Arivistul in literatura romana

Tipul arivistului este întruchipat n literatura universal de personajele lui Stendhal (Julie Sorel),
Balzac (Anastigmatic) sau Mackensen (Huria Heep). De�i figuri de arivi�ti apar sporadic �i �n
literatura mai veche, tipul ca atare se constituie cu deosebire �n proza �i dramaturgia secolului
al XIX-lea, faptul dator�ndu-se condi�iilor sociale favorabile care deschid drumul parvenirii
unor oameni energici, �ntreprinz�tori �i de obicei lipsi�i de scrupule, care reu�esc s�
dob�ndeasc� averi �i un statut social superior celei de la care au pornit. Ace�tia sunt arivi�tii,
al c�ror nume generic provine de la verbul din limba francez� „arriver”, care �nseamn� „a
ajunge”. Dac� arivi�tii sunt cei care se str�duiesc s� urce scara social�, odat� ajun�i la
�int� ei devin parveni�i. �n literatura rom�n�, arivistul i-a preocupat pe mul�i dintre scriitorii
no�tri de marc�, ace�tia cre�nd prin m�iestria condeiului lor personaje de o cert� valoare
literar�, cum ar fi: St�nic� Ra�iu (George C�linescu, Enigma Otiliei), Dinu P�turic� (Nicolae
Filimon, Ciocoii vechi �i noi), T�nase Scatiu (Duiliu Zamfirescu, Via�a la �ar�), Lic�
Trubadurul (Hortensia Papadad-Bengescu, Concert din muzic� de Bach), Gore Pirgu (Mateiu
Caragiale, Craii de curtea veche) sau Stavrache (Ion Luca Caragiale, �n vreme de r�zboi).

Primul aspect pe care �l vom urm�ri �n caracterizarea acestor personaje este situa�ia
material� �n care se g�se�te arivistul de-a lungul operei. Astfel T�nase Scatiu este �nc� de
la �nceputul romanului arenda�ul �mbog��it: avea casele cele mai frumoase din t�rg,
cump�rate de ocazie de la un boier sc�p�tat, fiind �i deputat �n dou� legislaturi �i ales
pentru a treia la Senat. Av�nd spatele asigurat ac�iunile sale ulterioare vor pune �n eviden��
caracterul s�u odios. Acest caracter este pedepsit �n final prin uciderea sa de c�tre ��rani.
Un alt personaj care moare �n final este Dinu P�turic�, care �i-a g�sit sf�r�itul �ntr-o ocn�
p�r�sit�. P�turic� este genul de persoan� care �ncearc� de-a lungul �ntregului roman s�
urce o nou� treapt� pe scara parvenirii. Astfel la �nceput el era „�mbr�cat cu un anteriu de
�amagea rupt �n spate”, fapt care vorbe�te de la sine de s�r�cia sa, �ns� de la camera de
ciubucciu care avea un pat de sc�nduri �i o p�tur�, el trece la camera de v�taf care are
„dou� p�turi turce�ti peste care puse saltele de l�n� acoperite cu chilimuri de Idirne, pe
perete at�rn� un covor de Brussa”. D�nd dovad� de o ambi�ie nem�surat�, el viseaz�,
dup� ce ob�ine rangul de mare stolnic �i „func�iunea ispr�vniciei de str�ini”, s� ajung�
p�n� �n v�rful piramidei sociale, c�ci ce folos ar fi avut avu�ia pentru d�nsul, dac� i-ar fi
lipsit acea pozi�iune social�, care ar fi putut s�-i deschid� u�ile boierilor celor mari �i s�-l
fac� egal cu d�n�ii”. Orgoliul �i vanitatea nem�surat� �l fac s� viseze ob�inerea puterii
politice, a celor mai multe demnit��i ale ��rii, r�vnind, m�nat de aspira�iile sale nelimitate,
la func�ia de caimacan al Craiovei �i chiar s� fie domn.

�n opozi�ie cu cei doi se afl� St�nic� Ra�iu �i Lic� Trubadurul a c�ror efort de parvenire
este recompensat doar �n final. St�nic� este un avocat f�r� procese, a c�rui energie,
febrilitate nu se consum� �n munc�, el circul� �n deferite medii, afl�, �tie totul, a�teapt�
„ceva” care s�-i modifice modul de via�� peste noapte, s�-l �mbog��easc�. Acest „ceva”
care �i va modifica existen�a �l �ntrez�re�te �n averea mo�ului Costache, c�ruia
fur�ndu-i banii �i provoac� moartea f�r� s� aib� vreo remu�care. V�z�ndu-se om �nst�rit
el intr� �n politic� este chiar prefect �ntr-o scurt� guvernare, de�in�nd �i un Block-haus pe
bulevardul Take-Ionescu. Lic� la r�ndul lui de�i are unele �ncerc�ri de parvenire �nc� din
timpul r�zboiului, c�nd lucr�nd la serviciul de aprovizionare colaboreaz� f�r� scrupule cu
inamicul, �i �ncepe ascensiunea odat� cu angajarea sa de c�tre Ada Razu ca muncitor
pentru grajdurile sale cu cai de ras�. Astfel el devine de la b�iatul „nostim”, umil �i obraznic, cu
aerul unui „��ng�u”, „domnul bine ca la cinematograf”, gentlemenul �n haine negre, viitorul
candidat al unei frac�iuni politice conservatoare la deput��ia Bihorului, snobul care �i
schimb� chiar �i numele �n Basile Petresco, nume adaptat noii pozi�ii sociale pe care o
de�inea.

