădirile aparținând instituțiilor publice și private care oferă populației diferite tipuri de servicii;14.
comisie de evaluare a persoanelor adulte cu handicap - organul de specialitate fără personalitate juridică în subordinea consiliilor județene,
respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, ale cărei atribuții principale sunt stabilite prin prezenta lege;15. contractare -
procedura de finanțare/cofinanțare de către autoritățile administrației publice locale a serviciilor sociale publice realizate de furnizorii privați de
servicii sociale, acreditați în condițiile legii;16. dizabilitate - termenul generic pentru afectări/deficiențe, limitări de activitate și restricții de
participare, definite conform Clasificării internaționale a funcționării, dizabilității și sănătății, adoptată și aprobată de Organizația Mondială a
Sănătății, și care relevă aspectul negativ al interacțiunii individ-context;17. egalizarea șanselor - procesul prin care diferitele structuri sociale și
de mediu, infrastructura, serviciile, activitățile informative sau documentare devin disponibile și persoanelor cu handicap;18. incluziune socială -
setul de măsuri și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării și
comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale;19. indemnizație lunară - prestația socială lunară
reprezentând sume de bani acordate persoanelor cu handicap de natură să faciliteze egalizarea de șanse, asigurarea unei vieți autonome și
favorizarea incluziunii lor sociale;20. integrare socială - procesul de interacțiune dintre individ sau grup și mediul social, prin intermediul căruia
se realizează un echilibru funcțional al părților;21. însoțitor - persoana care acompaniază persoana cu handicap și care beneficiază de drepturi în
condițiile prevăzute de lege;22. loc de muncă protejat - spațiul aferent activității persoanei cu handicap, adaptat nevoilor acesteia, care include
cel puțin locul de muncă, echipamentul, toaleta și căile de acces;23. manager de caz - membrul echipei pluridisciplinare care coordonează,
monitorizează și evaluează îndeplinirea planului individual de servicii, precum și măsurile luate în legătură cu adultul cu handicap;24. plan
individual de servicii - documentul care fixează obiective pe termen scurt, mediu și lung, precizând modalitățile de intervenție și sprijin pentru
adulții cu handicap, prin care se realizează activitățile și serviciile precizate în programul individual de reabilitare și integrare socială;25.
program individual de reabilitare și integrare socială - documentul elaborat de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, în care sunt
precizate activitățile și serviciile de care adultul cu handicap are nevoie în procesul de integrare socială;26. reprezentant legal - părintele sau
persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile față de persoana cu handicap;27. șanse egale - rezultatul
procesului de egalizare a șanselor, prin care diferitele structuri ale societății și mediului sunt accesibile tuturor, inclusiv persoanelor cu
handicap;28. tehnologie asistivă și de acces - tehnologia care asigură accesul cu șanse egale al persoanelor cu handicap la mediul fizic,
informațional și comunicațional;29. unitate protejată autorizată - operatorul economic de drept public sau privat, cu gestiune proprie, în cadrul
căruia cel puțin 30% din numărul total de angajați cu contract individual de muncă sunt persoane cu handicap.
Capitolul II Drepturile persoanelor cu handicap
Articolul 6Persoanele cu handicap beneficiază de drepturi la:a) ocrotirea sănătății - prevenire, tratament și recuperare;b) educație și formare
profesională;c) ocuparea și adaptarea locului de muncă, orientare și reconversie profesională;d) asistență socială, respectiv servicii sociale și
prestații sociale;e) locuință, amenajarea mediului de viață personal ambiant, transport, acces la mediul fizic, informațional și comunicațional;f)
petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism;g) asistență juridică;h) facilități fiscale;i) evaluare și reevaluare prin examinarea la
domiciliu a persoanelor nedeplasabile de către membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani.
Articolul 7(1) Promovarea și respectarea drepturilor persoanelor cu handicap revin, în principal, autorităților administrației publice locale unde
își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap și, în subsidiar, respectiv complementar, autorităților administrației publice centrale,
societății civile și familiei sau reprezentantului legal al persoanei cu handicap.
(2) În baza principiului egalizării șanselor, autoritățile publice competente au obligația să asigure resursele financiare necesare și să ia măsuri
specifice pentru ca persoanele cu handicap să aibă acces nemijlocit și neîngrădit la servicii.
Articolul 8(1) Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități și celelalte autorități publice centrale și locale au obligația să asigure,
potrivit prezentei legi, condițiile necesare pentru integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap. (la 01-01-2019, sintagma:
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30
iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(2) Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități elaborează politici și asigură monitorizarea și controlul respectării drepturilor
persoanelor cu handicap. (la 01-01-2019, sintagma: Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul
III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(3) În vederea realizării dispozițiilor prevăzute la alin. (2), Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități poate încheia parteneriate cu
organizații neguvernamentale ale persoanelor cu handicap, care reprezintă interesele acestora sau care desfășoară activități în domeniul
promovării și apărării drepturilor omului. (la 01-01-2019, sintagma: Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de
Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie
2017 )
Secţiunea 1 Sănătate și recuperare
Articolul 9(1) Pentru protecția sănătății fizice și mentale a persoanelor cu handicap, autoritățile publice au obligația să ia următoarele măsuri
specifice:a) să includă nevoile persoanelor cu handicap și ale familiilor acestora în toate politicile, strategiile și programele de dezvoltare
regională, județeană sau locală, precum și în programele guvernamentale de ocrotire a sănătății;b) să creeze condiții de disponibilitate, respectiv
de transport, infrastructură, rețele de comunicare, a serviciilor medicale și sociomedicale;c) să înființeze și să susțină centre de reabilitare
specializate pe tipuri de handicap;d) să creeze condiții pentru asigurarea tehnologiei asistive și de acces;e) să dezvolte programe de prevenire a
apariției handicapului;f) să sprijine accesul la tratamentul balnear și de recuperare;g) să includă și să recunoască sportul ca mijloc de recuperare,
dezvoltând programe specifice.
(2) Persoanele cu handicap, familiile acestora sau reprezentanții lor legali au dreptul la toate informațiile referitoare la diagnosticul medical și de
recuperare/reabilitare, la serviciile și programele disponibile, în toate stadiile acestora, precum și la drepturile și obligațiile în domeniu.
Articolul 10Persoanele cu handicap beneficiază de asistență medicală gratuită, inclusiv de medicamente gratuite, atât pentru tratamentul
ambulatoriu, cât și pe timpul spitalizării, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condițiile stabilite prin contractul-cadru.
Articolul 11(1) În vederea asigurării asistenței de recuperare/reabilitare, persoanele cu handicap au dreptul la:a) dispozitive medicale gratuite în
ambulatoriu, conform listei și în condițiile prevăzute în Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului
asigurărilor sociale de sănătate și a normelor sale de aplicare;b) servicii gratuite de cazare și masă și pentru însoțitorul copilului cu handicap grav
sau accentuat ori al adultului cu handicap grav sau accentuat în unitățile sanitare cu paturi, sanatorii și stațiuni balneare, la recomandarea
medicului de familie ori a medicului specialist, asigurate de la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, conform Contractului-cadru
privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;c) un bilet gratuit de tratament balnear, în
cursul unui an, pe baza programului individual de reabilitare și integrare socială și a recomandării medicului de familie sau a medicului
specialist.
(2) În termen de maximum 30 de zile de la data depunerii documentației de către persoana cu handicap sau reprezentantul legal al acesteia,
casele de asigurări de sănătate au obligația să emită decizia ori aprobarea de plată pentru fiecare dispozitiv medical sau tip de dispozitiv medical
acordat persoanelor cu handicap.
(3) Contravaloarea prețului de referință pentru produsele prevăzute la alin. (1) lit. a) se suportă integral din Fondul național unic de asigurări
sociale de sănătate, prin casa de asigurări de sănătate de care aparține asiguratul.
(4) Numărul biletelor de tratament balnear gratuit care se acordă adulților cu handicap se stabilește proporțional cu numărul potențialilor
beneficiari față de numărul total al biletelor de tratament balnear gratuit stabilite prin legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat.
Articolul 12Abrogat.-----------Art. 12 a fost abrogat de alin. (2) al art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 124 din 27 decembrie 2011
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.
Articolul 13Abrogat.----------Art. 13 a fost abrogat de alin. (2) al art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 124 din 27 decembrie 2011
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.
Articolul 14Abrogat.----------Art. 14 a fost abrogat de alin. (2) al art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 124 din 27 decembrie 2011
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.
Secţiunea a 2-a Educație
Articolul 15(1) Persoanele cu handicap au acces liber și egal la orice formă de educație, indiferent de vârstă, în conformitate cu tipul, gradul de
handicap și nevoile educaționale ale acestora.
(2) Persoanelor cu handicap li se asigură educația permanentă și formarea profesională de-a lungul întregii vieți.
(3) Persoana cu handicap sau, după caz, familia ori reprezentantul legal constituie principalul factor de decizie în alegerea formei și tipului de
școlarizare, precum și a unității de învățământ.
Articolul 16(1) Educația persoanelor cu handicap este parte integrantă a sistemului național de învățământ, coordonat de Ministerul Educației
Naționale.
(2) Educația persoanelor cu handicap se realizează prin:a) învățământul de masă;b) învățământul special integrat, organizat în învățământul de
masă;c) învățământul special;d) învățământul la domiciliu sau pe lângă unitățile de asistență medicală;e) alte variante educaționale.
(3) Copiii și tinerii cu handicap și/sau cu cerințe educative speciale, integrați în învățământul de masă, beneficiază de suport educațional prin
cadre didactice de sprijin și itinerante, de la caz la caz.
(4) Copiii și tinerii cu handicap și/sau cu cerințe educative speciale au dreptul să studieze și să se instruiască în limba maternă.
(5) Orientarea școlară și orientarea profesională a copiilor și tinerilor cu handicap și cu cerințe educative speciale se realizează prin hotărâre a
comisiei de orientare școlară și profesională din cadrul centrelor județene de resurse și de asistență educațională, respectiv din Centrul
Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională, care eliberează certificatul de orientare școlară și profesională.
(6) Unitățile de învățământ special dispun de regulă de cantină școlară și, după caz, internat școlar, în condițiile legii.
(7) Elevii cu handicap și/sau cerințe educative speciale beneficiază gratuit de masă și cazare în internatele școlare și alte drepturi materiale
prevăzute de legislația în domeniu.
(8) Studenții cu handicap beneficiază, la cerere, de reducere cu 50% a taxelor pentru cazare și masă la cantinele și căminele studențești.
(9) Valoarea reducerii prevăzute la alin. (8) se asigură din bugetul instituțiilor de învățământ publice sau private. (la 30-06-2017, Articolul 16 din
Sectiunea a 2-a , Capitolul II a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 17(1) Finanțarea învățământului special și special integrat se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat prin
bugetele locale ale consiliilor județene și ale sectoarelor municipiului București, indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract
managerial.
(2) În situația în care un copil cu cerințe educative speciale este protejat în condițiile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea
drepturilor copilului, republicată, cu modificările ulterioare, într-un serviciu de tip rezidențial și este școlarizat în alt județ/sector față de cel de
domiciliu, cheltuielile aferente creșterii și îngrijirii acestuia sunt asigurate din bugetul instituției în subordinea căreia funcționează serviciul de tip
rezidențial. (la 30-06-2017, Articolul 17 din Sectiunea a 2-a , Capitolul II a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA DE
URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 18(1) În cadrul procesului de învățământ, indiferent de nivelul acestuia, persoanele cu handicap au dreptul la:a) servicii educaționale de
sprijin;b) dotarea cu echipament tehnic adaptat tipului și gradului de handicap și utilizarea acestuia;c) adaptarea mobilierului din sălile de curs;d)
manuale școlare și cursuri în format accesibil pentru elevii și studenții cu deficiențe de vedere;e) utilizarea echipamentelor și softurilor asistive în
susținerea examenelor de orice tip și nivel.
(2) Preșcolarii, elevii și studenții cu handicap, împreună cu asistenții personali și asistenții personali profesioniști, după caz, au dreptul la locuri
gratuite în tabere de odihnă, o dată pe an, indiferent de forma de învățământ.
3) Sumele aferente dreptului prevăzut la alin. (2) se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Autorității Naționale pentru Tineret.Articolul 19În
vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap în unitățile și instituțiile de învățământ, autoritățile publice au obligația să ia următoarele
măsuri specifice:a) să promoveze și să garanteze accesul la educație și formare profesională al persoanelor cu handicap;b) să asigure școlarizarea
la domiciliu a persoanelor cu handicap nedeplasabile pe durata perioadei de școlarizare obligatorie, precum și pregătirea școlară, indiferent de
locul în care persoana cu handicap se află, inclusiv prin cadrele didactice de sprijin/itinerante;c) să asigure accesul la formele de educație
permanentă, adaptându-le nevoilor educaționale ale persoanelor cu handicap;d) să sprijine cooperarea dintre unitățile de învățământ special sau
de masă cu familia și comunitatea, în vederea asigurării unei oferte educaționale care răspunde nevoilor individuale ale persoanelor cu
handicap;e) să sprijine pregătirea cadrelor didactice în vederea adaptării practicilor educaționale pentru elevii cu handicap din grupe sau clase de
învățământ obișnuit;f) să asigure posibilitatea practicării unui sport de către orice persoană cu handicap, precum și pregătirea cadrelor didactice
în vederea însușirii de către acestea a unor noțiuni medicale și tehnice specifice;g) să asigure servicii educaționale de sprijin pentru persoanele cu
handicap și familiile acestora, prin specialiști în domeniul psihopedagogiei speciale;h) să asigure accesul în unitățile și instituțiile de învățământ.
Secţiunea a 3-a Locuință
Articolul 20(1) În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la obținerea unei locuințe, autoritățile publice au obligația să ia măsuri
pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru închirierea, la nivelurile inferioare, a locuințelor care aparțin domeniului public al statului
ori unităților administrativ-teritoriale ale acestuia.
(2) Persoanele cu handicap grav beneficiază de următoarele drepturi:a) acordarea unei camere de locuit, suplimentar față de normele minimale
de locuit prevăzute de lege, pe baza contractelor de închiriere pentru locuințele care aparțin domeniului public sau privat al statului ori al
unităților administrativ-teritoriale ale acestuia;b) scutirea de la plata chiriei pentru suprafețele locative cu destinație de locuințe deținute de stat
sau de unitățile administrativ-teritoriale ale acestuia și care sunt în folosința acestor persoane.----------Lit. b) a alin. (2) al art. 20 a fost modificată
de art. I din LEGEA nr. 359 din 20 noiembrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 24 noiembrie 2009.
(3) Beneficiază de prevederile alin. (2) și familia sau reprezentantul legal pe perioada în care are în îngrijire un copil ori un adult cu handicap
grav.
(4) Beneficiază de prevederile alin. (2) lit. b) și adultul cu handicap accentuat.
Secţiunea a 4-a Cultură, sport, turism
Articolul 21(1) Autoritățile competente ale administrației publice au obligația să faciliteze accesul persoanelor cu handicap la valorile culturii, la
obiectivele de patrimoniu, turistice, sportive și de petrecere a timpului liber.
(2) În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la cultură, sport și turism, autoritățile administrației publice au obligația să ia
următoarele măsuri specifice:a) să sprijine participarea persoanelor cu handicap și a familiilor acestora la manifestări culturale, sportive și
turistice;b) să organizeze, în colaborare sau parteneriat cu persoane juridice, publice ori private, manifestări și activități culturale, sportive, de
petrecere a timpului liber;c) să asigure condiții pentru practicarea sportului de către persoanele cu handicap;d) să sprijine activitatea
organizațiilor sportive ale persoanelor cu handicap.
(3) Copilul cu handicap, precum și persoana care îl însoțește beneficiază de gratuitate la bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestări
artistice și sportive.
(4) Adulții cu handicap beneficiază de bilete de intrare la spectacole, muzee, manifestări artistice și sportive, astfel:a) adultul cu handicap grav
sau accentuat, precum și persoana care îl însoțește beneficiază de gratuitate;b) adultul cu handicap mediu și ușor beneficiază de bilete de intrare
în aceleași condiții ca pentru elevi și studenți.
(5) Sumele aferente drepturilor prevăzute la alin. (3) și (4) se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii și Identității
Naționale, al Agenției Naționale pentru Sport*), din bugetele locale sau, după caz, din bugetul organizatorilor publici ori privați.Secţiunea a 5-a
Transport
Articolul 22Autoritățile administrației publice locale au obligația să ia următoarele măsuri specifice în vederea asigurării transportului în comun
al persoanelor cu handicap:a) să achiziționeze mijloace de transport în comun adaptate;b) să adapteze mijloacele de transport în comun aflate în
circulație în limitele tehnice posibile, conform reglementărilor în vigoare;c) să realizeze, în colaborare ori în parteneriat cu persoanele juridice,
publice sau private, programe de transport al persoanelor cu handicap.
Articolul 23(1) Persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport în
comun de suprafață și cu metroul.
(2) Beneficiază de prevederile alin. (1) și următoarele persoane:a) însoțitorii persoanelor cu handicap grav, în prezența acestora;b) însoțitorii
copiilor cu handicap accentuat, în prezența acestora;c) însoțitorii adulților cu handicap auditiv și mintal accentuat, în prezența acestora, pe baza
anchetei sociale realizate de către asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primăriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul
sau reședința persoana cu handicap;d) asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav;e) asistenții personali profesioniști ai persoanelor cu
handicap grav sau accentuat.
(3) Legitimația pentru transportul urban cu mijloace de transport în comun de suprafață este valabilă pe întregul teritoriu al țării, fiind
recunoscută de toate regiile de transport local, și este eliberată de direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv
locale ale sectoarelor municipiului București, costurile fiind suportate din bugetele județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București.
(4) Sumele aferente dreptului prevăzut la alin. (1) și (2) se asigură din bugetele locale.
(5) Modalitatea de acordare a gratuității și cuantumul acesteia se stabilesc prin hotărâre a consiliilor locale.
Articolul 24(1) Persoanele cu handicap grav beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului
unui bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 12 călătorii dus-
întors pe an calendaristic.----------Alin. (1) al art. 24 a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 52 din 19 martie 2012, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 185 din 22 martie 2012.
(2) Beneficiază de prevederile alin. (1) și următoarele persoane:a) însoțitorii persoanelor cu handicap grav, numai în prezența acestora;b)
asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav.
(3) Persoanele cu handicap accentuat beneficiază de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui
bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 călătorii dus-întors
pe an calendaristic.----------Alin. (3) al art. 24 a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 52 din 19 martie 2012, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 185 din 22 martie 2012.
(4) Beneficiază de prevederile alin. (3) și însoțitorii copiilor cu handicap accentuat, numai în prezența acestora.
(5) Persoanele cu afecțiuni renale care necesită hemodializă în alte localități decât cele de domiciliu beneficiază de gratuitatea transportului
interurban, la alegere, cu orice tip de tren, în limita costului unui bilet la tren interregio IR cu regim de rezervare la clasa a II-a, cu autobuzele sau
cu navele pentru transport fluvial și peste numărul de călătorii prevăzut, în funcție de recomandarea centrului de dializă.----------Alin. (5) al art.
24 a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 52 din 19 martie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 185 din 22 martie 2012
(6) Beneficiază de prevederile alin. (5) și asistenții personali sau însoțitorii persoanelor cu handicap care necesită hemodializă.
(7) Sumele aferente drepturilor prevăzute la alin. (1)-(6) se asigură din bugetul de stat prin bugetul Autorității Naționale pentru Persoanele cu
Dizabilități. (la 01-01-2019, sintagma: utorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(8) Modalitatea de acordare a drepturilor prevăzute la alin. (1)-(6) se stabilește prin hotărâre a Guvernului*). Notă
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 680/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modalitatea de acordare a drepturilor la
transport interurban gratuit persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 20 iulie 2007.
Secţiunea a 6-a Asistență juridică
Articolul 25(1) Persoanele cu handicap beneficiază de protecție împotriva neglijării și abuzului, indiferent de locul unde acestea se află.
(2) În cazul în care persoana cu handicap, indiferent de vârstă, este în imposibilitate totală sau parțială de a-și administra bunurile personale,
aceasta beneficiază de protecție juridică sub forma curatelei sau tutelei și de asistență juridică.
(3) Odată cu preluarea tutelei, tutorele are obligația de a face un inventar al tuturor bunurilor mobile și imobile ale persoanei cu handicap și
prezintă anual un raport de gestiune autorității tutelare din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap are domiciliul sau
reședința.
(4) În cazul în care persoana cu handicap nu are rude ori persoane care să accepte tutela, instanța judecătorească va putea numi ca tutore
autoritatea administrației publice locale sau, după caz, persoana juridică privată care asigură protecția și îngrijirea persoanei cu handicap.
(5) Monitorizarea respectării obligațiilor care revin tutorelui persoanei cu handicap este asigurată de autoritatea tutelară din unitatea
administrativ-teritorială în a cărei rază își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
(6) Părintele, reprezentantul legal, tutorele, precum și organizația neguvernamentală al cărei membru este persoana cu handicap o poate asista pe
aceasta în fața instanțelor judecătorești competente.
(7) Judecarea cauzelor care au ca obiect obținerea de către persoanele cu handicap a drepturilor prevăzute de prezenta lege se face cu celeritate.
Secţiunea a 7-a Facilități
Articolul 26Abrogat.----------Art. 26 a fost abrogat de pct. 5 al alin. (1) al art. 502 din LEGEA nr. 227 din 8 septembrie 2015, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 688 din 10 septembrie 2015.
Articolul 27(1) Persoanele adulte cu handicap grav sau accentuat pot beneficia de credit a cărui dobândă se suportă din bugetul de stat, prin
transferuri de la bugetul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități la bugetele direcțiilor generale de asistență socială și protecția
copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, în baza unui contract privind angajamentul de plată a dobânzii pentru
achiziționarea unui singur autovehicul și pentru adaptarea unei locuințe conform nevoilor individuale de acces, cu condiția plății la scadență a
ratelor creditului, dar și cu condiția ca valoarea creditului să nu depășească 10.000 de euro, iar returnarea creditului să nu depășească 10 ani. În
cazul achiziționării de autovehicule adaptate special pentru transportul persoanelor cu handicap netransferabile, dependente de scaunul cu rotile,
valoarea creditului nu poate depăși 20.000 de euro, perioada de rambursare fiind de 15 ani.----------Alin. (1) al art. 27 a fost modificat de pct. 1 al
art. unic din LEGEA nr. 207 din 2 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 391 din 10 iunie 2009, care modifică pct. 1 al art. I din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 86 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 474 din 27 iunie 2008. (la 01-01-2019,
sintagma: Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51
din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(1^1) Persoanele care au contractat un credit în condițiile prevăzute la alin. (1) și cărora, în urma reevaluării, li s-a schimbat încadrarea în gradul
de handicap beneficiază în continuare de aceleași condiții de rambursare până la achitarea creditului.----------Alin. (1^1) al art. 27 a fost introdus
de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 207 din 2 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 391 din 10 iunie 2009, care completează art.
I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 86 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 474 din 27 iunie 2008, cu pct. 1^1
(2) Beneficiază de prevederile alin. (1) și familia sau persoana care are în îngrijire cel puțin un copil cu handicap grav ori accentuat.
(3) Metodologia de preluare de către direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor
municipiului București a contractelor privind angajamentul de plată a dobânzii încheiate de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu
Dizabilități și de asigurare a transferurilor financiare se aprobă prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități.-
---------Alin. (3) al art. 27 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 207 din 2 iunie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 391
din 10 iunie 2009, care completează art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 86 din 24 iunie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
474 din 27 iunie 2008, cu pct. 1^2. (la 01-01-2019, sintagma: Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4,
Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) (la 01-
01-2019, sintagma: Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE
URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 28(1) Persoanele cu handicap, precum și însoțitorii sau, după caz, asistenții personali ai acestora, deținători de autoturisme, beneficiază
de scutire de la plata tarifului de utilizare a rețelelor de drumuri naționale, prevăzut în Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea
tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
424/2002 , cu modificările și completările ulterioare.
(2) Scutirea prevăzută la alin. (1) se aplică pentru un singur autoturism deținut de fiecare din persoanele îndreptățite potrivit prevederilor alin.
(1).----------Art. 28 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 193 din 7 iulie 2015, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 518 din
13 iulie 2015.
Articolul 29Abrogat.----------Art. 29 a fost abrogat de art. 31 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 57 din 9 decembrie 2015, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 923 din 11 decembrie 2015.Secţiunea a 8-a Asigurarea continuității în măsurile de protecție
Articolul 30În vederea asigurării corelării serviciilor din sistemul de protecție a copilului cu handicap cu serviciile din sistemul de protecție a
persoanelor adulte cu handicap, autoritățile responsabile ale administrației publice au obligația să ia următoarele măsuri specifice:a) să planifice
și să asigure tranziția tânărului cu handicap din sistemul de protecție a copilului în sistemul de protecție a persoanei adulte cu handicap, în baza
nevoilor individuale identificate ale acestuia;b) să asigure continuitatea serviciilor acordate persoanelor cu handicap;c) să instituie măsuri menite
să asigure pregătirea tânărului pentru viața adultă și pentru viața independentă;d) să desfășoare, în colaborare sau în parteneriat cu persoanele
juridice, publice ori private, programe de pregătire pentru viața de adult;e) să desfășoare activități de informare a tânărului cu handicap în ceea ce
privește oportunitățile de educație, angajare, acces la viața familială și viața socială, la diferite mijloace de petrecere a timpului liber;f) să
evalueze, la cerere, elevii cu handicap și cu cerințe educaționale speciale. (la 30-06-2017, Litera f) din Articolul 30 , Sectiunea a 8-a , Capitolul
II a fost modificată de Punctul 3, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Capitolul III Servicii și prestații sociale
Secţiunea 1 Servicii sociale
Articolul 31(1) Dreptul la asistență socială sub formă de servicii sociale se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare,
în condițiile prevăzute de lege.
(2) Cererea pentru acordarea dreptului la servicii sociale se înregistrează la autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială își
are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
(3) Cererea și actele doveditoare se depun spre înregistrare de persoana cu handicap, familia sa, reprezentantul legal, asistentul personal,
asistentul personal profesionist sau organizația neguvernamentală al cărei membru este persoana cu handicap.
(4) În vederea asigurării serviciilor sociale necesare persoanelor cu handicap, autoritățile publice au obligația să ia următoarele măsuri
speciale:a) să creeze condiții de acces pentru toate tipurile de servicii corespunzătoare nevoilor individuale ale persoanelor cu handicap;b) să
inițieze, să susțină și să dezvolte servicii sociale centrate pe persoana cu handicap, în colaborare sau în parteneriat cu persoane juridice, publice
ori private;c) să asigure ponderea personalului de specialitate angajat în sistemul de protecție a persoanelor cu handicap în raport cu tipurile de
servicii sociale: asistenți sociali, psihologi, instructori de ergoterapie, kinetoterapeuți, pedagogi de recuperare, logopezi, psihopedagogi, cadre
didactice de sprijin, educatori specializați, medici psihiatri, medici dentiști, infirmieri;d) să implice în activitățile de îngrijire, reabilitare și
integrare a persoanei cu handicap familia acesteia;e) să asigure instruirea în problematica specifică a persoanei cu handicap a personalului care
își desfășoară activitatea în sistemul de protecție a persoanelor cu handicap, inclusiv a asistenților personali și a asistenților personali
profesioniști;f) să dezvolte și să sprijine programe de colaborare între părinți și specialiști în domeniul handicapului, în colaborare sau în
parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private;g) să înființeze și să susțină sistemul bazat pe managementul de caz în protecția persoanei
cu handicap;h) să încurajeze și să susțină activitățile de voluntariat;i) să asigure asistență și îngrijire sociomedicală la domiciliul persoanei cu
handicap.
Articolul 32(1) Persoanele adulte cu handicap beneficiază de servicii sociale acordate: (la 30-06-2017, Partea dispozitivă a alineatului (1) din
Articolul 32 , Sectiunea 1 , Capitolul III a fost modificată de Punctul 4, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) a) la domiciliu;b) în comunitate;c) în centre de zi și centre rezidențiale, publice
sau private.(2) Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap sunt proiectate și adaptate conform nevoilor individuale ale persoanei.
Articolul 33(1) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a organiza, administra și finanța servicii sociale destinate persoanelor cu
handicap, în condițiile legii.
(2) Autoritățile administrației publice locale pot contracta servicii sociale cu furnizori de servicii sociale de drept privat, acreditați, în condițiile
legii.
(3) Costul serviciului social contractat nu poate depăși costul avut de serviciul respectiv la data contractării sau costul mediu al funcționării
serviciului la data înființării, în cazul unui serviciu nou.(4) Modalitatea de contractare va fi stabilită prin normele metodologice*) de aplicare a
prevederilor prezentei legi. Notă
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind
protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
Articolul 34(1) Serviciile sociale destinate persoanelor adulte cu handicap se află în coordonarea metodologică a Autorității Naționale pentru
Persoanele cu Dizabilități.
(2) Evaluarea, monitorizarea și controlul privind respectarea standardelor minime de calitate sunt în competența Agenției Naționale pentru Plăți
și Inspecție Socială, precum și a agențiilor județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București.
(3) În realizarea activităților de coordonare metodologică, personalul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități are acces în spațiile
care au legătură cu furnizarea de servicii sociale, la date și informații legate de persoanele cu handicap beneficiare ale serviciului respectiv. (la
30-06-2017, Articolul 34 din Sectiunea 1 , Capitolul III a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din
30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Secţiunea a 2-a
Asistentul personal
Articolul 35(1) Persoana adultă cu handicap grav are dreptul la un asistent personal, în baza evaluării sociopsihomedicale.
(2) Copilul cu handicap grav are dreptul la un asistent personal. (la 30-06-2017, Articolul 35 din Sectiunea a 2-a , Capitolul III a fost modificat
de Punctul 6, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie
2017 )
Articolul 36(1) Poate fi încadrată cu contract individual de muncă în funcția de asistent personal persoana care îndeplinește următoarele
condiții:a) are vârsta minimă de 18 ani împliniți;b) nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni care ar face-o incompatibilă cu
exercitarea ocupației de asistent personal;c) are capacitate deplină de exercițiu;d) are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată de medicul de
familie sau pe baza unui examen medical de specialitate;e) a absolvit cel puțin cursurile învățământului general obligatoriu, cu excepția rudelor
și afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum și cu excepția soțului sau soției, după caz; în situații
excepționale, la propunerea asistentului social din cadrul aparatului propriu al consiliului local în a cărui rază teritorială își are domiciliul sau
reședința persoana care urmează să îndeplinească funcția de asistent personal, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități poate
aproba derogarea de la îndeplinirea condițiilor de studii și în cazul altor persoane. (la 01-01-2019, sintagma: Autoritatea Națională pentru
Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(2) Nu pot deține calitatea de asistent personal persoanele care beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau,
în cazul copilului cu handicap, de până la 7 ani.
Articolul 37(1) Pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are
următoarele drepturi:a) salariu stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
(la 30-06-2017, Litera a) din Alineatul (1) , Articolul 37 , Sectiunea a 2-a , Capitolul III a fost modificată de Punctul 7, Articolul I din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) b) program de lucru
care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână;c) concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile
personalului încadrat în instituții publice;d) transport urban gratuit, în condițiile prevăzute la art. 23;e) transport interurban, în condițiile
prevăzute la art. 24.
(2) Pe perioada absenței temporare a asistentului personal, angajatorul are obligația de a asigura persoanei cu handicap grav un înlocuitor al
asistentului personal.---------Alin. (2) al art. 37 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 136 din 18 iulie 2012, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012, care modifică pct. 2 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie
2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
(3) În situația în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acordă indemnizația
prevăzută la art. 43 alin. (1) sau găzduirea într-un centru de tip respiro.---------Alin. (3) al art. 37 a fost modificat de pct. 2 al art. I din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
Articolul 38Asistentul personal are următoarele obligații principale:a) să participe, o dată la 2 ani, la instruirea organizată de angajator;b) să
semneze un angajament, ca act adițional la contractul individual de muncă, prin care își asumă răspunderea de a realiza integral planul de
abilitare-reabilitare pentru copilul cu handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav; (la 01-01-2019,
sintagma: planul de recuperare a fost înlocuită de Punctul 3, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) c) să presteze pentru persoana cu handicap grav toate activitățile și serviciile prevăzute în
contractul individual de muncă, în fișa postului și în planul de abilitare-reabilitare pentru copilul cu handicap grav, respectiv în planul individual
de servicii al persoanei adulte cu handicap grav; (la 01-01-2019, sintagma: planul de recuperare a fost înlocuită de Punctul 3, Articolul III
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) d) să trateze cu
respect, bună-credință și înțelegere persoana cu handicap grav și să nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acesteia;e) să comunice
direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, în termen de 48 de
ore de la luarea la cunoștință, orice modificare survenită în starea fizică, psihică sau socială a persoanei cu handicap grav și alte situații de natură
să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Articolul 39(1) Contractul individual de muncă al asistentului personal se încheie cu primăria localității de domiciliu sau reședință a persoanei cu
handicap grav, după caz, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii.
(2) Contractul individual de muncă se întocmește în 3 exemplare, câte unul pentru fiecare parte contractantă, iar cel de-al treilea exemplar se
transmite direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, în termen
de 5 zile de la încheierea acestuia.
(3) Modalitățile și condițiile de încheiere, modificare și încetare a contractului individual de muncă al asistentului personal se completează cu
prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.(4) Contractul individual de muncă al asistentului
personal încetează de drept în cazul decesului persoanei cu handicap grav.
Articolul 40(1) Autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea,
precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii. Sumele se asigură integral de la bugetul de stat, din sume defalcate din
taxa pe valoarea adăugată, în baza numărului de beneficiari comunicat de unitățile administrativ-teritoriale. (la 30-06-2017, Alineatul (1) din
Articolul 40 , Sectiunea a 2-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 8, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie
2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(2) Serviciul public de asistență socială dispune efectuarea de controale periodice asupra activității asistenților personali și prezintă semestrial
un raport consiliului local.
Articolul 41Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către asistentul personal a obligațiilor prevăzute de dispozițiile legale în
sarcina lui, precum și a celor prevăzute în contractul individual de muncă atrage răspunderea disciplinară, civilă sau, după caz, penală a acestuia,
în condițiile legii.
Articolul 42(1) Adultul cu handicap vizual grav poate opta pentru asistent personal sau indemnizație de însoțitor.
(2) Persoanele cu handicap grav care au și calitatea de pensionari de invaliditate încadrați în gradul I de invaliditate pot opta pentru indemnizația
pentru însoțitor prevăzută de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau pentru
asistent personal. Dreptul de opțiune se menține și în cazul trecerii pensionarilor de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă. (la 30-06-2017,
Alineatul (2) din Articolul 42 , Sectiunea a 2-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 9, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51
din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(3) Invalizii de război care au și calitatea de persoane cu handicap grav și sunt pensionari de invaliditate gradul I beneficiază atât de dreptul
prevăzut la alin. (2), cât și de dreptul prevăzut la art. 3 din Legea nr. 49/1999 privind pensiile I.O.V.R., cu modificările și completările ulterioare.
(4) Părinții sau, după caz, reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, persoana sau familia care a primit în plasament un copil cu
handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent
personal și primirea unei indemnizații lunare. (la 30-06-2017, Alineatul (4) din Articolul 42 , Sectiunea a 2-a , Capitolul III a fost modificat de
Punctul 9, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie
2017 )
(5) Opțiunea se exprimă prin cerere adresată în scris direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale
sectoarelor municipiului București, și devine valabilă numai pe baza acordului exprimat în scris al acestora.
(6) Direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, vor comunica
angajatorului, în termen de 5 zile, acordul pentru opțiunea exprimată în condițiile prevăzute la alin. (5).
(7) Abrogat.---------Alin. (7) al art. 42 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 136 din 18 iulie 2012, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012, care abrogă pct. 3 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
Articolul 43(1) Indemnizația lunară prevăzută la art. 42 alin. (4) este în cuantum egal cu salariul net al asistentului personal gradația 0, stabilit
potrivit prevederilor legale care reglementează nivelul de salarizare a personalului plătit din fonduri publice. (la 30-06-2017, Alineatul (1) din
Articolul 43 , Sectiunea a 2-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 10, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie
2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(2) Plata indemnizației lunare se asigură de primăriile în a căror rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap grav.
(3) Plata indemnizației se face pe perioada valabilității certificatului de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de protecție a copiilor
sau de comisiile de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, după caz.
(4) Nu pot beneficia de indemnizația lunară:a) părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav pentru care s-a stabilit măsură de
protecție specială, în condițiile legii, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip rezidențial; (la 30-06-2017, Litera a) din Alineatul (4) ,
Articolul 43 , Sectiunea a 2-a , Capitolul III a fost modificată de Punctul 11, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie
2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) b) adulții cu handicap grav sau reprezentanții lor legali, pe perioada în
care adulții cu handicap grav se află în îngrijirea și protecția asistentului personal profesionist, în centre rezidențiale publice, cu excepția
centrului de tip respiro, ori în alte tipuri de instituții rezidențiale publice cu caracter social, medico-social, în care se asigură întreținere completă
din partea autorității administrației publice pe o perioadă mai mare de o lună; (la 30-06-2017, Litera b) din Alineatul (4) , Articolul 43 ,
Sectiunea a 2-a , Capitolul III a fost modificată de Punctul 11, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) c) persoanele cu handicap grav care sunt reținute, arestate sau condamnate definitiv la o
pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reținerii, arestării ori a detenției.
Articolul 44Autoritățile administrației publice locale prevăzute la art. 43 alin. (2) au obligația:---------Partea introductivă a art. 44 a fost
modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654
din 22 septembrie 2010.a) de a angaja și salariza asistentul personal al persoanei cu handicap grav, în condițiile prezentei legi;---------Lit. a) a art.
44 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 654 din 22 septembrie 2010.b) de a asigura și garanta plata indemnizației lunare, în cazul în care persoana cu handicap grav sau
