iFacultatea de drept

Universitatea ”Lucian Blaga”

REFERAT
la disciplina
DREPT JUDICIAR COMPARAT
cu titlul

ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR ÎN CANADA

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Corina Petică

Student:
Pâclișan Oana-Delia

SIBIU
2019
Precizări prealabile
Organizarea sistemului judiciar din Canada are la bază două sisteme juridice:
dreptul comun (common-law) și dreptul civil. Acest lucru se datoreză faptului că pe teritoriul
provinciei Quebec se aplică principii și instituții prevăzute în codul civil din anul 1991 și în
codul de procedură civilă intrat în vigoare în anul 1966.
În celelalte 9 provincii ale Canadei instiuțiile sistemului judiciar funcționează prin
aplicarea sistemului common-law care se bazează pe precedentul judiciar. Putem deduce,
așadar, că avem de-aface cu un sistem jurisdicțional dual.
”Pe lângă legislația națională, în Canada există și o legislație provincială care, de
regulă, are un rol complementar.”1
În ceea ce privește legislația penală, ea este uniformizată la nivel federal fiind
aplicate reglementările codului penal intrat în vigoare în 1985.

Organizarea instanțelor judecătorești

O primă legiferare a organizării instanțelor judecătorești a avut loc în anul 1867
odată cu adoptarea primei constituții a Canadei.
Conform vechilor reglementări în cadrul sistemului juridic canadian funcționau
patru categorii de instanțe: Consiliul privat din Londra, Curtrea Supremă a Canadei, și
Knig’s/Queen’s bench- divizia de apel și tribunale în primă instanță.
Această organizare a fost modificată ăn 1947 când Canda a renunțat la sistemul
potrivit căruia o decizie judiciară canadiană poate fi atacată în fața consiliuli privat din
Londra.

Curțile provinciale
În prezent, la baza sistemului jurisdicțional canadian vom regăsi instanțe organizate
la nivel provincial. La nivelul fiecărei provincii vom întâlni curți provinciale. ”Acestea sunt
organizate în diferite secții: secțiile pentru micile creanțe, secțiile criminale, secțiile de
dreptul familiei, secțiile de transporturi etc.”2 Există și tribunale cu competență mai restrânsă
decât a tribunalelor provinciale, cum ar fi instanțele administrative. Acestea au rol disciplinar
și nu fac parte din puterea judecătorească.
În unele provincii canadiene vom întâlni și tribunale de pace. Judecătorii din cadrul
tribunalelor de pace au rolul de a desfășura activități de cercetare penală în cadrul cauzelor cu

1
Ioan Leș, Sisteme judiciare comparate, ed. All Beck, București, 2002, p.507
2
Idem, p508
1
minori, soluționează cererile de eliberare pe cauțiune și judecă cauzele penale în etapa
camerei preliminare . În majoritatea provinciilor canadiene întâlnim deasemenea tribunale
municipale. Acestea judecă litigiile privind faptele ce contravin reglementărilor municipale și
unele infracțiuni minore prervăzute în codul penal. Cu alte cuvinte, putem concluziona că
jurisdicția instanțelor provinciale cuprinde infracțiunile de o gravitate redusă care nu
reprezintă un grad de pericol ridcat pentru societate, contravențiile rutiere, litigiile guvernate
de dreptul familiei (adopție, plata pensiei alimentare) precum și litigii civile a căror obiect îl
constituie creanțe de mică valoare.

Curțile superioare provinciale

În cadrul fiecărei provincii canadiene vom regăsi o curte superioară provincială.
Acestea sunt compuse din două secții: secția de primă instanța și secția de apel. Jurisdicția lor
cuprinde infracțiunile ce constituie un grad ridicat de pericol pentru societate, litigii civile
care au ca obiect creanțe de mare valoare precum și procesele de divorț.
”Competența curților superioare provinciale este diferită de la o provincie la alta.
Această competență are un caracter general în sensul că se întinde atât asupra cauzelor penale
cât și asupra cauzelor civile.”3 Curțile superioare provinciale pot avea și competență în apel.
Spre exemplu, curtea superioară din Ontario judecă apelurile împotriva sentințelor civile
pronunțate în cauze a căror obiect nu depășește valoarea de 25.000 dolari canadieni.
Guvernul federal este cel care are competența de a numi judecătorii de la curțile superioare
provinciale.
O altă categorie de instanțe în sistemul judiciar canadian sunt instanțele federale.
Acestea sunt: Curtea de impozite, Curtea Federală a Canadei și Curtea Supremă a canadei.

