Tema: Contabilitatea mijloacelor fixe

1. Noţiune de mijloace fixe. Constatarea şi evaluarea mijloacelor fixe.

2. Contabilitatea intrării mijloacelor fixe.
3. Contabilitatea uzurii mijloacelor fixe.
4. Contabilitatea ieşirii mijloacelor fixe.

1. Noţiune de mijloace fixe. Constatarea şi evaluarea mijloacelor fixe.

Contabilizarea mijloacelor fixe se ţine în conformitate cu S.N.C. 16 “Contabilitatea

activelor materiale pe termen lung”.
Mijloacele fixe - activele materiale, al căror preţ unitar depăşeşte plafonul stabilit de
legislaţie (3 000 lei), planificate pentru utilizare în activitatea de producţie, comercială şi alte
activităţi, în prestarea serviciilor mai mult de un an, destinate închirierii sau în scopuri
administrative.
În raport cu componenţa natural-substanţială, mijloacele fixe se subdivizează în
următoarele grupe:
 clădiri - blocuri ale secţiilor de producţie, biroului întreprinderii şi altor subdiviziuni
(serviciul medical, caselor de odihnă etc.);
 construcţii speciale - poduri, drumuri, terenuri asfaltate ale întreprinderii; baraje,
estacade, fântâni arteziene şi alte feluri de fântâni, îngrădituri etc.;
 instalaţii de transmisie - reţele electrice, transmisiile, conductele cu toate dispoziţiile
intermediare pentru transformarea energiei şi transmisia substanţelor lichide sau gazoase
(abur, apă, aer comprimat etc.);
maşini şi utilaje, care, la rândul lor, se subîmpart în:
a) maşini şi utilaje de forţă - motoare cu abur, reactoare atomice, turbine cu abur, gaze,
hidraulice, motoare cu ardere internă, motoare electrice, maşini electrice (generatoare
electrice, compensatoare sincronice), tractoare şi transformatoare de forţă etc.;
b) maşini şi utilaje de lucru - maşini şi aparate, utilaje cu ajutorul cărora se acţionează pe
calea chimică, mecanică, termică asupra materiei prime, materialelor de a le transforma
în produs: maşini şi utilaje, inclusiv cu dirijare programată, automate (utilaj de evidenţă
a produselor fabricate, controlului calităţii, produselor etc.);
c) aparate şi instalaţii de măsurare şi reglare şi utilaj de laborator - aparate şi instalaţii
destinate măsurării grosimii, diametrului, suprafeţei, masei, timpului, presiunii, vitezei,
capacităţii, aparate pentru încercarea materialelor, executarea experienţelor, analizelor
etc.;
d) tehnică de calcul - computere, calculatoare de comandă, calculatoare şi dispozitive
analogice, calculatoare numerice (calculatoare cu tastatură) etc.;
e) alte maşini şi utilaje - maşini şi utilaje care nu intră în grupele enunţate (utilajele staţiilor
telefonice, instalaţiile televiziunii industriale, maşinile de pompieri) etc.;
mijloace de transport - transportul auto, căii-ferate, aerian, navele (maritime şi fluviale),
precum şi magistralele de asigurare cu gaze şi apă etc.;
unelte şi scule, inventar de producţie şi gospodăresc şi alte tipuri de mijloace fixe - obiecte
cu destinaţie de a executa unele operaţii de producţie (ambalaj de păstrare a materialelor lichide,
pulverulente, butoaie, bidoane, containere, obiecte destinate transportării produselor în cadrul
întreprinderii şi nu prezintă ambalaj), unelte de tăiat, de lovit, de presat, de îndesat, inclusiv
manuale şi mecanizate, pentru executarea lucrărilor de montaj, inventarul gospodăresc -
mobilierul, safeuri, aparate de multiplicat.
animale de producţie şi reproducţie - animalele de muncă (bovine şi alte animale de muncă),
animale de reproducţie (vaci, tauri de prăsilă, armăsari şi iepe de prăsilă, scroafe de prăsilă şi
vieri, oi şi berbeci pentru reproducţie etc.);

