1.CE ESTE O AFACERE?

Viata sociala ne obliga sa lucram, sa initiem afaceri, sa

desfasuram o activitate utila. Ce inseamna de fapt o afacere?
Englezii folosesc cuvantul pentru a defini mai multe categorii
de relatii interumane, inclusiv pe cele care au continut patrimonial.
Afacerea poate fi definita ca un raport intre doi oameni care
trateaza pentru a-si impune unul altuia interese morale sau materiale.
Ea poate apartine unui singur intreprinzator, care isi asuma intregul
risc sau mai multor persoane asociate care se inteleg sa imparta intr-
un anumit mod drepturile si obligatiile.
O simpla privire aruncata asupra biografiei unor oameni mari
este de ajuns sa ne convinga ca multi dintre acestia au fost oameni de
afaceri.
Inteleptul Thales din Milet, Solomon al doilea, intemeietor al
Atenei, si matematicianul Hipocrate au fost comercianti. Platon si-a
scos cheltiuelile pentru drumul sau in Egipt vanzand, pe unde trecea,
undelemn.
Spinosa, desi preocupat de filozofie, lustruia oglinzi pentru a-si
castiga banii necesari traiului. Botanistul Linee confectiona cisme.
Shakespeare a fost administrator de teatru, fiind apreciat ca un bun
om de afaceri.
De-a lungul anilor, modul de a face o afacere a evoluat.In
ultimele trei decenii, peisajul lumii afacerilor a devenit de
nerecunoscut. S-ar putea da sute si sute de exemple de intreprinzatori
particulari din lume si din Romania, care au initiat mici afaceri si au
reusit sa aiba realizari frumoase.
Astazi, succesul afacerii depinde de reactiile elastice la
schimbarile pieteii, de capacitatea de a implementa rapid noile solutii,
de a se reorganiza, de a lua operativ decizii.
Inainte de a ne lansa intr-o afacere, este necesara intocmirea
unui studiu preliminar care sa ne informeze asupra perspectivelor
viitoare atat pe termen scurt cat si pe termen lung. Aceasta munca nu
e usoara, dar nu este inutila deoarece ne fereste de esec.
Fiecare tip de afacere are anumite trasaturi specifice, anumite
secrete, care luate in calcul, asigura succesul. Insa cel care initiaza o
afacere trebuie sa nu faca lucruri care sunt inacceptabile din punct de
vedere legal sau social. Nu trebuie folosite orice mijloace pentru a
reusi in afaceri.
 2

2.MOTIVATIA INITIERII UNEI AFACERI

Ceea ce motiveaza un om pentru a porni o afacere difera de la

individ la individ, intrucat depinde de nevoile si de felul fiecaruia de a
fi, de a gandi, de a concepe rolul si valoarea vietii.
Procesul motivational, definit de Schumpeter (1942)
drept”impuls inovativ” si de Mc Lelland (1961) drept “nevoia pentru
realizari”, reprezinta scanteia care declanseaza procesul de creare,
lansare si crestere a unei afaceri, drumul spre succes sau spre esec al
intrperinzatorului.
O mare parte din literatura de specialitate subliniaza ca
motivatia de baza pentru un intreprinzator o reprezinta maximizarea
profitului.Intr-adevar, profitul joaca un rol fundamental in procesul de
orientare a activitatii intreprinzatorilor, de alocare sau nealocare a
resurselor, constituiind recompense pe care acestia o primesc pentru
asumarea riscului, sau pentru rolul de inovator pe care il joaca. El
actioneaza,de asemenea nu numai la nivelul intreprinzatorilor, ci si la
nivelul activitatii tuturor angajatilor. Decizia de a deveni intreprinzator
apare sub influenta unei structuri complexe de motivatii neputand fi
redusa la un singur factor, profitul.
Un studiu intreprins asupra unor intreprinzatori privind motivarea
initierii unei afaceri, arata ca la intrebarea “Ce v-a determinat sa va
lansati intr-o afacere?” raspunsul lor usor surprins a fost:”Bineinteles,
pentru a castiga bani”. Dupa un timp, unii au mai adaugat: pentru a
sta pe picioarele proprii,pentru a veni in contact cu multi oameni,
pentru a fi independent etc.
Pentru multi intreprinzatori, posibilitatea de a castiga bani multi
constituie un motiv important pentru a porni o afacere dar imbogatirea
rapida nu constituie singurul motiv. Omul nu vrea numai sa existe si sa
aiba asigurat viitorul, el mai vrea sa fie luat in seama de cei din jur si
sa valorize ceva in ochii lor. Pentru multi oameni, succesul profesional
se afla in fruntea importantei valorilor.
De asemenea, literatura de specialitate prezinta drept motivatii
pentru pornirea unei afaceri: mandria de a obtine produse deosebite,
dobandirea de autoritate, puterea, libertatea, flexibilitatea in miscare,
posibilitatea de a sta pe propriile picioare, posibilitatea de a venii in
contact cu clientii, castigul, recunoasterea, proprietatea private in sine,
securitatea, starea dobandita.
 3

