Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
C 2
C 2
Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
Dezvoltarea umana
Ce este psihologia dezvoltarii?
Cateva teoriil ale dezvoltarii psihice
Teorii ale dezvoltarii afective. Sigmund Freud, D.W Winnicot, John
Bowlby, despre dezvoltarea afectiva si implicatii practice in
educatia elevilor
Teorii cognitive ale dezvoltarii umane. Jean Piaget
Teorii ale dezvoltarii psihosociale. Erik Erikson, Albert Bandura,
Lawrence Kohlberg, despre dezvoltarea socio- morala si implicatii
practice in educatia elevilor
Parentingul si educatia
Dezvoltarea umana
Dezvoltarea umana reprezintă un ansamblu de transformări ascendente, ireversibile, de
acumulari cantitative si salturi calitative, de constituiri si prefaceri a unor strucuri
funcţionale care genereaza amplificarea posibilităţilor adaptative.
Ea se realizeaza pe trei dimensiuni care coreleaza si interactioneaza:
dezvoltarea biologica (transformări fizice, morfologice si biochimice desfasurate
la nivelul organismului),
dezvoltarea pshica (proces de constituire si restructurare continua a unor insusiri,
procese si insusiri psihice, structuri pssihocomportamentale) si
dezvoltarea sociala (proces de constituire, consolidare, perfecţionare a
conduitelor, atitudinilor, relaţiilor sociale adecvate normelor impuse de
colectivitate).
Dezvoltarea psihica este influientata in buna parte de dezvoltarea biologica si la rândul
ei, condiţionează pe cea sociala.
Dezvoltarea umană, „proces ce tinde spre armonizare şi echilibru” (Șchiopu, Verza,
1995, p. 32) reprezintă ansamblul de creşteri, modificări, transformări și restructurări realizate
la nivelul fiinţei umane (văzută unitar şi integrativ), cu efecte de amplificare a posibilităților
adaptative.
Omul fiind o fiinţă bio-psiho-socio-culturală ce îndeplineşte funcţia epistemică,
pragmatică şi axiologică, dezvoltarea sa vizează trei dimensiuni: dezvoltarea biologică,
dezvoltarea psihică și dezvoltarea socială.
Dezvoltarea biologică reuneşte transformările fizice, morfologice şi biochimice
desfășurate la nivelul organismului uman şi presupune două aspecte esenţiale: un aspect
cantitativ, creşterea (amplificări, diferenţieri și specializări) şi un aspect calitativ, maturizarea
(desăvârşirea structurală şi funcţională).
Dezvoltarea psihică semnifică procesul de constituire și restructurare continuă a
mecanismelor psihice, a structurilor psihocomportamentale (psihicul se află într-un „perpetuu
statu nascendi”, (Neveanu, 1978, p. 195).
Dezvoltarea socială reprezintă procesul de constituire, consolidare și perfecţionare a
comportamentului desfăşurat în acord cu exigenţele valorilor, normelor şi regulilor morale şi
civice.
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
Între cele trei dimensiuni există relaţii de interdependenţă: dezvoltarea psihică este
influențată, în bună parte, de dezvoltarea biologică și, la rândul ei, condiționează pe cea
socială (Zlate, 1993; Golu, 2001)
Dezvoltarea analizatorilor, a sistemului nervos central, a sistemului osteo-muscular
creează premisele dezvoltării senzoriale, intelectuale, emoționale, motrice. Destructurările
intervenite la nivelul creierului (leziuni, tumori, modificări ale chimismului cerebral), sau la
nivelul analizatorilor, afectează activitatea psihică. Destructurările biologice intervenite pe
parcursul vârstei a treia produc fragilizarea vieții psihice (Șchiopu, Verza, 1995). Influența
dezvoltării biologice asupra celei psihice nu este însă unic direcţionată și permanent, ea
reprezintă o premisă pentru dezvoltarea psihică.
Dezvoltarea socială este mijlocită, susținută și condiționată de cea psihică. Înțelegerea și
respectarea valorilor morale şi civice, exercitarea relaţiilor interpersonale în consens cu
morala socială necesită un anumit nivel al dezvoltării psihice.
