Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rezolvarea Ecuatiilor Algebrice de Grad Superior-Securizat-1903-7 PDF
Rezolvarea Ecuatiilor Algebrice de Grad Superior-Securizat-1903-7 PDF
elaMANEA
REZOLVAREA
ECUAŢI
ILORALGEBRICE
DEGRADSUPERI OR
a =0
.+
. n
1+.
n-
n +ax
x 1
Edi
tur
aPar
alel
a45
Daniela Manea
ISBN: 978-973-47-1903-7
Introducere
5
Daniela Manea Introducere
Lucrarea de faţă îşi propune analiza rezolvării ecuaţiilor algebrice de grad superior,
concretizând prin exemple metodele descrise. Ea este structurată pe trei părţi.
Prima parte cuprinde un scurt istoric al evoluţiei rezolvării ecuaţiilor algebrice şi
detaliază câteva metode de rezolvare a ecuaţiilor de grad mai mic sau egal cu 4.
A doua parte tratează tipuri de ecuaţii de grad mai mare sau egal cu 5, rezolvabile prin
radicali.
A treia parte prezintă câteva consideraţii metodice asupra predării ecuaţiilor algebrice în
gimnaziu şi liceu, precum şi o serie de exerciţii şi probleme ce propun rezolvarea unor tipuri de
ecuaţii algebrice, folosind diverse metode.
Lucrarea este însoţită de o bibliografie completă, pentru ca cititorul interesat, să-şi
însuşească mai bine partea teoretică la care se referă exerciţiile şi problemele, simultan cu
deprinderile de aplicare.
Consider că această lucrare poate fi un bun suport didactic în activitatea de la catedră.
Aduc mulţumirile mele domnului lect.univ.dr. Eduard Asadurian, coordonator ştiinţific
al lucrării, pentru observaţiile utile şi competente în structurarea şi definitivarea materialului
realizat.
Daniela Manea
6
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
1
[1] Viorel Gh. Vodă, Surprize în matematica elementară, Editura Albatros, Bucureşti, 1981, pg. 21-22.
8
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
„Al kitab al-muhtasar fi hisab al-djabr va-l-mukabala” în care apare pentru prima oară cuvântul
algebră.
Omar Khayyam2 (1048-1131), probabil cea mai strălucită minte a lumii orientului din
acele vremuri, întrebuinţa în mod curent denumirea ,,al-djabr” pentru întreaga disciplină a
ecuaţiilor. El a elaborat o adevărată teorie despre ecuaţiile de gradul III şi face pentru prima oară
aluzia că ecuaţiile de gradul III nu se pot rezolva în general cu ajutorul riglei şi compasului. Abia
în 1637, René Descartes reafirmă din nou această idee, pe care abia două secole mai târziu, tot
un matematician francez, P.L. Vantzel, reuşeşte să o demonstreze în mod riguros.
În afară de aceeasta, Khayyam îşi pune problema rezolvării ecuaţiei de gradul III în mod
asemănător ecuaţiei de gradul II (deci prin radicali), dar nu reuşeşte acest lucru.
El însă realizează o clasificare a ecuaţiilor, construcţia geometrică a rădăcinilor şi
determinarea numărului şi a limitelor soluţiilor pozitive. Iată un exemplu de ecuaţie de gradul III,
rezolvată de Khayyam cu ajutorul metodelor geometrice: x 3 + p 2 x = p 2 q . El se foloseşte de
p x x y
cercul x 2 + y 2 = qx şi de parabola x 2 = py pe care le scrie sub forma = şi = de
x y y y-x
p2 x
unde 2 = sau p 2 (q - x) = x 3 x 3 + p 2 x = p 2 q . Punctul de intersecţie a celor două
x q-x
curbe dă soluţia pozitivă a ecuaţiei.
Nici cei ce au urmat lui Omar Khayyam, o bună bucată de vreme nu au reuşit să ajungă
la o rezolvare completă a ecuaţiei de gradul III. S-au rezolvat enorm de multe cazuri particulare,
s-au dat numeroase şi ingenioase soluţii geometrice.
Totuşi, nu aceasta era ceea ce se dorea; atracţia unei formule generale era din ce în ce
mai puternică.
Trecerea timpului ne poartă acum paşii spre Italia medievală a începutului de secol al
XVI-lea. Este epoca în care spiritul creator al omului cunoaşte o descătuşare de mari proporţii.
În această perioadă are loc şi rezolvarea prin radicali a ecuaţiei generale de gradul III.
Iată cum s-au petrecut lucrurile. Scipione del Ferro (1456-1526), profesor la
Universitatea din Bologna, reuşeşte între anii 1500-1515 să găsească regula generală de
rezolvare algebrică a ecuaţiei x 3 + px = q . Însă el nu divulgă metoda. Numai doi oameni au avut
acces la secretul său: ginerele şi succesorul său la catreda de matematici Annibale della Nave, şi
un elev de-al său, Antonio Maria Fior. Ultimul reţine descoperirea lui Scipione del Ferrro în
aşteptarea unei ocazii care să o pună în valoare.
2
[1] Viorel Gh. Vodă, Surprize în matematica elementară, Editura Albatros, Bucureşti, 1981, pg. 25-28.
9
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
În bătălia pentru soluţia generală, intră Niccolo Fontana zis Tartaglia (1500-1557),
matematician extrem de talentat al epocii respective.
În anul 1530, Zuanne de Tonini da Coi, de asemenea matematician al vremii, propune
lumii matematice de atunci rezolvarea unor ecuaţii particulare de tipul: x 3 + px 2 = q ,
x 3 + q = px 2 , x 3 = px 2 + q .
Tartaglia rezolvă în timp record aceste probleme şi afirmă că a găsit şi soluţia generală.
La auzul acestor afirmaţii, Antonio Fior crede că a găsit momentul să îşi consacre gloria prin
formulele lui del Ferro. Ca urmare, în anul 1535 el provoacă pe Tartaglia la o mare dispută,
timiţându-i spre rezolvare ecuaţii de tipul: x 3 + px = q , x 3 + q = px , x 3 = px + q , a căror
rezolvare el o ştia prin formulele lui Scipione del Ferro. Dar surpriză: Tartaglia rezolvă şi aceste
ecuaţii şi-i trimite la rândul său lui Fior ecuaţiile de tipul: x 3 + px 2 = q , x 3 + q = px 2 ,
x 3 = px 2 + q , pe care însă Fior nu mai este capabil să le rezolve. Tartaglia afirmă acum că a
găsit procedeul general de rezolvare a ecuaţiilor de gradul III.
În aceste momente, intră în scenă Girolamo Cardano3 (1501-1576), spirit enciclopedic şi
matematician de geniu al epocii. În perioada disputelor publice dintre Tartaglia şi Fior, Cardano
lucra la un tratat imens de matematică numit ,,Ars Magna”, care a apărut în 1545. În 1539,
Cardano încearcă să-l convingă pe Tartaglia să-i comunice metoda de rezolvare pentru a o
include în ,,Ars Magna”. Conform istoriei, Tartaglia i-ar fi comunicat-o până la urmă lui
Cardano, dar cu rugămintea de a nu o publica.
În 1543, însoţit de elevul său preferat Lodovico Ferrari (1522-1561), Cardano soseşte la
Bologna pentru a examina manuscrisele lui Scipione del Ferro. Cei doi au aici o adevărată
surpriză: constată că, de fapt, del Ferro a fost primul care a reuşit să dea metoda generală de
rezovare pentru ecuaţia x 3 + px = q .
Astfel, în 1545 vede pentru prima oară lumina tiparului, metoda generală de rezolvare a
ecuaţiei de gradul III, Cardano citându-i pe toţi înaintaşii săi în acest domeniu. Şi după cum
spune şi istoricul sovietic al matematicii, A.P. Iuşkevici, “Cardano, el însuşi un matematician
talentat, nu s-a mărginit la a reproduce regulile lui Tartaglia. El a dat demonstraţiile acestora, a
arătat cum se reduc ecuaţiile cubice complete la ecuaţii cubice numai cu trei termeni; lui îi
aparţine prima întrebuinţare a soluţiilor imaginare a ecuaţiilor pătratice. În opera sa, Cardano
expune de asemenea şi metoda de reducere a rezolvării ecuaţiei de gradul IV la rezolvarea unei
3
[1] Viorel Gh. Vodă, Surprize în matematica elementară, Editura Albatros, Bucureşti, 1981, pg. 30-36.
10
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
ecuaţii de gradul III, metodă găsită de elevul său, Lodovico Ferrari.” (,,Hrestomatia po Istorii
Matematiki”, 1976, Moskva).
