Intubatia orotraheala

Introducera unui tub special prin cavitatea bucala in

trahehee
Scopul utilizării tuburilor endotraheale:
- protecţia căii aeriene de aspiraţia conţinutului gastric.
- administrarea de O2 şi ventilaţie mecanică.
-administrarea gazelor anestezice şi
- securizarea căii aeriene în cursul anesteziei.
- înlesnirea toaletei bronhice.
- administrarea unor droguri ca: adrenalina, atropina,
xilina.
 Examenul preanestezic(II)
B. Examenul clinic al pacientului
– Examen general
– Focus :
• Cai respiratorii (IOT);
• Capital venos;
• Conformatia coloanei (ALR).
• Obez / pitic • Arsuri

• Gat scurt muscular • Trauma

faciala
• Piept mare/ lat

• Retrognatie (Dentures) • Antec

anafilaxie
• Dinti de cal - incisiviii (Buck Teeth) • Stridor
• Corp strain
• > 3 degete de la falca la gat

• Falca mai lata de 3 degete

• Deschide gura > 2 degete

3- Fingers Mouth Opening
3- Fingers Hypomental Distance.
3Fingers between the tip of the jaw and the
beginning of the neck (under the chin)
2- fingers between the thyroid notch and
the floor of the mandible (top of the neck)
1- Finger Lower Jaw Anterior sublaxation
• Laringoscopia
 Mallampati
• Clasa I = intubatie usoara 99%
• Clasa IV = intubatie dificila 99%

• laringoscopia
Mallampati, Cormach si Lehand A,
oral si B, vederea la laringoscopie
1. Se vizualizeaza
pilierii , palatul
moale si uvula
2. Se vad pilierii si
palatul moale, iar
uvula este ascunsa
sub baza limbii
3. Se vede doar
palatul moale
4. Nu se vede nici
palatul moale
Clasa I: se vad corzile vocale
Clasa II: corzile vocale se
vizualizeaza partial
Clasa III: se vede doar epiglota
Clasa IV: nu se vede nici
epiglota
 Examenul preanestezic (IV)
F. Stabilirea riscului anestezico-chirurgical
SCOR ASA(American Society of Anesthesiology)
ASA Definitie Mortalitate asociata
I Pacient sanatos fara probleme 0,1%
medicale