1
 plantaţii perene - ariile de livezi, vii, alte plantaţii perene fructifere sau decorative fără
valoarea terenurilor ocupate cu acestea;
alte mijloace fixe - fondurile de bibliotecă, investiţiile, valorile de muzeu, exponatele lumii
animale în menajerii, investiţii ulterioare în mijloacele fixe arendate.
În funcţie de apartenenţă, distingem mijloace fixe proprii (care aparţin întreprinderii
date ca patrimoniu) şi închiriate (ce aparţin altei persoane juridice sau fizice, dar temporar sunt
folosite de întreprinderea dată, în conformitate cu contractul de închiriere).
Constatarea (recunoaşterea) mijloacelor fixe achiziţionate sau create drept active materiale pe
termen lung înseamnă înregistrarea şi trecerea acestora la intrări în conturile respective.
Constatarea mijloacelor fixe are o deosebită importanţa în determinarea situaţiei
patrimoniale şi financiare a întreprinderii, deoarece conducerea întreprinderii trebuie să
determine investiţiile capitale efectuate privind procurarea sau crearea unui obiect: care prezintă
sau un element de active sau de cheltuieli. Problema în cauză poate fi soluţionată respectând
anumite cerinţe. Obiectul se constată un element de active materiale pe termen lung, dacă el
 are o formă materială şi poate funcţiona mai mult de un an;
 se află în posesia întreprinderii (este controlat de ea) pentru a fi utilizat în activitatea sa sau la
etapa de creare şi nu este destinat vânzării.
Aceste cerinţe se consideră realizate dacă
1) există o certitudine întemeiată că, în urma utilizării activului, întreprinderea va obţine un
avantaj economic;
2) valoarea activului poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine.
Mijloacele fixe pot fi evaluate la valoarea de intrare (iniţială) sau la valoarea de bilanţ
(ulterioară).
Evaluarea iniţială. Această evaluare are loc în momentul constatării obiectului respectiv
drept activ la valoarea de intrare.
Valoarea de intrare a mijloacelor fixe cuprinde: valoarea de cumpărare, inclusiv taxele
vamale, taxele de import şi alte taxe nerecuperabile prevăzute de legislaţie pentru obiectele
cumpărate, cât şi cheltuielile de aducere a obiectului achiziţionat în starea de lucru pentru a fi
utilizat după destinaţie. Rabatul comercial oferit de către întreprinderea-vânzător cumpărătorului
se scade din valoarea de cumpărare a activului.
Valoarea de intrare a mijloacelor fixe o constituie pentru:
 obiectele create de întreprindere - costul efectiv, inclusiv taxele şi impozitele prevăzute de
legislaţie;
 clădirile şi construcţiile speciale construite prin modul de antrepriză - valoarea contractuală
negociată de ambele părţi;
 obiectele procurate de la persoane juridice şi fizice terţe:
- clădirile şi construcţiile speciale - la valoarea de achiziţionare, inclusiv cheltuielile la
reparaţia şi aducerea acestora în starea de lucru;
- maşinile şi utilajele la valoarea de cumpărare (fără rabatul oferit de către furnizor),
inclusiv cheltuielile la achiziţionarea acestora (asigurare, taxa vamală, alte impozite şi
taxe, cheltuieli de transport), cheltuielile de montare, instalare şi experimentare.
Dacă la transportare sau la montare maşina sau utilajul este parţial deteriorat, atunci cheltuielile
pentru remanierea deteriorării nu se includ în valoarea de intrare, ci se trec la cheltuielile de
reparaţie.
Mijloacele fixe achiziţionate pe calea schimbului sunt evaluate în următoarea succesiune:
 la valoarea venală a activului primit sau a celui oferit în schimb, corectată cu suma plătită sau
încasată a mijloacelor băneşti;
 la valoarea de bilanţ a activelor ce urmează să fie schimbate;
 la valoarea contractuală.
Valoarea venală – suma cu care un activ ar putea fi schimbat în procesul operaţiei comerciale
între părţile independente.

