Introducere

O lacună evidentă a Codului contravenţional, pînă în data de 16.03.2017, era

absenţa reglementării unor măsuri de asigurare a procesului contravenţional şi a
realizării scopului acestuia. Cu toate acestea, pînă la modificare, codul
contravenţional menţiona despre măsura de siguranţă a expulzării. Aceasta era
stabilită în Codul Contravenţional, la art.40, în calitate de sancţiune. La fel se
menţiona şi în art. 462 alin. (5) lit. b) despre măsurile de siguranţă: „b) soluţia
cu privire la vinovăţia persoanei de săvîrşirea contravenţiei imputate şi, după
caz, la stabilirea sancţiunii contravenţionale, la aplicarea măsurii de siguranţă
sau la înlăturarea executării sancţiunii”, totodată neindicînd care sunt aceste
măsuri de siguranţă.
În conformitate cu prevederile Codului penal al Republicii Moldova,
confiscarea specială apare ca măsură de siguranţă şi nu ca măsură procesuală de
constrîngere, mai mult ca atît, procedura de aplicare a acesteia nu era stabilită
de normele contravenţionale, la fel ca şi procedura de aplicare a demolării
construcţiilor neautorizate, ambele instituţii erau menţionate în Codul
contravenţional doar în sancţiunile unor contravenţii, în condiţiile în care nu se
regăseau nici în normele care reglementau sancţiunile contravenţionale, nici în
alte prevederi.
În aceste condiţii, a fost stabilit de a introduce în Codul Contravenţional
un nou capitol, cu denumirea de „Măsuri de siguranţă care cuprinde prevederi
ce regularizează aplicarea măsurilor de siguranţă, şi anume a expulzării, a
confiscării speciale şi a demolării construcţiilor neautorizate şi defrişarea
arborilor şi arbuştilor.
Măsurile de siguranță
Expulzarea în dreptul contravențional ca măsură de siguranță.
Conform dicționarului explicativ al limbii române expulzarea este
definită în modul următor: „a dispune, printr-un act al puterii de stat, ca cineva
să părăsească teritoriul țării în care se află.”1
Conform Codului contraventional expulzarea este definită la articolul 439 5 ca
fiind „o măsură de siguranță care constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul
Republicii Moldova a cetățenilor străini şi a apatrizilor care au săvîrşit o
contravenție prevăzută de prezentul cod.” Pînă la data intrării în
vigoare,16.03.2017, a modificărilor din Codul contravențional, expulzarea era
stabilită de art.40 din Cod la capitolul IV, „Sancțiunile contravenționale” , și
care era prevăzută ca „o măsură de îndepărtare silită de pe teritoriul Republicii
1
https://dexonline.ro/
Moldova a cetăţenilor străini şi apatrizilor care au încălcat regulile de şedere.”
În cadrul acestui articol observăm că lipsește sintagma „măsură de siguranță”.
Prevederile alineatului (2), la rîndul său, stabileau că, expulzarea putea fi
aplicată ca sancţiune complementară. De asemenea, trebuie de remarcat faptul
că expulzarea, fiind plasată în capitolul IV, care reglementează sancţiunile
contravenţionale, nu era consemnată în calitate de sancţiune contravenţională în
articolul 32 – „Sancţiune contravenţională”, articol care stabileşte expres
sancţiunile pasibile de aplicare pentru săvîrşirea unei contravenţii. Sau normele
părţii speciale a Codului contravenţional prevăd pentru fiecare contravenţie, în
calitate de sancţiune, doar careva dintre sancţiunile stabilite la articolul 32 din
cod. După cum observăm din prevederile art.439 5 ali. (2) lit. (a) „ Expulzarea se
aplică de către instanța de judecată şi doar în prezența cumulativă a
următoarelor condiții: a) contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu
excepția persoanei care a fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat
protecție umanitară;” Din acest articol observăm că subiecți în cadrul expulzării
sunt cetățenii străini sau apatrizii.
