Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Analiza Tranzactionala Eric Berne
Analiza Tranzactionala Eric Berne
Analiza Tranzactionala Eric Berne
de
ANALIZA TRANZACTIONALA
SOCIETATEA ROMANA
1
DE ANALIZA TRANZACTIONALA
CUPRINS
2
d. Structurarea sociala a timpului
1. Foamea de structura
2. Sase modalitati de structurare a timpului
VI Analiza jocurilor
a. Definitia jocurilor
b. Motive pentru jucarea jocurilor
c. Avantajele jocurilor
d. Exemple de jocuri
e. Gradele jocurilor
f. Modalitati de analiza a jocurilor folosind diagramele
1. Diagrama tranzactionala
2. Formula J
3. Triunghiul Dramatic
GLOSAR
3
I Scopul cursului 101
b. Principii filosofice
Din aceste principii decurg doua principii de baza ale practicii AT:
- Metoda contractuala
- Comunicarea directa
c. Metoda contractuala
4
Daca tu esti practician AT si eu sunt clientul tau, noi ne luam impreuna
responsabilitatea de a duce la bun sfarsit schimbarea pe care o doresc. Aceasta
pleaca de la principiul ca tu si cu mine suntem intr-o relatie de la egal la egal, nu
este obligatia ta sa-mi faci ceva si nici eu nu vin la tine in speranta ca tu vei face
totul pentru mine.
In masura in care amandoi facem parte dintr-un proces de schimbare, este
important ca amandoi sa stim cum este repartizata sarcina si in consecinta
incheiem un contract.
Acest contract reprezinta declararea responsabilitatii partilor. Ca si client,
spun ce vreau sa schimb si ce sunt gata sa fac pentru aceasta schimbare, iar tu,
ca practician, vei confirma ca esti gata sa lucrezi cu mine pentru asta. Te vei
angaja sa utilizezi cat mai bine competenta ta profesionala si-mi vei spune ce
compensatie doresti in schimbul serviciului tau.
5
(4) Obiect licit. Scopurile si conditiile contractului trebuie sa fie in
conformitate cu legea. Pentru practician, „obiect licit” implica, de
asemenea, si aderarea la principiile etice ale corpului profesional din
care face parte.
1. Clinic
Terapia este un proces menit sa ajute oamenii sa-si atinga scopurile personale.
Autoterapia
Unii autori au dat o atentie deosebita dezvoltarii cailor prin care AT poate fi
folosita in autoterapie. Unul dintre cei mai importanti este Muriel James 1. Ea a
castigat premiul Eric Berne2, pentru lucrarea sa despre crearea unui model
parental propriu3.
Acesta este un sistem prin care o persoana poate construi un „nou
Parinte”, care furnizeaza mesaje noi, pozitive, care le inving pe cele negative,
restrictive, care ar fi putut fi date de catre parintii nostri. Implica o combinatie de
tehnici, inclusiv chestionare, contracte, fantezii, vizualizare si teme pentru
schimbari comportamentale.
Intr-un anumit sens, toate terapiile sunt autoterapii. AT recunoaste ca
fiecare este responsabil pentru propriul comportament, ganduri si sentimente.
Asa cum nimeni nu te poate face sa simti ceva, nimeni nu te poate face sa te
schimbi. Singura persoana care te poate schimba esti tu.
De ce terapie?
Asa ca, dat fiind ca oamenii sunt responsabili pentru schimbarea lor, ce rost
are sa lucrezi cu un terapeut?
O cale pentru a raspunde la aceasta intrebare este in termenii
desconsiderarii si ai cadrului de referinta. Toti am investit in stergerea unor
aspecte ale realitatii care ne-ar putea ameninta imaginea despre lume, pe care
am creat-o in copilarie. De cate ori intru in script la varsta adulta, voi
desconsidera pentru a-mi apara cadrul de referinta. Pentru a rezolva problemele
si a face o schimbare eficienta, am nevoie sa devin clar in legatura cu aspectele
realitatii pe care le-am desconsiderat.
Dar aici apare capcana. Prin simplul fapt ca le desconsider, aceste aspecte
ale realitatii sunt „pete oarbe” pentru mine. As putea fi capabil sa detectez si sa
corectez propriile desconsiderari prin efortul Adultului meu. Armele si uneltele AT
sunt de mare ajutor.
1
James M – “Self-reparenting: Theory and process”, TAJ, 4 , 3, 1974, 32 – 9
James M – It’s never too late to be happy. Reading Addison – Wesley, 1985
2
Eric Berne Memorial Scientific Award
3
Self-reparenting
6
Cu toate acestea, exista unele parti ale cadrului meu de referinta pe care,
din Copil, le vad ca fiind deosebit de importante pentru supravietuirea mea. Pe
acestea le voi apara cu energie deosebita. Voi face acest lucru inconstient,
mentinand petele oarbe asupra perceptiei realitatii, care ar putea periclita aceste
desconsiderari cruciale. Pentru a face schimbari in aceste parti, am nevoie de
opinia cuiva, care nu are aceleasi pete oarbe.
Prietenii si membrii familiei nu sunt cele mai bune surse pentru aceste
opinii. In mod tipic, membrii familiilor au pete oarbe pe care au fost educati sa le
impartaseasca. Este posibil sa-mi aleg prietenii si sotul/sotia sau partenerul
datorita petelor oarbe pe care le au in comun cu mine. Unul dintre scopurile
lucrului cu un terapeut sau participarii la un grup de terapie este acela ca imi
ofera o sursa de feedback care nu este influentata de petele mele oarbe.
Daca folosesc aceste feedback-uri si incep sa-mi modific cadrul de
referinta, este posibil sa ma simt speriat, in Copil. Pentru a putea face
schimbarea, as putea avea nevoie de suport si protectie. As putea, de asemenea,
beneficia din confruntarile ulterioare, deoarece voi folosi tot felul de tehnici de
diversiune, inconstiente, pentru a ma apara impotriva schimbarii. Voi gasi ca este
mai usor sa fac schimbarea si sa o stabilesc intr-o maniera permanenta, daca
primesc mangaieri si incurajari de la ceilalti. Toate aceste beneficii le obtin
lucrand cu un terapeut sau cu un grup.
Exista un dicton AT, care spune: „Nu e nevoie sa fii bolnav pentru a fi mai
bine”. Nu e nevoie sa fii neputincios, dezavantajat sau tulburat, pentru a obtine
un beneficiu din terapie. De fapt, nici nu e nevoie sa „ai probleme”. Poti fi o
persoana care functioneaza bine, implinita si sa intri in terapie doar pentru a
obtine mai mult din ceea ce doresti de la viata. Nimeni nu este liber de script
suta la suta, indiferent cat de norocosi am fost cu parintii nostri. Pentru cei mai
multi dintre noi, exista unele zone ale vietii in care ne cream probleme, prin
intrarea in script. Daca este asa, am putea descoperi ca merita sa investim timp,
bani si angajament pentru a intra in terapie si a rezolva aceste probleme legate
de script.
Acestea fiind spuse, terapia AT poate fi utila tuturor celor care au probleme
personale, de la dificultati temporare in relatie, pana la tulburari severe mentale.
Tratamentul tulburarilor serioase necesita un context potrivit, cu suport
psihiatric.
Caracteristicile terapiei AT
7
sentimente din script. O premisa a terapiei AT este ca aceste decizii precoce pot
fi schimbate.
Tratamentul AT se bazeaza pe metoda contractuala. Atat terapeutul, cat si
clientul isi impart responsabilitatea pentru atingerea scopurilor contractuate.
Aceste scopuri sunt alese pentru a promova iesirea din script si dobandirea
autonomiei.
Relatia terapeutica in AT se bazeaza pe premisa ca oamenii sunt OK. Atat
clientul, cat si terapeutul sunt vazuti ca fiind la acelasi nivel, nu unul mai jos si
celalalt mai sus.
Comunicarea deschisa este incurajata. Terapeutul si clientul vorbesc o
limba comuna, folosind cuvinte simple. Clientul este incurajat sa invete despre
AT. De obicei, terapeutii cer clientilor sa urmeze cursuri introductive sau sa
citeasca carti AT. Daca terapeutul ia notite de caz, acestea sunt puse la dispozitia
clientului, daca acesta doreste. Prin toate aceste cai, clientul este investit cu
putere, pentru a lua parte activ si informat la procesul terapeutic.
O alta caracteristica a terapiei AT este aceea ca este orientata spre
schimbare, si nu doar spre obtinerea insight-ului. Bineinteles, AT pune accent pe
intelegerea naturii si surselor problemei. Dar aceasta intelegere nu este niciodata
vazuta ca finalitate. In schimb, este o unealta folosita in procesul activ al
schimbarii. Schimbarea consta in luarea unor decizii de a actiona diferit, decizii
care apoi sunt puse in practica.
Avand aceasta orientare, practicienii AT nu au considerat valoroase
terapiile interminabile. Nu se asteapta sa-i ia clientului luni sau ani pentru a
intelege, inainte de a face schimbarea. Berne a subliniat acest lucru in faimoasa
recomandare pe care o facea clientilor: „Fa-te bine intai si vom analiza mai
tarziu, daca o mai doresti”.
In acelasi timp, AT nu este doar o abordare „terapeutica-scurta”. Pentru
rezolvarea unor probleme, uneori este necesara o relatie terapeutica de lunga
durata si acest lucru poate fi facut intr-un context AT.
Scoala clasica
8
autonomia. Este recunoscut ca, pe masura ce clientul isi schimba
comportamentul, incepe sa se si simta diferit, dar incurajarea exprimarii
sentimentelor nu este punctul central al AT clasice.
Scoala clasica sustine puternic terapia de grup. Procesul grupului este
considerat deosebit de important. Interactiunile clientului cu ceilalti membri ai
grupului sunt considerate reluari ale situatiilor ramase nerezolvate in copilarie.
Rolul terapeutului este de a lasa sa se dezvolte procesul de grup si apoi sa
intervina, ajutandu-i pe membrii grupului sa constientizeze jocurile, parazitarile si
celelalte pattern-uri ale scriptului, pe care le-am exteriorizat in relatia cu ceilalti
membri ai grupului si cu terapeutul.