Curțile provinciale de apel

Aceste instanțe soluționează apelurile declarate împotriva hotărârilor curților
provinciale și împotriva hotărârilor curților superioare provinciale. De jurisdicția Curților
Provinciale de apel aparțin și litigiile comerciale, procedurile de insolvență, litigiile având ca
obiect dreptul de propietate sau dezmembrămintele acestuia, acțiunile în răspundere
delictuală precum și procedurile de reorganizare a persoanei juridice. Apelurile se judecă de
către complete formate din trei judecători.

3
Ioan Leș, Sisteme judiciare comparate, ed. All Beck, București, 2002, p.510
2
 Tribunalul pentru soluționarea litigiilor de familie
Este instanța care judecă litigiile care decurg din raporturile de familie precum
procesele de divorț și acțiunile de partaj, litigiile privind neglijența sau abuzul față de minori
precum și acțiunile în tăgada paternității sau de recunoaștere a filiației.
Litigiile de pe rolul acestei instanțe sunt soluționate de către judecători specializați
din cadrul Curții Federale Canadiene. De regulă părțile sunt îndemnate să își rezolve
diferendele pe cale amiabilă prin intermediul procedurii de mediere. 4
Curtea de taxe și impozite a Candei a fost înființată în anul 1983 și își are sediul
în orașul Ottawa. Ea este compusă din 10 judecători. Curtea de taxe și impozite este instanța
de fond și de apel în ceea ce privește litigiile născute între cetățeni și statul canadian care au
ca obiect plata, recuperarea și stabilirea cuantumului taxelor și impozitelor. Deciziile Curții
de taxe și impozite pot fi atacate la Curtea Federală a Canadei.
Curtea Federală a Canadei a fost înființată în 1971 și își are sediul la Ottawa.
Această instanță este compusă din 25 de judecători și are în cadul său două secții: secția de
apel și secția de primă instanță. Secția de apel este compusă din președintele secției și încă 10
judecători. Deciziile acestei secții pot fi atacate la Curtea Supremă. Secția de primă instanță
este compusă din vicepreședintele Curții Federale și încă 13 judecători. Dintre competențele
exclusive ale Curții Federale amintim: litigiile privitoare la o sumă determinată printr-o
convenție scrisă la care este parte și Coroana precum și unele litgii privitoare la brevetele de
invenții și drepturile de autor itigii cu privire la imigranții aflați ilegal pe teritoriul Canadei și
litigiile privitoare la obținerea sau recunoașterea cetățeniei canadiene . Trebuie să reținem
însă că la stabilirea competenței Curții Federale de a judeca un litigiu se are în vedere nu
numai materia supusă judecății ci și existeța unei reguli de drept federal aplicabilă litigiului.