2
 Mijloacele fixe intrate cu titlu gratuit sau sub formă de subvenţii de stat sunt evaluate la
valoarea venală. La această valoare se adaugă şi cheltuielile pentru aducerea activelor respective
la starea de lucru. În lipsa valorii venale, valoarea de intrare a activelor se determină de o
expertiză independentă sau în baza datelor documentelor de primire-predare.
Evaluarea ulterioară. După ce mijlocul fix a fost constatat (înregistrat la intrări) pe
parcursul perioadei de utilizare, el poate fi evaluat după două metode:
1) recomandată de S.N.C. 16;
2) alternativă admisibilă.
Prima metoda prevede ca activul să fie evaluat la valoarea iniţială diminuând-o cu suma
uzurii calculate. În afară de aceasta, întreprinderea periodic trebuie să verifice dacă valoarea de
bilanţ a activului respectiv n-a devenit mai mare ca valoarea de recuperare. Valoarea de
recuperare – suma pe care întreprinderea presupune să o recupereze ca rezultat al utilizării
activului, inclusiv valoarea rămasă în cazul ieşirii acestuia. Dacă apare această situaţie, valoarea
de bilanţ a activului trebuie să fie micşorată până la valoarea de recuperare. Suma diminuării se
consideră drept cheltuieli ale activităţii de investiţii.
Metoda alternativă admisibilă prevede de a evalua activele pe parcursul utilizării acestora
la valoarea de reevaluare. Aceasta prezintă valoarea venală a obiectului diminuată cu suma uzurii
calculate la data întocmirii bilanţului.

2. Contabilitatea intrării mijloacelor fixe

Modul de reflectare în evidenţa contabilă a intrărilor de mijloace fixe este prevăzut de

S.N.C. 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” şi depinde de condiţiile şi modul
de achiziţionare şi creare: în urma construcţiei, procurării contra plată de la alte persoane fizice şi
juridice, primirii cu titlu gratuit, depunerii de fondatori sub forma de aport în capitalul statutar,
stabilirii plusurilor de mijloace fixe în urma inventarierii, achiziţionării prin schimb etc.
Momentul includerii în componenţa mijloacelor fixe este considerat data punerii în funcţiune a
obiectului. De la această dată începe calcularea uzurii mijloacelor fixe. Documentul de bază a
punerii în funcţiune a obiectului este Procesul-verbal de primire-predare a mijloacelor fixe.
Evidenţa analitică a mijloacelor fixe se ţine în fişe de inventar. Evidenţa sintetică a intrării
mijloacelor fixe se ţine în diferite registre, în funcţie de căile de intrare a acestora.
În Planul de conturi, pentru evidenţa mijloacelor fixe la unităţile economice este folosit
contul 123 “Mijloace fixe”.
Mijloacele fixe procurate de la alte persoane fizice şi juridice sunt reflectate în
contabilitate în felul următor:
 Dacă mijloacele fixe nu necesită montaj şi data punerii în funcţiune coincide cu momentul
procurării, valoarea de cumpărare, precum şi cheltuielile de procurare şi aprovizionare, sunt
incluse nemijlocit în debitul contului 123 ”Mijloace fixe”.
 Atunci când mijloacele fixe nu necesită montaj, iar data procurării acestora nu coincide cu
momentul punerii în funcţiune (de exemplu: conform condiţiilor tehnice de exploatare a
mijloacele de transport auto noi, ele pot fi incluse în componenţa mijloacelor fixe numai după
rodaj). Alt exemplu: întreprinderea a procurat în ianuarie anul curent un set de mobilă şi l-a
instalat în luna februarie, atunci cheltuielile acumulate la achiziţionare sunt iniţial colectate în
contul 121 “Active materiale în curs de execuţie”.
 La procurarea mijloacelor fixe ce necesită o perioada îndelungată până la punerea în funcţiune
(construcţia caselor, construcţia drumurilor, podurilor, fântânilor şi altor obiecte), cheltuielile
de achiziţionare iniţial sunt colectate la contul sintetic 121 ”Active materiale în curs de
execuţie”:
Dt 121
Ct 211, 213, 214, 531, 533, 124, 521