In viziunea scolii clasice, o functie importanta a terapeutului este de a-i da
clientului noi mesaje Parentale. Pat Crossman4 a sugerat „cei trei P” pe care
terapeutul trebuie sa ii ofere, pentru a face acest lucru in mod eficient:
permisiune, protectie si putere3.
Acordarea permisiunii se refera la faptul ca terapeutul ofera clientului
mesaje care contrazic activ injonctiunile sau contrainjonctiunile negative din
script. Acestea pot fi transmise verbal, ca de exemplu: „Este in regula sa simti ce
simti!”, sau „Inceteaza sa lucrezi atat de mult!” Permisiunile pot fi oferite de
asemenea prin faptul ca terapeutul se ofera ca model.
Ca sa accepte permisiunea terapeutului, Copilul clientului trebuie sa
perceapa Parintele terapeutului ca fiind mai puternic - avand mai multa putere -
decat parintele real de la care a venit mesajul negativ original. De asemenea,
clientul trebuie sa-l vada pe terapeut ca fiind capabil sa ofere protectie impotriva
fricii legate de consecintele dezastruoase care ar putea aparea prin nesocotirea
comenzilor negative date de parinti.
Scoala redecizionala
9
conflict, asezate pe doua scaune diferite, „devenind” pe rand, fiecare dintre
aceste doua parti si purtand un dialog cu scopul de a rezolva conflictul. In timpul
acestui proces, sentimentele reprimate ale Copilului pot fi deseori aduse la
suprafata.
Comparativ cu ceilalti practicieni AT, terapeutii redecizionali pun chiar mai
mult accentul asupra responsabilitatii personale. In munca redecizionala,
contractul terapeutic nu este vazut ca o intelegere intre doua parti: clientul si
terapeutul; este un angajament pe care clientul il ia cu el insusi, terapeutul fiind
martor. Terapeutul nu-i „da clientului permisiuni”. Clientul isi da permisiunea de a
se comporta si de a simti intr-un nou mod, cu terapeutul, care este un model
pozitiv. De asemenea, puterea este vazuta ca o resursa pe care clientul o are
deja, mai degraba decat ca ar fi oferita de terapeut.
Terapeutii redecizionali lucreaza frecvent cu grupuri, dar nu pun accentul
pe procesul grupului. In schimb, terapia este facuta individual, ceilalti membri ai
grupului comportandu-se ca martori si oferind mangaieri pozitive pentru a
incuraja si reintari schimbarea. La fel de important pentru client este sa faca un
contract pentru schimbarea comportamentala, sa-si exerseze si sa-si consolideze
noua decizie.
Scoala Cathexis
10
Cand terapia schiffiana are loc in grup, grupul este vazut ca mediu reactiv.
Aceasta inseamna ca toti membrii grupului, inclusiv terapeutul, trebuie sa
raspunda activ la actiunile celorlalti membri. Daca tu faci in grup ceva ce mie nu
imi place, se asteapta de la mine sa iti spun: „Nu-mi place ce ai facut acum. In loc
de asta, as vrea sa faci X”. Daca cineva din grup intra intr-un comportament
pasiv sau desconsiderare, se asteapta ca ceilalti membri ai grupului sa-l
confrunte imediat si sa ceara rezolvarea problemei in mod activ. Aici,
„confruntarea” nu inseamna Persecutare. Implica o cerere directa facuta
celeilalte persoane, din pozitia Eu+Tu+. Persoana care face confruntarea o face
in scopul autentic de a se proteja si de a ajuta cealalta persoana. Familia Schiff a
folosit formularea „confruntare binevoitoare” pentru a exprima aceasta idee.
Unele dintre cele mai importante contributii AT din zilele noastre nu apartin
nici uneia dintre cele trei „scoli”. Doua exemple importante sunt Sistemul
parazitarii al lui Erskine si Zalcman si Miniscriptul lui Kahler. Fiecare dintre aceste
modele teoretice a generat propria abordare terapeutica.
Una dintre caracteristicile pozitive importante in AT a fost abilitatea de a
incorpora idei si tehnici ale altor terapii. Acestea s-au dovedit imediat compatibile
cu fundamentele teoretice ale AT. Rezultatul este ca terapeutul AT modern
poseda o gama larga adaptabila de tehnici, care sunt puse in slujba nevoilor
clientului. Cei mai multi practicieni AT s-au format si in alte modalitati
terapeutice, aducandu-le pe acestea in munca lor AT. Am vorbit deja despre
combinatia AT- gestalt, folosita in terapia redecizionala. Terapeutii AT pot folosi
de asemenea concepte si tehnici extrase din psihanaliza si din abordari
terapeutice scurte, bioenergie, programare neuro-lingvistica, teoria sistemelor,
vizualizare si tehnici de modificare a imaginii de sine, terapia Ericksoniana,
psihologia comportamentala, teoria dezvoltarii si numeroase alte domenii, in
functie de formarea si interesul practicianului. Cu toate acestea, modelul starilor
eului si teoria scriptului raman principii de baza, care ghideaza folosirea acestor
tehnici variate in interiorul cadrului AT.
2. Educational
11
organizational. Prin natura contextului educational, este foarte probabil ca elevii
sa-i „puna o fata” profesorului, iar acesta, in schimb, poate intra in aceste reluari
ale trecutului, luand rolul de Parinte. Poate evita acest lucru dobandind
cunostinte despre teoria scriptului si intelegand continutul propriului script.
Teoriile AT in legatura cu dezvoltarea copilului il pot ghida pe educator
pentru a face fata eficient tinerilor aflati in diferite etape de dezvoltare.
Starile eului
Modelul de baza al starilor eului este inteles de catre copii, din primii ani
de scoala. Limbajul simplu al AT ii ajuta sa-l invete usor. Examinand continutul si
motivatia tuturor celor trei stari ale eului, elevii devin mai capabili sa invete,
cunoscandu-si clar intentiile si dorintele. Chiar procesul invatarii este mai eficient
daca apeleaza la toate cele trei stari ale eului. Este deosebit de important sa se
cunoasca ca sursa creativitatii si a energiei unei persoane este Copilul Liber si
aceasta parte are nevoie sa fie inclusa in procesul de invatare.
Si educatorul are nevoie sa aiba acces liber la cele trei stari ale eului. Cea
mai mare parte a timpului se va afla in Adult, rezolvand probleme. Deseori va
avea nevoie sa stabileasca granite clare cu Parintele Normativ pozitiv sau sa
ofere bunavointa, ingrijire, din Parintele grijuliu pozitiv. Poate intra in Copil,
pentru a oferi un model de spontaneitate, abilitate intuitiva si bucurie de a
invata.
12
Confruntarea pasivitatii
3. Organizational
Starile eului
13
papusi impaiate, cu figurile sefilor si bastoane mari de lemn. Cand un angajat
este suparat pe seful lui, poate sa se duca, in orele de lucru, sa bata replica
managerului. Aceasta este prin excelenta eliberarea Copilului Liber.
Confruntarea pasivitatii
4. Altele
14
AT poate servi deasemenea in orice domeniu in care intelegerea indivizilor,
relatiilor si comunicarii este importanta.
2. Eric Berne
Eric Berne, pe numele sau real Eric Lennard Bernstein, s-a nascut la
Montreal, in 1910. Tatal sau era medic generalist si mama scriitoare. Primii sai
ani au fost foarte fericiti si ceea ce ii placea cel mai mult era sa il insoteasca pe
tatal sau, cand mergea la consultatii. Apoi, cand Eric avea doar noua ani, tatal
sau a murit. Pierderea lui l-a afectat profund pe baietel si aceasta ar putea fi o
influenta majora in dezvoltarea ulterioara a lui Berne.
Incurajat de ambitioasa sa mama, Berne a intrat la Facultatea de Medicina
si a devenit medic in 1935. La scurt timp, s-a mutat in America si si-a inceput
rezidentiatul in psihiatrie. A devenit cetatean american si si-a schimbat numele in
Eric Berne.
In 1941 si-a inceput formarea in psihanaliza, intrand in analiza la Paul
Federn. A intrerupt aceasta formare cand a inceput al doilea razboi mondial.
Berne a intrat in Corpul Medical al Armatei in 1943, ca psihiatru. In aceasta
perioada a inceput sa faca terapie de grup. Deja incepuse sa adune notite critice
despre psihiatrie si psihanaliza, care vor forma baza scrierilor sale de mai tarziu.
Dupa eliberarea din armata, in 1946, Berne si-a reluat formarea
psihanalitica, de aceasta data cu Erik Erikson. A inceput regimul intens de munca,
care a caracterizat toata viata sa, combinand practica privata cu diferite functii
oficiale si cu o agenda incarcata de angajamente literare. Prima sa carte, The
Mind in Action, a fost publicata in 1947; a fost revizuita in 1957, purtand titlul A
Layman’s Guide to Psychiatry and Psychoanalysis.
In 1949, Berne a publicat primul dintre cele sase articole profesionale
referitoare la natura intuitiei. De atunci, pana in 1958, Berne a prezentat in
aceste articole ideile care au stat la baza dezvoltarii AT.
In acest timp, Berne si-a continuat formarea in psihanaliza. In 1956, a facut
cerere de a deveni membru al Institutului de Psihanaliza, dar a fost respins.
Stimulat de aceasta respingere, Berne a decis sa mearga pe cont propriu si
sa elaboreze o noua abordare psihoterapeutica. Pana la sfarsitul acelui an, a
terminat inca doua din seria articolelor despre intuitie, in care a prezentat pentru
prima oara conceptul de stari ale eului de Parinte, Adult si Copil si a folosit
termenul de „analiza structurala”. Aceste articole au fost publicate in 1957.
Berne a continuat, scriind un nou articol, pe care l-a prezentat Asociatiei
Americane de Psihoterapie de Grup, in noiembrie 1957. Era intitulat
„Transactional Analysis. A new and Effective Method of Group Therapy.
15
In acest articol, care a fost tiparit anul urmator, Berne reia conceptul de
stari ale eului de Parinte, Adult si Copil si introduce notiunile de joc si script. Deci,
cadrul de baza al teoriei AT era deja complet.
Ce fel de om a fost Berne? Persoane diferite care l-au cunoscut au amintiri
diferite legate de personalitatea sa complexa. Unii spun ca era jovial, protector,
vesel, cald. Altii isi amintesc ca avea limba ascutita, era competitiv si distant.
Ceea ce e sigur e ca era un ganditor clar si cerea si celorlalti sa gandeasca clar.
