Sunteți pe pagina 1din 12

PRINCIPIILE METODEI CONTABILITATII

Pentru a da o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a


rezultatelor detinute, trebuie respectate, cu buna credinta, regulile privind
evaluarea patrimoniului si celelalte norme si principii contabile.
Dupa cum se poate observa, metoda contabilitatii presupune, pe plan teoretic,
respectarea unor principii contabile, care sa faciliteze procesul de cunoastere a
obiectului ei de studiu ( patrimoniul agentilor economici), in expresie baneasca, in
vederea stabilirii cu exactitate a starii si structurii patrimoniului si a rezultatului
financiar obtinut.
In acest sens, sintetizand evolutia stiintei contabile, s-au impus in planul
practicii contabile urmatoarele principii:

1. Principiul autonomiei;
2. Principiul patrimoniului inchis ( principiul gestionar );
3. Principiul dublei reprezentari;
4. Principiul dublei inregistrari
5. Principiul documentar;
6. Principiul periodicizarii sau specializarii exercitiului ( principiul
independentei exercitiului );
7. Principiul inregistrarii complete, cronologice, sistematice si continue;
8. Principiul inregistrarii sintetice si analitice;
9. Principiul generalizarii si sintetizarii informatiilor;
10.Principiul sinceritatii sau imaginii fidele;
11.Principiul regularitatii;
12.Principiul prudentei;
13.Principiul permanentei metodelor si a evaluarii;
14.Principiul continuitatii activitatii;
15.Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere;
16.Principiul necompensarii;
17.Principiul stabilitatii si cuantificarii monetare;
18.Principiul costului istoric;
19.Principiul importantei relative ( pragului de semnificatie );
20.Principiul mentinerii capitalului;
21.Principiul reconstituirii structurii de finantare;
1.Principiul autonomiei este acel principiu al metodei contabilitatii
conform caruia agentul economic este o entitate patrimoniala disticta,
separata de actionarii sau asociatii care au contribuit la formarea capitalului
ei social.
Conform acestui principiu, agentul economic, in relatiile cu tertii,
persoane fizice sau juridice nu este reprezentat de actionari sau asociati, ci
de reprezentantii legali, numiti administratori, care asigura toate activitatile
de management.
Din acest punct de vedere, ecuatia echilibrului patrimonial poate fi
reflectata si sub forma:

B = D + (OP + Ot )

in care:
B - bunuri si valori economice ;
D - drepturi cu valoare economica;
OP - obligatii fata de proprietari ( asociati si actionari );
Ot - obligatii fata de terti.

2.Principiul patrimoniului inchis este acel principiu al metodei


contabilitatii conform caruia ansamblul operatiunilor economico-financiare sunt
Danalizate si reflectate in contabilitate de catre un singur titular de patrimoniu,
care gospodareste, administreaza si gestioneaza patrimoniul respectiv. Acest
principiu mai este cunoscut si sub numele de principiu gestionar, conform
caruia reprezentarea contabila este circumscrisa la nivelul unei entitati
patrimoniale, care poseda bunuri si valori economice si are drepturi si obligatii
in legatura cu bunurile si valorile pe care le detine.

3.Principiul dublei reprezentari – conform caruia, patrimoniul


agentilor economici este reflectat in contabilitate, sub dublu aspect:
 sub aspect material, al bunurilor si valorilor economice care
il compun , respectiv a destinatiei economice, structura
cunoscuta sub numele de activ patrimonial;
 sub aspectul surselor de finantare al bunurilor si valorilor din
activ, adica sub aspectul raporturilor de proprietate, reflectate
sub forma de drepturi si obligatii cu valoare economica,
structura cunoscuta sub numele de pasiv patrimonial.
Dubla reprezentare a patrimoniului constituie trasatura fundamentala a metodei
contabilitatii, fiind reflectata prin ecuatia de echilibru sau ecuatia dublei
reprezentari:

B=D+O
in care:

B - bunuri si valori economice;


D - drepturi cu valoare economica;
O - obligatii cu valoare economica.

sau

A= P

in care:
A - activ patrimonial;
P - pasiv patrimonial.