reprezentantul ei legal a optat pentru aceasta.
Secţiunea a 3-a Asistentul personal profesionist
Articolul 45(1) Adultul cu handicap grav sau accentuat care nu dispune de spațiu de locuit, nu realizează venituri ori realizează venituri de până
la nivelul salariului mediu pe economie poate beneficia de îngrijirea și protecția unui asistent personal profesionist.
(2) Îngrijirea și protecția adulților cu handicap grav sau accentuat de către asistentul personal profesionist se fac pe baza deciziei comisiilor de
evaluare a persoanelor adulte cu handicap județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București.
(3) Opinia adultului cu handicap grav sau accentuat se va lua în considerare la luarea deciziei referitoare la stabilirea asistentului personal
profesionist.
(4) Contractul de muncă al asistentului personal profesionist se încheie de către direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului
județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, sau de către furnizorii de servicii sociale privați, acreditați în condițiile legii.
(5) Monitorizarea și controlul activității de îngrijire și protecție a adulților cu handicap grav și accentuat de către asistentul personal profesionist
se fac de direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București.
(6) Asistentul maternal care îngrijește copilul cu handicap grav sau accentuat până la vârsta majoratului poate opta să devină asistent personal
profesionist.
Articolul 46(1) Pentru fiecare adult cu handicap grav sau accentuat aflat în îngrijirea și protecția asistentului personal profesionist se acordă
sumele necesare acoperirii cheltuielilor lunare de hrană, echipament, cazarmament, materiale igienico-sanitare, precum și sumele aferente
acoperirii cheltuielilor de locuit.
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se suportă din bugetul propriu al județului, respectiv al sectorului municipiului București, pe a cărui rază
teritorială își are domiciliul sau reședința asistentul personal profesionist.
(3) Cuantumul sumelor acordate în condițiile alin. (1) se stabilește prin hotărâre a consiliului județean, respectiv local al sectorului municipiului
București, și nu poate depăși cuantumul cheltuielilor efectuate pentru adulții cu handicap asistați în centrele rezidențiale publice.
(4) Sumele necesare acoperirii cheltuielilor prevăzute la alin. (1), suportate de furnizorii de servicii sociale privați acreditați, se restituie acestora
la cerere, de către direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București,
pe baza documentelor justificative, în termen de 15 zile de la data depunerii cererii.
(5) Modalitatea de decontare a cheltuielilor prevăzute la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului muncii și justiției sociale, la propunerea
Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilitați. (la 30-06-2017, Alineatul (5) din Articolul 46 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III a fost
modificat de Punctul 12, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508
din 30 iunie 2017
) Articolul 47(1) Pe perioada îngrijirii și protecției adulților cu handicap grav sau accentuat, asistentul personal profesionist beneficiază de
următoarele drepturi:a) salariul de bază stabilit potrivit dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri
publice; (la 30-06-2017, Litera a) din Alineatul (1) , Articolul 47 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III a fost modificată de Punctul 13, Articolul I din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) b) un spor de 15%
calculat la salariul de bază, pentru suprasolicitare neuropsihică și condiții de muncă deosebite în care își desfășoară activitatea;c) un spor de 15%
calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire și protecție cel puțin două persoane adulte cu handicap grav sau accentuat;d) un
spor de 25% calculat la salariul de bază, pe perioada în care are în îngrijire și protecție o persoană adultă cu handicap grav sau accentuat, infectat
cu HIV ori bolnav de SIDA.
(2) Asistentul personal profesionist beneficiază și de alte drepturi, după cum urmează:a) consiliere și sprijin din partea specialiștilor de la
direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, ori a furnizorilor de
servicii sociale, în vederea îndeplinirii obligațiilor ce îi revin cu privire la îngrijirea și protecția persoanei adulte cu handicap grav sau
accentuat;b) decontarea cheltuielilor de transport interurban, cazare și masă, în cazul în care deplasarea se face în interesul adultului cu handicap
grav sau accentuat, în condițiile stabilite pentru personalul din sectorul bugetar;c) transport urban gratuit, în condițiile prevăzute la art. 23.
(3) Pe perioada concediului de odihnă, angajatorul are obligația de a asigura persoanei cu handicap grav sau accentuat un înlocuitor al
asistentului personal profesionist ori găzduirea într-un centru de tip respiro.
Articolul 48(1) Condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului personal profesionist se reglementează prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități. (la 01-01-2019, sintagma: Autorității Naționale
pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(2) Standardele minime obligatorii pentru asigurarea îngrijirii și protecției adulților cu handicap grav sau accentuat la asistentul personal
profesionist se elaborează de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități și se aprobă prin ordin al ministrului muncii și justiției
sociale. (la 30-06-2017, Alineatul (2) din Articolul 48 , Sectiunea a 3-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 14, Articolul I din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 49Asistentul personal profesionist are următoarele obligații principale:a) să participe anual la instruirea organizată de angajator;b) să
semneze un angajament, ca act adițional la contractul individual de muncă, prin care își asumă răspunderea de a realiza integral planul individual
de servicii al adultului cu handicap grav sau accentuat;c) să presteze pentru adultul cu handicap grav sau accentuat toate activitățile și serviciile
prevăzute în contractul individual de muncă, în fișa postului și în planul individual de servicii;d) să trateze cu respect, bună-credință și înțelegere
adultul cu handicap grav sau accentuat și să nu abuzeze fizic, psihic ori moral de starea acestuia;e) să comunice direcțiilor generale de asistență
socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoștință,
orice modificare survenită în starea fizică, psihică ori socială a adultului cu handicap grav sau accentuat și alte situații de natură să modifice
acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Articolul 50Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către asistentul personal profesionist a obligațiilor prevăzute de dispozițiile
legale în sarcina acestuia, precum și a celor prevăzute în contractul individual de muncă atrage răspunderea disciplinară, civilă, ori, după caz,
penală a asistentului personal profesionist, în condițiile legii.
Secţiunea a 4-aCentre pentru persoanele adulte cu handicap (la 30-06-2017, Titlul Sectiunii a 4-a din Capitolul III a fost modificat de Punctul 15,
Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 51(1) Persoana cu handicap poate beneficia de servicii sociale acordate în centre de zi și centre rezidențiale de diferite tipuri, publice,
public-private sau private.
(2) Centrele de zi și centrele rezidențiale reprezintă locații în care serviciile sociale sunt acordate de personal calificat și care dispun de
infrastructura adecvată furnizării acestora; centrele rezidențiale sunt locații în care persoana cu handicap este găzduită cel puțin 24 de ore.
(3) În sensul prezentei legi, tipurile de centre rezidențiale pentru persoane cu handicap sunt:a) centre de îngrijire și asistență;b) centre de
recuperare și reabilitare;c) centre de integrare prin terapie ocupațională;d) centre de pregătire pentru o viață independentă;e) centre respiro/centre
de criză;f) centre de servicii comunitare și formare;g) locuințe protejate;h) altele.
(4) Admiterea unei persoane cu handicap într-un centru rezidențial, cu excepția celor prevăzute la alin. (3) lit. e) și g), se face în cazul în care
acesteia nu i se pot asigura protecția și îngrijirea la domiciliu sau în cadrul altor servicii din comunitate.
(5) Centrele publice pentru persoane adulte cu handicap prevăzute la alin. (3) lit. a)-c) se înființează și funcționează ca structuri cu sau fără
personalitate juridică, în subordinea consiliilor județene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, în structura
direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului, cu avizul și sub îndrumarea metodologică a Autorității Naționale pentru Persoanele
cu Dizabilități. (la 30-06-2017, Alineatul (5) din Articolul 51 , Sectiunea a 4-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 16, Articolul I din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(5^1) Centrele publice pentru persoane adulte cu handicap prevăzute la alin. (3) lit. d)-h), precum și centrele de zi se înființează și funcționează
ca structuri cu sau fără personalitate juridică, atât în subordinea consiliilor județene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
București. (la 30-06-2017, Articolul 51 din Sectiunea a 4-a , Capitolul III a fost completat de Punctul 17, Articolul I din ORDONANȚA DE
URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(5^2) Finanțarea centrelor publice pentru persoane adulte cu handicap care se înființează și funcționează ca structuri cu sau fără personalitate
juridică, în subordinea consiliilor județene, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, în structura direcțiilor generale
de asistență socială și protecția copilului, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată alocate de la bugetul de
stat cu această destinație, în proporție de 100% din necesarul stabilit anual de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, la elaborarea bugetului de
stat, în baza standardelor de cost calculate pentru beneficiari/tipuri de servicii sociale, aprobate potrivit legii. (la 30-06-2017, Articolul 51 din
Sectiunea a 4-a , Capitolul III a fost completat de Punctul 17, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(5^3) Centrele publice prevăzute la alin. (5^1) se pot înființa și funcționa și în subordinea autorității administrației publice locale la nivel de
municipiu, comună sau oraș cu avizul și sub îndrumarea metodologică a Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități, finanțarea
acestora urmând a se asigura din bugetele autorităților administrației publice locale. (la 30-06-2017, Articolul 51 din Sectiunea a 4-a , Capitolul
III a fost completat de Punctul 17, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(5^4) Centrele private pentru persoanele cu handicap se înființează și funcționează ca structuri cu sau fără personalitate juridică, cu avizul și sub
îndrumarea metodologică a Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități. (la 30-06-2017, Articolul 51 din Sectiunea a 4-a , Capitolul
III a fost completat de Punctul 17, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(6) Abrogat.---------Alin. (6) al art. 51 a fost abrogat de lit. b) a art. 39 din LEGEA nr. 197 din 1 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 754 din 9 noiembrie 2012.
Articolul 52(1) În vederea desfășurării unui tip de activități cu caracter inovator în domeniul protecției persoanelor cu handicap, furnizorii de
servicii sociale acreditați pot înființa, administra și finanța centre-pilot, pentru o durată de maximum 2 ani.
(2) Evaluarea activităților cu caracter inovator se realizează de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități. (la 30-06-2017, Alineatul
(2) din Articolul 52 , Sectiunea a 4-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 18, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30
iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 53(1) Într-un centru de zi sau rezidențial serviciile sociale pot fi furnizate în sistem integrat cu serviciile medicale, de educație, de
locuire, de ocupare a forței de muncă și altele asemenea.
(2) Persoanele cu handicap din centrele de zi sau rezidențiale beneficiază de servicii medicale din cadrul pachetului de servicii medicale de bază
care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, conform Contractului-cadru privind condițiile acordării
asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.
(3) Coordonarea serviciilor sociale furnizate în sistem integrat se face de autoritatea administrației publice locale sau de furnizorul de servicii
sociale care înființează, administrează și finanțează centrul.
(4) Ministerul Educației Naționale alocă fonduri de la buget pentru finanțarea cheltuielilor aferente:a) activităților de educație desfășurate în
centrele pentru persoanele cu handicap;b) perfecționării pregătirii profesionale a cadrelor didactice;c) altor acțiuni și activități, în condițiile legii.
Articolul 54(1) Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își
are domiciliul sau reședința.
(2) Finanțarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București, pe teritoriul cărora
funcționează acestea.
(3) În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap
poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială.
(4) Decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna
anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
(5) Modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice*) de aplicare a prevederilor prezentei legi. Notă
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind
protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
Articolul 55(1) Furnizorul de servicii sociale are obligația de a promova, facilita și asigura personalului programe de formare profesională,
precum și programe de instruire specifică cu privire la problematica handicapului și legislația în domeniu.
(2) Personalul din cadrul centrelor prevăzute la art. 51 alin. (1) are obligația respectării standardelor specifice de calitate, precum și a
prevederilor legale privind drepturile persoanelor cu handicap.
(3) Nerespectarea prevederilor alin. (2) atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravențională sau penală, conform prevederilor legale.
Articolul 56(1) Personalul de specialitate care își desfășoară activitatea în centrele publice din mediul rural, de zi și rezidențiale pentru copiii și
adulții cu handicap, beneficiază de decontarea cheltuielilor de transport dus-întors de la domiciliu, în condițiile legii.
(2) Sumele necesare acordării drepturilor prevăzute la alin. (1) se asigură din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului
București, pe a căror rază teritorială funcționează centrul.
Secţiunea a 5-a Prestații sociale pentru persoanele cu handicap
Articolul 57(1) Dreptul la prestațiile sociale se stabilește prin decizie a directorului executiv al direcției generale de asistență socială și protecția
copilului. în baza documentului care atestă încadrarea în grad de handicap din evidența direcțiilor generale de asistență socială și protecția
copilului.
(2) Plata prestației sociale se face în baza deciziei de plată emisă de directorul executiv al agenției județene pentru plăți și inspecție socială,
respectiv a municipiului București, de către personalul cu atribuții în acest sens, preluat de la direcțiile generale de asistență socială și protecția
copilului județene, respectiv ale sectoarelor municipiului București. (la 01-01-2019, Alineatul (2) din Articolul 57 , Sectiunea a 5-a , Capitolul III
a fost modificat de Punctul 1, Articolul III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(3) În situația în care persoana încadrată în grad de handicap nu dorește să beneficieze de prestații sociale poate depune cerere în acest sens.
(4) Cererea prevăzută la alin. (3) se înregistrează la autoritatea administrației publice locale competente în a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau reședința persoana cu handicap și se transmite direcției generale de asistență socială și protecția copilului în maximum 5 zile
lucrătoare de la înregistrare.
(5) Dreptul la prestații sociale se acordă începând cu luna următoare celei în care persoana a fost încadrată în grad de handicap și încetează cu
luna următoare celei în care persoana nu mai este încadrată în grad de handicap sau, după caz, a depunerii cererii prevăzute la alin. (3). (la 30-06-
2017, Articolul 57 din Sectiunea a 5-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 19, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30
iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 58(1) Copiii cu handicap, inclusiv copiii cu handicap de tip HIV/SIDA, beneficiază de alocație de stat în condițiile și în cuantumul
prevăzut de lege, majorat cu 100%
.(2) Copiii cu handicap de tip HIV/SIDA beneficiază de o alocație lunară de hrană, calculată pe baza alocației zilnice de hrană stabilite pentru
consumurile colective din unitățile sanitare publice.
(3) Adultul cu handicap vizual grav primește pentru plata însoțitorului o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului personal gradația
0, stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. (la 30-06-2017, Alineatul (3)
din Articolul 58 , Sectiunea a 5-a , Capitolul III a fost modificat de Punctul 20, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30
iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(4) Adultul cu handicap beneficiază, în condițiile prezentei legi, de următoarele prestații sociale:a) indemnizație lunară, indiferent de venituri:(i)
70% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de
muncă, cu modificările și completările ulterioare, pentru adultul cu handicap grav;(ii) 53% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea
nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru adultul cu handicap accentuat;b) buget personal complementar lunar, indiferent de
venituri:(i) 30% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru adultul cu
handicap grav;(ii) 22% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru
adultul cu handicap accentuat;(iii) 12% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările
ulterioare, pentru adultul cu handicap mediu. (la 01-07-2018, Alineatul (4) din Articolul 58 , Sectiunea a 5-a , Capitolul III a fost modificat de
Articolul III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 60 din 4 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 07 august 2017 )
(5) Părintele, tutorele sau persoana care se ocupă de creșterea și îngrijirea copilului cu handicap în baza unei măsuri de protecție specială,
stabilită în condițiile legii, beneficiază de prestații sociale, pe perioada în care îl are în îngrijire, supraveghere și întreținere, astfel:a) 60% din
indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul copilului cu handicap grav;b)
35% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul copilului cu handicap
accentuat;c) 12% din indicatorul social de referință, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul copilului
cu handicap mediu. (la 01-07-2018, Alineatul (5) din Articolul 58 , Sectiunea a 5-a , Capitolul III a fost modificat de Articolul III din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 60 din 4 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 07 august 2017 )
(6) Nu pot beneficia de prevederile alin. (4):a) adulții cu handicap îngrijiți și protejați în centre rezidențiale publice, cu excepția centrului de tip
respiro, ori în alte tipuri de instituții rezidențiale publice cu caracter social sau medico-social, în care se asigură întreținere completă din partea
autorității administrației publice pe o perioadă mai mare de o lună; (la 30-06-2017, Litera a) din Alineatul (6) , Articolul 58 , Sectiunea a 5-a ,
Capitolul III a fost modificată de Punctul 21, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) b) persoanele cu handicap care sunt reținute, arestate sau condamnate definitiv la o
pedeapsă privativă de libertate, pe perioada reținerii, arestării ori a detenției;c) adulții cu handicap grav sau accentuat care realizează venituri,
aflați în îngrijirea și protecția asistentului personal profesionist. (la 30-06-2017,
Alineatul (7) din Articolul 58 , Sectiunea a 5-a , Capitolul III a fost abrogat de Punctul 22, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51
din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(8) Abrogat.----------Alin. (8) al art. 58 a fost abrogat de alin. (2) al art. VII din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 124 din 27 decembrie 2011
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011.
(9) De dreptul prevăzut la alin. (2) poate beneficia copilul bolnav de SIDA numai pe perioada în care este îngrijit în familie.
(10) Sumele aferente drepturilor prevăzute la alin. (1)-(5) și cheltuielilor de administrare se asigură prin bugetul Ministerului Muncii și Justiției
Sociale, iar plata acestora se realizează de către Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială prin agențiile județene pentru plăți și inspecție
socială, respectiv a municipiului București. (la 01-01-2019, Alineatul (10) din Articolul 58 , Sectiunea a 5-a , Capitolul III a fost modificat de
Punctul 2, Articolul III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie
2017 )
(11) Procedura de preluare de către agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a municipiului București a personalului cu
atribuții în efectuarea plăților de la direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv ale sectoarelor municipiului
București, procedura de acordare a plăților, precum și situațiile de suspendare, modificare, încetare a dreptului se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii și Justiției Sociale. (la 01-01-2019, Alineatul (11) din Articolul 58 , Sectiunea a 5-a , Capitolul III
a fost modificat de Punctul 2, Articolul III din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(12) Bugetul personal complementar prevăzut la alin. (4) lit. b) nu este luat în calcul la stabilirea altor drepturi și obligații.
(13) În situația în care din calculul prestațiilor prevăzute la alin. (4) și (5) rezultă fracțiuni în bani, acestea se rotunjesc la un leu în favoarea
beneficiarilor. (la 01-07-2018, Alineatul (13) din Articolul 58 , Sectiunea a 5-a , Capitolul III a fost modificat de Articolul III din ORDONANȚA
DE URGENȚĂ nr. 60 din 4 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 07 august 2017 )
(14) Drepturile restante aferente deciziilor emise și neplătite în anul 2006 pentru persoanele cu handicap vizual, stabilite în baza Ordonanței de
urgență a Guvernului nr. 102/1999 **) privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 519/2002 , cu modificările și completările ulterioare, se asigură și se plătesc de către Ministerul Muncii și Justiției
Sociale prin agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București.----------Alin. (14) al art. 58 a fost modificat de
art. VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 124 din 27 decembrie 2011 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011,
prin înlocuirea unor termeni.
Secţiunea a 6-a Obligațiile persoanelor cu handicap, ale familiei sau reprezentanților legali
Articolul 59(1) Persoanele adulte cu handicap au următoarele obligații: (la 30-06-2017, Partea dispozitivă a alineatului (1) din Articolul 59 ,
Sectiunea a 6-a , Capitolul III a fost modificată de Punctul 23, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) a) să se prezinte din oficiu pentru evaluare/reevaluare la structurile competente în
domeniu;b) să se prezinte din oficiu pentru reevaluare la comisiile de evaluare pentru încadrarea în grad și tip de handicap, cu cel puțin 30 de zile
înainte de expirarea termenului de valabilitate al certificatului de încadrare în grad și tip de handicap;c) să se prezinte pentru reevaluare, la
solicitarea structurilor competente în domeniu, cu excepția persoanelor cu handicap a căror afecțiune a generat deficiențe funcționale și/sau
structural-anatomice într-un stadiu ireversibil, care nu pot urma programe de recuperare și pentru care comisia de evaluare a stabilit un termen
permanent de valabilitate a certificatului de încadrare în grad și tip de handicap;----------Lit. c) a alin. (1) al art. 59 a fost modificată de pct. 1 al
art. unic din LEGEA nr. 67 din 12 mai 2014 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 353 din 14 mai 2014.d) să depună diligențele necesare
pentru a beneficia de drepturile prevăzute de lege;e) să urmeze activitățile și serviciile prevăzute în planul de abilitare-reabilitare pentru copilul
cu handicap, respectiv în planul individual de servicii al adultului cu handicap; (la 01-01-2019, sintagma: planul de recuperare a fost înlocuită de
Punctul 3, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie
2017 ) f) să depună diligențe pentru încadrarea în muncă, în condițiile legii, în raport cu pregătirea, posibilitățile fizice și psihice, pe baza
recomandărilor comisiei cu competență în domeniu;g) să colaboreze cu asistenții sociali și echipele de specialiști, în scopul recuperării,
reabilitării, orientării profesionale și integrării sociale;h) să aducă la cunoștința direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului
județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoștință, orice modificare cu privire la
gradul de handicap, domiciliu sau reședință, starea materială și alte situații de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.
(2) Persoanele pentru care comisia de evaluare a stabilit un termen permanent de valabilitate a certificatului de încadrare în grad și tip de
handicap se prezintă pentru reevaluare în următoarele situații:a) solicită acest lucru ca urmare a agravării condiției lor medico-psihosociale;b)
sunt convocate de către structurile competente în cazul existenței unor suspiciuni justificate privind încălcarea prevederilor legale referitoare la
încadrarea în grad și tip de handicap.----------Alin. (2) al art. 59 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 67 din 12 mai 2014 publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 353 din 14 mai 2014.----------Art. 59 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84
din 20 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
Articolul 60Persoana care are în îngrijire, supraveghere și întreținere un copil sau adult cu handicap are următoarele obligații principale:a) să
asigure creșterea și îngrijirea corespunzătoare a persoanei cu handicap;b) să respecte și/sau să urmeze activitățile și serviciile prevăzute în planul
de abilitare-reabilitare pentru copilul cu handicap, respectiv în planul individual de servicii al adultului cu handicap; (la 01-01-2019, sintagma:
planul de recuperare a fost înlocuită de Punctul 3, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) c) să însoțească persoana cu handicap, la termenul necesar sau la solicitare, pentru evaluare
și reevaluare, la comisiile cu competență în domeniu;d) să se prezinte la solicitarea direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului
județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București;e) să colaboreze cu asistenții sociali și specialiștii care au ca scop recuperarea,
reabilitarea, orientarea profesională și integrarea socială;f) să comunice direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene,
respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, în termen de 48 de ore de la luarea la cunoștință, orice modificare cu privire la gradul de
handicap, domiciliu sau reședință, starea materială, precum și alte situații de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Capitolul IV Accesibilitate
Articolul 61În vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la mediul fizic, informațional și comunicațional, autoritățile publice au
obligația să ia următoarele măsuri specifice:a) să promoveze și să implementeze conceptul Acces pentru toți, pentru a împiedica crearea de noi
bariere și apariția unor noi surse de discriminare;b) să sprijine cercetarea, dezvoltarea și producția de noi tehnologii de informare și comunicare
și tehnologii asistive;c) să recomande și să susțină introducerea în pregătirea inițială a elevilor și studenților a unor cursuri referitoare la
problematica handicapului și a nevoilor acestora, precum și la diversificarea modalităților de realizare a accesibilității;d) să faciliteze accesul
persoanelor cu handicap la noile tehnologii;e) să asigure accesul la informațiile publice pentru persoanele cu handicap;f) să asigure interpreți
autorizați ai limbajului mimico-gestual și ai limbajului specific persoanelor cu surdocecitate;g) să proiecteze și să deruleze, în colaborare sau în
parteneriat cu persoanele juridice, publice ori private, programe de accesibilitate sau de conștientizare asupra importanței acesteia.
Articolul 62(1) Clădirile de utilitate publică, căile de acces, clădirile de locuit construite din fonduri publice, mijloacele de transport în comun și
stațiile acestora, taxiurile, vagoanele de transport feroviar pentru călători și peroanele principalelor stații, spațiile de parcare, străzile și drumurile
publice, telefoanele publice, mediul informațional și comunicațional vor fi adaptate conform prevederilor legale în domeniu, astfel încât să
permită accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.
(2) Clădirile de patrimoniu și cele istorice se vor adapta, cu respectarea caracteristicilor arhitectonice, conform prevederilor legale în domeniu.
(3) Costurile lucrărilor necesare pentru realizarea adaptărilor prevăzute la alin. (1) și (2) se suportă din bugetele autorităților administrației
publice centrale sau locale și din sursele proprii ale persoanelor juridice cu capital privat, după caz.
(4) Autoritățile administrației publice locale au obligația să includă reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale ale persoanelor cu handicap
în comisiile de recepție a lucrărilor de construcție ori de adaptare a obiectivelor prevăzute la alin. (1) și (2). (la 30-06-2017, Alineatul (4) din
Articolul 62 , Capitolul IV a fost modificat de Punctul 24, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 63(1) Autoritățile prevăzute de lege au obligația să elibereze autorizația de construcție pentru clădirile de utilitate publică numai în
condițiile respectării prevederilor legale în domeniu, astfel încât să fie permis accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și pentru clădirile de locuit care se construiesc ori pentru care se realizează lucrări de consolidare, de reabilitare,
de extindere și/sau de modernizare, cu finanțare din fonduri publice.
(3) Adaptarea accesului în clădirile aflate în patrimoniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale se face și în
condițiile când nu se realizează lucrările prevăzute la alin. (2), la solicitarea persoanelor cu handicap grav, locatari ai acestora.
Articolul 64(1) Pentru a facilita accesul neîngrădit al persoanelor cu handicap la transport și călătorie, până la 31 decembrie 2010, autoritățile
administrației publice locale au obligația să ia măsuri pentru:a) adaptarea tuturor mijloacelor de transport în comun aflate în circulație;b)
adaptarea tuturor stațiilor mijloacelor de transport în comun conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil a spațiilor de acces
spre ușa de intrare în mijlocul de transport;c) montarea panourilor de afișaj corespunzătoare nevoilor persoanelor cu handicap vizual și auditiv în
mijloacele de transport public;d) imprimarea cu caractere mari și în culori contrastante a rutelor și a indicativelor mijloacelor de transport în
comun.
(2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, toți operatorii de taxi au obligația să asigure cel puțin o mașină adaptată
transportului persoanelor cu handicap care utilizează fotoliul rulant.
(3) Constituie discriminare refuzul conducătorului de taxi de a asigura transportul persoanei cu handicap și a dispozitivului de mers.
(4) Până la data de 31 decembrie 2007, autoritățile administrației publice locale competente au obligația să ia măsuri pentru:a) adaptarea
trecerilor de pietoni de pe străzile și drumurile publice conform prevederilor legale, inclusiv marcarea prin pavaj tactil;b) montarea sistemelor de
semnalizare sonoră și vizuală la intersecțiile cu trafic intens.
(5) Câinele-ghid care însoțește persoana cu handicap grav are acces liber și gratuit în toate locurile publice și în mijloacele de transport.
(6) Până la data de 31 decembrie 2010, administratorii infrastructurii feroviare și operatorii de transport feroviar au următoarele obligații:a) să
adapteze cel puțin un vagon și stațiile principale de tren, pentru a permite accesul persoanelor cu handicap care utilizează fotoliul rulant;b) să
marcheze prin pavaj tactil contrastant căile spre peroanele de îmbarcare, ghișee sau alte utilități.
Articolul 65(1) În spațiile de parcare de pe lângă clădirile de utilitate publică, precum și în cele organizate vor fi adaptate, rezervate și
semnalizate prin semn internațional cel puțin 4% din numărul total al locurilor de parcare, dar nu mai puțin de două locuri, pentru parcarea
gratuită a mijloacelor de transport pentru persoane cu handicap.
(2) Persoanele cu handicap sau reprezentanții legali ai acestora, la cerere, pot beneficia de un card-legitimație pentru locurile gratuite de parcare.
Autovehiculul care transportă o persoană cu handicap posesoare de card-legitimație beneficiază de parcare gratuită.
(3) Modelul cardului-legitimație va fi stabilit în normele metodologice*) de aplicare a prevederilor prezentei legi. Eliberarea cardurilor se face de
către autoritățile administrației publice locale. Notă
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind
protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
**) A se vedea Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse, al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap și
al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 671/1.640/61/2007 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a interpreților limbajului
mimico-gestual și a interpreților limbajului specific persoanei cu surdocecitate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din
27 septembrie 2007.
(4) Costurile aferente dreptului prevăzut la alin. (2) se suportă din bugetele locale.
(5) În spațiile de parcare ale domeniului public și cât mai aproape de domiciliu administratorul acestora repartizează locuri de parcare gratuită
persoanelor cu handicap care au solicitat și au nevoie de astfel de parcare.
Articolul 66(1) Editurile au obligația să pună matrițele electronice utilizate pentru tipărirea cărților și revistelor la dispoziția persoanelor juridice
autorizate care le solicită pentru a le transforma în format accesibil persoanelor cu deficiențe de vedere sau de citire, în condițiile Legii nr.
8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Bibliotecile publice au obligația să înființeze secții cu carte în formate accesibile persoanelor cu deficiențe de vedere sau de citire.
Articolul 67(1) Până la data de 31 martie 2007, operatorii de telefonie au următoarele obligații:a) să adapteze cel puțin o cabină la o baterie de
telefoane publice în conformitate cu prevederile legale în vigoare;b) să furnizeze informații despre costurile serviciilor în forme accesibile
persoanelor cu handicap.
(2) Operatorii de servicii bancare au obligația să pună la dispoziția persoanelor cu handicap, la solicitarea acestora, extrase de cont și alte
informații în formate accesibile.
(3) Angajații operatorilor de servicii bancare și poștale au obligația de a acorda asistență în completarea formularelor, la solicitarea persoanelor
cu handicap.
Articolul 68Până la data de 31 decembrie 2007, proprietarii de spații hoteliere au următoarele obligații:a) să adapteze cel puțin o cameră pentru
găzduirea persoanei cu handicap care utilizează fotoliul rulant;b) să marcheze prin pavaj sau covoare tactile intrarea, recepția și să dețină harta
tactilă a clădirii;c) să monteze lifturi cu însemne tactile.
Articolul 69(1) Autoritățile și instituțiile centrale și locale, publice sau private asigură, pentru relațiile directe cu persoanele cu handicap auditiv
ori cu surdocecitate, interpreți autorizați ai limbajului mimico-gestual sau ai limbajului specific al persoanei cu surdocecitate.
(2) Metodologia de autorizare a interpreților*) va fi aprobată prin ordin comun al ministrului educației naționale și al ministrului muncii și
justiției sociale, la propunerea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități, cu consultarea Asociației Naționale a Surzilor din
România, precum și a organizațiilor neguvernamentale din domeniul surdocecității. (la 01-01-2019, sintagma: Autorității Naționale pentru
Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(3) Limbajul mimico-gestual și limbajul specific al persoanei cu surdo-cecitate sunt recunoscute oficial ca mijloace de comunicare specifice
persoanelor cu handicap auditiv sau cu surdocecitate. (la 30-06-2017, Articolul 69 din Capitolul IV a fost completat de Punctul 25, Articolul I
din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) Notă
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind
protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
**) A se vedea Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse, al președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap și
al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 671/1.640/61/2007 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a interpreților limbajului
mimico-gestual și a interpreților limbajului specific persoanei cu surdocecitate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din
27 septembrie 2007.
Articolul 70(1) Autoritățile centrale și locale publice, precum și instituțiile centrale și locale, publice sau de drept privat, au obligația de a asigura
servicii de informare și documentare accesibile persoanelor cu handicap.
(2) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, serviciile de relații cu publicul vor afișa și vor dispune de informații accesibile
persoanelor cu handicap vizual, auditiv și mintal.
Articolul 71(1) Până la data de 31 decembrie 2007, autoritățile publice au obligația să ia măsuri pentru:a) accesibilizarea paginilor de internet
proprii, în vederea îmbunătățirii accesării documentelor electronice de către persoanele cu handicap vizual și mintal;b) utilizarea pictogramelor
în toate serviciile publice;c) adaptarea telefoanelor pentru persoanele cu handicap auditiv; (la 30-06-2017, Litera c) din Alineatul (1) , Articolul
71 , Capitolul IV a fost modificată de Punctul 26, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(2) În achiziția de echipamente și softuri, instituțiile publice vor avea în vedere respectarea criteriului de accesibilitate.Capitolul V Orientare,
formare profesională, ocupare și angajare în muncă
Articolul 72(1) Orice persoană cu handicap care dorește să se integreze sau să se reintegreze în muncă are acces gratuit la evaluare și orientare
profesională, indiferent de vârstă, tipul și gradul de handicap.
(2) Persoana cu handicap participă activ în procesul evaluării și orientării profesionale, are acces la informare și la alegerea activității, conform
dorințelor și aptitudinilor sale.
(3) Datele și informațiile personale colectate în cursul procesului de evaluare și orientare profesională sunt confidențiale și pot fi utilizate numai
în interesul și cu acordul persoanei cu handicap în cauză.
Articolul 73(1) Beneficiază de orientare profesională, după caz, persoana cu handicap care este școlarizată și are vârsta corespunzătoare în
vederea integrării profesionale, persoana care nu are un loc de muncă, cea care nu are experiență profesională sau cea care, deși încadrată în
muncă, dorește reconversie profesională.
(2) Persoana cu handicap sau, după caz, familia ori reprezentantul legal al acesteia este principalul factor de decizie cu privire la orientarea
profesională.
(3) Formarea profesională a persoanelor cu handicap se organizează, conform legii, prin programe de inițiere, calificare, recalificare,
perfecționare și specializare.
Articolul 74(1) În vederea asigurării evaluării, orientării, formării și reconversiei profesionale a persoanelor cu handicap, autoritățile publice au
obligația să ia următoarele măsuri specifice:a) să realizeze/diversifice/susțină financiar programe privind orientarea profesională a persoanelor cu
handicap;b) să asigure pregătirea și formarea pentru ocupații necesare în domeniul handicapului;c) să coreleze pregătirea profesională a
persoanelor cu handicap cu cerințele pieței muncii;d) să creeze cadrul necesar pentru accesul la evaluare și orientare profesională în orice
meserie, în funcție de abilitățile persoanelor cu handicap.
(2) Evaluarea și orientarea profesională a adulților cu handicap se realizează de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, în
condițiile legii.
Articolul 75(1) Persoanele cu handicap au dreptul să li se creeze toate condițiile pentru a-și alege și exercita profesia, meseria sau ocupația,
pentru a dobândi și menține un loc de muncă, precum și pentru a promova profesional.
(2) În realizarea drepturilor prevăzute la alin. (1), autoritățile publice au obligația să ia următoarele măsuri specifice:a) să promoveze conceptul
potrivit căruia persoana cu handicap încadrată în muncă reprezintă o valoare adăugată pentru societate și, în special, pentru comunitatea căreia
aparține;b) să promoveze un mediu de muncă deschis, inclusiv și accesibil persoanelor cu handicap;c) să creeze condițiile și serviciile necesare
pentru ca persoana cu handicap să poată alege forma de conversie/reconversie profesională și locul de muncă, în conformitate cu potențialul ei
funcțional;d) să înființeze și să susțină complexe de servicii, formate din unități protejate autorizate și locuințe protejate;e) să inițieze și să
dezvolte forme de stimulare a angajatorilor, în vederea angajării și păstrării în muncă a persoanelor cu handicap;f) să acorde sprijin pentru
organizarea unei piețe de desfacere pentru produsul muncii persoanei cu handicap;g) să diversifice și să susțină diferite servicii sociale, respectiv
consiliere pentru persoana cu handicap și familia acesteia, informare pentru angajatori, angajare asistată și altele asemenea;h) să promoveze
serviciile de mediere pe piața muncii a persoanelor cu handicap;i) să realizeze/actualizeze permanent baza de date, pentru evidențierea ofertei de
muncă din rândul persoanelor cu handicap;j) să dezvolte colaborări cu mass-media, în vederea creșterii gradului de conștientizare/sensibilizare a
comunității cu privire la potențialul, abilitățile și contribuția persoanelor cu handicap la piața muncii;k) să realizeze, în colaborare sau parteneriat
cu persoanele juridice, publice ori private, programe și proiecte având ca obiectiv creșterea gradului de ocupare;l) să inițieze și să susțină
campanii de sensibilizare și conștientizare a angajatorilor asupra abilităților persoanelor cu handicap;m) să inițieze programe specifice care
stimulează creșterea participării pe piața muncii a forței de muncă din rândul grupurilor supuse riscului major de excluziune socială.
Articolul 76Ministerul Educației Naționale stabilește măsuri privind egalitatea de șanse pentru persoanele cu handicap, asigurând, acolo unde
este necesar, suport adițional adaptat nevoilor adulților cu handicap, sprijinind accesul acestora în unitățile și instituțiile de învățământ superior.
Ministerul Educației Naționale inițiază programe de educație permanentă a adulților cu handicap și asigură sprijin privind implementarea lor.
Articolul 77(1) Persoanele cu handicap au dreptul de a munci și de a realiza venituri în conformitate cu prevederile legislației muncii, precum și
cu dispozițiile speciale din prezenta lege.
(2) În sensul prezentei legi și numai în contextul încadrării în muncă, prin persoană cu handicap se înțelege și persoana invalidă gradul III.
Articolul 78(1) Persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform pregătirii lor profesionale și capacității de muncă, atestate prin
certificatul de încadrare în grad de handicap, emis de comisiile de evaluare de la nivel județean sau al sectoarelor municipiului București.
(2) Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care au cel puțin 50 de angajați, au obligația de a angaja persoane
cu handicap într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați.
(3) Autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice, publice sau private, care nu angajează persoane cu handicap în condițiile prevăzute la
alin. (2), plătesc lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată înmulțit cu numărul de
locuri de muncă în care nu au angajat persoane cu handicap. (la 01-09-2017, Alineatul (3) din Articolul 78 , Capitolul V a fost modificat de
Punctul 1, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 60 din 4 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 07 august
2017 )
(4) Fac excepție de la prevederile alin. (2) instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. (la 01-09-2017,
Alineatul (4^1) din Articolul 78 , Capitolul V a fost abrogat de Punctul 2, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 60 din 4 august
2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 07 august 2017 )
(5) Monitorizarea și controlul respectării prevederilor art. 78 alin. (2) și (3) se fac de către organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de
Administrare Fiscală. (la 30-06-2017,Alineatul (5) din Articolul 78 , Capitolul V a fost modificat de Punctul 27, Articolul I din ORDONANȚA
DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(6) În scopul stimulării angajării persoanelor cu handicap, în condițiile prevăzute la alin. (2), autoritățile și instituțiile publice, persoanele juridice
publice, cu excepția celor prevăzute la alin. (4), au obligația organizării unor concursuri de angajare exclusiv pentru persoanele cu handicap, cu