Motivatiile care determina un om sa initieze o afacere, se pot

clasifica in mai multe categorii:
 Motivatii profesionale:
 perspectiva unei munci atragatoare;
 perspectiva de a face descoperiri;
 perspectiva de a perfectiona metode si tehnici
antreprenoriale;
 sesizarea unei oportunitati a pietei si dorinta de fructificare
a acesteia;
 punerea in practica a unei ambitii mai vechi, a unei
pasiuni, sau a unui hobby;

 Motivatii psihologice:
 statutul si respectul social ce decurge din pozitia de
inteprinzator;
 renumele ce se poate obtine;
 extinderea relatiilor;
 statutul de a fi propriul stapan si de a lucra pentru propria
persoana;
 oferirea unui sentiment de independenta, prin eliberarea
de sub controlul si regulile unei organizatii birocratice;
 eliberarea din limitele unei salarizari standardizate, pentru
o munca standardizata;
 dorinta de a se angaja intr-o munca inalt creative prin
eliminarea activitatilor de rutina ;
 aplicarea unor cunostinte dobandite in perioada anterioara
ca angajat referitoare la un produs sau serviciu la un
anumit domeniu de activitate
 Motivatii materiale:
 posibilitatea de a obtine castiguri mari;
 asigurarea unui nivel de trai ridicat pentru familie;
 siguranta locului de munca;
 Motivatii morale:
 perspectiva de a realiza ceva deosebit;
 perspectiva de a participa la progresul societatii.
Toate aceste motivatii care pot determina initierea unei afaceri
se regasesc in trei mari categorii: puterea, independenta oferita si
dorinta de explorare. Ele apar la toti intreprinzatorii dar nu asa in
forma pura ci in diferite proportii, una dintre categorii obtinand de
obicei o pondere mai mare.
Consideram insa ca mai exista un motiv care determina oamenii
sa initieze afaceri si anume pornirea naturala spre creatie. Sentimentul
de mandrie, cunoscut de oricine, de a fi realizat ceva, plecand de la
propria idée, constituie un motiv puternic pentru a initia o afacere.
I n acelasi timp procesul luarii deciziei de a deveni intreprinzator
este strans legat de evidentierea problemelor pe care le poate ridica
 4