Intre cele doua structuri ale patrimoniului, respectiv activul si pasivul


patrimonial, exista o permanenta egalitate, deoarece in esenta, ambele structuri
exprima sau evidentiaza acelasi patrimoniu, numai ca abordarea se face din puncte
de vedere diferite.
In baza ecuatiei dublei reprezentari, echilibrul este permanent si datorita
faptului ca orice bun sau valoare economica este expresia unor drepturi si obligatii
cu valoare economica, si, in acelasi timp, orice drept sau obligatie cu valoare
juridica genereaza bunuri si valori economice.
Principiul dublei reprezentari sta la baza contabilitatii in partida dubla.

Dubla reprezentare:

 influenteaza in mod direct continutul si structura bilantului;


 sta la baza regulilor de functionare a conturilor;
 stabileste ecuatiile de echilibru pentru analiza activitatii economico –
financiare a agentului economic.
Potrivit acestui principiu operatiile economice care aduc modificari
patrimoniului sunt analizate numai din punct de vedere al unui singur titular, care
raspunde de acest patrimoniu.
Pentru intelegerea acestui principiu, ne vom referi, ca exemplu, la aprovizionarea
cu marfuri ( in cazul unui comerciant ) sau cu materii prime ( in cazul unei
intreprinderi industriale ) de la furnizor.
Aceasta operatie se reflecta atat in contabilitatea clientului ( cumparatorului ), cat
si in cea a furnizorului ( vanzatorului ), sub doua aspecte dupa cum urmeaza:

Cumparator Furnizor

Patrimoniu inchis Patrimoniu inchis

+ Creste stocul de marfuri Scade stocul de marfuri


(materii prime) (produse finite)
- Se naste obligatia de plata fata + Se naste dreptul de creanta
de furnizor fata de client

In exemplul de mai sus, marfurile sau materiile prime primite de la furnizor


dau nastere la doua fenomene distincte si de natura diferita: intreprinderea dispune
de stocuri de marfuri sau materii prime, dar, pana cand va intocmi formele de plata
si se va realiza transferul sumelor corespunzatoare, in contabilitatea intreprinderii
cumparatoare se va inregistra si obligatia acesteia fata de furnizor.Astfel ca in acest
patrimoniu vom avea:

la activ la pasiv
+ stocuri de marfuri + obligatii fata de furnizor

Sau daca intreprinderea contracteaza un credit bancar la activ va avea o suma


de bani, iar la pasiv obligatia fata de banca.
In momentul in care se va face plata marfurilor primite de la furnizor in cadrul
mijloacelor ( activului ) va avea loc diminuarea disponibilitatilor banesti ale
intreprinderii, cu valoarea cu care au crescut stocurile de marfuri, iar in cadrul
surselor ( pasivului ) se vor stinge obligatiile intreprinderii fata de furnizor cu
valoarea marfurilor platite.
Daca analizam patrimoniul in mod static, in fiecare moment el ne apare in
aceasta dubla ipostaza; ca existente economico-materiale sub forma de materii
prime, marfuri, disponibilitati banesti, pe de o parte si ca surse de provenienta, care
pot fi capital propriu sau proprietatea firmei titulare a patrimoniului respectiv, sau
surse imprumutate, sau obligatii fata de furnizori, pe de alta parte.

Aceasta dubla reprezentare se refera la aceeasi realitate economica, privita insa


din doua puncte de vedere si isi gaseste concretizarea in egaliatatea permanenta ce
trebuie sa existe intre cele doua parti.

MIJLOACE ( ACTIV ) = SURSE ( PASIV )

Aceasta egalitate reprezinta expresia generalizata teoretica si practica a dublei


reprezentari – ca principiu fundamental si confera un atribut esential contabilitatii:
exactitatea datelor inregistrate si prelucrate.
Daca obiectul dublei reprezentari il formeaza insa activitatea economica interna
a intreprinderii si transformarile care au loc si care se concretizeaza in cheltuieli si
venituri, atunci relatia de egalitate se stabileste intre eforturile si rezultatele
obtinute de intreprindere , adica:

CHELTUIELI + REZULTATE = VENITURI

Totodata, aceasta egalitate constituie cheia autocontrolului si autoreglarii pe


care le permite contabilitatea pentru propria sa activitate.
In masura in care prin prelucrarea si generalizarea informatiilor inregistrate in
contabilitate nu se verifica egalitatea patrimoniala enuntata mai sus, inseamna ca in
procesul contabil de inregistrare si reflectare in contabilitate s-au incalcat
principiile metodei si se impun cautate si eliminate sursele erorilor sau neregulilor.