respectarea prevederilor legale în vigoare. Această măsură nu exclude posibilitatea persoanelor cu handicap de a participa la toate celelalte
concursuri de angajare organizate de către instituția publică. (la 01-09-2017, Articolul 78 din Capitolul V a fost completat de Punctul 3, Articolul
I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 60 din 4 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 07 august 2017 )
Articolul 79(1) Angajarea persoanei cu handicap în muncă se realizează în următoarele forme:a) pe piața liberă a muncii;b) la domiciliu;c) în
forme protejate
.(2) Formele protejate de angajare în muncă sunt:a) loc de muncă protejat;b) unitate protejată autorizată.
Articolul 80Persoanele cu handicap angajate la domiciliu beneficiază din partea angajatorului de transportul la și de la domiciliu al materiilor
prime și materialelor necesare în activitate, precum și al produselor finite realizate.
Articolul 81(1) Unitățile protejate pot fi înființate de orice persoană fizică sau juridică, de drept public sau privat, care angajează persoane cu
handicap.
(2) Unitățile protejate pot fi:a) cu personalitate juridică;b) fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de secții, ateliere sau alte
structuri în cadrul instituțiilor publice. (la 01-09-2017, Litera b) din Alineatul (2) , Articolul 81 , Capitolul V a fost modificată de Punctul 4,
Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 60 din 4 august 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 648 din 07 august 2017 )
(3) Procedura de autorizare a unităților protejate se stabilește prin ordin al ministrului muncii și justiției sociale. (la 30-06-2017, Alineatul (3)
din Articolul 81 , Capitolul V a fost modificat de Punctul 28, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) Notă
*) A se vedea Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap nr. 60/2007 privind aprobarea Procedurii de autorizare
a unităților protejate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 3 mai 2007.
Articolul 82(1) Unitățile protejate autorizate beneficiază de următoarele drepturi:a) scutire de plata taxelor de autorizare la înființare și de
reautorizare;b) scutire de plată a impozitului pe profit, cu condiția ca cel puțin 75% din fondul obținut prin scutire să fie reinvestit pentru
restructurare sau pentru achiziționarea de echipamente tehnologice, mașini, utilaje, instalații de lucru și/sau amenajarea locurilor de muncă
protejate, în condițiile prevăzute de Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare;c) alte drepturi acordate de autoritățile
administrației publice locale finanțate din fondurile proprii.
(2) La începutul fiecărui an, unitățile protejate autorizate au obligația să prezinte raportul de activitate pentru anul precedent Autorității Naționale
pentru Persoanele cu Dizabilități. (la 01-01-2019, sintagma: Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4,
Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(3) Nerespectarea obligației prevăzute la alin. (2) se sancționează cu suspendarea autorizației de funcționare ca unitate protejată sau, după caz,
cu retragerea acesteia și cu obligația rambursării integrale a facilităților de care a beneficiat pe durata funcționării ca unitate protejată autorizată.
(4) Procedura de suspendare sau retragere a autorizației unităților protejate se stabilește prin normele metodologice**) de aplicare a prevederilor
prezentei legi. Notă
**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie
2007.
Articolul 83(1) Persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă sau încadrate în muncă beneficiază de următoarele drepturi:a)
cursuri de formare profesională;b) adaptare rezonabilă la locul de muncă;c) consiliere în perioada prealabilă angajării și pe parcursul angajării,
precum și în perioada de probă, din partea unui consilier specializat în medierea muncii;d) o perioadă de probă la angajare, plătită, de cel puțin
45 de zile lucrătoare;e) un preaviz plătit, de minimum 30 de zile lucrătoare, acordat la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa
angajatorului pentru motive neimputabile acestuia;f) posibilitatea de a lucra mai puțin de 8 ore pe zi, în condițiile legii, în cazul în care
beneficiază de recomandarea comisiei de evaluare în acest sens;g) abrogată;----------Lit. g) a alin. (1) al art. 83 a fost abrogată de pct. 153 al art. I
din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 109 din 7 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 689 din 13 octombrie 2009.(2)
Finanțarea drepturilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) pentru persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă se suportă din bugetul
asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii.
Articolul 84Angajatorii persoanelor cu handicap beneficiază de următoarele drepturi:a) deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor
aferente adaptării locurilor de muncă protejate și achiziționării utilajelor și echipamentelor utilizate în procesul de producție de către persoana cu
handicap;b) deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncă,
precum și a cheltuielilor cu transportul materiilor prime și al produselor finite la și de la domiciliul persoanei cu handicap, angajată pentru muncă
la domiciliu;c) decontarea din bugetul asigurărilor pentru șomaj a cheltuielilor specifice de pregătire, formare și orientare profesională și de
încadrare în muncă a persoanelor cu handicap;d) o subvenție de la stat, în condițiile prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor
pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare.Capitolul VI Încadrarea în grad de handicap
Articolul 85(1) Persoanele cu handicap beneficiază de drepturile prevăzute la art. 6 pe baza încadrării în grad de handicap, în raport cu gradul de
handicap.
(2) Încadrarea în grad și tip de handicap a copiilor cu handicap se face de comisia pentru protecția copilului.
(3) Încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumită în
continuare comisie de evaluare.
(4) Comisia de evaluare este organ de specialitate al consiliului județean, după caz, al consiliului local al sectorului municipiului București, cu
activitate decizională în materia încadrării persoanelor adulte în grad și tip de handicap și are următoarea componență:a) președinte - un medic
de specialitate expertiză medicală a capacității de muncă, medicină internă, medicină de familie sau un medic de medicină generală, absolvent de
cursuri de management în domeniul sociomedical;b) un medic de specialitate expertiză medicală a capacității de muncă, medicină de familie sau
un medic de medicină generală, propus de direcția de sănătate publică județeană, respectiv a municipiului București;c) un reprezentant desemnat
de organizațiile neguvernamentale care desfășoară activități în beneficiul persoanelor cu handicap;d) un psiholog;e) un asistent social.
(5) Componența nominală a comisiilor de evaluare se aprobă prin hotărâre de către consiliile județene sau, după caz, locale ale sectoarelor
municipiului București, cu avizul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități. (la 30-06-2017, Alineatul (5) din Articolul 85 ,
Capitolul VI a fost modificat de Punctul 29, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(6) Președintele comisiei de evaluare, fără a fi funcționar public, face parte din structura de personal a direcției generale de asistență socială și
protecția copilului județene, respectiv a sectorului municipiului București.
(7) Membrii comisiilor de evaluare, inclusiv președintele, au dreptul la o indemnizație de ședință, echivalentă cu 1% din indemnizația
președintelui consiliului județean, respectiv a primarilor sectoarelor municipiului București. Plata indemnizației se suportă din bugetele
consiliilor județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București.----------Alin. (7) al art. 85 a fost modificat de pct. 3 al art. I din
LEGEA nr. 136 din 18 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012, care modifică pct. 6 al art. I din
ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
(8) Președintele și membrii comisiei de evaluare nu fac parte din Serviciul de evaluare complexă.
(9) Activitatea de secretariat a comisiilor de evaluare este asigurată de personal care face parte din structura direcției generale de asistență socială
și protecția copilului din subordinea consiliilor județene, respectiv ale sectoarelor municipiului București.----------Alin. (9) al art. 85 a fost
modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 136 din 18 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012, care modifică
pct. 6 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22
septembrie 2010.
(10) Criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad și tip de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministrului
muncii și justiției sociale și al ministrului sănătății.----------Art. 85 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84
din 20 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
Articolul 86(1) Gradele de handicap sunt: ușor, mediu, accentuat și grav
(2) Tipurile de handicap sunt: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.
Articolul 86^1(1) Comisia pentru protecția copilului stabilește încadrarea copiilor cu dizabilități în grad de handicap și eliberează certificatul de
încadrare a copilului într-un grad de handicap.
(2) Termenul de valabilitate a certificatului de încadrare în grad de handicap pentru copii se stabilește ținând cont de situația concretă a copilului
din punct de vedere al deficiențelor/afectărilor, limitărilor de activitate și restricțiilor de participare și este de minimum 6 luni și maximum 2 ani.
Pentru tânărul care urmează să împlinească 18 ani, termenul de valabilitate poate fi mai mic de 6 luni și mai mare de 2 ani, dar nu mai mare de 2
ani și 6 luni.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2) pentru copiii cu handicap a căror afecțiune necesită îngrijiri medicale paliative, certificate de medicul
de specialitate, Comisia pentru protecția copilului stabilește un termen de valabilitate a certificatului valabil până la vârsta de 18 ani. (la 30-06-
2017, Capitolul VI a fost completat de Punctul 30, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 87(1) Comisia de evaluare are următoarele atribuții principale:a) stabilește încadrarea în grad și tip de handicap și perioada de
valabilitate a certificatului, după caz, data ivirii handicapului, orientarea profesională a adultului cu handicap, pe baza raportului de evaluare
complexă elaborat de serviciul de evaluare complexă;----------Lit. a) a alin. (1) al art. 87 a fost modificată de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 136
din 18 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012, care modifică pct. 7 al art. I din ORDONANȚA DE
URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.b) stabilește măsurile de
protecție a adultului cu handicap, în condițiile legii;c) abrogată;----------Lit. c) a alin. (1) al art. 87 a fost abrogată de pct. 5 al art. I din LEGEA
nr. 136 din 18 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012, care modifică pct. 7 al art. I din ORDONANȚA DE
URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.d) revocă sau înlocuiește
măsura de protecție stabilită, în condițiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;e) soluționează cererile
privind eliberarea atestatului de asistent personal profesionist;f) informează adultul cu handicap sau reprezentantul legal al acestuia cu privire la
măsurile de protecție stabilite și obligațiile ce le revin;g) promovează drepturile persoanelor cu handicap în toate activitățile pe care le
întreprinde.----------Alin. (1) al art. 87 a fost modificat de pct. 7 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
(1^1) Pentru persoanele cu handicap a căror afecțiune a generat deficiențe funcționale și/sau structural-anatomice într-un stadiu ireversibil și care
nu pot urma programe de recuperare, Comisia de evaluare va stabili un termen permanent de valabilitate a certificatului fără a fi necesară
prezentarea acestora la reevaluările periodice.----------Alin. (1^1) al art. 87 a fost introdus de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 136 din 18 iulie 2012,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012, care introduce pct. 7^1 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20
septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
(2) Comisia de evaluare îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege.
(3) Organizarea și metodologia de funcționare a comisiei de evaluare se reglementează prin hotărâre a Guvernului.
(4) Încadrarea sau respingerea încadrării în grad și tip de handicap se atestă prin certificat emis de către comisiile de evaluare. Eliberarea
certificatului este scutită de taxa de timbru.----------Alin. (4) al art. 87 a fost introdus de pct. 8 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84
din 20 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
(5) Certificatele emise potrivit prevederilor alin. (4) pot fi contestate de titularii acestora, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare,
la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de timbru. (la 30-06-2017, Alineatul (5) din Articolul 87 , Capitolul VI a fost
modificat de Punctul 31, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508
din 30 iunie 2017 )
(6) Activitatea comisiilor de evaluare este coordonată metodologic de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități. (la 30-06-2017,
Alineatul (6) din Articolul 87 , Capitolul VI a fost modificat de Punctul 31, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie
2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 88În vederea exercitării atribuțiilor ce revin comisiei de evaluare, se înființează serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu
handicap, în cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București.
Articolul 89(1) Odată cu emiterea certificatului de încadrare în grad și tip de handicap, comisia de evaluare are obligația de a elabora programul
individual de reabilitare și integrare socială a adultului cu handicap.
(2) Pentru elaborarea programului individual de reabilitare și integrare socială, comisia de evaluare va colabora cu persoana cu handicap sau cu
reprezentantul legal al acesteia.
(3) Certificatul prevăzut la alin. (1) dă dreptul adultului cu handicap de a beneficia de dispozițiile prevăzute de lege pentru gradul de handicap
respectiv.
(4) Programul individual de reabilitare și integrare socială prevăzut la alin. (1) se întocmește și se revizuiește în conformitate cu normele
metodologice*) de aplicare a prevederilor prezentei legi. Notă
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind
protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
Articolul 90Abrogat.----------Art. 90 a fost abrogat de pct. 9 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
Articolul 90^1(1) În structura Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități funcționează Comisia superioară de evaluare a persoanelor
adulte cu handicap, denumită în continuare Comisia superioară, cu activitate de coordonare metodologică și monitorizare a activității de evaluare
și încadrare în grad și tip de handicap. (la 30-06-2017, Alineatul (1) din Articolul 90^1 , Capitolul VI a fost modificat de Punctul 32, Articolul I
din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(2) Comisia superioară are următoarea componență:a) președinte, medic de specialitate expertiză medicală a capacității de muncă sau medicină
internă sau medicină generală;b) un membru, medic de specialitate expertiză medicală a capacității de muncă sau un medic de medicină
generală;c) un membru cu pregătire în asistență socială;d) un membru cu pregătire în psihologie;e) un membru cu pregătire în domeniul juridic.
(3) Activitatea de secretariat a Comisiei superioare se asigură de personal din structura Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități.
(4) La ședințele Comisiei superioare participă, cu statut de observator, un reprezentant al Consiliului Național al Dizabilității din România.
(5) Președintele și membrii Comisiei superioare au dreptul la o indemnizație de ședință, echivalentă cu 1% din indemnizația președintelui
Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități.----------Art. 90^1 a fost modificat de pct. X al art. 8 din ORDONANȚA DE URGENȚĂ
nr. 40 din 28 iunie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 490 din 30 iunie 2016.
Articolul 90^2(1) Principalele atribuții ale Comisiei superioare sunt:a) asigură coordonarea metodologică și monitorizarea activității de evaluare
și încadrare în grad și tip de handicap; (la 30-06-2017, Litera b) din Alineatul (1) , Articolul 90^2 , Capitolul VI a fost abrogată de Punctul 33,
Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) c)
stabilește prin decizie reevaluarea persoanelor adulte cu handicap, în următoarele situații:1. ca urmare a recomandărilor cuprinse în documentele
întocmite în urma unor acțiuni de control dispuse prin ordin al ministrului muncii și justiției sociale;2. ca urmare a autosesizării;d) stabilește
încadrarea în grad și tip de handicap, ca urmare a reevaluării dispuse în condițiile lit. c);e) participă, la solicitare, în acțiuni de verificare a
activității de evaluare și încadrare în grad și tip de handicap.
(2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), Comisia superioară emite decizii după cum urmează: (la 30-06-2017, Litera a) din Alineatul
(2) , Articolul 90^2 , Capitolul VI a fost abrogată de Punctul 33, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) b) de reevaluare, în condițiile alin. (1) lit. c);c) de încadrare/neîncadrare în grad
și tip de handicap, în urma reevaluării dispuse în condițiile alin. (1) lit. c).
(3) Modelul deciziilor prevăzute la alin. (2) se aprobă prin regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei superioare, aprobat prin ordin al
ministrului muncii și justiției sociale.
(4) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004 ,cu modificările și completările ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de timbru.----------
Alin. (4) al art. 90^2 a fost modificat de art. VI din LEGEA nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 12
februarie 2013.----------Art. 90^2 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 136 din 18 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 505 din 23 iulie 2012, care modifică pct. 10 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
Articolul 90^3(1) Decizia de reevaluare emisă de Comisia superioară în condițiile art. 90^2 alin. (1) lit. c) cuprinde recomandări cu privire la
conținutul dosarului de evaluare complexă și va fi transmisă direcției generale de asistență socială și protecția copilului din raza de domiciliu a
persoanei, în vederea efectuării reevaluării de către serviciul de evaluare complexă.
(2) Reevaluarea persoanei se va realiza în termen de 60 de zile lucrătoare de la data înregistrării deciziei de reevaluare la direcția generală de
asistență socială și protecția copilului.
(3) În cazul în care persoana supusă reevaluării nu se prezintă la a doua convocare a serviciului de evaluare complexă, directorul direcției
generale de asistență socială și protecția copilului dispune, prin act administrativ, suspendarea dreptului de asistență socială sub formă de
prestații sociale.
(4) Procesul de reevaluare prevăzut la alin. (2) se desfășoară în prezența unui reprezentant din structura de specialitate a Ministerului Muncii și
Justiției Sociale, care va elabora un referat ce va fi înaintat Comisiei superioare împreună cu dosarul completat și raportul de reevaluare
complexă elaborat de serviciul de evaluare complexă.
(5) În cazul în care persoana nu se prezintă la reevaluare în termenul prevăzut la alin. (2), în baza raportului de reevaluare al serviciului de
evaluare complexă însoțit de referatul reprezentantului structurii de specialitate a ministerului, Comisia superioară emite decizie de neîncadrare
în grad și tip de handicap.
(6) În baza raportului și a referatului prevăzute la alin. (4), Comisia superioară emite decizia de încadrare/neîncadrare în grad și tip de handicap.
(7) Punerea în executare a deciziilor emise de Comisia superioară se face de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului.------
----Art. 90^3 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 136 din 18 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 23 iulie
2012, care modifică pct. 10 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
654 din 22 septembrie 2010.Articolul 90^4Abrogat.----------
Art. 90^4 a fost abrogat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 136 din 18 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012,
care modifică pct. 10 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 654
din 22 septembrie 2010.
Articolul 90^5Abrogat.----------Art. 90^5 a fost abrogat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 136 din 18 iulie 2012, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012, care modifică pct. 10 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
Capitolul VII Parteneriate
Articolul 91În activitatea de protecție și promovare a drepturilor persoanelor cu handicap, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități
și autoritățile administrației publice centrale și locale întrețin relații de dialog, colaborare și parteneriat cu organizațiile neguvernamentale ale
persoanelor cu handicap sau care reprezintă interesele acestora, precum și cu instituțiile de cult recunoscute de lege cu activitate în domeniu. (la
01-01-2019, sintagma: Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE
URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 92(1) Se înființează, pe lângă Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități, Consiliul de analiză a problemelor persoanelor
cu handicap, denumit în continuare Consiliul, cu rol consultativ, în următoarea componență: (la 01-01-2019, sintagma: Autoritatea Națională
pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) a) președintele Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități; (la 01-01-2019,
sintagma: Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51
din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) b) președintele Consiliului Național al Dizabilității din
România;c) un reprezentant al Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități; (la 01-01-2019, sintagma: Autorității Naționale pentru
Protecția Drepturilor Copilului a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) d) un reprezentant al Ministerului Muncii și Justiției Sociale;e) un reprezentant al
Ministerului Sănătății;f) un reprezentant al unei organizații neguvernamentale pentru protecția drepturilor omului;g) câte un reprezentant al
organismelor administrației publice centrale și/sau locale, precum și al altor organisme de drept public sau privat din domeniu, cu statut de
membri nepermanenți, în funcție de problemele ce urmează a fi soluționate.
(2) Consiliul are următoarele atribuții:a) emite avize consultative cu privire la proiectele de acte normative care au ca obiect protecția
persoanelor cu handicap, inițiate de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități sau de alte autorități competente; (la 01-01-2019,
sintagma: Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51
din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) b) analizează problematica protecției persoanelor cu
handicap și propune măsuri privind îmbunătățirea condițiilor de viață ale acestora;c) sesizează organele competente cu privire la încălcarea
drepturilor persoanelor cu handicap.
(3) Consiliul se întrunește în ședințe ordinare trimestriale, precum și în ședințe extraordinare ori de câte ori este necesar.(4) Convocarea
membrilor se realizează de către Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități. (la 01-01-2019, sintagma: Autoritatea Națională pentru
Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(5) Ședințele se desfășoară la sediul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități sau în orice alt loc pe care aceasta îl propune. (la 01-
01-2019, sintagma: Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE
URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(6) Secretariatul Consiliului se asigură de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități. (la 01-01-2019, sintagma: Autoritatea
Națională pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(7) Modul de organizare și funcționare a Consiliului se aprobă prin ordin al ministrului muncii și justiției sociale, la propunerea Autorității
Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități. (la 30-06-2017, Alineatul (7) din Articolul 92 , Capitolul VII a fost modificat de Punctul 34,
Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) Notă
*) A se vedea Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap nr. 256/2007 privind organizarea și funcționarea
Consiliului de analiză a problemelor persoanelor cu handicap, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 15 august 2007.
Articolul 93(1) La nivelul județelor și sectoarelor municipiului București se vor înființa, pe lângă direcțiile generale de asistență socială și
protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București, comitete de analiză a problemelor persoanelor cu handicap.
(2) Înființarea, precum și modul de organizare și funcționare se aprobă prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale
sectoarelor municipiului București.Capitolul VIII Finanțarea sistemului de protecție a persoanelor cu handicap
Articolul 94(1) Protecția persoanelor cu handicap se finanțează din următoarele surse:a) bugetul local al comunelor, orașelor și municipiilor;b)
bugetele locale ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București;c) bugetul de stat;d) contribuții lunare de întreținere a persoanelor
cu handicap care beneficiază de servicii sociale în centre;e) donații, sponsorizări și alte surse, în condițiile legii.
(2) Pentru a garanta primirea de către persoanele cu handicap a sumelor reprezentând prestații sociale, acestea vor fi constituite numai din sume
provenind de la bugetul de stat și vor fi gestionate de Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin agențiile teritoriale pentru plăți și inspecție
socială.-----------Alin. (2) al art. 94 a fost modificat de art. VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 124 din 27 decembrie 2011 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 938 din 30 decembrie 2011, prin înlocuirea unor termeni.
(3) Nivelul contribuției lunare de întreținere datorate de adulții cu handicap asistați în centre sau de susținătorii acestora, precum și metodologia
de stabilire a acesteia se aprobă prin ordin al ministrului muncii și justiției sociale. (la 30-06-2017, Alineatul (3) din Articolul 94 , Capitolul VIII
a fost modificat de Punctul 35, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(4) Pentru anumite servicii sociale furnizate persoanelor cu handicap se pot percepe taxe, în condițiile stabilite de furnizorii de servicii sociale
publici sau privați acreditați, cu avizul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități. (la 01-01-2019, sintagma: Autorității Naționale
pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 94^1(1) Persoanele cu handicap grav psihic și/sau mintal asistate în centrele rezidențiale publice pentru persoane adulte cu handicap și
susținătorii legali ai acestora sunt scutite de plata contribuției lunare de întreținere. Costurile aferente sunt susținute din sume defalcate din taxa
pe valoarea adăugată în condițiile legii, prin bugetele locale județene, respectiv ale sectoarelor municipiului București. (la 30-06-2017, Capitolul
VIII a fost completat de Punctul 36, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 94^2Susținătorii legali ai adulților cu handicap asistați în centrele rezidențiale publice pentru persoane adulte cu handicap, care pot
datora contribuția lunară de întreținere, sunt:a) soțul pentru soție sau, după caz, soția pentru soț;b) copiii pentru părinți;c) părinții pentru copii. (la
30-06-2017, Capitolul VIII a fost completat de Punctul 36, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 95(1) Produsele și serviciile realizate de centrele pentru persoanele cu handicap, aflate în coordonarea Autorității Naționale pentru
Persoanele cu Dizabilități, pot fi valorificate către persoane fizice și juridice. (la 01-01-2019, sintagma: Autorității Naționale pentru Persoanele
cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(2) Sumele obținute în condițiile prevăzute la alin. (1) se fac venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în subordinea căreia
funcționează centrul respectiv.
Articolul 96(1) Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități poate finanța sau, după caz, cofinanța programe de interes național care
au ca scop integrarea, incluziunea socială și profesională a persoanelor adulte cu handicap, precum și creșterea calității vieții acestora. (la 01-01-
2019, sintagma: Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ
nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(2) Programele de interes național prevăzute la alin. (1), complementare acțiunilor finanțate la nivel local, pot avea următoarele obiective
generale:a) realizarea investițiilor necesare pentru dezvoltarea, diversificarea, restructurarea și buna funcționare a serviciilor și centrelor care
asigură îngrijirea adulților cu handicap;b) realizarea de studii, cercetări și publicații în cadrul domeniului său de activitate;c) instruirea
personalului care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor și centrelor pentru persoanele cu handicap;d) informarea opiniei publice despre
drepturile adulților cu handicap prin campanii de mediatizare;e) transcrierea sau traducerea materialelor informative și culturale în sistemele de
acces la informație, specifice persoanelor încadrate în anumite categorii de handicap: alfabet Braille, înregistrări audio, scriere vizuală cu litere
mărite, limbaj mimico-gestual, pictograme;f) orice alte obiective corespunzătoare domeniului de activitate al Autorității Naționale pentru
Persoanele cu Dizabilități; (la 01-01-2019, sintagma: Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul
III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) g) dezvoltarea de
servicii de asistență vie și alte forme sau servicii de asistență adecvată a handicapului.-----------Lit. g) a alin. (2) al art. 96 a fost introdusă de art.
unic din LEGEA nr. 55 din 30 aprilie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 325 din 5 mai 2014.
(3) Programele de interes național prevăzute la alin. (1) se aprobă ca anexă la bugetul Ministerului Muncii și Justiției Sociale, pe baza
fundamentărilor elaborate de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități. (la 01-01-2019, sintagma: Autoritatea Națională pentru
Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(4) Metodologia de selectare și finanțare a programelor de interes național se aprobă prin ordin al ministrului muncii și justiției sociale. (la 30-
06-2017, Alineatul (4) din Articolul 96 , Capitolul VIII a fost modificat de Punctul 37, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din
30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 97(1) Finanțarea sau, după caz, cofinanțarea programelor de interes național prevăzute la art. 96 alin. (1) se asigură din următoarele
surse:a) bugetul de stat;b) fonduri externe rambursabile și nerambursabile;c) donații, sponsorizări și alte surse, în condițiile legii.
(2) Sumele alocate din sursele prevăzute la alin. (1) vor fi cuprinse în bugetul propriu al Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități.
(la 01-01-2019, sintagma: Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE
URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(3) În scopul finanțării programelor de interes național prevăzute la art. 96 alin. (1), Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități
poate aloca fonduri din bugetul propriu:a) serviciilor publice de asistență socială din subordinea consiliilor județene și a consiliilor locale ale
sectoarelor municipiului București;b) organismelor private autorizate, potrivit legii. (la 01-01-2019, sintagma: Autoritatea Națională pentru
Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(4) Alocarea fondurilor potrivit prevederilor alin. (3) se face pe bază de convenții încheiate cu consiliile județene și cu consiliile locale ale
sectoarelor municipiului București, respectiv cu organismele private autorizate potrivit legii.
(5) Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități poate finanța proiecte din cadrul programelor de interes național ce urmează să fie
realizate, pe bază de convenție, în colaborare cu ministere, cu alte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și cu alte
autorități sau instituții publice și organisme private autorizate, potrivit legii. (la 01-01-2019, sintagma: Autoritatea Națională pentru Persoanele
cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Articolul 98(1) Asociația Nevăzătorilor din România, Asociația Invalizilor de Război Nevăzători din România, Asociația Națională a Surzilor
din România, Liga Națională a Organizațiilor cu Personal Handicapat din Cooperația Meșteșugărească și Consiliul Național al Dizabilității din
România pot primi sume de la bugetul de stat, prin bugetul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Dizabilități în condițiile stabilite prin
normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi, potrivit bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate anual. (la 30-06-2017,
Alineatul (1) din Articolul 98 , Capitolul VIII a fost modificat de Punctul 38, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie
2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(2) Sumele prevăzute la alin. (1) se utilizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și
completările ulterioare, iar sumele rămase neutilizate la data încheierii exercițiului financiar se restituie la bugetul de stat.-----------Art. 98 a fost
modificat de art. VIII din ORDONANȚA DE URGENȚA nr. 68 din 14 noiembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 778 din 19
noiembrie 2012.
Articolul 99(1) Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități finanțează proiecte proprii, proiecte ale organizațiilor neguvernamentale
cu activitate în domeniul protecției persoanelor cu handicap, precum și proiecte ale unităților protejate autorizate. (la 01-01-2019, sintagma:
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30
iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(2) Metodologia de selectare și finanțare a proiectelor se aprobă prin ordin al ministrului muncii și justiției sociale. (la 30-06-2017, Alineatul (2)
din Articolul 99 , Capitolul VIII a fost modificat de Punctul 39, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
Capitolul IX Răspunderea juridică
Articolul 100(1) Următoarele fapte constituie contravenții și se sancționează după cum urmează:a) nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin. (1), cu
amendă de la 6.000 lei la 12.000 lei;b) nerespectarea dispozițiilor art. 18-20, art. 21 alin. (3) și (4), art. 22, art. 23 alin. (1) și (2), art. 24, 30 și 31,
art. 33 alin. (1), art. 34 alin. (3), art. 51 alin. (4), art. 55 alin. (1), art. 61-64, art. 65 alin. (1), (2) și (5), art. 66-68, art. 69 alin. (1), art. 70, 71 și art.
82, cu amendă de la 6.000 lei la 12.000 lei;c) nerespectarea dispozițiilor art. 78 alin. (2) și (3), cu amendă de la 20.000 lei la 35.000 lei; (la 30-
06-2017, Litera c) din Alineatul (1) , Articolul 100 , Capitolul IX a fost modificată de Punctul 40, Articolul I din ORDONANȚA DE
URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) c^1) nerespectarea dispozițiilor art. 83
alin. (1) lit. b), cu amendă de la 6.000 la 12.000 lei. (la 30-06-2017, Alineatul (1) din Articolul 100 , Capitolul IX a fost completat de Punctul 41,
Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) d)
nerespectarea standardelor specifice de calitate, cu amendă de la 6.000 lei la 12.000 lei și/sau suspendarea ori retragerea avizului de
funcționare;e) nerespectarea condițiilor de autorizare în timpul funcționării ca unitate protejată autorizată, cu amendă de la 20.000 lei la 25.000
lei și retragerea autorizației de funcționare;f) parcarea altor mijloace de transport pe locurile de parcare adaptate, rezervate și semnalizate prin
semn internațional pentru persoane cu handicap, cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei și ridicarea mijlocului de transport de pe locul de parcare
respectiv;g) propunerea de încadrare, încadrarea în grad și tip de handicap a unei persoane, cu încălcarea criteriilor medicopsihosociale aprobate
prin ordin comun al ministrului muncii și justiției sociale și al ministrului sănătății, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei.-----------Lit. g) a alin.
(1) al art. 100 a fost modificată de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 136 din 18 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 505 din 23
iulie 2012, care modifică pct. 11 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
(2) Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d), e) și g) se fac de către inspectorii
sociali.-----------Alin. (2) al art. 100 a fost modificat de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 136 din 18 iulie 2012, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 505 din 23 iulie 2012, care modifică pct. 11 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 22 septembrie 2010.
(3) Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) lit. c) se fac de către organele fiscale din cadrul
Agenției Naționale de Administrare Fiscală. (la 30-06-2017, Alineatul (3) din Articolul 100 , Capitolul IX a fost modificat de Punctul 42,
Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) (3^1)
Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) lit. c^1) se fac de către personalul Inspecției Muncii. (la
30-06-2017, Articolul 100 din Capitolul IX a fost completat de Punctul 43, Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51 din 30 iunie
2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 )
(4) Constatarea contravenției și aplicarea amenzii contravenționale prevăzute la alin. (1) lit. f) se fac de către agenții de circulație sau de către
personalul de control cu atribuții în acest sens.
(5) Sumele obținute din aplicarea amenzilor se fac venit la bugetul de stat.
(6) Prevederile prezentei legi referitoare la contravenții se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 ,cu modificările și completările ulterioare.-----------Art. 100 a
fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 84 din 20 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
654 din 22 septembrie 2010.
Articolul 100^1Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 2.000 lei următoarele fapte:a) nerespectarea de către
direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv ale sectoarelor municipiului București a prevederilor art. 23 alin.
(3), art. 42 alin. (6), art. 88, art. 903 alin. (2) și (7);b) nerespectarea de către comisiile de evaluare a prevederilor art. 89 alin. (1) și (4);c)
nerespectarea de către primăriile în a căror rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap grav a prevederilor art. 37 alin.
(3), art. 39 alin. (1) și (2), art. 40 alin. (1), art. 44;d) nerespectarea de către serviciile publice de asistență socială a prevederilor art. 40 alin. (2);e)
nerespectarea de către consiliile județene, după caz, consiliile locale ale sectoarelor municipiului București a prevederilor art. 85 alin. (5). (la 01-
01-2017,
Capitolul IX a fost completat de Articolul 22, Capitolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 82 din 16 noiembrie 2016, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 965 din 29 noiembrie 2016 )
Articolul 100^2(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea amenzilor contravenționale prevăzute la art. 100^1 se fac de către inspectorii sociali.
(2) Constatarea contravențiilor se poate efectua și de către celelalte organe de control ale Ministerului Muncii și Justiției Sociale, în cadrul
controalelor de fond sau tematice proprii dispuse de ministrul muncii și justiției sociale, conform atribuțiilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. e) din
Hotărârea Guvernului nr. 344/2014*) privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor
Vârstnice, precum și pentru modificarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare.
(3) În situația prevăzută la alin. (2), organul de control al Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice are obligația de
a transmite de îndată procesul-verbal de constatare organului de control competent potrivit alin. (1) în vederea aplicării sancțiunilor prevăzute de
lege.
(4) Sumele obținute din aplicarea amenzilor se fac venit la bugetul de stat.
(5) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal de contravenție ori, după caz,
de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 100^1, agentul constatator făcând mențiune despre această
posibilitate în procesul-verbal.
(6) Procesele-verbale întocmite de către personalul prevăzut la alin. (1) vor fi depuse în fotocopie la entitatea controlată prevăzută de art. 100^1.
(la 01-01-2017, Capitolul IX a fost completat de Articolul 22, Capitolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 82 din 16 noiembrie 2016,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 965 din 29 noiembrie 2016 )
Articolul 101(1) Sumele încasate necuvenit, cu titlu de prestații sociale, se recuperează de la titularul dreptului sau de la familia acestuia, după
caz.
(2) Sumele prevăzute la alin (1) se recuperează fără perceperea de dobânzi și penalități de întârziere sau majorări de întârziere, dacă acestea sunt
restituite de beneficiar în termen de maximum 180 zile de la emiterea deciziei sau, după caz, a dispoziției de recuperare, în condițiile legii.
(3) Pentru recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 2.517 din Legea nr. 287/2009 privind Codul
civil, republicată, cu modificările ulterioare.
(4) În situația în care beneficiarul dreptului a locuit singur și a decedat, nu se mai procedează la recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu
de prestații*).----------Alin. (4) al art. 101 a fost modificat de art. unic din LEGEA nr. 266 din 6 noiembrie 2015, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 836 din 9 noiembrie 2015, care modifică art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 44 din 26 iunie 2014, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 475 din 27 iunie 2014.-----------Art. 101 a fost modificat de art. II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 44 din 26
iunie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 475 din 27 iunie 2014.
Capitolul X Dispoziții tranzitorii și finale
Articolul 102Prevederile art. 43 alin. (1) și ale art. 58 alin. (4) și (5) intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Articolul 103La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/1999 privind protecția specială și
încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 310 din 30 iunie 1999, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția prevederilor art. 18 alin. (2) lit. d) și e) și
alin. (5) și ale art. 19 alin. (1) lit. a)-c), e), f), q) și r), care se abrogă începând cu data de 1 ianuarie 2007, precum și orice alte dispoziții contrare
prezentei legi.
Articolul 104În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități va elabora
normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi și le va supune spre aprobare prin hotărâre a Guvernului*). (la 01-01-2019,
sintagma: Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap a fost înlocuită de Punctul 4, Articolul III ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 51
din 30 iunie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 30 iunie 2017 ) Notă
*) Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au
fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 268/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007.
NOTĂ:Reproducem mai jos prevederile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 14/2007, astfel cum a fost modificat și completat prin
Legea nr. 275/2007 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care nu este încorporat în textul republicat al Legii nr. 448/2006 și care se
aplică, în continuare, ca dispoziții proprii ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 14/2007:Articolul II(1) Drepturile prevăzute la art. 12 alin.
(1) lit. a), b), e), f) și g) și la alin. (2) din Legea nr. 448/2006, cu modificările și completările ulterioare, se acordă, potrivit legii, dacă cererea de
acordare a acestora, însoțită de documentele doveditoare, se depune de către persoana îndreptățită în termen de maximum 180 de zile de la
intrarea în vigoare a legii, indiferent de anul nașterii copilului, dacă acesta nu a împlinit încă vârsta de 2, 3 și, respectiv, 7 ani, după caz.(2)
Procedura de acordare a drepturilor prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. b), e)-g) și la alin. (2) din Legea nr. 448/2006, cu modificările și completările
aduse prin prezenta ordonanță de urgență, se stabilește prin ordin al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei, în termen de 30 de zile de
la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.(3) Pentru asigurarea în anul 2007 a fondurilor necesare aplicării alin. (1) lit. a), b), e), f)
și g) și alin. (2) din Legea nr. 448/2006, cu modificările și completările ulterioare, se autorizează Ministerul Economiei și Finanțelor ca, la
propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, să introducă modificările ce decurg din aplicarea prevederilor acestei legi în
structura bugetului de stat și a bugetului Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse pe anul 2007.-----


