Introducere

Economia Japoniei este o economie foarte dezvoltată și orientată spre piață. Este a
treia din lume după PIB nominal și cea de-a patra cea mai mare din punct de vedere al
parității puterii de cumpărare (PPP), și este cea de-a doua cea mai mare economie dezvoltată
din lume. Japonia este membră a G7. Conform Fondului Monetar Internațional, PIB-ul pe
cap de locuitor al țării (PPP) a fost de 38.112 dolari (2017). Datorită unui curs volatil de
schimb valutar, PIB-ul Japoniei, măsurat în dolari, fluctuează foarte mult. Contabilizând
aceste fluctuații prin utilizarea metodei Atlas, se estimează că Japonia va avea un PIB pe
cap de locuitor de aproximativ 38.490 $. Economia japoneză este prognozată de sondajul
trimestrial Tankan privind sentimentul afacerilor realizat de Banca Japoniei. Nikkei 225
prezintă raportul lunar privind acțiunile de tip Blue Chip (stock market) pe Japonia
Exchange Group.

Japonia este cea de-a treia țară cu cea mai mare producție de automobile din lume,
are cea mai mare industrie a bunurilor electronice și este adesea clasată printre țările cele
mai inovatoare din lume, conducând mai multe măsuri de depunere a brevetelor globale, în
special pe mărfuri de înaltă tehnologie și de precizie, cum ar fi instrumente optice, vehicule
hibride și robotică. În afară de regiunea Kantō, regiunea Kansai este unul dintre cele mai
importante grupuri industriale și centre de producție pentru economia japoneză.
Dimensiunea și structura industrială a orașelor din Japonia au menținut regularități stricte, în
pofida faptului că populația și industriile au fost foarte aglomerate în orașe suplimentare.
Japonia este cea mai mare națiune creditor din lume. Japonia are, în general, un excedent
comercial anual și are un excedent considerabil net de investiții internaționale. Începând cu
2010, Japonia deține 13,7% din activele financiare private din lume (a treia din lume), la o
valoare estimată de 13,5 trilioane de dolari. Începând cu 2015, 54 de companii Fortune
Global 500 își au sediul în Japonia, în scădere de la 62 în 2013.

Japonia are cel mai mare raport dintre datoria publică și PIB-ul oricărei națiuni
dezvoltate. Cu toate acestea, datoria națională este în mare parte deținută de cetățeni
japonezi. Economia japoneză se confruntă cu provocări considerabile provocate de o
populație în declin. Statisticile au arătat o scădere oficială pentru prima dată în 2015, în timp
ce proiecțiile sugerează că va continua să scadă de la 127 de milioane până la mai puțin de
100 de milioane până la mijlocul secolului al XXI-lea.
 Japonia și ONU

Japonia a devenit al 69-lea membru al Națiunilor Unite la 18 decembrie 1956. De

atunci, Japonia deține numeroase cooperări internaționale în cadrul Națiunilor Unite ca
principiu de bază al politicii sale externe. Atunci când Japonia sa alăturat ONU în 1956, a
făcut acest lucru cu mare entuziasm și cu un sprijin public larg, pentru că organizația
internațională a fost văzută să întruchipeze speranțele țării din Pacific pentru o ordine
mondială pașnică. Calitatea de membru a fost salutată de mulți japonezi care au văzut ONU
ca garant al unei politici de neutralitate neînarmată pentru națiunea lor, în plus față de
aranjamentul de securitate încheiat cu SUA în 1951. Pentru alții, sprijinul pentru ONU ar fi
util în mascarea sau diluarea Aproape totală dependență a Japoniei față de Statele Unite
pentru securitatea ei. Guvernul a văzut ONU ca o arenă ideală pentru minimalizarea riscului,
politică externă omnidirecțională.

