Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tehnici Narative
Tehnici Narative
A. Simetria:
Liviu Rebreanu a acordat o atentie deosebită structurii romanului, simetriei.
Atît romanul ”Ion”, cît si ”Pădurea spînzuratilor” au o structură circulară, mai numită si sferică
sau inelară, pentru că incipitul si finalul sînt simetrice, prezentînd aceleasi împrejurări,
personaje, situatii etc.
Deci, în romanul sferic: începutul=sfîrsitul
Incepe cu motivul drumului si o horei unde se danseaza Somesana si se incheie cu metafora
soselei – viata,”drumul care se pierde in soseua cea mare si fara inceput” simbolizeaza ca
destinul indvidual se pierde in cel colectiv.
In prezentarea horei finale , Invartita, se folosesc numeroase cuvinte apartinand campului
semantic al cercului : invartita, se rasucea semn al uinui univers inchis, rotund, la fel ca si
structura romnului obictiv.
- formă tradiţională, ritualică, a vieţii săteşti, cu multiple funcţii relevate în gruparea personajelor.
Primul criteriu al grupării este vârsta: doar tinerii necăsătoriţi participă la dansul ale cărui perechi
sunt un indiciu al preferinţei flăcăilor, de aceea, fetele nealese stau pe margine şi privesc oarecum
invidioase. Pentru copii, spectacolul dansului prilejuieşte o fugară şi incitantă privire exploratoare
a tainelor feminităţii. Gruparea adulţilor pune în evidenţă criteriul prestigiului social, asigurat în
principal de avre, de pământ. Notabilităţile satului (primarul şi învăţătorul) alcătuiesc o castă
distinctă, marcată prin îmbrăcăminte şi mod de viaţă diferite, rolul lor în comunitate depăşind
sfera competenţei lor profesionale. În grupul ţăranilor tineri, criteriul averii este pus în umbră,
statutul de „fruntea flăcăilor” şi de „cea mai frumoasă fată” nefiind dependente de acesta.
- simbolizează jocul vieţii şi al morţii, al iubirii şi al urii, al intereselor materiale şi al
pasiunilor sufleteşti.
1
Tehnica contrapunctului – La nivel microtextual, functia epică de interpretare se realizeaza prin
tehnica contrapunctului: prezentarea aceleiasi teme/aceluiasi personaj în planuri diferite/din
perspective diferite.
Procedeu narativ ce-şi are originea în terminologia muzicală); presupune
prezentarea aceleiaşi teme sau a aceluiaşi motiv în planuri diferite
Folosirea aceeasi tema in doua planuri diferite (nunta taraneasca a Anei
corespunde in planul intelectualitatii cu nunta Lurei. Conflictul exterior dintre Ion si V.Baciu
corespunde conflictului dintre preot si invatator.