Expulzarea este o măsură de siguranţă de drept contravențional, a cărei esenţă
constă în obligarea cetăţenilor străini sau a apatrizilor, care nu au domiciliu în
ţară şi care au fost săvîrșit contravenții, să părăsească ţara. Expulzarea nu poate
fi adusă la îndeplinire dacă există motive serioase de a crede că cel expulzat
riscă să fie supus la tortură sau tratament inuman în statul în care urmează sa fie
expulzat.Pentru a decide expulzarea se cer să fie întrunite următoarele condiţii:
a) contravenientul să fi săvârşit o contravenție prevăzută de legislația Republicii
Moldova;
b) să nu existe motive serioase de a crede că prin expulzare persoana va fi
supusă la tortură, tratament inuman sau la pedeapsa cu moartea în statul în care
urmează să fie expulzat;
c) rămânerea pe teritoriul RM a contravenientului constituie un pericol social
care impune aplicarea expulzării ca măsură de siguranţă;
d) contravenientul să fie cetăţean străin sau apatrid, iar acesta din urmă să nu
aibă domiciliu în Republica Moldova.
Executarea expulzării se face de către organele de poliţie după executarea
sancțiunii contravenționale. Dacă contravenientul pe parcurs a dobândit
cetăţenia Republicii Moldova, el va putea cere revocarea expulzării sau
înlocuirirea acesteia cu o altă măsură necesară, rezultată din situaţia de fapt şi de
drept avută în cauză.
În cazul expulzării, starea de pericol poate avea sursa fie în natura sau în
gravitatea faptei, fie în însăşi persoana făptuitorului, care este cetăţean străin sau
apatrid. De asemenea, pentru aplicarea expulzării este necesar nu doar de a
constata că subiectul contravenţiei este cetăţean străin sau apatrid, dar este
necesar de a determina şi că expulzarea este soluţia potrivită pentru înlăturarea
unei stări de pericol şi prevenirea săvîrşirii ulterioare, de către acesta, a unor
fapte socialmente periculoase.
Putem menționa că pot apărea situaţiile în care nu fapta determină necesitatea
aplicării expulzării, ci însăşi persoana contravenientului, care ar putea deveni
victimă. În acest caz se manifestă temerea că alte persoane, indignate de
prezenţa contravenientului străin pe teritoriul ţării, după executarea sancţiunii,
ar putea reacţiona violent împotriva lui, săvîrşind alte contravenţii şi tulbur în
ordinea publică.
Astfel, reieşind din diversitatea situaţiilor în care poate fi aplicată expulzarea,
este raţional de a lăsa în competenţa judecătorului atribuţia de a aprecia în care
dintre cazuri este oportună expulzarea şi de a nu limita aceste cazuri la anumite
tipuri de contravenţii. În acest sens, art. 40 din Cod, a fost transferat la capitolul
V1 ,din Partea specială, „Măsurile de siguranță”. Astfel articolul dat a suportat
și unele modificări în sensul excluderii enumerării exhaustive a contravenţiilor
pentru care putea fi aplicată expulzarea, excludere care atrage necesitatea de
omogenizare, în acest sens, a normelor contravenţionale şi care este realizată
prin excluderea din sancţiunea articolului 333 – „Încălcarea regulilor de şedere
în Republica Moldova”, a cuvintelor „cu sau fără expulzarea din Republica
Moldova”.
Pentru a reuşi aplicarea expulzării cu respectarea drepturilor şi libertăţilor
omului, sunt prevăzute la art.4395 alin. (2) condiţiile obligatorii ce urmează a fi
întrunite cumulativ în momentul stabilirii expulzării ca sancţiune, și anume:
„a) contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepția persoanei care a
fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție umanitară;”.
Această calitate a contravenientului trebuie să existe la momentul stabilirii
sancţiunii, întrucît, dacă cetăţeanul străin sau apatridul care locuieşte temporar
pe teritoriul RM, la momentul stabilirii sancţiunii, a dobîndit cetăţenia
Republicii Moldova, acesta nu mai poate fi expulzat, temei al acestui fapt fiind
norma de la articolul 18 din Constituţia Republicii Moldova, care prevede –
„Cetăţenii Republicii Moldova nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară.”.