După sfârșitul anilor 1950, Japonia a participat activ la activitățile sociale și

economice ale diverselor agenții specializate ale ONU și ale altor organizații internaționale
care se ocupau de îmbunătățirea socială, culturală și economică. În timpul anilor 1970, când
a atins statutul de putere economică, Japonia a fost chemată să joace un rol din ce în ce mai
mare în cadrul ONU. Pe măsură ce rolul și contribuțiile Japoniei au crescut, sentimentul,
exprimat încă din 1973, a dat Japoniei un loc permanent în Consiliul de Securitate al
Națiunilor Unite (CSONU) cu Statele Unite, Uniunea Sovietică, Regatul Unit, Franța și
China.

Începând cu ianuarie 2016, Japonia a fost un membru nepermanent al Consiliului de

Securitate al ONU timp de doi ani, îndeplinind un rol cheie în menținerea păcii și securității
în comunitatea internațională. Acesta este al 11-lea mandat al Japoniei ca membru
nepermanent, care este mai frecvent decât orice alt stat membru al ONU. În calitate de
membru nepermanent al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și cu
ocazia celei de-a 60-a aniversări a aderării Japoniei la ONU, Japonia a făcut eforturi mai
mari pentru atingerea obiectivelor diplomatice care nu pot fi realizate doar de o singură țară
prin consolidarea în continuare cooperarea prin intermediul ONU, inclusiv prin abordarea
problemelor globale.

Japonia a contribuit în mod activ la comunitatea internațională în domenii precum

dezarmarea și neproliferarea, menținerea păcii și consolidarea păcii și securitatea umană.
Pentru a putea juca un rol și mai proactiv în realizarea păcii și securității mondiale prin
intermediul ONU, Japonia a făcut eforturi de informare în alte țări în vederea realizării
timpurii a reformei Consiliului de Securitate al ONU și a admiterii sale ca membru
permanent prin extinderea atât a scaunelor permanente, cât și a celor nepermanente.

Bugetul, care sprijină activitățile ONU, este alcătuit din contribuțiile evaluate de
statele membre și contribuțiile voluntare ale statelor membre, în conformitate cu nevoile lor
politice. În ceea ce privește contribuțiile evaluate, Japonia contribuie cu aproximativ 240 de
milioane de dolari la bugetul obișnuit al ONU pentru 2016, ocupându-se pe locul doi numai
în S.U.A. Contribuția sa la operațiunile de menținere a păcii pentru 2016 a fost de
aproximativ 1,02 miliarde de dolari SUA, urmând a treia după SUA și China. În calitate de
contribuabil financiar major, Japonia a încurajat ONU să utilizeze mai eficient și mai
eficient resursele sale.

Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, care a servit până la sfârșitul anului 2016,
a promovat reforma managementului ca fiind una dintre prioritățile sale, iar Japonia a
continuat să-și susțină inițiativa. Se preconizează că astfel de reforme vor spori eficiența
gestionării financiare, bugetare și a resurselor umane. Cu toate acestea, se anticipează că va
dura ceva timp pentru ca măsurile introduse anterior să aducă rezultate. În timp ce continuă
să pună capăt diferențelor dintre punctele de vedere ale statelor membre, Japonia contribuie
în mod activ la discuția cu alte state membre și cu Secretariatul ONU pentru a asigura
progresul concret în reformele administrative și bugetare.

Proporția contribuției la bugetul regulat al ONU de către statele membre majore

 Proporția contribuției la bugetul ONU de menținere a păcii de către statele membre
majore

Japonia și Banca Mondială

Japonia s-a alăturat Băncii Mondiale în august 1952, anul după semnarea Tratatului
de pace de la San Francisco. Începând cu anul 1953, în Japonia au fost implementate o serie
de proiecte cu împrumuturi ale Băncii Mondiale pentru dezvoltarea fundației economice a
națiunii, cum ar fi generarea de energie electrică, dezvoltarea industriilor de bază,
transportul, apa și infrastructura.

