1 CONTAMINAREA MEDIULUI:

FITOTOXICITATEA

Aspecte teoretice
Solul este un strat natural, situat la suprafaţa scoarţei terestre, cu
proprietăţi şi funcţii specifice (capabil să întreţină viaţa plantelor terestre),
produs în timpuri geologice prin acţiunea factorilor climatici şi biotici
asupra rocilor de la suprafaţă, condiţionaţi de relief şi de apă. În ultimii ani
la procesul de pedogeneză (formare a solului) o contribuţie importantă o are
activitatea antropică.
Poluarea solului reprezintă orice acţiune care produce dereglarea
funcţionării normale a solului ca biotop, în cadrul diferitelor ecosisteme
naturale sau artificiale (antropice) afectând fertilitatea şi capacitatea sa
bioproductivă din punct de vedere cantitativ sau calitativ. Poluarea solului
include în sfera sa orice fenomen de degradare a solului chiar dacă efectul
acestora apare indirect, transmis prin lanţul sol-microorganisme-plante
superioare-animale-om-societate.
Principalele forme de poluare a solului sunt: eroziunea solului,
degradarea structurii şi a proprietăţilor sale fizice, poluarea chimică şi
radioactivă, precum şi contaminarea microbiană.
Factorii care conduc la poluare sunt diverşi, cei mai importanţi fiind
agenţii chimici (poluanţi, pesticide, îngrăşăminte chimice), deşeurile
industriale şi agricole precum şi metodele agrochimice aplicate
necorespunzător.
Poluarea solului poate fi accidentală sau sistematică.
Poluarea accidentală constă în deversări masive şi scurte ca durată,
generate de defecţiuni sau avarieri ale instalaţiilor, conductelor şi
depozitelor industriale.
Poluarea sistematică constă în deversări moderate, uneori încadrate
în limitele legale, dar care au loc pe perioade mari de timp. Dacă poluantul
nu este biodegradabil, sau rata lui de degradare este mai mică decât rata de
deversare, atunci va avea loc o acumulare de poluant în sol, care va duce la
degradarea calităţilor solului.
Influenţele dăunătoare ale acestora se reflectă în deteriorarea
caracteristicilor şi funcţiilor solurilor, respectiv în capacitatea lor
bioproductivă, dar, ceea ce este şi mai grav, în afectarea calităţii produselor
agricole şi a securităţii alimentare, cu urmări serioase asupra calităţii vieţii
omului.
Scopul acestei lucrări este de a examina fitotoxicitatea (efectele
toxice pe care le au anumiţi compuşi asupra creşterii şi dezvoltării plantelor)
prin simularea, testarea şi măsurarea efectelor solului contaminat. În acest
scop se vor utiliza seminţe de plante, sol şi un contaminant. Pe baza acestora
se va formula o ipoteză incluzând ipoteza nulă (o ipoteză conform căreia
variabilele nu au un efect asupra rezultatelor experimentului), iar apoi se va
stabili designul experimental pentru a testa ipoteza.

Aparatură şi materiale
- computer.
- seminţe de grâu (Triticum aestivum);
- ghivece de flori;
- apă;
- sol;
- contaminanţi uzuali ai mediului cum ar fi de exemplu:
 sarea de bucătărie;
 ulei de motor;
 petrol;
 săpun antibacterian conţinând triclosan (5-cloro-2-(2,4-
diclorofenoxi)fenol);
 detergent de rufe pentru maşini automate conţinând fosfor;
 acid sulfuric;
 alcool izopropilic.

Mod de lucru
În această lucrare de laborator se va simula efectul unui anumit agent
poluant asupra solului şi implicit asupra creşterii şi dezvoltării unor plante.
În acest scop se vor utiliza materiale simple, se vor descrie rezultatele
aşteptate şi se vor formula ipotezele şi designul experimentului propus.
Etapele experimentului sunt:
1. Pentru fiecare grupă de lucru se va alege pentru a fi testat doar
un contaminant (doar unul pe echipă);
2. Se va formula ipoteza. Ipoteza trebuie să fie convenabilă, să
poată fi testată (examinată) şi să se refere la contaminat (de
exemplu: x% din contaminant nu va influenţa regimul de creştere
al plantelor). Se va specifica faptul că această ipoteză reprezintă
ipoteza nulă pentru experimentul realizat.