activitatea de intreprinzator, a posibilelor dezavantaje care pot sa

apara:
 Incertitudinea venitului. Deschiderea si punerea pe picioare a
unei afaceri nu ofera garantia ca intreprinzatorul va obtine bani
suficienti pentru a supravietui. In momentele de inceput ale afacerii
proprietarul are probleme financiare si obligatii si trebuie sa-si
mentina afacerea pe linia de plutire.Un venit regulat este absent si
proprietarul este ultimul care trebuie platit.
 Riscul pierderii intregului capital investit.Rata de supravietuire
a afacerilor mici este mica : 60% din noile afaceri esueaza dupa 6
ani, iar probabilitatea de esec este de 35%. Intreprinzatorii care
esueaza in afaceri isi vor pierde capitalull investit.Pentru multi,
pierderea este mai mare decat pierderea financiara, ei fiind afectati
si psihologic pentru ca esecul inseamna si esec personal.
 Considerabila cantitate de munca si stres referitoare la
derularea propriei afaceri. Cine vrea sa porneasca o afacere,
trebuie sa munceasca din greu, de dimineata pana noaptea tarziu.
Consumul de timp si energie este considerabil mai ales pentru
perioada de inceput a afacerii. La fel si timpul pe care isi pot
permite sa si-l petreaca in mijlocul familiei este foarte redus. De
asemeni stresul este mai mare pentru proprietarul-manager al unei
intrprinderi, mici care trebuie sa ia toate deciziile singur.
 Permanenta asumare a responsabilitatii. Este teribil sa fii sef,
dar multi intreprinzatori se plang de faptul ca trebuie sa ia decizii in
domenii in care nu sunt intotdeauna competenti. In cazul in care nu
reusesc sa apeleze la conzultanti de specialitate, presiunea creste
rapid. Constatarea ca deciziile luate pot cauza succes sau esec are
efect negativ asupra unor intreprinzatori, devenind un veritabil
factor de stres.
 Lipsa de securitate in comparatie cu o slujba sigura in cadrul
unei organizatii puternice.
In aceasta faza a initierii umei noi afaceri, deosebit de
importanta este evaluarea riscului, a posibilelor consecinte ale esecului
in afaceri. In perioada elaborarii deciziei de a deveni intreprinzator si a
cristalizarii motivatiilor care vor sta la baza creerii unei noi afaceri,
intreprinzatorul se caracterizeaza printr-un optimism deplin,
conceptual de risc fiind greu de acceptat, iar esecul, ca un fenomen
care apare doar la alti intreprinzatori. El se concentreaza asupra
oportunitatii, neglijand de mai multe ori, analiza riscului. Optimismul
trebuie temperat cu prudenta, eforturile trebuiind indreptate spre
minimizarea riscurilor si incertitudinilor, fara se se ajunga la
accentuarea pesimismului, a lipsei de actiune in fructificarea
oportunitatilor.
Liles a identificat patru zone critice ale riscului:
 5

a) riscul financiar – propriile economii si garantiile bancare;

b) riscul carierei – cei care esueaza pot fi acceptati mai greu pe
piata muncii sau pot stabili mai dificil relatii de afaceri;
c) riscul familial – stress, emotii pentru familie, pierdrea prestigiului;
d) riscul psihic – intreprinzatorul se poate identifica atat de mult cu
afacerea, incat poate privi esecul afacerii ca pe unul personal.
Referitor la motivatii, cercetarile efectuate atat in economiile de
piata, cat si in cele de transitie au demonstrat ca prima motivatie nu o
constituie banii, realizarea unor castiguri financiare cat mai mari, ci
aplicarea cunostintelor, a experientei si a ideilor intr-un anumit
domeniu, in directia valorificarii unei oportunitati a pietei. Mai mult, se
considera ca intreprinzatorii care sunt motivate in mod primar de bani,
nu constituie o categorie de intreprinzatori care vor prezenta reale
perspective de succes. Bineinteles, concentrarea inreprinzatorului
asupra oportunitatii, va conduce ulterior, la realizarea de profit.
Motivatia obtinerii unui profit, cat mai mare nu este in
intregime o motivatie pozitiva la nivelul multor intreprinzatori din
economiile de tranzitie. Ei nu au o atitudine economica in directia
reinvestirii profitului pentru crestere, ci au in vedere consumarea
acestuia in scopuri neproductive, dintr-o tendinta de copiere a unui
mod de viata occidental. Aceasta este atat consecinta unei lipse de
educatie economica, cat si de intelegere a valorilor de baza ale
activitatii de intreprinzator.

3.CALITATILE NECESARE UNUI INTREPRINZATOR

CONCEPTUL DE MIC INTREPRINZATOR.

Asupra reusitei unei afaceri isi pun amprenta mai multi factori
care orienteaza rentabilitatea ei. Unul dintre acestia este si calitatea
intreprinzatorului. Ea asigura adaptarea afacerii la cerintele pietei si la
realizarea unui profit ridicat.
Sunt afaceri cu multiple posibilitati de success si care nu reusesc
din cauza intreprinzatorului. Nu orice persoana poate deveni
intreprinzator. Lansarea intr-o afacere impune existenta unei minime
vocatii, dublata de cunostintele economice, psihologice si juridice. Se
apreciaza ca educatia si instruirea influenteaza formarea
intreprinzatorului, dar daca nu are vocatie pentru afaceri, nici o
pregatire nu-l poate schimba in bine.
 6

Se poate spune ca intreprinzatorul este persoana care da dovada

de initiativa in abordarea unei probleme. In sensul economiei de piata,
intreprinzatorul este persoana ce initiaza individual sau in asociere o
afacere, care investeste capital si actioneaza in industrie, agricultura.

