Scurta istorie a antreprenoriatului

Activitatea antreprenoriala in sine s-a manifestat inca de la inceputurile

existentei umane. Fara sa facem un exercitiu de imaginative prea complicat, ne
putem da seama ca tot un antreprenor a fost primul om care a reusit sa descopere
modulde a face focul si apoi de a folosi focul pentru scopurile oamenilor. Cu
siguranta sic el care a reusit sa transforme sis a utilizeze anumite pietre ca unelte
sau arme de vanatoare a fost tot un antreprenor. Teoria moderna de business
sustine, pe buna dreptate, ca antreprenorii sunt cei care, prin inovatie si prin
activitatea lor de dezvoltare a afacerilor, transforma curgerea circulara a fluxurilor
economice (si chiar sociale) intr-una dinamica.
Daca acest lucru este valabil acum, intr-o era in care o mare parte din
activitatea umana este coordonata si reglementata de guverne si chiar de organizatii
mondiale, supraguvernamentale, cu atat mai mult era valabil cu sute de mii de ani
in urma, la inceputurile dezvolatrii umane, cand asemenea structure nu existau si
singura sansa nu doar pentru dezvoltarea specie umane, dar chiar pentru
supravietuirea sa, era legata de viziunea , inteligenta si determinarea unor membrii
ai acestor comunitati umane, care gaseau solutii la problemele mari cu care
comunitatea lor se confrunta. Era vorba atunci, in general, de problem de
subzistenta, cum ar fi cele legate de hrana, adapost, siguranta. Mai tarziu, trecand
peste preistorie si ajungand in perioadele istorice ale omenirii, vedem in continuare
sustinute activitati antreprenoriale, ce e drept ele au fost in general la un nivel mic
si unele in zone profesionale specializate, pentru cateva mii de ani, pana la
Revolutia Industriala.
In toate aceste perioade istorice (fie ca vorbim de perioada antica, fie ca
vorbim de Evul Mediu), antreprenoriatul a fost legat mai mult de activitati
pastorale sau agricole (fermierii sau pastorii erau, in realitate, tot niste
antreprenori) sau de inginerie si arhitectura (sa nu uitam ca multe dintre castelele,
cetatile, bisericile sau podurile care au fost construite in aceasta perioada, chiar
daca au fost comisionate de regi sau de inalti prelati, au fost totusi realizate de
arhitecti si ingineri, care au coordonat proiecte uriase, asemanatoare business-ului
de azi, incasand sume importante de bani de la ordonatorii acelor constructii). In
acest sens, oamenii simbol ca Leonardo da Vinci sau Michelangelo au fost si ei tot
niste antreprenori. Trecand peste Renastere si peste sfarsitul de Ev Mediu
European, Revolutia industriala din Anglia a fost in realitate evenimentul care a
schimbat fundamental relatia dintre munca si capital, facand posibila aparitia unui
nou tip de antreprenoriat , Acela la care ne referim noi azi, in sensul modern al
cuvantului.
Daca ar fi sa alegem un moment clar pentru aparitia acestui nou tip de
antreprenoriat , aceasta ar fi 1775, anul in care James Watt face un parteneriat cu
Matthew Boulton pentru exploatarea patentului de motor cu amburi imbunatatit.
Acest an poate fi considerat data de nastere a antreprenoriatului modern , pentru ca
este important din multe puncta de vedere: pe langa lansarea afacerii lui Watt cu
Boulton (care a avut un success extraordinar in urmatorii 120 de ani, devenind unul
dintre principalii producatori britanici de motoare cu aburi), 1775 coincide si cu
inceputul revolutiei americane. Ca un amanunt nu lipsit de importanta, tot 1775
este anul in care se infiinteaza prima companie americana de tip joint-stock.
Iata cum, intr-un fel sau altul, pe ambele maluri ale Atlanticului putem spune
ca 1775 este intr-adevar anul care deschide calea unei dezvoltari antreprenoriale
fara precedent in istoria omenirii. Ce se intampla in acelasi an in alte parti ale
Europei sau ale lumii? In Rusia , Emilian Pugaciov, conducatorul cazacilor, era
executat din ordinul tarului. In Germania avea loc ultima executie a unei persoane
condamnate pentru vrajitorie, iar la Varsovia, evreii erau alungati in oras si din
imprejurimi. Pare clar ca multe tari aveau cu totul alte probleme, in acea perioada.
Iata probabil si motivul pentru care Marea Britanie a fost principala putere
economica a lumii in tot secolul care a urmat, apoi a predat stafeta Statelor Unite.
In toate aceste perioade istorice, omenirea s-a bazat si se bazeaza in
continuare pe antreprenori de exceptie care in anumite cazuri sunt si in acelasi timp
inventatori. James Watt, George Stephenson, Alexander Graham Bell, Thomas
Edison, Henry Ford, Bill Gates sau Larry Page sunt asemenea antreprenori care au
realizat afaceri (nu neaparat inventii) care au schimbat radical lumea, nu doar din
punct de vedere economic. Putini oameni stiu, spre exemplu, ca Thomas Alva
Edison a fost nu doar inventatorul becului, fonografului si autorul multor altor
inventii, ci si fondatorul unei mici companii antreprenoriale care avea sa se
numeasca ulterior General Electric.
Iata o constatare oarecum surprinzatoare: General Electric, cea mai clasica
structura corporatista din America (si, mult timp, cea mai mare companie din lume,
conform capitalizarii bursiere), a fost de fapt, la origini, o initiativa a unui
antreprenor , o afacere antreprenoriala. Dar in realitate, cu putine exceptii (mai ales
in cazul companiilor care au rezultat prin deregularizarea sau liberalizarea unor
foste monopoluri ale statelor), marea majoritate a corporatiilor de azi au fost,
candva, mici initiative antreprenoriale de succes.
Initial, rolul antreprenorilor a fost acela descris chiar de Richard Cantillon in
„ Essai sur la nature du commerce en general”, scris prin 1730 sau mai devreme,
de „intermediar intre forta de munca si capital”. Deja de la inceputul secolului al
XVIII-lea, aceasta functie antreprenoriala devine evidenta, mai ales odata cu
inventarea motorului cu aburi pentru pomparea apei, dezvoltat de catre Thomas
Newcomen, probabil in jurul anului 1710 (o copie a motorului original se gaseste
la Muzeul Stiintei din Londra). Aceasta intermediere a devenit cu atat mai necesara
(si mai lucrativa) in a doua parte a secolului al XVIII-lea, cand noile motoare cu
aburi, ca si inventiile legate de industria textila si de industria de prelucrare a
metalelor, au facut foarte necesara utilizarea fortei de munca pe scara mare,