3
La punerea în funcţiune după finisarea lucrărilor de montaj, se întocmeşte un proces-verbal de
primire-predare a mijloacelor fixe. Punerea în funcţiune a utilajului (înregistrarea lui în
componenţa mijloacelor fixe):
Dt 123 “Mijloace fixe”
Ct 121 “Active materiale în curs de execuţie”,
Prin urmare, întreprinderea începe calcularea uzurii pe tipurile respective de mijloace fixe, în
conformitate cu metoda aleasă, din momentul procurării şi punerii în funcţiune.
Procurarea mijloacelor fixe de la furnizori pe bază de facturi se reflectă astfel:
Dt 123 “Mijloace fixe” , la valoarea fără TVA
Dt 534 “Datorii privind decontările cu bugetul”, la suma TVA
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”
Mijloace fixe primite de la fondatori sub formă de aport în capitalul statutar al
întreprinderii se evaluează la valoarea coordonată de conducerea întreprinderii cu fondatorii. La
primirea mijloacelor fixe după înregistrarea întreprinderii se întocmeşte formula contabilă:
Dt 121 “Active materiale în curs de execuţie” sau
Dt 123 “Mijloace fixe”
Ct 313 “Capital nevărsat” .
La intrarea mijloacelor fixe de la fondatori la majorarea capitalului statutar:
Dt 121, 123
Ct 537
Toate cheltuielile aferente montării obiectelor primite se acumulează în debitul contului 121
“Active materiale în curs de execuţie”:
Dt 121
Ct 211, 213, 214, 531, 533, 124, 521
Obiectele primite cu titlu gratuit ce nu necesită cheltuieli de montaj şi instalare se iau la
evidenţa nemijlocit în contul mijloacelor fixe:
Dt 123 “Mijloace fixe”,
Ct 622 “Venituri din activitatea financiară”
În momentul punerii obiectului în funcţiune întreprinderea determină: durată de funcţionare
utilă (DFU) a acestuia, valoarea rămasă probabilă (VR), valoarea uzurabilă (VU), stabileşte
metoda de calculare a uzurii, în baza căreia se calculează norma anuală şi suma uzurii.
Durata de funcţionare utilă a unui obiect sau a unui grup de obiecte omogene constituie:
 perioada pe parcursul căreia întreprinderea prevede utilizarea activului;
 cantitatea de unităţi de producţie, sau a volumului de servicii, pe care întreprinderea
prevede să le obţină din utilizarea a obiectului.
Valoare rămasă – suma (valoarea bunurilor materiale utilizabile) pe care întreprinderea prevede
să o obţină la expirarea duratei de utilizare a activului.
Valoarea uzurabilă – valoarea de intrare a obiectului diminuată cu valoarea rămasă în momentul
achiziţionării activului.

3. Contabilitatea uzurii mijloacelor fixe

Uzura mijloacelor fixe reprezintă repartizarea sistematică a valorii uzurabile a mijloacelor

fixe în decursul duratei de funcţionare utilă. Durata de funcţionare utilă a mijloacelor fixe
serveşte ca element de bază la calcularea uzurii. Ea se determină:
a) după experienţa întreprinderii, la folosirea unui obiect similar;
b) în caz de lipsă de experienţă la folosirea obiectului achiziţionat, se ia ca bază experienţa altei
întreprinderi în utilizarea unui atare obiect sau similar;
c) la lipsa experienţei întreprinderii - se recurge la o expertiză independentă.
Problema duratei de funcţionare utilă este soluţionată nu numai de către contabili, ci, în
primul rând, de specialişti competenţi în evaluarea obiectelor respective, pentru determinarea
duratei de utilizare a maşinilor, utilajelor - ingineri, mecanici, tehnologii, a clădirilor şi

4
construcţiilor speciale - ingineri-constructori. Durată de funcţionare utilă este indicată în politica
de contabilitate.
Concomitent cu determinarea duratei de funcţionare utilă, întreprinderea mai calculează
valoarea rămasă probabilă (valoarea metalului uzat - la scoaterea din uz a maşinilor, utilajelor,
mijloacelor de transport; a materialelor de construcţie - la demolarea clădirilor, construcţiilor
etc.).
Uzura mijloacelor fixe se determină şi se contabilizează de către toate întreprinderile -
indiferent de forma proprietăţii - asupra tuturor mijloacelor fixe aflate în exploatare, reparaţie,
rezervă sau în timpul modernizării, chiar şi în timpul staţionării.
În cazul casării obiectelor de mijloace fixe, până la expirarea duratei de funcţionare utilă,
uzura necalculată se constată drept cheltuială (se trece la cheltuielile perioadei curente ale
activităţii de investiţii). Uzura mijloacelor fixe se calculează lunar.
În conformitate cu cerinţele S.N.C. 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen
lung” se recomandă următoarele metode de calculare a uzurii mijloacelor fixe:
a) liniară;
b) în raport cu volumul de produse (articole) fabricate (metoda de producţie);
c) degresivă cu rată descrescătoare:
d) soldului degresiv.
Ultimele două metode fac parte din metodele accelerate. E de menţionat că în baza
calculării uzurii mijloacelor fixe după primele trei metode, este pusă valoarea uzurabilă, iar după
a patra metodă - valoarea de intrare a obiectului respectiv. Totuşi valoarea rămasă probabilă este
necesară pentru a determina uzură obiectului din ultimul an al duratei de funcţionare utilă.
Metoda liniară. În conformitate cu această metodă, valoarea uzurabilă a obiectului va fi
decontată (repartizată) uniform pe parcursul duratei de funcţionare utilă. Suma uzurii nu depinde
de intensitatea utilizării activului şi se determină prin raportul valorii uzurabile către numărul
anilor (perioadelor gestionare) ale duratei de funcţionare utilă.
Uzura = VI – VR /DFU

