Titular disciplină: Lector univ. dr.

kinetoterapeut Anca Jianu

An 3 kinetoterapie

KINETOTERAPIE IN GERIATRIE C1-2

GENERALITĂŢI PRIVIND VÂRSTA A TREIA

 Geriatria și gerontologia sunt două ramuri care se ocupă cu studiul persoanelor de

peste 65 de ani :

 Geriatria

- Ramură a medicinii care studiază bolile bătrâneții1

- Se ocupă de afecțiunile - fizice
- psihice
- funcționale

 Gerontologia

- Este domeniul care ne arată cum se îmbătrâneşte „frumos”

- Studiază îmbătrânirea sub aspectele ei:
- social,
- economic,
- demografic,
- psihologic,
- cultural etc.
 Gerontomotricitate
- Studiază comportamentul motor și psihomotor al subiectului vârstnic
- Utilizează exerciții fizice, activități cotidiene, ludice și sportive adaptate la starea
funcțională și emoțională a subiecților

 Vârsta a treia

- Se împarte, conform Organizației Mondiale a Sănătății 2 în:

- Vârstnici = 60-74 de ani
- Bătrâni = 75-89 de ani
- Longevivi = 90 de ani și peste

- Este vârstă fragilă, de involuţie

- Tipul fundamental de activitate devine adaptarea la un nou orar de acţiuni (familiale şi
sociale)
- Se modifică tipul de relaţii, restrângându-se din aria profesională
- Ieşirile încep să fie condiţionate de timpul favorabil şi de dispoziţie
1
Zamora, E., Ciocoi-Pop, D., R., Boros-Balint, I., 2008, Bazele teoretico-metodice ale kinetoprofilaxiei și
kinetoterapiei la vârsta a III-a, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
2
Moțet, D., 2013, Sfaturi pentru o viață activă în kinetoterapie, Editura Semne, București.
  Procesul de îmbătrânire

 Este un proces universal, ireversibil

 Se produce la nivel de celulă / ţesut /organ /individ
 Se caracterizează prin scăderea performanţelor
 Se consideră că organismul începe să îmbătrânească după 30-35 de ani
 După 65 de ani se produce o prăbuşire a funcţiilor organismului
 Factorii implicați în procesul de îmbătrânire sunt:
 de natură genetică reprezentaţi de modificări survenite la nivelul ADN-ului odată
cu înaintarea în vârstă
 dobândiţi ce presupun un ansamblu de factori endogeni şi exogeni

 Senescenţa

 Declin progresiv al unui individ în funcție de îmbătrânire

 Senilitatea

 Alternativa patologică a senescenței în care domină aspectele negative deficitare3

 Forma cea mai comună este involuția senilă

 Bolile şi îmbătrânirea

 Procesul de îmbătrânire nu este obligatoriu însoţit de boli debilitante

 Numeroase funcţii fiziologice sunt în declin odată cu procesul de îmbătrânire, fără să
poată fi considerate patologice
 Diferenţa dintre declinul normal şi cel patologic este de multe ori incertă
 Intoleranţa la glucoză este considerată normală la vârstnici în cadrul procesului de
îmbătrânire normală şi de altfel foarte frecventă
 Incidenţa diabetului zaharat tip II creşte cu vârsta  10% dintre persoanele de peste 75
de ani au boala
 Declinul cognitiv face parte din procesul de îmbătrânire normală
 Declinul cognitiv cu demenţă, comun la această vârstă, este considerat boală = boala
Alzheimer  proces patologic distinct de îmbătrânirea normală

 Longevitatea

 Speranța de viaţă a crescut semnificativ în ţările dezvoltate

 Factori care pot influenţa longevitatea:
1. Ereditatea
 Predispoziția spre hipercolesterolemii scade speranţa de viaţă
 Moștenirea unor gene care ne protejează împotriva bolilor cardiovasculare
şi a cancerului prelungeşte speranţa de viaţă
2. Tratamentul medical creşte rata de supravieţuire
3. Stilul de viaţă
 evitarea fumatului
 menţinerea unei greutăţi normale
 dietă sănătoasă
3
Moțet, D., 2010, Enciclopedia de Kinetoterapie, vol 2, Editura Semne, București.
 viaţă activă cu mişcare adecvată