Acum câte ceva despre rezolvarea grafică a ecuaţiei de gradul III. Încă de acum multe
secole în urmă, metodele grafice erau preferenţiale în rezolvarea ecuaţiior de diferite tipuri. Ceva
mai târziu, teoria funcţiilor de o variabilă reală, combinată cu clasicele cunoştinţe asupra
conicelor, a devenit un mare ajutor în această problemă a rezolv.ării ecuaţiilor. Desigur că
rezolvarea grafică a unei ecuaţii este aproximativă, dar, ceea ce este important la această metodă,
este posibilitatea de a detecta numărul de rădăcini reale (şi implicit şi al celor complexe
conjugate), precum şi valoarea lor aproximativă.
Goana după radicali a continuat, din păcate însă fără success. N-au mai putut fi
rezolvate prin radicali decât ecuaţii particulare de grad mai mare decât patru. Aceste eforturi nu
au contenit decât atunci când s-a produs o adevărată cotitură în algebră.
Matematicianul francez de geniu, Evariste Galois (1811-1832), creează bazele teoriei
moderne a structurilor algebrice (noţiunea de grup).
Norvegianul H. Abel (1802-1829) şi italianul Ruffini (1765-1832) atacă şi ei abordarea
dintr-un unghi nou al algebrei şi reuşesc, în final, să demonstreze un fapt extrem de important:
ecuaţiile algebrice generale de grad mai mare decât patru nu pot fi rezolvate prin radicali.
Acesta este sfârşitul ,,goanei după radicali”. Se deschide o nouă perioadă în dezvoltarea
algebrei. Cercetările încep acum să se concentreze asupra unor probleme ca: în ce condiţii există
rădăcini raţionale, metode de rezolvare aproximativă a ecuaţiilor de ordin superior etc.
Ecuaţiile algebrice au constituit un domeniu de atracţie şi pentru matematicienii români,
aceştia reuşind să aducă o contribuţie interesantă şi utilă. Reviste ca „Gazeta Matematică”,
„Revista Matematică din Timişoara”, „Pozitiva” şi altele, conţin o sumedenie de note şi articole
pe marginea rezolvării ecuaţiilor algebrice de diferite ordine.
Articolul dr. docent Marius Iosifescu4 din 1955, conţine, pe lângă elementele istorice, şi
cazul clasic de rezolvare a ecuaţiei de gradul III, pentru care se dă o metodă originală de reducere
a ecuaţiei complete de gradul III, a 0 x 3 + 3a1x 2 + 3a 2 x + a 3 = 0 , a 0 ¹ 0 , la o ecuaţie binomă.
De asemenea, marele matematician Traian Lalescu5 a fost fost un talentat algebrist. În
domeniul ecuaţiilor algebrice, Lalescu deduce în 1914 limitele rădăcinilor reale ale ecuaţiei de
gradul III: x 3 - px + q = 0 .
4
[1] Viorel Gh. Vodă, Surprize în matematica elementară, Editura Albatros, Bucureşti, 1981, pg. 61-64
5
Ibidem, pg. 65.
11
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
Ceva mai târziu, Gheorghe Buicliu6, s-a ocupat de rezolvarea ecuaţiei algebrice de
gradul IV, găsind condiţiile în care ecuaţia generală f (x) = x 4 + ax 3 + bx 2 + cx + d = 0 se poate
pune sub forma sumei a două pătrate, ducând apoi la rezolvarea a două ecuaţii de gradul II.
Cam tot în aceeaşi perioadă, profesorul Theodor Angheluţă publică in ,,Gazetă” un
studiu relativ complet asupra aşezării în ordine naturală a rădăcinilor a două ecuaţii de gradul III.
Multe probleme interesante, legate de ecuaţiile de ordin superior, au fost dezbătute de
matematicienii noştri în studiul ecuaţiilor algebrice satisfăcute de laturile poligoanelor regulate.
Astfel, profesorul N.N. Mihăileanu dă, în G.M. nr. 7/1970, chiar un criteriu general de formare a
acestor ecuaţii.
care conţin în afara simbolurilor de operaţii aritmetice (adunarea, înmulţirea, împărţirea), numai
k
semnele (extragerea rădăcinii de ordinul k dintr-un număr complex).
Fie R(t1 , t 2 , ..., t n ) o expresie algebrică de tipul (1.1). Când mărimilor t1 , t 2 , ..., t n
dăm valorile t1 = a1 , t 2 = a 2 , ..., t n = a n , atunci R(a1 , a 2 , ..., a n ) are mai multe valori (un
număr finit).
Spunem că un număr complex z se exprimă prin radicali din numerele complexe
a1 , a 2 , ..., a n dacă există o expresie de tipul (1.1) astfel încât z să fie una din valorile lui
R(a1 , a 2 , ..., a n ) .
R(t1 , t 2 ) = t1 + t 2 .
6
[1] Viorel Gh. Vodă, Surprize în matematica elementară, Editura Albatros, Bucureşti, 1981, pg. 66
12
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
R(t1 , t 2 , t 3 ) = t1 + t 2 - t 3 .
formulă de tipul R(t1 , t 2 , ..., t n ) astfel încât z0 să fie una din valorile expresiei
R(a1 , a 2 , ..., a n ) , adică z0 se exprimă prin radicali din numerele complexe a1 , a 2 , ..., a n . Dacă
orice rădăcină a ecuaţiei algebrice (1.2) se poate exprima prim radicali, atunci spunem că ecuaţia
(1.2) se rezolvă prin radicali.
Dacă există o formulă R(t1 , t 2 , ..., t n ) astfel încât pentru orice numere complexe
a1 , a 2 , ..., a n ecuaţia (1.2) are rădăcini exprimabile prin radicali prin intermediul expresiei
R(t1 , t 2 , ..., t n ) , atunci vom spune că R(t1 , t 2 , ..., t n ) este formula de rezolvare a ecuaţiei de
gradul n .
Presupunem că rădăcinile ecuaţiei (1.2) se exprimă prin radicali prin intermediul
formulei R(t1 , t 2 , ..., t n ) , adică rădăcinile sale sunt o parte din valorile expresiei
R(a1 , a 2 , ..., a n ) .
Problema care se pune este de a distinge din mulţimea acestor valori pe acelea care sunt
rădăcinile ecuaţiei date. Acest lucru se face pentru fiecare caz în parte.
În cele ce urmează ne propunem să arătăm că pentru n = 2, 3, 4 se poate da un
procedeu de determinare a rădăcinilor ecuaţiei. Pentru n = 1 ecuaţia x + a1 = 0 are rădăcina
13
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
-a1 a12 - 4a 2
x= . (1.3)
2
Exemplul 1.3. Să se rezolve ecuaţia: x 2 - x + (1- i) = 0 .
1 1- 4 (1- i) 1 + 4i - 3
x= = .
2 2
Cum -3 + 4i = (1 + 2i) x1 = 1 + i, x 2 = -i .
1.3.2. Ecuaţia de gradul III. Natura rădăcinilor ecuaţiei de gradul III cu coeficienţi
reali
Fie ecuaţia
x 3 + a1x 2 + a 2 x + a 3 = 0 (1.4)
cu coeficienţi complecşi.
a1 a
Înlocuim y = x + x = y - 1 şi ecuaţia devine:
3 3
3 2
æ ö æ ö æ ö
çç y - a1 ÷÷ + a1 çç y - a1 ÷÷ + a 2 çç y - a1 ÷÷ + a 3 = 0
çè 3ø ÷ ç
è 3ø ÷ ç
è 3 ÷ø
a1 a 2 a3 a a2 aa
y3 - 3y 2 + 3y 1 - 1 + a1 y 2 - 2a1 y 1 + a1 1 + a 2 y - 1 2 + a 3 = 0
3 9 27 3 9 3
æ a2 ö 2a 3 a a
y3 + y çç- 1 + a 2 ÷÷÷ + 1 - 1 2 + a 3 = 0 .
çè 3 ÷ø 27 3
a12 2a 3 a a
Notăm - + a 2 = p şi 1 - 1 2 + a 3 = q şi atunci ecuaţia devine:
3 27 3
y3 + py + q = 0 . (1.5)
14
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
Deci rezolvarea ecuaţiei (1.4) revine la rezolvarea ecuaţiei (1.5). În concluzie, vom
căuta să indicăm o metodă de rezolvare pentru ecuaţia de gradul III de forma y3 + py + q = 0 .
Din teorema fundamentală a algebrei rezultă că ecuaţia (1.5) are trei rădăcini complexe.
Fie y 0 una dintre aceste rădăcini.
p
Considerăm polinomul în nedeterminata u , f 0 (u ) = u 2 - y 0 u - . Fie a , b rădăcinile
3
p
ecuaţiei f 0 (u ) = 0 . Din relaţiile lui Viète obţinem: a + b = y 0 , ab= - .
