NE(SERBAREA) DE SFARSIT DE AN – Gradinita

CARNAVALUL DIVERSITATII

Scopul si contextul activitatii

Lumea copiilor este una fascinanta! Este o lume unde totul merita explorat, unde culoarea
e mai intensa dar parca, in acelasi timp, niciodata de ajuns atunci cand pictezi, unde fiecare
tricou sau rochita are o poveste buna de spus dimineata educatoarei, unde baloanele de sapun
sunt magice si perfecte sa alergi sa le spargi, o lume in care visele pot cu adevarat sa devina
realitate. Adultii insa s-au desprins demult de aceasta si pentru ca stiu ca orice „om mare” isi
doreste sa mai simta macar o data acea fericire pura, neintinata a copilariei, m-am gandit la o
serbare sau, mai bine zis, o (ne)serbare care sa le permita nu numai sa patrunda in taramul celor
mici ci sa se lase atrasi cu totul acolo (macar pentru o ora si jumatate). La nivelul copiilor
obiectivele sunt vadite: cultivarea interesului si dragostei lor pentru imaginatie, pentru teatru;
stimularea interactiunii dintre copii dar si dintre copii si parinti; .....
Derularea (ne)serbarii
Educatoarele au amenajat spatiul desfasurarii serbarii, in curtea gradinitei, cu decoratiuni
diverse extrase din povesti si desene animate. De asemenea, a fost adusa o mini scena in fata
careia sunt asezate, pe iarba, perne pentru parinti si copii deopotriva. Toti copiii au venit
costumati asa cum si-au dorit, fara absolut nicio bariera, de la ciupercute, iepurasi si zane, la
personaje din desene animate preferate ca Şopi sau Vampirina. Parintii au fost incurajati sa vina
costumati si ei. Educatoarele, de asemenea, sunt costumate vesel si gata sa indrume copiii cand
este cazul (clovnulet neastamparat, magician ce face giumbuslucuri, postas ce aduce vesti sau
povestitor sfatos).
Pe ritmurile cantecului „Carnavalul povestilor” toti copiii grupei mici, mijlocii si mari se
asează in spatele mini scenei pe pernute. Într-o costumatie tipica de adult corporatist, una din
educatoare deschide momentul printr-un monolog haios cum si-ar dori din nou sa fie copil,
facand miscari total atipice modului in care este imbracata. Apoi, pe rand numeste cate un
personaj spunand „As putea sa fiu chiar....” sau „Tare mi-ar placea sa traiesc in lumea lui....”.
Copiii urca pe scena pe rand si se prezintă „Eu sunt Sopi, sunt unul din Eroii in
pijamale”, spunand pe rand si cateva din abilitatile deosebite pe care le are. Dupa prezentarea
personajului, copilul continua cu inceputul de fraza „Dar intr-o zi as vrea sa fiu...” si mimează
una din meseriile cunoscute, o meserie pe care si-ar dori sa faca adult fiind. La sfarsit, arata cu
degetul catre parintele sau si intreaba „Tu de colo, tu cine esti si cine ai vrea sa te faci cand o sa
fii mare”, invitandu-o pe mama sau tata pe scena, incurajandu-l sa mimeze alaturi de el. In 2
suporturi, de o parte si de alta a scenei, sunt puse masti, intruchipand diverse meserii, facute
chiar de cei mici menite sa ii ajute pe adulti dar si pe cei mici sa intre in pielea personajului.
La sfarsit toata lumea este invitata sa manance prajiturele sau briose si sa bea limonada in
ritm de muzica pentru copii, dansul inveselind si mai mult atmosfera.
Tin sa specific ca parintii nu cunosc supriya momentului si doar tema carnavalului,
replici care trebuie rostite pe de rost nu exista ci doar discutii avute in prealabil cu copiii de catre
educatoare si jocuri care sa ii ajute sa descopere disctractia in mima si interpretare.