LEGE nr. 17 din 6 martie 2000 (**republicată**)(*actualizată*)privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice**)
(actualizată până la data de 30 iunie 2016*)
EMITENT PARLAMENTUL

---------- Notă

──────────

**) Republicată în temeiul dispoziţiilor art. II din Legea nr. 281/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/2000 privind asistenţa
socială a persoanelor vârstnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 11 iulie 2006.

Legea nr. 17/2000 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 9 martie 2000.

Capitolul I Dispoziţii generale

Articolul 1 (1) Persoanele vârstnice au dreptul la asistenţă socială, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, în raport cu situaţia sociomedicală şi cu
resursele economice de care dispun.
(2) Măsurile de asistenţă socială prevăzute de prezenta lege sunt complementare celor reglementate prin sistemul asigurărilor sociale.
(3) Persoanele vârstnice care beneficiază de asistenţă socială au dreptul şi la alte forme de protecţie socială, în condiţiile legii.
(4) Sunt considerate persoane vârstnice, în sensul prezentei legi, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.
Articolul 2Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin servicii şi prestaţii sociale.
Articolul 3Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana vârstnică, definită la art. 1 alin. (4), care se găseşte în una dintre următoarele
situaţii: a) nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; b) nu are
locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii; c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt
suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare; d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată; e) se află în imposibilitatea de
a-şi asigura nevoile sociomedicale, datorită bolii ori stării fizice sau psihice.
Capitolul II Servicii şi prestaţii sociale
Secţiunea 1 Evaluarea situaţiei persoanelor vârstnice care necesită asistenţă social
Articolul 4Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la afecţiunile ce necesită
îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile
efective sau potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii.
Articolul 5Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală sau parţială a autonomiei, care pot fi de natură medicală,
sociomedicală, psihoafectivă, se stabilesc pe baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede criteriile de
încadrare în grade de dependenţă.Articolul 6 (1) Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice se aprobă prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale**) şi a Ministerului Sănătăţii**). Notă

*) Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 886/2000, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 16 octombrie 2000.