3
Cum y 0 este rădăcină, atunci y 03 + py 0 + q = 0 . Combinând relaţiile, obţinem:
3
(a + b) + p (a + b) + q = 0 a 3 + 3a 2b + 3ab2 + b3 + pa + pb + q = 0
a 3 + b3 + (a + b)(3ab + p) + q = 0 .
q 2 p3
æ q 2 p3 ö -q 2 +
p3 2 3
4 27 = - q q + p . Cum a 3 = t şi
D = q2 + 4 = 4 çç + ÷÷÷ şi t1,2 =
27 çè 4 27 ÷ø 2 2 4 27
1
q q 2 p3 q q 2 p3
b3 = t 2 , rezultă că a = 3 - + + şi b = 3 - - + .
2 4 27 2 4 27
Atunci:
q q 2 p3 q q 2 p3
y0 = 3 - + + +3- - + .
2 4 27 2 4 27
Această ultimă formulă reprezintă formula lui Cardano7 de rezolvare a ecuaţiei de
gradul III. Rezultă că ecuaţia de gradul III este rezolvabilă prin radicali. Ţinând seama de faptul
că rădăcina cubică dintr-un număr complex are trei valori complexe, formula lui Cardano ne dă
şase valori complexe. Trebuie să distingem dintre aceste valori care sunt rădăcinile ecuaţiei (1.5).
Considerăm formulele lui a şi b .
7
[2] C. Năstăsescu, C. Niţă, Teoria calitativă a ecuaţiilor algebrice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1979, pg. 105-107.
15
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
Fie a1 una dintre cele trei valori ale lui a date de formulele considerate. Dacă e şi e 2
sunt rădăcinile cubice nereale ale unităţii, atunci celelalte valori ale lui a sunt: a 2 = ea1 ,
a 3 = e 2a 1 .
p
Dar trebuie ca: ab = - .
3
p
Să presupunem că b1 este valoarea corespunzătoare lui a1 , deci a1b1 = - . Se vede că
3
p
a 2 b3 = (ea1 )(e 2 b1 ) = e3 (a1b1 ) = a1b1 = - ,
3
p
a 3b2 = (e 2a1 )(eb1 ) = - ,
3
deoarece a 3 = 1 . Deci b3 este valoarea corespunzătoare lui a 2 şi b 2 este valoarea
corespunzătoare lui a 3 .
Definiţia 1.1. Fie ecuaţia x n + a1x n-1 + ... + a n = 0 . Notăm cu x1 , x 2 , ..., x n rădăcinile
(x - x )
2
acestei ecuaţii. Numărul complex d = i j se numeşte discriminantul ecuaţiei.
1£i< j£n
Avem egalitatea:
1 1 ... 1
x1 x2 ... x n
= (x j - xi ) ,
. . ... . 1£i< j£n
n-1 n-1 n-1
x1 x2 ... x n
16
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
Dar
n t1 t2 ... t n-1
t1 t2 t3 ... t n
d = det ( UU ) = t 2
t
t3 t4 ... t n +1 ,
. . . ... .
t n-1 tn t n +1 ... t 2n-2
åx åx x
n
i = -a1 , i j = a 2 , ..., x1x 2 ...x n = (-1) a n .
i=1 i< j
a1 , a 2 , ..., a n .
3 t1 t2
2 2 2
d = ( x1 - x 2 ) ( x 2 - x 3 ) ( x1 - x 3 ) = t 1 t2 t 3 = 3t 2 t 4 + 2t1t 2 t 3 - t 32 - 3t 32 - t12 t 4 ,
t2 t3 t4
unde :
t1 = x1 + x 2 + x 3 = -a1 ,
2
t 2 = x12 + x 22 + x 32 = ( x1 + x 2 + x 3 ) - 2 ( x1x 2 + x 2 x 3 + x1x 3 ) = a12 - 2a 2 ,
= a13 - 3a1a 2 + 3a 3 ,
Deci:
d = 3(a12 - 2a 2 )(a14 + 4a 22 - 4a12 a 2 - 2a 22 + 4a1a 3 ) + 2 (-a1 )(a12 - 2a 2 )(a13 - 3a1a 2 + 3a 3 ) -
17
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
determina natura rădăcinilor ecuaţiei reduse în care a1 = 0 . Aşadar vom face discuţia rădăcinilor
1. Cazul d < 0 . Ecuaţia fiind de gradul III are cel puţin o rădăcină reală. Fie aceasta x1 .
2 2 2
Deoarece d = ( x1 - x 2 ) ( x 2 - x 3 ) ( x1 - x 3 ) < 0 , x 2 , x 3 sunt numere complexe conjugate. Deci
adică
2
d = éê( x1 - a ) + b 2 ùú (-4b 2 ) < 0
2
ë û
şi deci, contradicţie.
Deci ecuaţia are, în acest caz, trei rădăcini reale distincte.
Exemplul 1.4. Să se rezolve ecuaţia: x 3 - 6x + 9 = 0 .
é 92 (-6)3 ù æ 92 ö
Avem p = -6; q=9 şi deci d = -108 ê + ú = -108 ç - 8÷÷÷ = -27 ⋅ 49 < 0 .
ç
ê4 27 ú ú çè 4 ÷ø
ëê û
Deci:
3 3
9 92 (-6) 9 92 (-6)
x1 = 3 - + + +3- - + =
2 4 27 2 4 27
9 49 3 9 49
=3- + + - - = -1- 2 = -3 ,
2 4 2 4
æ -1 + i 3 ö÷ æ -1- i 3 ö÷ 3 + i 3
x 2 = -1ççç ÷÷ - 2 çç ÷÷ = ,
çè 2 ÷ø ççè 2 ÷ø 2
18
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
æ -1- i 3 ö÷ æ -1 + i 3 ö÷ 3 - i 3
x 3 = -1ççç ÷÷ - 2 çç ÷÷ = .
çè 2 ÷ø èçç 2 ø÷ 2
a1
Fie ecuaţia x 4 + a1x 3 + a 2 x 2 + a 3 x + a 4 = 0 . Făcând substituţia y = + x , obţinem
4
4 3 2
æ a ö æ a ö æ a ö æ a ö
ecuaţia çç y - 1 ÷÷÷ + a1 çç y - 1 ÷÷÷ + a 2 çç y - 1 ÷÷÷ + a 3 çç y - 1 ÷÷÷ + a 4 = 0 , care determină ecuaţia de
çè 4ø ç
è 4ø ç
è 4ø ç
è 4ø
să fie pătratul unui polinom de gradul I. Trebuie deci ca discriminantul ecuaţiei f ( y) = 0 să fie
nul, adică
æ p2 ö
q 2 - 8m ççm 2 + pm - r + ÷÷÷ = 0
çè 4 ÷ø
sau
æ p2 ö
8m3 + 8pm 2 - 8ççr - ÷÷÷ m - q 2 = 0 , (1.7)
çè 4 ÷ø
19
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
care este o ecuaţie de gradul III în m . Ecuaţia (1.7) are o rădăcină complexă; fie aceasta m 0 ,
sau
æ öæ ö
çç y 2 + p + m - 2m y + q ÷÷çç y 2 + p + m + 2m y - q ÷÷ = 0
çç ÷ ç ÷
2 2m 0 ÷÷øèç 2 2m 0 ÷÷ø
0 0 0 0
è 2 2
sau
ìï æp q ö÷÷
ïï 2 ç
ïï y - 2m 0 y + ççç 2 + m 0 + ÷= 0
ïï è 2 2m 0 ÷÷ø
í . (1.8)
ïï æ q ÷÷ö
ï çp
ïï y + 2m 0 y + çç + m 0 -
2
÷= 0
ïïî çè 2 2 2m 0 ÷÷ø
ë û
Alegem pe m astfel încât polinomul 2my 2 - 24y + (m 2 - 6m + 33) să fie pătratul unui
de unde
20
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
y 2 - 6 ( y - 2) = 0 sau y 2 + 6 ( y - 2) = 0 ,
şi deci:
y 2 - 6y + 2 6 = 0 sau y 2 + 6y - 2 6 = 0 .
De aici se pot găsi cele patru rădăcini ale ecuaţiei în y şi prin substituţia x = y -1 se
obţin cele patru rădăcini ale ecuaţiei iniţiale.
Avem:
q
a1 = -a, b1 + b = p + a 2 , b1 - b = .
a
Înlocuind aceste relaţii în ecuaţia (1.10) se obţine:
q2
(p + a 2 )
2
- = 4r sau a 6 + 2pa 4 + (p 2 - 4r ) a 2 - q 2 = 0 .
a2
Notând a 2 = u , avem ecuaţia:
u 3 + 2pu 2 + (p 2 - 4r ) u - q 2 = 0 .
