Piciorus cu pălărie

Albă, gri sau cafenie,

Dulce sau otrăvitoare,
Cine-mi spune, ce e oare?

Frunze n-are,
Nu-i nici floare.
In paduri si pe ogor,
Prin gradini si-n deal la vie
Sta mereu intr-un picior.
 Regnul Fungi
Ciupercile Drojdiile

Mucegaiurile
 Regnul Fungi
Ciupercile Drojdiile

Mucegaiurile
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
Elevii pot fi capabili :
O1. Să indice mediul de viaţă al drojdiilor
si mucegaiurilor.
O2 Să explice modul de hrănire al
mucegaiurilor si drojdiilor
O3Să precizeze modul de înmulţire a
drojdiilor si mucegaiurilor.
O4. Să evidenţieze importanţa drojdiilor
si mucegaiurilor pentru mediu şi om.
O5 Să efectueze corect observarea la
microscop a drojdiei si a mucegaiului
verde-albastrui.
Descoperă!
Ciupercile sunt foarte răspândite în natură și formează
un grup diversifi cat de organisme. Sunt imobile,
motiv pentru care mult timp au fost încadrate în grupa
plantelor. Se deosebesc însă de acestea deoarece sunt
Incapabile de fotosinteză, fiind complet lipsite de clorofilă.

Mediul de viaţă
Ciupercile trăiesc în aproape orice mediu de viață
dacă acesta oferă suficientă umiditate, căldură,
umbră și substanțe organice hrănitoare. Pot trăi pe
suprafața sau în interiorul altor organisme vii,
parazitându-le.
Caractere generale
Ciupercile pot fi microscopice sau macroscopice,
unicelulare sau pluricelulare. Corpul ciupercilor
macroscopice este alcătuit din mai multe filamente
numite hife, care cresc foarte rapid, formând o rețea
complexă numită miceliu.
 Nutriția
Ciupercile sunt heterotrofe, deci își asigură substanţele
necesare existenţei prin absorbţia acestora din mediu
sau din organismele pe care le parazitează

Reproducerea
Ciupercile se pot reproduce prin: înmugurire, fragmente de
miceliu, spori care asigură și rezistența la condițiile
dificile ale mediului, reproducere sexuată.
 Clasificarea

Drojdiile
Se dezvoltă pe substanţele dulci .
Există drojdia de pâine , drojdia de bere şi drojdia de vin.

drojdia de pâine drojdia de bere

drojdia de
Alcatuire: sunt organisme unicelulare
Hranirea : se hranesc heterotrof , cu substanţe dulci pe
care le descompun în alcool şi dioxid de carbon.
Înmulţirea : în condiţii favorabile , se înmulţesc prin
înmugurire , iar în condiţii nefavorabile , prin spori.
Importanţă : Drojdia de pâine produce cresterea aluaturilor
sau dospirea.
Drojdia de bere este folosită la obţinerea berii
Drojdia de vin produce transformarea mustului
în vin.
Mucegaiurile
Mucegaiul alb se dezvoltă pe paine şi pe alte alimente ,
incălţăminte , haine , pereţi , la umezeala şi la întuneric.
Hrănirea: este heterotrof saprofit.(Substante organice
provenite din descompunerea resturilor vegetale si
animale)
Înmulţirea : prin spori
Mucegaiul verde-albăstrui
Se dezvoltă la umezeală şi căldură
Hrănirea: este hetrotrof parazit(substantele nutritive din
organismele pe care le paraziteaza)
Înmultirea : prin spori
Mucegaiul negru produce mici particule ( spori )
care provoacă alergii
Ciupercile cu pălărie sunt saprofite. Miceliul lor
se întinde pe sub pământ și formează la suprafața solului un picior cu
pălărie, cu rol în înmulțire. Pălăria are lame pe care se găsesc spori care,
atunci când ajung în condiții favorabile, germinează și formează noi hife.

Ciupercile comestibile (ciuperca de câmp, gheba, hribul etc.)

prezintă o importanță deosebită în alimentația omului deoarece sunt foarte
hrănitoare prin conținutul de proteine și vitamine (de exemplu, vitamina D și
vitaminele B). Unele pot fi consumate doar preparate termic, altele pot fi
consumate și nepreparate

ciuperca de câmp gheba hribu

Ciupercile otrăvitoare (pălăria-șarpelui, buretele viperei etc.) trebuie
cunoscute pentru a evita intoxicațiile.

pălăria-șarpelui buretele viperei

 Importanţa ciupercilor
Drojdiile realizează fermentații care stau la baza
dospirii aluaturilor, a transformării băuturilor dulci în băuturi
alcoolice. Unele mucegaiuri sunt utile în obținerea brânzeturilor, iar
din altele (Penicillium) se obţin antibiotice.
Multe ciuperci cu pălărie sunt comestibile (ghebe,hribi). Altele sunt
otrăvitoare (pălăria-șarpelui, hribul-dracului) și pot pro voca
intoxicații grave, uneori letale.
Ciupercile saprofite contribuie, alături de bacteriile saprofite, la
curăţarea pământului de cadavre, asigurând astfel circuitul materiei
în natură. Ele au rol de descompunători în ecosistem.
Ciupercile parazite produc boli numite micoze la plante (de
exemplu, rugini ale unor plante, tăciunele porum bului, cornul-
secarei), animale şi om (de exemplu,
candidoze).
 Află mai multe!

Printre medicamentele care au schimbat soarta omenirii se află și

penicilina. În 1928, biologul scoțian Alexander Fleming creștea bacterii
pe medii de cultură, pentru experimentele pe care le efectua în
laboratorul său. Lipsind pentru o perioadă mai mare din laborator, la
întoarcere a avut o surpriză. Omul de știință a remarcat că pe unele
dintre culturile sale cu bacterii crescuse o ciudată colonie de mucegai
de culoare albăstruie, iar în jurul ei, pe o rază de câțiva milimetri... nici
urmă de bacterii!
Concluzia biologului a fost că acel mucegai albăstrui, identificat ulterior
ca fiind ciuperca saprofită Penicillium notatum, conținea „ceva” capabil
să distrugă bacteriile. Ea trăiește în sol, în aer, pe fructele și legumele
aflate în putrefacție etc.
În 1940, s-au reluat cercetările și s-a extras substanța misterioasă care
omora bacteriile: penicilina, utilizată de atunci ca medicament
antibiotic. Cu ajutorul ei s-au putut vindeca boli considerate incurabile
până atunci, ca: tuberculoza, holera, meningita, pneumonia, precum și
multe alte maladii infecțioase.
Și totul pentru că, într-o zi, un spor de mucegai a contaminat accidental
o cultură de bacterii...
 Știaţi că...

...datorită creșterii foarte rapide a ciupercilor, vechii egipteni credeau că ele cresc
prin magie, peste noapte?
...ciupercile sunt utilizate de chinezi, în domeniul medicinei, de aproximativ 4 500
de ani?
...există peste 30 de specii de ciuperci care strălucesc în întuneric? Oamenii le
utilizau pentru a-și lumina drumul lor prin pădure.