(2) Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice poate fi revizuită anual şi, în mod obligatoriu, o dată la 3 ani.Secţiunea a 2-a
Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice
Articolul 7 (1) Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice care se găsesc în situaţiile prevăzute la art. 3 se realizează cu consimţământul
acestora şi au în vedere: a) îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu; b) îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru
persoane vârstnice; c) îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuinţe sociale, precum şi
altele asemenea.
(2) În situaţia în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite obţinerea consimţământului acesteia, pentru acordarea îngrijirilor
prevăzute la alin. (1) decizia se ia de serviciul social al consiliului local sau de direcţia de asistenţă socială din cadrul direcţiilor de muncă,
solidaritate socială şi familie judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe baza anchetei sociale şi a recomandărilor medicale făcute de medicul de
familie, prin consultarea şi a medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei respective sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui
alt membru de familie.
(3) În cazul decesului persoanei vârstnice lipsite de susţinători legali sau când aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile familiale datorită
stării de sănătate sau situaţiei economice precare, serviciile comunitare asigură înmormântarea.
Articolul 8Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt: a) servicii sociale privind, în principal, îngrijirea persoanei,
prevenirea marginalizării sociale şi sprijinirea pentru reintegrarea socială, consiliere juridică şi administrativă, sprijin pentru plata unor servicii şi
obligaţii curente, îngrijirea locuinţei şi gospodăriei, ajutor pentru menaj, prepararea hranei; b) servicii sociomedicale privind, în principal,
ajutorul pentru realizarea igienei personale, readaptarea capacităţilor fizice şi psihice, adaptarea locuinţei la nevoile persoanei vârstnice şi
antrenarea la activităţi economice, sociale şi culturale, precum şi îngrijirea temporară în centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre
specializate; c) servicii medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri
stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.
Articolul 9 (1) Serviciile comunitare de consiliere, în vederea prevenirii marginalizării sociale şi pentru reintegrare socială, se asigură fără plata
unei contribuţii, ca un drept fundamental al persoanelor vârstnice, de către asistenţi sociali.
(2) Serviciile prevăzute la art. 8 lit. a) şi b) se asigură fără plata contribuţiei persoanelor vârstnice care, evaluate potrivit grilei naţionale de
evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, nu au venituri.----------Alin. (2) al art. 9 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.
Articolul 10Persoanele vârstnice care se încadrează în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, îndreptăţite să beneficieze de
serviciile prevăzute la art. 8 lit. a) şi b) şi care realizează venituri, beneficiază de servicii cu plata unei contribuţii, în funcţie de tipul de servicii
acordate şi de venitul persoanei, fără a se depăşi costul acestora calculat pentru perioada respectivă. Tipurile de servicii şi costul acestora se
stabilesc de autorităţile administraţiei publice locale, cu respectarea prevederilor legii.----------Art. 10 a fost modificat de pct. 2 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.
Articolul 11Serviciile medicale prevăzute la art. 8 lit. c) sunt acordate în baza reglementărilor legale privind asigurările sociale de sănătate.
Articolul 12 (1) Organizarea serviciilor prevăzute la art. 8 lit. a) şi b) revine autorităţilor administraţiei publice locale, prin serviciile publice de
asistenţă socială direct sau în baza convenţiilor de parteneriat şi a contractelor de servicii sociale încheiate cu alţi furnizori publici sau privaţi de
servicii sociale care deţin licenţă de funcţionare pentru servicii de îngrijire la domiciliu.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) şi a prevederilor art. 119 alin. (1) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările ulterioare,
autorităţile administraţiei publice locale, prin serviciul public de asistenţă socială şi prin compartimentul de contractare, au în vedere
următoarele: a) estimarea anuală a numărului persoanelor vârstnice dependente care necesită sprijin pentru activităţile de bază ale vieţii zilnice;
b) estimarea numărului persoanelor vârstnice care nu primesc ajutor pentru îndeplinirea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice din partea
îngrijitorilor informali şi voluntari; c) elaborarea indicatorilor de eficienţă cost/beneficiu.----------Art. 12 a fost modificat de pct. 3 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.
Articolul 13 (1) Pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în situaţia de dependenţă sociomedicală, stabilită conform
grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, consiliile locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă
sau normă întreagă, în funcţie de perioada de îngrijire necesară a se acorda şi cu respectarea criteriilor prevăzute de standardele de calitate
aplicabile în domeniu, conform legislaţiei în vigoare.-----------Alin. (1) al art. 13 a fost modificat de pct. 1 al art. IX din ORDONANŢA DE
URGENŢĂ nr. 43 din 5 mai 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 316 din 13 mai 2010.
(2) Soţul şi rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu
suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la
domiciliu, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările
ulterioare. Timpul cât soţul şi rudele au fost încadrate în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă
întreagă.----------Alin. (2) al art. 13 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.
(3) Abrogat.-----------Alin. (3) al art. 13 a fost abrogat de pct. 2 al art. IX din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 43 din 5 mai 2010, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 316 din 13 mai 2010.
Articolul 14Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice în cămine sunt: a) servicii sociale, care constau în:- ajutor pentru menaj;-
consiliere juridică şi administrativă;- modalităţi de prevenire a marginalizării sociale şi de reintegrare socială în raport cu capacitatea
psihoafectivă; b) servicii sociomedicale, care constau în:- ajutor pentru menţinerea sau readaptarea capacităţilor fizice ori intelectuale;-
asigurarea unor programe de ergoterapie;- sprijin pentru realizarea igienei corporale; c) servicii medicale, care constau în:- consultaţii şi
tratamente la cabinetul medical, în instituţii medicale de profil sau la patul persoanei, dacă aceasta este imobilizată;- servicii de îngrijire-
infirmerie;- asigurarea medicamentelor;- asigurarea cu dispozitive medicale;- consultaţii şi îngrijiri stomatologice
.Articolul 15La solicitarea organizaţiilor neguvernamentale, a organizaţiilor de pensionari sau a unităţilor de cult recunoscute în România,
căminele pot asigura unele servicii prevăzute la art. 14, îngrijirea unor persoane vârstnice la domiciliu, pe bază de convenţii încheiate cu
finanţatorul.
Articolul 16 (1) Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine reprezintă o măsură de asistenţă socială şi poate fi dispusă cu titlu de excepţie pentru
persoanele care se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 3. (2) Accesul unei persoane vârstnice în cămin se face avându-se în vedere
următoarele criterii de prioritate: a) necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu; b) nu se poate
gospodări singură; c) este lipsită de susţinători legali sau aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile datorită stării de sănătate sau situaţiei
economice şi a sarcinilor familiale; d) nu are locuinţă şi nu realizează venituri proprii.
Articolul 17Activităţile sociale şi sociomedicale prevăzute în prezenta lege se monitorizează şi se evaluează de personalul de specialitate din
cadrul aparatului propriu al consiliilor locale şi al direcţiilor de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene şi a municipiului Bucureşti
.Secţiunea a 3-a Organizarea şi funcţionarea căminelor pentru persoane vârstnice
Articolul 18 (1) Căminul pentru persoane vârstnice este instituţia de asistenţă socială cu personalitate juridică, înfiinţată, organizată şi finanţată
potrivit dispoziţiilor prezentei legi, în vederea asigurării serviciilor de îngrijire pe perioadă nedeterminată, în sistem rezidenţial.----------Alin. (1)
al art. 18 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
488 din 30 iunie 2016.
(2) Căminele asigură condiţii corespunzătoare de găzduire şi de hrană, îngrijiri medicale, recuperare şi readaptare, activităţi de ergoterapie şi de
petrecere a timpului liber, asistenţă socială şi psihologică.
(3) Căminele pentru pensionari, căminele pentru bătrâni şi căminele pentru bătrâni bolnavi cronici, existente la data intrării în vigoare a
prezentei legi sau care vor fi date ulterior în folosinţă, vor funcţiona sub formă de cămine pentru persoane vârstnice, cu secţii pentru: a) persoane
dependente; b) persoane semidependente; c) persoane care nu sunt dependente.
(4) Pentru buna funcţionare a căminelor pentru persoane vârstnice direcţiile de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene şi a municipiului
Bucureşti vor asigura îndrumarea metodologică şi coordonarea activităţii de specialitate necesare.
(5) Cheltuielile de funcţionare a căminului pentru persoane vârstnice se asigură cu respectarea principiului subsidiarităţii, în următoarea ordine:
a) din venituri proprii, încasate din contribuţii ale persoanelor vârstnice şi/sau, după caz, ale susţinătorilor legali ai acestora; b) din sume alocate
din bugete locale ale unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale; c) din bugetul de stat - în completarea cuantumului prevăzut la lit. a) şi
b), din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, în proporţie de cel mult 10% din necesarul stabilit anual de Ministerul Muncii, Familiei,
Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, la elaborarea bugetului de stat, în baza standardelor minime de cost aprobate prin hotărâre a
Guvernului, în condiţiile legii.*)----------Alin. (5) al art. 18 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28
iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.
(6) Sumele alocate potrivit prevederilor alin. (5) lit. c), repartizate pe judeţe la propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi
Persoanelor Vârstnice, se aprobă distinct prin anexă la legea bugetului de stat şi se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale prin decizie a
directorului direcţiei generale regionale a finanţelor publice/şefului administraţiei judeţene a finanţelor publice, la propunerea agenţiei judeţene
pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti fundamentată pe baza solicitărilor autorităţilor administraţiei publice locale.--
--------Alin. (6) al art. 18 a fost introdus de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.
Articolul 19Principalele obiective ale unui cămin sunt: a) să asigure persoanelor vârstnice îngrijite maximum posibil de autonomie şi siguranţă;
b) să ofere condiţii de îngrijire care să respecte identitatea, integritatea şi demnitatea persoanei vârstnice; c) să permită menţinerea sau
ameliorarea capacităţilor fizice şi intelectuale ale persoanelor vârstnice; d) să stimuleze participarea persoanelor vârstnice la viaţa socială; e) să
faciliteze şi să încurajeze legăturile interumane, inclusiv cu familiile persoanelor vârstnice; f) să asigure supravegherea şi îngrijirea medicală
necesară, potrivit reglementărilor privind asigurările sociale de sănătate; g) să prevină şi să trateze consecinţele legate de procesul de
îmbătrânire.
Capitolul III Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice
Secţiunea 1 Finanţarea din fonduri bugetare
Articolul 20Finanţarea serviciilor de asistenţă socială şi a prestaţiilor prevăzute de prezenta lege se asigură pe principiul împărţirii
responsabilităţii între administraţia publică centrală şi cea locală.
Articolul 21 (1) De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru: a) finanţarea activităţilor de asistenţă socială desfăşurate de asociaţii şi fundaţii
române cu personalitate juridică, precum şi de unităţile de cult recunoscute în România; b) cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru
unităţi de asistenţă socială din zone defavorizate; c) finanţarea cheltuielilor curente ale căminelor pentru persoane vârstnice, potrivit prevederilor
art. 18 alin. (5) lit. c);----------Lit. c) a alin. (1) al art. 21 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28
iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.c^1) finanţarea programelor de interes naţional destinate dezvoltării
şi sustenabilităţii serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice.----------Lit. c^1) a alin. (1) al art. 21 a fost introdusă de pct. 8 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016. d) alte cheltuieli
stabilite prin legile bugetare anuale.
(2) De la bugetul local se alocă fonduri pentru: a) sume alocate în completarea veniturilor proprii ale căminelor prevăzute la art. 18 alin. (5) lit.
a);----------Lit. a) a alin. (2) al art. 21 a fost modificată de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.a^1) finanţarea cheltuielilor de capital ale căminelor din subordine şi pentru asigurarea
componenţei locale la proiectele ce beneficiază de fonduri externe nerambursabile, implementate de acestea;----------Lit. a^1) a alin. (2) al art. 21
a fost introdusă de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 488 din
30 iunie 2016. b) finanţarea activităţii de asistenţă socială a unor asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi a unităţilor de
cult recunoscute în România; c) finanţarea cheltuielilor pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare de asistenţă socială, precum şi
pentru îngrijirea la domiciliu în condiţiile art. 13; d) cheltuieli pentru înmormântarea asistaţilor, în situaţia prevăzută la art. 7 alin. (3).
(3) Sponsorizările şi donaţiile în bani sau în natură, făcute de persoane fizice şi juridice române şi străine căminelor pentru persoane vârstnice
sau celorlalte instituţii şi unităţi de asistenţă socială prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c) se utilizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 273/2006
privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare.----------Alin. (3) al art. 21 a fost modificat de pct. 11 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.
Articolul 22Investiţiile pentru construirea, dotarea, întreţinerea, modernizarea, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea căminelor care
deservesc mai multe unităţi administrativ-teritoriale se finanţează potrivit convenţiilor încheiate între finanţator şi consiliile locale interesate.
Articolul 23 (1) Cheltuielile pentru servicii medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale şi medicamente se suportă din fondurile şi în
condiţiile prevăzute de reglementările privind asigurările sociale de sănătate.
(2) Cheltuielile care nu se suportă din fondurile asigurărilor sociale de sănătate, în condiţiile legii, sunt asigurate de căminul pentru persoane
vârstnice, prin care se realizează asistenţa persoanei în cauză.
Secţiunea a 2-a Contribuţia persoanelor vârstnice sau a susţinătorilor legali ai acestora
Articolul 24 (1) Persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii şi sunt îngrijite în căminele organizate potrivit prezentei legi, precum şi
susţinătorii legali ai acestora au obligaţia să plătească lunar o contribuţie de întreţinere, stabilită pe baza costului mediu lunar de întreţinere.
(2) Persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici susţinători legali nu datorează contribuţia de întreţinere, aceasta fiind asigurată din bugetele
locale sau judeţene, după caz, în limita hotărâtă de acestea.
(3) Abrogat.----------Alin. (3) al art. 24 a fost abrogat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.
Articolul 25 (1) Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte anual de către consiliile locale şi/sau judeţene, după caz, înainte de adoptarea
bugetelor proprii.
(2) Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte în funcţie de gradul de dependenţă al persoanei vârstnice îngrijite şi are în vedere totalitatea
cheltuielilor curente anuale ale căminului pentru persoane vârstnice, diminuate cu sumele primite din Fondul naţional unic de asigurări de
sănătate, pentru finanţarea drepturilor de personal ale personalului medical şi a medicamentelor.----------Alin. (2) al art. 25 a fost modificat de
pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.
(3) Abrogat.----------Alin. (3) al art. 25 a fost abrogat de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.
(4) Costul mediu lunar de întreţinere trebuie să asigure îndeplinirea nivelului standardelor minime de calitate şi nu poate fi mai mic decât
standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii.----------Alin. (4) al art. 25 a fost modificat de pct. 15 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.
(5) Acoperirea valorii integrale a contribuţiei lunare se stabileşte astfel: a) persoanele vârstnice care au venituri şi sunt îngrijite în cămin
datorează contribuţia lunară de întreţinere în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se depăşi costul mediu
lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cămin; b) diferenţa până la concurenţa valorii integrale a contribuţiei lunare de întreţinere se va plăti
de către susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit lunar, pe membru de familie, în cuantum mai mare
de 782 lei;----------Lit. b) a alin. (5) al art. 25 a fost modificată de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.b^1) cuantumul prevăzut la lit. b) se indexează prin hotărâre a Guvernului, în
funcţie de indicele de creştere a preţurilor de consum prognozat an/an anterior;------------Lit. b^1) a alin. (5) al art. 25 a fost introdusă de pct. 2 al
art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 118 din 1 octombrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 680 din 3 octombrie 2008. c)
susţinătorii legali pot acoperi din veniturile proprii contribuţia lunară integrală printr-un angajament de plată.
(6) Dacă prin aplicarea cotei prevăzute la alin. (5) lit. a) se acoperă valoarea totală a contribuţiei lunare, susţinătorii legali nu mai sunt ţinuţi de
obligaţia susţinerii plăţii diferenţei de contribuţie.
(7) Obligaţia de plată a contribuţiei lunare de întreţinere în sarcina persoanei vârstnice şi/sau a susţinătorilor legali se stabileşte printr-un
angajament de plată, semnat de persoana vârstnică, de reprezentantul său legal, după caz, şi/sau de susţinătorul legal. Angajamentul de plată
constituie titlu executoriu.
(8) Obligaţia de plată a contribuţiei lunare în sarcina susţinătorilor legali se poate stabili şi prin hotărâre judecătorească.Articolul 26Abrogat.-----
-----Art. 26 a fost abrogat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 34 din 28 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL
nr. 488 din 30 iunie 2016.
Capitolul IV Procedura de stabilire, suspendare şi încetare a drepturilor de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice
Articolul 27Asistenţa socială se acordă la cererea persoanei vârstnice interesate, a reprezentantului legal al acesteia, a instanţei judecătoreşti, a
personalului de specialitate din cadrul consiliului local, a poliţiei, a organizaţiei pensionarilor, a unităţilor de cult recunoscute în România sau a
organizaţiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
Articolul 28 (1) Dreptul la asistenţă socială, prevăzut de prezenta lege, se stabileşte pe baza anchetei sociale, cu respectarea criteriilor prevăzute
în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice.
(2) Ancheta socială se realizează de un colectiv format din 2 asistenţi sociali din cadrul consiliului local sau de la direcţia de muncă, solidaritate
socială şi familie judeţeană sau a municipiului Bucureşti. În situaţia persoanelor vârstnice dependente colectivul se va completa în mod
obligatoriu cu medicul specialist al persoanei respective.
(3) Colectivul prevăzut la alin. (2) poate fi completat şi cu reprezentanţi ai organizaţiilor pensionarilor, unităţilor de cult recunoscute în România
sau ai altor organizaţii neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
(4) Pe baza analizei situaţiei sociale, economice şi medicale a persoanei vârstnice, prin ancheta socială se propune măsura de asistenţă socială
justificată de situaţia de fapt constatată.
Articolul 29Aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului la servicii de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice, prevăzute de
prezenta lege, se face de către: a) primar, pentru serviciile de asistenţă socială organizate pe plan local, pentru îngrijirea în căminele aflate în
administrare şi pentru îngrijirea la domiciliu; b) directorul general al direcţiei de muncă, solidaritate socială şi familie judeţene şi a municipiului
Bucureşti, pentru asistenţa socială acordată de asociaţiile şi fundaţiile române şi de unităţile de cult recunoscute în România, care au primit
transferuri din fondurile gestionate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale*).
Articolul 30 (1) Autoritatea tutelară sau, după caz, consilierii juridici angajaţi ai consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana
vârstnică au obligaţia de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere gratuită în vederea încheierii actelor juridice de vânzare-cumpărare, donaţie
sau împrumuturi cu garanţii imobiliare care au drept obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei vârstnice respective.
(2) Persoana vârstnică, astfel cum este definită la art. 1 alin. (4), va fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii
unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce îi aparţin, în scopul întreţinerii şi îngrijirii sale, de un reprezentant al
autorităţii tutelare a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică respectivă.-------------Art. 30 a fost modificat de
pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 270 din 7 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 768 din 14 noiembrie 2008.
Articolul 31Obligaţia de întreţinere şi de îngrijire, precum şi modalităţile practice de executare a lor vor fi menţionate expres în actul juridic
încheiat de notarul public.
Articolul 32Autoritatea tutelară a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică va primi din oficiu un exemplar al
actului juridic încheiat conform art. 30 şi 31.
Articolul 33Neexecutarea obligaţiei de întreţinere şi de îngrijire de către noul proprietar al bunurilor obţinute ca urmare a actului juridic de
înstrăinare poate fi sesizată autorităţii tutelare a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică de către orice persoană
fizică sau juridică interesată. Autoritatea tutelară se poate sesiza şi din oficiu.
Articolul 34 (1) În termen de 24 de ore de la înregistrarea sesizării, autoritatea tutelară va solicita serviciului public de asistenţă socială sau, după
caz, compartimentului de specialitate constituit conform legii în subordinea consiliului local în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul persoana
vârstnică să efectueze o anchetă socială în maximum 10 zile de la solicitare.
(2) Autoritatea tutelară a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică, sesizată în condiţiile art. 33 şi în baza
anchetei sociale, va propune măsurile necesare de executare legală a dispoziţiilor înscrise în actul juridic încheiat şi va putea solicita în instanţa
judecătorească rezilierea contractului de întreţinere în nume propriu şi în interesul persoanei întreţinute.-------------Art. 34 a fost modificat de pct.
2 al articolului unic din LEGEA nr. 270 din 7 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 768 din 14 noiembrie 2008.
Articolul 35 (1) Dreptul la serviciile de asistenţă socială încetează dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea acestora.
(2) Dacă perioada în care asistenţa socială a persoanelor vârstnice este temporară, dar nu mai mare de 6 luni, acordarea serviciilor de asistenţă
socială se suspendă prin decizie motivată a celui care a stabilit dreptul. La încetarea suspendării reluarea acordării serviciilor sau prestaţiilor de
asistenţă socială se face pe bază de anchetă socială.
Articolul 36Decizia privind stabilirea, respingerea, încetarea sau suspendarea dreptului la serviciile de asistenţă socială prevăzute de prezenta
lege poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990*). Notă
──────────

*) Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 a fost abrogată şi înlocuită prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
Articolul 37Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.
Articolul 38Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale*) asigură îndrumarea metodologică, coordonează, controlează şi evaluează
aplicarea dispoziţiilor prezentei legi.
Capitolul V Dispoziţii finale şi tranzitorii
Articolul 39Autorităţile administraţiei publice locale, în funcţie de condiţiile de care dispun, pot înfiinţa potrivit legii gospodării anexe, ca
activităţi autofinanţate, în scopul îmbunătăţirii hranei.----------Art. 39 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
34 din 28 iunie 2016 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 488 din 30 iunie 2016.Articolul 40Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la
publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.Articolul 41Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Decretul nr. 253/1971
privind contribuţia de întreţinere în unele instituţii de ocrotire, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 90 din 30 iulie 1971, precum şi orice
dispoziţii contrare.------
LEGE nr. 46 din 21 ianuarie 2003 drepturilor pacientului

EMITENT PARLAMENTUL

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 51 din 29 ianuarie 2003

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul I Dispoziții generale
Articolul 1In sensul prezentei legi:a) prin pacient se înțelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizează serviciile de sănătate;b) prin
discriminare se înțelege distincția care se face între persoane aflate în situații similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenentei etnice, originii
naționale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale;c) prin îngrijiri de sănătate se înțelege serviciile medicale, serviciile
comunitare și serviciile conexe actului medical;d) prin intervenție medicală se înțelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de
diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;e) prin îngrijiri terminale se înțelege ingrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament
disponibile, atunci când nu mai este posibila îmbunătățirea prognozei fatale a stării de boala, precum și ingrijirile acordate în apropierea
decesului.
Articolul 2Pacientii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înalta calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane,
financiare și materiale.
Articolul 3Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umană, fără nici o discriminare.
Capitolul II Dreptul pacientului la informația medical
Articolul 4Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum și la modul de a le utiliza.
Articolul 5(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identității și statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor și obiceiurilor pe care trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.
Articolul 6Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potențiale ale fiecărei
proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului și nerespectării recomandărilor medicale,
precum și cu privire la date despre diagnostic și prognostic.
Articolul 7Pacientul are dreptul de a decide dacă mai dorește sa fie informat în cazul în care informațiile prezentate de către medic i-ar cauza
suferinta.
Articolul 8Informațiile se aduc la cunoștință pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate. În cazul
în care pacientul nu cunoaște limba română, informațiile i se aduc la cunoștință în limba maternă ori într-o limbă pe care o cunoaște sau, după
caz, se va căuta o altă formă de comunicare.Dacă pacientul nu este cetățean român, informațiile i se aduc la cunoștință într-o limbă de circulație
internațională sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare. (la 28-07-2017, Articolul 8 din Capitolul II a fost modificat de ARTICOL
UNIC din LEGEA nr. 191 din 24 iulie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 25 iulie 2017 )
Articolul 9Pacientul are dreptul de a cere în mod expres sa nu fie informat și de a alege o alta persoana care sa fie informată în locul sau.
Articolul 10Rudele și prietenii pacientului pot fi informati despre evoluția investigatiilor, diagnostic și tratament, cu acordul pacientului.
Articolul 11Pacientul are dreptul de a cere și de a obține o alta opinie medicală.
Articolul 12Pacientul sau persoana desemnată în mod expres de acesta, conform prevederilor art. 9 și 10, are dreptul să primească, la externare,
un rezumat scris al investigațiilor, diagnosticului, tratamentului, îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării și, la cerere, o copie a înregistrărilor
investigațiilor de înaltă performanță, o singură dată.----------Art. 12 a fost modificat de art. unic din LEGEA nr. 50 din 30 martie 2016 publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 247 din 4 aprilie 2016.
Capitolul III Consimțământul pacientului privind intervenția medical
Articolul 13Pacientul are dreptul sa refuze sau sa oprească o intervenție medicală asumându-si, în scris, răspunderea pentru decizia sa;
consecințele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.
Articolul 14Când pacientul nu își poate exprima voința, dar este necesară o intervenție medicală de urgenta, personalul medical are dreptul sa
deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinței acestuia.
Articolul 15In cazul în care pacientul necesita o intervenție medicală de urgenta, consimțământul reprezentantului legal nu mai este necesar.
Articolul 16In cazul în care se cere consimțământul reprezentantului legal, pacientul trebuie sa fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cat
permite capacitatea lui de înțelegere.
Articolul 17(1) In cazul în care furnizorii de servicii medicale considera ca intervenția este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza
sa își dea consimțământul, decizia este declinata unei comisii de arbitraj de specialitate.
(2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacientii internati în spitale și din 2 medici pentru pacientii din ambulator.
Articolul 18Consimțământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul
sau, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.
Articolul 19Consimțământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învățământul medical clinic și la cercetarea științifică. Nu
pot fi folosite pentru cercetare științifică persoanele care nu sunt capabile sa își exprime voința, cu excepția obținerii consimțământului de la
reprezentantul legal și dacă cercetarea este făcuta și în interesul pacientului.
Articolul 20Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimțământul sau, cu excepția cazurilor în care imaginile
sunt necesare diagnosticului sau tratamentului și evitării suspectarii unei culpe medicale.Capitolul IV Dreptul la confidențialitatea informațiilor
și viața privată a pacientului
Articolul 21Toate informațiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt
confidențiale chiar și după decesul acestuia.
Articolul 22Informațiile cu caracter confidențial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul își da consimțământul explicit sau dacă legea o
cere în mod expres.
Articolul 23In cazul în care informațiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditați, implicați în tratamentul pacientului,
acordarea consimțământului nu mai este obligatorie.
Articolul 24Pacientul are acces la datele medicale personale.
Articolul 25(1) Orice amestec în viața privată, familială a pacientului este interzis, cu excepția cazurilor în care aceasta imixtiune influențează
pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile acordate și numai cu consimțământul pacientului.
(2) Sunt considerate excepții cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publica.Capitolul V Drepturile
pacientului în domeniul reproducerii
Articolul 26Dreptul femeii la viața prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major și imediat pentru viața mamei.
Articolul 27Pacientul are dreptul la informații, educație și servicii necesare dezvoltării unei vieți sexuale normale și sănătății reproducerii, fără
nici o discriminare.
Articolul 28(1) Dreptul femeii de a hotărî dacă sa aibă sau nu copii este garantat, cu excepția cazului prevăzut la art. 26.
(2) Pacientul, prin serviciile de sănătate, are dreptul sa aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii.
(3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente și lipsite de riscuri.
Capitolul VI Drepturile pacientului la tratament și îngrijiri medicale
Articolul 29(1) In cazul în care furnizorii sunt obligați sa recurgă la selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile
în număr limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale.
(2) Criteriile medicale privind selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătății și Familiei în
termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi și se aduc la cunoștința publicului.
Articolul 30(1) Intervențiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă exista condițiile de dotare necesare și personal acreditat.
(2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenta apărute în situații extreme.
Articolul 31Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate.
Articolul 32Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material și de sfaturi pe tot parcursul ingrijirilor
medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilităților, mediul de îngrijire și tratament va fi creat cat mai aproape de cel familial.
Articolul 33Pacientul internat are dreptul și la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afară spitalului.
Articolul 34(1) Personalul medical sau nemedical din unitățile sanitare nu are dreptul sa supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l
determina pe acesta sa îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plata legale din cadrul unității respective.
(2) Pacientul poate oferi angajaților sau unității unde a fost îngrijit plati suplimentare sau donații, cu respectarea legii.
Articolul 35(1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue pana la ameliorarea stării sale de sănătate sau pana la vindecare.
(2) Continuitatea ingrijirilor se asigura prin colaborarea și parteneriatul dintre diferitele unități medicale publice și nepublice, spitalicești și
ambulatorii, de specialitate sau de medicina generală, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. După externare pacientii au
dreptul la serviciile comunitare disponibile.
Articolul 36Pacientul are dreptul sa beneficieze de asistenta medicală de urgenta, de asistenta stomatologica de urgenta și de servicii
farmaceutice, în program continuu.
Capitolul VII Sancțiuni
Articolul 37Nerespectarea de către personalul medicosanitar a confidențialității datelor despre pacient și a confidențialității actului medical,
precum și a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravențională sau penală,
conform prevederilor legale.
Capitolul VIII Dispoziții tranzitorii și finale
Articolul 38(1) Autoritățile sanitare dau publicității, anual, rapoarte asupra respectării drepturilor pacientului, în care se compara situațiile din
diferite regiuni ale tarii, precum și situația existenta cu una optima.
(2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligați sa afișeze la loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de aplicare a legii.
(3) In termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătății și Familiei elaborează normele de aplicare a
acesteia, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.Articolul 39Prezenta lege intra în vigoare la 30 de zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I.Articolul 40La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga art. 78, 108 și 124 din Legea nr. 3/1978
privind asigurarea sănătății populației, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum și orice alte dispoziții
contrare.Aceasta lege a fost adoptată de Senat în ședința din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția
României.
PREȘEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIUAceasta lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74
alin. (2) din Constituția României.
p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR,
VIOREL HREBENCIUC
LEGE Nr. 66 din 7 octombrie 1993 (*actualizată*)legea contractului de management(actualizată până la data de 25 iulie 2000*)
EMITENT PARLAMENTUL