Pirgu care este gratulat cu epitete ca „potaie m�runt�”, „fiar� spurcat�”, c�ruia de �colar �i
pl�cea s�-�i duc� prietenii la femei bolnave, bucur�ndu-se cu „�nchipuire dr�ceasc�
nesecat�”, este un tip care are �n s�nge dorul vie�ii de dezm��are �ig�neasc�. Cu toate
acestea �n final, �n timp ce craii decad, el �nflore�te devine „de mai multe ori milionar,
�nsurat cu zestre �i desp�r�it cu filodorm�”, ajunge apoi prefect, deputat, senator, ministru
plenipoten�iar, prezid�nd o subcomisie de cooperare intelectual� la „Liga Na�iunilor”.
Un caz special este acela al lui Stavrache care mo�tene�te �nc� de la �nceput averea
fratelui s�u, preotul Iancu din Podeni, plecat pe front pentru a sc�pa de urm�rire, fiind
c�pitanul unei bande de ho�i. Stavrache nu se lupt� pentru a se �mbog��ii, �ns� odat�
�mbog��it el devine obsedat de avere, �ncerc�nd cu orice pre� s� o p�streze.

Un mijloc important de parvenire, utilizat de to�i cu excep�ia lui Stavrache, �l constituie

c�s�toria sau leg�turile amoroase din interes. Astfel Dinu P�turic� atinge o nou� etap� �n
ascensiunea sa, aliindu-se cu chera Duduca, st�p�n� pe „arsenalul vicleniilor femeie�ti”,
iubind „luxul cu deosebire” �i �mpreun� pun la cale ruinarea sistematic� a postelnicului. Pe de
alt� parte T�nase Scatiu, arenda�ul �mbog��it, dornic s�-�i fac� un nume se c�s�tore�te
cu Tincu�a, intr�nd �n familia Com�ne�tenilor, fapt ce �i d� un sentiment de m�ndrie �i
demnitate c� apar�ine unei familii vechi, boiere�ti. Ipocrizia sa este �nf��i�at� la
�nmorm�ntarea Tincu�ei c�nd cu „ochii ro�ii” �i �mbr��i��nd un comportament teatral
�ncearc� s� le dovedeasc� oamenilor ce mult �i-a iubit so�ia.
Asocierea lui Pirgu cu Pena Corcodu�a, care avea ca �ndeletnicire s� scalde mor�ii, nu este
neap�rat un mijloc de parvenire, ea accentu�nd doar cercurile �n care se �nv�rte viitorul om
politic �i milionar. Din punct de vedere al ponderii pe care o joac� femeia �n destinul
arivistului, putem spune c� Lic� Trubadurul este personajul care profit� cel mai mult, el
�ncep�ndu-�i �i sus�in�ndu-�i ascensiunea prin leg�tura sa cu Ada Razu.

St�nic� Ra�iu necesit� o analiz� mai am�nun�it� din acest punct de vedere. Despre el s-a
spus, pe bun� dreptate, c� este un demagog al ideii de paternitate; personajul exploateaz�
aceste teme pentru a ob�ine bani de la Pascalopol sau pentru a stoarce comp�timirea
general�. Dar dup� ce se �mbog��e�te pr�d�ndu-l pe Costache Giurgiuveanu, o
p�r�se�te pe Olimpia, de zestrea c�reia sperase p�n� atunci s� profite, �i se c�s�tore�te
cu Georgeta, de care se folose�te �n ascensiunea social�.
Este interesant de urm�rit �i raportul simpatie-antipatie �n care se g�sesc personajele. Lic�
Trubadurul este personajul care ne produce probabil cea mai pu�in� antipatie, deoarece el nu
recurge la ac�iuni �mpotriva spiritului s�u aventurier de vagabond „inofensiv”. El este
„bucure�teanul par excellance”, Mitic� al lui Caragiale. F�r� umorul verbal al eroului
caragelian, Lic� este totu�i �i el guraliv, picant �n expresie, liber �n mi�c�ri (are oroare de
spa�iile �nchise), galant, perfect s�n�tos. Totdeauna sp�lat, spilcuit, av�nd aerul unui actor
la mod� Lic� este la �nceput un fante de mahala, un �mecher agreabil. Lui Mini, acesta �i
p�rea „un haiduc modern a c�rei p�dure e ora�ul”. P�n� �i b�tr�nul Vardali, aristocrat
autentic �i fost ministru spune despre Lic� „Dar e un t�n�r „charmant” �i „tout a fait du
monde””. Singurul moment �n care personajul provoac� antipatie este la moartea Siei, c�nd
ne dorind s�-�i afecteze pozi�ia social� c�tigat�, el sufer� cu modera�ie, reneg�ndu-�i
astfel fiica.