Cu referire la stabilirea statutului apatrizilor care pot fi supuşi expulzării, acesta
este determinat din textul prevederilor articolului 28 din Legea nr. 275- XIII din
10 noiembrie 1994 cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al
apatrizilor în Republica Moldova, care menţionează că, apatrizii sînt expulzaţi
în ţara ale cărei autorităţi le-au eliberat actele de identitate. Totodată, în
conformitate cu normele articolului 3 alineatul (2) din Legea nr. 273-XIII din 9
noiembrie 1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte,
buletinul de identitate pentru apatrizi se eliberează apatrizilor care domiciliază
permanent în Republica Moldova, pentru întrebuinţare pe teritoriul republicii.
Astfel, aceste prevederi, coroborate cu prevederile articolului 28 din Legea cu
privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor în Republica
Moldova, generează concluzia că pot fi supuşi expulzării doar apatrizii care
domiciliază temporar pe teritoriul Republicii Moldova.
„b) cetățeanul străin sau apatridul este sancționat pentru o faptă care constituie
contravenție;” Altă condiţie pentru aplicarea sancţiunii expulzării este ca
cetăţeanul străin sau apatridul care domiciliază temporar pe teritoriul Republicii
Moldova să fie sancţionat pentru o faptă ce constituie contravenţie conform
Codului contravenţional. Astfel, nu are importanţă locul săvîrşirii contravenţiei
– pe teritoriul Republicii Moldova sau în afara lui, dar contează ca autorităţile
respective ale Republicii Moldova să fie competente în examinarea cauzelor
contravenţionale, în conformitate cu principiile aplicării legii contravenţionale
în spaţiu (articolul 4 din Codul contravenţional).
„c) rămînerea contravenientului pe teritoriul Republicii Moldova este sursa unei
stări de pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea națională,
înlăturarea acestei stări fiind posibilă doar prin îndepărtarea contravenientului
de pe teritoriul Republicii Moldova;” O nouă condiţie care trebuie să existe în
momentul aplicării sancţiunii expulzării este că rămînerea cetăţeanului străin
sau a apatridului pe Teritoriul Republicii Moldova să fie sursa unei stări de
pericol, iar singura soluţie pentru înlăturarea acestei stări să fie posibilă doar
prin îndepărtarea lui de pe acest teritoriu.
”d) contravenientul nu poate fi expulzat în statul în privința căruia există dovezi
că în statul respectiv acesta va fi persecutat din motive de apartenență rasială,
națională, religioasă, din cauza convingerilor politice sau va fi supus
tratamentului inuman şi degradant, torturii ori pedepsei capitale.” O ultimă
condiţie, existenţa căreia este necesară pentru stabilirea expulzării ca sancţiune
este ca, persoana sancţionată contravenţional să nu fie expulzată într-un stat în
care aceasta să fie persecutat din motive de apartenenţă rasială, naţională,
religioasă, din cauza convingerilor politice sau vor fi supuşi unui tratament
inuman şi degradant, torturii ori pedepsei capitale. Condiţia dată a făcut obiectul
multiplelor examinări din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului, fiind
valabilă şi în materie de extrădare şi urmăreşte, de fapt, respectarea articolului 3
din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor
Fundamentale. Această condiţie este incompatibilă, în mod special, cu cazurile
de expulzare în statele în care persoana riscă pedeapsa cu moartea. În acest
context, Curtea s-a expus în sensul că, expunerea persoanei la „sindromul
culoarul morţii” constituie un tratament sau o pedeapsă incompatibilă cu art. 32
din Convenţie. În actele naţionale, condiţia în cauză este reflectată în articolul
29 al Legii cu privire la statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor în
Republica Moldova.
Potrivit alineatului 3 din articolul dat, „În privința cetățenilor străini şi
apatrizilor care nu pot fi expulzați imediat, instanța de judecată poate dispune
luarea în custodie publică, cu plasarea acestora în Centrul de Plasament
Temporar al Străinilor pe un termen de cel mult 6 luni.” Luarea în custodie
publică este o măsură de restrângere temporară a libertăţii de mişcare pe
teritoriul Republicii Moldova, dispusă de magistrat împotriva străinului care nu
a putut fi îndepărtat sub escortă în termenul prevăzut de lege, precum şi
împotriva străinului care a fost declarat indezirabil sau cu privire la care instanţa
a dispus expulzarea.