4. Principiul dublei inregistrari este determinat si se bazeaza pe


principiul dublei reprezentari.
Daca am inlocui abordarea globala a patrimoniului, sub forma celor doua
structuri, de activ si de pasiv, conform principiului dublei reprezentari, cu o
abordare individuala a patrimoniului, respectiv, daca ne referim la existenta,
starea si miscarea individuala a fiecarui element paytrimonial in parte, atunci
principiul dublei reprezentari ( ACTIV = PASIV ) se concretizeaza in principiul
dublei inregistrari, formalizat prn egalitatea:
DEBIT ( D ) = CREDIT ( C )
Debitul si creditul reprezinta cele doua structuri fundamentale ale contului,
procedeu sau instrument specific al metodei contabilitatii, asa cum activul si
pasivul constituie cele doua structuri fundamentale ale bilantului contabil.
Dupa cum se cunoaste din definitiile date, diferenta esentiala dintre bilant si
cont, ca procedee specifice metodei contabilitatii, este aceea ca bilantul reprezinta
patrimoniul in ansamblul sau, adica in totalitatea elementelor patrimoniale
componente, iar cu ajutorul contului se reflecta acelasi patrimoniu, numai ca
abordarea este individuala, adica se reflecta fiecare element patrimonial in
parte.
Din acest punct de vedere, principiul dublei inregistrari poate fi considerat o
continuare a principiului dublei reprezentari, numai ca se schimba procedeele
contabile specifice utilizate, dubla reprezentare foloseste ca procedeu specific de
reflectare a patrimoniului bilantul contabil, iar dubla inregistrare foloseste ca
procedeu specific de reflectare a patrimoniului contul contabil.
Metoda contabilitatii utilizeaza principiul dublei inregistrari datorita faptului
ca bunurile economice si sursele de finantare ale acestora sunt intr-o continua
miscare si transformare, datorita operatiilor economico – financiare la care
participa patrimoniul.
Astfel, modoficarile intervenite in masa patrimoniului, in sensul cresterii sau
scaderii acestuia, determina un raport de echivalenta, intre bunurile si valorile
economice, pe de o parte, si sursele de finantare, respectiv drepturile si obligatiile
cu valoare economica, pe de alta parte.
Conform principiului dublei inregistrari, contabilitatea inregistreaza fiecare
operatie economico-financiara, simultan sau concomitent, in cel putin doua
conturi, din care, la unul din conturi, in partea de debit, iar la celalalt, in partea de
credit.

5. Principiul documentar este acel principiu al metodei contabilitatii


care presupune ca toate operatiile economice si financiare in legatura cu
patrimoniul, miscarile si modificarile masei patrimoniale sa fie consemnate in
documente contabile ( procedeul documentar ).
Trebuie, totodata, precizat faptul ca nu se admite inregistrarea in contabilitate a
operatiilor economico- financiare, daca acestea nu au la baza documente contabile
justificative.
Documentele contabile au un continut diferit, in functie de natura elementelor
patrimoniale pe care le reflecta, de continutul economic al operatiilor pe care le
consemneaza.
Documentele justificative trebuie sa cuprinda toate elementele prevazute in
situatia formularelor aprobate de legiuitor, respectiv:
 - denumirea documentului;
 - denumirea si sediul agentului economic;
 - numarul documentului si data intocmirii acestuia;
 - continutul operatiei economico- financiare;
 datele cantitative si valorice aferente operatiei onomico-financiare efectuate;
 - datele de identificare, precum si semnaturile persoanelor care raspund de
efectuarea operatiei economico-financiare, ale persoanelor cu atributii de
control financiar preventiv si ale persoanelor abilitate legal sa aprobe
operatiile respective;
 - alte elemente care sa asigure consemnarea completa a operatiilor in
documentele justificative si contabile.
Inscrisurile care stau la baza inregistrarilor in contabilitate pot dobandi
calitatea de document justificativ numai in cazurile in care furnizeaza toate
informatiile prevazute in normele legale in vigoare.
Inscrisurile provenite din relatiile comerciale cu persoanele fizice pot fi
inregistrate in contabilitate numai daca se face dovada intrarii in gestiune a
bunurilor si valorilor respective, si numai daca la baza operatiilor stau
contracte sau conventii incheiate cu respectarea normelor legale in vigoare.