St�nic� Ra�iu este situat la limita dintre simpatie �i antipatie, tr�g�nd mai mult spre cea de-a
doua. Citind p�n� la un punct romanul, ac�iunile sale apar �ntr-un oarecare con de simpatie,
totu�i la o analiz� mai real� el este un tip agresiv, f�r� nici un scrupul, cu o mare
disponibilitate de adaptare �i supravie�uire, inteligent �i escroc, fanfaron �i abject, intrigant �i
instabil. Cinic, pune la cale �i urm�re�te clipa prielnic� pentru a g�si banii �ngropa�i de
Costache, teroriz�ndu-l pe b�tr�n cu discu�ii despre testament, avere, insinu�nd clanului
Tulea, la fel de interesat, o eventual� posibilitate de dovedire a iresponsabilit��ii acestuia.
�n opozi�ia cu Lic� �i �ntr-o oarecare m�sur� �i cu St�nic� se afl� Dinu P�turic�. El este
construit �n scop evident demonstrativ pentru a ilustra o categorie care �i repugn� scriitorului,
deci polemic, personajul -tip al ciocoiului- e fundamental negativ, de la �nceput p�n� la
sf�r�it. El va folosi un evantai larg de mijloace �n spolierea st�p�nului s�u: se va instrui �n
arta ipocriziei �i intrigii „aceste dou� mari mijloace de parvenire”. Purtarea sa �n rela�iile cu
servitorii, este nu numai irepro�abil�, dar �tie s� se fac� „iubit �i adorat de toate slugile”, fiind
astfel des�v�r�it �n arta pref�c�toriei. Dinu P�turic� se dovede�te �i un maestru al
disimul�rii cucerind �ncrederea deplin� a postelnicului Andronache Tuzluc: el �i s�rut�
m�na „cu cea mai mare umilin�� �i f�cu s� caz� din ochii s�i de �arpe dou� lacrimi de
acelea ce �n aparen�� arat� o inim� plin� de recuno�tin��, dar �n realitate nu sunt dec�t
pl�nsul crocodilului prin care �i am�ge�te victima sa”. Pe l�ng� acestea el este �i corupt,
v�nz�nd postul de ispravnic pentru jude�ul Teleorman. Toate acestea nu fac dec�t s�-i
sporeasc� antipatia.

Situa�i dincolo de limita antipatiei, ie�i�i chiar din uman se g�sesc T�nase Scatiu �i Gore
Pirgu. T�nase Scatiu este un personaj odios, f�r� nici un scrupul �n comportamentul s�u
familial, politic �i ca administrator al mo�iei lui Dinu Murgule�. C�teva scene pun �n
eviden�� caracterul �i grosol�nia sa: aruncarea vizitiului din tr�sur� �ntr-un moment de furie
oarb�; �mpu�carea calului de la tr�sur� �ntr-o criz� de furie, cu prilejul vizitei ministrului;
cheful de pomin�, �n camera al�turat� celei �n care se afla ministrul, c�nd a jucat descul�.
Asem�n�tor lui Scatiu este construit �i Pirgu, �ns� parc� �n cazul lui Pirgu grotescul este
mai prezent �n �ns�i firea lui. Astfel Chimi��, cum �l numea scriitorul avea „suflet de
hengher �i de cioclu”. Folosind invectiva, scriitorul este necru��tor: „De mic stricat p�n� la
m�duv�, giolar, ri�car, slujnicar, �nh�itat cu to�i codo�ii �i m�sluitorii”, �l compar� cu
Veniamin din Biblie, copil preferat la lui Iacov �i cu un �nger „Cherubinul”, dar al caselor de
�nt�lnire. Considerat murdar �i putred, scriitorul �i exprim� sentimentele sale de sil� pentru
a fi cercetat „cu de-am�nuntul i�ele acestei firi uscate �i triste care sim�ea a atragere
bolnav� numai pentru ce e murdar �i putred”.
Ie�it �n mod clar din afara umanului este Stavrache. Aceast� ie�ire este produs� prin �ns�i
construc�ia nuvelei cu cele trei capitole ale sale �n care se urm�re�te gradarea nebuniei �i
�n care se realizeaz� un destin tragic, dominat de ereditate, tensiunea cresc�nd �i sub
teroarea co�marurilor �i a laitmotivului ”G�ndeai c-am murit, neic�!”. Grotescul personajului
reiese din analiza minu�ioas� a reac�iilor sale fiziologice �n momentul �nt�lnirii cu Iancu:
gura �i era �ntredeschis�, dar f�r� s� poat� vorbi, ochii holba�i, iar m�inile �ncle�tate �i
din �nchipuita lupt� cu preotul c�nd reu�ise s�-�i �nfig� degetele �n mu�chii grumazului
adversarului, rup�ndu-i �ncheietura cerbicii.
�n final vom urm�ri realizarea personajelor din punct de vedere literar. Astfel Stavrache este
un personaj de tip naturalist. El nu mai �ine seama de factorii primordiali ai personalit��ii
umane, cum ar fi ra�iunea, voin�a, capacitatea de a reac�iona �n sens moral, fiind redus la
datele sale biologice. Temperamentul s�u este rezultatul presiunii mediului social, a obsesiei
�ntoarcerii fratelui s�u. Caragiale este considerat de Tudor Vianu un adev�rat „poet al naturii”,
din acest motiv re�inem �n realizarea lui Stavrache �i leg�tura dintre reac�iile sale fiziologice
�i natur�, acestea fiind �n deplin� concordan��.