Această ecuaţie se numeşte rezolventa ecuaţiei de gradul IV de mai sus. Ea este o ecuaţie de
a1
gradul III. Făcând scimbarea de variabilă u = v - , o putem aduce la o ecuaţie de forma
3
v 3 + sv + t = 0 , care se poate rezolva cu ajutorul formulelor lui Cardano. Deci se găseşte u ,
adică a, a1 , b, b1 , astfel încât ecuaţia de gradul IV este rezolvabilă prin radicali.
21
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
Viète, din egalitatea (1.9) rezultă că -a reprezintă suma a două rădăcini oarecare. Deci a poate
lua şase valori, două câte două egale şi de semne contrare:
( y1 + y2 ) , ( y1 + y3 ) , ( y1 + y 4 ) .
u1 u 2 u 3
relaţiile şi ţinem seama de faptul că y1 + y 2 + y3 + y 4 = 0 . Rezultă că y1 = .
2
Din cele opt valori ale expresiei doar patru convin.
În baza relaţiilor lui Viète avem:
y1 y 2 y3 + y1 y 2 y 4 + y1 y3 y 4 + y 2 y3 y 4 = -q .
Rezultă că:
( y1 + y2 )( y1 + y3 )( y1 + y4 ) = -q .
Deci semnele radicalilor în (1.11) trebuie alese astfel încăt produsul celor trei radicali să
fie -q . În această situaţie cele patru rădăcini ale ecuaţiei y 4 + py 2 + qy + r = 0 au expresiile:
1
y1 =
2
(
u1 + u 2 - u 3 , )
1
y2 =
2
(
u1 - u 2 + u 3 , )
1
(
y 3 = - u1 + u 2 + u 3 ,
2
)
1
(
y 4 = - u1 - u 2 - u 3 .
2
)
22
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
u 3 + 2pu 2 + (p 2 - 4r ) u - q 2 = 0 .
Metoda constă în determinarea a trei numere v, z, w , a căror sumă să fie dublul unei
v 2 +z 2 +w 2 +2 ( vz + vw + zw ) =4y 2
şi deci:
16 ë û
1 1
+ p éêë v 2 +z 2 +w 2 +2 ( vz + vw + zw )ùûú + q ( v+z+w ) + r = 0 ,
4 2
adică
1 2 2 1 1 1
( v +z +w 2 ) + ( vz + vw + zw )( v 2 +z 2 +w 2 ) + ( v 2 z 2 + v 2 w 2 + z 2 w 2 ) + vzw ( v + z + w )
2
16 4 4 2
1 1 1
+ p ( v +z +w ) + p ( vz + vw + zw ) + q ( v+z+w ) + r = 0 ,
2 2 2
4 2 2
sau încă:
(v2 +z 2 +w 2 ) +4 ( vz + vw + zw )( v 2 +z 2 +w 2 ) +4 ( v 2 z 2 + v 2 w 2 + z 2 w 2 ) +8uvw (u + v + w ) +
2
+4( v2 z2 + v2 w 2 + z 2 w 2 ) +16r = 0 .
23
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
adică
4p 2 - 8p 2 + 4 ( v 2 z 2 + v 2 w 2 + z 2 w 2 ) + 16r = 0 ,
u 3 + 2pu 2 + (p 2 - 4r ) u - q 2 = 0 ,
ecuaţie ce se poate rezolva cu formulele lui Cardano. Dacă u1 , u 2 , u 3 sunt rădăcinile ei, atunci:
u = u1 , v = u 2 , w = u 3 ,
formulele (1.12).
ë û
unde l este un parametru oarecare. Dacă îl vom determina pe l , astfel încât
g ( y) = (2l - p) y 2 + (-q ) y + (l 2 - r )
să fie un pătrat perfect, atunci membrul drept al relaţiei va conţine diferenţa a două pătrate
perfecte. Acest lucru se poate realize uşor, scriind că discriminantul trinomului g ( y) este nul:
24
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
2
Pentru l obţinut din ecuaţia de mai sus, putem scrie g ( y) = (ay + b) şi deci:
Metoda constă în a reduce o ecuaţie de acest tip la un număr de ecuaţii algebrice a căror
rezolvare este mai simplă. În cadrul acestei metode se găseşte ideea dezvoltării teoriei lui Galois.
f (X1 , X 2 , ..., X n )
Fie F (X1 , X 2 , ..., X n ) = o fracţie raţională cu coeficienţi numere
g (X1 , X 2 , ..., X n )
(
complexe. Notăm sF (X1 , X 2 , ..., X n ) = F Xs(1) , Xs(2) , ..., Xs(n) , s Î sn . )
Se spune că permutarea s invariază fracţia raţională F(X1 , X 2 , ..., X n ) dacă
( )
F Xs(1) , Xs(2) , ..., Xs(n) = F(X1 , X 2 , ..., X n ) . Vom nota cu H F mulţimea permutărilor ce
invariază pe F .
Propoziţia 1.1. H F este un subgrup al lui sn .
( )
Demonstraţie. Fie s Î H F . Avem F Xs(1) , Xs(2) , ..., Xs(n) = F(X1 , X 2 , ..., X n ) şi deci
( ) ( )
F Xs-1(1) , Xs-1(2) , ..., Xs-1(n) = F Xs-1(s(1)) , Xs-1(s(2)) , ..., Xs-1(s(n)) = F(X1 , X 2 , ..., X n ) .
Rezultă că s-1 Î H F .
Dacă s, t Î H F , atunci ( )
F X t(1) , X t(2) , ..., Xt(n) = F(X1 , X 2 , ..., X n ) şi deci
( ) ( )
F Xs(t(1)) , Xs(t(2)) , ..., Xst(n) = F Xs(1) , Xs(2) , ..., Xs(n) = F(X1 , X 2 , ..., X n ) .
( )
Rezultă că F X(st)(1) , X(st)(2) , ..., X(st)(n) = F (X1 , X 2 , ..., X n ) , adică st Î H F .
F(X1 , X 2 , ..., X n ) .
25
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
( )
sF(X1 , X 2 , ..., X n ) = (pt) F(X1 , X 2 , ..., X n ) = pF X t(1) , X t(2) , ..., X t(n) =
( )
= pF (X1 , X 2 , ..., X n ) = F Xp(1) , Xp(2) , ..., Xp(n) .
asociat. Atunci F(X1 , X 2 , ..., X n ) este rădăcină a unui polinom de gradul p = [sn : H F ] cu
presupune că p1 = e .
( )
Să punem: Fi (X1 , X 2 , ..., X n ) = pi F(X1 , X 2 , ..., X n ) = F Xpi (1) , Xpi (2) , ..., Xpi (n) .
Fie s o permutare arbitrară a lui sn . Atunci sFi (X1 , X 2 , ..., X n ) este una dintre
valorile F1 , F2 , ..., Fp .
Dar spi aparţine unei clase de echivalenţă şi fie aceasta p̂ j . Din propoziţia anterioară
obţinem spi F (X1 , X 2 , ..., X n ) = p jF (X1 , X 2 , ..., X n ) = Fj (X1 , X 2 , ..., X n ) . Pe de altă parte,
dacă i ¹ j avem sFi ¹ sFj . Într-adevăr, dacă sFi = sFj atunci s-1 (sFi ) = s-1 (sFj ) şi deci
Fi = Fj .
unde p-j 1pi F = F şi deci p-j 1pi Î H F , ceea ce implică pˆ i = pˆ j , adică se obţine o contradicţie.
Deci rezultă egalitatea {sF1 , sF2 , ..., sFp } = {F1 , F2 , ..., Fp } , oricare ar fi s Î sn .
26
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
unde:
p
A1 = F1 + F2 + ... + Fp = å Fi ,
i=1
A2 = å
1£i< j£p
FF
i j ,
……………………………….
A p = F1F2 ...Fp .
sA 2 = å
1£i< j£p
sFisFj = å
1£i< j£p
i j = A2 ,
FF
…………………
sA p = sF1sF2 ...sFp = F1F2 ...Fp = A p .
polinomului P (Y) .
diferită de 1. Subgrupul invariant pentru B este H B = {e, (1, 2, 3,) , (1, 3, 2)} . Cum H B este
(
1, 2) = (1, 2) H B ={(1, 2) , (1, 3) , (2, 3)} .
B1 = eB = B = (X1 + eX 2 + e 2 X3 ) ,
3
27
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
B2 = (1, 2) B = (X 2 + eX1 + e 2 X 3 ) .
3
şi
ì
ï x1 + x 2 + x3 = 0
ï
ï
ï x + ex + e 2 x = L .