industriala, pentru a pune la lucru echipamentele inventate de acesti antreprenori
valorosi.
Pe langa acest rol central de intermediere sau mai bine zis de agregare a
resurselor, pe care antreprenorii il pastreaza si in ziua de azi (ei sunt cei care
creeaza locuri de munca, si in acelasi timp atrag surse de capital pentru a utiliza
eficent acele locuri de munca pe care le creeaza), mai sunt si alte trei functii
antreprenoriale fundamentale care au aparut sau au fost mai bine identificate odata
cu Revolutia Industriala: arbitrajul, avansul fata de concurenta (care poate fi
tradus destul de bine prin „inovare”, perceputa nu in sensul unei mari inventii,
pentru ca, sa ne intelegem, nu toti antreprenorii de succes trebuie sa fie mari
inventatori, ci doar ca un mod bun de a face lucruri pe care si altii le-au facut in
trecut) si nu in ultimul rand, asumarea riscurilor si a incertitudinilor de business.
Odata cu punerea bazelor economice ale antreprenoriatului, dar mai ales
incepand cu asa-numita a doua Revolutie Industriala, care incepe in prima parte a
secolului al XIX-lea si culmineaza la finalul aceluiasi secol cu inventii ca becul
electric, telefonul, masina sau avionul, problematica antreprenoriatului creste mult
in complexitate. In primul rand, in aceasta a doua etapa, randamentul investitiilor
scade semnificativ, tocmai pentru ca activitatea antreprenoriala devine o activitate
comuna, pe care din ce in ce mai multi oameni o demareaza, astfel incat si
competitia pe orice piata devine mult mai intensa, iar in acest context apare si
teroria pretului de echilibru.
Cu intrarea in secolul al XX-lea, ajungem intr-o etapa superioara a evolutiei
acvtivitatilor antreprenoriale. La inceputul acelui veac, teoria prevalenta era legata
de antreprenoriat vazut ca o cale pentru „distrugere creativa”. Conceptul, dezvoltat
de austriacul Joseph Schumpeter, era ca inovatia antreprenoriala, care duce la
progres economic si social, genereaza inadvertent si distrugeri importante, dar
necesare, mai ales in ceea ce priveste vechile tehnologii, dar si tot ce tine de
acestea: investitii, capitalizari in echipamente, patente, chiar si forta de munca
implicata in acele activitati tehnologic depasite. Este exemplu clasic al motorului
cu aburi care a fost adus la obsolescenta completa in secolul al XX-lea de aparitia
utilizarii pe scara larga a energiei electrice si a petrolului.
Dar utilizarea noilor tehnologii a fost catalizata, contrar conceptiilor
traditionale, tot de antreprenori (Ford sau Edison stau marturie in acest caz), si nu
de corporatii sau de guverne. Daca guvernele au fost poate mai implicata in prima
etapa de ezvoltare antreprenoriala (spre exemplu in dezvoltarea retelelor de cale
ferata, atat in Europa cat si in Statele Unite), tot ce este legat de dezvoltarea
automobilului, avionului sau telefonului tine mult mai mult de activitatea
antreprenoriala, decat de cea guvernamentala sau de reglementare.
Dupa al Doilea Razboi Mondial, incepe sa devina din ce in ce mai evident ca
stiinta joaca un rol vital in progresul economic. Dar, in caelasi timp, se
demonstreaza ca aceasta cunoastere umana este limitata si in acelasi timp
dispersata geografic si demografic pe criterii aleatori. Astfel, apare necesitatea
accelerarii relationarii intre diversi oameni din diferite parti ale lumii: putem spune
ca in acest mod Internetul este o rezultanta directa a necesitatii de contact si
relationare pentru punerea impreuna a cunoasterii globale, in scopul dezvoltarii de
noi idei si concepte antreprenoriale.
Antreprenoriatul incepe in acest context sa aiba o valoare sociala
semnificativa. Dupa ce, timp de secole, valoarea unei afaceri a fost calculata prin
elemente de calcul financiar , valorile sociale incep si ele sa fie recunoscute ca
parte integranta si importanta a activitatii antreprenoriale in general. In prezent, pe
langa salariul pe care un angajat il obtine, este din ce in ce mai important si in ce
companie lucreaza. Acest lucru ii confera o valoare sociala certa . Acelasi calcul il
putem face sipentru antreprenorii insisi: nu doar cifrele de pe linia de jos a
rapoartelor financiare determina acum valoarea totala a unui antreprenor care
detine acea afacere, ci si oamenii care lucreaza acolo, relatiile sociale stabilite cu
clientii , partenerii, presa, specialistii din domeniu, etc.
Ajungand la acet rol pe care antreprenoriatul il are in societatea moderna,
pare din ce in ce mai clar ca aceste stereotipuri care clasifica antreprenorii doar in
functie de valoarea lor neta de capital sunt total gresite. Nu in ultimul rand, mai
ales in ultimele decenii (sfarsitul secolului al XX-lea si inceputul secolului al XXI-
lea), a aparut de fapt o noua specie de antreprenor „antreprenorul social”, care
poate avea sau nu o afacere, dar care al carui rol primordial este de a incerca sa
raspandeasca binele social cat mai eficient si cat mai departe. Iar aici vorbim de
ONG-uri, dar si de activitati lucrative care incearca totusi sa participe la crearea
unui bine comunitar sau destinat pentru un anumit public. Si vorbim, din ce in ce
mai mult, despre antreprenorii geniali care au realizat afaceri (si averi) uriase, iar
acum incearca sa intre in rolul de social-entrepreneurs si sa intoarca o parte din
profiturile pe care le-au primit de la societate catre aceeasi societate, catre
comunitate. Aici oameni ca Bill Gates (cu fundatia Bill si Melinda Gates) se
detaseaza clar si numele lor vor ramane , cu siguranta, in amintirea omenirii nu atat
pentru ceea ce au realizat in afacerile lor, ci pentru ce au realizat „dupa afaceri”.
Intrand in aceasta perioada recenta, tot felul de notiuni legate de
antreprenoriat au inceput sa fie reanalizate, rediscutate, Simpla notiune de
„oportunitate” a fost pusa in discutie: este acesta un concept ce poate fi construit
„in laborator” sau este ceva ce are nevoie, pentru a aparea, de anumite elemente
care sunt in afara controlului nostru? Cum influenteaza retelele sociale succesul
antreprenorial? Este pornirea antreprenoriala una de natura sociala sau economica?
Cred ca multe dintre aceste intrebari nu au inca niste raspunsuri clare, dar ceea ce
deja putem spune, este ca in ceea ce priveste antreprenoriatul, cautarile, dar si
sansa conduc spre oportunitati antreprenoriale.