----------------*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 25 iulie 2000 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul
S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamt prin includerea tuturor modificarilor şi completarilor aduse de către:
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997; LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie 1998; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 49 din 22
aprilie 1999**) respinsă de LEGEA nr. 136 din 21 iulie 2000.Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul
Electronic S.A. Piatra-Neamt şi nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor.**) NOTĂ C.T.C.E. S.A.
PIATRA NEAMŢ:Potrivit art. 5 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 49 din 22 aprilie 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 170
din 22 aprilie 1999, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abroga Legea contractului de management nr. 66/1993, cu
modificările şi completările ulterioare, precum şi art. 12-14 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii
autonome şi societăţi comerciale.***) NOTĂ C.T.C.E. S.A. PIATRA NEAMŢ:Potrivit art. unic din LEGEA nr. 136 din 21 iulie 2000, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 345 din 25 iulie 2000, se respinge Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 49 din 22 aprilie 1999 privind
administrarea companiilor/societăţilor naţionale, a societăţilor comerciale, la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este
acţionar majoritar, precum şi a regiilor autonome, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 22 aprilie 1999.Parlamentul
României adopta prezenta lege.
Capitolul 1 Dispoziţii generale
Articolul 1Contractul de management este acordul dintre o persoană juridică care desfăşoară o activitate economică, în calitate de proprietar, şi
un manager căruia îi este încredinţată organizarea, gestionarea şi conducerea activităţii proprietarului, pe baza unor obiective şi criterii de
performanţă cuantificabile, în schimbul unei plati.----------Art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie 1998,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 23 noiembrie 1998, care modifică pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din
10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Articolul 2Prevederile prezentei legi se aplică societăţilor comerciale în care statul deţine acţiuni aferente unei cote de cel puţin 50% din
capitalul social, inclusiv celor rezultate din reorganizarea regiilor autonome.----------Art. 2 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 217
din 17 noiembrie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 23 noiembrie 1998, care modifică pct. 2 al art. I din ORDONANŢA
DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Capitolul 2 Părţile în contractul de management
Articolul 3Sunt părţi în contract: a) societatea comercială - prin consiliul sau de administraţie; b) managerul - echipa formată din maximum şapte
persoane fizice, române sau străine, ori o persoană fizica sau juridică, română sau străină.Managerul îşi exercită atribuţiile stabilite prin
contractul de management.Managerul, persoana fizica, unul dintre membrii echipei manageriale, desemnat de ceilalţi membri ai echipei, sau
unul dintre reprezentanţii legali ai managerului, persoana juridică, după caz, face parte, fără a avea drept de vot şi indemnizaţie, din consiliul de
administraţie al societăţii comerciale care are calitatea de parte în contractul de management.----------Art. 3 a fost modificat de pct. 3 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Articolul 4Pot dobîndi calitatea de manageri:1. persoanele fizice române sau străine care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) au
capacitatea de exerciţiu deplina; b) au experienţa în domeniu sau pregătire profesională corespunzătoare, atestata prin acte oficiale; c) au
referinţe profesionale favorabile de la ultimul loc de muncă sau de la manageri ori administratori ai unei societăţi comerciale cu profil identic sau
asemănător cu cel al societăţii comerciale pentru care se încheie contract de management.----------Lit. c) a pct. 1 al art. 4 a fost modificată de pct.
4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.2.
persoanele juridice române sau străine care îndeplinesc următoarele condiţii: a) au personalitate juridică dovedită cu acte oficiale; b) au obiect de
activitate şi experienţa în domeniul managementului; c) dovedesc bonitatea prin acte.
Articolul 5Nu pot avea calitatea de manager:1. persoanele fizice care: a) mai au calitatea de manager sau administrator la o alta societate
comercială; b) au suferit condamnări penale definitive care le fac incompatibile cu aceasta calitate; c) figurează pe lista managerilor şi
administratorilor cărora li s-a revocat mandatul; d) au fost sancţionate pentru încălcarea dispoziţiilor legale în materie fiscală; e) deţin părţi
sociale sau acţiuni ei, rudele şi afinii lor până la gradul al II-lea la alta societate comercială al carei obiect de activitate este asemănător cu cel al
societăţii comerciale interesate în încheierea contractului de management.Persoanele fizice vor face declaraţie scrisă, la selecţie, din care să
rezulte că nu sunt incompatibile, depunând, după caz, şi acte doveditoare;2. persoanele juridice care: a) au fost declarate în stare de faliment; b)
au fost sancţionate pentru încălcarea dispoziţiilor legale în materie fiscală, în care scop vor depune, la selecţie, şi o dovadă eliberata de organul
financiar; c) figurează pe lista managerilor cărora li s-a revocat mandatul.
Articolul 5^1În vederea desemnării managerului, consiliul de administraţie, conform mandatului adunării generale a acţionarilor/asociaţilor,
constituie o comisie de selecţie având următoarele atribuţii: a) elaborarea cererii de oferta şi a criteriilor de selecţie a managerului, pe care le
supune spre aprobare consiliului de administraţie; b) organizarea şi desfăşurarea concursului de selecţie a managerului; c) desemnarea
castigatorului concursului de selecţie.----------Art. 5^1 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie 1998, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 23 noiembrie 1998, care modifică pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie
1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Articolul 6Comisia de selecţie publică în doua ziare de răspândire naţionala şi locală şi afişează la sediul societăţii comerciale cererea de oferta şi
criteriile de selecţie a managerului.----------Alin. 1 al art. 6 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie 1998,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 23 noiembrie 1998, care modifică pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din
10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Datele privind societatea comercială pentru care se organizează concurs de selecţie a managerului vor fi puse la dispoziţia candidaţilor la locul şi
în condiţiile indicate în anunţul cererii de oferta.----------Alin. 2 al art. 6 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.La stabilirea criteriilor de selecţie vor fi avute în vedere: a)
aptitudinile legate de procesul decizional, probate printr-un test adecvat; b) absolvirea unor cursuri organizate de instituţii din domeniul
managementului şi/sau experienţa de conducere într-o societate comercială sau regie autonomă; c) elaborarea unor propuneri de restructurare,
relansare şi privatizare a societăţii comerciale, aplicabile imediat; d) cunoştinţe în domeniul relaţiilor economice internaţionale, probate prin test;
e) pregătirea de specialitate.
Articolul 7Managerii candidaţi depun ofertele, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege, precum şi a criteriilor de selecţie, la sediul
societăţii comerciale care a lansat oferta, în termen de 30 de zile de la ultima publicare a cererii de oferta.
Comisia de selecţie procedează, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de depunere a ofertelor, la selectarea şi ierarhizarea acestora,
în funcţie de punctajul obţinut de fiecare ofertant. În termen de 10 zile de la desemnarea candidaţilor admişi va fi desemnat câştigătorul
concursului şi vor fi restituite ofertele neselectate, cu specificarea motivelor.----------Alin. 2 al art. 7 a fost modificat de pct. 5 al art. I din
LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 23 noiembrie 1998, care modifică pct. 7 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
În termen de 10 zile de la desemnare se vor negocia clauzele contractuale, pornindu-se de la criteriile din oferta ca baza minimala de
negociere.Ofertele neselectate vor fi restituite, cu specificarea motivelor, în termen de 60 de zile, de la data depunerii acestora.
Articolul 8Metodologia privind selecţionarea managerilor şi încheierea contractului de management va fi elaborata de Fondul Proprietăţii de
Stat, cu consultarea ministerelor de resort.----------Art. 8 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie 1998, publicată
în MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 23 noiembrie 1998, care modifică pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie
1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Articolul 9Contractul de management se încheie în forma scrisă şi se va depune, împreună cu semnăturile managerilor, spre înregistrare, la
Oficiul Registrului comerţului în a cărui raza teritorială se afla sediul societăţii comerciale.
Capitolul 3 Contractul de management
Articolul 10Contractul de management cuprinde: a) părţile contractante; b) obiectul contractului; c) durata contractului; d) drepturile şi
obligaţiile managerului; e) drepturile şi obligaţiile persoanei juridice proprietare; f) indicatorii de referinţa, obiectivele şi criteriile de
performanţă; g) clauze speciale: garanţii, loialitate, confidenţialitate; h) răspunderea părţilor, cauza penală, forta majoră;----------Lit. h) a art. 10 a
fost modificată de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din
11 iulie 1997. i) modificarea contractului; j) încetarea şi rezilierea contractului de management;----------Lit. j) a art. 10 a fost modificată de pct.
10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997. k)
litigii; l) dispoziţii finale.Părţile pot stipula şi alte clauze.
Articolul 11Contractul de management se încheie pe o durată de 2-4 ani.----------Alin. 1 al art. 11 a fost modificat de pct. 11 al art. I din
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.Î
n condiţiile îndeplinirii de către managerul în exerciţiu a obligaţiilor asumate prin contract, la expirarea termenului prevăzut, părţile pot conveni
prelungirea contractului.
Articolul 12Indicatorii de referinţa care definesc activitatea societăţii vor cuprinde elemente obiective privind situaţia economico-financiară a
societăţii comerciale.Indicatorii de referinţa se determina avîndu-se în vedere exerciţiul economico-financiar anterior.
Articolul 13Obiectivele şi criteriile de performanţă reprezintă, în expresie cantitativă şi valorică, principalele rezultate ale societăţii comerciale,
pe care managerul se angajează să le obţină prin conducerea, organizarea şi gestionarea activităţii acesteia.----------Alin. 1 al art. 13 a fost
modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 23 noiembrie 1998,
care modifică pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11
iulie 1997.
Obiectivele şi criteriile de performanţă vor cuprinde obligatoriu: cifra de afaceri; profitul sau alt indicator financiar de sinteza; balanţa de import-
export; volumul investiţiilor; productivitatea muncii.În funcţie de profilul de activitate pot fi prevăzute şi alte criteria
.Fondul Proprietăţii de Stat poate consulta ministerul de resort cu privire la criteriile de performanţă, în scopul adaptării acestora la strategia
preconizata pentru domeniul respectiv.----------Alin. 4 al art. 13 a fost modificat de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie 1998,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 23 noiembrie 1998, care modifică pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39
din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Pe parcursul executării contractului, părţile pot, de comun acord, sa modifice criteriile de performanţă convenite la încheierea contractului de
management, în scopul de a le adapta evoluţiei situaţiei conjuncturale.
Managerul va prezenta lunar consiliului de administraţie al societăţii comerciale, în vederea avizării şi informării adunării generale a
acţionarilor/asociaţilor, situaţia economico-financiară, stadiul realizării investiţiilor sau orice alta documentaţie solicitată, vizate şi certificate de
cenzori.----------Alin. 6 al art. 13 a fost modificat de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Articolul 14Pentru realizarea criteriilor de performanţă prevăzute în contract, managerul este investit de consiliul de administraţie cu depline
puteri în organizarea, gestionarea şi conducerea activităţii societăţii comerciale, în limitele stabilite prin contractul de management----------Alin.
1 al art. 14 a fost modificat de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 23
noiembrie 1998, care modifică pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Managerul dispune de următoarele prerogative: a) aplica strategiile şi politicile de dezvoltare a societăţii comerciale, concepute împreună cu
consiliul de administraţie al acesteia;----------Lit. a) a alin. 2 al art. 14 a fost modificată de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie
1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 23 noiembrie 1998, care modifică pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997. b) selecteaza, angajează şi concediază personalul salariat;
c) managerul negociază contractul colectiv de muncă, cu respectarea bugetului de venituri şi cheltuieli, aprobat potrivit legii;----------Lit. c) a
alin. 2 al art. 14 a fost modificată de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 446
din 23 noiembrie 1998, care modifică pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997. d) negociază contractele individuale de muncă; e) reprezintă societatea comercială în raporturile cu terţii;----
------Lit. e) a alin. 2 al art. 14 a fost modificată de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997. f) încheie acte juridice în numele şi pe seama societăţii comerciale, în limitele
împuternicirilor acordate de consiliul de administraţie sau prin contractul de management;----------Lit. f) a alin. 2 al art. 14 a fost modificată de
pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997. g)
alte abilitari stabilite prin contract.----------Lit. g) a alin. 2 al art. 14 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie
1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 23 noiembrie 1998, care modifică pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Articolul 15Managerul este plătit, potrivit contractului de management, după cum urmează: a) o plata lunară care se suporta din fondul de salarii
al societăţii comerciale; b) participarea la profitul societăţii comerciale, stabilită proporţional cu gradul de realizare a obiectivelor convenite în
contractul de management.
Din cota de participare a managerului la profitul societăţii comerciale, 75% va fi reprezentată de acţiuni distribuite la valoarea nominală, contra
numerar provenit din aceasta cota de participare, dintre cele emise de respectivul agent pe piaţa şi gestionate de Fondul Proprietăţii de Stat.-------
---Alin. 2 al art. 15 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 446
din 23 noiembrie 1998, care modifică pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Drepturile băneşti cuvenite managerului pe perioada efectuării concediului de odihnă, contribuţiile pentru asigurări sociale ori pentru asigurări de
sănătate, datorate de managerul, persoana fizica română, sau de membrii echipei manageriale, persoane fizice române, precum şi orice alte
drepturi, se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractului de management.
Neîndeplinirea obiectivelor şi a criteriilor de performanţă stabilite prin contractul de management atrage după sine răspunderea civilă a
managerului, în conformitate cu clauzele convenite la încheierea acestuia sau prin eventualele acte adiţionale.----------Art. 15 a fost modificat de
pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Articolul 16Contractul de management încetează prin: a) expirarea perioadei pentru care a fost încheiat şi părţile nu l-au renegociat în vederea
prelungirii; b) revocarea managerului în cazul neîndeplinirii obligaţiilor din contract;b^1) decăderea din calitatea de manager, în condiţiile
stabilite de art. 5 din prezenta lege;----------Lit. b^1) a alin. 1 al art. 16 a fost introdusă de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.
39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997. c) renunţarea managerului la mandatul încredinţat în
situaţia neasigurarii condiţiilor prevăzute în contract ori în alte situaţii întemeiate; d) acordul părţilor; e) intervenirea unui caz de
incompatibilitate; f) decesul sau punerea sub interdicţie judecătorească; g) lichidarea judiciară;----------Lit. g) a alin. 1 al art. 16 a fost modificată
de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie
1997.g^1) reducerea participatiei statului sub 50% din capitalul social al societăţii comerciale.----------Lit. g^1) a alin. 1 al art. 16 a fost introdusă
de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie
1997.În cazurile de la lit. b) şi c), partea în cauza va acorda un preaviz de cel puţin 30 de zile
Articolul 16^1În cazul în care unul sau mai mulţi membri ai echipei manageriale devin indisponibili, consiliul de administraţie al societăţii
comerciale: a) poate aviza completarea echipei manageriale, cu acordul şi ţinând seama de propunerile acesteia, prin act adiţional la contractul de
management existent, în condiţiile parcurgerii întregii proceduri de selecţie; b) poate solicita comisiei de selecţie organizarea unui nou concurs
pentru ocuparea postului vacant.----------Art. 16^1 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997,
publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Articolul 17Părţile pot conveni ca soluţionarea litigiilor izvorite din interpretarea clauzelor, încheierea, modificarea, executarea sau încetarea
contractului de management să se facă prin arbitraj.
Capitolul 4 Protecţia managerului
Articolul 18Managerul nu poate fi revocat decât pentru motivele şi în condiţiile stabilite prin contractul de management.----------Art. 18 a fost
modificat de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11
iulie 1997.
Articolul 19Managerul are dreptul să solicite mediere, consultanţa sau alte măsuri de protecţie din partea adunării generale a acţionarilor,
confederaţiei, federaţiei sau organizaţiei patronale din care face parte societatea comercială, în soluţionarea situaţiilor conflictuale cu sindicatele
şi alte organizaţii.Conflictele nesolutionate la aceste niveluri se rezolva de instanţele judecătoreşti.
Articolul 20La încheierea mandatului, membrii echipei manageriale pot fi încadraţi în munca, la cerere, în societatea comercială, pe o perioadă
de cel puţin 6 luni, în conformitate cu pregătirea lor profesională şi cu disponibilul de posturi corespunzătoare în cadrul societăţii comerciale.-----
-----Art. 20 a fost modificat de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Capitolul 5 Dispoziţii tranzitorii şi finale
Articolul 21Abrogat.----------Art. 21 a fost abrogat de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Articolul 22Abrogat.----------Art. 22 a fost abrogat de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Articolul 23Lista cuprinzând managerii şi administratorii revocaţi se întocmeşte de către Fondul Proprietăţii de Stat şi se comunică lunar, pentru
afişare la filialele sale locale, la sediile autorităţilor executive locale şi la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.----------Art. 23 a fost
modificat de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 217 din 17 noiembrie 1998, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 446 din 23 noiembrie 1998,
care modifică pct. 30 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11
iulie 1997.
Articolul 24 (1) Prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile din Codul comercial şi din Codul civil, în măsura în care sunt
compatibile. (2) Consiliul de administraţie al societăţii comerciale care are calitatea de parte în contractul de management are următoarele
atribuţii, suplimentar faţă de cele prevăzute în Legea nr. 31/1990privind societăţile comerciale, cu modificările şi completările ulterioare: a)
urmărirea, lunar, a îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul de management de către manager; b) constatarea condiţiilor de încetare sau de
prelungire a duratei contractului de management, după caz; c) constatarea condiţiilor de revocare a managerului, în conformitate cu prevederile
legii şi ale contractului de management; d) constatarea situaţiei de decădere din calitatea de manager.----------Art. 24 a fost modificat de pct. 31
al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 10 iulie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 11 iulie 1997.
Articolul 25Prezenta lege intră în vigoare în termen de 15 zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României.Această lege a fost adoptată
de Senat în şedinţa din 23 septembrie 1993, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE
SENATULUIDORU IOAN TARACILAAceastă lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 septembrie 1993, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR RADU BERCEANU-------------
ORDIN nr. 1.384 din 4 noiembrie 2010 (*actualizat*)privind aprobarea modelului-cadru al contractului de management şi a listei
indicatorilor de performanţă a activităţii managerului spitalului public(actualizat până la data de 29 iunie 2015*)
EMITENT MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