Procedura de expulzare este prevăzută în regulamentul cu privire la procedurile
de
returnare, expulzare şi readmisie a străinilor de pe teritoriul Republicii
Moldova, la capitolul VII. Conform acestui capitol procedura de expulzarea a
străinilor este următoare:
„54. Autoritatea competentă pentru străini este responsabilă de executarea
măsurii de expulzare a străinului care a săvîrşit o contravenţie sau o infracţiune
pe teritoriul Republicii Moldova şi în privinţa căruia există o hotărîre
judecătorească definitivă.
55. În acest sens, autoritatea competentă pentru străini va emite o decizie prin
care va aduce la cunoştinţa străinului, în limba de stat sau într-o limbă de
circulaţie internaţională pe care o înţelege, hotărîrea instanţei de judecată cu
privire la expulzarea sa de pe teritoriul Republicii Moldova. În cazul în care
aceasta nu este posibil, se va recurge la serviciile unui translator autorizat, fapt
care va fi consemnat în decizie.
56. În termen de 24 de ore, ofiţerul de caz va consemna măsura de expulzare
a străinului în Sistemul informaţional integrat automatizat în domeniul migraţiei
şi azilului şi va aplica restricţiile de rigoare în conformitate cu legislaţia în
vigoare.
57. Dacă străinul nu deţine document valabil pentru trecerea frontierei de stat
sau mijloace financiare suficiente, autoritatea competentă pentru străini va
solicita instanţei judecătoreşti ca, pînă la efectuarea expulzării, străinul să fie
luat în custodie publică.
58. Măsura de luare în custodie publică se va realiza în conformitate cu
prevederile legislaţiei în vigoare şi doar în vederea pregătirii procesului de
expulzare.
59. Expulzarea se va efectua în mod obligatoriu sub escortă, prin însoţirea
străinului de către personalul specializat al autorităţii competente pentru străini
pînă la punctul de trecere a frontierei de stat a statului vecin, deschis pentru
traficul internaţional, ori pînă în ţara de origine, de tranzit sau de destinaţie.
60. Autoritatea competentă pentru străini nu va admite expulzarea străinului
într-un stat în care există temeri justificate că viaţa îi va fi pusă în pericol ori că
va fi supus unor torturi, tratamente inumane sau degradante, cu excepţia
cazurilor în care această decizie a fost luată pe motive de securitate naţională
sau ordine publică.
1
60 . Apatrizii aflaţi legal pe teritoriul Republicii Moldova nu pot fi expulzaţi,
cu excepţia cazului în care există motive de securitate naţională sau de ordine
publică. Măsura expulzării poate fi dispusă numai de instanţa de judecată
61. Străinul nu va fi expulzat pînă la dispariţia motivelor pe care a fost
întemeiată decizia de expulzare, în cazul în care este bănuit, învinuit sau
inculpat într-o cauză penală, iar procurorul sau instanţa de judecată a dispus
obligarea lui de a nu părăsi teritoriul Republicii Moldova şi nu există nici o
încuviinţare de a ieşi din ţară sau a fost condamnat prin hotărîre judecătorească
rămasă definitivă şi are de executat o pedeapsă privativă de libertate, pedeapsă
penală sub formă de amendă sau de muncă neremunerată în folosul
comunităţii.”2

Demolarea construcțiilor neautorizate și defrișarea arborilor și arbuștilor

Prin construcții neautorizate se subînţelege orice tip de:
construcţii capitale - construcţii cu destinaţie locatvă sau cu altă destinaţie,
împrejmuiri;
construcţii uşor demontabile - gherete, tarabe, garaje metalice, copertine,
panouri publicitare, împrejmuiri din lemn sau metal, instalaţii ce blochează căile
de acces, amplasate pe terenuri ce aparţin domeniului public/privat al statului;
spaţii publice - amenajate şi executate în lipsa certificatului de urbanism pentru
proiectare, a documentaţiei de proiect şi autorizaţiei de construire.