Exemplul 1
Să admitem că întreprinderea a pus în funcţiune un utilaj, a cărui valoare de intrare este
de 60 000 lei, valoarea rămasă probabilă - 3 000 lei, durata de funcţionare utilă - 5 ani.
Suma uzurii anuale constituie 11 400 lei [(60 000  - 3 000) : 5]. Rezultatele calculelor
sunt prezentate în tabelul 1:
Tabelul 1
Calculul uzurii utilajului conform metodei liniare

(lei)
Perioadele de gestiune Valoarea Suma Uzura Valoarea
de intrare uzurii acumulată de bilanţ
anuale
La data punerii în 60 000 60 000
funcţiune
La sfârşitul anului: 60 000 11 400 11 400 48 600
1
2 60 000 11 400 22 800 37 200
3 60 000 11 400 34 200 25 800
4 60 000 11 400 45 600 14 400
5 60 000 11 400 57 000 3 000

Conform tabelului, pe parcursul duratei de funcţionare utilă în fiecare an la consumuri sau

cheltuieli se trece una şi aceeaşi sumă a uzurii - după exemplul nostru - 11 400 lei, iar lunar -
950 lei (11 400 : 12). Suma uzurii acumulate creşte uniform cu 11 400 lei, iar valoarea de

5
bilanţ se micşorează cu aceeaşi suma până se egalizează la sfârşitul anului cinci cu valoarea
rămasă probabilă - 3 000 lei.
Metoda în raport cu volumul de produse (piese) fabricate (de producţie). Uzura
calculată, conform cerinţelor acestei metode, se determină ţinând cont numai de volumul de
produse, articole, piese, kilometrajul parcurs etc. Conform acestei metode la punerea în funcţiune
a obiectelor se calculează uzura pentru o unitate.
Uzura /un. = VU / CP;
VU – valoarea uzurabilă, CP – capacitatea de producţie
Respectiv uzura pentru perioada curentă se va calcula:
Uzura = Volumul de produse fabricat * Uzura /un
Exemplul 2
Să admitem că utilajul nostru pus în funcţiune are capacitatea de a fabrica 500 000
piese. Întreprinderea efectiv a fabricat piese în anul:
întâi 75 000
doi 120 000
trei 135 000
patru 90 000
cinci 80 000
Rezultatele calculelor vor fi următoarele (tabelul 2):
Tabelul 2
Calculul uzurii utilajului conform metodei în raport cu volumul de producţie
(lei)
Perioadele de gestiune Valoarea Volumul Uzura Uzura Valoarea
de intrare producţiei anuală acumulat de bilanţ
fabricate ă
La data punerii în 60 000 60 000
funcţiune
La sfârşitul anului: 60 000 75 000 8 550 8 550 51 450
1
2 60 000 120 000 13 680 22 230 37 770
3 60 000 135 000 15 390 37 620 22 380
4 60 000 90 000 10 260 47 880 12 120
5 60 000 80 000 9 120 57 000 3 000

Uzura lunară va fi determinată de volumul efectiv de produse fabricate sau servicii

prestate din luna gestionară. Mărimea uzurii acumulate va varia în raport cu modificarea
volumului de producţie, iar valoarea de bilanţ se va micşora întocmai cu aceeaşi sumă până se va
egaliza cu valoarea rămasă probabilă. Această metodă poate fi aplicată la calcularea uzurii
utilajelor tehnologice, care, nemijlocit, participă la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor.
Metode accelerate. La baza acestor metode este pusă teoria ce prevede obţinerea unui
volum mai mare de produse şi servicii în primii ani de funcţionare a mijloacelor fixe, iar în a
doua jumătate a duratei de funcţionare utilă - obţinerea unui volum mai mic. Respectiv, obiectele
(maşinile, utilajele) în a doua jumătate a duratei de funcţionare se supun mai des reparaţiilor. Din
această cauză, uzura calculată în primii ani e mai mare, iar în anii ulteriori - mai mică.
Metoda degresivă cu rata descrescătoare (cumulativă). În baza acestei metode, uzura
este determinată prin produsul unui coeficient şi a valorii uzurabile. Acest coeficient se
calculează prin raportul numărului de ani a duratei de funcţionare (în ordinea descrescătoare)
către suma anilor duratei de funcţionare utilă (numărul cumulativ).
Uzura = VU * (DFU descreştere / S)
unde S –suma anilor