II Boala sistemica usoara 0,2%

III Boala sistemica severa dar fara 1,8%

incapacitarea pacientului

IV Boala sistemica severa care 7,8%

incapaciteaza pacientul

V Muribund care se presupune ca 9,1%

nu va supravietui 24 indiferent
de interventia chirurgicala

VI Donatorul de organe

*E –urgenţă - se adaugă la fiecare din clasele ASA dacă este cazul

Intubatia oro-traheala (IOT)
 Materiale ptr intubatie
• Balon ruben + masca faciala
• Laringoscop cu lame diverse
• Sonde diverse
• Mandren/ bujii etc
• Masti laringiene 3 & 4
• Set de punctie cricotiroidiana canula14 Gauge
si sistem de insuflatie jet
• Sistem functional de aspiratie
• Un asistent antrenat
 • Preoxigenare
• Abord venos
• Toate materialele / aparatele pregatite si verificate
Laringoscopul
• Masca oxigen
• Tehnica aplicării măştii: cu mâna stângă, masca este ţinută pe
faţă prin excitarea unei presiuni cu policele stâng şi indexul
stâng;degetul mediu şi inelarul susţin şi ridică mandibula pentru a
face extensia articulaţiei atlanto-occipitale; presiunea exercitată de
către degete se va face pe osul mandibular şi nu pe părţile moi ce
susţin baza limbii, caz în care putem să obstrucţionăm calea
aeriană; degetul mic alunecă sub unghiul stâng al mandibulei şi o
trage anterior; cu mâna dreaptă se utilizează balonul aparatului de
anestezie sau balonul Ambu pentru generarea unei ventilaţii cu
presiune pozitivă; uneori este necesară susţinerea măştii cu 2 mâini,
caz în care policele ambelor mâini împing masca în jos in timp ce
celelalte degete aplicate pe sub ramurile mandibulei o împing pe
aceasta anterior; la pacientul în vârstă, edentat, lăsarea danturii pe
loc poate ajuta la menţinerea libertăţii căilor aeriene
– Complicaţii ale ventilaţiei pe masă:
• hiperinflaţia stomacului şi aspirarea conţinutului gastric în trahee,
• traumatizarea unor ramuri din nervul facial sau trigemen,
• leziuni corneene prin presiune pe globii oculari
• Balonul Ambu
• este alcătuit dintr-un sac autogonflabil şi o valvă
de expir ce nu permite reinhalarea; poate primi
O2 suplimentar prin ataşarea la un tub de O2;
poate fi utilizat cu masca facială, tub
endotraheal, obturator esofagian, combitub, etc.
• balonul pentru adult asigură un volum curent de
maxim 1600ml; volumul curent administrat-în
general 10-12ml/kg va fi administrat în 2
secunde.
• necesită curăţire şi dezinfectare adecvată între
între utilizări.
Sonda IOT cu / fara balonas
• Părţile componente ale unei sonde de intubaţie:
• -tubul de polivinil, cu diametru variabil
• Alegere unei sonde de intubaţie este întotdeauna un
compromis între maximalizarea fluxului de gaze prin
alegerea unei sonde cu diametru mare şi minimalizarea
traumei prin folosirea unei sonde mai subţiri. Rezistenţa
la fuxul de aer depinde în principal de diametrul sondei
dar şi de lungimea sa şi eventualele curburi. Tuburile au
în general diametre de 7 - 7,5mm pentru femei şi 8 – 8
,5mm pentru bărbaţi
• -balonaşul sau manşeta sondei de intubaţie
• Forma şi rigiditatea unei sonde traheale poate fi
modificată cu ajutorul unui mandren
• Fixarea sondei de intubaţie se face la diviziunea 19-23 la
arcada dentară superioară. După fixare este necesară
introducerea unei pipe orofaringiene.
Masca laringiana
• Masca laringiană
– este alcătuită dintr-un tub a cărui capăt proximal se conectează cu
circuitul anestezic printr-o piesă conectoare standard de 15mm, iar
capătul distal este ataşat la o manşetă eliptoidală ce poate fi umflată
printr-un tub cu un balonaş pilot la capăt.
– este disponibilă în mai multe mărimi şi poate fi sterilizată la autoclav.
– se introduce orb în hipofaringe la bolnavul anesteziat, cu capătul distal
lubrefiat, astfel încât, odată umflat, balonul se va plasa în jurul intrării
laringelui, separând-o de esofag
– complicaţii:- obstrucţia datorată antrenării epiglotei ce astupa orificiul
glotic.
• - laringospasm tranzitor .
• -aspirarea conţinutului gastric datorită neetanşeizării complete(se va
evita folosirea la pacientul cu stomac plin)sau retragerii prea
precoce la sfârşitul anesteziei când pacientul încă nu este treaz.