Afacerea si planificarea afacerii

Potrivit dictionarului enciclopedic managerial, o afacere reprezinta orice “
activitate comerciala industriala sau financiara realizata cu scopul” de a obtine
profit si care determina dezvoltarea organizatiei.1
Altfel, putem spune ca afacerea reprezinta planificarea unei personae fie ea
fizica sau juridica de a face in mod precis diferite activitatii cu scopul obtinerii
unui profit.
In economie, afacerea reprezinta stiinta sociala de a conduce oamenii astfel
incat acestia sa organizeze sis a mentina o productivitate colectiva in scopul
indeplinirii scopurilor particular creative si productive, ce genereaza, de obicei,
profit.
 Etimiologia cuvantului afacere se refera la stadiul de “a fi ocupat”, in
context individual cat si in sensul comunitatii sau a societatii. Cu alte cuvinte a fi
ocupat inseamna a efectua o munca profitabila si commercial viabila.
Afacerea este efortul organizat al unor indivizi de a produce si vinde pentru
profit bunurile si serviciile care satisfac cereri ale societatii. In traditia liberei
interprinderi indivizii sunt liberi sa decida ce sa produca, cum sa produca si la ce
pret sa vanda.
Afacerile sunt de doua feluri:
-afaceri pentru consum (business to consumer), daca produsele si serviciile
oferite se adreseaza consumatorilor;
-afaceri pentru alte afaceri (business to business), daca produsele si serviciile
oferite se adreseaza altor afaceri, acestea incorporandu-le in propriile produse si
servicii.2
Cele doua mari obiective ale unei afacerii de success ar fi supreavietuirea
acesteia , ca ea sa reziste cat mai mult timp pe piata, sa faca fata concurentei si
castigul sau profitul .
Majoritatea oamenilor castiga bani lucrand in afaceri. Afacerile reprezinta
cumpararea si vanzarea de produse sau servicii pentru a castiga bani. Un produs
este un lucru care exista in natura sau care este facut de mana omului, el fiind
tangibil, palpabil. Iar un serviciu este o activitate care asigura timp, indemanare sau
cunostinte detaliate in schimbul banilor, el fiind intangibil, nu este palpabil.
Cineva care isi castiga existent lucrand pentru afacerea altcuiva este angajat
al acelei firme. Toti angajatii au un lucru in comun, nu ei sunt proprietarii afacerii;
ei lucreaza pentru altii care sunt proprietary.
Unii oameni isi infiinteaza propriile afaceri si muncesc pentru ei insisi,
acestia se numesc antreprenori. Spre deosebire de angajat, antreprenorul este
proprietarul profitului pe care il obtine afacerea sa si poate allege daca s ail
reinvesteasca in afacere sau sa il foloseasca pentru plati.
Antreprenorul este o persoana care recunoaste oportunitatea de a lansa o
afacere, oportunitate pe care alti oameni poate ca nu au sesizat-o si nu o lasa sa ii
scape. Dupa cum scrie economistul Jeffry Timmons in prefata cartii New Venture
Creation: Entrepreneurship for the 21st Century , “Un atreprenor iscusit poate
modela si crea o oportunitate acolo unde altii vad putin sau nimic, ori vad prea
devreme sau prea tarziu.”3
In secolul al XVII-lea in Franta a fost folosit pentru prima data cuvantul
“atreprenor”, desemna o persoana care poate sa interprinda un proiect, cu timpul
acesta si-a schimbat semnificatia insemnad o persoana care poate sa porneasca o
afacere.
In cele ce urmeaza sunt prezentate unele caracteristici ale antreprenorului
standard
a) Un atreprenor munceste mult, antreprenoriatul trebuie sa cuprinda o gama
larga de sarcini consumatoare de timp, prin urmare acesta solicita mult timp
si efor.
b) Doreste reusita financiara, unul dintre motivele esentiale ale majoritatii
antreprenorilor este obtinerea succesului financiar.
c) Un atreprenor este sprijinit de familie , cu cat sustinerea familiei este mai
intense si constanta, cu atat concentrarea asupra afacerii creste.
d) Este energic, antreprenoriatul necesita ore de munca extra, un antreprenor
trebuie sa posede multa energie pentru a face fata solicitarilor.
e) Are simtul propriei responsabilitati
f) Isi asuma anumite riscuri, riscand cariera, timpul si banii pentru a avea
success in afacere.
g) Este dornic de reusita, antreprenorii sunt foarte ambitiosi si se straduiesc sa
realizeze obiectivele propuse.
Planificarea de afaceri
Planificarea de afaceri este procesul repetitive de indentificare, culegere,
analiza si interpretare a informatiilor legate de activitatea unei organizatii in scopul
definirii misiunii, obiectivelor, strategiilor si planurilor de actiune ale acesteia
pentru o perioada determinate.
Planul de afaceri este cheia obtinerii capitalului. Planificarea de afaceri este
procesul repetitiv de indentificare, culegere, analiza si interpretare a informatiilor
legate de activitatea unei organizatii in scopul definirii misiunii, obiectivelor,
strategiilor si planurilor de actiune ale acesteia pentru o perioada determinate.
Astfel, orice planificare de afaceri presupune:
 1. Culegerea informatiilor referitoare la: firma care va initia sau dezvolta
afacerea, clienti, furnizori, concurenta, industrie, procesul de
productie si operatiuni, personal, precum si informatii financiar-
contabil;
2. Analizeaza informatii si date din toate punctele de vedere pentru a
vedea cauza situatiei actuale, oportunitatile si amenintarile din interior
si din exteriorul firmei;
3. Utilizarea informatiilor in activitatea viitoare pentru a obtine stabilirea
unor obiective profitabile, realiste si relizabile.4
Profitul este surplusul obtinut de o societate comerciala atunci cand venitul
total pe care aceasta il obtine din toate activitatile sale, depaseste cheltuielile
necesare realizarii acestor activitati.
El poate fi:
- Profitul brut (profitul impozabil) efectiv realizat al unei societati
comerciale este calculat prin scaderea tuturor cheltuielilor (efectuate in limitele
permise) din venitul total obtinut de societate.
- Profitul net se calculeaza prin scaderea din profitul brut a cotelor de
impozit pe profit. Impozitul pe profit este un impozit personal, iar in cadrul
reformei fiscale din Romania, impozitul pe profit ocupa un rol important atat prin
prisma contributiei sale la formarea veniturilor bugetare, cat si prin influentarea
activitatilor generatoare de profit.
Conceptul afacerii trebuie sa raspunda unei nevoi existente si sa
indeplineasca urmatoarele criterii:
- sa fie unic (sa se diferentieze de celelalte similare);
- sa fie cuprinzator (sa vizeze pe langa produs/serviciu si variabile precum
preţ, promovare, distribuţie);
- sa fie fezabil (sa poata fi dezvoltat la timp);
- sa fie sustenabil (dupa implementare, conceptul trebuie sa reziste suficient
timp pe piaţa pentru a genera profitul vizat).