Dezvoltarea umană (în special psihică și socială) dispune de o serie de caracteristici
evidențiate, printre alții, Zlate (1993) și Golu (2001):
caracter complex, manifestat prin multitudinea, diversitatea, profunzimea și
interdependența transformărilor (care sunt ascendente şi ireversibile);
caracter continuu și discontinuu – dezvoltarea, mai ales dezvoltarea psihică și
dezvoltarea socială, se desfășoară pe parcursul întregii vieți, din etapa
intrauterină și până la vârsta a treia; există, însă, nu numai momente de
transformări ,,ci și de acalmie, stagnare și, la un moment dat, regresie la nivelul
unor componente psihice sau biologice”, ( Golu, p. 126, 2001);
caracter stadial - modificările anatomofiziologice, transformările psihice,
achizițiile sociale sunt aproximativ aceleași la toate persoanele cuprinse în
limitele aceleași vârste; stadiile dezvoltării se succed într-o ordine riguroasă,
întotdeauna aceeași, se pregătesc și se consolidează unele pe altele, dispun de
momente de pregătire și momente de definitivare, prezintă o structură unitară,
în cadrul căreia este dominant unul sau altul dintre mecanismele psihice
(Piaget, 2005);
caracter individual - persoanele de aceeași vârstă se deosebesc, sub raportul
direcției, conținutului, ritmului şi profunzimii transformărilor şi
restructurărilor; acest caracter se explică prin faptul că fiecare copil beneficiază
de o ereditate individuală, trăieşte anumite experienţe (cognitive, afective,
acţionale), suportă anumite influențe, trece prin anumite situaţii de învăţare
(care pot fi, sau nu, iniţiate, conduse, controlate de adult);
caracter plurideterminat - personalitatea poartă amprenta unor influențe
multiple și variate, externe și interne, episodice sau constante, apropiate sau
îndepărtate, intenționate sau spontane, sistematice sau dezorganizate, directe
sau indirecte, superficiale sau profunde, influențe care produc efecte profunde
sau superficiale, esențiale sau accidentale, imediate sau întârziate (Golu, 2001,
p. 127);
caracter triplu factorial - dezvoltarea umană reprezintă rezultatul interacțiunii
eredităţii, mediului şi educaţiei; nu se poate spune cu precizie cât din structura
personalităţii se datorează eredităţii, cât mediului şi cât educaţiei. Specialiştii
în psihologia dezvoltării afirmă că acţiunea eredităţii asupra dezvoltării este
mijlocită, valorificată și compensată de către mediul sociocultural şi educaţie
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
sau poate fi nevalorificată și chiar compromisă de către un mediu sociocultural
cu anumite caracteristici defavorizante.
Sigmund Freud
Elementul central al costructiei psihicului uman, in viziunea lui Freud cuprinde cinci
stadii de dezvoltare.
Stadiul oral – 0-1 an – principala placer a bebelusului este suptul (suptul
alimentar si emotional). Bebelusul, la aceasta varsta, nu face diferenta intre
corpul sau si corpul mamei sale.
Gradul de satisfacere sau nesatisfacere al acestui stadiu, marcheaza fixatia la acest
stadiu. Un adult fixat la nivelul acestui stadiu de dezvoltare, in conceptia lui Freud, va
manifesta o activitate orala abundenta, marcata prin mancat mult, baut mult, fumat, vorbit
mult,
Stadiul anal 1-3 ani – la aceasta varsta, copilul dobandeste controlul sfincterian,
iar placerea se situeaza in sfera aceasta. Fixatia la acest stadiu, anal expulziv, in
conceptia lui Freud, conduce la conturarea unor trasaturi ale adultului precum
generozitatea, autocontrol slab, pec and fixatia la stadiul retinut anal, conduce
spre trasaturi depressive, conservatoire si posesive.