í 1 ex
ï
ï
2 3
ï 2
îx1 + e x 2 + ex3 = L e2 x
ï
1 1 1
Determinantul sistemului este 1 e e 2 = 3(e 2 - e) ¹ 0 , deci sistemul are soluţie
1 e2 e
28
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
caz s1 = 0, s 2 = p, s3 = -q .
29
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
1 1 -3 + i 3 3 - i 3
x 2 = éëê e 2 (-3) + e (-6)ùûú = (-e 2 - 2e)⋅ 3 = -(e 2 + 2e) = - = ,
3 3 2 2
1 1 -3 - i 3 3 + i 3
x 3 = éêë e (-3) + e 2 (-6)ùúû = (-e - 2e 2 )⋅ 3 = -(e + 2e 2 ) = - = .
3 3 2 2
H A = {e, (1, 2) , (3, 4) , (1, 2) (3, 4) , (1, 3) (2, 4) , (1, 4) (2, 3) , (1, 3, 2, 4) , (1, 4, 2, 3) } ,
ê = H A , (
1, 3) = (1, 3) H A , (
1, 4) = (1, 4) H A .
A 2 = (1, 3) A = X1X 4 + X 2 X3 ,
A3 = (1, 4) A = X1X3 + X 2 X 4 .
30
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
ecuaţiei:
z 3 - a 2 z 2 + (a1a 3 - 4a 4 ) z - (a12 a 4 + a 32 - 4a 2 a 4 ) = 0 .
z12 -a1z1 + a 4 = 0 ,
z 2 2 -a 2 z 2 + a 4 = 0 ,
z 32 -a 3 z 3 + a 4 = 0 .
Este uşor de văzut că odată determinate valorile x1x 2 , x1x 3 , x 2 x 3 , x1x 4 , ... obţinem
imediat pe x1 , x 2 , x 3 , x 4 .
Să scriem
x1 + x 2 + x 3 + x 4 = 0 ( a1 = 0 , în cazul ecuaţiei reduse),
x1x 2 ( x 3 + x 4 ) + x 3 x 4 ( x1 + x 2 ) = -a 3 .
-x1 ( x1 + x 2 ) + x 2 ( x1 + x 2 ) = -a 3
şi deci:
9
[2] C. Năstăsescu, C. Niţă, Teoria calitativă a ecuaţiilor algebrice, Editura Tehnică, Bucureşti, 1979, pg. 118-119.
31
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
a3
x1 + x 2 = .
x1 - x 2
Prin urmare am obţinut:
ì
ï a3
ï
ïx1 + x 2 = x -x
í 1 2
ï
ï
îx1x 2 = x1
ï
ï
şi
ì
ï a3
ï
ïx 3 + x 4 = - x -x
í 1 2 .
ï
ï
îx 3 x 4 = x 2
ï
ï
Formăm sistemul de ecuaţii gradul II
ì
ï a3
ï
ïu2 - u + x1 = 0
ï
ï x1 -x 2
í ,
ï
ï 2 a3
ï v + v + x2 = 0
ï
ï x1 -x2
î
ale cărui rădăcini u1 , u 2 şi v1 , v 2 sunt rădăcinile x1 , x 2 respectiv x 3 , x 4 ale ecuaţiei de gradul
IV.
Considerând ecuaţia z 2 2 -a 2 z 2 + a 4 = 0 sau ecuaţia z 3 2 -a 3 z 3 + a 4 = 0 , prin acelaşi
raţionament găsim aceleaşi rădăcini pentru ecuaţia de gradul IV.
Deci rezolvarea ecuaţiei de gradul IV se reduce la rezolvarea unei ecuaţii de gradul III
(rezolvanta lui Lagrange) şi a trei ecuaţii de gradul II.
Exemplul 1.7. Să se rezolve ecuaţia: 4x 4 - 8 3x + 13 = 0 .
13
Forma redusă a ecuaţiei este: x 4 - 2 3x + = 0 . Avem că:
4
13
a1 = 0, a 2 = 0, a 3 = 2 3, a 4 = .
4
Rezolventa ecuaţiei este z 3 -13z -12 = 0 , care are rădăcinile:
a1 = -1, a 2 = -3, a 3 = 4 .
13
z12 + z1 + =0.
4
Rezolvând această ecuaţie obţinem:
-1 + 2i 3
x1 = x1x 2 = ,
2
32
Daniela Manea Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4
-1- 2i 3
x2 = x 3 x 4 = .
2
Apoi aflăm:
2 3 4 3 1
x1 + x 2 = = = = -i,
-1 + 2i 3 + 1 + 2i 3 4i 3 i
2
2 3
x3 + x 4 = - = i.
-1 + 2i 3 + 1 + 2i 3
2
Formăm două ecuaţii de gradul II:
2u 2 + 2iu -1 + 2i 3 = 0 , cu rădăcinile u1 = x1 , u 2 = x 2
şi
2v 2 - 2iv -1- 2i 3 = 0 cu rădăcinile v1 = x 3 , v 2 = x 4 .
Din rezolvarea lor obţinem:
-i + 2 - 3i 1+ 3
x 1 = u1 = = 1- i ,
2 2
-i - 2 + 3i 1- 3
x2 = u2 = = -1 - i ,
2 2
i + 2 + 3i 1+ 3
x 3 = v1 = = 1+ i ,
2 2
i - 2 - 3i 1- 3
x 4 = v2 = = -1 + i .
2 2
33
Daniela Manea Ecuaţii algebrice de grad mai mare sau egal cu 5, rezolvabile prin radicali
nu este rezolvabilă prin radicali pentru n ³ 5 . (Pentru n £ 4 , ecuaţia generală este rezolvabilă
prin radicali).
Totuşi, sunt ecuaţii de grad mai mare sau egal cu 5 ce se pot rezolva prin radicali, deci
pentru care pot fi date formule de determinare a rădăcinilor lor. Prezentăm în continuare câteva
tipuri de astfel de ecuaţii.
æ j + 2kp j + 2kp ö÷
Soluţiile ecuaţiei sunt date de formula x = n a = n r ççcos + i sin ÷ , unde
çè n n ø÷
0 £ k £ n -1 . Astfel ecuaţia de gradul n are n rădăcini distincte.
(
Exemplul 2.1. Să se rezolve ecuaţia: ix 4 - 1 + i 3 = 0 . )
1+ i 3
( )
Avem: ix 4 = 1 + i 3 . Rezultă: x 4 =
i
x 4 = 3 - i . Deci r = 3 +1 = 2 ,
34
Daniela Manea Ecuaţii algebrice de grad mai mare sau egal cu 5, rezolvabile prin radicali
35
Daniela Manea Ecuaţii algebrice de grad mai mare sau egal cu 5, rezolvabile prin radicali
æ 5p 5p ö æ1 3ö
x 6 = 2 3 2 ççcos + i sin ÷÷÷ = 2 3 2 ççç - i ÷÷÷.
èç 3 3ø çè 2 2 ÷ø
-b b 2 - 4ac
Rădăcinile ecuaţiei bipătrate sunt date de x = , numită formula de
2a
rezolvare a ecuaţiei bipătrate. În această formulă apar radicali de forma A B , care pot fi
aduşi la o sumă sau la o diferenţă de radicali simpli:
A + A2 - B A - A2 - B
A B = ( A 2 ³ B, B ³ 0 ).
2 2
36
Daniela Manea Ecuaţii algebrice de grad mai mare sau egal cu 5, rezolvabile prin radicali
1
Prin urmare este rădăcină.
a
P.2.2. Orice ecuaţie reciprocă de grad impar are rădăcina x = -1 .
Demonstraţie. Fie n = 2p + 1 . Notăm f ( x ) = a 2p+1x 2p+1 + a 2p x 2p + ... + a 2 x 2 + a1x + a 0
şi atunci:
2p+1 2p 2
f (-1) = a 2p+1 (-1) + a 2p (-1) + ... + a 2 (-1) + a1 (-1) + a 0 =
p +1 p
= -a 2p+1 + a 2p - ... + a p+1 (-1) + a p (-1) + ... + a 2 - a1 + a 0 =
37
Daniela Manea Ecuaţii algebrice de grad mai mare sau egal cu 5, rezolvabile prin radicali
ecuaţie de tipul menţionat mai sus are ca rădăcină pe x = 1 . Atunci, conform teoremei lui Bézout
putem scrie
a n x n + a n-1x n-1 + ... + a 2 x 2 + a1x + a 0 = ( x -1)(b n-1x n-1 + ... + b 2 x 2 + b1x + b 0 )
sau:
a n x n + a n-1x n-1 + ... + a 2 x 2 + a1x + a 0 = bn-1x n + (b n-2 - bn-1 ) x n-1 + ... + (b0 - b1 ) x - b0 .