Comportamnetul antreprenorial
Se manifesta prin:
a. antreprenoriatul incipient;
b. alegerea profesionala.
a. Antreprenoriatul incipient
Antreprenoriatul incipient presupune incercarea de a infiinţa o corporaţie de
catre un antreprenor, acţiune care este influentata de o serie de factori sau condiţii
agregate precum:
- cererea si oferta antreprenoriala;
- rolul tehnologiei;
- rolul dezvoltarii economice;
- rolul factorilor demografici;
- rolul institutiilor de sprijin;
- factorul cultural.
Este important de vazut cum acesti factori (forte macroeconomice) isi
exercita influenta asupra antreprenoriatului incipient prin intermediul alegerii
individuale a ocupatiei. Cu cat este mai mare cererea de antreprenoriat (pentru
demararea unei noi afaceri), cu atat va fi mai mare procentul din populaţie care va
alege ca ocupaţie conducerea unei afaceri independente. Latura ofertei se refera la
numarul de indivizi care au atat abilitatile necesare, cat si preferinta de a porni o
afacere.
b. Alegerea profesionala.
Aceasta componenta implica un amplu proces al evaluarii si compararii
riscurilor si beneficiilor (financiare şi nefinanciare) specifice anumitor tipuri de
muncs prestats, avsnd ca elemente de comparatie calitatea de proprietar si cea de
salariat. Uneori somajul si munca casnica pot fi considerate ca alegeri profesionale.
Studiile in domeniu au identificat un profil risc – beneficiu al indivizilor, tinand
seama de alternativele de munca independenta (platită sau neplatita). Acest profil
risc – beneficiu, propriu fiecarui individ, determina alegerile profesionale
personale. Aceste alegeri profesionale personale cuprind atat intentia potenţialilor
intreprinzstori de a-di deschide noi firme, cat si intentia proprietarilor de firme deja
existente de a ramane in afaceri sau de a iesi.
Cererea si oferta antreprenoriala
Cererea antreprenoriala reflecta oportunitatile de a porni o afacere viabila,
bazandu-se pe anumite oportunitati create de influenta unor factori
macroeconomici aparuti pe piaţa (exemplu: tehnologii inovatoare, un grad ridicat
de diversificare a cererii consumatorilor). In cadrul ofertei antreprenoriale trebuie
avute in vedere aptitudinile indivizilor si aptitudinile acestora fata de
antreprenoriat, acestea fiind considerate ca elemente cheie. Astfel, alegerea unei
persoane de a profita de o anumita oportunitate sau nu depinde de posibilitatile
persoanei respective privind:
- nivelul resurselor de care dispune sau le poate obţine;
- ansamblul de abilitati si de trasaturi ale caracterului dobandite;
- anumite preferinte.
Aproape toate fortele macroeconomice influenteaza in mod special
aptitudinile si preferintele personale, aceste forte avand un puternic impact asupra
ofertei si asupra cererii.
Rolul tehnologiei
Noile tehnologii specifice secolului XXI din domeniul comunicarii si
informatiei au un potential mai ridicat in a genera noi bunuri si servicii, creand
oportunitati pentru lansarea noilor firme in afaceri. Au permis totodata reducerea
costurilor tranzactiilor, coborand pragurile minime de eficienta in multe domenii
de activitate. Dar si amplificarea oportunitatilor antreprenoriale determina un
ansamblu de schimbari in domeniul tehnologiilor.
Rolul dezvoltării economice
Cele trei categorii de factori care pun in evidenta dezvoltarea economica a
unei societati influenteaza oferta antreprenoriala prin intermediul gradului de
disponibilitate a resurselor pentru noile firme.Astfel:
a. Dezvoltarea economica, prin nivelul ei, constituie factorul cel mai
important care influenteaza oportunitatile din mediul de afaceri. Totodata, trecerea
unor firme de la productie la servicii creeaza noi oportunitati deoarece, in sfera
serviciilor barierele existente pe piata sunt mai mici (cu un impact mai mic) decat
in sfera productiei.
b. Venitul pe cap de locuitor reprezinta un factor important care-si pune
amprenta si influenteaza modificarile din structura activitatilor, amplificand intr-un
anumit mod oportunitatile antreprenoriale. Astfel, cresterea veniturilor determina
cresterea cererii de servicii, determinand in acest sens diversificarea cererii
consumatorilor.
c. Diversificarea puternica a cererii. O astfel de diversificare va permite
firmelor noi sa tina piept companiilor puternice, traditionale care domina piata.
Noile firme urmaresc sa cucereasca noi segmente pe o piata concurentiala in
anumite domenii de activitate, astfel ca furnizorii de produse noi si specializate
sunt favorizati prin aceasta diversificare.
Rolul factorilor demografici (maturitate, durata de viata)
La nivel macroeconomic studiile arata ca numarul noilor afaceri este
influentat de creşterea populatiei (natalitate), de gradul de aglomerare si urbanizare
a zonei analizate si de existenta numarului de intreprinderi mici in cadrul
organizational. Totodata, educatia, nivelul acesteia si gradul de specializare poate
constitui un factor pozitiv pentru acei intreprinzatori care se lanseaza in noi afaceri,
avand o pregatire mai buna in domeniu.
Rolul institutiilor de sprijin
In categoria acestor institutii sunt incluse: familia, sistemul educaţional,
sistemul economic, sistemul politic si sistemul juridic. Analizand latura cererii se
constata o serie de institutii financiare sau de alta natura, precum si anumite politici
guvernamentale care vizeaza abolirea reglementarilor privitoare la intrarea pe piata
a noilor firme si la privatizarea companiilor prestatoare de servicii. Astfel, la
nivelul Uniunii Europene se urmareste facilitarea elementelor care favorizeaza
largirea sectorului privat, elaborandu-se in acest sens reglementari fiscale si de
protectie socials mai favorabile noilor intreprinzatori (antreprenori). Analizand
oferta se constata ca institutiile de sprijin, mentionate anterior, stimuleaza
posibilitatile si preferintele intreprinzatorilor.
 Planul de afaceri
Planul de afaceri poate fi vazut ca un rezumat concis si cuprinzator. El
prezinta imaginea actulala a afacerii, obiectivele si felul in care acestea se pot
realiza, structura sa poate varia in functie de natura afacerii urmarite. Planul de
afaceri este un document scris care ofera o imagine de ansamblu a
companiei viitorului acesteia si a situatiei sale financiare. El explica situatia
prezenta a firmei, ce planuiti sa faceti in viitor, cum veti actiona , cat de mult va
costa si care vor fi veniturile asociate. In general un plan de afaceri contine o
descriere a companiei a produselor, a serviciilor a pietei-tinta, a planului de
marketing ,a strategiei de vanzari, o prezentare a documentelor financiare si a
echipei de management.