----------Văzând Referatul de aprobare nr. Cs.A. 11.659/2010 al Direcţiei asistenţă medicală,având în vedere prevederile art. 178 alin. (4) din
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 144/2010
privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul sănătăţii emite următorul ordin:
Articolul 1 (1) Se aprobă modelul-cadru al contractului de management încheiat între managerul spitalului public şi Ministerul Sănătăţii,
ministerele sau instituţiile cu reţea sanitară proprie, după caz, prevăzut în anexa nr. 1.
(2) Utilizarea acestui model de contract este obligatorie. În cuprinsul contractelor încheiate pot fi prevăzute clauze suplimentare, negociate între
părţile contractante, conform şi în limita prevederilor legale în vigoare.
Articolul 2Se aprobă lista indicatorilor de performanţă a activităţii managerului spitalului public, prevăzută în anexa nr. 2.
Articolul 3Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 4La data intrării în vigoare a dispoziţiilor prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 922/2006 privind
aprobarea modelului contractului de management al spitalului public, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 10 august
2006, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 5Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii, direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti,
ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie, spitalele publice, precum şi persoanele care ocupă funcţia de manager în cadrul spitalelor
publice vor duce la îndeplinire dispoziţiile prezentului ordin.
Articolul 6 (1) Prezentul ordin se aplică şi contractelor de management aflate în derulare la data intrării în vigoare a dispoziţiilor acestuia, prin
completarea şi/sau modificarea corespunzătoare a acestora, după caz.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1), părţile vor încheia, în termen de maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor
prezentului ordin, un act adiţional la contractele de management.
Articolul 7Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Ministrul sănătăţii,Cseke AttilaBucureşti, 4 noiembrie 2010.Nr.
1.384.
Anexa 1
CONTRACT DE MANAGEMENTNr. ..... data .....
I. Părţile contractului1. Ministerul Sănătăţii sau ministerul/instituţia cu reţea sanitară proprie, după caz, reprezentat prin ministru, conducătorul
instituţiei cu reţea sanitară proprie, primarul unităţii administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului Bucureşti ori preşedintele
Consiliului Judeţean .............., pe de o parte,şi
2. Managerul sau, după caz, comandantul/directorul general al Spitalului ..........., cu sediul în localitatea ..........., judeţul .........../municipiul
Bucureşti, str. ........... nr. ........., telefon: fix/mobil ........./......., e-mail ..............., a) persoană fizică, domnul/doamna ........., domiciliat/domiciliată
în ........., str. ........ nr. ...., judeţul/sectorul ............., posesor/posesoare al/a buletinului/cărţii de identitate seria ....... nr. ......., codul numeric
personal ..........., în calitate de manager al Spitalului .........., cu sediul în localitatea .........., judeţul ......../municipiul Bucureşti,sau b) persoana
juridică ......., având sediul în localitatea .........., sectorul/judeţul ........., înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului ........ sub nr. .........,
reprezentată prin domnul/doamna ............, domiciliat/domiciliată în ........., str. ......... nr. ......., judeţul/sectorul........, posesor/posesoare al/a
buletinului/cărţii de identitate seria ........ nr. ........., codul numeric personal ........., pe de altă parte,am convenit încheierea prezentului contract de
management.
II. Obiectul contractului
Articolul 1Obiectul prezentului contract de management îl constituie organizarea, conducerea şi administrarea Spitalului ................, precum şi
gestionarea patrimoniului şi a mijloacelor materiale şi băneşti ale acestuia, pe baza obiectivelor şi a indicatorilor de performanţă a activităţii,
prevăzuţi în anexa la prezentul contract de management, în scopul asigurării serviciilor medicale preventive, curative, de recuperare şi/sau
paleative, după caz, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
III. Durata contractului
Articolul 2 (1) Prezentul contract de management este valabil până la data de ............ (maximum 3 ani de la data încheierii acestuia).
(2) La încetarea mandatului, prezentul contract de management poate fi prelungit pe o perioadă de 3 luni, prin act adiţional încheiat cu acordul
părţilor, de maximum două ori, perioadă în care se organizează concursul de ocupare a postului, respectiv licitaţie publică, după caz.
IV. Durata muncii
Articolul 3 (1) Durata timpului de lucru este de 8 ore/zi, 40 de ore/săptămână, în conformitate cu legislaţia muncii în vigoare.
(2) Programul de lucru este următorul (se menţionează explicit repartizarea timpului de lucru prevăzut la alin. (1) pe zile, precum şi intervalul
orar corespunzător acestora):..............................................................................................................................
(3) Respectarea duratei timpului de lucru şi a programului de lucru prevăzute la alin. (1) şi alin. (2) este obligatorie.V. Drepturile şi obligaţiile
părţilor
Articolul 4Drepturile managerului sunt următoarele:1. primirea unei sume lunare brute de ......... lei, stabilită potrivit prevederilor legale în
vigoare, reprezentând: a) salariul de bază lunar brut: ............... lei; b) alte drepturi salariale, după caz .......... lei;2. dreptul la concediu de odihnă
anual, de ......... zile lucrătoare, conform prevederilor legale;3. dreptul de a beneficia de asigurări sociale de sănătate, pensii şi alte drepturi de
asigurări sociale de stat, în condiţiile plăţii contribuţiilor prevăzute de lege;4. dreptul la securitate şi sănătate în muncă;5. dreptul la formare
profesională, în condiţiile legii;6. dreptul la informare nelimitată asupra activităţii spitalului şi acces la toate documentele privind activitatea
medicală şi economico-financiară a acestuia;7. dreptul de a fi sprijinit de către consiliul de administraţie în rezolvarea problemelor de strategie,
organizare şi funcţionare a spitalului, precum şi în activitatea de identificare de resurse financiare pentru creşterea veniturilor spitalului, în
condiţiile legii;8. dreptul de a fi sprijinit de consiliul medical în implementarea activităţilor pentru îmbunătăţirea standardelor clinice şi a
modelelor de practică, în monitorizarea şi evaluarea activităţii medicale, precum şi întărirea disciplinei economico-financiare;9. dreptul de a fi
susţinut în realizarea activităţilor specifice de consiliul medical, consiliul etic, precum şi de alte comisii pe care le înfiinţează, ale căror atribuţii
şi responsabilităţi sunt aprobate de comitetul director şi sunt prevăzute în regulamentul de organizare şi funcţionare a spitalului;10. dreptul de a
revoca membrii comitetului director în cazul neîndeplinirii atribuţiilor ce le revin;11. dreptul de a revoca şefii de secţii în cazul nerealizării
indicatorilor specifici timp de cel puţin un an;12. dreptul la suspendarea de drept, pe perioada exercitării mandatului, a contractul individual de
muncă şi de reluare a raporturilor de muncă pe postul deţinut anterior încheierii prezentului contract de management;13. decontarea cheltuielilor
de cazare, diurnă, transport şi a altor cheltuieli, cu documente justificative, pentru deplasările în interes de serviciu în ţară şi în străinătate,
potrivit legii;14. dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;15. dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;16. dreptul de a desfăşura activitate
medicală în spital, în condiţiile legii;17. dreptul de a angaja resursele umane şi financiare, în condiţiile legii;18. dreptul de a renegocia indicatorii
de performanţă a activităţii asumaţi prin prezentul contract de management;19. dreptul de a participa la şedinţele consiliului de administraţie fără
drept de vot.
Articolul 5 (1) Obligaţiile managerului în domeniul politicii de personal şi al structurii organizatorice sunt următoarele:1. stabileşte şi aprobă
numărul de personal, pe categorii şi locuri de muncă, în funcţie de normativul de personal în vigoare şi pe baza propunerilor şefilor de secţii şi de
servicii;2. aprobă organizarea concursurilor pentru posturile vacante, numeşte şi eliberează din funcţie personalul spitalului;3. repartizează
personalul din subordine pe locuri de muncă;4. aprobă programul de lucru, pe locuri de muncă şi categorii de personal, pentru personalul aflat în
subordine;5. organizează concurs pentru ocuparea funcţiilor specifice comitetului director;6. numeşte şi revocă, în condiţiile legii, membrii
comitetului director;7. încheie contractele de administrare cu membrii comitetului director care au ocupat postul prin concurs organizat în
condiţiile legii, pe o perioadă de maximum 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuţi indicatorii de performanţă asumaţi;8. prelungeşte, la
încetarea mandatului, contractele de administrare încheiate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;9. încetează contractele de
administrare încheiate, înainte de termen, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor prevăzute în acestea;10. stabileşte, de comun acord cu personalul de
specialitate medico-sanitar care ocupă funcţii de conducere specifice comitetului director şi are contractul individual de muncă suspendat,
programul de lucru al acestuia în situaţia în care desfăşoară activitate medicală în unitatea sanitară respectivă, în condiţiile legii;11. numeşte în
funcţie şefii de secţie, de laborator şi de serviciu medical care au promovat concursul sau examenul organizat în condiţiile legii şi încheie cu
aceştia, în termen de maximum 30 de zile de la data numirii în funcţie, contract de administrare cu o durata de 3 ani, în cuprinsul căruia sunt
prevăzuţi indicatorii de performanţă asumaţi;12. solicită consiliului de administraţie constituirea comisiei de mediere, în condiţiile legii, în cazul
în care contractul de administrare prevăzut la pct. 11 nu se încheie în termen de 7 zile de la data stabilită în condiţiile menţionate;13. deleagă
unei alte persoane funcţia de şef de secţie, de laborator şi de serviciu medical, pe o perioadă de până la 6 luni, în cazul în care la concursul
organizat, în condiţiile legii, pentru ocuparea acestor funcţii nu se prezintă niciun candidat în termenul legal;14. repetă procedurile legale de
organizare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcţiilor de şefi de secţie, de laborator şi de serviciu medical ocupate în condiţiile
prevăzute la pct. 13;15. aprobă regulamentul intern al spitalului, precum şi fişa postului pentru personalul angajat;16. înfiinţează, cu aprobarea
comitetului director, comisii specializate în cadrul spitalului, necesare pentru realizarea unor activităţi specifice, cum ar fi: comisia
medicamentului, nucleul de calitate, comisia de analiză a decesului etc., al căror mod de organizare şi funcţionare este prevăzut în regulamentul
de organizare şi funcţionare a spitalului;17. realizează evaluarea performanţelor profesionale ale personalului aflat în directă subordonare,
potrivit structurii organizatorice, şi, după caz, soluţionează contestaţiile formulate cu privire la rezultatele evaluării performanţelor profesionale
efectuate de alte persoane, în conformitate cu prevederile legale;18. aprobă planul de formare şi perfecţionare a personalului, în conformitate cu
legislaţia în vigoare;19. negociază contractul colectiv de muncă la nivel de spital, cu excepţia spitalelor din subordinea ministerelor şi instituţiilor
cu reţea sanitară proprie, cărora li se aplică reglementările specifice în domeniu;20. răspunde de încheierea asigurării de răspundere civilă în
domeniul medical atât pentru spital, în calitate de furnizor, cât şi pentru personalul medico-sanitar angajat, precum şi de reînnoirea acesteia ori
de câte ori situaţia o impune;21. răspunde de respectarea prevederilor legale privind incompatibilităţile şi conflictul de interese de către
personalul din subordine, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;22. propune, ca urmare a analizei în cadrul comitetului director,
structura organizatorică, reorganizarea, schimbarea sediului şi a denumirii unităţii, în vederea aprobării de către Ministerul Sănătăţii, ministerele
şi instituţiile cu reţea sanitară proprie sau, după caz, de către autorităţile administraţiei publice locale, în condiţiile legii;23. în situaţia în care
spitalul public nu are angajat personal propriu sau personalul angajat este insuficient, pentru acordarea asistenţei medicale corespunzătoare
structurii organizatorice aprobate în condiţiile legii, poate încheia contracte de prestări servicii pentru asigurarea acestora;24. dispune măsurile
necesare pentru ca, începând cu data de 1 ianuarie 2011, cheltuielile aferente drepturilor de personal să nu depăşească maximum 70% din sumele
decontate de casele de asigurări de sănătate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru serviciile medicale furnizate, precum
şi din sumele asigurate din bugetul Ministerului Sănătăţii cu această destinaţie;25. analizează modul de îndeplinire a obligaţiilor membrilor
comitetului director, ai consiliului medical şi consiliului etic şi dispune măsurile necesare în vederea îmbunătăţirii activităţii spitalului;26.
răspunde de organizarea şi desfăşurarea activităţii de educaţie medicală continuă (EMC) pentru medici, asistenţi medicali şi alt personal, în
condiţiile legii;27. răspunde de organizarea şi desfăşurarea activităţii de audit public intern, conform legii.
(2) Obligaţiile managerului în domeniul managementului serviciilor medicale sunt următoarele:1. elaborează, pe baza nevoilor de servicii
medicale ale populaţiei din zona deservită, planul de dezvoltare a spitalului pe perioada mandatului, ca urmare a propunerilor consiliului
medical, şi îl supune aprobării consiliului de administraţie al spitalului;2. aprobă formarea şi utilizarea fondului de dezvoltare al spitalului, pe
baza propunerilor comitetului director, cu respectarea prevederilor legale;3. aprobă planul anual de servicii medicale, elaborat de comitetul
director, la propunerea consiliului medical;4. aprobă măsurile propuse de comitetul director pentru dezvoltarea activităţii spitalului, în
concordanţă cu nevoile de servicii medicale ale populaţiei;5. elaborează şi pune la dispoziţie consiliului de administraţie rapoarte privind
activitatea spitalului; aplică strategiile şi politica de dezvoltare în domeniul sanitar ale Ministerului Sănătăţii, adecvate la necesarul de servicii
medicale pentru populaţia deservită; în cazul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, aplică strategiile specifice de dezvoltare în
domeniul medical;6. îndrumă şi coordonează activitatea de prevenire a infecţiilor nosocomiale;7. dispune măsurile necesare în vederea realizării
indicatorilor de performanţă a activităţii asumaţi prin prezentul contract;8. desemnează, prin act administrativ, coordonatorii
programelor/subprogramelor naţionale de sănătate derulate la nivelul spitalului;9. răspunde de implementarea şi raportarea indicatorilor
programelor/subprogramelor naţionale de sănătate derulate la nivelul spitalului, în conformitate cu prevederile legale elaborate de Ministerul
Sănătăţii;10. răspunde de asigurarea condiţiilor corespunzătoare pentru realizarea unor acte medicale de calitate de către personalul medico-
sanitar din spital;11. răspunde de implementarea protocoalelor de practică medicală la nivelul spitalului, pe baza recomandărilor consiliului
medical;12. urmăreşte realizarea activităţilor de control al calităţii serviciilor medicale oferite de spital, coordonată de directorul medical, cu
sprijinul consiliului medical şi al celui ştiinţific;13. negociază şi încheie, în numele şi pe seama spitalului, protocoale de colaborare şi/sau
contracte cu alţi furnizori de servicii pentru asigurarea continuităţii şi creşterii calităţii serviciilor medicale;14. răspunde, împreună cu comitetul
director, de asigurarea condiţiilor de investigaţii medicale, tratament, cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nosocomiale,
conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii;15. negociază şi încheie contractul de furnizare de servicii medicale cu casa de
asigurări de sănătate, în condiţiile stabilite în contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări
sociale de sănătate;16. poate încheia contracte de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate private;17. poate încheia
contracte cu direcţiile de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz, în vederea derulării programelor naţionale de sănătate
şi desfăşurării unor activităţi specifice, în conformitate cu structura organizatorică a acestora;18. poate încheia contract cu institutul de medicină
legală din centrul medical universitar la care este arondat pentru asigurarea drepturilor salariale ale personalului care îşi desfăşoară activitatea în
cabinetele de medicină legală din structura acestora, precum şi a cheltuielilor de natura bunurilor şi serviciilor necesare pentru funcţionarea
acestor cabinete;19. răspunde de respectarea prevederilor legale în vigoare cu privire la drepturile pacientului şi dispune măsurile necesare atunci
când se constată încălcarea acestora;20. răspunde de asigurarea asistenţei medicale în caz de război, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale şi
alte situaţii de criză şi este obligat să participe cu toate resursele la înlăturarea efectelor acestora;21. răspunde de asigurarea acordării primului
ajutor şi asistenţei medicale de urgenţă oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătăţii persoanei este critică, precum şi de
asigurarea, după caz, a transportului obligatoriu medicalizat la o altă unitate medico-sanitară de profil, după stabilizarea funcţiilor vitale ale
acesteia;22. răspunde de asigurarea, în condiţiile legii, a calităţii actului medical, a respectării condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de
prevenire a infecţiilor nosocomiale, precum şi de acoperirea, de către spital, a prejudiciilor cauzate pacienţilor.
(3) Obligaţiile managerului în domeniul managementului economico-financiar sunt următoarele:1. răspunde de organizarea activităţii spitalului
pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli propriu, elaborat de către comitetul director pe baza propunerilor fundamentate ale conducătorilor
secţiilor şi compartimentelor din structura spitalului, pe care îl supune aprobării ordonatorului de credite ierarhic superior, după avizarea acestuia
de către consiliul de administraţie, în condiţiile legii;2. răspunde de asigurarea realizării veniturilor şi de fundamentarea cheltuielilor în raport cu
acţiunile şi obiectivele din anul bugetar pe titluri, articole şi alineate, conform clasificaţiei bugetare;3. răspunde de repartizarea bugetului de
venituri şi cheltuieli al spitalului pe secţiile şi compartimentele din structura acestuia şi de cuprinderea sumelor repartizate în contractele de
administrare încheiate în condiţiile legii;4. răspunde de monitorizarea lunară de către şefii secţiilor şi compartimentelor din structura spitalului a
execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli pe secţii şi compartimente, conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii;5.
răspunde de raportarea lunară şi trimestrială a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli unităţilor deconcentrate cu personalitate juridică ale
Ministerului Sănătăţii şi, respectiv, ministerului sau instituţiei cu reţea sanitară proprie, în funcţie de subordonare, precum şi de publicarea
acesteia pe site-ul Ministerului Sănătăţii, pentru unităţile subordonate, pe cel al autorităţii de sănătate publică ori pe site-urile ministerelor şi
instituţiilor sanitare cu reţele sanitare proprii;6. răspunde de raportarea lunară şi trimestrială a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli
consiliului local şi/sau judeţean, după caz, dacă beneficiază de finanţare din bugetele locale;7. aprobă şi răspunde de realizarea programului
anual de achiziţii publice;8. aprobă lista investiţiilor şi a lucrărilor de reparaţii curente şi capitale care urmează să se realizeze într-un exerciţiu
financiar, în condiţiile legii, la propunerea comitetului director;9. răspunde, împreună cu membrii consiliului medical, de respectarea disciplinei
economico-financiare la nivelul secţiilor, compartimentelor şi serviciilor din cadrul spitalului;10. identifică, împreună cu consiliul de
administraţie, surse suplimentare pentru creşterea veniturilor spitalului, cu respectarea prevederilor legale;11. îndeplineşte toate atribuţiile care
decurg din calitatea de ordonator terţiar de credite, conform legii;12. răspunde de respectarea şi aplicarea corectă a legislaţiei din domeniu.
(4) Obligaţiile managerului în domeniul managementului administrativ sunt următoarele:1. aprobă şi răspunde de respectarea regulamentului de
organizare şi funcţionare, după avizarea prealabilă de către direcţia de sănătate publică judeţeană/a municipiului Bucureşti, direcţia medicală sau
structura similară acesteia din ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie ori Ministerul Sănătăţii, după caz;2. reprezintă spitalul în relaţiile
cu terţe persoane fizice sau juridice;3. încheie acte juridice în numele şi pe seama spitalului, conform legii;4. răspunde de modul de îndeplinire a
obligaţiilor asumate prin contracte şi dispune măsuri de îmbunătăţire a activităţii spitalului;5. încheie contracte de colaborare cu instituţiile de
învăţământ superior medical, respectiv unităţile de învăţământ medical, în conformitate cu metodologia elaborată de Ministerul Sănătăţii, în
vederea asigurării condiţiilor corespunzătoare pentru desfăşurarea activităţilor de învăţământ;6. încheie, în numele spitalului, contracte de
cercetare cu finanţatorul cercetării, pentru desfăşurarea activităţii de cercetare ştiinţifică medicală, în conformitate cu prevederile legale;7.
răspunde de respectarea prevederilor legale în vigoare referitoare la păstrarea secretului profesional, păstrarea confidenţialităţii datelor
pacienţilor internaţi, informaţiilor şi documentelor referitoare la activitatea spitalului;8. răspunde de obţinerea şi menţinerea valabilităţii
autorizaţiei de funcţionare, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii;9. pune la dispoziţia organelor şi organismelor
competente, la solicitarea acestora, în condiţiile legii, informaţii privind activitatea spitalului;10. transmite direcţiei de sănătate publică
judeţene/a municipiului Bucureşti, direcţiei medicale sau structurii similare din ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie sau
Ministerului Sănătăţii, după caz, informări trimestriale şi anuale cu privire la patrimoniul dat în administrare, realizarea indicatorilor activităţii
medicale, precum şi la execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli;11. răspunde de organizarea arhivei spitalului şi de asigurarea securităţii
documentelor prevăzute de lege, în format scris şi electronic;12. răspunde de înregistrarea, stocarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor
legate de activitatea sa, în conformitate cu normele aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii;13. aprobă utilizarea bazei de date medicale a
spitalului pentru activităţi de cercetare medicală, în condiţiile legii;14. răspunde de organizarea unui sistem de înregistrare şi rezolvare a
sugestiilor, sesizărilor şi reclamaţiilor referitoare la activitatea spitalului;15. conduce activitatea curentă a spitalului, în conformitate cu
reglementările în vigoare;16. propune spre aprobare direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, direcţiei medicale ori
structurii medicale similare din ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie sau Ministerului Sănătăţii, după caz, un înlocuitor de drept
pentru perioadele de absenţă motivată din spital, în condiţiile legii;17. informează Ministerul Sănătăţii sau, după caz, ministerele sau instituţiile
cu reţea sanitară proprie cu privire la starea de incapacitate temporară de muncă, în termen de maximum 24 de ore de la apariţia acesteia;18.
răspunde de monitorizarea şi raportarea datelor specifice activităţii medicale, economico-financiare, precum şi a altor date privind activitatea de
supraveghere, prevenire şi control, în conformitate cu reglementările legale în vigoare;19. respectă măsurile dispuse de către conducătorul
ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie sau primarul unităţii administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului Bucureşti ori
preşedintele consiliului judeţean, după caz, în situaţia în care se constată disfuncţionalităţi în activitatea spitalului public;20. răspunde de
depunerea solicitării pentru obţinerea acreditării spitalului, în condiţiile legii, în termen de maximum un an de la aprobarea procedurilor,
standardelor şi metodologiei de acreditare;21. răspunde de solicitarea reacreditării, în condiţiile legii, cu cel puţin 6 luni înainte de încetarea
valabilităţii acreditării;22. respectă Strategia naţională de raţionalizare a spitalelor, aprobată prin hotărâre a Guvernului;23. elaborează, împreună
cu comitetul director, planul de acţiune pentru situaţii speciale şi coordonează asistenţa medicală în caz de război, dezastre, atacuri teroriste,
conflicte sociale şi alte situaţii de criză, conform dispoziţiilor legale în vigoare;24. răspunde de respectarea şi aplicarea corectă de către spital a
prevederilor actelor normative care reglementează activitatea acestuia;25. asigură şi răspunde de organizarea activităţilor de învăţământ şi
cercetare astfel încât să consolideze calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor pacienţilor, a eticii şi deontologiei medicale;26. avizează
numirea, în condiţiile legii, a şefilor de secţie, şefilor de laborator şi a şefilor de serviciu medical din cadrul secţiilor, laboratoarelor şi serviciilor
medicale clinice şi o supune aprobării Ministerului Sănătăţii sau, după caz, a autorităţilor administraţiei publice locale.
(5) Obligaţiile managerului în domeniul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese sunt următoarele:1. depune o declaraţie de interese,
precum şi o declaraţie cu privire la incompatibilităţile prevăzute de lege şi de prezentul contract, în termen de 15 zile de la numirea în funcţie, la
Ministerul Sănătăţii sau, după caz, la ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie;2. actualizează declaraţia prevăzută la pct. 1 ori de câte
ori intervin modificări faţă de situaţia iniţială, în termen de maximum 30 de zile de la data apariţiei modificării, precum şi a încetării funcţiilor
sau activităţilor;3. răspunde de afişarea declaraţiilor prevăzute de lege pe site-ul spitalului;4. depune declaraţie de avere în condiţiile prevăzute la
pct. 1 şi 2.
Articolul 6Drepturile Ministerului Sănătăţii, ministerului sau instituţiei cu reţea sanitară proprie, după caz, sunt următoarele:1. dreptul la
informare nelimitată asupra activităţii spitalului;2. dreptul de a solicita spitalului, indiferent de reţeaua de care aparţine, documente referitoare la
întreaga activitate a acestuia, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;3. dreptul de a controla activităţile organizatorice şi funcţionale cu caracter
medico-sanitar ale spitalului;4. dreptul de a revoca managerul spitalului din reţeaua proprie, la propunerea comisiei de evaluare, numită prin
ordin ori decizie sau act administrativ al/a/al miniştrilor şi conducătorilor instituţiilor cu reţea sanitară proprie, după caz;5. dreptul de a fi
informat prompt asupra evenimentelor deosebite legate de activitatea spitalului;6. dreptul de a controla activitatea managerului spitalului din
reţeaua proprie, ori de câte ori consideră necesar;7. în cazul Ministerului Sănătăţii, dreptul de a verifica, de a controla şi de a sancţiona, potrivit
legii, activitatea spitalului, indiferent de reţeaua de care aparţine, în exercitarea funcţiei de autoritate centrală în domeniul sănătăţii publice.
Articolul 7Obligaţiile Ministerului Sănătăţii, ministerului sau instituţiei cu reţea sanitară proprie, după caz, sunt următoarele:1. asigură
managerului spitalului libertate în conducerea şi organizarea activităţii spitalului, în condiţiile legii;2. poate pune la dispoziţia managerului, la
solicitarea scrisă a acestuia, informaţii cu privire la performanţa altor spitale publice;3. urmăreşte modul de realizare de către managerul
spitalului a obiectivelor şi indicatorilor de performanţă a activităţii acestuia, precum şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli;4. analizează şi
evaluează periodic şi ori de câte ori este nevoie sau la sesizarea organelor abilitate ale statului activitatea spitalului din reţeaua proprie, care este
în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, numind o comisie de evaluare;5. analizează, direct ori prin intermediul direcţiei de
sănătate publică din aria administrativ-teritorială a spitalului din reţeaua proprie, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, respectarea legislaţiei
în domeniul achiziţiilor publice, a investiţiilor şi a lucrărilor de reparaţii curente şi capitale şi a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli;6.
acordă managerului spitalului din reţeaua proprie toate drepturile ce decurg din prezentul contract de management, din contractul colectiv de
muncă aplicabil şi din lege;7. asigură confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale managerului.
VI. Incompatibilităţile şi conflictul de interese
Articolul 8Funcţia de manager persoană fizică este incompatibilă cu: a) exercitarea oricăror altor funcţii salarizate, nesalarizate sau/şi
indemnizate, cu excepţia funcţiilor sau activităţilor în domeniul medical în aceeaşi unitate sanitară, a activităţilor didactice, de cercetare
ştiinţifică şi de creaţie literar-artistică; b) exercitarea oricărei activităţi sau oricărei alte funcţii de manager, inclusiv cele neremunerate; c)
exercitarea unei activităţi sau a unei funcţii de membru în structurile de conducere ale unei alte unităţi spitaliceşti; d) exercitarea oricărei funcţii
în cadrul organizaţiilor sindicale sau patronale de profil.
Articolul 9Constituie conflict de interese: a) deţinerea de către manager persoană fizică, manager persoană juridică ori reprezentant al persoanei
juridice de părţi sociale, acţiuni sau interese la societăţi comerciale ori organizaţii nonguvernamentale care stabilesc relaţii comerciale cu spitalul
la care persoana în cauză exercită sau intenţionează să exercite funcţia de manager; b) deţinerea, de către rudele ori afinii până la gradul al IV-lea
inclusiv ale managerului persoană fizică, managerului persoană juridică ori ale reprezentantului persoanei juridice, de părţi sociale, acţiuni sau
interese la societăţi comerciale ori organizaţii nonguvernamentale care stabilesc relaţii comerciale cu spitalul la care persoana în cauză exercită
sau intenţionează să exercite funcţia de manager.
Articolul 10 (1) Incompatibilităţile şi conflictul de interese sunt aplicabile atât persoanei fizice, cât şi reprezentantului desemnat al persoanei
juridice care exercită sau intenţionează să exercite funcţia de manager de spital. (2) Dacă managerul se află în stare de incompatibilitate sau în
conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese în termen de 30 de zile de la apariţia
acestora. În caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept. (3) Dacă motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese se
menţin peste termenul prevăzut la alin. (2), Ministerul Sănătăţii sau, după caz, ministerul, instituţia publică sau primarul unităţii administrativ-
teritoriale, primarul general al municipiului Bucureşti sau preşedintele consiliului judeţean, după caz, semnatare ale contractului de management,
este îndreptăţit să pretindă managerului despăgubiri, conform clauzelor prezentului contract de management.VII. Răspunderea contractual
Articolul 11 (1) Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate prin prezentul contract de management părţile
răspund în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. (2) Forţa majoră apără părţile de răspundere.
Articolul 12Managerul răspunde civil, contravenţional, material sau penal, după caz, pentru nerespectarea prevederilor legale şi pentru daunele
produse spitalului prin orice acte contrare intereselor acestuia.
Articolul 13 (1) Contractul de management se suspendă de drept în cazul în care managerul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de
procedură penală.
(2) Contractul de management se suspendă din iniţiativa Ministerului Sănătăţii, a ministerului sau instituţiei cu reţea sanitară proprie, după caz,
în următoarele situaţii: a) în cazul în care formulează plângere penală împotriva managerului; b) când managerul a fost trimis în judecată pentru
fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
VIII. Forţa majoră
Articolul 14Niciuna dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen şi/sau de executarea în mod necorespunzător, total sau
parţial, a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract de management, dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a
obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, astfel cum este definită de lege.
Articolul 15 (1) Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de 5 zile de la data producerii şi încetării
evenimentului, şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui.
(2) Dacă nu procedează la anunţarea în termenul prevăzut la alin. (1) a începerii şi încetării cazului de forţă majoră, partea care îl invocă suportă
toate daunele provocate celeilalte părţi prin neanunţarea în termen.
Articolul 16Dacă în termen de 30 de zile de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să îşi notifice încetarea de plin
drept a prezentului contract de management, fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.
Articolul 17Forţa majoră se constată de către o autoritate competentă.
IX. Corespondenţa
Articolul 18 (1) Corespondenţa legată de derularea prezentului contract se efectuează în scris, prin scrisori recomandate cu confirmare de
primire, prin fax sau direct la sediul părţilor.
(2) Fiecare parte contractantă este obligată ca în termen de 3 zile lucrătoare din momentul în care intervin modificări ale datelor ce figurează în
prezentul contract să notifice celeilalte părţi contractante schimbările survenite.
(3) În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la
adresa/sediul prevăzută/prevăzut în partea introductivă a prezentului contract.
(4) În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, aceasta va fi transmisă, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire şi se
consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.
(5) Notificările verbale nu se iau în considerare de niciuna dintre părţi, dacă nu sunt confirmate prin intermediul uneia din modalităţile prevăzute
la alineatele precedente.
X. Modificarea contractului
Articolul 19 (1) Prezentul contract se poate modifica prin negociere şi acord bilateral, la iniţiativa oricărei părţi contractante, sub rezerva
notificării scrise a intenţiei de modificare şi a propunerilor de modificare cu cel puţin 30 de zile înaintea datei de la care se doreşte modificarea.
(2) Modificarea se face printr-un act adiţional semnat de ambele părţi care este parte integrantă a acestui contract.
(3) În situaţii temeinic justificate, notificarea scrisă a intenţiei de modificare a anexei nr. 2 poate fi făcută până la data de 1 martie a anului curent
pentru indicatorii de performanţă ai anului precedent.--------Alin. (3) al art. 19 a fost introdus de art. I din ORDINUL nr. 175 din 22 februarie
2013 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 22 februarie 2013.
(4) Prevederile alin. (3) se aplică şi pentru indicatorii de performanţă a activităţii managerului spitalului public, aferenţi anului 2012.----------
Alin. (4) al art. 19 a fost introdus de art. I din ORDINUL nr. 175 din 22 februarie 2013 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 22
februarie 2013.
(5) Prin situaţii temeinic justificate se înţelege orice act juridic, act administrativ aprobat de forul ierarhic superior, sau alte documente prevăzute
de lege, care stau la baza calculului indicatorilor pentru perioada la care acestea sunt aplicabile.----------Alin. (5) al art. 19 a fost introdus de art. I
din ORDINUL nr. 175 din 22 februarie 2013 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 22 februarie 2013.
Articolul 20În condiţiile apariţiei unor noi acte normative în materie, care intră în vigoare pe durata derulării prezentului contract, clauzele
contractuale se vor modifica şi se vor completa în mod corespunzător, prin încheierea unui act adiţional la prezentul contract, în termen de
maximum 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestora.
Articolul 21Dacă o clauză a acestui contract ar fi declarată nulă, celelalte prevederi ale contractului nu vor fi afectate de această nulitate. Părţile
convin ca orice clauză declarată nulă să fie înlocuită printr-o altă clauză care să corespundă satisfăcător înţelesului contractului.
XI. Încetarea contractului
Articolul 22Prezentul contract de management încetează în următoarele situaţii: a) la expirarea perioadei pentru care a fost încheiat; b) la
revocarea din funcţie a managerului, în cazul nerealizării indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului public, prevăzuţi în ordinul
ministrului sănătăţii, timp de minimum un an, din motive imputabile acestuia, şi/sau în situaţia existenţei unei culpe grave ca urmare a
neîndeplinirii obligaţiilor managerului; c) prin acordul de voinţă al părţilor semnatare; d) la apariţia unei situaţii de incompatibilitate sau conflict
de interese prevăzute de lege; e) în cazul nerespectării termenului de înlăturare a motivelor de incompatibilitate ori de conflict de interese; f) la
decesul sau punerea sub interdicţie judecătorească a managerului; g) în cazul insolvenţei, falimentului persoanei juridice, manager al spitalului;
h) la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege; i) în cazul în care se constată abateri de la legislaţia în vigoare care pot constitui un risc
iminent pentru sănătatea pacienţilor sau a salariaţilor; j) în cazul refuzului colaborării cu organele de control desemnate de instituţiile abilitate în
condiţiile legii; k) în cazul în care se constată abateri de la legislaţia în vigoare constatate de organele de control şi instituţiile abilitate în
condiţiile legii; l) în cazul nerespectării măsurilor dispuse de ministrul sănătăţii în domeniul politicii de personal şi al structurii organizatorice
sau, după caz, a măsurilor dispuse de ministrul/conducătorul instituţiei pentru spitalele din subordinea ministerelor şi instituţiilor cu reţea
sanitară proprie; m) dacă se constată că managerul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru exercitarea
funcţiei de manager; n) în cazul existenţei a 3 luni consecutive de plăţi restante, a căror vechime este mai mare decât termenul scadent de plată,
respectiv a arieratelor, în situaţia în care la data semnării contractului de management unitatea sanitară nu înregistrează arierate;----------Lit. n) a
art. 22 a fost modificată de pct. 1 al art. I din ORDINUL nr. 768 din 19 iunie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 29 iunie
2015. o) în cazul în s-a dispus arestarea managerului, în condiţiile legii; p) în cazul situaţiilor de indisponibilitate a managerului care depăşesc 90
de zile consecutiv; q) în cazul desfiinţării unităţii sanitare; r) în cazul nerespectării obligaţiilor asumate prin prezentul contract. s) în cazul
nerespectării graficului de eşalonare a plăţilor arieratelor, asumat la semnarea contractului de management, în situaţia în care la data semnării
contractului de management unitatea sanitară înregistrează arierate.----------Lit. s) a art. 22 a fost introdusă de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr.
768 din 19 iunie 2015 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 29 iunie 2015.
Articolul 23Contractul de management încheiat de managerul spitalului din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale încetează în
condiţiile legii, la propunerea consiliului de administraţie, în cazul în care acesta constată existenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la art. 22.
XII. Litigii
Articolul 24Litigiile născute în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, încetarea şi interpretarea clauzelor prezentului contract de
management vor fi supuse unei proceduri prealabile de soluţionare pe cale amiabilă.
Articolul 25Litigiile nesoluţionate pe cale amiabilă sunt de competenţa instanţelor de judecată.
XIII. Alte clause
Articolul 26Managerul nu poate transmite altei persoane drepturile şi obligaţiile care rezultă din prezentul contract de management.Articolul 27
(1) La data încheierii prezentului contract de management, spitalul are înregistrate obligaţii de plată neachitate după cum urmează: a) în termenul
de scadenţă ................. lei; b) peste termenul de scadenţă .............. lei;
 (2) Obligaţiile de plată neachitate, prevăzute la alin. (1), vor fi lichidate după cum urmează (se vor menţiona explicit posibilităţile, precum şi
intervalul în care vor fi lichidate în condiţiile
legii):.............................................................................................................................................................................................
Articolul 28Dacă managerul nu înlătură motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese, în termen de 30 de zile de la apariţia acestora,
este obligat să plătească despăgubiri Ministerului Sănătăţii sau, după caz, ministerului, instituţiei publice ori primarului unităţii administrativ-
teritoriale, primarului general al municipiului Bucureşti sau preşedintelui consiliului judeţean, după caz, părţi semnatare ale contractului de
management.
Articolul 29Părţile contractante au negociat următoarele clauze suplimentare, conform şi în limita prevederilor legale în
vigoare:.............................................................................................................................................................................................
XIV. Legislaţie aplicabilă
Articolul 30Prezentul contract de management se interpretează conform legilor din România.Prezentul contract de management a fost încheiat
astăzi, .........., în două exemplare a câte ........ pagini fiecare, câte unul pentru fiecare parte contractantă.Manager, Ministerul Sănătăţii/ministerul
sausau, după caz, instituţia cu reţea sanitară proprie,comandant/director general reprezentat/reprezentată prin..........................
....................................(numele în clar şi semnătura) (numele în clar şi semnătura)
Anexa 2LISTAindicatorilor de performanţă a activităţii managerului spitalului public
A. Indicatori de management al resurselor umane1. numărul mediu de bolnavi externaţi pe un medic;2. numărul mediu de consultaţii pe un
medic în ambulatoriu;3. numărul mediu de consultaţii pe un medic în camera de gardă/UPU/CPU;4. proporţia medicilor din totalul
personalului;5. proporţia personalului medical din totalul personalului angajat al spitalului;6. proporţia personalului medical cu studii superioare
din totalul personalului medical.
B. Indicatori de utilizare a serviciilor1. numărul de bolnavi externaţi total şi pe secţii;2. durata medie de spitalizare, pe spital şi pe fiecare
secţie;3. rata de utilizare a paturilor, pe spital şi pe fiecare secţie;4. indicele de complexitate a cazurilor, pe spital şi pe fiecare secţie;5. procentul
bolnavilor cu intervenţii chirurgicale din totalul bolnavilor externaţi din secţiile chirurgicale;6. proporţia bolnavilor internaţi cu programare din
totalul bolnavilor internaţi, pe spital şi pe fiecare secţie;7. proporţia urgenţelor din totalul bolnavilor internaţi, pe spital şi pe fiecare secţie;8.
proporţia bolnavilor internaţi cu bilet de trimitere din totalul bolnavilor internaţi, pe spital şi pe fiecare secţie;9. numărul consultaţiilor acordate
în ambulatoriu;10. proporţia serviciilor medicale spitaliceşti acordate prin spitalizare de zi din totalul serviciilor medicale spitaliceşti acordate, pe
spital şi pe fiecare secţie.
C. Indicatori economico-financiari1. execuţia bugetară faţă de bugetul de cheltuieli aprobat;2. procentul cheltuielilor de personal din totalul
cheltuielilor spitalului;3. procentul cheltuielilor de personal din totalul sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate din Fondul naţional
unic de asigurări sociale de sănătate pentru serviciile medicale furnizate, precum şi din sumele asigurate din bugetul Ministerului Sănătăţii cu
această destinaţie;4. procentul cheltuielilor cu medicamentele din totalul cheltuielilor spitalului;5. costul mediu pe zi de spitalizare, pe fiecare
secţie;6. procentul veniturilor proprii din totalul veniturilor spitalului (sintagma "venituri proprii" înseamnă, în cazul acestui indicator, toate
veniturile obţinute de spital, exclusiv cele obţinute în contractul cu casa de asigurări de sănătate).
D. Indicatori de calitate1. rata mortalităţii intraspitaliceşti, pe total spital şi pe fiecare secţie;2. rata infecţiilor nosocomiale, pe total spital şi pe
fiecare secţie;3. rata bolnavilor reinternaţi în intervalul de 30 de zile de la externare;4. indicele de concordanţă între diagnosticul la internare şi
diagnosticul la externare;5. procentul bolnavilor transferaţi către alte spitale din totalul bolnavilor internaţi;6. numărul de reclamaţii/plângeri ale
pacienţilor înregistrate.------

ORDIN nr. 1.764 din 22 decembrie 2006privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor de urgenţă locale, judeţene şi regionale
din punctul de vedere al competenţelor, resurselor materiale şi umane şi al capacităţii lor de a asigura asistenţa medicală de urgenţă şi
îngrijirile medicale definitive pacienţilor aflaţi în stare critică
EMITENT MINISTERUL SĂNĂTĂŢII PUBLICE
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 63 din 26 ianuarie 2007