De asemenea, la categoria construcţii neautorizate se atribuie:

2
 Regulamentului cu privire la procedurile de returnare, expulzare şi readmisie a străinilor de pe teritoriul Republicii Moldova
reconstrucţiile, replanificările, intervenţiile în construcţii prin care se modifică
proiectul iniţial sau direcţia de deschidere a uşilor la intrarea în apartamente şi
care blochează căile de evacuare în caz de situaţii excepţionale;
accesul spre spaţiile de uz comun (subsoluri, cerdacuri, holuri, coridoare, intrări
în bloc, casa scării etc.) din interiorul blocurilor locative sau din alte imobile
aflate în gestiunea municipalităţii.
Demolarea construcțiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor
reprezintă o măsură de siguranță prevăzută de codul contravențional la art.439 6
care stabilește că:
(1) Demolarea construcțiilor neautorizate se aplică în cazul faptelor
prevăzute la art. 116, 134, 168, 178, 179 şi 226 şi atrage, după caz, remedierea
construcțiilor afectate în urma intervențiilor neautorizate. 
(2) Defrişarea arborilor şi arbuştilor se aplică în cazul contravenției
prevăzute la art. 168.
(3) Demolarea construcțiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi
arbuştilor se dispun de către instanța de judecată şi pot fi aplicate chiar dacă este
înlăturată răspunderea contravențională în temeiul art. 26 sau procesul
contravențional a încetat în temeiul art. 441 alin. (1) lit. f). 
(4) Demolarea construcțiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi
arbuştilor se execută de către contravenient pe cont propriu sau de către
autoritățile administrației publice locale din contul proprietarului.
(5) Modul de demolare a construcțiilor neautorizate şi de defrişare a
arborilor şi arbuştilor se stabileşte de către Guvern. 
Potrivit aliniatului 1 din acest articol, demolarea construcțiilor neautorizate se
aplică în cazul faptelor prevăzute la următoarele articole:
Art.116 - Abaterea neautorizată de la proiectele de organizare a teritoriului sau
de folosință a terenului.
Art.134 – Folosirea neautorizată a terenurilor din fondul forestier și spațiile
verzi pentru defrișare, construcție de clădiri administrative, depozite și alte
obiective.
Art.168 –Încălcarea regulilor cu privire la protecția rețelelor de gaze natural sau
a rețelelor termice.
Art.178 – Încălcarea regulilor de construire a caselor cu un nivel în localităţile
rurale şi a căsuţelor de livadă în întovărăşirile pomicole.
Art.179 – Construcţii neautorizate şi intervenţiineautorizate la construcţiile
existente.
Art.226 – Încălcarea regulilor de protective a benzii de separație și a regulilor
de folosire a terenurilor din zona de protective.
În cazul comiterii contravențiilor prevăzute de articolele stabilite în art.4396, în
calitate de agent constator sunt stabilite următoarele organe competente:
1.Ministerul afacerilor interne – art. 226; În cazul contravenției prevăzute de
art.226 în calitate de agent constator este colaboratorul MAI care este în drept să
constate contravenția și să închiei procese-verbale.
2. Organele pentru protecția mediului, organele pentru control geologic și
supravegherea minieră și Agenția „Moldsilva”. - 116, 126 și 134. În cazul
contravențiilor prevăzute de art. 126 și 134 funcția de agent constator îî revine
Agenției „Moldsilva”. În cazul dat potrivit art.405 al.4 „ Sînt în drept să
constate contravenții și să încheie procese-verbale: a) în cadrul Agenției
„Moldsilva” – directorul general, directorii generali adjuncți, angajații cu
atribuții de pază a fondului forestier şi/sau de control privind respectarea
legislației în domeniu;
b) în cadrul întreprinderilor de stat subordonate Agenției „Moldsilva” –
directorii, inginerii-şefi în silvicultură, inginerii pază şi protecție, inginerii fond
forestier, inspectorii Gardă Forestieră, şefii ocolurilor silvice, şefii adjuncți ai
ocolurilor silvice, maiştrii-pădurari.”; În cadrul contravenției prevăzute de
art.116, în calitate de agent constator apare Inspectoratul principal de stat pentru
ecologie și adjuncții lui, inspectorii superiori de stat pentru ecologie și
inspectorii de stat pentru ecologie. În cadrul acestei contravenții agentul
constator este în drept să aplice sancțiune.