CAPACITATILE NECESARE UNUI INTREPRINZATOR.

Un intreprinzator, deci cel care initiaza o afacere proprie trebuie
sa posede urmatoarele calitati:
a) Capacitatea de legatura si motivare. Intreprinzatorul vine
in contact cu multi oameni care se comporta diferit sub aspectul
atitudinii umane si profesionale. De aceea capacitatea de a tine
legatura cu acestia si schimbul rapid de informatii sunt conditii
esentiale pentru success. Cu cei cu care vine in contact,
intreprinzatorul trebuie sa se situeze in raporturi de incredere. La
aceasta trebuie sa se adauge puterea de convingere.
b) Capacitatea de coordonare si intregare. Intreprinzatorul
trebuie sa se ocupe, si de piata, si de pret, si de profit, si de
productie etc. Aceasta presupune o mare capacitate de
coordonare si intregare. El trebuie sa cunoasca tehnicile
organizatorice moderne sis a aiba capacitatea sa se ocupe de
detalii fara a le supraestima. Dar capacitatea de coordonare nu
rezolva totul. Intreprinzatorul nu trebuie sa se limiteze la
armonizarea realizarilor proprii cu ale altora, el trebuie in primul
rand sa le poata integra. Aceasta inseamna ca trebuie sa aiba si
capacitatea de discriminare, fiind capabil de a stabili prioritati. El
trebuie sa deosebeasca urgenta extrema de urgenta obisnuita.
c) Capacitatea intreprinzatoare in materie de detalii.
Intreprinzatorul trebuie sa fie convins de o idee, de un lait motiv,
de produsul sau. El se angajeaza de la inceput ca folosind toate
detaliile, sa exceleze in tot ceea ce face.
d) Capacitatea de autodisciplina. Intreprinzatorul este o
persoana independenta, fixandu-si singur scopurile si mijloacele
de actiune. El este considerat primul angajat al afacerii sale, aflat
in serviciul acestea si nu invers. De aceea, trebuie sa-si gaseasca
satisfactia principala in activitatea creatoare pentru afacere, nu
in problemele de interes personal, depasind momentele cand
apar situatii critice, inerente in orice afacere.
e) Capacitatea de decizie. Intreprinzatorul este un om al
deciziei chibzuite, dar univoce. Trebuie sa posede abilitatea de a
chibzui cu repeziciune si a viza moi obiective. Nu trebuie sa fie
sovaielnic si nici nesigur in decizii.
 7

TRASATURILE CARACTERISTICE INTREPRINZATORULUI DE

SUCCES
O alta abordare a calitatilor necesare unui intreprinzator poate fi
facuta din punct de vedere al trasaturilor care se observa in mod
constant la oamenii de afaceri si de success.
1) Dorinta de responsabilitate. Intreprinzatorul are o
responsabilitate personala pentru ceea ce face si fata de cei cu care
este asociat. Responsabilitatea lui se refera la obligatiile pe care
trebuie sa si le assume fata de mersul afacerii si fata de parteneri.
2) Preferinta pentru risc moderat. A fi intreprinzator inseamna si a
risca si daca totul merge bine inseamna a castiga. De aceea in toate
imprejurarile, intreprinzatorul isi calculeaza riscurile. Acestea
trebuie sa ramana la acel nivel la care, dupa regulile probabilitatii,
pierderile vor fi intotdeauna compensate prin castiguri.
3) Incredere in succesul personal. Adevaratul intreprinzator are
incredere suprema in el si crede ca indifferent de greutatea
obstacolelor, acestea vor fi invinse. Dar chiar daca crede cu tarie in
succesul afacerii sale, intreprinzatorul este un realist. Nu intalnim
“visatori cu ochii deschisi” in postura de intreprinzatori. Ei isi fixeaza
teluri mari dar care pot fi realizate cu resursele de care dispun.
4) Dorinta de a avea o reactie inversa imediata. Se afirma ca in
afaceri cine are informatia stapaneste situatia. De aceea,
intreprinzatorul vrea sa stie in orice moment mersul afacerii,
organizand obtinerea informatiilor necesare pentru aceasta.
5) Nivel mare de energie. Ceea ce deosebeste un intreprinzator de
restul semenilor sai este in primul rand energia si apoi inteligenta.
Intreprinzatorul de success are intotdeauna puterea de a o lua de la
capat
6) Orientare spre viitor. Intreprinzatorul priveste inainte, fiind mai
mult interesat de ce s-ar putea face maine decat de ce s-a facut ieri.
Afacerea prin natura ei este orientata spre viitor. Achizitiile,
productia, administrarea stocurilor, publicitatea nu au sens decat
pentru viitor
7) Dexteritate organizatorica. Aceasta trasatura este ceruta de
faptul ca imprejurarile interne si externe in care se desfasoara o
afacere nu raman niciodata aceleasi. Pietele de desfacere si sursele
de aprvizionare se schimba, tehnica avanseaza, au loc modificari in
structura si calificarea fortei de munca. Daca nu se tine seama in
organizarea desfasurarii afacerii de aceste modificari, pot apare
influente negative.
8) Motivatie pentru bani. Pentru majoritatea intreprinzatorilor,
banul nu este o tinta in viata. Totusi felul cum se folosesc, cum ii
 8