Aceasta calitate apare din structura coerenta a teoriei AT.
Toata cariera sa, Berne a fost interesat constant de functia intuitiei.
Aceasta s-a reflectat in dinamismul formularilor conceptelor AT, cat si in forta cu
care a insistat asupra conceptului de „Gandire Martiana”: intelegerea mesajelor
ascunse, la fel ca si a celor explicite.
Berne a fost un individualist, chiar un rebel. Noi doar putem ghici daca
respingerea sa de catre miscarea psihanalitica a fost imboldul real pentru
dezvoltarea AT. Dar, oricum, el a reusit sa creeze o metoda originala in cadrul
psihoterapiei, care a „spart regulile” stabilite, asa cum le vedea Berne in acel
timp. Ideea sa era aceea de a vindeca oamenii repede si nu de a-i ajuta sa „faca
un progres”, in timpul unor ani de terapie. A spus ca AT trebuie sa aiba un limbaj
profan, simplu, in locul celui sufocant, cu cuvinte din greaca si latina, astfel incat
clientul si terapeutul sa poata coopera mai usor, in procesul vindecarii.
Paradoxal, unele dintre cele mai indragite idei de catre Berne au izvorat
direct din formarea sa medicala. Poate ca asta reflecta nu doar formarea sa
medicala, ci si amintirea copilariei fericite, petrecute alaturi de tatal sau. Cand
Berne a scris „Transactional Analysis in Psychotherapy”, a facut o dedicatie in
latina: „In memoria tatalui meu, David, Doctor in Medicina, Profesor de Chirurgie
si doctor al saracilor”.
Pentru Berne, un terapeut eficient trebuie sa fie un „doctor adevarat”.
Berne nu se referea la faptul ca doar medicii pot fi terapeuti. Din contra, voia sa
spuna ca orice terapeut trebuie sa accepte responsabilitatile asteptate de la un
doctor. „Doctorul adevarat”, spunea Berne, este intotdeauna orientat catre
vindecarea clientilor sai. Trebuie sa-si planifice tratamentul in asa fel incat sa stie
in fiecare faza ce face si de ce face acest lucru. Aceste calitati sunt cerute si azi
pentru acreditarea practicienilor AT.
2. Dezvoltarea ideilor
16
Succesul comercial al cartii Games People Play nu a produs o crestere
imediata a numarului profesionistilor care utilizau AT. In 1965, numarul
membrilor ITAA nu era decat de 279. Cu toate acestea, acesti membri au
continuat dezvoltarea sustinuta a teoriei si practicii AT. In 1965, familia Schiff,
acum stabilita in estul USA, a inceput lucrul cu clientii psihotici. Cartea lui Berne
„Principles of Group Treatment“a fost publicata in 1966 si, in acelasi an, a aparut
articolul lui Steiner „Script si contrascript”, in TAB.
In 1968, membrii ITAA ajunsesera la 500, iar Triunghiul Dramatic al lui
Stephen Karpman a fost publicat pentru prima oara in TAB.
In acelasi timp, Berne si-a continuat rutina continua a muncii intense. Pana
in iunie 1970, a finalizat manuscrisele altor doua carti: „Sex in Human Loving” si
„What Do You Say After You Say Hello?”. Dar nu a mai apucat sa le vada
publicate. Spre sfarsitul lunii iunie, a suferit un atac de cord si a fost dus repede
la spital. Cu toate ca initial s-a recuperat, a avut un al doilea atac si a murit pe 15
iulie 1970.
Primul numar al Transactional Analysis Journal, aparut in ianuarie 1971, a
fost un volum memorial in onoarea lui Berne. In acest numar, Aaron si Jacqui
Schiff au publicat articolul lor novator despre „Pasivitate” si Stephen Karpman a
prezentat conceptul sau despre „Optiuni”.
Ca si lucrarile lui Berne, alte doua best-selleruri au crescut interesul
publicului pentru AT. Cartea lui Thomas Harris „I’m OK, You are OK” a aparut in
1967. Spre deosebire de Games People Play, era menita in special publicului larg
si prezenta teoria de baza a AT intr-un mod care atragea imediat si uneori era cu
totul deosebit. In 1971, Muriel James si Dorothy Jongeword au publicat „Born to
Win”, aducand impreuna ideile AT cu abordarea gestalt a lui Fritz Pearls.
Asa ca interesul publicului a crescut ca un bulgare de zapada. Numarul
membrilor ITAA, care era de 1000 in 1971, a crescut la peste 5000. A continuat
sa creasca, pana cand a atins un varf in 1976 - 11.000.
In acest timp, cele trei „scoli” de AT au fost foarte ocupate cu avansarea
tehnicilor si practicii. Articolul original al lui Jack Dusay „Egograms” a aparut in
1972 in TAJ. In acelasi an, Bob si Mary Goulding au publicat articolul care
prezenta ideile lor despre o noua decizie si injonctiuni, iar familia Schiff a fondat
Institutul Cathexis.
Cercetarile lui Taibi Kahler despre driveri si miniscript au fost prezentate
pentru prima data in 1974, intr-un articol in TAJ, marcand un nou demers in AT.
Ideile lui Kahler nu se incadrau in nici una dintre cele trei mari „scoli”. Si astfel,
teoria miniscriptului a prins radacini in teoria de baza AT, introducand concepte
noi, de care Berne nu auzise pana cand a murit in 1970.
Pentru o bibliografie completa a scrierilor lui Berne, vezi Cranmer, R., „Eric
Berne: adnnotated bibliography”. Transactional Analysis Journal, 1, 1, 1971, 23-9.
Iata urmatoarele opt carti ale lui Berne, enumerate in ghidul ITAA pentru
Cursul 101 AT:
17
Berne, E., Intuition and egostates. (McCormick, P., ed.). San Francisco: TA
Press, 1977.
Un volum de articole publicate de Berne in revistele profesionale, intre
1949 si 1962, referitoare la diferite subiecte legate de intuitie. Acestea includ
primele sale opinii privind teoria de baza a AT.
Berne, E,. Games people play. New York: Grove Press, 1964. Alte editii:
Harmondsworth: Penguin, 1968.
Best-sellerul, celebru in toata lumea, prezinta ideile despre analiza
jocurilor, dezvoltate de Berne de la inceputul anilor ’60. (revizuite partial,
ulterior). Deasemenea, cuprinde o lista de jocuri, ale caror nume au fost date
atunci.
Berne, E,. Sex in human loving. New York: Simon si Schuster, 1970. Alte
editii: Harmondsworth: Penguin, 1973.
O explorare a sexului in relatiile personale, analizat in context AT.
Berne, E., What do you say after you say hello? New York: Grove Press,
1972. Alte editii: London: Corgi, 1975.
O expunere largita a teoriei scriptului, asa cum a fost dezvoltata de catre
Berne si asociatii sai, pana in anii ’70, cu aplicatii in terapie.
18
b. Dezvoltarea AT
Inca de la inceputul anilor ’50, Berne si asociatii sai tineau seminarii clinice
regulate. In 1958, au format Seminariile de psihiatrie Sociala de la San Francisco
(SFSPS)5, intalnirile avand loc in fiecare marti, la Berne acasa. Cu toate ca au avut
loc numeroase schimbari de nume si locuri de intalnire, aceste intalniri se tin si
azi.
In primii ani, seminariile de la San Francisco au oferit un teren propice
pentru aparitia noilor idei ale AT. Cartea lui Berne, „Transactional Analysis in
Psychotherapy”, prima dedicata in intregime AT, a aparut in 1961. A fost urmata,
in 1963, de „The Structure and Dynamics of Organisations and Groups”.
„Transactional Analysis Bulletin” - TAB a inceput sa fie publicat in ianuarie 1962,
Berne fiind editorul. Printre membrii SFSPS se aflau multi dintre cei care astazi
sunt figuri binecunoscute ale „scolii clasice” de AT, cum ar fi: Claude Steiner, Jack
Dusay, Stephen Karpman si Franklin Ernst.
De asemenea, printre participantii primelor seminarii, se aflau Jacqui Lee
Schiff. In plus, Bob Goulding a inceput supervizarea clinica cu Berne, la inceputul
anilor ’60. Asa au fost sadite semintele dezvoltarii celorlalte doua „scoli”
principale actuale in AT.
In 1964 numele Seminariilor de la San Francisco a fost schimbat in
Seminariile de Analiza Tranzactionala de la San Francisco.
19
Societatea Europeana de Analiza Tranzactionala a fost fondata in 1974 si
are acum mai mult de 4000 de membri. A organizat primul congres in 1975, iar
acesta a fost urmat de primul congres pan-american in 1976.
Prezentam mai jos o lista cu tarile din fiecare continent, din datele ITAA si
EATA, care au asociatii nationale si regionale active din martie 1991. Unele tari
pot avea mai mult de o singura asociatie.
Europa: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franta, Italia, Olanda,
Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Elvetia, Marea Britanie, Germania,
Iugoslavia. In fiecare dina ceste tari exista cel putin o asociatie afiliata la EATA.
America de Nord: Canada, SUA.
America Centrala si de Sud: Argentia, Brazilia, Republica Dominicana,
Mexic, Peru, Puerto Rico, Venezuela.
Asia: India, Japonia.
Oceania: Australia, Noua Zeelanda.
Africa: Africa de Sud.
IV Analiza structurala
20
Deoarece facem frecvent referiri la aceste trei stari ale eului prin initialele lor,
aceasta diagrama se mai numeste si diagrama PAC.
Versiunea de baza a diagramei, in care cercurile starilor eului nu sunt
subdivizate, poarta numele de diagrama structurala de ordinul I.
Diagrama structurala de ordinul II prezinta subdivizarile starilor eului (fig. 1.2).
Procesul de analiza a personalitatii in termeni de stari ale eului poarta numele de
analiza structurala.
21
b. Recunoasterea si diagnosticul starilor eului
Diagnosticul comportamental
Diagnosticul social
Diagnosticul istoric
Diagnosticul fenomenologic.