Având în vedere prevederile art. 100 alin. (2) din titlul IV "Sistemul naţional de asistenţă medicală de urgenţă şi de prim ajutor calificat" din
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,în temeiul prevederilor Hotărârii Guvernului
nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice,văzând Referatul de aprobare al Direcţiei generale politici,
strategii şi managementul calităţii în sănătate nr. E.N. 8.324/2006,ministrul sănătăţii publice emite următorul ordin:
Articolul 1În înţelesul prezentului ordin, termenii şi noţiunile folosite au următoarele semnificaţii:
1. spital regional de urgenţă cu nivel de competenţă I A - spitalul clinic (universitar) care asigură primirea, investigarea şi tratamentul definitiv
tuturor categoriilor de urgenţe critice traumatice, chirurgicale, cardiovasculare, neurologice şi neonatologice, inclusiv în cazul arsurilor. Pe lângă
asigurarea asistenţei de urgenţă la nivel regional, acest tip de spital are rolul unui spital clinic judeţean de urgenţă în judeţul în care se află, iar în
municipiul Bucureşti un astfel de spital are rolul unui spital municipal de urgenţă. Spitalele din această categorie sunt de regulă spitale primitoare
de pacienţi aflaţi în stare critică, în mod excepţional fiind necesar transferul unor pacienţi către o altă unitate sanitară pentru efectuarea
tratamentului definitiv;
2. spital regional de urgenţă cu nivel de competenţă I B - spitalul clinic, institutul/centrul sau spitalul clinic de specialitate care asigură primirea,
investigarea şi tratamentul definitiv uneia ori mai multor categorii de urgenţe critice, neputând acoperi integral toate categoriile, fiind de regulă
necesar transferul unor pacienţi la alte spitale regionale sau nefiind posibilă primirea unor categorii de urgenţe din cauza lipsei de resurse umane
ori materiale necesare. Pe lângă asigurarea asistenţei de urgenţă la nivel regional, un astfel de spital clinic, institut sau centru poate îndeplini
rolul unui spital clinic judeţean de urgenţă ori al unei secţii clinice de urgenţă, în domeniul său de competenţă, în judeţul în care se află. În
municipiul Bucureşti, un astfel de spital clinic, institut sau centru poate avea rolul unui spital municipal de urgenţă sau al unei secţii clinice de
urgenţă în domeniul său de competenţă;
3. spital de urgenţă cu nivel de competenţă II A - spitalul judeţean sau municipal care poate asigura primirea, investigarea şi tratamentul definitiv
pentru majoritatea cazurilor critice de urgenţă. În cazul acestor spitale este necesar transferul de urgenţă al unor categorii de cazuri spitalelor cu
nivel de competenţă superior, de regulă după acordarea asistenţei de urgenţă sau, după caz, în urma investigării adecvate fără întârziere şi a
stabilirii, în limita posibilităţilor, a unui diagnostic în regim de urgenţă. Acest transfer este necesar din cauza lipsei unor resurse materiale sau a
unor resurse umane cu nivel adecvat de experienţă în îngrijirea definitivă a pacienţilor respectivi;
4. spital de specialitate de urgenţă cu nivel de competenţă II B - spitalul judeţean sau municipal de specialitate care poate asigura primirea,
investigarea şi tratamentul definitiv al unor categorii de cazuri critice, altele decât trauma, în funcţie de specialitate. Anumite cazuri din aceste
categorii pot necesita transferul de urgenţă la spitale clinice regionale, de regulă după acordarea asistenţei de urgenţă sau, după caz, în urma
investigării adecvate fără întârziere şi a stabilirii, în limita posibilităţilor, a unui diagnostic în regim de urgenţă. Acest transfer este necesar din
cauza lipsei unor resurse materiale sau a unor resurse umane cu nivel adecvat de experienţă în îngrijirea definitivă a pacienţilor respectivi;
5. spital de urgenţă cu nivel de competenţă III - spitalul de nivel judeţean, municipal sau orăşenesc care poate asigura primirea, investigarea şi
tratamentul definitiv unor categorii limitate de cazuri critice de urgenţă. În cazul acestor spitale este necesar transferul majorităţii categoriilor de
cazuri critice la spitale regionale de urgenţă cu nivel de competenţă I sau II, de regulă după acordarea asistenţei de urgenţă, cu sau fără
investigarea şi stabilirea unui diagnostic în regim de urgenţă. Acest transfer este necesar din cauza lipsei unor resurse materiale sau a unor
resurse umane cu nivel adecvat de experienţă în îngrijirea definitivă a pacienţilor respectivi;
6. spital de urgenţă cu nivel de competenţă IV - spitalul de nivel municipal sau orăşenesc care poate asigura asistenţă de urgenţă, stabilizând
cazurile critice în vederea transferului. În cazul acestor spitale este obligatoriu transferul cazurilor critice la un spital cu nivel de competenţă
superior, de regulă regional sau cel puţin cu nivel de competenţă II;
7. specialitate de bază - specialitatea fără existenţa căreia o anumită unitate sanitară nu poate fi clasificată la un anumit nivel de competenţă. O
astfel de specialitate trebuie să fie reprezentată în unitatea sanitară respectivă 24 de ore din 24, 7 zile din 7, pe tot parcursul anului, asigurând
asistenţa de urgenţă în domeniul respectiv, în cel mai scurt timp posibil, având la dispoziţie toate resursele umane şi materiale necesare
tratamentului unui pacient în conformitate cu nivelul de competenţă al instituţiei în care funcţionează. Prin aceasta se asigură tratamentul
definitiv sau cel puţin investigaţiile şi tratamentul de urgenţă până la transferul pacientului la o altă unitate sanitară de nivel de competenţă
superior.
8. specialitate de sprijin - specialitatea fără existenţa căreia o anumită unitate sanitară nu poate fi clasificată la un anumit nivel de competenţă,
astfel de specialitate trebuie să fie reprezentată în unitatea sanitară respectivă cel puţin printr-un sistem de gardă la domiciliu 24 de ore din 24, 7
zile din 7, asigurând asistenţa de urgenţă în domeniul respectiv în cel mai scurt timp posibil, nedepăşind 30 de minute de la chemare, având la
dispoziţie toate resursele umane şi materiale necesare tratamentului unui pacient în conformitate cu nivelul instituţiei în care funcţionează,
asigurând astfel tratamentul definitiv sau cel puţin investigaţiile şi tratamentul de urgenţă până la transferul pacientului la o altă unitate sanitară
cu nivel de competenţă superior;
9. specialitate consultativă - specialitatea care nu trebuie în mod obligatoriu să fie reprezentată în structura de gardă a unităţii respective în
vederea clasificării la un anumit nivel de competenţă, dar care trebuie să fie abordabil, la nevoie, de către specialităţile aflate de gardă.
Reprezentanţii specialităţilor consultative vor asigura consultaţiile în timpul programului normal de lucru sau, dacă situaţia impune, vor asigura
consultanţă telefonic, prin sistem telemedical, sau consultaţii fizice, după caz;
10. centru regional - centrul universitar de învăţământ medical unde funcţionează un spital de urgenţă regional cu nivel de competenţă I A şi/sau
unităţi sanitare regionale de urgenţă cu nivel de competenţă I B;
11. spital local - în înţelesul prezentului ordin, această noţiune cuprinde spitalul municipal şi orăşenesc.
Articolul 2Din punctul de vedere al acordării asistenţei medicale de urgenţă şi al îngrijirii pacientului aflat în stare critică, unităţile sanitare
publice cu paturi care asigură asistenţă medicală de urgenţă populaţiei sunt clasificate după cum urmează:
1. spital regional de urgenţă cu nivel de competenţă I A;
2. spital regional de urgenţă cu nivel de competenţă I B;
3. spital de urgenţă cu nivel de competenţă II A;
4. spital de specialitate de urgenţă cu nivel de competenţă II B;
5. spital de urgenţă cu nivel de competenţă III;
6. spital de urgenţă cu nivel de competenţă IV.
Articolul 3Criteriile care stau la baza clasificării unităţilor sanitare menţionate la art. 2 sunt următoarele:1. resursele umane disponibile în general
la nivelul spitalului;2. resursele umane disponibile în permanenţă în spital;3. resursele umane disponibile în permanenţă prin chemare de la
domiciliu în cel mult 30 de minute;4. resursele tehnologice şi materiale aflate în dotarea spitalului;5. accesibilitatea la resursele tehnologice şi
materiale aflate în dotarea spitalului 24 de ore din 24, 7 zile din 7;6. structura organizatorică a unităţii sanitare respective şi prezenţa sau absenţa
unor secţii de specialitate ori a unor domenii de specialitate accesibile permanent sau, după caz, la un interval scurt de la chemare;7. capacitatea
de primire şi îngrijire a diferitelor categorii de cazuri critice:(i) traumă;(îi) arşi;(iii) cardiologie, chirurgie cardiovasculară şi chirurgie vasculară
periferică;(iv) neurologie/neurochirurgie;(v) ginecologie-obstetrică;(vi) neonatologie;(vii) toxicologie;(viii) alte cazuri care necesită terapie
intensivă complexă şi intervenţie de urgenţă.
Articolul 4Specialităţile necesare într-o anumită categorie de spitale sunt împărţite în următoarele 3 grupe, care diferă de la o categorie de spital
la alta:1. specialităţi de bază;2. specialităţi de sprijin;3. specialităţi consultative.
Articolul 5În vederea asigurării integrale a asistenţei medicale de urgenţă şi pentru a obţine clasificarea respectivă, spitalele regionale de urgenţă
cu nivel de competenţă I A vor colabora şi cu alte unităţi sanitare cu nivel de competenţă I B aflate în aceeaşi localitate.
Articolul 6Conducerile unităţilor sanitare cu nivel de competenţă I B au obligaţia să asigure toate cerinţele necesare rezolvării cazurilor de
urgenţă aflate în unităţile de primiri urgenţe, în program continuu, fără condiţionare financiară sau de altă natură, inclusiv internarea după
specificul acestora.
Articolul 7Unităţile sanitare locale, judeţene şi regionale de urgenţă vor asigura pacienţilor aflaţi în stare critică, fie în urma unui traumatism, fie
în urma unei îmbolnăviri acute, o egalitate de şanse din punctul de vedere al investigării, stabilirii diagnosticului şi efectuării tratamentului
definitiv, aplicând protocoale şi conduite bazate pe dovezi ştiinţifice acceptate la nivel naţional sau internaţional. În vederea realizării acestui
deziderat, vor fi aplicate următoarele măsuri:1. orice pacient cu infarct miocardic acut are dreptul la un tratament definitiv în conformitate cu
protocoalele şi liniile directoare aplicate pe plan internaţional. Spitalele care nu pot asigura tratamentul definitiv prin tromboliză sau
cateterism/angioplastie de urgenţă au obligaţia de a organiza transferul acestor pacienţi în cel mai scurt timp posibil la un spital cu un nivel de
competenţă superior, care deţine capacitatea aplicării tratamentului definitiv. Astfel de pacienţi nu pot fi consideraţi netransportabili, avându-se
în vedere consecinţele grave ce pot apărea în lipsa tratamentului definitiv;2. spitalele de nivel de competenţă IA, IIA, precum şi cele de nivel de
competenţă IB şi IIB cu profil de cardiologie au obligaţia de a asigura în permanenţă medicaţia trombolitică la nivelul unităţii de primire a
urgenţelor/compartimentului de primire a urgenţelor, precum şi la nivelul secţiilor de cardiologie din unităţile sanitare respective. În acest sens,
două sau mai multe unităţi sanitare care funcţionează în aceeaşi clădire se pot asocia în vederea acordării asistenţei medicale de urgenţă
pacientului aflat în stare critică. În sensul prezentului ordin, acestea îşi pot completa reciproc competenţa, accesibilitatea la diferite specialităţi şi
investigaţii, disponibilităţile de resurse şi posibilităţile în vederea clasificării într-un nivel de competenţă superior, pe baza unui protocol de
colaborare;3. spitalele judeţene clasificate ca spitale de urgenţă de nivel de competenţă III au obligaţia să asigure medicaţia trombolitică la
nivelul compartimentului de primire a urgenţelor, precum şi la nivelul secţiei de medicină internă, în lipsa unei secţii de cardiologie;4. spitalele
prevăzute la art. 14 pct. 2 şi 3 au obligaţia să asigure în permanenţă mijloacele de diagnostic necesare identificării precoce a infarctului
miocardic acut la nivelul structurilor de primire a urgenţelor, cel puţin EKG 12 derivaţii, teste enzimatice, troponina;5. unităţile sanitare de nivel
de competenţă IA şi IB care deţin angiografe şi personal instruit în cateterism/angioplastie au obligaţia să asigure gardă permanentă la spital sau
cel puţin la domiciliu, în lipsa unui număr suficient de medici formaţi în domeniu, astfel încât să asigure intervenţia de urgenţă la cazurile de
infarct miocardic, cu indicaţii în acest sens. Conducerile acestor unităţi sanitare, în cazul în care nu deţin numărul adecvat de medici necesari
unei linii de gardă continuă în spital, au obligaţia să soluţioneze problema în cel mai scurt timp posibil prin angajarea de medici care au
pregătirea necesară în domeniul respectiv sau prin instruirea intensivă a unui număr adecvat de medici din rândul personalului medical angajat în
secţie;6. secţiile clinice de chirurgie cardiovasculară vor asigura în permanenţă garda în vederea intervenţiei de urgenţă, dacă se impune;7. în
cazul în care există contraindicaţii ale trombolizei, pacientul va fi transferat în cel mai scurt timp posibil la un spital cu posibilităţi de cardiologie
intervenţională;8. în aplicarea tratamentului trombolitic nu se va depăşi intervalul de timp de 30 de minute de la sosirea pacientului la spital,
indiferent de secţia/compartimentul în care se află pacientul la momentul respectiv;9. în cazul aplicării măsurilor terapeutice intervenţionale,
timpul de la prezentarea pacientului şi până la începerea intervenţiei nu va depăşi 75 de minute sau în conformitate cu ghidurile şi protocoalele
din domeniu, dacă acestea se modifică;10. la nivelul fiecărui spital, medicii cardiologi şi cei de urgenţă vor stabili conduitele şi modalităţile prin
care se vor aplica prevederile prezentului ordin, intervalele putând fi modificate doar în cazul în care conduitele recomandate pe plan
internaţional se modifică;11. pacienţii care au suferit un accident vascular cerebral sau cu suspiciunea de a fi suferit un accident vascular cerebral
vor fi evaluaţi inclusiv prin explorare computer tomografică, chiar dacă pentru efectuarea acestei investigaţii este necesar transferul acestora la
alte centre sau spitale, mai ales în cazul în care nu există un diagnostic cert al afecţiunii, sau dacă se consideră că pacientul poate beneficia de
intervenţie neurochirurgicală. Astfel de cazuri se transferă cu acordul spitalului sau al secţiei clinice regionale ori judeţene de nivel de
competenţă II în urma prezentării telefonic a cazului şi a unui eventual consult telemedical de către un neurolog sau neurochirurg din centrul
regional;12. îngrijirea pacienţilor traumatizaţi aflaţi în stare critică sau a celor politraumatizaţi trebuie să fie asigurată de spitalele clinice
regionale de nivel de competenţă IA într-un mod integrat, într-un spital care deţine specialităţile, facilităţile şi posibilităţile de investigaţii şi
tratament într-un singur loc, fără a fi necesară mutarea pacientului la alte secţii clinice sau spitale pentru consult, stabilizare, investigaţii ori
tratament;13. un spital care deţine specialităţile, resursele umane, materiale, precum şi experienţa necesare pentru a deveni un spital clinic
regional de nivel de competenţă IA nu poate fi clasificat ca atare dacă funcţionează într-un sistem pavilionar, fiind necesar transferul pacienţilor
aflaţi în stare critică între componentele spitalului în vederea obţinerii unor consulturi, investigaţii sau în vederea aplicării tratamentului definitiv
de urgenţă şi ducând la întârzieri ce pun viaţa pacientului aflat în stare critică în pericol;14. spitalele pavilionare de urgenţă vor asigura primirea
pacienţilor traumatizaţi aflaţi în stare critică, investigarea şi tratamentul definitiv al acestora într-un punct unic, acolo unde funcţionează o unitate
de primire a urgenţelor. Unitatea de primire a urgenţelor va fi localizată în cadrul spitalului astfel încât să asigure accesul cel mai rapid la
computer tomograf şi la o sală de operaţii dotată în conformitate cu necesarul specialităţilor chirurgicale, inclusiv neurochirurgia;15. spitalele
clinice (universitare) cu caracter regional, care funcţionează actualmente în sistem pavilionar, respectiv Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj
şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă "Sfântul Spiridon" Iaşi împreună cu restul spitalelor şi al secţiilor clinice cu caracter de urgenţă din
municipiile Cluj şi Iaşi, precum şi spitalele cu structuri similare din alte centre universitare au obligaţia să asigure în cel mult 60 de zile de la
intrarea în vigoare a prezentului ordin, până la finalizarea unor noi construcţii adecvate, un mod de abordare integrat a pacientului aflat în stare
critică, în mod special a celui traumatizat sau politraumatizat, evitând transferul acestuia între diferite componente pavilionare aflate la distanţă,
în vederea asigurării asistenţei de urgenţă, a investigaţiilor şi a tratamentului definitiv de urgenţă. Astfel de spitale vor asigura cel puţin o sală de
operaţii comună pentru intervenţie de urgenţă în echipă, iar medicii aflaţi de gardă în diferite pavilioane vor asigura, la chemare, consultul la
unitatea de primire a urgenţelor şi, după caz, intervenţia în echipă, fără întârziere, în sala de operaţii comună;16. în cazul pacienţilor traumatizaţi
aflaţi în stare critică sau al celor politraumatizaţi, spitalele care funcţionează în sistem pavilionar vor organiza gărzile în secţiile pavilionare
implicate în tratamentul acestora astfel încât medicul şef de gardă sau un medic specialist din cadrul echipei de gardă să poată părăsi secţia în
vederea consultării sau efectuării unor intervenţii de urgenţă în punctul unic stabilit pentru primirea, investigarea şi tratamentul de urgenţă. Acest
lucru se va realiza prin dublarea medicului de gardă cu un medic rezident sau prin crearea unei linii separate de gardă la spitalul sau pavilionul
unde este stabilit punctul de primire şi investigare şi unde se află sala de operaţii comună;17. în cadrul unităţilor de primire a urgenţelor (UPU) şi
al compartimentelor de primire a urgenţelor (CPU), pacienţii aduşi în stare critică vor fi asistaţi în cel mult un minut de la sosirea acestora de
către un medic de gardă din cadrul UPU sau CPU. Medicul şef de gardă are obligaţia să coordoneze evaluarea, stabilizarea, investigarea şi
colaborarea dintre diferite specialităţi până la stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice definitive. Conducerea unităţii sanitare are
obligaţia de a asigura numărul adecvat de personal de specialitate care să permită aplicarea acestei prevederi;18. medicii de gardă din diferite
secţii au obligaţia să se prezinte la UPU/CPU în cel mult 10 minute de la chemarea acestora de către personalul UPU sau al CPU care, după caz,
poate să cheme medici specialişti înaintea sosirii pacientului, pe baza informaţiilor obţinute de la echipele din teren. Excepţia poate fi doar în
cazul în care medicul chemat este implicat în acordarea asistenţei de urgenţă unui pacient aflat în stare critică de pe secţie, situaţie în care
medicul din cadrul unităţii sau compartimentului de primire a urgenţelor îl va informa periodic de progresul cazului din unitatea sau
compartimentul respectiv în vederea luării unei decizii asupra necesităţii intervenţiei chirurgicale sau neurochirurgicale de urgenţă;19. personalul
medical din cadrul unităţilor sanitare regionale va planifica concediile de odihnă şi zilele libere astfel încât să rămână în permanenţă persoane
care pot asigura liniile de gardă pe spital sau garda la domiciliu, după caz.
Articolul 8 (1) Conducerile spitalelor de urgenţă de nivel de competenţă IA şi IIA vor asigura, din veniturile proprii ale unităţilor respective sau
din fonduri alocate din programe, în cel mult 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, un sistem de chemare operativ care să
permită chemarea medicilor de gardă din spital în timp util, spre exemplu printr-un sistem de paging intern sau printr-un sistem de adresare
publică la nivelul spitalului. Medicii din unităţile sanitare respective au obligaţia să implementeze soluţiile identificate de conducerea spitalului
în acest sens fără excepţie.
(2) Pentru toate solicitările de la domiciliu, în vederea asigurării asistenţei medicale de urgenţă, unitatea sanitară solicitantă are obligaţia de a
stabili modalităţile de decontare a cheltuielilor de deplasare sau posibilităţi de asigurare a deplasării.
Articolul 9Clasificarea unităţilor sanitare prevăzute în prezentul ordin dintr-un judeţ se va face, în baza prevederilor acestuia, de către autorităţile
de sănătate publică şi se propune spre aprobare ministerului sănătăţii publice. Autorităţile de sănătate publică au obligaţia să monitorizeze
periodic, cel puţin semestrial, inclusiv prin controale inopinate, respectarea prevederilor prezentului ordin în vederea includerii într-o anumită
categorie.
Articolul 10Desemnarea spitalelor clinice regionale de urgenţă se face prin ordin al ministrului sănătăţii publice, luându-se în considerare
criteriile de clasificare din prezentul ordin, precum şi alte date, dar fără a se limita la: numărul cazurilor critice din regiunea respectivă,
expunerea personalului la diferite tipuri de cazuri critice în vederea păstrării unui nivel adecvat de experienţă.
Articolul 11Clasificarea unei unităţi sanitare la un nivel de competenţă superior nivelului real al unităţii atrage aplicarea unor măsuri
administrative persoanei sau persoanelor responsabile pentru această clasificare, care poate ajunge până la desfacerea contractului de muncă. În
cazul în care viaţa unui pacient este pusă în pericol ca rezultat al clasificării eronate, persoana sau persoanele responsabile pentru această
clasificare răspund administrativ, civil şi/sau penal, după caz.
Articolul 12Schimbarea gradului de clasificare al unei unităţi sanitare de nivel de competenţă II, III sau IV se face pe baza unei cereri adresate
autorităţii de sănătate publică din judeţul în care funcţionează unitatea respectivă. Modificarea se face cu avizul autorităţii de sănătate publică din
judeţul respectiv şi cu aprobarea Ministerului Sănătăţii Publice.
Articolul 13Autorităţile de sănătate publică din judeţele în care funcţionează unităţi sanitare regionale au obligaţia de a efectua controale
periodice, cel puţin o dată la 3 luni, privind respectarea prevederilor prezentului ordin. Rezultatele fiecărui control vor fi în mod obligatoriu
raportate Ministerului Sănătăţii Publice, în maximum o lună după efectuarea acestuia. Concomitent, rezultatele acestui control, precum şi
măsurile propuse, inclusiv termenele de rezolvare, vor fi aduse la cunoştinţă unităţii respective.
Articolul 14Conducerile unităţilor sanitare regionale vor raporta orice modificare care afectează funcţionarea unităţii ca unitate regională, în mod
temporar sau permanent, autorităţii de sănătate publică din judeţul respectiv, care are obligaţia să raporteze situaţia Ministerului Sănătăţii
Publice, precum şi autorităţilor de sănătate publică din judeţele arondate unităţii regionale respective. În cazurile în care anumite aparate sau
echipamente nu funcţionează ori în cazurile în care lipsesc anumite materiale sau medicamente dintr-o unitate regională, care pot afecta
funcţionalitatea acesteia ca unitate regională pentru anumite categorii de cazuri, conducerea unităţii are obligaţia să informeze telefonic imediat
şi în scris în următoarele 24 de ore unităţile menţionate mai jos:1. autoritatea de sănătate publică şi spitalele din întreaga regiune;2. structurile de
salvare şi transport aerian care operează în regiune;3. serviciile de urgenţă prespitaliceşti din judeţul respectiv.Conducerea unităţii are obligaţia
să remedieze problemele în cel mai scurt timp posibil şi să informeze telefonic imediat ce problema a fost remediată, precum şi în scris în
următoarele 24 de ore structurile menţionate la pct. 1-3.Organizarea unui sistem optim de notificare în aceste cazuri se face sub coordonarea
autorităţii de sănătate publică din judeţul unde există unitatea regională, cu suportul autorităţilor de sănătate publică din judeţele arondate.
Articolul 15În următoarele centre universitare funcţionează unităţi sanitare regionale de urgenţă, acestea urmând a fi clasificate în conformitate
cu prevederile prezentului ordin:1. Centrul universitar Bucureşti, prin spitalele de urgenţă de adulţi şi de copii şi spitalele, institutele şi centrele
medicale cu nivel de competenţă IB;2. Centrul universitar Cluj-Napoca, prin Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca şi Institutul Inimii
"Prof. N. Stăncioiu" Cluj-Napoca, în colaborare cu restul structurilor sanitare din centrul respectiv;3. Centrul universitar Craiova, prin Spitalul
Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi Centrul de Cardiologie Craiova, în colaborare cu restul structurilor sanitare din centrul respectiv;4.
Centrul universitar Constanţa, prin Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, în colaborare cu restul structurilor sanitare din centrul
respectiv;5. Centrul universitar Iaşi, prin Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sfântul Spiridon şi Centrul de Cardiologie Iaşi, în colaborare cu
restul structurilor sanitare din centrul respectiv;6. Centrul universitar Târgu Mureş, prin Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş şi
Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş, în colaborare cu restul structurilor sanitare din centrul respectiv;7. Centrul
universitar Timişoara, prin Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara şi Institutul de Boli Cardiovasculare Timişoara, în colaborare cu restul
structurilor sanitare din centrul respectiv.
Articolul 16Desemnarea unor spitale şi unităţi sanitare din centrele universitare menţionate la art. 15 ca unităţi sanitare regionale de urgenţă are
caracter temporar, în vederea asigurării asistenţei medicale de urgenţă la un nivel cât mai apropiat de cerinţele prezentului ordin corespunzătoare
nivelului de competenţă, până la construirea unor spitale noi care să permită funcţionarea optimă a unităţilor sanitare regionale de urgenţă.
Articolul 17Autorităţile de sănătate publică din centrele universitare şi conducerile unităţilor sanitare menţionate la art. 15 au obligaţia să
raporteze către Ministerul Sănătăţii Publice, în cel mult 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, următoarele date:1. evaluarea
unităţilor respective în baza prevederilor anexelor nr. I, II, III şi IV;2. structura de personal specializat pe fiecare domeniu dintre cele menţionate
în anexele la prezentul ordin;3. structura liniilor de gardă pentru fiecare specialitate;4. nivelul de dotare cu aparatură de anestezie şi de terapie
intensivă la nivelul unităţii;5. problemele legate de dotarea cu materiale, instrumente şi medicamente în vederea funcţionării ca unitate regională,
însoţite de propunerile de soluţii şi fundamentarea necesarului de resurse financiare anuale destinate acestui scop;6. modul în care urmează să
rezolve problemele organizatorice în vederea respectării prevederilor prezentului ordin;7. nevoile de personal specializat şi mediu în vederea
respectării prevederilor prezentului ordin.
Articolul 18Direcţia generală organizare, resurse umane, dezvoltare profesională şi salarizare centralizează datele comunicate de autorităţile de
sănătate publică, publică şi actualizează permanent clasificarea unităţilor sanitare, conform prezentului ordin, pe pagina de internet a
Ministerului Sănătăţii Publice.
Articolul 19Criteriile de clasificare a spitalelor regionale de urgenţă, respectiv criteriile minime obligatorii pentru includerea în categoria
respectivă, sunt prevăzute în anexa nr. I la prezentul ordin.
Articolul 20Criteriile de clasificare a spitalelor judeţene şi locale de urgenţă, respectiv criteriile minime obligatorii pentru includerea în categoria
respectivă, sunt prevăzute în anexa nr. II la prezentul ordin.
Articolul 21Condiţiile obligatorii care trebuie să fie îndeplinite de unităţile sanitare regionale şi judeţene cu nivel de competenţă I şi II în vederea
asigurării asistenţei medicale de urgenţă pacienţilor traumatizaţi aflaţi în stare critică şi celor politraumatizaţi sunt prevăzute în anexele nr. III şi
IV la prezentul ordin.
Articolul 22Anexele nr. I-IV fac parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 23Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice, autorităţile de sănătate publică, conducerile spitalelor şi angajaţii
acestora vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Articolul 24Nerespectarea prevederilor prezentului ordin atrage aplicarea unor sancţiuni administrative ce pot duce până la desfacerea
contractului de muncă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii. În cazul în care din cauza neaplicării prevederilor
prezentului ordin viaţa unui pacient este pusă în pericol, persoana sau persoanele responsabile răspund administrativ, civil şi/sau penal, după caz.
Ministrul sănătăţii publice,Gheorghe Eugen NicolăescuBucureşti, 22 decembrie 2006.Nr. 1.764.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

Dobre, Răducu, Răzvan, Drept în asistenţa socială, Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2011

Muraru, Ioan, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Actami, Bucureşti,1997

Muraru, Ioan,Tănăsescu, Elena Simina, Drept constituţional şi instituţii politice, ediţia a XIII-a, CH Beck, Bucureşti,2008

Popa, Nicolae, Teoria generală a dreptului,Editura Şansa, Bucureşti,1995

Popa, Nicolae, Teoria generală a dreptului,ediţia a III-a, Editura CH Beck, Bucureşti,2008