38
Daniela Manea Ecuaţii algebrice de grad mai mare sau egal cu 5, rezolvabile prin radicali
a p = b n-1 ,
a n-1 = b n-2 - b n-1 ,
a n-2 = b n-3 - b n-2 ,
.....................
a 2 = b1 - b 2 ,
a1 = b 0 - b1 ,
a 0 = -b 0 .
a 2 = -a n-2 rezultă că b 2 = b n-3 . Continuînd astfel, obţinem că bi-1 = b n-i , "i=1, n-1 , ceea ce ne
39
Daniela Manea Ecuaţii algebrice de grad mai mare sau egal cu 5, rezolvabile prin radicali
( x + 1)(2x 2 + x + 2) = 0 .
-1 + i 15 -1- i 15
Rezultă că soluţiile ei sunt: x1 = -1, x 2 = , x2 = .
4 4
b) Ecuaţia reciprocă de speţa a doua 2x 3 - x 2 + x - 2 = 0 se mai scrie:
( x -1)(2x 2 + x + 2) = 0 .
-1 + i 15 -1- i 15
Rezultă că soluţiile ei sunt: x1 = 1, x 2 = , x2 = .
4 4
( y 2 - 2) a + by + c = 0 ay2 + by + c - 2a = 0 ,
1
numită rezolventa ecuaţiei. Dacă y1 şi y 2 sunt soluţiile acestei ecuaţii, rezultă că y1 = x + şi
x
1
y2 = x + sau x 2 - xy1 + 1 = 0 şi x 2 - xy 2 + 1 = 0 , care sunt ecuaţii de gradul II.
x
Astfel se obţin soluţiile x1 , x 2 , x 3 , x 4 ale ecuaţiei (2.2).
40
Daniela Manea Ecuaţii algebrice de grad mai mare sau egal cu 5, rezolvabile prin radicali
3
Deci avem ecuaţiile: x 2 - x + 1 = 0 4x 2 - 3x + 4 = 0 şi x 2 + x + 1 = 0 .
4
Astfel rădăcinile ecuaţiei de gradul IV vor fi:
3 + i 55 3 - i 55 -1 + i 3 -1 - i 3
x1 = , x2 = , x3 = , x4 = .
8 8 2 2
41
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
p : M N unde N este mulţimea propoziţiilor logice, adică "x Î M, p ( x ) este o propoziţie, care
are o anumită valoare de adevăr. Elevul de clasa a V-a, neştiind noţiunea de aplicaţie, este
necesar a i se arăta că, fiind vorba de propoziţii logice, are sens a se vorbi despre valoarea de
adevăr a propoziţiei p ( x ) , pentru x dintr-o mulţime dată. Astfel i se defineşte elevului mulţimea
propoziţiei p ( x ) . Ţinând cont că în clasa a V-a elevii au însuşite numai operaţiile de adunare,
43
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
Simbolic notăm o ecuaţie prin f ( x ) = g ( x ) , x Î X . Un element x Î S se numeşte
gradul II, diferitele forme ale ei, natura rădăcinilor ecuaţiei de gradul II cu coeficienţi reali,
semnul rădăcinilor, relaţii între rădăcini şi coeficienţi, precum şi formarea ecuaţiei de gradul II
cân se cunosc rădăcinile. În afara prezentării algoritmului rezolvării, care este dat în manual, se
poate da o metodă cu caracter mai general, ce se poate aplica la ecuaţii de grad superior, în
vederea obţinerii ecuaţiei reduse.
În clasa a X-a noţiunea de ecuaţie se completează cu cea de ecuaţie algebrică şi cu cea
de ecuaţie transcendentă, studiindu-se ecuaţiile algebrice de grad superior lui II. La sfârşitul
clasei a X-a elevul trebuie să fie capabil să rezolve o gamă largă de ecuaţii algebrice, avănd
bagajul de cunoştinţe necesar pentru rezolvarea diferitelor tipuri de ecuaţii algebrice. Tot în
44
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
această clasă, când se studiază mulţimea numerelor complexe, se introduce şi ecuaţia de gradul II
cu coeficienţi complecşi, remarcându-se că formulele de rezolvare sunt aceleaşi cu formulele de
la ecuaţia de gradul II cu coeficienţi reali.
La ecuaţiile algebrice de grad superior lui II, se revine în clasa a XII-a, când elevul are
introduse noţiunile de inel şi corp, putându-se vorbi acum de ecuaţii algebrice cu coeficienţi într-
un inel sau corp.
într-o ecuaţie echivalentă, tot cu coeficienţi întregi, în care coeficientul dominant să fie 1.
y
Demonstraţie. Fie y = a n x . Rezultă că x = , a n ¹ 0 . Avem
an
yn y n-1 y
an n
+ a n-1 n -1
+ ... + a1 + a0 = 0 ,
(a n ) (a n ) an
45
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
de unde obţinem:
y 4 + 3y3 + 360y 2 + 1200y -16000 = 0 .
într-o ecuaţie echivalentă, tot cu coeficienţi întregi, în care să lipsească coeficientul termenului
de grad n -1 .
Demonstraţie. Fie x = y + h . Rezultă că:
n n -1
a n ( y + h ) + a n-1 ( y + h ) + ... + a1 ( y + h ) + a 0 = 0 .
-a n-1
Egalând coeficientul lui y n-1 cu 0 , obţinem a n C1n h + a n-1 = 0 , de unde h = .
na n
Deci substituţia va fi:
a n-1
x = y-
na n
b) Considerăm ecuaţia: x 4 + 5x 3 + 4x - 3 = 0 .
5
Fie x = y - . Rezultă că
4
4 3
æ ö æ ö æ ö
çç y - 5 ÷÷ + 5 çç y - 5 ÷÷ + 4 çç y - 5 ÷÷ -1 = 0 ,
çè 4ø ÷ ç
è 4ø ÷ ç
è 4 ø÷
iar de aici se obţine:
46
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
256y 4 - 2400y 2 + 5024y + 3923 = 0 .
Acum aducem această ecuaţie la o formă în care coeficientul lui y 2 să fie 0 . Fie
18
y = z- sau y = z - 6 . Rezultă că
3
3 2
(z - 6) + 18(z - 6) + 8(z - 6) - 384 = 0 ,
adică
z 3 -100z = 0 ,
care are soluţiile:
z1 = 0, z 2 = 10, z3 = -10 .
Rezultă că
y1 = -6, z 2 = 4, z3 = -16
şi deci
3 1
x 1 = - , x 2 = , x 3 = -2 .
4 2
b) Transformăm ecuaţia într-una echivalentă, în care coeficientul dominant este 1. Fie
y
x= . Rezultă că
3
3
æ yö æ yö
27 çç ÷÷÷ - 9 çç ÷÷÷ - 2 = 0 ,
èç 3 ø çè 3 ø
adică
y3 - 3y - 2 = 0 .
Folosind formula lui Cardano ( p = -3, q = -2 ), rezultă că
47
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
q q 2 p3
u, v = 3 - + = 3 1 1 + (-1) = 1 ,
2 4 27
adică u = v = 1 , şi deci
y1 = u + v = 1 + 1 = 2, y 2 = eu + e 2 v = e + e 2 = -1, y3 = e 2 u + ev = e 2 + e = -1 .
Obţinem:
y1 2 y 1 y 1
x1 = = , x 2 = 2 = - , x3 = 3 = - .
3 3 3 3 3 3
Folosind metoda lui Lagrange, aceeaşi ecuaţie y3 - 3y - 2 = 0 , o putem rezolva precum
este redată mai jos.
Avem: p = -3, q = -2 . Rezolventa ecuaţiei este z 2 - 54z + 729 = 0 . Rezolvând
această ecuaţie şi notând cu a1 şi a 2 soluţiile ei, rezultă că:
a1 = a 2 = 27 .
Obţinem:
L ay + L a 2 y
y1 = = 2,
3
aLay +a 2 La 2 y 1 æç -1 + i 3 -1- i 3 ö÷
y2 = = çç ⋅3+ ⋅ 3÷÷ = -1,
3 3 çè 2 2 ÷ø
a 2 Lay +aLa 2 y 1 æ -1- i 3 -1 + i 3 ö÷
y3 = = ççç ⋅3+ ⋅ 3÷÷ = -1.
3 3 çè 2 2 ÷ø
Va rezulta că:
y1 2 y 1 y 1
x1 = = , x 2 = 2 = - , x3 = 3 = - ,
3 3 3 3 3 3
regăsind astfel soluţiile obţinute folosind formulele lui Cardano.
x 4 + 2x 3 + 5x 2 + 4x + 4 = ( x 2 + x + m) -(ax 2 + bx + c) ,
2
unde a, b, c vor fi aleşi astfel încât ax 2 + bx + c să fie pătratul unui polinom de gradul I.