In primul rand planul de afaceri, este un instrument de lucru folosit pentru a

incepe si de a derula o afacere care necesita resurse materiale, financiare si umane.
Acesta este folosit atat pentru firme start-up pentru a-si trasa un itinerariu necesar
cat si de companii deja existente pentru a-si putea indeplini cu success obiectivele
stabilite.

Din pacate multi antreprenori asociaza planul de afaceri doar cu momentul

demararii unei firme noi sau pentru a obtine o finantare. Chiar daca acestea sunt
cele mai frecvente utilizari, ele nu sunt totusi singurele, planul de afaceri fiind un
instrument valoros si pentru operarea efectiva a afacerii indiferent daca aceasta are
sau nu nevoie de finantare.

In final toate afacereile au nevoie de planuri de afaceri pentru a-si optimiza

procesul de dezvoltare si a-si atinge obiectivele propuse pentru a se asigura ca nu
se indeparteaza de linia care si-au trasat-o.

Planul de afaceri constituie un instrument indispensabil intreprinzatorilor

care creeaza o societate sau cauta parteneri ,managerilor care propun proiecte noi
altor persoane sau institutii firmelor care doresc sa lanseze produse /servicii noi sau
doar sa-si gestioneze mai bine activitatile institutiilor ce gestioneaza fonduri pentru
proiecte de investitii.