Stadiul falic 3-6 ani – placerea copilului se contureaza in jurl genitalitatii,
copilul fiind preocupat de explorarea propriului sau corp, dar si a altora. Aceste
manifestari ale copilului nu trebuie sa creeze ingrijorare parintilor. Copilul
situate in aceasta perioada de dezvoltare incearca sa se cunoasca pe sine, sa isi
inteleaga placerea. Este total contraindicate sa ii cream copilului sentimente de
vinovatie, de culpabilitate, deoarce acestea, isi pot pune puternic amprenta
asupra vietii sexuale a viitorului adult. Tot la aceasta varsta se dezvolta
complexul Oedip, la baieti si complexul Electra la fete (denumita astfel de Jung),
adica, atractia pentru parintele de sex opus. Daca acest complex nu se rezolva
pana la varsta de sase ani, el se va reactiva in perioada adolescentei si va crea
dificultati in relatia de cuplu, dar aceasta relatie, poate fi satisfacatoare, daca
persoana investita emotional, seaman cu parintele de sex opus.
Stadiul de latentă sexuala 6-12 ani – in aceasta perioada, copilul isi dezvolta
abilitatile sociale si intelectuale.
Stadiul genital de la pubertate – sexualitatea se retrezeste, iar sursa placerilor
iese din perimetrul familiei. Primele experiente sexuale sunt foarte importante in
conturarea identitatii psiho-sexuale.
Carl G. Jung
Jung, invatacel al lui Freud, se desprinde de teoriile sale si introduce notiunile de
inconstient personal, inconstient colectiv, arhetipuri.
Inconstientul personal, in conceptia lui Jung, este un mare deposit de experiente de viata
uitate si refulate.
Inconstientul colectiv, contine acele imagini arhetipale, commune intregii omeniri, care
sunt transmise de la o generatie la alta.
Arhetipurile, din inconstientul colectiv, sunt imagini arhaice ale umanitatii. Acestea sunt
persona, anima, animus, umbra. Persona, mastile pe care le purtam fiecare din noi in anumite
situatii. Aceste masti le adoptam in mod inconstient, in momentul cand ne asumam anumite
roluri sociale (mama, batranul, eroul, copilul).
Anima si animus sunt arhetipurile sexualitatii, care coexista in fiecare din noi, dar in
proportii diferite. Corespundentul feminitatii regasit in barbt se numeste anima si
corespondentul masculine, regasit in femeie este animus.
Pentru Jung, foarta importanta este realizarea de sine, autorealizarea. Aceasta
autoimplinire este rezultatul unui process continuu pe care Jung il numeste individuatie, care
se realizeaza pentru a obtine armonia intre individ si lume.
Conceptia lui Jung se axeaza pe individ, pe orientrea sa catre viitor, pe formularea
scopurilor, a unor planuri si atingerea lor, oferindu-I individului sansa de a se elibera de trecut
(conceptia lui Freud).
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
Alfred Adler
Conceptia sa este ca fiecare copil se naste cu un puternic sentiment de inferioritate,
datorita slabiciunii sale fizice. El este dependent in totalitate de adult, de parintii sai.
Adler a introdus termenul de complex de inferioritate care creeaza in plan
comportamental o zbatere pentru superioritate, mai intai in familie, apoi, in societate.
Patternurile comportamentale dupa care se ghideaza copilul pentru a obtine success, sau
sa isi demonstreze superioritatea in fata adultului, sau a altor covarstnici, va constitui asa
numitul stil individual de viata.
Stilul individual de viata poate fi
adaptativ (cooperare interes social sau sentiment de comuniune scociala, curaj),
sau
dezadaptativ (lipsa preocuparii pentru altii, lipsa sentimentului de comuniune
sociala, competitie exagerata, distorsionarea realitatii).
Stilul dezadaptativ de viata poate fi corectat prin constientizarea stilului dezadaptativ al
conceptiilor sale despre lume si viata.
Astfel, prin acomodare, copilul intelege mediul extern prin incorporarea de informatii
noi in seturile cognitive vechi. Acomodarea consta in formarea de scheme mentale noi, prin
modificarea celor vechi.