Curtea federală de apel

Soluționează apelurile declarate împotriva hotărârilor date de către judecătorii curții
federale și de către judecătorii curții de taxe și impozite. Hotărârile Curții federale de apel pot
fi la rândul lor contestate în fața Curții Supreme a Canadei. Curtea federală de apel are rolul
de a asigura aplicarea unitară a legilorde către instanțele de fond de pe întreg teritoriul
Canadei.
Curtea Supremă a Canadei este instanța din vârful ierarhiei sistemului judiciar
canadian. Aceasta are sediul în Ottawa și este compusă dintr-un președinte de instanță și alți
8 judecători. Judecătorii Curții Supreme sunt numiți de guvernatorul generalal Canadei în
4
https://www.justice.gc.ca/eng/csj-sjc/ccs-ajc/02.html
3
Consiliu iar cel puțin 3 dintre cei 9 judecători trebubie să provină din provincia Quebec.
Președintele Curții Supreme este din oficiu și președintele Consiliului Canadian al
Magistraturii. ” Curtea Supremă ea Canadei este ultima instanță de apel pentru toate
tribunalele canadiene.
Activitatea anuală a Curții Supreme a Canadei este împărțită în trei sesiuni. Prima
sesiune începe în a patra zi de marți a lunii ianuarie și se termină înainte de Paști, a doua
sesiune începe în a patra zi de marți a lunii aprilie și se termină la sfârșitul lunii iunie, iar cea
de-a treia sesiune începe în prima zi de marți a lunii octombrie și se încheie cu câteva zile
înainte de Crăciun.
În competența Curții Supreme a Canadei intră soluționarea recursurilor declarate
împotriva hotărârilor date de curțile de apel provinciale și recursurile declarate împotriva
hotărârilor date de Curtea Federală.Recursul de competența instanței supreme se poate
desfășura doar în urma unei autorizări prealabile cerută de la un complet format din trei
judecători. Curtea supremă nu poate examina un recurs în lipsa acestei autorizării prealabile.
”Guvernatorul general, în consiliu, poate supune direct judecății Curții Supreme orice
chestiune importantă de drept sau de fapt care vizeză interpretarea Constituției,
constituționalitatea sau interpretarea unui text legislativ federal sau provinical, puterile
Parlamentului sau ale parlamentelor provinciale.” 5Conflictele de constituționalitate pot fi
sesizate nu doar de către guvernatorul federal ci și de către particulari, prin folosirea căilor
procedurale obișnuite, de guvernele provinciale precum și de către organismele
guvernamentale.
Trebuie menționat că apelul ca și cale de atac în sistemul judiciar canadian va fi
autorizat de către curțile provinciale sau Curtea Federală doar dacă partea care exercită calea
de atac își argumentează decizia de a face acest lucru cu motive temeinice din punct de
vedere legal sau dacă chestiunea de drept care face obiectul litigiului este de o importanță
semnificativă pentru societatea sau ar putea avea un impact important în schimabrea
jurisprudenței canadiene . Cu alte cuvinte în cadrul dreptului canadian apelul nu este o cale
procedurală larg deschisă părților litigante sau procurorului. De regulă apelurile declarate
împotriva hotărârilor curților provinciale sau împotriva hotărârilor Curții Federale se judecă
de complete formate din minim 5 judecători.

5
Idem, p 515
4
 Tribunalele/ Consiliile administrative
Aceste instanțe soluționează conflictele apărute în legărură cu interpretarea și
aplicarea legilor și regulamentelor legislative. Dreptul la asigurare socială, dreptul la
indemnizația pentru persoanele cu handicap sau statutul de refugiat sunt doar câteva dintre
conținuturile raporturilor juridice care au făcut obiectul litigiilor soluționate de tribunalele
administrative.

Curțile marțiale
Curțile marțiale au fost înființate conform actului intitulat ”Legea Apărării
Naționale” iar funcționarea ei se face pe baza codului de conduită și disciplină miltară a
Canadei.
Competența curților marțiale cuprinde actele de insubordonarea a soldaților
canadieni precum și infracțiuniile comise de aceștia și de personalul auxiliar civil al armatei.
Curtea Marțială Canadiană este competentă să judece litigiile care au ca obiect
infracțiunile împotriva integrității și siguranței naționale a statului canadian comise de către
soldații canadieni.
Soldatul care ajunge în fața Curții Marțiale este judecat, de regulă, de către
superiorul său în grad.

Curtea marțială de apel

Este instanța competentă să judece apelurile făcute împotriva hotărârilor date de
Curtea Marțială. Ședințele curților marțiale de apel sunt prezidate de judecători selectați din
cadrul curților federale de pe teritoriul Canadei. Completele curții marțiale de apel sunt
compuse din 3 judecători.

Metode alternative de rezolvare a conflictelor legale

În prezent pe teritoriul Canadei se aplică ”Rezoluția alternativă a litigiului”
(Alternative Dispute Resolution (ADR). Această sintagmă sintetizează o diversitate de
metode utilizate în vederea soluționării unui conflict legal în afara instanței de judecată. În
prezent, pe teritoriul Canadei părțile care doresc să își soluționeze neînțelegerile pe cale
amiabilă au la dispoziție trei metode la care pot apela: medierea, arbitrajul și negocierea.
Medierea presupune ca o terță persoană imparțială, numită nediator, să ajute părțile
aflate în conflict să negocieze pentru a ajunge la o înțelegere.
Arbitrajul presupune ca părțile apelează la o terță parte, numită arbitru, pentru
soluționarea litigiului care va pronunța o hotărțre ce are valoarea unui titlu executoriu.
5
 Negocierea reprezintă metoda conform căreia părțile se întâlnesc în vederea ajungerii
la un compromis care să fie benefic amândurora. Părțile pot opta și ca negocierea să fie
condusă de un expert judiciar, care are cunoștințe de specialitate în ccea ce privește obiectul
litigiului.
Înțelegerile încheiate prin mediere și negociere se presupun a fi consensuale deci nu
pot fi contestate în nicio circumstanță. În ceea ce privește deciziile curților de arbitraj, acestea
pot fi contestate în anumite circumstanțe în funcție de obiectul cauzei și de legislația
aplicabilă.

