UNIVERSITATEA CRESTINA

“DIMITRIE CANTEMIR”
FACULTATEA DE MANAGEMENT
TURISTIC SI COMERCIAL
-BUCUREȘTI-

TEMA:STRUCTURA ORGANIZATORICA
A HOTELULUI

ANUL:III, GRUPA:7

STUDENT:

Concepută pentru a oferi forma concretă de desfăşurare a funcţiunilor şi activităţilor

organizaţiei, structura organizatorică este caracterizată în primul rând prin caracterul ei
concret. Structura vizibilă, formală a organizaţiei constă în oameni aflaţi pe posturi,
posturi grupate în servicii şi birouri plasate într-o verticală a ierarhiilor sau o orizontală a
cooperării.

Structura organizatorică se defineşte ca ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor

organizatorice şi al relaţiilor dintre acestea astfel constituite şi reglementate, încât să
asigure premisele organizatorice necesare obţinerii obiectivelor stabilite.

În ansamblul ei structura organizatorică prezintă două mari părţi:

- Structura de conducere sau funcţională, care reuneşte ansamblul persoanelor,

compartimentelor şi relaţiile dintre ele, astfel constituite şi ordonate, încât să asigure
condiţiile economice, tehnice şi de control cerute de desfăşurarea integrală a proceselor
manageriale şi de execuţie.

- Structura de producţie sau operaţională, care este alcătuită din ansamblul persoanelor,
compartimentelor sau relaţiilor organizatorice prin care se asigură realizarea directă a
produselor şi/sau serviciilor care intră în obiectul de activitate al organizaţiei Ambele părţi
ale structurii organizatorice sunt însă alcătuite din aceleaşi categorii de componente
primare.

Definite de la simplu la complex, aceste componente sunt:

- postul

- funcţia

- compartimentul

- relaţiile organizatorice

- ponderea ierarhică şi nivelul ierarhic.

Postul este alcătuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi

responsabilităţilor desemnate pe anumite perioade fiecărei persoane din organizaţie.

Proiectarea conţinutului postului se confruntă cu necesitatea asigurării unui echilibru

permanent, dar dinamic, între obiectivele individuale ce revin titularului, pe de o parte şi
sarcini, competenţe şi responsabilităţi, pa de altă parte. Importanţa şi complexitatea
obiectivelor trebuie să găsească acoperire în sfera de cuprindere a autorităţii şi
responsabilităţii, în delimitarea şi exprimarea clară a sarcinilor conferite executanţilor.

Funcţia constituie factorul de generalizare al unor posturi asemănătoare din punct de

vedere al ariei de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii.

Analizate după natura competenţelor, responsabilităţilor şi sarcinilor, posturile şi

respectiv funcţiile pot fi grupate în :

- posturi, respectiv funcţii de conducere caracterizate printr-o pondere ridicată a

competenţelor, sarcinilor, şi responsabilităţilor ce implică exercitarea funcţiilor
managementului şi adoptarea de decizii;
- posturi, respectiv funcţii de execuţie, în a căror componenţa se regăsesc sarcini,
competenţe, responsabilităţi a căror desfăşurare implică transpunerea în viaţă a
deciziilor emise de titularii posturilor de conducere.

Compartimentul este componenta rezultată din agregarea unor posturi cu conţinut

similar şi/sau complementar şi se defineşte ca ansamblul persoanelor care desfăşoară
activităţi omogene sau complementare în vederea realizării aceloraşi obiective derivate
şi subordonate nemijlocit unui manager.

Modul în care contribuie diversele compartimente la realizarea obiectivelor derivate şi

respectiv fundamentale ale întreprinderii le diferenţiază în operaţionale şi funcţionale.

Compartimentele operaţionale contribuie în mod direct la realizare obiectivelor derivate

şi funcţionale ale întreprinderii, deoarece în cadrul lor fie că se obţin produse, servicii
sau componente ale acestora, ce constituie de fapt obiectul de activitate, fie că se
prestează o serie de servicii absolut necesare obţinerii produsului sau serviciului final. în
cadru acestor compartimente se exercită cu prioritate o autoritate de natură ierarhică.

Relaţiile organizatorice sunt reprezentate de ansamblul legăturilor care se stabilesc între

componentele structurii, instituite prin reglementări oficiale.

Nivelurile ierarhice se definesc ca ansamblul subdiviziunilor organiza¬torice plasate pe

linii orizontale, la aceeaşi distanţă faţă de managementul de vârf al organizaţiei

Factorii de influenţă ai numărului de nivele ierarhice sunt:

- dimensiunea întreprinderii, diversitatea activităţii şi a atribuţiilor (factori cu influenţă

direct proporţională)

- competenţa managerilor (factor cu influenţă invers proporţională)

Ponderea ierarhică reprezintă numărul de persoane, aflate în directa subordine a unui

manager. Ponderea ierarhică constituie o modalitate de ordonare a posturilor şi funcţiilor
în cadrul compartimentelor. Factorul cu cea mai vizibilă influenţă asupra dimensiunilor ei
este numărul nivelelor ierarhice. Cu cât numărul nivelelor ierarhice creşte, cu atât
ponderea ierarhică scade şi invers. Necesitatea dimensionării corecte a acestui element,
prin care se ordonează componentele primare ale structurii organizatorice, a condus la
apariţia şi utilizare noţiunii de „pondere ierarhică optimă".