Berne a insistat asupra faptului ca este mai bine sa utilizezi cel putin doua
dintre aceste modalitati, in acelasi timp. Pentru a stabili un diagnostic complet,
toate cele patru trebuie folosite, in ordinea de mai sus. Diagnosticul
comportamental este cel mai important dintre cele patru si celelalte trei il
confirma.6
6
Vezi Berne – AT si psihoterapie, cap 7, Structure and Dynamics of organizations and Groups, cap 9;
Woollams si Brown, TA, cap 2)
22
Diagnosticul comportamental
Diagnosticul social
Ideea sustinuta prin diagnosticul social este ca altii sunt frecvent in relatie
cu mine, plecand de la o stare a eului complementara cu cea pe care eu o
utilizez. In consecinta, notind starea eului din care ei reactioneaza, pot verifica
starea eului pe care am utilizat-o.
Diagnosticul istoric
Pentru diagnosticul istoric, punem intrerbari pentru a sti cum era persoana
in copilarie. Vom pune intrebari despre parintii sai sau despre figurile parentale,
ceea ce ne va permite sa verificam de doua ori impresiile noastre despre starile
functionale ale eului sau, cat si despre structura lor. Diagnosticul istoric cuprinde
simultan procesele si continutul.
Diagnosticul fenomenologic
Uneori pot retrai trecutul in loc de a mi-l reaminti pur si simplu. Berne a
scris ca: “ …validitatea fenomenologica nu se produce …. decat daca individul
ajunge sa retraiasca ansamblul starilor eului, cu toata intensitatea posibila”.
23
b. Contaminarea si excluderea
Plecam de la principiul ca puteti diferentia mereu continutul unei stari a
eului de alta. Presupunem de asemenea ca oamenii pot trece constient dintr-o
stare a eului in alta.
Dar ce se intampla daca se amesteca continuturile a doua stari ale eului ?
Sau daca o persoana poate intra, sau nu poate iesi, dintr-o anumita stare a
eului ? Eric Berne le-a dat nume acestor doua probleme: contaminare si
excludere, ambele facand parte din patologia structurala7.
Contaminarea
Daca iau o parte din Copil sau din Parinte pentru Adult, spunem ca Adultul
este contaminat.
7
(E. Berne Transactional Analysis in Psychotherapy, cap 4)
24
Este ca si cum o stare a eului ar interfera cu granitele alteia. Aratam acest
lucru pe schema, trasand cercuri care se suprapun si hasurand partea comuna,
care reprezinta contaminarea.
In figura 3.1.a., vedem o contaminare din Parinte, in care Parintele se
suprapune peste Adult. Fig. 3.1.b prezinta o contaminare din Copil, iar figura
6.1.c prezinta o dubla contaminare din Parinte si din Copil, ambele interferind
Adultul.
Sunt in contaminare din Parinte cat timp confund sloganurile lansate din
Parinte cu realitatea Adultului; iau ideile primite ca fapte. Berne numea acest
lucru prejudecati. De exemplu:
“Toti scotienii sunt zgarciti”
“Negrii sunt lenesi”
“Albii te exploateaza”
“Lumea e un loc ingrozitor”
“Nu putem avea incredere in oameni”
“Daca nu reusesti din prima, fa eforturi, incearca in continuare”
Daca cred ca o afirmatie de acest gen este o expresie a realitatii, atunci ma
aflu intr-o contaminare.
Cand o persoana vorbeste despre sine si spune: “tu” in loc de “eu”, este
probabil ca acel continut care urmeaza, sa fie contaminat din Parinte.
25
Cand sunt intr-o contaminare din Copil, imi impovarez gandirea cu credinte
din copilarie. Acestea sunt fantasme create de sentimente, pe care le iau ca fapte
reale.
Berne a utilizat uneori termenul de iluzie pentru a descrie acest gen de
credinte tipice, care apar din contaminarile din Copil. Unele sunt banale, de tipul:
“Nu sunt bun la ortografie/matematica/limbi”
“Oamenii pur si simplu nu ma plac”
“E ceva in neregula cu mine “
“M-am nascut gras(a)”
“Nu pot inceta sa fumez”
Daca continutul unei contaminari din Copil provine foarte devreme din
copilarie, aceasta iluzie pare mai stranie, mai ales daca persoana a suferit
numeroase traume in copilarie.
“Omor oamenii prin simpla mea prezenta”
“Daca mor, atunci mama ma va iubi”
“Oamenii incearca sa ma omoare cu raze cosmice”.
Dubla contaminare
Excluderea
Uneori, dupa Berne, o persoana blocheaza una sau mai multe stari ale
eului. Acest lucru se numeste excludere.
Figurile 3.2 a, b si c prezinta cele trei posibilitati de excludere a starilor
eului. In aceste scheme, reprezentam excluderile cu o cruce situata pe starea
eului exclusa si tragand o linie intre aceasta si cea vecina.
26
Cei care exclud Parintele functioneaza fara reguli prestabilite in raport cu
lumea. In locul acestora, ei creaza propriile lor reguli pentru fiecare situatie noua.
Sunt buni in a-si utiliza intuitia de “Mic Profesor”, pentru a simti ce se intampla in
jurul lor. Acestia sunt de obicei “afaceristi”: politicienii inalti, persoane de succes
sau nasi ai Mafiei.
Daca exclud Adultul, debransez capacitatea mea adulta de a face fata
realitatii si nu ascult decat dialogul meu interior Parinte-Copil. Actiunile, gandurile
si sentimentele reflecta acest conflict permanent. Pentru ca nu folosesc in
totalitate capacitatile mele adulte, pentru a testa realitatea, se poate intampla ca
actiunile si gandurile mele sa devina stranii si sa fiu diagnosticat psihotic.
Cineva care exclude Copilul, inchide accesul spre amintirile stocate in
copilarie. Daca-l intrebam : “Cum era viata ta cand erai mic”, raspunde: “Nu stiu.
Nu-mi amintesc nimic”. Cand ne exprimam sentimentele, ca adulti, suntem
deseori in Copil. Deci, o persoana cu Copilul exclus va fi privita frecvent ca un
“peste rece” sau “tot numai cap”.
Daca doua stari ale eului sunt excluse, se spune ca cel care ramine in
starea functionala este constant sau exclusiv si apare pe schema cu un cerc
ingrosat. Figurile 3.3 a, b, c arata cele trei posibilitati.
27
O persoana in Parinte constant se comporta in viata avand acces doar la
regulile parentale. Daca o intrebam “Cum credeti ca putem dezvolta acest
proiect ?” va raspunde: “Ei bine, cred ca este un plan bun. Tineti-va de el, acesta
este sfatul meu”. Ca raspuns la “Cum va simtiti ?”, e posibil sa raspunda: “In
momente ca acestea, trebuie sa ramai calm, nu credeti ?”.
Dupa Berne, cineva care este in Adult constant este incapabil sa se amuze
cu ceilalti. Functioneaza in principal ca organizator, colector de informatii sau
procesor de date.
O persoana in Copil constant se comporta, gandeste si se simte in
permanenta ca si cum ar fi inca copil. Confruntata cu o problema, aceasta
persoana are ca strategie supralicitarea sentimentelor, ceea ce exclude
capacitatea adulta de a face fata realitatii si ansamblului de reguli parentale.
Aceasta persoana este susceptibila de a fi perceputa de ceilalti ca “imatura” sau
“isterica”.
Excluderea nu este niciodata totala. In schimb, este specifica in anumite
situatii. De exemplu, daca vorbim de cineva care are un “Copil exclus”, ceea ce
vrem sa spunem este ca aceasta persoana se afla rar in Copil, cu exceptia unor
momente privilegiate.
Oamenii nu pot functiona fara a avea un minim de Copil. Nu pot functiona
intr-o institutie fara o parte de Adult si nu pot iesi in societate fara a avea un
embrion de Parinte.
28
a. Tranzactii
1. Definitia unei tranzactii
2. Tipuri de tranzactii
Tranzactii complementare
29
Aceasta ilustreaza o categorie de tranzactii complementare pe care le
definim astfel:
O tranzactie complementara este o tranzactie in care vectorii tranzactionali
sunt paraleli si in care starea eului vizata este cea care raspunde. Deoarece
tranzactia complementara este reprezentata pe schema prin sageti paralele, o
numim deseori tranzactie paralela.
Tranzactii incrucisate
Tranzactii ascunse
30
Intr-o tranzactie ascunsa sunt emise doua mesaje in acelasi timp. Unul este
un mesaj deschis, la nivel social. Al doilea este un mesaj ascuns, la nivel
psihologic.
In cea mai mare parte a timpului, continutul nivelului social este A-A.
Mesajele psihologice sunt de obicei P-C sau C-P.
Sotul: Ce ai facut cu camasa mea?
Sotia: Am pus-o in sertarul tau.
Daca privim doar la cuvintele scrise am putea spune ca aceasta este o
tranzactie complementara A-A, ceea ce si este la nivel social. Dar sa privim scena
cu sonor si imagine.
Sotul (sec, cu vocea coborand la sfirsitul propozitiei, muschii fetei
tensionati, sprancenele apropiate): Ce ai facut cu camasa mea?
Sotia (voce tremuratoare, intonatie care urca, umerii stransi, capul aplecat
inainte, privind in sus, sprincenele ridicate): Am pus-o in sertarul tau.
Nivelul psihologic este un schimb paralel P-C, C-P. Daca am pune cuvintele
mesajului emis la acest nivel, ar fi cam asa:
Sotul: Te bagi mereu in treburile mele!
Sotia: Ma acuzi mereu pe nedrept!
Acest lucru apare in schema tranzactionala din fig. 4.3.a Desenam sagetile
stimulului si raspunsului de la nivel social prin sageti notate Ss si Rs. Sagetile
punctate reprezinta stimulul si raspunsul nivelului psihologic, notate Sp si Rp.
31
Toate tranzactiile ascuse de acest fel, in care mesajul social A-A acopera un
schimb la nivel psihologic P-C (mai rar C-C sau P-P) se numesc tranzactii duble.
Fig 4.3.b prezinta o tranzactie ascunsa dubla: nivel social A-A, nivel psihologic C-
C:
Ss: “Vrei sa vezi colectia mea de CD-uri?”
Rs: “Da!”
Sp: “Hai sa facem sex!”
Rp: “Bine!”
Tranzactii unghiulare
32
Tranzactii de redefinire
Exista doua tranzactii distincte care dau evidenta verbala clara a redefinirii.
Acestea sunt tranzactiile tangentiale si tranzactiile blocante.