Ceea ce trebuie retinut este ca rolul unui plan de afaceri nu este doar de a
demonstra ca afacerea merita finantata, ci in primul rand de a ghida inteprinzatorul
inca din primul an de operare a afacerii .Planul de afaceri impune in primul rand
autodisciplina inteprinzatorului. El schiteaza filozofia companiei precum si liniile
directoare dupa care isi desfasoara activitatea. Il obliga pe inteprinzator sa
gandeasca si sa cerceteze planurile si perspectivele companiei pe termen lung. Ii
impune planificarea detaliata pas cu pas a afacerii si anticiparea problemelor care
se pot ivi in fiecare etapa. Dupa demararea afacerii, planul de afaceri mentine
atentia managerilor focalizata asupra obiectivelor majore nepermitand ca
operatiunile de zi cu zi sa le distruga atentia de la acestea.

Planul de afaceri nu reprezinta un formular ce trebuie completat la cererea

unui ofiter de credite, un element birocratic ce trebuie realizat pentru a obtine o
anumita suma din partea unui finantator. El reprezinta insusi esenta afacerii si
transpune pe hartie obiectivele inteprinzatorului necesitand astfel maxima atentie si
seriozitate.

Ceea ce trebuie inteles este ca planul de afaceri nu este un pasaport pentru

obtinerea finantarii ci o cale de evidentiere a flerului si spiritului anteprenorial, a
ideii de afaceri promovate. El nu este un glob de cristal in care se ghiceste viitorul
ci un instrument bine elaborat si fundamentat, un ghid al evolutiei viitoare in
afaceri bazat pe analize si date concrete. Un specialist in investitii estimate ca in
tarile cu economie de piata dezvoltata, potentialii investitori resping 60% din
propunerile de investitii in prima jumatate de oras iau in considerare 15% ajungand
in faza negocierilor cu doar 5% din propuneri.

Asadar, dintr-o perspectiva foarte simplista, planul de afaceri este orice plan
care ajuta o afacere sa priveasca in viitor, sa aloce resurse, sa concentreze asupra
punctelor-cheie si sa se pregateasca pentru eventualele probleme si oportunitati. El
este un instrument al prezentului elaborat prin aproximatii successive, utilizand
experienta si realizarile din trecut ale firmei pentru a proiecta in mod realist cale
spre viitor. El are ca drept scop cel mai avantajos si realizabil compromis intre
ceea ce doreste si ceea ce poate sa faca firma respectiva.

Planul de afaceri este un document scris care descrie natura afacerii, piata
tinta, avantajele pe care afacerea le va avea asupra competitorilor, precum si
resursele si aptitudiniile de care dispun propietarii afacerii. El este un document de
reflectare cat mai exact a activitatii companiei pe un anumit interval de timp, de
regula 12 luni luand in calcul perioada urmatoare (2 pana la 4 ani). Putine
companii planifica activitatea pentru mai mult de cinci ani datorita nesigurantei ce
caracterizeaza aceste previziuni.

Necesitatea unui plan de afaceri

Intocmirea sa e necesara pentru parcurgerea urmatoarelor etape:
1) culegerea informatiilor necesare (preturi, concurenti, furnizori, date tehnice,
juridice, etc);

2) planificarea efectiva a activitatii respective, alegerea strategiei potrivite si

gasirea cailor de atingere a obiectivelor stabilite;

3) redactarea planului (etapa de alegere a formei optime de prezentare catre

destinatar a rezultatului etapei anterioare).

Rolul si functiile planului de afaceri

Exista mai multe clisee si idei contradictorii in jurul planului de afaceri decat
in jurul oricarei alte etape din cadrul procesului de demarare si operare a unei
afaceri. Acestea vizeaza de la prea-bine cunoscuta opinie ca planul de afaceri este
un pur si simplu inutil (“ideea mea de afacere este atat de buna ca se va vinde
singura”), pana la conceptul “cu cat mai gros cu atat mai bine”. Adeptii acestei
ultime opinii ofera finantatorului o adevarata carte de 100 de pagini care contine 20
de pagini de taieturi din ziare si un tratat scolaresc asupra industriei, completat de
15 pagini de grafice. Impresionant? Poate citi? In nici un caz. Accescul ambelor
variante se datoreaza asupra unei neintelegeri asupra rolului planului de afaceri.

Planurile de afaceri mai sunt numite si planuri strategice, planuri

investitionale, planuri de expansiune, planuri de operare, planuri anuale si planuri
interne. Toate acestea sunt planuri de afaceri insa servind unor scopuri diferite si
avand destinatari diferiti, accentueaza anumite sectiuni sau prezinta unele
informatii mai detaliat. Planul de afaceri difera in functie de obiectivele urmarite
existand astfel mai multe tipuri de planuri fiecare cu rol sau definit.

Planul de afaceri cel mai cunoscut este cel pentru start-up care prezinta pasii
ce trebuie urmati de o firma la inceput de drum. Acestea acopera sectiuni standard
precum si descrierea afacerii produsului/serviciului, a pietei, strategia, modalitatea
de implementare, echipa de management si analiza financiara. Analiza financiara
include previziuni de vinzare, cont de profit si pierdere, bilantul si situatia
fluxurilor de numerar. Rolul acestui tip de plan este in general de a ghida
inteprinzatorul si de a obtine finantare pentru demararea afacerii.

Planurile interne nu sunt destinate investitorilor externi, bancilor sau altor

terti, ci doar membrilor companiei. Acestea nu includ in mod necesar descrierea
companiei sau a echipei de management, avand ca rol informarea si motivarea
angajatilor. De cele mai multe ori angajatii-cheie au nevoie de mai multe informatii
pentru a se implica 100% intr -un proiect, un astfel de plan avand rolul de a-i
convinge de necesitatea implementarii proiectului si mai ales de contributia lor.

Un plan de operare este in general un plan intern putand fi numit si un plan

anual. Acesta detaliaza puncte-cheie ale implementarii unui proiect dat, termene
limita si responsabilitati ale echipei de management.