Realizarea celorlalte personaje, fie se apropie de balzacianism (Gore Pirgu), fie este chiar
balzacian� (T�nase Scatiu, Dinu P�turic�, St�nic� Ra�iu), fie este o dep�ire a
balzacianismului (Lic� Trubadurul).
Gore Pirgu este construit �ntr-un stil semioccidental �i semibalcanic specific Bucure�tiului de
la �nceputul secolului al XX-lea, el fiind un reprezentat fidel al mediului bucure�tean pe care �l
cultiv� cu predilec�ie. O caracteristic� �n caracterizarea sa este limbajul utilizat de prozator,
acesta fiind alc�tuit din expresii crude �i termeni, neologistici „Sim�urile sale ce ar�tau
respingere tocmai de ce e vetust �i pur, nu se mai de�teptau dec�t la be�ie �i atunci �i
trebuiau femei schiloade, �tirbe, coco�ate sau bor�oase �i mai ales peste m�sur� de grase
�i trupe�e, huidume �i namile rup�nd c�ntarul �n Sf�ntul Gheorghe, geamale, bald�re,
balc�ze…”.
Personaje balzaciene sunt T�nase Scatiu, Dinu P�turic� �i St�nic� Ra�iu. Caracterizarea
lor este f�cut� �n contextul fragmentului, dar �i printr-o art� a gestului �i a detaliului fizic.
�nt�lnim astfel fizionomia descris� a lui P�turic� „nasul drept �i cu v�rful cam ridicat �n
sus”, ceea ce este pentru scriitor indiciul sigur al unei tr�s�turi morale de esen��, ce-i
define�te eroul. De asemenea ac�iunile lui Scatiu �i Ra�iu care nu fac altceva dec�t s�
contribuie la definitivarea imaginii personajului. Spre deosebire de Dinu P�turic� �i T�nase
Scatiu care �ndeplinesc condi�ia de personaj balzacian �i prin faptul c� au o singur�
tr�s�tur� puternic�, aceea de a parveni, St�nic� Ra�iu ca psihologie dep�e�te proza
balzacian�. El are „geniu”, volubilitatea, grosol�nia, trivialitatea, spiritul demagog �i versatil,
dorin�a de a se lua �n serios, iluzion�ndu-se chiar, �n acest sens, fac din el un spirit
complicat, �ncurc�nd planul afectelor.

Lic� Trubadurul dep�e�te condi�ia eroului balzacian. A vedea �n el un Dinu P�turic�

modern e prea pu�in, pentru c� personajele Hortensiei Papadat-Bengescu nu sunt tipuri ci
marionete apar�in�nd unui univers pur estetic, dominat de grotesc. Suntem �ntr-un b�lci al
de�ert�ciunilor sociale �i morale, unde masca este mai important� dec�t chipul adev�rat.
�n concluzie putem spune c� tipul arivistului ilustrat �n literatura rom�n� se caracterizeaz�
printr-o ambi�ie nem�surat�, c� se folose�te de c�s�torie �n ascensiunea sa social� �i c�
recurge de cele mai multe ori la ac�iuni extreme �n drumul s�u de parvenire.