Toate organismele vii se straduiesc sa fie in armonie cu mediul lor, ori modificand
mediul, ori modificandu-si ele structura, tot asa si cauta sa se echilibreze cognitive. Acest fapt
se numeste echilibrare.
Echilibrarea cognitiva este un proces de autoreglare, modificand intelegerea in
vederea schimbarii cognitive. Echilibrul cognitiv este refacut atunci cand structurile cognitive
raspund provocarilor mediului, fara a modifica stimulul, fara a intelege gresit.
Dezechilibru cognitiv apare atunci când individul realizeaza ca nu poate folosi
schemele mentale vechi pentru a rezolva problema curentă.
Echilibrarea cognitiva reprezintă nevoia de a adecva a schemelor cognitive vechi la
informatiile noi.
Asimilare
Adaptare
la mediu
Acomodare
Tabel. Etapele de dezvoltare ale lui J. Piaget (după Robin Harwood, Scott A Miller, Ross Vasta, Ed Polirom, 2010)
Perioada Varsta Descriere
Senzoriomotor 0-2 ani • Copiii inteleg lumea prin actiunile fatise
desfasurate asupra ei – primele asimilari informationale se fac pe baza
schemelor reflexe;
• Aceste actiuni reflecta scheme senzoriomotoare –
apar primele semene de inteligenta;
• Pe masura ce schemele devin mai complexe si
interrelationate, copiii isi construiesc treptat abilitatea de a reprezenta
lumea in mod simbolic;
• Permanentizarea obiectului, conduita snurului.
• Gandirea este limitata de domeniul actiunii.
Preoperational 2- 6 ani • Copilul poate folosi reprezentari mintale in locul
a actiunilor in vederea rezolvarii problemelor;
• Gandirea este mai rapida, mai eficienta, mai
mobila si mai usor de impartasit social;
• Gandire egocentrica si animista;
Operatii 6-12 ani • Aparitia operatiilor mentale ii permite copilului sa
concrete depaseasca limitarile gandirii preoperationale;
• Operatiile mentale sun un set de actiuni interne
care permit rezolvarea logica a problemelor;
• Copilul reuseste sa inteleaga diferite forme de
conservare precum si clasificarea si rationamentul relational;
• Rationamentul este insa limitat la probleme
concrete
Operatii 12 ani - • Achizitia rationamentelor ipotetico-deductive le
formale adult permite copiilor sa genereze si sa testeze sistematic ipoteze abstracte
despre lucruri care nu exista;
• Gandirea incepe cu posibilitatea si continua cu
drumul sistematic si logic inapoi in realitate;
• Prototipul acestor rationamente logice este
rezolvarea stiintifica de problem
Erik Erikson
Teoria dezvoltarii psihosociale a lui Erikson se refera la dezvoltarea psihica a
individului si contextul sociocultural in care acesta traieste.
Erikson este de parere ca aceasta dezvoltare are loc tot stadial, fiecare stadiu se
caracterizeaza insa printr-o criza, sau problema psiho-sociala, iar trecerea de la un stadiu la
altul se realizeaza diferentiat pentru fiecare individ.
Stadiile dezvoltarii psihosociale ale lui Erikson sunt urmatoarele
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
Incredere versus neincredere – cand bebelusul dezvolta aceste sentimente fata de
persoana de ingrijire
Autonomie versusrusine si indoiala – copilul de la 1-3 ani dezvolta aceste
sentimente in functie de nivelul deprinderilor sale de autoservire
Competenta/harnicie versus sentiment de inferioritate – copilaria mijlocie si
mare este caracterizata de aceste sentimente in functie de performantele sale.
Identitate versus confuzie – adolescentul exerseaza noi roluri sociale.
Intimidate versus implicarea si asumarea vietii de cuplu – aici pot aparea relatiile
de slaba calitate si oscilatiile in activitatea profesionala.
Cariera versus stagnare – intre 40 si 60 de ani apare evolutia si productia in plan
familial versus lipsa satisfactiilor.
Albert Bandura
Pentru bandura, comportamentul este important, preum si mediul, persoana, factorii
cognitivi.