Personalul judiciar
Pe teritoriul Canadei, conform legisalției intrată în vigoare în anul 1997, judecătorii
sunt selectați din rândul avocaților. În Canada avocații sunt grupați la nivel de provincie în
cadrul unei organizații numite ”Barister’s scociety/Law society”. Excepție face provincia
Quebec unde organizarea avocaților se face în cadrul unui barou. Normele de admitere în
profesia de avocat sunt stabilite consiliile de administrație a organizațiilor mai sus amintite.
Judecătorii care urmează să își desfășoare activitatea în cadrul instanțelor federale și a
curților superioare proviniciale sunt numiți de către guvernatorul federal cu avizul
Guvernului federal.
Pentru a accede la o poziție în cadrul Curții Supreme judecătorii canadieni trebuie
să o vechime de cel puțin 10 ani în cadrul unui barou.
Guvernele provinciale sunt cele care selectează judecătorii învestiți să soluționeze
litigiile din cadrul tribunalelor provinciale. Numirea judecătorilor de către executivul
Canadei a iscat numeroase discuții În cadrul juriștilor canadieni care apreciază că de multe ori
aceste numiri se fac conform unui criteriu politic.
Situație este diferită în cazul regiunii Quebec unde ori de câte ori un post este
vacant, ministrul justiției desmenează un comitet care este însărcinat cu selectarea
candidaților. Acest comitet este format din trei persoane: un judecător din cadrul instaneți
unde postul este vacant, desemnat la recomandarea președintelui instanței, un avocat
desemnat în urma consultării baroului și un reprezentant al societății civile desemnat de către
ministrul justiției.

6
 În scopul pregătirii și formării profesionale a judecătorilor provinciali și federali în
anul 1988 a fost înființat Institutul Canadian al Magistraturii. ”Acest institut ”este condus de
un consiliul format din 6 judecători federali și provinciali.”6
Alte două organisme care contribuie la pregătirea și perfecționarea aptitudinilor
profesionale ale judecătorilor sunt Institutul canadian privind administrarea justiției și
Western Judicial Education Centre.
Institutul canadian privind organizarea justiției ”organizaează cursuri pentru
judecătorii nou numiți în funcție, colocvii și cursuri pe diferite materii, atât de drept
substanțial cât și procesual”.7 Western Judicial Educațion Centre are ca scop organizarea de
colocvii și cursuri pentru judecătorii provinciali nou numitți din vestul Canadei.
Din punctul de vedere al dreptului canadian judecătorii sunt inamovibili. Documentul
intitulat ”Act of Settlement” este cel care consacrat principiul inamovibilității în cadrul
dreptului anglo-saxon. Conform prevederilor cuprinse în acest document judecătorii de la
curțile superioare trebuie să fie numiți pe viață, cu condiția ca pe durata exercițiului
atribuțiilor lor să aibă un comportament ireproșabil.
În prezent conform legislației canadiene, judecătorii învestiți în funcție decătre
guvernul federal sunt menținuți ăn funcție până la vârsta de 75 de ani când se dispune
ppensionarea lor.. Judecătorii numiți în funcție de către guvernul federal pot fi revocați doar
de către guvernatorul general la cererea Senatului și Camerei comunelor. În ceea ce privește
situația judecătorilor de la curțile provinciale, aceștia pot fi revocați de către guvernele locale.

Consiliul canadian al magistraturii

A fost înființat în anul 1971 de către parlament prin intermediul unui act legislativ.
În prezent, acesta este compus din 39 de membri și este prezidat de către președintele Curții
Supreme a Canadei.
În componența consiliului canadian al magistraturii vom regăii, pe lângă
președintele Curții Supreme, președinții, judecătorii șefi asociați și judecătorii șefi adjuncți ai
instențelor federale precum și judecătorii principali din provincia Yukon și Teritoriile de
Nord-vest. Menționăm că judecătorul desemnat la Curtea Supremă din partea provinciei
Yukon și cel desemnat la Curtea Supremă din partea celor trei teritorii nordice împart un loc
pe care îl ocupă prin rotație la doi ani.”Președintele Consiliului canadian al magistraturii