Un plan strategic este tot un plan intern, dar vizeaza un nivel mai inalt din
conducerea si evolutia afacerii stabilind prioritatile principale si detaliind mai putin
datele exacte si responsabilitatile tuturor membrilor.

Un plan de evolutie sau de extindere a gamei de produse/servicii se va

orienta mai degraba asupra unei zone specifice ale afacerii sau ale unei ramuri ale
acesteia. Acest tip de plan poate fi sau nu intern in functie de relationarea cu
obtinerea unei finantari. In cazul in care doreste o finantare, structura exacta a
planului va fi diferita daca sursa de finantare este un investitor sau un creditor.

In functie de obiectivul urmarit, planul de afaceri are in general una sau

chiar toate dintre functiile urmatoare:

1) functia de cristalizare si dezvoltare a ideilor privitoare la cum ar trebui condusa

afacerea;

2) functia de evaluare a unei noi idei de afaceri;

3) functia de realizare a unei evaluari retrospective a performantelor reale ale unei

afaceri de-a lungul timpului;

4) functia de obtinere a unei finantari.

Functia de cristalizare si dezvoltare a ideilor- unul din beneficiile majore ale

redactarii unui plan de afaceri este faptul ca acesta defineste clar scopurile si
obiectivele afacerii, stabileste metodele de indeplinire din toate punctele de vedere,
alocarea resurselor va urmari maximizarea eficientei iar strategiile implementate
vor lua in calcul realitatea avand sanse de reusita.

Realizarea unui plan de afaceri va ajuta inteprinzatorul sa isi clarifice ideile

in legatura cu afacerea care doreste sa o implementeze si sa comita greseli mai
degraba pe hartie decit in realitate. Aceasta functie se regaseste mai ales in cazul
planificarilor de afaceri start-up sau de extindere cand inteprinzatorul trebuie sa isi
formeze o imagine clara despre evolutia viitoare a proiectului urmarit.
 Functia de evaluare a unei noi idei de afaceri- un plan de afaceri bine realizat
analizeaza, evalueaza, compara si clasifica proiectele de investitii. Este vorba
despre o evaluare prospective a afacerii, aceasta functie fiind evidenta in cazul
planurilor start-up sau de extindere.

Functia de realizare a unei evaluari retrospective a companiei- planul de

afaceri permite o analiza retrospectiva a performantelor reale ale unei afaceri de-a
lungul timpului. In felul acesta se pot identifica nu doar cauzele si amplitudinea
abaterilor trecute, ci si modalitatiile de actiune a companiei in viitor astfel incat
firma sa-si poata atinge obiectivele intr-un mod cat mai eficient.

Prin aceasta evaluare retrospectiva, managerii si inteprinzatorii vor fi mai

putin expusi unor pericole neprevazute corective in timp util atunci cind realizarea
obiectivelor este amenintata. Aceasta functie se regaseste mai ales in planurile de
afaceri deja existente unde se poate vorbi despre un istoric al firmei fiind
accentuate in planurile interne(de operare si strategice).

Functia de generator de finantare- planul de afaceri este si un curriculum

vitae al firmei dumneavoastra. Cei mai multi creditori si investitori vor finanta un
proiect numai dupa ce vor studia planul de afaceri, vor vedea abilitatea afacerii de
a genera incasari necesare operatiunilor zilnice, platii datoriilor si generarii
profitului. Sursele de capital vor dori sa stie de cati bani aveti nevoie cand veti
avea nevoie de ei si cum vor fi alocati daca si cand veti fi capabili sa recompensati
alocarea de fonduri. Analizind planul de afaceri finantatorii vor putea aprecia
capacitatea conducerii de a diagnostica situatia prezenta, de a trasa obiectivele
viitoare si de a-si atinge strategia optima pentru atingerea acestora. Aceasta functie
este fundamentala in cazul unui plan de afaceri start-up sau de extindere.

Un plan de afaceri poate fi comparat cu o harta rutiera: va arata unde sunteti

si unde vreti sa ajungeti. El cuprinde puncte de reper si alte elemente ajutatoare
pentru orientare in mediul economic pregatind totodata agentul economic pentru
modificarile mai mult sau mai putin previzibile ale “traselului”.

Nimeni nu se asteapta ca afacerea sa decurga intocmai planului, dar

intelegerea si cunoasterea procesului de planificare a afacerii vor pregati afacerea
pentru schimbari si vor optimiza timpul de reactie.

In momentul in care scopul este urmarit este de a obtine finantare, planul de

afaceri va trebui sa determine necesarul de capital suplimentar si momentul (ele) in
care se va realiza infuzia acestuia convingand asupra capacitatii solicitatorului de a
conduce afacerea. Investitorii vor sa se asigure ca s-a facut o analiza competenta a
punctelor slabe si a punctelor tari, a riscurilor si oportunitatilor asociate. De
asemenea, ei trebuie convinsi ca multe riscuri indisolubil legate de afacerea
respectiva au fost identificate si s-au gasit metode de diminuare a lor la niveluri
acceptabile.

Avantajele realizarii unui plan de afaceri:

Cele mai importante avantaje ale initierii unei afaceri proprii sunt urmatoarele:

a) Flexibilitate. In functie de conditii concrete, afacerea poate fi structurata in

maniera dorita de intreprinzator. In faza initiala, afacerea poate folosi personal cu
norma redusa, in faza de crestere poate inchiria echipamente, pentru a face
economii. Daca firma are succes, intreprinzatorul o poate structura in asa fel incat
sa maximizeze randamentul intreprinderii.
b) Imagine. Infiintand o afacere intreprinzatorul are posibilitatea de a crea o
imagine favorabila, fara a suferi de pe urma imaginii negative a intreprinzatorului
precendent. Mulți intreprinzatori sunt nevoiti sa intocmeasca un plan de afaceri
abia atunci cand acesta le este solicitat de un potențial investitor.