Tranzactia tangentiala este una in care stimulul si raspunsul se refera la
subiecte diferite sau se adreseaza aceluiasi subiect, dar din perspective diferite.
Terapeutul: “Cum te simti ?”
Clienta: “Cand am vorbit despre asta data trecuta, m-am simtit furioasa”.
Delegatul sindical: “Ce vreti de la noi ca sa cadem de acord ?”
Managerul: “Nu suntem satisfacuti cu conditiile pe care le-ati propus pana acum”.
Intr-o tranzactie blocanta, scopul este de a evita abordarea unui subiect
prin dezaprobarea definitiei acestuia.
Terapeutul: “Cum te simti?”
Clienta: “Te referi emotional sau fizic?”
Delegatul sindical: “Ce vreti de la noi ca sa cadem de acord?”
Managerull: “Va referiti la ce vrem sau la ce credem ca putem obtine?”.
b. Mangaieri
1. Definitia unei mangaieri
Eric Berne a descris anumite nevoi, pe care le avem toti. Una dintre ele
este nevoia stimularilor fizice si mentale, pe care o numea foamea de stimuli.
El atragea atentia asupra cercetarilor despre dezvoltarea umana si
animala. Intr-un studiu foarte cunoscut, Rene Spitz a observat bebelusi crescuti in
33
orfelinate8. Acestia erau hraniti bine, tinuti curati si la caldura. Si cu toate acestea
ajungeau sa aiba mai multe probleme fizice si afective decat copii crescuti de
propriile lor mame sau de o alta persoana. Spitz a tras concluzia ca acesti copii
din orfelinate sufereau din lipsa stimulilor. Nu aveau prea mult de contemplat
toata ziua, in afara de peretii albi ai camerelor lor. Dar, mai presus de toate,
aveau foarte putine contacte fizice cu cei care se ocupau de ei. Le lipseau
atingerile, mangaierile si recunoasterea, asa cum au nevoie copiii.
Berne a ales cuvintul “stroke” (mangaiere) pentru a descrie nevoia
micutului de a fi atins. Dupa el, ca adulti, avem inca nevoie teribila de contact
fizic, insa invatam deasemenea sa substituim atingerea fizica prin alte forme de
recunoastere. Un zambet, un compliment, sau chiar o ridicare de sprancene sau
injurii, toate acestea ne arata ca existenta noastra este recunoscuta.
Berne a utilizat termenul de foame de recunoastere pentru a descrie nevoia
noastra de a fi recunoscuti de ceilalti.
3. Tipuri de mangaieri
c. Desconsiderari
Identificarea desconsiderarilor
8
(Spitz- Hospitalism: Genesis of Psyhiatric Conditions in Early Childhood”)
34
sicaitoare. Suprageneralizarea este inversul. Persoana exprima opinii in termeni
globali si generali : “ Ei bine, problema mea este uriasa. Oamenii ma urmaresc.
Totul ma darama.”
Sentimentele parazite, jocurile si comportamentele din triunghiul dramatic
confirma deasemenea prezenta desconsiderarii.
Indicatii verbale
Indicatii nonverbale
Exagerarea9
A nu face nimic
Supraadaptarea
9
grandiosity
35
Agitatia
Incapacitare sau violenta.
2. Nivele de desconsiderare
Zonele de desconsiderare
Tipuri de desconsiderare
Cei doi termeni, nivel si mod, sunt intersanjabili, dar “nivel” da o idee mai
clara despre ceea ce intelegem aici. Cele patru nivele ale desconsiderarii sunt:
existenta, semnificatia, posibilitatile de schimbare si abilitatile personale.
10
Mellon, K and Sigmund, E – “Discounting”, TAJ, 5, 3, 1975, 295-302
36
3. Motive de desconsiderare
37
care le-am invatat de la figurile parentale, care si ele mi-ar fi de folos pentru a
rezolva problema actuala. Excluderea Adultului semnifica ca desconsider propria
capacitate de a evalua, de a simti si de a actiona in reactie directa la aspectele
situatiei prezente. Cum este de asteptat, excluderea Adultului este cea mai
daunatoare, in sensul intensitatii desconsiderarii.
Noi toti avem nevoie sa structuram timpul pentru a evita durerea plictiselii.
Aceasta nevoie este numita foamea de structura.
De cate ori oamenii se intalnesc in grup sau perechi, isi pot petrece timpul
in 6 modalitati diferite. Eric Berne a enumerat aceste sase moduri de structurare
a timpului astfel:
- izolarea
- ritualuri
- trecerea timpului
- activitati
38
- jocuri
- intimitate.
VI Analiza jocurilor
a. Definitia jocurilor
Un joc psihologic este definit de catre Berne ca o “serie de tranzactii
complementare ulterioare, care duc catre un final predictibil, bine definit”.
c. Avantajele jocurilor
Cele “sase avantaje” ale lui Berne
In Games People Play, Eric Berne a enumerat “sase avantaje” ale jocurilor.
Astazi, nu se face des referire la ele in practica AT. Fiecare poate fi inteles mai
simplu in termenii altor idei AT. Sa le revedem, pe scurt. Pentru ilustrare, vom
spune ca eu sunt un jucator de “Loveste-ma”.
(1) Avantajul intern psihologic. Jucand jocuri, mentin stabilitatea setului meu
de credinte din script. De fiecare data cand joc “Loveste-ma”, reintaresc
credinta ca am nevoie sa fiu respins pentru a primi atentie.
39
(2) Avantajul extern psihologic. Evit situatii care ar fi provocari pentru cadrul
meu de referinta. Asfel, evit anxietatea pe care as simti-o in fata
provocarii. Jucand “Loveste-ma”, evit sa ma confrunt cu intrebarea: “Ce s-
ar intampla daca as cere direct celorlalti mangaieri pozitive?”
(3) Avantajul intern social. Berne spune ca jocurile “ofera un cadru pentru
relatii pseudo-intime, acasa sau in intimitate”. O parte din jocul “Loveste-
ma” poate fi o lunga serie de schimburi “de la inima la inima”, cu
partenerul de joc. Ne simtim astfel si cand suntem deschisi unul cu celalalt.
In realitate, aceasta nu este intimitate. Sub mesajul de la nivel social exista
mesaje ascunse, care confirma ca jucam
(4) Avantajul extern social. Jocurile ne ofera subiecte de discutie in cercul
nostru social mai larg. Cand sunt in bar cu o gasca de alti barbati, jucatori
de “Loveste-ma”, putem petrece timpul sau sa parazitam pe tema “Nu-i
asa ca femeile sunt groaznice?”
(5) Avantajul biologic. Acesta se refera la posibilitatea de a obtine mangaieri
jucand. Din “Loveste-ma” se obtin mai mult mangaieri negative. Copil fiind,
am decis, ca deoarece mangaierile pareau a fi greu de obtinut, era mai
bine sa gasesc o cale de a obtine lovituri, pentru a supravietui.
Deasemenea, de cate ori reiau jocul, imi satisfac nevoia de structura si de
mangaieri.
(6) Avantajul existential. Acesta este rolul jocurilor in “confirmarea” pozitiei de
viata. “Loveste-ma” este jucat din pozitia “Eu nu sunt OK, tu esti OK”. De
cate ori iau cate o lovitura jucandu-ma, imi reintaresc aceasta pozitie.
d. Exemple de jocuri
Exemplul 1: Jack o intalneste pe Jean. Se indragostesc si decid sa locuiasca
impreuna. La inceput totul merge bine. Dar pe masura ce lunile trec, Jack incepe
sa-i faca viata grea partenerei sale. Ii ignora dorintele si sentimentele. Striga la
ea si uneori o impinge. Se imbata si vine tarziu acasa. Cheltuie banii lui Jean si
“uita” sa ii dea inapoi.
Jean sta cu el in ciuda tratamentului rau. Pe masura ce el devine mai
agresiv, Jean ii gaseste mai multe scuze.
Asa merg lucrurile de aproape trei ani. Apoi, fara a-l preveni, Jean il
paraseste pe Jack pentru un alt barbat. Cand Jack s-a intors acasa, a gasit pe
masa din bucatarie un bilet in care ea spunea ca pleaca definitiv.
Jack e stupefiat. Isi spune: “Cum Dumnezeu mi se intampla asta?” O cauta
pe Jean si o roaga, fara succes, sa se intoarca inapoi. Cu cat el o roaga mai
insistent, cu atat ea il respinge mai dur, iar el se simte mai rau. Jack petrece mult
timp simtindu-se deprimat, abandonat si lipsit de valoare. Incearca sa inteleaga
ce nu e in regula cu el: “Ce are barbatul ala si nu am eu?”.
Lucru ciudat este ca Jack a mai trecut si inainte prin astfel de situatii. A
avut doua relatii si doua respingeri care au urmat acelasi pattern. De fiecare data
si-a spus: “Nu se va mai intampla niciodata”. Dar s-a intamplat din nou si de
fiecare data Jack a fost surprins si s-a simtit respins.
40
Jack joaca jocul numit Loveste-ma11.
Si Jean a mai trecut prin asta. Si ea a mai avut cateva relatii inainte de a-l
cunoaste pe Jack. Se pare ca ea alege barbati care la inceput se poarta bine cu
ea, dar care, foarte curand incep sa o trateze prost, asa cum a facut si Jack. De
fiecare data ea le-a suportat comportamentele jucand un timp rolul “micutei
sotii”. Deasemenea, de fiecare data, brusc s-a razgandit si l-a parasit abrupt pe
acel barbat. Cand face asta se simte nevinovata si intr-o oarecare masura
triumfatoare. Isi spune: “Stiam eu. Toti barbatii sunt la fel”. Cu toate acestea,
dupa un timp incepe o relatie cu un alt barbat si intreaga secventa se reia.
Jocul lui Jean este: ”Acum te-am prins, ticalosule”12.
11
Kick Me
12
Now I’ve Got You, Son of a Bitch – sau pe scurt NIGYSOB
41
Molly si clientul ei joaca o pereche de jocuri care foarte des se joaca
impreuna. Jocul lui Molly este “De ce nu ….?”13. Clientul ei joaca “Da, dar … “14.
13
Why Don’t You … ?