3. Administrația publică locală- art. 178 și 179. Potrivit art.423 10 al.3
„procesele-verbale cu privire la contravențiile prevăzute la art.178 și 179 se
remit spre examinare în fond instanței de judecată.” Iar potrivit al.4 „ În cazul
constatării contravențiilor prevăzute la art. 178 și 179, agentul constatator este
în drept să dispună sistarea executării lucrărilor de construcție și să solicite
instanței de judecată aplicarea măsurii de siguranță prevăzute la art. 4396.”
După cum putem vedea, noile prevederi ale Codului Contravențional oferă
autorităților locale suficientă putere ca să poată lupta eficient cu marile
probleme urbane: construcțiile neautorizate și comerțul neautorizat. Dacă pînă
la intrarea în vigoare a modificărilor din 16.03.2017 în calitate de agent
constator era Inspecția de Stat în Construcții în cazul contravențiilor prevăzute
la art.178 și 179, acum ca agent constator este și administrația publică locală
care poate dispune sistarea lucrărilor de construcție și demolarea construcțiilor
respective.
4. Organele supravegherii de stat în domeniul energetic - art. 168. Potrivit
art.4111 al.2 lit.b Sînt în drept să constate contravenții şi să încheie procese-
verbale „ şeful și șeful adjunct al Inspectoratului Principal de Stat pentru
Supraveghere Tehnică a Obiectelor Industriale Periculoase, inspectorii abilitați
cu funcții de control, pentru contravențiile prevăzute la art. 163 1 alin. (2), art.
166–168.” Și în conformitate cu al.3 din acest articol, procesele-verbale
întocmite sunt remise spre examinare în fond instanței de judecată competentă.
Potrivit al.2, aplicarea măsurii de siguranță și anume defrişarea arborilor şi
arbuştilor se aplică în cadrul contravenției prevăzute la art.168 care la rîndul său
stabilește că „Încălcarea regulilor cu privire la protecția rețelelor de gaze
naturale sau a rețelelor termice, care are ca efect reducerea fiabilității furnizării
de gaze natural sau a energiei termice și/sau prin care sînt puse în pericol
persoanle, bunurile ori mediul.”
Conform al.3, instanța de judecată poate aplica măsura dată chiar dacă în
privința contravenientului a fost aplicată înlăturarea răspunderii
contravenționale sau chiar și în cazul temeiului de încetare a procesului
contravențional. Confiscarea specială se aplică în cazul dat numai dacă nu a fost
identificat făptuitorul și termenul prescripției tragerii la răspunderea
contravențională a expirat.
Potrivit al.4, contravenientul este obligat să suporte cheltuielile care sunt
folosite pentru demolarea contrucțiilor neautorizate și defrișarea arborilor și
arbuștilor, iar în cazul în care contravenientul nu execută aceste acțiuni,
administrația publică locală poate să execute acțiunea de demolare cheltuielile
fiind suportate de către contravenient.
Conform al.5, Guvernul stabilește modul de demolare al construcțiilor
neautorizate și de defrișare al arborilor și arbuștilor.
Confiscarea specială ca măsură de siguranță.
Măsura de siguranţă a confiscării speciale “specială constă în trecerea forţată şi
gratuită în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin.(2). În cazul în care
aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă
contravaloarea acestora.”, a căror deţinere, datorită naturii lor sau ținând seama
de legătura cu fapta săvârșită, prezintă pericolul că pe viitor vor fi comise noi
fapte prevăzute de codul contravențional sau au proprietar sau posesor legal.
Această prevedere este stabilită de art.4397 al.1. Potrivit acestui aliniat
confiscarea specială este o măsură de siguranţă de drept contravenţional cu
caracter patrimonial care constă în trecerea în patrimonial statului, a
proprietarului sua posesorului legal a unor bunuri sau valori care au servit la
săvîrşirea contravenţiei sau au rezultat din săvîrşirea acesteia, ori deţinute
contrar regimului stabilit de legislaţie. În cazul în care aceste bunuri nu mai
există, statul este în drept să confişte alte bunuri din patrimonial
contravenientului care să fie de aceeaşi valoare cu bunurile ce nu mai există.