Japonia a găzduit, pentru prima dată în 1964, întâlnirile anuale ale Grupului Băncii
Mondiale și ale Fondului Monetar Internațional, un an simbolic care a arătat în mod clar
reconstrucția postbelică a Japoniei și revenirea la comunitatea internațională. În același an,
linia Tokaido Shinkansen (bullet train) a început să funcționeze (suma împrumutului: 80
milioane USD), iar Jocurile Olimpice de la Tokyo au avut loc. În 1966, Japonia a semnat
împrumutul final al Băncii Mondiale și a absolvit statutul de debitor în anul următor.

Japonia și-a consolidat statutul de creditor în anii 1970 și a devenit al doilea cel mai
mare acționar al Băncii Mondiale în 1984, câștigând o voce mai mare ca unul dintre cei mai
importanți parteneri.

În 2012, în direcția revenirii și reconstrucției din cutremurul și tsunami-ul din

Japonia, țara a devenit din nou națiunea gazdă a reuniunilor anuale. Ca parte a contribuțiilor
intelectuale din Japonia la nivel mondial, subiectele întâlnirilor includ lecțiile învățate din
cutremurul mare și tsunami din Japonia, și Global Health bazate pe experiența Japoniei în
domeniul asigurării universale de sănătate de peste 50 de ani.

De la deschiderea Biroului său din Tokyo în 1970, Banca Mondială a promovat o

gamă largă de parteneriate cu Japonia, de la guvernul japonez la sectorul privat, cadre
universitare și institute de cercetare, organizații non-guvernamentale (ONG) și organizații
ale societății civile.

Japonia este acum al doilea cel mai mare furnizor de capital pentru Banca Mondială
și un partener important pentru Banca Mondială în multe domenii. Japonia este, de
asemenea, unul dintre cei mai mari donatori de încredere în fonduri care ajută Banca
Mondială și partenerii săi să sprijine realizarea rezultatelor de dezvoltare la nivel global,
regional și național. Aceste fonduri de încredere includ:

 Fondul pentru Dezvoltarea Resurselor Umane și Politice din Japonia (PHRD)

 Fondul de Dezvoltare Socială din Japonia (JSDF)
 Fondurile pentru investiții în climă (CIF)

Japonia contribuie, de asemenea, la avansarea resurselor umane în țările în curs de

dezvoltare prin intermediul Institutului Băncii Mondiale (WBI). Inițiativele includ
programul de burse și cercetarea comună privind învățarea de la Mega Disaster) și despre
acoperirea universală a sănătății.

Grupul Băncii Mondiale are un sistem ponderat de vot. Toți membrii Băncii primesc
voturi reprezentând voturi pe acțiuni (câte un vot pentru fiecare acțiune din capitalul băncii
deținut de membru) plus voturi de bază (calculate astfel încât suma tuturor voturilor de bază
să fie egală cu 5,55% din suma primară voturi și voturi pentru toți membrii). puterii de vot
diferă de la agenție la agenție în cadrul Grupului Băncii Mondiale.

Japonia deține 8,90% din acțiunile Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și

Dezvoltare, cu 8,43% din puterea de vot. Aceasta deține 8,55% din puterea de vot în
Asociația Internațională pentru Dezvoltare, fondul Băncii Mondiale pentru țările cele mai
sărace. Aceasta deține 5,87% din acțiuni și 5,58% din puterea de vot în cadrul Corporației
Financiare Internaționale, brațul sectorului privat al băncii. Și are 5,07% din acțiuni și
4,21% din puterea de vot în Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor.
 Japonia și FMI

Japonia s-a alăturat Fondului Monetar Internațional în august 1953. Ca a treia

economie mondială, Japonia a fost un susținător generos și consistent al FMI. Pe fondul
actualei crize mondiale, Japonia a devenit al doilea mare contribuitor la noile aranjamente
ale FMI de a împrumuta (fondul de urgență al resurselor suplimentare). Japonia și-a
exercitat o responsabilitate globală îndrăzneață, angajându-și în 2009 să împrumute FMI
100 de miliarde de dolari, dând un impuls semnificativ capacității de creditare a Fondului și
semnând sprijinul său pentru economia globală. Mai recent, Japonia a promis resurse
suplimentare FMI - prima țară asiatică care a făcut acest lucru - în valoare de 60 de miliarde
de dolari. Măsura a contribuit la consolidarea adecvării resurselor globale disponibile pentru
prevenirea și combaterea crizei și pentru promovarea stabilității economice globale.