2
3. Pe baza acestei ipoteze se va schiţa un experiment pentru a testa
efectele contaminanţilor consideraţi asupra creşterii a 10 seminţe
de grâu (pentru germinarea acestor seminţe sunt necesare între 3
şi 4 zile). Se pot utiliza şi alte seminţe (gazon, trifoi, păpădie etc)
4. Se vor selecta 4 moduri de aplicare a contaminanţilor
(4 concentraţii diferite pentru a fi testate). Aceste concentraţii se
vor alege astfel încât efectele acestora să se încadreze în
rezultatele dorite. De exemplu dacă ipoteza nulă afirmă că 5%
din cantitatea de poluant va avea efecte negative asupra creşterii
grâului atunci concentraţiile de poluant care vor fi testate trebuie
să se situeze deasupra şi dedesubtul acestei valori a concentraţiei.
Dacă acest lucru nu se va realiza atunci se va constata că nivelele
de toxicitate sunt fie prea scăzute, fie prea ridicate.
5. Se va folosi un ghiveci de control (în care nu se va folosi un
contaminant ci doar seminţe de grâu, ceilalţi factori de mediu
fiind aceeaşi ca şi în cazul ghivecelor cu seminţe şi poluanţi) .
6. Pentru a se stabili exact efectele poluanţilor asupra solului şi
asupra plantelor se va realiza experimentul de trei ori; ca urmare
sunt necesare 15 ghivece mici de flori (figura 12).
7. Experimentul va începe în prima şedinţă de laborator şi se va
continua în şedinţa următoare (durata experimentului fiind de 7-
14 zile). Pentru aceasta, din 3 în 3 zile, se vor uda ghivecele cu
seminţe cu volume egale de apă (soluţie de poluant) şi se vor
măsura plantele răsărite.
8. Se va testa ipoteza propusă. Pentru fiecare experiment (ghiveci)
se va compara creşterea medie a plantelor (figura 12).
9. Pentru determinarea efectelor poluărilor accidentale, poluantul se
va adăuga de la început în solul de testat. Se va adăuga 1%, 2%,
4% şi 8% poluant în solul utilizat pentru testare.
10. Pentru determinarea efectelor poluării sistematice se va utiliza
sol nepoluat pentru semănat şi soluţii de 1%, 2%, 4% şi 8%
poluant pentru udarea plantelor.
11. Pentru determinarea poluării sistematice se pot utiliza plante
(muşcate, papirus, tufănele, vişin etc) aflate în acelaşi stadiu de
dezvoltare (semănate în acelaşi timp). Se determină înălţimea şi
numărul de frunze pentru fiecare plantă în parte. Pentru
determinarea influenţei poluanţilor se vor uda aceste plante,
conform instrucţiunilor de la pct. 10 şi se monitorizează
înălţimea plantelor, numărul de frunze noi şi numărul de frunze
căzute.

3
 Figura 12. Experiment privind acţiunea contaminanţilor asupra solului şi plantelor
(Ct = control, fără contaminanţi) [Wagner, 2005]

NOTA: Poluarea cu petrol şi ulei de motor este de obicei accidentală;

poluarea cu detergenţi, pesticide, sare de bucătarie şi săpun este de obicei
sistematică.

Modul de calcul şi prezentarea rezultatelor

Unul dintre cele mai importante elemente în ştiinţa mediului îl
reprezintă testarea ipotezelor. Ca urmare rezultatele obţinute sunt foarte
importante deoarece ele trebuie să probeze ipotezele stabilite. Aceasta se
face folosind date statistice (date numerice pentru a face comparaţii şi a
elabora concluzii) care în prealabil au fost testate. Aceasta implică aplicarea
unei proceduri formale pentru compararea datelor observate cu ipoteza
stabilită. Rezultatele testului importanţei sunt exprimate în termenii unei
probabilităţi care măsoară gradul în care datele şi ipoteza sunt în
concordanţă. Datele statistice se vor introduce folosind programul Microsoft
Excel.

Probe independente pentru testul – t

Testul-t reprezintă un test utilizat pe scară largă pentru evaluarea
diferenţelor dintre media aritmetică între două grupuri de valori. De
exemplu, testul-t poate fi utilizat pentru a testa diferenţa dintre rezultatele
testelor dintre două grupuri de bolnavi cărora li s-au administrat un

4
medicament şi un grup de control care a primit placebo (o substanţă fără
efect farmacologic obiectiv) (de exemplu tratament funcţie de control).
Testul-t compară media a două variabile independente pentru a
determina dacă ele diferă din punct de vedere statistic. Pentru această
lucrare ipotezele pot fi:
 IA – seminţele care au fost supuse unui procent de 10% din pesticidul
A au o rată de mortalitate mare;
 I0 – nu există o diferenţă în ceea ce priveşte mortalitatea în cazul în
care seminţele sunt supuse unui procent de 10% din pesticidul A.
Datele obţinute din acest experiment se vor introduce în tabelul de mai jos:

