CULTURA PIERSICULUI

În ţara noastră, piersicul se plasează pe locul trei ca importanţă economică după măr şi prun, el ocupând
11.300 ha. Pe plan mondial, producţia de piersici este în jur de 8 milioane tone, din care Europa deţine
44%.
Fructele se consumă în stare proaspătă sau prelucrate sub formă de dulceţuri, compoturi, gemuri, fructe
deshidratate, extracte pentru băuturi răcoritoare, sucuri naturale etc. Prin distilare rezultă un excelent
rachiu de piersici.
Principalii portaltoi pentru piersic sunt: piersicul franc, mirobolanul, Oradea, ca portaltoi generativi şi
GF 557, GF 677, Saint Julien A ca portaltoi vegetativi.
În cultură se întâlnesc trei grupe de soiuri de piersic:
- soiuri de piersic propriu-zise;
- soiuri de pavii;
- nectarine – piersici fără perişori, cu pieliţa netedă.

Soiuri. Piersicul este reprezentat, în prima grupă, prin soiuri cu coacere diferită, formând un conveer
varietal care se eşalonează pe o perioadă de circa 4 luni, din iunie (Madelaine Pouyet) până în septembrie
(Flacăra). Mai importante, în ordinea coacerii, sunt următoarele soiuri: Madeline Pouyet, Springtime,
Cardinal, Dixired, Jerseyland, Redhaven, Elberta, Flacăra. Dintre soiurile de nectarine: Crimson Gold,
Nectared 1, 4, 6, 8, Fantasia, Flamekist.
Paviile sunt piersici pentru industrializare.