obtin si cum ii cheltuiesc n poate fi indiferent, deoarece reprezinta o

conditie esentiala pentru pornirea afacerii.

Pe langa aceste trasaturi, ar mai trebui sa mentionam si altele

cum ar fi creativitatea, inteligenta, varsta. De asemeni intreprinzatorul
nu se poate lansa in afaceri daca nu are cunostinte privind
contabilitatea firmelor mici si mijlocii, legislatia in vigoare, cunostinte
de management.
Nu este neaparat necesar ca un individ sa aiba toate aceste
trasaturi pentru a reusi in afaceri.
Chiar daca un intreprinzator poseda calitatile prezentate, nu este
sigur ca va reusi sa-si faca afacerea rentabila. Succesul afacerii
depinde de capacitatea intreprinzatorului de a manifesta initiativa
astfel incat sa-si asigure conditiile necesare obtinerii profitului maxim.

4.ELEMENTELE CREǍRII UNEI NOI AFACERI

Decizia de a deveni intreprinzator este mai putin complexa decat

punerea deciziei in practica, mai ales cand se refera la activitatea
complexa de creare si lansare a unei noi afaceri si nu la cumpararea
uneia deja existenta sau recurgerea la franchising.
Optiunea pentru initierea unei afaceri proprii are la baza analiza
atenta a avantajelor si dezavantajelor unei asemenea intreprinderi si
va fi luata doar daca avantajele vor fi mai mari decat dezavantajele.
Conform teoriei economice, intrarea pe piata a noilor firme se
realizeaza cand piata ofera o oportunitate. Perspectivele intrarii unor
noi intreprinderi pe piata conduc la perfectionarea activitatii firmelor
existente in directia realizarii celor mai eficiente combinari ale
factorilor de productie. In conditiile in care oportunitatile pe care s-a
bazat activitatea firmei dipar, fima va iesi de pe piata. Acesta este un
process dinamic ce asigura, conform viziunii lui Schumpeter,
“fenomenul de distrugere creativa” prin care intreprinderile creaza noi
produse si servicii care vor inlocui traditiile trecutului.
Crearea unei noi afaceri presupune un proces de combinare a
factorilor de productie de cautare a pietelor de aprovizionare si
desfacere, de evaluare si asumare a riscurilor de catre intreprinzator.
In viziunea lui Timmons, aceasta activitate are la baza trei elemente
esentiale:
a) existenta unei oportunitati a pietei care poate fi valorificata;
b) intreprinzatorul sau echipa;
c) resursele necesare pentru valorificarea oportunitatii.
 9