Un copil poate observa un comportament ostil la tatal sau, ca mai tarziu, sa adopte
acelasi comportament ca al tatalui.
Comportamentele, gandurile, sentimentele observate, la care copilul este martor,
reprezinta fundamental dezvoltarii sale de mai tarziu. La baza acestuia sta imitatia, modelarea
sau absorbtia atitudinala a peroanelor de referinta.
Implicatii practice ale teoriei cognitive – sociala a lui Bandura
Parintii si educatorii ar trebui sa inteleaga valuarea exemplului sis a fie foarte atenti la
propriile lor conduit.
Lawrence Kohlberg
Kohlberg a ajuns la concluzia ca dezvoltarea morala se realizeaza stadial, fiecare
individ le parcurge in aceeasi ordine, dar in ritmuri diferite. Odata ajuns la un stadiu, nu se
admit regresiuni, insa nu toata lumea poate atinge ultimul stadiu, cel postconventional.
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
Dezvoltarea psihomorala in viziunea lui Kohlberg are 3 niveluri:
Etica preonventionala ( pana la 10 ani)
La aceasta varsta copiii nu prea inteleg dar nici nu sunt interesati de respectarea
regulilor impuse de catre adulti.
Exista 2 substadii;
Pedeapsa si supunere
Copilul evalueaza in termini de “bun sau rau” (daca un comportament este pedepsit
acesta este considerat a fi rau, daca un comportament nu este sanctionat, este corect).
Ex: nu se intampla nimic daca nu iti faci tema la matematica, oricum nu controleaza
profesorul tema.
Hedonismul naiv
Judecata morala este inca centrata pe consecinte.
Etica conventionala
Acest stadiu este marcat de declinul egocentrismului. Apare si nevoia de aprobare din
partea celorlalti. Asteptarile persoanelor importante, fidelitatea, respectarea legii si ordinea
sociala sunt respectate cu strictete.
Si aici exista 2 substadii:
Armonia interpersonala
Este vorba de etica adolescentina – evitarea crearii unei imagini negative sau,
aprobarea, placerea crearii unei imagini positive in fata celorlalti. In acelasi timp, adolescentul
aprecieaza foarte mult loialitatea si traieste in functie de asteptarile celorlalti.
Lege si ordine
Abaterea de la legi si norme in vederea sigurantei personale. Adolescentul respecta
regulile deoarece doreste sa mentina ordinea sociala.
Etica postconventionala
Contractul social
Legile sunt agreate de toata lumea pentru o buna functionare a societatii; insa, ele nu au un
character absolut, pot fi schimbate in favoarea omenirii.
Etica universala
Respectul pentru lege si pentru ceilalti oameni este scopul fundamental al individului
Tema de reflexie
Mama lui Judi i-a promis ca o va lasa sa mearga la un concert rock in orasul lord aca va economisi banii
pe care ii castiga facand babysitting si banii pentru pranz ca sa isi cumpere bilet la concert. Judy a reusit sa
economiseasca 15 dolari, cat costa biletul, plus inca 5 dolari, dar apoi mama lui Judy s-a gandit si i-a spus
ca trebuie sa cumpere cu banii aceia haine noi pentru scoala. Judy a fost dezamagita si s-a hotarat sa
mearga la concert. Si-a cumparat bilet si i-a spus mamei ca nu reusise sa economiseasca decat 5 dolari. In
sambata respective s-a dus la spectacol si i-a spus mamei ca isi petrece ziua cu un prieten. A trecut o
saptamana fara Ca mama ei sa afle nimic. Apoi Judy i-a spus sorei sale mai mari, Louise, ca fusese la
spectacol si ca o mintise pe mama.Louise se intreaba daca sa ii spuna mamei ce a facut Judy. Ar trebui
Louise, sora mai mare, sa ii spuna mamei ca Judy a mintit cu banii sau sa nu ii spuna nimic? De ce? ( Judy
Lector dr. Irina MOTATAIANU
Aspectul cheie in invatare – atasamentul in clasa de elevi
Parentingul si educatia