Deci, cauza stării de pericol în cazul privind aplicarea confiscării speciale
decurge din faptul deţinerii anumitor lucruri care au legătură cu săvârșirea
contravenției prevăzute de cod contravențional.
Datorită faptului că măsura confiscării speciale este una de periculozitate
obiectivă, aceasta obligă luarea ei și faţă de alte persoane decât cele ce au
săvîrșit o contravenție. Este vorba de persoanele care, fără a fi contravenienți,
pot fi obligate să restituie lucrurile confiscabile.
Având incidenţă obiectivă, măsura de siguranţă a confiscării speciale se aduce
la îndeplinire și se realizează momentan; de aceea, spre deosebire de celelalte
măsuri de siguranţă, în cazul confiscării speciale, nu există o problemă privind
durata, determinată sau nedeterminată, a măsurii.
De menţionat că pot fi supuse confiscării nu doar bunurile indicate în art.4397
al.2, ci și contravaloarea acestora în cazul în care ele nu mai există, adică atunci
când ele nu sunt localizate, deţinătorul lor nu este cunoscut, lucrurile au fost
deteriorate sau a fost schimbată destinaţia lor, astfel încât ele nu mai pot fi
folosite de proprietar.
Aliniatul 2 al acestui articol prevede următoarele bunuri care pot fi supuse
confiscării special şi anume: “Sînt supuse confiscării speciale bunurile:
a) utilizate sau destinate pentru săvîrşirea unei contravenţii;” În acest caz
lucrurile trebuie să fie destinate sau folosite anu-me pentru comiterea unei
contravenți. În această categorie intră lucrurile care au fost folosite de fapt în
timpul săvârșirii infracţiunii (în calitate de in-strument sau de mijloc) sau au
avut o asemenea destinaţie, dar în realitate nu a apărut necesitatea întrebuinţării
lor la comiterea contravenției. Sunt destinate săvârșirii contravenției și bunurile
care au fost produse sau adaptate special pentru comiterea ori facilitarea
acesteia. În cazul de faţă se cere ca bunurile să fie ale contravenientului, pentru
a putea fi confiscate, deoarece anume în mâinile lui acestea, aparent
nepericuloase, devin o sursă de pericol. Dacă însă lucrul aparţine unei alte
persoane, care nu are nici o legătură cu contravenția, atunci acesta nu urmează a
fi confiscat deoarece el nu devine o sursă de pericol în mâinile ei.
„b) rezultate din săvîrşirea contravenţiei, precum şi orice venituri generate de
aceste bunuri;” Legea cere ca fapta din care rezultă lucrurile să fie prevăzută de
Codul contravențional și nu contează dacă contravenientul a fost eliberat de
răspundere contravențională. În această categorie intră bunurile care au fost
produse prin fapta contravențională, adică în urma înfăptuirii laturii obiective a
componenţei de contravenție.
„c) date pentru a determina săvîrşirea unei contravenţii sau pentru a-l răsplăti pe
contravenient;” Prin bunuri destinate a determina săvârșirea unei contravenții se
au în vedere lucrurile care au o valoare economică și care, fiind transmise
înainte de contravenție, sunt destinate să instige persoana să comită o
contravenție. Lucrurile destinate a-l răsplăti pe contravenient sunt bani sau alte
valori materiale transmise contravenientului în calitate de remuneraţie pentru
contravenția comisă; Confiscarea lucrurilor deţinute contrar dispoziţiilor legale
urmează a fi aplicată oricând, indiferent de rezultatul procesului
contravențional, de faptul dacă persoana este sancționată sau achitată. Dat fiind
caracterul periculos al acestor lucruri sau caracterul ilicit al deţinerii, lucrurile
sunt supuse confiscării indiferent dacă aparțin făptuitorului sau altei persoane,
chiar dacă aceasta este străină de fapta săvârșită.
„d) deţinute contrar regimului stabilit de legislaţie şi depistate pe parcursul
desfăşurării procesului contravenţional;” În această categorie sunt incluse
lucrurile periculoase prin natura lor, uneori însăși deţinerea lor constituind o
contravenție.