Ideea trebuie sa se bazeze pe o reala oportunitate a pietei,

care va face obiectul unei evaluari. Aceasta evaluare se desfasoara in
stransa legatura cu determinarea necesarului de resurse. Pentru a
stabili daca o afacere este profitabila si care este necesarul de capital,
trebuie sa estimam potentialul de vanzare pentru produsele si
serviciile sale, astfel, primul pas va fi estimarea vanzarilor urmata de
estimarea costurilor si a cerintelor de capital, iar apoi de evaluare a
profitului.
In concordanta cu Pickle si Abrahamson, esenta lansarii
intreprinderii este studiul de fezabilitate sau planul de afaceri, care
trebuie sa include investigarea amplasarii intreprinderii, studierea
pietei, a dotarilor, a proceselor tehnologice, a personalului, precum si
p[reviziunea datelor financiare.
Swain si Tucker considera ca exista trei etape principale ale
pocesului de creare si lansare a intreprinderii:
1. conceptul de afaceri;
2. planificarea;
3. implementarea.
In concluzie, urmatoarele elemente sunt fundamentale pentru
procesul de creare si lansare cu success a unei noi afaceri:
a. ideea – bazata pe o reala oportunitate a pietei;
b. calificarea, cunostintele si experienta intreprinzatorului;
c. existenta resurselor necesare si descoperirea cailor pentru
obtinerea lor;
d. motivatia bine fundamentata;
e. existenta unui mediu extern favorabil activitatii noii
afaceri.
Procesul de creare aunei noi intreprinderi suporta si influenta
caracteristicilor mediului extern. In conditiile in care exista un mediu
favorabil, procesul de ceare a noilor afaceri este stimulat. Acesti factori
favorizanti sunt: disponibilitatea capitalului; traditia activitatii de
intreprinzator; prezenta intreprinzatorilor cu experienta; forta de
munca calificata; accesibilitatea la inputuri materiale; gradul de
dezvoltare a pietei si puterea de cumparare a clientilor; existenta unei
politici guvernamentale favorabile; disponibilitatea terenurilr si a
spatiilor; existenta unei bune infrastructuri; o buna receptare sociala si
constientizarea importantei prezentei afacerii pentru zona;
disponibilitatea serviciilor de asistenta.
In final, lansarea unei afaceri este un process de adunare a
resurselor necesare (lucratori, cladiri, echipamente, clienti, resurse
banesti, furnizori), intreprinzatorii cautand, in cadrul restrictiilor in care
actioneaza sa realizeze cea mai buna combinare a factorilor de
productie.
In procesul de creare a unei noi afaceri, atunci cand intervin mai
multe persoane, asocierea trebuie realizata cu atentie, fiind o posibila
 10

viitoare sursa de conflicte. Parteneriatul trebuie sa aiba la baza doua

elemente:
- pozitia clara a partenerilor printr-o definire riguroasa a rolului
managerial al fiecaruia;
- existenta unor obiective comune.

5.FAZELE AVIZARII SI CONSTITUIRII UNEI AFACERI

PROPRII

Traseul autorizarii functionarii unei firme este diferit in functie de

forma juridica a acesteia, mai complicat in cazul socioetatilor
comerciale si mai simplu in cazul asociatiilor si persoanelor fizice.

A. TRASEUL AUTORIZARII SOCIETATILOR COMERCIALE

Traseul autorizarii celor mai frcvente forme de societati
comerciale si anume societatea cu raspundere limitata si societatea in
nume colectiv cuprinde mai multe faze.
1. Alegerea unui nume pentru firma, verificarea
acceptabilitatii lui la Registrul Comertului si eventuala
preinregistrare a acestuia pe un termen de trei luni. Daca se
doreste ca firma sa aiba si o emblema, si aceasta trebuie verificata si
eventual rezervata pe trei luni la Registrul Comertului .
2. Redactarea si autentificarea actelor de infiintare. Actele
de infiintare ale unei societati comerciale sunt statutul si contractul.
Statutul reprezinta actul fundamental care reglementeaza
constituirea, funcrionarea si incetarea societatii. El constituie “legea
partilor”, in masura in care contine clause pe care legea le lasa in
sarcina acestora de a fi stabilite. Statutul, completeaza cadrul legal
prevazut de legislatia nationala si nu-l inlatura
Cadrul general al statutului unei societati comerciale cu
raspundere limitata cuprinde urmatoarele elemente:
- forma, denumirea si sediul societatii;
- durata societatii;
- obiectul de activitate al societatii;
- capitalul societatii, aportul partilor, conditiile in care se poate
realiza majorarea/reducerea capitalului social, drepturile si obligatiile
asociatilor, conditiile de transmitere a partilor sociale;
 11

- conducerea si administrarea societatii, in cadrul careia sre vor

prevedea clause privind numirea directorilor, numirea si atributiilor
administratorilor- directori si remunerarea colectivului de conducere;
- activitatea societatii, in care se prevede modul de angajare al
personalului, salarizarea acestuia, modul de asigurarea cu resurse
materiale, modul de tinere a evidentei contabile;
- modificarea formei juridice, dizolvarea si lichidarea societatii;
- solutionarea litigiilor;
- dispozitii finale.