14
Yes, But …
15
Cops and Robbers
16
Blemish – cusur, defect
17
If it weren’t for you
18
Now I’ve Got You, Son of a Bitch
42
In Da, dar…19, jucatorul incepe prin a cere sfaturi si refuza toate sugestiile
oferite. Comutarea se produce cand cel care da sfaturi, le epuizeaza si jucatorul
de Da, dar…, profita de moment, respingandu-le. Va amintiti cum a facut acest
lucru clientul lui Molly din exemplul nostru. Este un joc uzual in serviciile de
asistenta sociala si alte servicii de “ajutor”.
Rapo20 este versiunea sexuala a jocului Te-am prins, ticalosule. Jucatorul
emite semnalele unui avans sexual. Cand partenerul ii da curs, jucatorul de Rapo
il respinge indignat. Jucatorul de Rapo poarta un tricou care are scris in fata:
“Sunt disponibil!”, iar in spate: “Dar nu pentru tine, ha, ha !”. Rapo de gradul unu
este o sursa obisnuita de mangaieri la petreceri, si implica un refuz sexual minor
la final. In Rapo de gradul trei, jucatorul poate astepta pana cand a avut loc
contactul sexual si apoi sa comute, strigand “Viol !”.
Exista cateva jocuri construite pe schema Te-am prins, ticalosule, in care
pozitia initiala de Victima este mentinuta ca parazitare, iar comutarea nu se
produce pana cand aceasta situatie nu este amenintata. Jucatorii de Prostul21 sau
Saracul de mine22, incep parazitarea din pozitia de “Nu pot gandi” si respectiv
“Nu ma pot ajuta singur”. Pot fi satisfacuti sa ramina in pozitia de Victima, atata
timp cat mangaierile continua sa vina. Daca cineva ii confrunta pe acesti jucatori,
cerandu-le sa se gandeasca sau sa faca lucruri pentru ei, acestia pot sa faca
comutarea, devenind furiosi sau acuzatori: “Eh ! Trebuia sa ma gandesc ca nu-mi
vei fi de nici un ajutor !”.
Piciorul de Lemn23 este o varianta a jocului Saracul de mine, cu un tricou pe
care scrie “La ce te astepti de la cineva care…are o mama ca mine/este un
alcoolic ca mine/a crescut la periferie/(sau orice alta scuza)”.
Jucatorul de Fa ceva pentru mine24, cauta pe ascuns sa-i manipuleze pe altii
pentru a gandi si actiona in locul lui. De exemplu, un student care este intrebat
ceva in clasa, poate lua aerul de prost, mestecandu-si stiloul si asteptind ca
profesorul sa ofere raspunsul. Atata vreme cat obtine ajutorul asteptat, jucatorul
poate ramine in pozitia de Victima neajutorata. Dar, mai tarziu, poate comuta
colectand o recolta mai mare de mangaieri, acuzindu-l pe sfatuitor ca i-a dat
sfaturi proaste. De exemplu, acelasi student se poate duce la director dupa
examen si se poate plange ca profesorul nu a fost clar in prezentare. Aceasta
pozitie adoptata la sfarsitul acestui joc, a primit uneori un alt nume, Uite ce am
facut din cauza ta25.
Prototipul acestui joc este Incerc doar sa te ajut26. Acest titlu poate fi folosit
pentru orice joc in care cineva incepe prin a oferi “ajutor” din pozitia de Salvator,
19
Yes, but…
20
Rape - viol
21
Stupid
22
Poor Me
23
Wooden Leg
24
Do Me Something
25
See What You Made Me Do
26
I’m Only Tring To Help You
43
apoi schimba si trece in Victima cand persoana pe care o “ajuta”, fie respinge
ajutorul, isi vede de ale sale si intra oricum intr-o incurcatura, fie semnaleaza ca
ajutorul oferit nu a fost suficient. Asa zisul “sfatuitor” colecteaza atunci beneficiul
negativ, care consta in timbre de inadecvare.
Jocul pe care il juca Molly, in exemplul nostru, De ce nu…? este o variatie
pe aceasta tema, care implica acordarea de sfaturi, care sunt respinse de
partenerul de joc.
Uite cat de mult imi dau osteneala27 incepe ca si Incerc doar sa te ajut, cu
“sfatuitorul” in rol de Salvator. Dar in momentul comutarii, Salvatorul devine un
Persecutor care acuza si nu o Victima nefericita. Imaginati-va, de exemplu, o
femeie care a facut-o pe “mama sufocanta”, in relatia cu fiul ei, inca de cand era
mic. Acum el este un adolescent rebel care o anunta ca vrea sa plece de acasa.
Comutand jocul, mama striga: “Dupa tot ce am facut pentru tine ! Sper sa capeti
ceea ce meriti ! Ma spal pe maini de tine! Auzi ?”.
e. Gradele jocurilor
Jocurile pot fi jucate cu diferite grade de intensitate.
Un joc de gradul unu, are un final pe care jucatorul vrea sa il impartaseasca
celor din cercul sau social. In jocurile prezentate la inceputul capitolului, toti
jucau jocuri de gradul unu. Molly isi descria sentimentul de indoiala asupra
propriei capacitati de a oferi ajutor, in timp ce se afla cu colegii, in pauza, la o
cafea, iar clientul sau, in timp ce bea cu prietenii sai un pahar, bombanea despre
cat de nefolositoare a fost ea. Prietenii si colegii vor privi acest comportament ca
pe ceva acceptabil. De fapt, jocurile de gradul unu, ofera de obicei o mare parte
a structurarii timpului, la petreceri si intalniri.
Jocurile jucate la nivelul doi de intensitate aduc finaluri mai grele, pe care
persoanele prefera mai degraba sa nu le faca publice. De exemplu, presupuneti
ca acel client al lui Molly nu doar a bombanit, dar s-a dus si a facut o plangere
pentru incompetenta ei. Atunci Molly ar fi intrat intr-o depresie profunda, poate
chiar ar fi demisionat. In acest caz, este mai putin probabil ca ea sa discute cu
prietenii despre acest lucru.
Jocul de gradul trei, in acceptiunea lui Berne “….este unul care se joaca
serios si care sfirseste la spital, in sala de de judecata sau la morga”. Daca Jack si
Jean ar fi jucat la acest nivel de gravitate, Jack ar fi putut sa o maltrateze pe Jean.
Jean ar fi putut aduna furia, pana intr-o zi cand ar fi luat un cutit din bucatarie si l-
ar fi injunghiat.
44
Figura 6 prezinta versiunea lui Eric Berne referitore la diagrama
tranzactionala a jocurilor28. Aceasta descrie tranzactiile de deschidere schimbate
intre Jack si Jean:
Jack (nivel social Ss): “Mi-ar placea sa te cunosc mai bine”.
Jean (nivel social Rs): “Da, si mie mi-ar placea”.
Jack (nivel psihologic Sp): “Loveste-ma, te rog”.
Jean (nivel psihologic Rp): “O sa te prind, nenorocitule !”.
“Mesajele secrete” din Sp si Rp se afla in afara constiintei jucatorilor, pana
cand apare momentul comutarii.
2. Formula J
28
Berne – AT in psychotherapy, cap 10
Berne – Games people play, cap5
29
E. Berne – What Do You Say, cap 2
45
El a numit aceasta secventa Formula J sau Formula Jocului.
3. Triunghiul Dramatic
30
Karpman, S - Fairy tales and script drama analysis TAB, 7, 26, 1968, 39-43
46
desconsidera capacitatea celorlalti de a gandi pentru ei si de a actiona in functie
de propria initiativa.
Victima se desconsidera singura. Daca cauta un Persecutor, accepta
desconsiderarea acestuia si se vede ca o persoana care merita sa fie respinsa si
minimalizata. Victima care cauta un Salvator, crede ca are nevoie de ajutorul
Salvatorului pentru a gandi bine, pentru a actiona si a lua decizii.
Toate cele trei roluri din Triunghiul Dramatic nu sunt autentice.
De obicei, cineva care joaca un rol va incepe dintr-o pozitie si apoi va trece
la o alta. Aceasta comutare in Triunghiul Dramatic este aceeasi cu cea din
Formula J.
In “Loveste-ma” jucat de Jack, el a inceput din pozitia de Persecutor, pe
care a mentinut-o pana in etapa de raspuns a jocului sau. Cand a avut loc
comutarea, Jack a trecut in pozitia de Victima.
47
Definim sentimentul parazit ca o emotie familiara, invatata si incurajata in
copilarie, traita in numeroase situatii stresante si neadecvata ca mijloc adult de
rezolvare a problemelor.
Definim parazitarea ca un ansamblu de comportamente din script adoptate
inconstient pentru a manipula mediul si care determina persoana sa resimta un
sentiment parazit.
Cand simt un sentiment parazit, pot face doua lucruri. Il pot exprima aici si
acum sau il pot depozita pentru a-mi servi mai tarziu. Facand asta, se spune ca
am colectionat un timbru.
48
VIII Analiza de script
a. Pozitiile de viata
1. Definitia pozitiilor de viata
Aceste patru enunturi sunt cunoscute sub numele de pozitii de viata. Unii
autori le numesc pozitii de baza, pozitii existentiale sau doar pozitii. Ele
reprezinta pozitiile fundamentale pe care le adopta o persoana in raport cu
valoarea intrinseca pe care o acorda lui si celorlalti, ceea ce reprezinta mai mult
decat o simpla opinie despre comportamentul sau si al altora.
49
Odata ce un copil a adoptat una dintre aceste pozitii, e susceptibil sa
construiasca tot restul scriptului ca urmare a alegerii sale. Berne scria: “Fiecare
joc, script si destin are ca fundament una din aceste pozitii de baza”.
Copilul care alege: “Eu sunt OK, tu esti OK” isi va compune fara dubiu un
script de invingator. Se considera demn de dragoste si demn de a exista. Pentru
el, parintii sunt demni de dragoste si de incredere si ca urmare, el extrapoleaza
aceasta viziune asupra lumii in general.
Daca micutul adopta pozitia “Eu nu sunt OK, tu esti OK”, isi va compune
fara dubiu un script banal sau de invins si pentru a cadra cu aceasta pozitie de
viata isi va construi scriptul in jurul temei victimei si a situatiilor de inferioritate
in raport cu ceilalti.
