CURS 4

1. Care este produsul/rezultatul „organizării”?

Rezultatul organizării este structura organizatorică.
ORGANIGRAMA este reprezentarea schematică, redarea grafică a structurii
organizatorice a unei organizaţii, a subordonării compartimentelor acestora şi a
tipurilor de legături între aceste compartimente.

2. Ce cuprinde structura organizatorică?

 structura compartimentală
 structura ierarhică
 relațiile stabilite între elementele structurii.

3. Ce sunt „miturile organizaționale”? Oferiți și explicați un exemplu.

Miturile organizaționale reprezintă premise larg acceptate în construirea
organizației, dar care nu sunt susținute de funcționarea reală (de exemplu,
„mitul proiectului unic”, care ar oferi o imagine coerentă, unitară și rațională
asupra organizației, pe când acesta, în realitate, combină mai multe „proiecte” și
poate fi descrisă mai corect ca un „grup de grupuri”, un „set de coaliții în continuă
schimbare” ori ca o „federație de subculturi” - Weick).

4. Definiți conceptul de structură (Laurie Mullins).

Laurie Mullins considera că „structura reprezintă modelul după care sunt
stabilite relaţiile dintre membrii unei organizaţii şi dintre poziţiile pe care le
ocupă aceştia”.
Scopul unei structuri este să realizeze diviziunea muncii între membrii
organizaţiei şi să asigure coordonarea activităţilor, în vederea înfăptuirii ţelurilor şi
obiectivelor colective. Structura defineşte sarcini şi responsabilităţi, roluri şi
sisteme de relaţii de muncă, canale de comunicare şi feedback.
 5. Definiți succint sarcina, atribuția, postul, funcția și nivelul ierarhic.
Sarcina reprezintă o componentă de bază a unui proces de muncă,
desfăşurat cu scopul realizării unui obiectiv individual, care de regulă se
atribuie unei singure persoane.
Atribuţia/responsabilitatea reprezintă ansamblul sarcinilor executate
periodic de personalul cu cunoştinţe specifice unui domeniu restrâns, care
concură la realizarea unui obiectiv mai larg.
Postul este alcătuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi
responsabilităţilor desemnate pe anumite perioade de timp fiecărei persoane
din organizaţie. În sens larg, din perspectiva firmei, postul este „instrumentul”
care permite organizarea activității unei entități organizaționale, prin stabilirea
sarcinilor și a responsabilităților angajaților. Descrierea acestora se găsește în fișa
postului.
Funcţia constituie factorul de generalizare al unor posturi asemănătoare din
punct de vedere al ariei de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii (chiar și
al complexității, competenței, riscului etc.).
Nivelurile ierarhice reprezintă ansamblul subdiviziunilor organizatorice,
plasate la aceeaşi distanţă faţă de managementul de vârf al organizaţiei.

6. Definiți „raportul de subordonare”.

Raportul de subordonare reprezintă numărul de persoane aflate în directa
subordonare a unui manager.

7. Dezvoltați problematica „relaţiilor organizatorice”.

Relaţiile organizatorice sunt alcătuite din ansamblul legăturilor care se stabilesc
între componentele structurii, instituite prin reglementări oficiale. Principalele
tipuri de relaţii organizatorice sunt:
1. de autoritate (relaţii ierarhice, relaţii funcţionale, relaţii de stat major)
2. de cooperare
3. de control
 Relaţiile de autoritate sunt legăturile care se manifestă în procesul managerial
între manageri şi ceilalți angajați, inclusiv ca urmare a delegării de autoritate.
Acestea pot fi:
a) relaţii ierarhice - atunci când exprimă raporturile dintre titularii
posturilor de conducere şi titularii posturilor de execuţie
b) relaţii funcţionale atunci când exprimă legăturile dintre două organisme,
din care unul dispune de autoritate funcţională asupra celuilalt,
gestionând o parte specializată a activității (de exemplu, relația dintre
contabilii unei structuri locale și structura centrală de contabilitate)
c) relaţii de stat major, atunci când exprimă raporturile dintre diverse
organisme, între care unul dispune de autoritate delegată din partea
conducerii privind anumite activităţi.
Relaţiile de cooperare sunt legăturile dintre structurile organizaţiei situate
pe acelaşi nivel ierarhic, dar care au conducere diferită şi desfăşoară activităţi
corelate sau comune.
Relaţiile de control se manifestă între structurile cu atribuţii de control şi
celelalte verigi ale organizaţiei, supuse activităţii de verificare.