In esenta un plan de afaceri este un instrument ce poate servi ca:

-un plan de actiune;

-o harta pentru traseul companiei;

-un instrument de vanzare.

Plan de actiune:

Un plan de actiune va poate ajuta sa ”va puneti in miscare”. Poate ca va ganditi

de cativa ani sa demarati o afacere sau sa va angajati intr-un anumit proiect de
investitii, dar procesul pare mult prea complicat.

Un plan de afaceri va va ajuta sa luati fiecare etapa a acestui proces si sa o

analizati separat pentru a intelege importanta individuala si globala a fiecareia. In
felul acesta nu veti mai avea o problema mare ci o succesiune de probleme mai
mici si rezolvand problemele mici, problema cea mare va fi rezolvata automat.
Asadar redactarea unui plan de afaceri va poate ajuta sa va hotarati sa demarati
afacerea “demontand”ceea ce pare initial un proiect imposibil in cateva proiecte
mai mici si mai puțin intimidante.

Harta pentru evolutia afacerii:

Odata ce ati demarat afacerea, plan de afaceri poate fi un instrument valoros pentru
a va mentine pe drumul corect, directia dorita. In agitatia zilnica ce caracterizeaza
toate afacerile, este foarte usor sa pierdeti din vedere obiectivele pe termen lung ale
companiei un plan de afaceri va poate ajuta sa va concentrati asupra lor chiar și
atunci cand urmariti obiective pe termin scurt. Un plan de afaceri ii poate ajuta si
ce pe ceilalti sa va inteleaga viziunea inclusiv furnizori ,clienti importanti, angajati
sau alti parteneri.

Instrument de vanzare

Considerat unul din rolulrile cele mai importante, planul de afaceri poate
servi ca si instrument de vanzare. Daca aveți nevoie de finantare externa pentru a
va demara afacerea, atunci planul de afaceri este instrumentul de care aveti nevoie
pentru a-i convinge pe finantatori sa va acorde sprijinul necesar. Un plan de
afaceri bine readactat va convinge sursele de finantare de beneficiile implementarii
sau dezvoltarii afacerii dumneavoastra.

Foarte mulți inteprinzatori considera ca pot sa tina lucrurile sub control fara
sa fie nevoiti sa realizele un document scris. Un plan scris este pana la urma doar
materializarea planului pe care orice anteprenor il are oricum in minte si il
urmareste, argumenteaza acestia. Realitatea este ca structura unui plan scris va va
ajuta sa luati in considerare toti factorii relevanti si sa nu pierdeti din vedere
aspectele importante.

Asadar efectele pozitive generate de redactarea unui plan de afaceri atat in

cazul solicitarii unei finanțari externe cat și in lipsa unei asemenea constrangeri
sunt urmatoarele:

-identificarea aspectelor afacerii ce nu sunt sub control si unde este neaparat nevoie
sa se ia masuri;

-asigurarea unui cadru operativ din care angajatii firmei și tertii pot afla viitoarele
directii de actiune ale firmei;

-constientizarea si analiza detaliata a strategiei firmei;

-perfectionarea sitsemului informational al firmei;

-identificarea domeniilor in care compania nu are suficiente cunostinte de

specialitate;

-facilitarea reluarii procesului de planificare cu alte ocazii.

Necesitatea realizarii unui plan de afaceri reiese si din multiplele utilizari pe care la
are acesta dupa cum se observa si in schema urmatoare:

Elaborarea unui plan de afaceri impune anumite exigente asupra

organizatiei, desi uneori se exagereaza in legatura cu amploarea lor. Astfel, prea
frecvent se presupune ca planificarea activitatii este un proces cu mult prea
complex si costisitor pentru a avea prea multa relevanta in cazul interprinderilor
mici. Asa cum se intampla in cadrul multor activitati, cu cat efortul depus initial de
indivizi este mai mare, cu atat creste si valoarea respectivului demers, iar firmele
mici, in comparatie cu cele mari, se bucura de anumite avantaje care le ajuta sa
controleze costul elaborarii unui plan de afaceri,
Orice plan trebuie sa indeplineasca trei criterii:
-sa fie simplu;
-sa fie riguros;
-sa fie util.
Pregatirea cu toata seriozitatea a unui plan de afaceri va presupune un consum de
resure , chiar daca e numai timp de munca a personalului. Pentru ca acest efor sa
nu fie risipit prin producerea unui document final care nu foloseste nimanui, firma
care desfasoara o analiza economica trebuie sa aiba tot timpul in vedere cativa
fcatori esentiali:
Obiectivitate. Pentru a fi aplicabil, planul trebuie sa fie realist; trebuie sa ia
in calcul toate neajunsurile firmei, precum si limitele persoanelor implicate. Astfel,
va exista siguranta ca planul poate fi realizat cu resursele disponibile. Nici un om
de afaceri n-ar trebui vreodata sa isi faca iluzii in privinta perspectivelor probabile
de viitor. Promisiunile verbale din partea celor intalniti la seminarii si conferinte,
nu ajung decat foarte rar, daca nu chiar niciodata, sa se materializeze in afaceri
concrete.
Ipoteze. Orice plan va impune ca organizatia sa formuleze anumite ipoteze
cu privire la viitor. Unele vor fi mai importante decat altele , deci este absolut vital
sa se identifice clar-ipotezele cheie.
Orizontul de timp al previzionarii. Multe interprinderi au idei fixe in privinta
perioadei de timp care trebuie luata in calcul pentru o planificare precisa a
activitatii viitoare.2