“Eu sunt OK, tu nu esti OK” poate constitui baza unui script care poate
parea invingator la prima vedere, dar acest copil va avea convingerea ca este
superior si ii va pune pe altii in pozitie de inferioritate. El va reusi sa faca asta
pentru un anumit timp si sa-si duca proiectele la bun sfirsit, dar doar cu pretul
unei lupte continue. Apoi oamenii din jurul sau, saturandu-se sa fie denigrati, il
resping. Atunci va trece de la pozitia de “invingator” aparent, la aceea de mare
invins.
Pozitia “Eu nu sunt OK, tu nu esti OK” este aceea care conduce sigur la un
script de invins. Acest copil este convins ca viata este ceva futil si exasperant. El
se considera inferior si nedemn de a fi iubit. Crede ca nimeni, niciodata nu il va
50
ajuta deoarece oamenii, ca si el, nu sunt OK si isi construieste un script in care ii
respinge pe ceilalti sau el este cel respins.
b. Script
1. Definitia scriptului
51
In Principles of Group Treatment, Berne defineste scriptul ca: “un plan de
viata inconstient”. Mai tarziu in What Do You Say After You Say Hello? a dat o
definitie mai completa: “un plan de viata elaborat in copilarie, intarit de parinti,
justificat de evenimentele ulterioare si care culmineaza cu o alegere
privilegiata”.
31
Stan Woollams – from 21 to 43
52
Un copil mic nu gandeste ca un adult si nu simte emotiile in aceeasi
maniera. Ia deciziile scriptului plecand de la aceasta maniera aparte de a gandi si
simti.
Emotiile pe care le simte un copil mic sunt furia, disperarea, teroarea sau
extazul absolut. El ia deciziile precoce ca reactie la aceste sentimente intense. De
aceea nu este uimitor ca aceste decizii sunt deseori exagerate. De exemplu,
trebuie sa fie spitalizat pentru o operatie, ceea ce nu este amuzant nici pentru un
adult. Sugarul poate trai aceasta ca pe un eveniment terifiant. Resimte frica si in
acelasi timp tristetea groaznica datorata absentei mamei, care poate nu va mai
reveni niciodata. El este deasemenea incremenit de furie pentru ca ea a permis
sa i se intample acest lucru si poate decide: “Acesti oameni vor sa ma ucida si
mama ii lasa, atunci si ea vrea sa ma ucida ! As face mai bine sa-i omor eu
inainte de a ma prinde !”
In logica micutului exista regula de a judeca de la particular catre general.
De exemplu, sa presupunem ca mama este inconsecventa in maniera de a-i
raspunde copilului. Uneori vine cand plinge, dar in alte momente il ignora. Copilul
nu concluzioneaza doar ca: “Nu ma pot baza pe mama”, el poate decide: “Nu pot
avea incredere in oameni” sau “Nu pot avea incredere in femei”. O fetita de
patru sau cinci ani poate simti furie contra tatalui sau pentru ca nu-i mai acorda
atentia pe care i-o acorda cu generozitate cand era mai mica. Ea poate decide nu
doar ca: “Sunt furioasa pe tata” ci “Sunt furioasa pe barbati”.
Copilul poate compensa sentimentul sau de lipsa de putere, imaginindu-si
ca este atotputernic si magician. Aude ca mama si tata nu se inteleg bine si mai
ales daca este copil unic poate decide: “E vina mea” (“E din cauza mea”). Daca
parintii se bat, el poate crede ca rolul sau este de a-l proteja pe unul din parinti
contra celuilalt.
Daca un copil simte ca este respins de unul din parinti, isi poate atribui
responsabilitatea “E ceva in neregula cu mine”.
E dificil pentru copii mici sa faca diferenta intre dorinta si fapte. Un copil
simte: “Doresc sa-l ucid pe acest nou bebelus care obtine toata atentia” si apoi
concluzioneaza “Sunt un asasin, sunt ingrozitor de rau”. In viata adulta, aceasta
persoana ramane cu un vag sentiment de culpabilitate pentru “crima” pe care nu
a comis-o niciodata.
Un atu major al AT este atentia pentru acest tip de logica infantila.
Lingvistii vorbesc despre sprachgefuehl: sensibilitate la un limbaj. Daca vreti sa
folositi AT in terapie, trebuie sa capatati aceasta sensibilitate asupra limbajului
scriptului unui copil. Pentru a ameliora intelegerea acestui limbaj cititi operele lui
Erikson, Piaget si a autorilor care au studiat dezvoltarea copilului32. Pentru a avea
32
Donaldson – Children’s Minds
Piaget sau interpretarea teoriilor sale: Meier – Three Theories of Child Development
Erik Erikson – Copilarie si societate
- Identity, Youth and Crisis
Mahler– The Psychological Birth of the Human Infant
Fanita English – What Shall I Do Tomorrow. Reconceptualizing TA
Paul Levine – Becaming the Way we Are
- The Cyrcles of Development (A luat premiul E. Berne. Afirma ca evolutia scriptului nu se opreste
in adolescenta, etapele de dezvoltare parcurg noi cicluri toata viata individului.)
53
o idee despre ce semnifica acest lucru pentru voi, fiti atenti la visele voastre.
Acestea ne apropie cel mai mult in viata adulta de amintirile lumii care ni se
parea ostila cand eram mici.
54
pot semnifica pentru copil ca parintii il resping sau poate vor sa moara. Cand i se
adreseaza, el interpreteaza ce-i spun in lumina semnelor nonverbale asociate.
Amintiti-va a treia regula de comunicare a lui Berne: cand tranzactiile sunt
ulterioare, nivelul psihologic este cel care contine sensul. Imaginati-va o mica
scolarita intoarsa de la scoala cu cartea sa cea noua. Incepe sa citeasca
parintilor si se poticneste la un cuvant pe care nu l-a intalnit niciodata. Tatal
spune : “Ai pronuntat gresit acest cuvant“. Aceste cuvinte pot fi insotite de
numeroase semne nonverbale, fiecare avand un sens pentru copil in termenii
unei eventuale decizii in cadrul scriptului.
Tatal poate vorbi cu voce dura si puternica, stramband din nas si
incruntandu-se. Poate sa-i smulga cartea si s-o pocneasca. Pentru copil, mesajul
este: ”Nu te vreau aici, te vreau moarta!”.
Tatal poate pronunta aceste cuvinte cu o voce plata, fara a-si ridica ochii
din ziar. Din aceste semne nonverbale, fiica poate interpreta mesajul astfel: “ Nu
esti importanta pentru mine !”.
Isi poate insoti cuvintele de un clipit si un cotcodacit. Folosind strategia
Micului Profesor, fetita cotcodaceste la randul sau. Merge, taticul zambeste si
mai mult. Ea decodeaza mesajul astfel “Ca sa-mi placi, trebuie sa te comporti
stupid!”.
Tatal poate pronunta cuvintele cu o voce egala, asezat langa ea si
aratandu-i cuvintele din carte. Ii da timp sa revada cuvantul. In limbajul “martian”
al fetitei inseamna: “Este OK sa gandesti”.
A fi un model
Copiii mici sunt observatori care percep bine modul in care se comporta
oamenii. Remarca cum mama si tata sunt in relatie intre ei si cu ceilalti membri
ai familiei. Utilizand strategia Micului Profesor pentru a aborda realitatea, copilul
cauta mereu raspunsuri la intrebarea : “Care e cea mai buna metoda pentru a
obtine ce vreau ?“.
O fetita poate remarca ca mama, atunci cand vrea ceva de la tata, obtine
ce vrea incepand sa faca o scena si apoi izbucnind in hohote de plans. Fetita
deduce: “Pentru a obtine ce vreau de la oameni, mai ales de la barbati, ce am de
facut este sa incep prin a face o scena si apoi sa izbucnesc in hohote de plans”.
Un baietel si-a pierdut fratele. El remarca ca parintii merg saptaminal la
cimitir cu flori. Cea mai mare parte a timpului sunt tristi si am putea spune ca se
gandesc mai mult la cel care a murit decat la cel care traieste. Copilul
concluzioneaza: “Cei care mor primesc toata atentia”. El nu are capacitatea
adultului de a intelege finalitatea mortii. Atunci poate decide :” Pentru a obtine
atentia pe care o doresc de la parinti, trebuie sa mor ca si fratele meu”.
55
Mesajele pot lua forma ordinelor directe: ”Nu ma plictisi ! Fa ce-ti spun !
Dispari ! Grabeste-te! N-o face pe smecherul !Daca nu reusesti din prima,
incearca, incearca, incearca din nou !”.
Cea mai mare parte a parintilor isi bombardeaza copiii cu sute de ordine de
acest fel. Puterea impactului lor depinde de frecventa lor si de semnele
nonverbale care le insotesc.
Uneori, nu se zice copiilor doar ce trebuie sa faca, dar si ce este. Acest tip
de mesaj se numeste atribuire :
”Esti idiot !”.
“Esti micuta mea dulce !”.
“Vei sfarsi in puscarie !”.
“N-o sa reusesti niciodata !”.
“Esti bun la citit !”33.
Continutul poate fi pozitiv sau negativ. Impactul lor variaza in functie de
semnele nonverbale care le insotesc. “Esti idiot!” , zis dur, insotit de o palma,
determina un mesaj diferit de cel emis de aceleasi cuvinte pronuntate pe un ton
vioi si insotite de o mangaiere.
Uneori, atribuirile sunt emise in maniera indirecta, ceea ce inseamna ca
parintii vorbesc despre copil cu o alta persoana, fie in prezenta sa, fie astfel incat
el sa auda ecourile:
“Acela e cel mai linistit !”.
“Jill e asa draguta !”.
“Nu e asa puternic, stii ?”.
“Ne ingrijoreaza, este asa de rea !”.
“Tata zice ca esti o pacoste”.
Acest gen de atribuiri indirecte, par in mod deosebit susceptibile de a fi
percepute de copil ca un puternic mesaj . Pentru el, parintii sunt cei care
determina realitatea si auzindu-i vorbind astfel despre ei, considera ca spusele
lor sunt un fapt stabilit.
In unele familii, atribuirile se transmit din generatie in generatie prin
mesaje la nivel psihologic. Se refera la pozitia pe care o persoana o are in familie
sau la numele pe care il poarta. Ellen, de exemplu, vine in terapie de teama de a
nu innebuni. Analizandu-si scriptul, realizeaza ca alte doua femei din familie,
botezate Ellen, matusa si bunica ei, au devenit psihotice, la o varsta apropiata de
cea a lui Ellen. Mesajul, la nivel psihologic, care nu a fost niciodata verbalizat,
era : “ Femeile din familie care se numesc Ellen devin nebune la 35 de ani!”.