Statutul se redacteaza de asociati cu asistenta juristilor. Se

intocmeste un numar de exemplare egal cu numarul asociatilor.
Autentificarea statutului se face la Notariat. Asociatii semneaza
statutul in fata notarului.
Contractul exprima in esenta acordul partilor privind
constituirea societatii si conditiile asocierii lor. Se subintelege ca
societatea cu raspundere limitata cu asociat unic nu intocmeste
contractul de societate.
Pe langa elementele cuprinse in statut, nu pot lipsi dintr-un
contract de societate urmatoarele clause:
- definirea exacta si detaliata a partilor contractante;
- mentiunea expresa a acordului de constituire a asocietatii, cu
precizarea formei de societate comerciala adoptata.
Contractul se redacteaza de asociati cu asistenta juristilor. Ca si
in cazul statutului, autentificarea se face la Notariat, si contractul se
semneaza de catre asociati in fata notarului.
3. Alegerea bancii pentru deschiderea contului si varsarea
capitalului initial. Legea prevede un capital initial minim pentru
infiintarea unei societati cu raspundere limitata, din care minim 60%
poate fi aport in natura. Pentru societatea in nume colectiv, nu se
precizeaza un capital minim obligatoriu, deci aceasta etapa nu va fi
parcursa de cei ce vor infiinta o astfel de societate.
La deschiderea contului este necesara prezentarea actelor de
infiintare ( statutul si eventual contractul).
Daca exista aport in valuta, acesta se inregistreaza la cursul
oficial al zilei .
In urma depunerii, banca elibereaza un certificat de
depunere/dovada de varsamant/chitanta pentru suma depusa,
percepand si o taxa de deschidere a contului.
4. Obtinerea certificatului de cazier judiciar. Cazierul
judiciar se elibereaza de catre Ministrul de Interne si foloseste pentru
obtinerea avizului consultativ de la Camera de Comert.
5. Autorizarea functionarii firmei de catre instanta
judecatoreasca. Pentru autorizarea functionarii firmei se depune la
tribunal un dosar care cuprinde: cererea adresata instantei;
documentele de infiintare a firmei; dovada efectuarii varsamantului;
 12

certificatul de evaluare si actele de proprietate pentru aportul in

natura; dovada dreptului de folosinta pentru sediu (care trebuie sa aiba
durata de cel putin un an); acordul sotiei (exprimat la notariat) daca
sediul este in coproprietate; acordul asociatiei de locatari daca
apartamentul nu este proprietate personala; cazierele judiciare ale
asociatiilor; taxa de timbru.
Judecatoria verifica dosarul, fixeaza termenul de judecata de
doua saptamani, inmaneaza solicitantului o cerere de avizare de catre
Camera de Comert, Industrie si Agricultura. Aceasta isi da avizul de
utilitate pe baza documentelor de infiintare a firmei, a cazierului si a
unei taxe de avizare.
Cu avizul in dosar, instanta se pronunta asupra autorizarii
infiintarii firmei. Sentinta se redacteaza la 1-10 zile de la pronuntare si
devine definitiva dupa 15 zile de la pronuntare. Se por elibera cinci
copii legalizate.
Pentru societatea in nume colectiv nu este necesara o sedinta
publica ci doar o incheiere judecatoreasca.
6. Publicarea documentelor autentificate in Monitorul
Oficial..Camera de comert asigura publicarea pe baza documentelor
de infiintare, a sentintei definitive si a unei taxe de expediere prin
posta.
7. Inmatricularea la Registrul Comertului se realizeaza dupa
15 zile de la data cand sentinta devine definitiva. Inmatricularea se
face pe baza urmatoarelor elemente: dosarul cu actele prezentate in
instanta; hotararea definitive a instantei; dovada publicarii in Monitorul
Oficial; cererea de inmatriculare; dovada taxei de inmatriculare.
Certificatul de inmatriculare se obtine in termen de 15 zile
lucratoare de la data solicitarii. Din momentul inmatricularii societatea
este persoana juridica si poate face acte de comert.
8.Inregistrarea fiscala se face in termen de 15 zile de la
inmatriculare si este necesara pentru luarea in evidenta la Directia
Generala a Finantelor Publice ( D.G.F.P.). Codul fiscal se atribuie de
organul fiscal territorial, care elibereaza certificatul de inregistrare
fiscala pe baza certificatului de inmatriculare si a celorlalte documente
anterioare.
9. Deschiderea contului bancar se face prin deblocarea
sumelor depuse in cont. Se pot obtine apoi carnete de C.E.C. la
purtator sau cu limita de suma cu care se vor plati obligatiile firmei.
10. Obtinerea avizelor speciale la incepere functionarii
societatii, daca este necesar.
11. Obtinerea avizelor de functionare, dupa caz, de la
RENEL, RAJAC, ROMTELECOM, Pompieri, Sanepid, cod SIRUES etc.
12. Obtinerea autorizatiei de functionare din punct de
vedere al protectiei muncii de la Inspectoratul de Stat pentru
Protectia Muncii de la nivelul directiilor judetene de munca si protectie
sociala sau Directia generala de munca si protectie sociala a
 13