Avem:
x 4 + 2x 3 + 5x 2 + 4x + 4 = x 4 + 2x 3 + (1 + 2m - a ) x 2 + (2m - b) x + m 2 - c .
48
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
Punem condiţia ca discriminantul ecuaţiei ax 2 + bx + c = 0 să fie nul. Rezultă:
3
de unde obţinem: m1 = m 2 = 2, m3 = - .
2
Luând m = 2 , rezultă că a = 0, b = 0, c = 0 , şi deci ecuaţia iniţială devine
(x 2 + x + 2)
2
= 0,
cu soluţiile:
-1 + i 7 -1 - i 7
x1 = x 3 = , x2 = x4 = .
2 2
3 7
Pentru m = - , rezultă că a = -7, b = -7, c = - , şi deci ecuaţia iniţială devine:
2 4
2 2
æ 2 ö æ ö
çç x + x - 3 ÷÷ + 7 çç x + 1 ÷÷ = 0 .
çè 2ø ÷ ç
è 2 ø÷
1
Trebuie ca cei doi termeni ai sumei să fie simultani 0 . Cum x = - este rădăcină
2
2 2
æ 1ö æ 3ö 1
pentru çç x + ÷÷÷ = 0 , dar nu este rădăcină pentru çç x 2 + x - ÷÷÷ = 0 , rezultă că - nu este
çè 2ø ç
è 2ø 2
rădăcină pentru ecuaţia dată.
3
Deci, pentru m = - , nu putem determina soluţiile ecuaţiei date.
2
x 4 + 4x 3 + x 2 + 18x + 8 = ( x 2 + 2x + m) - (ax 2 + bx + c) ,
2
unde a, b, c vor fi aleşi astfel încât ax 2 + bx + c să reprezinte pătratul unui polinom de gradul I.
Avem:
x 4 + 4x 3 + x 2 +18x + 8 = x 4 + 4x 3 + (4 + 2m - a ) x 2 + (4m - b) x + m2 - c .
49
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
(x 2 + 2x + 3) -(9x - 6x +1) = 0 (x 2 + 2x + 3) -(3x -1)2 = 0
2 2
( x 2 + 5x + 2)( x 2 - x + 4) = 0 ,
adică:
u 3 -13u -12 = 0 .
Rădăcinile acestei noi ecuaţii sunt: u1 = -1, u 2 = -3, u 3 = 4 . Atunci:
u1 = i, u 2 = i 3, u 3 = 2 .
Produsul celor trei radicali trebuie să să fie -q , adică - 12 şi astfel rădăcinile ecuaţiei
date sunt:
x1 =
(
2 + i 1+ 3 ),
2
x2 =
(
2 - i 1+ 3 ),
2
x3 =
(
-2 - i 1 - 3 ),
2
x4 =
(
-2 + i 1 - 3 ).
2
50
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
19
cu a1 = 0, a 2 = 0, a 3 = 30, a 4 = .
4
Rezolventa ecuaţiei este:
z3 - a1z 2 + (a1a 3 - 4a 4 ) z - (a12 a 4 + a 32 - 4a 2 a 4 ) = 0 ,
adică
z 3 -19z - 30 = 0 ,
care are rădăcinile z1 = -2, z 2 = -3, z3 = 5 .
t 2 - z1t + a 4 = 0 ,
deci
19
t 2 + 2t + = 0 4t 2 + 8t + 19 = 0 .
4
Rădăcinile acestei ecuaţii sunt:
-2 i 15
t1, 2 = ,
2
deci
-2 + i 15 -2 - i 15
t1 = x1 x 2 = , t 2 = x3x 4 = .
2 2
Avem:
a3 30 30
x1 + x 2 = = = = -i 2
t1 - t 2 -2 + i 15 -2 - i 15 i 15
-
2 2
şi
a3 30 30
x3 + x 4 = - =- =- =i 2 .
t1 - t 2 -2 + i 15 -2 - i 15 i 15
-
2 2
Vor rezulta ecuaţiile de gradul II
-2 + i 15 -2 - i 15
u 2 + i 2u + = 0 şi u 2 - i 2u + =0,
2 2
de unde:
x 1 = u1 =
-i 2 + i 3 - 5 - 5 - i 2 - 3
= ,
( )
2 2
51
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
x2 = u2 =
-i 2 - i 3 + 5
=
5 -i 2 + 3
,
( )
2 2
x 3 = v1 =
i 2 +i 3 + 5
=
5 +i 2 + 3
,
( )
2 2
x 4 = v2 =
i 2 -i 3 - 5 - 5 + i 2 - 3
= .
( )
2 2
= -108 éê(13 + 2m) - 27 2 ùú = -108 (4m 2 + 52m - 560) = -432 (m 2 +13m -140) .
2
ë û
Discuţie:
Cazul I: d < 0 .
d < 0 m 2 +13m -140 > 0 m Î (-¥, - 20) È (7, ¥) .
Ecuaţia are toate rădăcinile reale, dintre care două sunt egale. Dacă m = -20 , ecuaţia
are x1 = x 2 = -2 şi o rădăcină reală x 3 în intervalul (1, ¥) , iar dacă m = 7 , ecuaţia are
52
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
E.3.9. Se dă ecuaţia: x 3 + px + q = 0 . Să se găsească condiţia ca două din rădăcinile
sale să fie de forma cos q şi sin q .
Rezolvare. Ţinând cont de formula fundamentală a trigonometriei sin 2 q + cos 2 q = 1 ,
dacă x1 = sin q şi x 2 = cos q , rezultă că x12 + x 22 = 1 .
Scriem relaţiile lui Viète:
ì
ï x1 + x 2 + x 3 = 0
ï
ï
ï
í x1 x 2 + x 2 x 3 + x 1 x 3 = p .
ï
ï
ï
îx1x 2 x 3 = -q
ï
Obţinem:
ìïx1 + x 2 = -x 3 ìïx1 + x 2 = -x 3 ìïx1 + x 2 = -x 3
ï
ï ï ï
ï
ï ïx x = p + x 2
ïïïx1x 2 + x 3 ( x1 + x 2 ) = p ïïïx1x 2 - x 32 = p ï
ï
1 2 3
í í í
ïïx1x 2 x 3 = -q ï
ï x1x 2 x 3 = -q ï
ï x1x 2 x 3 = -q
ïï ï
ï ï
ï
ïïx 32 - 2 (p + x 32 ) = 1
2
ïï( x1 + x 2 ) - 2x1x 2 = 1 ï
ï
î x 2
- 2x x = 1
î 3 1 2 î
ìïx 2 = -2p -1 ì
ï x 32 = -2p -1
ïï 3 ï
ï
ï ï
íx1x 2 = -p -1 íx1x 2 = -p -1 .
ïï ï
ïï( x x x )2 = q 2 ï
ï 2 2
ï( x1x 2 ) x 3 = q
2
îï 1 2 3 ï
î
Rezultă:
2
(p + 1) (2p + 1) + q 2 = 0 .
r r r
Din ultima relaţie rezultă: bc = - , ca = - , ab = - . Obţinem:
a b c
r a3 + r
a 2 - bc = a 2 + = ,
a a
r b3 + r
b 2 - ca = b 2 + = ,.
b b
r c3 + r
c 2 - ab = c 2 + = .
c c
Expresia din enunţ devine:
53
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
(a 3 + r)(b3 + r)(c3 + r)
(a 2
- bc)(b - ca )(c - ab) =
2 2
abc
=
a 3 b 3 c3 + r ( a 3 b 3 + a 3 c 3 + b 3 c 3 ) + r 2 ( a 3 + b 3 + c3 ) + r 3
= .
-r
Dar
3
(a + b + c) = a 3 + b3 + c3 + 3(a + b + c)(ab + ac + bc)- 3abc ,
şi deci putem scrie:
3
a 3 + b3 + c3 = (a + b + c) - 3(a + b + c)(ab + ac + bc) + 3abc =
3
= (-p) - 3(-p) q + 3(-r ) = -p3 + 3pq - 3r .
Analog, obţinem:
a 3b3 + a 3c3 + b3c3 = (ab + ac + bc) - 3(ab + ac + bc)(a 2 bc + ab2c + abc2 ) + 3(ab)(ac)(bc) =
3
3 2
= (ab + ac + bc) - 3abc (ab + ac + bc)(a + b + c) + 3(abc) =
2
= q 3 - 3q (-r )(-p) + 3(-r ) = q 3 - 3prq + 3r 2 .