„e) convertite sau transformate, parţial sau integral, din bunurile rezultate din
contravenţii sau din veniturile generate de aceste bunuri;” În această categorie
sunt incluse lucrurile care au fost dobîndite în urma realizării bunurilor rezultate
din contravenții sau care în urma tranformării parțiale sau integrale a lor au avut
efect asupra altor bunuri care au dus la dobîndirea unui venit.
Din acest aliniat reese faptul că pentru a aplica confiscarea specială, este
necesar a constata că:
a) Contravenientul a utilizat obiecte, lucruri pentru săvîrşirea contravenţiei care
aparţin lui.
b) Contravenientul a săvîrşit o contravenţie prevăzută de codul contravenţional.
c) Contravenientul a dobîndit produse prin contravenţie, realizînd latura
obiectivă a contravenţiei. În acest caz pot fi confiscate bunurile dobîndite în
urma activităţii ce constituie o contravenţie.
Conform al. (3) „ Confiscarea specială se aplică de către instanța de judecată la
demersul agentului constatator.” Potrivit acestui aliniat stabilim că autoritatea
competentă de aplicarea acestei măsuri de siguranță este instanța de judecată la
demersul agentului constator, însă aici există o excepție și anume că în cazul
contraveției prevăzute la art.79 al.3, art.287 reprezentantul Serviciului Vamal
este în drept de să aplice confiscarea specială, aceastafiind prevăzut la al.4 din
acest articol.
Potrivit al.5 „Până la pronunțarea hotărârii cu privire la confiscarea specială,
agentul constatator dispune restituirea către proprietar sau către posesorul legal
al bunurilor uşor alterabile, în acest caz confiscându-se contravaloarea lor.”
Astfel, proprietarul sau posesorul legal dobîndește în mod legal contravaloarea
bunurilor ușor alterabile pîna la pronunțarea hotărîrii cu privire la confiscarea
specială.

Potrivit al.6 „Dacă bunurile rezultate din săvârșirea contravenției şi veniturile de

la aceste bunuri au fost comasate cu bunurile dobândite legal, se confiscă acea
parte din bunuri sau contravaloarea acestora care corespunde valorii bunurilor
rezultate din săvârșirea contravenției şi a veniturilor de la aceste bunuri.” În
acest caz este prevăzut faptul că statul pretinde numai la bunurile dobîndite
illegal și în nicidecum la cele dobîndite pe cale legală, astfel respectîndu-se
drepturile și libertățile omului.

Potrivit al.7 „Dacă bunurile indicate la alin. (2) lit. a) și b) din art. 439 7 din Cod
aparțin sau au fost transferate oneros unei persoane care nu știa și nici nu trebuia
să știe despre scopul utilizării sau originea bunurilor, se confiscă contravaloarea
acestora. Dacă bunurile respective au fost transferate cu titlu gratuit unei
persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau
originea acestora, bunurile se confiscă.” Astfel în alineatul dat stabilim că
persoanele care au procurat bunurile de la contravenient fără a cunoaște că ele
au fost dobîndite illegal, persoana dată nu poate fi lipsită de aceste bunuri pentru
că în cazul dat s-ar încălca dreptul de proprietate și astfel în cazul dat se
confiscă contravaloarea acestora de la contravenient.În cazul în care persoana
știa despre dobîndirea ilegală a acestor bunuri, ele sunt supuse confiscării
special. Iar în cazul în care acestea au fost dobîndite cu titlu oneros fără ca
persoana să cunoască că ele au fost dobîndite illegal, aceste bunuri sunt
confiscate.

Potrivit al.8 „Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorul este
eliberat de răspundere contravențională.” În acest caz bunurile sunt întoarse
propietarului sau posesorului legal pentru ca să nu le fie încălcate drepturile
legale. Eliberarea de răspundere contravențională nu are ca efect și dobîndirea
dreptului legal asupra bunului dobîndit ilegal.
Ppotrivit al.9 „Confiscarea specială nu se aplică în cazul contravențiilor
săvârșite prin intermediul unui organ de presă sau al oricărui alt mijloc de
informare în masă.”

Bibliografie:
1 Legea nr. 200 din 16 iulie 2010 privind regimul străinilor în Republica
Moldova
2. http//dexonline.ro
3. Drept contravențional. Guțuleac