municipiului Bucuresti. Autorizatia este necesara in situatia in care

societatea respectiva desfasoara activitati de productie sau prestari de
servicii cu personal angajat prin contracte de munca sau conventii
civile.
13. Activitati finale: confectionarea stampilelor firmei,
procurarea documentelor tipizate, deschiderea registrelor contabile.
14. Derularea afacerii : amplasarea si amenajarea tehnica,
angajarea personalului, negocierea cu furnizorii, promovarea afacerii,
realizarea/comercializarea produselor/serviciilor.

Pentru societatile comerciale cu capital strain este necesara

parcurgerea a doua etape suplimentare si anume obtinerea confirmarii
Agentiei Romane de Dezvoltare pentru inregistrarea investitiei si a
certificatului de investitor.

Daca nu se doreste urmarea acestor etape se poate apela la

Biroul de asistenta pentru constituirea de societati comerciale din
cadrul Camerei de Comert.
Recurgand la acest birou,se ajunge la doar la trei etape:
- Incheierea contractului si autentificarea actelor constitutive, cu
prezenta tuturor asociatilor. Biroul elaboreaza celelalte cereri de
autorizare si le prezinta spre semnare imputernicitului societatii.
- Inainterea documentatiei in instanta. Nu este necesara prezenta
intreprinzatorului, sentinta fiind preluata de birou.
- Elaborarea documentatiei finale si semnarea declaratiilor de
inregistrare fiscala.
Prin urmare, intreprinzatorul completeaza doar un singur
formular, celelalte le elaboreaza biroul de asistenta pe calculator, apoi
doar semneaza.
Durata primei etape este de 10 zile, acelei de-a doua de 20 zile,
iar a celei de-a treia de 13 zile.

B. TRASEUL AUTORIZARII INTREPRINDERILOR PERSOANE FIZICE

SI A ASOCIATIILOR FAMILIALE este mult mai scurt si presupune
parcurgerea urmatoarelor etape:
1.Obtinerea autorizatiei pentru constituire de asociatii
familiale sau pentru desfasurarea de catre persoanele fizice
independente a unor activitati economice de la primariile judetene sau
a municipiului Bucuresti
2. Obtinerea certificatului de inmatriculare de la Registrul
Comertului. In termen de 15 zile de la obtinerea autorizatiei trebuie
depuse la Oficiul local al Registrului Comertului din raza de domiciliu a
solicitantului, urmatoarele acte : cererea de inmatriculare, actele
doveditoare (autorizatia), chitanta pentru plata taxei de inmatriculare.
 14

Pe baza actelor depuse se obtine certificatul de inregistrare in Registrul

Comertului.
3. Inregistrarea fiscala si obtinerea codului fiscal. In
termen de 5 zile de la obtinerea certificatului de inmatriculare este
necesara inscrierea in Registrul fiscal si obtinerea codului fiscal. Pentru
aceasta este necesara depunerea la D.G.F.P. sau la Circumscriptia
Financiara “Declaratia de inregistrare pentru platitorii de impozite”. In
termen de 15 zile de la depunere se obtine certificatul de inregistrare
fiscala.

Bibliografie:

 Rusu,C.-“Managementul afacerilor mici si mijlocii”,Editura

Logos,Chisinau,1993

 Sasu,C.-“Managementul micilor afaceri”,Editura

Sanvialy,Iasi,1998

 Sandu,P.-“Managementul pentru intreprinzatori”,Editura

Economica,Bucuresti,1997