• utilizare: asigurarea ventilaţiei unui pacient ce nu poate fi intubat;
• ca mijloc de introducere a unei sonde mai subţiri de intubaţie
Pozitionarea corecta a anestezistului, a
pacientului, si a asistentei ptr IOT
 Alinierea axelor!!!
• perna Popitz =flexie
cervicala si usoara
extensie atlanto-
occipitala. Flexia aliniaza
axul farige- laringe.
Extensia mai mare a
capului =adevarata
“sniffing position.“
(aspiratie)
 – Poziţia pacientului
• -capul pacientului va fi la nivelul
apendicelui xifoid al anestezistului
• -moderată ridicare a capului şi extensie a
articulaţiei atlanto-occipitale
• -porţiunea inferioară a coloanei cervicale
este flectată prin aşezarea capului
pacientului pe o mică pernuţă
Aspect normal al glotei la adult
• Intubaţia orotraheală
• TEHNICĂ: laringoscopul ţinut în mâna stângă.
• Lama se introduce prin partea dreaptă a orofaringelui, cu
grija de a evita buzele şi dinţii.
• Limba este împinsă către stânga de către lama
laringoscopului.
• Vârful lamei curbe se aşează în valeculă în timp ce lama
dreaptă acoperă epiglota.
• Mânerul este ridicat şi astfel se pune în evidenţă orificiul
glotic şi corzile vocale.
• Balonaşul sondei traheale trebuie să fie poziţionat în traheea
superioară, dar sub laringe.
• Laringoscopul este retras cu grija de a evita dinţii.
• Balonaşul sondei se umflă cât mai rapid. Se fixează sonda
traheală.
• Verificarea corectitudinii intubaţiei:
• ascultarea după intubaţie a epigastrului şi urmărirea expansiunii
cutiei toracice, apoi ascultarea toracelui bilateral.
• urmărirea pe capnograf a curbei CO2 la sfârşitul expirului- dă
confirmarea plasării corecte a tubului.
• localizarea corectă a tubului poate fi reconfirmată prin palparea
balonaşului în foseta suprasternală în timp ce comprimăm balonaşul
pilot cu cealaltă mână.
• poziţia tubului se poate confirma şi Rx, dar nu constituie o regulă .
• în cursul resuscitării cardio – respiratorii se pot utiliza nişte
dispozitive colorimetrice ce se plasează la capătul distal al sondei
şi indică poziţionarea corectă a sondei .
• confirmarea prin fibroscopie a plasării corecte a sondei de intubaţie.
• reconfirmarea trecerii sondei de intubaţie printre corzile vocale se va
face în caz de dubii.
• Extubaţia traheală
• Este necesară înainte de extubare pregătirea instrumentarului
necesar pentru o eventuală reintubare.
• La sfârşitul anesteziei,extubarea se va face fie când pacientul este
profund anesteziat sau când este treaz; extubarea când pacientul
este superficial anesteziat favorizează producerea laringospasmului.
• Faringele pacientului a fi foarte bine aspirat înainte de extubare
pentru a scădea riscul de aspiraţie sau laringospasm; în plus
pacientul va fi ventilat cu O2 100% pentru cazul în care după
extubare pacientul nu va respira eficient. Balonaşul sondei va fi
desumflat şi tubul va fi retras printr-o mişcare blândă, dar sigură, de
obicei la sfârşitul inspirului. După detubare se va aplica o ască
facială cu O2 100%.
• INGRIJIREA PACIENTULUI INTUBAT TRAHEAL
• Sucţiune
• frecvenţa
• tehnică sterilă pentru evitarea contaminării bacteriene
• durata sucţiunii 10-15sec pentru evita hipoxia
• presiunea negativă de sucţiune să fie minimă pentru evita
traumatizarea mucoasei traheale
• administrare de concentraţii crescute de oxigen între sucţiuni
• se poate încerca şi aspirare selectivă bronşică prin modificarea
poziţiei pacientului
• Urmărirea presiunii balonaşului sondei de intubaţie – cu ajutorul
unui manometru- pentru a evita hiperumflarea şi producerea
leziunilor traheale. Ideal presiunea în balonaş a fi sub 15 cm H2O.
• Verificarea poziţionării corecte a sondei după fiecare mobilizare a
bolnavului(eventual Rx)
• Modificarea poziţiei sondei raportată la comisurile bucale pentru
prevenirea leziunilor de decubit
• http://www.youtube.com/watch?v=uvVRDToyYb
Q
• http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=VuNP
SZv4zKg
• http://www.youtube.com/watch?v=Hot2mXhiqSQ
&NR=1
• http://www.youtube.com/watch?v=Hot2mXhiqSQ
&NR=1 Guedel
• http://www.youtube.com/watch?v=Hot2mXhiqSQ
&NR=1 Intubatia nazala