Cum demonstrăm că textul este o narațiune?

INTRODUCEREA Narațiunea e creația literară în care se prezintă o succesiune de

Definiția narațiunii întâmplări petrecute într-o ordine temporală, dar și un mod de
• succesiune de expunere prin care se relatează fapte și întâmplări.
întâmplări
• mod de expunere
Fragmentul e selectat din opera „Iertarea” de I. A. Bassarabescu
și prezintă imaginea bunicilor văzută prin ochii unor copii.
CUPRINSUL În primul rând e o narațiune deoarece există un narator,
Argumentul 1: implicat ca personaj, care relatează evenimentele la persoana I
prezența
„eram”, „fugeam”, „să iau”, „să sărut” „plânsesem”. O altă marcă a
naratorului/
povestitorului subiectivitații este dată de pronumele la persoana I: „ne”, „mă”.
Argumentul 2: În al doilea rând caracterul narativ al textului e accentuat de
acțiunea existența acțiunii, din care regăsim câteva secvențe. Naratorul
(rezumare) (povestitorul) evocă (își amintește) clipele fericite ale copilăriei
petrecute alături de bunici. Curtea acestora este un loc de scăpare
atunci când cei doi năzdrăvani sunt certați de părinți. Darurile și
dulciurile pe care le primesc de la ei reușesc să le aline tristețea.
Argumentul 3: În plus, implicarea unor personaje în firul narativ reprezintă un
personajele alt argument pentru încadrarea textului în rândul narațiunilor. Astfel, se
remarcă, în special, naratorul — personaj, sora sa și cei doi bunici.
Portretul băiatalui se caracterizează mai ales prin mijloace de
• portretul băiatului caracterizare directă, prin fapte și vorbe. Exclamațiile de la început,
și mijloacele de
caracterizare dezvăluie sensibilitatea lui și dragoste pentru bunici: „Bunicul… ce
icoană sfântă a credinței în clipele de pocăință!… Bunica… Ce izvor
de alintare pentru noi în avântul nebuniilor noastre copilarești!…” În
relație cu sora sa, se observă atitudinea de complicitate, amândoi
reușind să scape certurile părinților și să se bucure de daruri: „Atât ne
ardea acum de darurile căpătate, de schimbul ce aveam să facem, pe
urmă, cu lucrurile.”
Argumentul 4: De asemenea, în text se îmbină modurile de expunere.
modurile de Descrierea contribuie la caracterizarea directă, iar prin intermediul
expunere narațiunii se relatează fapte și întâmplări.

Încheierea/ În concluzie, fragmentul din textul „Iertarea” de I. Al.

Concluzia Basarabescu prezintă trăsăturile definitorii ale unei narațiuni și
impresionează prin dragostea nepoților pentru bunici, iubire care a
rămas neștirbită de-a lungul timpului.

Observație: Daca se cere să arătăm că textul aparține genului epic, vom schimba
definiția și unde am spus narațiune, spunem gen epic; la fel procedăm și dacă cer să
demonstrăm că textul e o operă epică, sau să demonstrăm că textul e narativ literar.

Def: Genul epic cuprinde operele literare in care gandurile, ideile si sentimentele
autorului sunt prezentate în mod indirect prin intermediul personajelor si al actiunii.
Intamplarile sunt prezentate de autor prin imbinarea naratiunii cu dialogul si descrierea.
Def. Text narativ literar
Cum demonstrăm că textul este o narațiune?