6. Principiul periodicizarii sau specializarii exercitiilor


economico- financiare ( principiul independentei exercitiului ) este acel
principiu al metodei contabilitatii care cere ca datele si informatiile contabile
sa fie precis delimitate in timp ( luna, trimestru, semestru, an calendaristic ).
De regula, exercitiul economico-financiar incepe la data de 01 ianuarie
si se incheie la data de 31 decembrie, cu exceptia primului an de functionare
a agentului economic, cand inceperea exercitiului economico-financiar
coincide cu data infiintarii, respectiv al inregistrarii la Registrul Comertului.
Conform acestui principiu, fiecare exercitiu economico-financiar este
independent, separat de exercitiile trecute sau viitoare, evidentiind toate
cheltuielile si veniturile la momentul angajarii si dobandirii lor, si nu la
momentul platii sau incasarii efective.
Acest principiu mai este cunoscut si sum numele de principiul
independentei exercitiului, care presupune delimitarea in timp a veniturilor
si a cheltuielilor aferente unitatii patrimoniale, pe masura angajarii acestora
si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera.

7. Principiul inregistrarii complete, cronologice, sistematice si continue


este acel principiu al metodei contabilitatii care cere, ca in circuitul si fluxul
contabil, privind patrimoniul aferent unei perioade de timp , sa se cuprinda, in mod
necesar, toate operatiile si informatiile contabile, care au avut loc in acel interval de
timp, in ordinea lor cronologica, adica a succesiunilor in timp.
De asemenea, cunoasterea contabila presupune gruparea, ordonarea si
sistematizarea operatiilor economico-financiare, in raport cu elementele structurii
patrimoniului.
Inregistrarea cronologica a operatiilor economico-financiare, permite
insumarea valorica a tuturor modificarilor intervenite in masa patrimoniului si a
rezultatelor financiare, determinand rulajul tuturor operatiilor economico-
financiare care au avut loc in cursul unei perioade de gestiune sau exercitu
financiar.Documentul contabil in care se face consemnarea cronologica a
operatiilor economico-financiare, care au avut loc in cursul unei perioade de
gestiune, este registrul jurnal. Desigur, pentru inregistrari cronologice se folosesc
si alte ducumente contabile, cum ar fi, de exemplu, notele de contabilitate.
Inregistrarea sistematica permite ordonarea si gruparea operatiilor
economice, dupa continutul lor economic, asigurand evidenta individuala a fiecarui
element de patrimoniu, sub urmatoarele aspecte:
 - existenta initiala ( la inceputul perioadei de gestiune );
 - intrari ( cresteri, majorari );
 - iesiri ( scaderi, micsorari );
 - existenta finala ( la sfarsitul perioadei de gestiune ).
Alimentarea cu informatii pentru asigurarea inregistrarii sistematice se face cu
ajutorul documentelor de inregistrare cronologica, adica din Registrul jurnal sau
Notele de contabilitate ( Note contabile ).
Documentele pentru inregistrarea sistematica sunt fisele de cont sau Registrul
Cartea -Mare, document contabil obligatoriu, in care se inscriu, lunar, direct sau
prin regrupare pe conturi corespondente, inregistrarile efectuate in registrul-
jurnal, stabilindu-se situatia fiecarui cont, respectiv, soldul initial ( existentele
Si + rulajele
initiale ), rulajele debitoare, I – E = Screditoare
f si soldul final ( existenta finala ).
Aspectul continuitatii cere ca planul metodei contabile, pentru fiecare element
patrimonial in parte si pe total patrimoniu, sa se respecte urmatoarea ecuatie:

in care:
Si - sold initial sau existenta initiala (la inceputul perioadei de existenta );
I - intrarile in timpul perioadei de gestiune;
E - iesirile in timpul perioadei de gestiune;
Sf – sold final sau existenta finala ( la sfarsitul perioadei de gestiune ).
If = S + r

in care:
If - imaginea fidela a patrimoniului;
S – sinceritatea si buna credinta in reflectarea imaginii fidele a
patrimoniului;
r - regularitatea, respectiv respectarea standardelor, regulilor si
procedurilor legale, in prezentarea imaginii fidele a patrimoniului.