Rolul semnificativ al Japoniei în asistența financiară și tehnică acordată de FMI se

reflectă în reprezentarea sa în cadrul Fondului. Cota sa actuală în FMI este de 6,1% - al
doilea ca mărime. Peste 60 de ani de apartenență, Japonia a fost reprezentată în întreaga
organizație și la cel mai înalt nivel. Pe lângă biroul FMI de la Tokyo, în prezent există peste
50 de membri ai personalului japonez la sediul FMI de la Washington, D.C.

Japonia are, de asemenea, un loc în Comitetul Executiv al FMI. Trei directori

adjuncți de conducere au fost japonezi, inclusiv DMD actual, Naoyuki Shinohara.

Japonia și PNUD

Datorită generozității Japoniei, milioane de oameni din întreaga lume se bucură de

apă potabilă proaspătă, dreptul de vot, locuri de muncă decente și multe altele. Sprijinul
japonez permite PNUD să ajute aproape 170 de țări să pună în aplicare Agenda 2030 și să
atingă obiectivele de Dezvoltare Durabilă, și să mențină o prezență pe teren în aproximativ
150 de țări și teritorii. În plus față de finanțare, liderii japonezi în guvern, afaceri și mediul
academic își dau expertiza pentru a îndeplini promisiunea unei lumi echitabile și mai
prospere.
 Japonia și OCDE

Japonia a semnat Convenția de înființare a Organizației pentru Cooperare și

Dezvoltare Economică pe 28 aprilie 1964, prin care și-a promis angajamentul deplin pentru
atingerea obiectivelor fundamentale ale Organizației.

Cîștigînd statutul de membru al OCDE în 1964, țara în același an a găzduit Jocurile

Olimpice de vară de la Tokyo. Intrarea în organizație este semnificativă în trei moduri
principale. Primul este istoric: aderarea Japoniei la OCDE, care a urmat semnării Tratatului
de Pace de la San Francisco în 1954 și a intrat în GATT în 1955, a semnalat transformarea
sa de succes într-o economie complet industrializată. În al doilea rând, statutul de membru a
ajutat Japonia să promoveze diverse reforme interne facilitată de recomandările, analizele și
datele OCDE, cum ar fi liberalizarea mișcărilor de capital. În al treilea rând, OCDE a oferit
Japoniei o mai mare oportunitate de a se angaja cu comunitatea internațională în rezolvarea
problemelor globale prin intermediul organizației. Japonia a continuat să joace un rol activ
în elaborarea normelor internaționale în domenii variind de la politicile macroeconomice și
dezvoltarea economică până la comerț și investiții.

Ce face delegația permanentă?

La fel ca toate țările membre, guvernul japonez susține o delegație permanentă la

OCDE, alcătuită dintr-un ambasador și diplomați. În calitate de membru al Consiliului,
ambasadorul Japoniei, în consultare cu colegii săi, este de acord cu programul de lucru
descris în raportul anual și stabilește volumul bugetului anual, contribuțiile fiind evaluate în
funcție de dimensiunea relativă a economiei fiecărei țări.
 Membrii delegației japoneze monitorizează activitatea diferitelor comitete ale OCDE,
precum și activitățile Forumului Internațional de Transport (ITF), Agenției Internaționale
pentru Energie (IEA), Agenției pentru Energie Nucleară (NEA) și Clubului Sahel și West
Africa ( SWAC), dintre care Japonia este membră.

