Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cucuta Valentin
Cuprins:
1. Istoricul
2. Structura organizatorică
3. Misiunea OIM
4. Focusul Strategic a OIM
5. Organizarea activității în cadru OIM
6. Activitatea la nivel internațional
7. Migrația la nivel internațional
8. Organizația Internațională pentru Migrație, Misiunea în
Republica Moldova
9. Analiza SWOT a OIM
Istoricul
Organizația Mondială pentru Migrație, sau cum a fost cunoscută pentru prima
dată, Comitetul interguvernamental provizoriu pentru mișcarea migranților din Europa
(PICMME), a apărut în 1951 din haosul și strămutarea Europei de Vest după cel de-al
doilea război mondial.
În 1951 la ințițiativa Belgiei și a Statelor Unite, este convocată la Bruxelles o
conferință internașională privind migrația, care are ca rezultat crearea Comitetului
interguvernamental privizoriu pentru mișcările migranților din Europa (PICMME).
Astfel PICMME devine în curând Comitetul Internațional pentru migrația europeană
(ICEM).
În 1950 ICEM organizează procesarea și emigrarea a peste 406.000 de refugiați,
persoane strămutate și migranți economici din Europa în țările peste mări. La fel în
1956/57ICEM își asumă responsabilitatea pentru relocarea a aproximativ 180.000 de
refugiați maghiari care fugiseră în Austria și Iugoslavia.
Din 1964 ICEM începe programele de migrație pentru dezvoltare care vizează
recrutarea și plasarea migranților cu înaltă calificare în țările în curs de dezvoltare din
America Latină.
În 1980 Comitetul ICEM schimbă numele organizației în Comitetul interguvernamental pentru
migrție (ICM), ca recunoaștere a rolului său global în crștere. Din 1983 ICM extinde Programul
Migrației pentru Dezvoltare la resortisanții calificați din țările africane.
În 1985 Programele de migrație pentru dezvoltare sunt extinse în Asia. Ulterior aici circa 4
milioane de migranți sunt asistați direct la ICM.
Din 1989 ICM devine Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) după modificarea și
ratificarea Constituției din 1953.
În 1990 OIM repatriază migranții blocați în Orientul Mijlociu după invazia Kuweitului de către
Irak. Din septembrie 1990 până în ianuarie 1991, OIM returnează 165.000 de persoane în Egipt
și în diferite țări din Asia.
În 1992 OIM începe să acorde asistență tehnică statelor membre ale Comunității Statelor
Independente (CSI) în materie de migrație.
De la rădăcinile sale ca agenție de logistică operațională, și-a extins domeniul de aplicare pentru
a deveni cea mai importantă agenție internațională care lucrează cu guvernele și societatea civilă
pentru a avansa în înțelegerea problemelor legate de migrație, pentru a încuraja dezvoltarea
socială și economică prin migrație și pentru a susține demnitatea și bunăstarea umană.
Structura organizatorică
Structura OIM este extrem de descentralizată și acest lucru a permis Organizației să dobândească
capacitatea de a furniza un număr și o diversitate tot mai mare de proiecte, la cererea statelor sale membre.
Structura câmpului OIM este compusă din:
• 9 birouri regionale , care formulează strategii regionale și planuri de acțiune și care oferă sprijin
programatic și administrativ țărilor din regiunile lor.
• 2 birouri speciale de legătură care consolidează relațiile cu organisme multilaterale specifice, misiuni
diplomatice și organizații neguvernamentale. Aceste birouri sunt situate în New York, Statele Unite ale
Americii și Addis Abeba, Etiopia.
• 2 centre administrative (Panama și Manila), care oferă suport de bază în domeniul tehnologiei
informației și al serviciilor administrative către rețeaua de birouri a OIM.
• 5 birouri de țară cu funcții de coordonare care au responsabilitatea suplimentară de a se asigura că
realitățile migratorii dintr-un grup definit de țări sunt luate în considerare în activitățile programatice
ale regiunii.
• 4 birouri de țară cu funcții de mobilizare a resurselor au responsabilitatea suplimentară de mobilizare a
resurselor, asistând în activități de strângere de fonduri, precum și oferind sfaturi cu privire la politicile,
prioritățile și procedurile de strângere de fonduri. Aceste birouri sunt situate în Tokyo, Japonia; Berlin,
Germania; Helsinki, Finlanda; și Washington, DC, Statele Unite ale Americii.
Centrele administrative din Manila și Panama: Pentru a obține eficiență și a gestiona
creșterea, OIM a început un exercițiu de transferare a anumitor funcții de la sediul
central și alte locații cu costuri ridicate în locații cu costuri mai mici. Centrele
administrative din Manila și Panama oferă asistență în domeniile finanțelor, tehnologiei
informației, securității personalului, urmăririi proiectelor, sănătății și asigurărilor etc.
Fiecare centru administrativ acoperă diferite regiuni geografice pentru majoritatea
zonelor sale funcționale: Centrul administrativ din Panama oferă asistență Americii, iar
Centrul administrativ din Manila oferă sprijin pentru restul lumii.
Finanțare totală: în 2013, mai mult de 97% din finanțarea OIM a fost sub formă de
contribuții voluntare pentru proiecte. Restul reprezintă bugetul administrativ, finanțat
din contribuțiile statelor membre.
Cea mai mică rată de sprijin administrativ: pentru a-și acoperi costurile indirecte, OIM
percepe un cost standard de 7% din costurile totale ale proiectelor pentru sprijin
administrativ. OIM acordă prioritate eficienței costurilor în implementarea proiectelor.
În data de 29 iunie 2018, statele membre ale OIM,
Agenția Națiunilor Unite pentru Migrație, l-au ales
pe portughezul António Vitorino drept următorul
director general al Organizației.