8.Principiul inregistrarii sintetice si analitice este acel principiu al


metodei contabilitatii care stipuleaza ca reflectarea in contabilitatea operatiilor
economico-financiare se face atat sintetic ( contabilitatea sintetica ), adica pe
grupe sau categorii generalizate de elemente patrimoniale, cat si analitic
( contabilitatea analitica ), adica pe elemente individuale ( analitice ), in cadrul
categoriilor, grupelor sau subgrupelor de elemente patrimoniu.Acest principiu cere
ca operatiile economice si financiare sa fie reflectate simultan sau concomitent,
atat in contabilitatea sintetica, cat si in cea analitica.
Practica contabila a dovedit insa ca nu este nevoie ca fiecare operatie sa fie
reflectata atat pe plan sintetic, cat si analitic, acest procedeu impunandu-se ori de
cate ori considera agentul economic, in functie de complexitatea activitatii pe care
o desfasoara.
Contabilitatea sintetica vizeaza gruparea, ordonarea si sistematizarea
operatiilor economico-financiare, in vederea cunoasterii trasaturilor comune,
generale, ale elementelor patrimoniale.
Contabilitatea analitica are in vedere cunoasterea trasaturilor specifice,
individuale ale elementelor patrimoniale.
Folosind principiul inregistrarii sintetice si analitice, metoda contabilitatii asigura o
buna cunoastere a obiectului contabilitatii, pornind de la parte, respectiv
elementele patrimoniale individuale ( contabilitatea analitica ), la intreg, respectiv
la categorii si subgrupe de elemente patrimoniale sintetizate ( contabilitatea
sintetica ).

9.Principiul generalizarii si sintetizarii informatiilor este acel principiu al


metodei contabilitatii conform caruia informatiile obtinute din inregistrarea si
prelucrarea datelor in contabilitate privind operatiile economico-financiare care au
avut loc, la nivelul unitatii patrimoniale, sunt generalizate, sintetizate si raportate
cu ajutorul bilantului si celorlalte documente de sinteza contabila, pentru stabilirea
unui rezultat, ca urmare a participarii patrimoniului la circuitul economic.
Dupa cum este cunoscut, bilantul contabil, ca procedeu specific al metodei
contabilitatii, este un document de sinteza contabila, care prezinta situatia
patrimoniala a agentului economic, la o anumita data, precum si rezultatele
exercitiului economico-financiar ( contul de profit si pierdere ).
10.Principiul sinceritatii sau imaginii fidele este acel principiu conform
caruia contabilitatea trebuie sa respecte standardele si reglementarile legale in
vigoare, in mod sincer si cu buna credinta, adica sa prezinte o imagine fidela,
clara si completa a patrimoniului, a situuatiei financiare si a rezultatelor obtinute.
Prezentarea imaginii fidele a patrimoniului reprezinta obiectivul fundamental al
sistemului informational contabil.
11.Principiul regularitatii constituie acel principiu al metodei contabilitatii,
conform caruia datele si informatiile privind situatia patrimoniului, situatia
financiara, respectiv rezultatul economico-financiar obtinut, respecta regulile si
procedurile legale de colectare a informatiilor, inregistrarea, generalizarea,
sistematizarea, reflectarea si raportarea lor, in concordanta cu standardele, regulile
si procedurile legale.
In contabilitatea continentala, imaginea fidela a patrimoniului este reflectata cu
ajutorul principiului sinceritatii si a regularitatii, in baza urmatoarei relatii:

12.Principiul prudentei este acel principiu al metodei contabilitatii potrivit


caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv
subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile,
riscurile si pierderile posibile, generate de desfasurarea activitatii exercitiului
curent sau anterior.
Conform acestui principiu, la inchiderea exercitiului economico-financiar se
contabilizeaza datoriile si pierderile posibile ( probabile ) si nu se contabilizeaza
activele si profitul probabil.