Matricea scriptului
33
Acestea sunt atribuiri spuse copilului direct.
56
Mesajele provenite din starea de Parinte a mamei si a tatalui se numesc
contrainjonctiuni. Le stocam ca parte a continutului propriului nostru Parinte.
Modelul oferit sau mesajele de tipul “Iata cum se face”, de la Adultul din
parinte catre Adultul din copil, compun ceea se numeste program.
Mesajele care sunt emise de Copilul din parinti sunt de doua tipuri:
injonctiuni si permisiuni care sunt stocate in Copilul nostru.
Contrainjonctiuni
57
“Lucreaza din greu !”.
“Fii primul din clasa !”.
“E rau sa spui minciuni !”.
“Ce se intampla in familie nu priveste pe nimeni !”.
Cea mai mare parte a timpului, ne folosim contrascriptul intr-o maniera
pozitiva, pentru a avea grija de noi si pentru a trai armonios in societate. Odata
adulti nu avem nevoie sa reflectam pentru a sti daca rigaim la masa sau daca
este politicos sa dam din umar spre ceea ce nu vrem sa mancam. Aceste
cunostinte, sunt deja in noi, inscrise in contrascriptul pozitiv. In aceeasi maniera,
nu alergam pe strada in fata masinilor si nu punem mina in foc.
Totusi, cei mai multi dintre noi condensam cateva mesaje ale
contrascriptului pe care decidem sa le utilizam ca parte a scriptului negativ. Sa
presupunem ca am acest ordin parental: “Lucreaza din greu”. Pot sa-l folosesc ca
sa intru la Universitate. Pot face cariera lucrand din greu si avansand. Dar pot
lucra si pana la surmenaj sacrificand placerile si prietenii. Daca am un script
hamartic voi utiliza mesajul “Lucreaza din greu” pentru a obtine beneficiile
ulcerului a atacului de cord sau a crizei cardiace.
Exista cinci ordine mai speciale care joaca un rol specific in contrascript:
Fii perfect
Fii puternic
Fa eforturi
Fa placere (altora)
Grabeste-te.
Programul
Programul este compus din mesaje care indica cum se fac lucrurile. Cand
stabilim matricea scriptului, formulam frazele incepand astfel: “Iata cum …”.
Fiecare dintre noi invata mii de mesaje provenind de la parintii nostri sau de la
alte figuri parentale. De exemplu: “Iata cum …
sa numeri pana la zece
sa-ti scrii numele
sa prepari terciul
sa-ti inchei pantofii
sa fii un barbat ( femeie)
sa fii dragut
sa fii primul in clasa
58
sa-ti disimulezi sentimentele”.
Ca si pentru contrascript, folosim cea mai mare parte a mesajelor intr-o
maniera pozitiva si constructiva. Dar putem avea deasemenea o parte negativa
in acest program. De exemplu, un baiat va urma modelul tatalui sau: “Iata cum
sa lucrezi din greu, sa te surmenezi si sa mori tanar”. O fetita poate invata de la
mama sa: “Iata cum sa-ti ascunzi sentimentele si sa ajungi depresiva.” Am putea
arata mai precis, in matricea scriptului, aceste mesaje negative ale programului
care provin din Adultul contaminat al parintelui si care sunt stocate in Adultul
contaminat al copilului. Pe de alta parte, numeroase mesaje “Iata cum…”, ar fi
vazute mult mai clar ca furnizand o parte a continutului Micului Profesor (A1) din
parinte fiind stocate in A1 din Copil decat in A2. Dar diagrama nu este in general
trasata atat de minutios.
Injonctiuni:
Permisiuni34:
34
Scripts: The role of Permission – James Allen si Barbara Allen, 1998, TAJ, 1
59
12. a gandi clar si a rezolva problemele intr-o varietate larga de modalitati
(a fi sanatos mental)
13. a raspunde empatic celorlalti
14. a reusi in dragoste si profesie
15. a face/gasi un sens.
4. Schimbarea scriptului
c. Autonomia
Idealul propus de Eric Berne era autonomia. El nu a oferit niciodata o
definitie acestui cuvant, dar a descris autonomia ca fiind “manifestata prin
eliberarea sau recuperarea a trei capacitati: claritatea constiintei, spontaneitatea
si intimitatea”.
1. Constiinta clara
2. Spontaneitatea
60
pe care le avea in copilarie. Sau poate raspunde din Parinte, reluand gandurile,
sentimentele si comportamentele pe care le-a invatat de la parinti sau de la alte
figuri parentale. Indiferent de starea eului folosita, isi va alege liber raspunsul
pentru a face fata situatiei prezente si nu va folosi comenzile parentale depasite.
3. Capacitatea de a fi intimi
GLOSAR
61
A3: parte a Parintelui, in structura de ordinul doi, care reprezinta continutul
introiectat al Adultului din parinte sau alta figura parentala.
ADULT INTEGRAT: starea eului de Adult care incorporeaza calitatile pozitive ale
Copilului si Parintelui.
ADULTUL DIN COPIL: parte a structurii de ordinul doi din Copil, reprezentind
strategiile micului copil pentru testarea realitatii si rezolvarea problemelor.
62
BANCA DE MANGAIERI: colectia de amintiri ale mangaierilor obtinute in trecut,
pe care individul le poate refolosi.
CADRANUL OK (OK CORRAL): diagrama in care cele patru pozitii de viata sunt
corelate cu operatii sociale specifice.
COMUTARE (SWITCH): punct dintr-un joc in care jucatorul schimba rolul, pentru
a obtine beneficiul negativ.
63
CONTAMINARE: parte a continutului starii eului de Copil sau Parinte, pe care
individul o confunda cu continutul Adult.
64
DECIZIE: concluzia referitoare la sine, la ceilalti si la calitatea vietii, adoptata in
copilarie, ca fiind cea mai buna cale disponibila de supravietuire si implinirea
nevoilor, limitata de modalitatile copilului de a simti si de a testa realitatea.
DRIVER PRIMAR: driver-ul pe care un individ il prezinta cel mai des, de obicei
fiind si primul pe care il prezinta ca raspuns la stimulul tranzactional.
DRIVER: una din cele cinci secvente comportamentale, aparuta intr-o perioada
de timp cuprinsa intre o jumatate de secunda si cateva secunde, care reprezinta
manifestarea functionala a contrascriptului negativ.
65
ELECTROD: (folosit de anumiti autori pentru a descrie) Parintele din Copil.
EXCLUDERE: eliminarea de catre individ, a uneia sau mai multor stari ale eului.
EXECUTIV: (despre stari ale eului) acea stare a eului care dicteaza
comportamentul, in sensul posedarii controlului asupra aparatului muscular.
FUNCTIE: (despre starile eului) cum sunt folosite sau exprimate starile eului.
66
INTIMITATE: mod de structurare a timpului in care oamenii isi exprima
sentimentele si dorintele autentice, fara cenzura.
JOC: (definitia lui Joines) procesul de a face ceva cu un motiv ascuns (1) care se
afla in afara constiintei Adultului, (2) nu devine explicit pana cand participantii nu
comuta modul in care se comporta si (3) care duce la faptul ca fiecare se simte
confuz, neinteles si doritor de a da vina pe celalalt.
67
MESAJ INHIBITOR (STOPPER): cea de a doua pozitie din miniscript, reflectind
pozitia de viata Eu - Tu -; o injonctiune pe care individul o aude cand se afla in
aceasta pozitie.
MODEL DECIZIONAL: punct de vedere filozofic conform caruia oamenii isi decid
propriul destin si ca aceasta decizie poate fi schimbata.
MODEL FUNCTIONAL: un model al starilor eului care divide starile eului pentru
a ne arata cum le folosim (procesul lor).
MODELUL DE ORDINUL UNU: un model al starilor eului, in care cele trei stari
ale eului nu au subdiviziuni.
68
NEINVINGATOR (NONWINNER): un script in care beneficiul negativ nu implica
nici castiguri mari, nici pierderi mari.
PARINTE DIN COPIL: parte a structurii de ordinul doi din Copil, care reprezinta
versiunea fantasmata si magica pe care micul copil a receptionat-o de la parinti.
69
PATOLOGIA STRUCTURALA: contaminarea si/sau excluderea.
PLANUL JOCULUI: serii de intrebari folosite pentru a analiza etapele jocului unui
individ.
POZITIA DE VIATA: credintele de baza ale unei persoane despre sine si despre
altii, care sunt folosite pentru a justifica decizii si comportamente; atitudinea
fundamentala pe care o are persoana in legatura cu valoarea esentiala pe care o
percepe despre sine si despre altii.
PROCES: (al starilor eului) modalitatile in care un individ exprima starile eului in
timp – cum sunt exprimate starile eului; (al scriptului) – modalitatile in care
persoana isi traieste scriptul in timp – cum este trait scriptul.
70
SALVATOR: (in Triunghiul Dramatic) persoana care ofera ajutor altora, dintr-o
pozitie de superioritate, avand credinta ca “ei nu sunt destul de buni sa se ajute
singuri”.
71
SENTIMENT PARAZIT (RACKET FEELING): o emotie familiara, invatata si
incurajata in copilarie, traita in mai multe situatii stresante si neadaptata
rezolvarii problemelor de catre adult.
SIMBIOZA: o relatie in care doi sau mai multi indivizi se comporta ca si cum ar
forma o singura persoana, deoarece nu-si folosesc toate starile eului.
STRUCTURAREA TIMPULUI: felul in care oamenii isi petrec timpul cand sunt
perechi sau in grup.
72
TIMBRU (STAMP sau TRADING STAMP): un sentimenta parazit, pe care
individul il stocheaza, cu intentia de a-l schimba mai tarziu pentru un beneficiu
negativ.
TRANZACTIA DUBLA: o tranzactie ascunsa care implica patru stari ale eului.
VECTOR: sageata, intr-o diagrama tranzactionala, care leaga starea eului din
care porneste comunicarea, cu starea eului careia ii este adresata.
73
VICTIMA: (in Triunghiul Dramatic) persoana care se vede ca fiind inferioara si
care crede ca merita sa fie minimalizata sau ca este incapabila sa se descurce
fara ajutor.
74