6
Ioan Leș, Sisteme judiciare comparate, ed. All Beck, București, 2005, p.241
7
Ibidem
7
poate desmna doi vicepreședinți, aleși dintre membrii acestui organism, dintre care unul
trebuie să fie și membru al comitetului executiv”8
Membrii Consiliului Canadian al Magistraturii au obligația de a se întrunii o dată pe
an. Scopul acestei întruniri este familiarizarea cu practica instanțelor provinciale ale Canadei
și satisfacerea necesităților magistraților din diferite provincii ale țării. Pot fi efectuate și
convocări extraordinare ale membrilor Consiliului Canadian al Magistraturii la inițiativa
președintelui Consiliului, a Comitetului executiv sau la inițiativa a cel putțin 10 membri ai
Consiliului. ”Reuniunile Consiliulu sunt prezidate de vicepreședinte iar în lipsa acestuia de
primul vicepreședinte.”9 În cazul în care primul vicepreședinte se află în imposibilitatea de a
prezida întrunirea, cel de-al doilea vicepreședinte va conduce lucrările reuniunii. Dacă nici
unul dintre vicepreședinți nu este prezent întrunirea va fi moderată de membrul cu cea mai
mare vechime în cadrul Consiliului Canadian al Magistraturii. Pentru ca întrunirile
Consiliului să fie validate este nevoie de o majoritate de jumătate plus unu din numărul total
al membrilor săi. Din componența Comitetului executiv al Consiliului Canadian al
Magistraturii fac parte Președintele acestuia și încă 10 membri. ”Trei dintre membrii
Consiliului executiv sunt aleși la fiecare ședință anuală a Consiliului Canadian al
Magistraturii.”10
La inițiativa membrilor săi Consiliul Canadian al Magistraturii poate constituii
comitete permanente pentru realizarea atribuțiilor sale privind: conduita judecătorilor,
formarea profesională a judecătorilor, salariile și avantajele sociale prevăzute pentru
judecători, independența judecătorilor, administrarea justiției, finanțele, coordonarea cuților
de primă instanță și candidaturile.
Instituția Consiliului Canadian al Magistraturii are ca atribuții principale anchetarea
abaterilor disciplinare și administrarea actelor de justiție efectuate de către instanțele
inferioare. Pe scurt, C.C.M este o instanță specială însărcinată cu evaluarea conduitei
judecătorilor împotriva cărora s-a declanșat o anchetă disciplinară ci nu un organ cu putere
jurisdicțională.
Conform prevederilor legale canadiene, plângerea împotriva unui judecător trebuie
făcută în formă scrisă. Comitetul permanent pentru conduita judecătorilor este cel care
soluționează plângerile făcute la adresa judecătorilor. Reclamantul este liber să își retragă
plângerea. În acest caz președintele comitetului permanent pentru conduita judecătorilor

8
Ioan Leș, Sisteme judiciare comparate, ed. All Beck, București, 2005, p.243
9
Ibidem
10
Ioan Leș, Sisteme judiciare comparate, ed. All Beck, București, 2005, p.243
8
poate dispune închiderea dosarului sau continuarea cercetării dacă consideră că abaterea
judecătorului anchetat reprezintă un pericol pentru interesul public și buna administrare a
justișiei.
Președintele comitetului are dreptul să ceară explicații și lămuriri judecătorului
anchetat și președintelui instanței unde acesta își desfășoară activitatea.”El poate ordona și o
anchetă suplimentară din partea unui subcomitet format din 5 membrii ai Consiliului.”11
Subcomitetul întocmește un raport care este analizat de către Consiliu. Acesta din
urmă decide asupra continuării cercetării disciplinare. În ipoteza în care Consiliul hotărăște în
favoarea continuării anchetei, Comitetul va soluționa cauza într-o ședință publică. După
încheierea etapei dezbaterilor, comitetul de anchetă prezintă concluziile sale consiliului. Este
de menționat că și audiența membrilor comitetului permanent pentru conduita judecătorilor în
fața Consiliului are loc în ședință publică. Dacă Consiliul Canadian al Magistraturii
concluzionează că judecătorul anchetat a devenit incompatibil cu statutul de magistrat poate
cere Parlamentului revocarea acestuia.
O particularitate a sistemului judiciar canadian este existența consiliilor locale ale
magistraturii. Organizarea și modul de funcționare al acesor consilii sunt diverse și diferă de
la o provincie la alta.
În prezent aproape în toate provinciile canadiene vom regăsi coduri deontologice
care stau la baza evaluării conduitei magistraților și la sancționarea abaterilor disciplinare ale
acestora.