13.Principiul permanentei metodelor si al evaluarii este acel principiu al


metodei contabilitatii care obliga agentul economic la continuitatea aplicarii
regulilor si normelor privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea
elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurand comparabilitatea in timp a
informatiilor contabile.
14.Principiul continuitatii activitatii este acel principiu al metodei
contabilitatii, potrivit caruia se presupune ca unitatea patrimoniala isi continua in
mod normal functionarea, intr-un viitor previzibil, fara a intra in starea de lichidare
( faliment ) sau de reducere sensibila a activitatii.

15. Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere- conform caruia,


bilantul de deschidere al unui nou exercitiu financiar ( la 01 ianuarie anul curent ),
trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent ( la 31
decembrie, anul care a trecut ).

16.Principiul necompensarii este acel principiu al metodei contabilitatii


potrivit caruia elementele patrimoniale de activ si de pasiv trebuie sa fie evaluate si
inregistrate in contabilitate, separat, nefiind admisa compensarea intre posturile de
activ, si cele de pasiv ale bilantului si nici compensarea intre veniturile si
cheltuielile din contul de rezultate.

17.Principiul stabilitatii si cuantificarii monetare este acel principiu al


metodei contabilitatii, care presupune, ca unitatea monetara nationala, ca unitatea
de masura a bunurilor si valorilor inregistrate in contabilitate, ar trebui sa fie
stabila.
Intr-o economie de piata, stabilitatea monetara este aproape imposibila, si tocmai
de aceea, moneda nationala trebuie cuantificata la nivelul cursului valutar, care
reflecta raportul dintre moneda nationala si monedele straine luate ca referinta
( valuta ).
De altfel, in Legea contabilitatii se precizeaza faptul, ca evidenta contabila se tine
in limba romana si in moneda nationala, iar contabilitatea operatiilor efectuate in
valuta, se tine, atat in moneda nationala, cat si in valuta.

18.Principiul costului istoric constituie acel principiu al metodei


contabilitatii, conform caruia, orice bun sau valoare economica inscrisa in
contabilitate se bazeazape costul de origine sau de intrare ( valoarea contabila de
intrare sau valoarea de contabilitate ), consemnat in documente justificative, la data
intrarii lui in patrimoniul agentului economic.

Costurile istorice ale bunurilor si valorilor economice ( valoarea contabila de


intrare ), sunt rectificate si regularizate anual, cu ocazia lucrarilor de inchidere a
exercitiului economico-financiar, prin intermediul activelor si pasivelor
rectificative si de regularizare ( amortizari, provizioane, diferentele de conversie
etc. )

19.Principiul importantei relative ( pragului de semnificatie )este acel


principiu al metodei contabilitatii, conform caruia, datele si informatiile contabile
inscrise in documente, trebuie sa cuprinda toate operatiile economico-financiare,
realizand o descriere sincera, clara, precisa si completa a operatiilor economico-
financiare carea u avut loc, sau care vor influenta evolutiile viitoare.
Importanta relativa a informatiei contabile sau pragul de semnificatie, fiind o
marime relativa, depinde de aprecierea pe care o face beneficiarul informatiei,
criteriul principal fiind utilitatea.

20.Principiul mentinerii capitalului este acel principiu al metodei


contabilitatii, care porneste de la premisa, ca orice baza de evaluare folosita de
unitatea patrimoniala, trebuie sa permita mentinerea capacitatii de finantare a
capitalului.
Conform acestui principiu, agentul economic trebuie sa urmareasca in permanenta,
dar indeosebi la sfarsitul exercitiului economico-financiar, reconstituirea capacitatii
de finantare a capitalului, in cazul in care acesta scade sub pragul valorii initiale.

21.Principiul reconstituirii structurii de finantare este acel principiu al


metodei contabilitatii, care are in vedere finantarea capacitatii de exploatare a
unitatii patrimoniale de catre proprietari ( actionari sau asociati ), pentru capitalul
propriu si de terti, pentru datorii.

S-ar putea să vă placă și