Tabelul 14. Datele obţinute pentru testarea creşterii plantelor în prezenţa şi în absenţa
poluanţilor
Recipient Planta Tratată Control
(ghiveci) (înălţimea plantei, cm) (înălţimea plantei, cm)
1 1
2
.......
Media
2 1
2
.......
Media
3 1
2
.......
Media
.......
Media

Datele obţinute pot fi analizate folosind testul-t comparând media

supravieţuirii în grupa de control şi în grupele testate (ghivecele cu plante
supuse acţiunii poluanţilor). Pentru aceasta trebuie determinată înălţimea
plantele obţinute de la toate cele 10 seminţe. În cazul în care s-au obţinut
doar 9 plante şi s-au sădit 10 seminţe atunci înălţimea plantei care nu a
germinat va fi 0 deoarece trebuie luată şi ea în calculul înălţimii medii. Ideal
ar fi ca toate cele 10 seminţe să germineze deoarece domeniul de variabile
alese se situează în domeniul de toleranţă al plantelor (conform legii
toleranţei fiecare organism viu are o reacţie proprie la variaţia factorilor de
mediu, dar sensul reacţiei este previzibil prin cunoaşterea fiziologiei speciei

5
respective; în general se poate defini un domeniu optim de valori al fiecărui
factor şi o limită de toleranţă) [Stugren, 1994].
Prin realizarea testului-t se va vedea dacă există din punct de vedere
statistic o diferenţă importantă între înălţimea medie a grupului de plante
care a fost tratat cu poluanţi şi înălţimea medie a grupului de control
(netratat). Presupunând că diferenţa dintre aceste grupuri o reprezintă doar
tratarea cu agentul poluant se va evalua dacă sau nu acest tratament a fost
posibil.
Pentru testarea ipotezelor se va folosi programul Microsoft Excel.
Datele obţinute se vor introduce în program şi se va determina valoarea
probabilităţii p. Valoarea p este o măsură a probabilităţii ca între grupurile
de lucru (plantele tratate şi cea de control) să apară o diferenţă în timpul
experimentului. De exemplu, o valoare a lui p = 0,01 înseamnă că există o
şansă de 1 la 100 ca rezultatele obţinute să se înregistreze. Valoarea cea mai
mică a lui p indică cea mai puternică probă împotriva lui I0 furnizată de
date. Aceasta înseamnă că diferenţa dintre grupurile de lucru a fost cauzată
de tratamentul la care au fost supuse plantele. Valori mici ale lui p sugerează
faptul că ipoteza nulă (nu există efect în urma tratării cu agentul poluant)
este puţin probabil să fie adevărată. Astfel cu cât este mai mică valoarea lui
p cu atât este mai convingătoare respingerea ipotezei nule. Valoarea lui p
indică intensitatea probelor folosite pentru respingerea ipotezei nule.
Se va stabili prin acest experiment nivelul importanţei testului care
în general pentru ştiinţă este 0,05 (aceasta înseamnă că datele obţinute
furnizează probe puternice, că rezultatul obţinut va fi mai mic de 5% sau de
1 la 20 dacă populaţiile de grâu au fost într-adevăr identice). Dacă valoarea
lui p este mai mare de 0,05 (în acest caz poate fi p = 0,1) se poate afirma că
„rezultatele sunt importante la un nivel de 0,05 şi că x% din contaminatul x
are un efect important asupra populaţiei de grâu testate (asupra mortalităţii,
creşterii, înălţimii).

Utilizarea Microsoft Excel pentru compararea datelor

Pentru compararea datelor (de exemplu înălţimea plantelor) atât
pentru grupul de control, cât şi pentru grupul de plante tratate se vor
introduce datele în programul Microsoft Excel. Astfel se vor rula 4 teste-t
pentru fiecare din cele trei seturi de experimente rezultând un total de 12
teste-t. Pentru a rula testul-t în Excel după introducerea datelor în coloane
(ca în tabelul 15) se va selecta opţiunea „Tools”, apoi se selectează „Data
Analysis” şi apoi se selectează ‚t-test”. Intrările „Variable 1 Range” trebuie
să reprezinte toate valorile din coloana de control. În coloana „Variable 2
Range” trebuie să fie introduse toate valorile obţinute pentru plantele tratate
(ordinea nu are importanţă). Apoi se selectează opţiunea Ok. În rezultatele

6
obţinute se va verifica valoarea lui p. Dacă valoarea lui p este mai mică de
0,05 (de exemplu 5%) rezultatul este statistic important la un nivel de
încredere de 95%.
În funcţie de valorile obţinute fiecare grupă de lucru îşi va menţiona
propriile concluzii.