Ministrul justiției și procurorul general

”Ministerul justiției are sediul în Ottawa în apropierea Curții Supreme” 12 Rolul
acestui minister este acela de a asigura funcționarea în condiții optime a sistemului de justiție.
Unele dintre cele mai importante atribuții ale cestui minister este elaborarea politicilor
legislative și reprezentarea guvernului în acțiunile judiciare din fața tribunalului.
În cadrul sistemului judiciar canadian ministrul justiției exercită și funcția de
procuror general al Canadei. Ministrul justiției este membru al executivului canadian însă se
află și în slujba Coroanei Britanice. În prezent această poziție este ocupată de David Lametti.
Procurorul general consiliază executivul însă nu i se poate atribui un rol eminamente politic
asemena celorlalți membrii ai Cabinetului.
În subordinea ministrului justiției se află avocați, specialiști din domeniul științelor
11
Idem, p 244
12
Ioan Leș, Sisteme judiciare comparate, ed. All Beck, București, 2005, p.246
9
sociale și comunicării precum și funcționari auxiliari. În cadrul sistemului judiciar canadian
vom regăsi un procuror general la nivelul fiecărei provincii.
Alături ministrul justiției se află și un adjunct care poartă titulatura de ”Solliciteur
general”, denumirea ce își are originea în dreptul britanic. Între ministrul justiției și adjunctul
său exista o relație de colaborare. Adjnuctul ministrului justiției are rolul de a supreviza
activitatea din cadrul Serviciului Corecțional al Canadei, Jandarmeriei Regale a Canadei,
Comisiei naționale pentru liberări condiționate precum și activitatea din cadrul Serviciului
Canadian de informații.
Conform Constituției procurorii generali ai provinciilor au dreptul să dispună asupra
continuării urmăririlor penale în ceea ce privește infracțiunile comise pe teritoriul provinciei
din jurisdicția lor. În ceea ce îl privește pe procurorul general federal, una dintre cele mai
importante atribuții ale acestuia este de a se asigura că actele normative promovate de
legislativ sunt conforme cu justiția naturală și cu drepturile fundamentale ale
persoanei.”Procurorul general face parte în mod obligatoriu din toate comitetele pentru
revizuirea unei măsuri legislative sau regulamentare.”13

Concluzii
Luând în considerare toate informațiile expuse mai sus, putem concluziona că
sistemul judiciar canadian are un caracter dual. Susținem acest lucru întrucât organizarea și
funcționarea lui se face conform tradiției precedentului judiciar însă pe teritoriul provinciei
Quebec sunt aplicate prevederile codului civil de Quebec.
O altă trăsătură a sistemului judiciar Canadian este caracterul său descentralizat.
Legislația și instituțiile provinciale au un caracter subsidiar coexistând împreună cu legislația
și instituțiile federale.
Considerăm dreptul ministrului justiției și a puterii legislative de a avea putere
decizională în ceea ce privește numirea și revocarea judecătorilor ca fiind o mare
disfuncționalitate a sistemului judiciar canadian. Acest lucru reprezintă o încălcare a
principiului separației puterilor în stat și totodată îi supune pe judecători la riscul de a-și
pierde inamovibilitatea în anumite circumstanțe.

13
Idem, p.247
10
 Cuprins
Precizări prealabile.......................................................................................................1

Organizarea instanțelor judecătorești...........................................................................1

Curțile provinciale...............................................................................................1

Curțile superioare provinciale..............................................................................2

Curțile provinciale de apel...................................................................................2

Tribunalul pentru soluționarea litigiilor de familie..............................................2

Curtea de taxe și impozite....................................................................................3

Curtea Federală....................................................................................................3

Curtea federală de apel.........................................................................................3

Curtea Supremă a Canadei...................................................................................3

Tribunalele/ Consiliile administrative..................................................................4

Curțile marțiale....................................................................................................5

Curtea marțială de apel........................................................................................5

Metode alternative de rezolvare a conflictelor legale..........................................5

Consiliul canadian al magistraturii..............................................................................7

Ministrul justiției și procurorul general.......................................................................9

Concluzii....................................................................................................................10

11