În cei 55 de ani de când Japonia s-a alăturat OCDE, comunitatea internațională a

cunoscut schimbări dramatice. Sfârșitul războiului rece, creșterea economiilor emergente,
criza economică globală, să nu mai vorbim de creșterea spectaculoasă a telefoanelor mobile,
a internetului și a rețelelor sociale, toate avînd un impact profund asupra politicilor
guvernamentale din întreaga lume.

Japonia și OMC

Japonia este membră a OMC de la 1 ianuarie 1995 și membru al GATT din 10

septembrie 1955.

În 1994, Japonia a semnat Acordul privind Achizițiile Publice (AAP) al Organizației

Mondiale a Comerțului, pentru a crea oportunități mai bune pentru companiile străine din
țările respective. Și anume, aceasta înseamnă că țara care a aderat la AAP ia măsuri pentru a
asigura un tratament echitabil și egal al furnizorilor, indiferent dacă sunt o companie cu
sediul pe plan intern sau care se află într-una din celelalte țări ale signei.

Părțile din acord au convenit să stabilească un prag minim pentru licitațiile

achizițiilor publice, la care se aplică aceste reguli. În consecință, există două categorii de
oferte, cele care se încadrează în regimul AAP al OMC și cele care nu. În practică, în
Japonia, aceasta înseamnă că anunțurile privind licitațiile din cadrul OMC vor fi însoțite de
un rezumat al limbii engleze, iar altele nu vor fi, iar în cazul contractelor, ofertele care nu
fac obiectul OMC vor oferi o protecție mai redusă împotriva tratamentului nedrept și a
căilor de atac.

De atunci, au existat critici persistente asupra guvernului japonez din partea SUA și
UE, deoarece ponderea companiilor străine în achizițiile publice a rămas scăzută.
 Japonia și OMT

OMT are rolul de centru mondial al informaţiilor turistice, prin schimbul de date
asupra turismului naţional şi internaţional, în special sub formă de culegeri statistice, prin
schimbul de informaţii privind legislaţia şi reglementările în vigoare în domeniul turismului
în statele membre sau în legătură cu evenimente din domeniul turismului. Organizaţia
furnizează membrilor săi studii, rapoarte, analize, manuale şi alte materiale de referinţă în
domeniul economiei, finanţelor şi turismului.

Japonia a devenit membră a Organizației Mondiale a Turismului (OMT) în anul

1978.

Secretariatul General, care este responsabil pentru implementarea programelor OMT,

este condus de secretarul general Taleb Rifai, din Iordania, care are în subordine
aproximativ 110 angajaţi în sediul de la Madrid. Membrii afiliaţi sunt reprezentanţi de un
director executiv la Madrid. Secretariatul include şi un birou regional pentru Asia-Pacific, la
Nara, Japonia, finanţat de guvernul japonez.

Japonia și UNCTAD

Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare este organ permanent

specializat al Adunării Generale a ONU, cu sediul la Geneva, creat la 30 decembrie 1964 la
Geneva . Actul de naștere al acestei organizații a fost semnat tot la aceeași dată. În prezent,
organizația are peste 185 de țări-membre, inclusiv și Japonia.

UNCTAD a concentrat eforturile sale de cercetare analitice privind legăturile dintre

comerț, investiții, tehnologie și dezvoltarea întreprinderilor. A înaintat o "agendă pozitivă"
pentru țările în curs de dezvoltare în cadrul negocierilor comerciale internaționale, conceput
pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare în mai bună înțelegere a complexității negocierilor
comerciale multilaterale și în formularea pozițiilor lor. Și-a extins și a diversificat asistența
tehnică, care astăzi se referă la o gamă largă de domenii, inclusiv negocierele comerciale, de
soluționarea problemelor legate de comerț; de gestionare a datoriei, recenzia politicii de
investiții și de promovare a spiritului antreprenorial. Apariția acestei ”agende” i se
datorează, nu în ultimul rînd, țărilor membre înalt dezvoltate, care au susținut ideea și
contribuie financiar întru realizarea obiectivelor stabilite, inclusiv și Japonia.