Rezultă că:
-r 3 + r (q 3 - 3prq + 3r 2 ) + r 2 (-p3 + 3pq - 3r) + r 3
(a 2 - bc)(b2 - ca)(c2 - ab) = -r
=
= -q 3 + rp3 .
2p 2p
E.3.11. Se notează cu a = cos + i sin o rădăcină de ordinul 11 a unităţii. Se cere
11 11
să se formeze ecuaţia de gradul V ale cărei rădăcini sunt:
a +a10 , a 2 +a 9 , a 3 +a 8 , a 4 +a 7 , a 5 +a 6 .
54
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
x10 + x 9 + ... + x + 1 = 0 .
Ecuaţia în y , ce va avea rădăcinile
a +a10 , a 2 +a 9 , a 3 +a 8 , a 4 +a 7 , a 5 +a 6 ,
1
este rezolvanta acestei ecuaţii reciproce, cu y = x + .
x
Ţinând seama de:
1 1 1
x+ = y, x 2 + 2 = y 2 - 2, x 3 + 3 = y3 - 3y,
x x x
1 1
x 4 + 4 = y 4 - 4y 2 + 2, x 5 + 5 = y5 - 5y3 + 5y,
x x
ecuaţia cerută va fi:
y5 + y 4 - 4y3 - 3y 2 + 3y + 1 = 0 .
b) dacă x1 , x 2 sunt rădăcini distincte ale lui P , ambele rădăcini fiind reale sau ambele
Atunci:
4x 30 = -8ax 02 - 4bx 0 -1 = 4b 2 x 02 - 8ax 02 - 4b 2 x 02 - 4bx 0 -1 =
x 0 £ b 2 - 2a .
b) Dacă x1 , x 2 sunt ambele reale sau complexe nereale, rezultă că x 3 este reală. Din
Deci: x1x 2 ³ b - a 2 .
n
E.3.13. Fie ecuaţia x n - a1x n-1 + a 2 x n-2 - a 3 x n-3 + ... + (-1) a n = 0 , cu rădăcinile
55
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
Rezolvare. Fie x1 , x 2 , ..., x n rădăcinile pozitive ale ecuaţiei date. Deoarece
x1 +x 2 + ... + x n = a1 , iar a1 este constant, atunci x1x 2 ...x k este maxim când x1 =x 2 = ... = x k .
x1 +x 2 + ... + x n a1
Rezultă că å x x ...x
1 2 k este maximă când x1 =x 2 = ... = x n =
n
= .
n
Numărul termenilor din suma å x x ...x
1 2 k este Ckn . Rezultă că:
k
æa ö
å x1x 2 ...x k £ C ⋅çççè n1 ÷÷÷ø .
k
n
k
æa ö
Ţinând cont de relaţiile lui Viète, rezultă că a k £ C kn ⋅ çç 1 ÷÷÷ , şi deci a k n k £ C nk a1k .
çè n ø
p
cu a 2n , a 2n-1 , ..., a 0 numere întregi impare, admite rădăcina raţională , fracţie ireductibilă.
q
Atunci p׀a 2n , q׀a 0 şi deci p şi q sunt impare.
Avem
p 2n p 2n-1 p
a0 2n
+ a 1 2n-1 + ... + a 2n-1 + a 2n = 0 ,
q q q
şi deci:
a 0 p 2n + a1p 2n-1q + ... + a 2n-1pq 2n-1 + a 2n q 2n = 0 .
Aceasta este o contradicţie, deoarece membrul stâng este o sumă cu un număr impar de
numere impare, deci este un număr impar, în timp ce membrul drept este par.
56
Daniela Manea Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice
ìït -a + t + t +a = -a
ïï 1
ï2 2 2 2
ít -at + t -a + t +at = a 2 .
ïï
ïït ( t 2 -a 2 ) = -a 3
ïî
De aici rezultă:
ìï
ïït = -a1
ïï 3
ïï
ïï 2 a12
ía = - a 2 .
ïï 3
ï
ïïï-a1 æç a1 a1 ö
2 2
ç
ïï 3 ç 9 - + a 2 ÷÷÷ = -a 3
ïî è 3 ø÷
57
Daniela Manea Bibliografie
Bibliografie
[1] Viorel Gh. Vodă, Surprize în matematica elementară, Editura Albatros, Bucureşti, 1981.
[2] C. Năstăsescu, C. Niţă, Teoria calitativă a ecuaţiilor algebrice, Editura Tehnică, Bucureşti,
1979.
[3] C. Năstăsescu, C. Niţă, C. Vraciu, Aritmetică şi algebră, Editura Didactică, Bucureşti, 1993.
[4] C. Năstăscu, C. Niţă şi alţii, Culegere de probleme pentru liceu. Algebră, Editura Rotechrro,
Bucureşti, 1996.
[5] C. Năstăsescu, C. Niţă, S. Popa, Matematică. Manual pentru clasa a X-a. Algebră, Editura
Didactică şi Pedagică, Bucureşti, 1981.
58
Cuprins
Introducere .................................................................................................................................... 5
Capitolul 1. Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad mai mic sau egal cu 4 ........................... 7
1.1. Preliminarii. Istoric ................................................................................................. 7
1.2. Numere complexe exprimabile prin radicali ....................................................... 12
1.3. Formule de rezolvare pentru ecuaţiile de gradul II şi III .................................. 13
1.3.1. Ecuaţia de gradul II .............................................................................................. 13
1.3.2. Ecuaţia de gradul III. Natura rădăcinilor ecuaţiei de gradul III cu coeficienţi
reali ....................................................................................................................... 14
1.4. Metode de rezolvare pentru ecuaţia de gradul IV .............................................. 19
1.4.1. Metoda lui Ferrari (diferenţă de pătrate perfecte) ................................................ 19
1.4.2. Metoda lui R. Descartes (produs de polinoame de gradul II) .............................. 21
1.4.3. Metoda lui L. Euler .............................................................................................. 22
1.4.4. Metoda lui Liapin ................................................................................................. 24
1.5. Metoda lui Lagrange de rezolvare a ecuaţiilor algebrice de grad mai mic
sau egal cu 4 ........................................................................................................... 25
1.5.1. Rezolvarea ecuaţiei de gradul III prin metoda lui Lagrange ................................ 27
1.5.2. Rezolvarea ecuaţiei de gradul IV prin metda lui Lagrange .................................. 30
Capitolul 2. Ecuaţii algebrice de grad mai mare sau egal cu 5, rezolvabile prin radicali ....34
2.1. Ecuaţii binome ....................................................................................................... 34
2.2. Ecuaţii trinome ...................................................................................................... 35
2.2.1. Ecuaţii bipătrate .................................................................................................... 36
2.3. Ecuaţii reciproce .................................................................................................... 36
2.3.1. Ecuaţii reciproce de gradul III ............................................................................. 39
2.3.2. Ecuaţii reciproce de gradul IV ............................................................................. 40
2.3.3. Ecuaţii reciproce de gradul V ............................................................................... 41
Capitolul 3. Rezolvarea câtorva tipuri de ecuaţii algebrice. Consideraţii metodice ............ 42
3.1. Aspecte metodice ale predării ecuaţiilor în gimnaziu şi liceu ............................ 42
3.2. Exerciţii şi probleme rezolvate ............................................................................. 45
Bibliografie .................................................................................................................................. 58
Mat emat i
caa r
eoc ont ri
buţi
eî nsemna t
ăînfor ma r
e aşidezvol
tarea
gândiriiome neşti
.Înz il
elenoa st
ree ade vi
net otma imul tmodelul
spreca reprives
cc uî nc r
edereş ii
nte rescel
elalteşti
inţe.
Teor i
aec uaţi
iloroc upăunl ocimpor ta
ntînma tema t
icăşiconsti
tui
e
uns ubiecta t
racti
vpe ntruma tema ti
c i
eniidetoa tevârste
leprin
mul t
itudineapr obleme l
orcel eabor dează.
Lucrareadef aţăe s
tec onsac
ra t
ăr ezolvări
iecua ţi
il
ora l
gebric
e
degr ads uperi
or.Eaa recascoppr ezentareaşiinterpreta
reanoţiunil
or
teoret
iceî ntr
-oformăc epoatefior ic â
ndut il
ăî na c
tivi
tateaunui
profesordema temat icădinînv ăţămâ ntulpreuniversit
ar.
Daniel
aMANEA
Lucrar
epremiatăl
aConcur
sulNaţ
ional
deCompet enţ
ă
şiPerf
ormanţă
I
SBN:97
8-97
3-47
-1903
-7 Conc
ursor
gani
zati
npa
rte
ner
iatc
uM.
E.N.
C.Ş.