Exemplul 3

6
 Tabelul 3
Calculul uzurii utilajului după metoda degresivă cu rata descrescătoare
(lei)
Perioadele de Valoarea Suma uzurii anuale Uzura Valoarea
gestiune de intrare acumulat de bilanţ
ă
La data punerii
în funcţiune 60 000 60 000
La finele 60 000 5 : 15 x 57 000 = 19 000 19 000 41 000
anului:
1
2 60 000 4 : 15 x 57 000 = 15 200 34 200 25 800
3 60 000 3 : 15 x 57 000 = 11 400 45 600 14 400
4 60 000 2 : 15 x 57 000 =   7 600 53 200 6 800
5 60 000 1 : 15 x 57 000 =   3 800 57  000 3 000

Calculele ne demonstrează că cea mai mare sumă a uzurii (19 000 lei) revine anului
întâi, din an în an fiind micşorată treptat, iar valoarea de bilanţ, respectiv se micşorează în
primul an cu cea mai mare suma, apoi din an în an cu sume mai mici, devenind egală la sfârşitul
anului cinci cu valoarea rămasă probabilă.

Metoda soldului degresiv. Conform acestei metode, suma uzurii unor mijloace fixe se
calculează în baza normei de uzură prevăzută după metoda liniară, majorată nu mai mult de două
ori.
Norma de uzură = 100% / DFU

Exemplul 4
Să admitem că întreprinderea a hotărât să dubleze aceasta normă, ea devenind egală cu
40 % (2 x 20 %), sau exprimată în coeficient 0,4. Metodei în cauză îi este inerentă următoarea
particularitate: uzura se calculează din valoarea de intrare sau din altă valoare (corectată,
reevaluată). Numai în ultimul an de funcţionare se ia în considerare valoarea rămasă probabilă.
Calculele respective pot fi ilustrate în tabelul 4.
Tabelul 4
Calculul uzurii utilajului după metoda soldului degresiv
(lei)
Perioadele de Valoarea Suma uzurii anuale Uzura Valoarea
gestiune de intrare acumulat de bilanţ
ă
La data punerii în
funcţiune 60 000 60 000
La finele anului: 60 000 (0,4 x 60 000) = 24 000 24 000 36 000
1
2 60 000 (0,4 x 36 000) = 14 400 38 400 21 600
3 60 000 (0,4 x 21 600) =    8 640 47 040 12 960
4 60 000 (0,4 x 12 960) =    5 184 52 224 7 776
5 60 000 4 776 57 000 3 000

Calculele mărturisesc că suma uzurii în primul an se determină din valoarea de intrare a

obiectului (60 000 lei), iar pentru fiecare an ulterior, baza de calculare a uzurii o serveşte
valoarea de bilanţ la finele anului precedent: pentru anul doi de utilizare - 36 000 lei (60 000 -
24 000); pentru anul trei - 21 600 lei (36 000 - 14 400) şi a. m. d. Uzura ultimului an (cinci) se

7
calculează ca diferenţa dintre valoarea de bilanţ la finele anului patru şi valoarea rămasă
probabilă - 4 776 lei (7 776 - 3 000).
Prevederile S.N.C. 16 pune la dispoziţia întreprinderii mai multe metode de calculare a
uzurii. Întreprinderea de sine stătător alege acea metoda din cele examinate care corespunde
intereselor ei şi situaţiei financiare. În acest scop există mai multe recomandări sau argumente,
din punct de vedere economic. Principala regulă în soluţionarea acestei probleme constă în
următoarea: uzura calculată pe parcursul duratei de funcţionare utilă trebuie să corespundă
schemei privind obţinerea avantajului economic (beneficiului) din utilizarea activului
respectiv.
Suma uzurii calculate a mijloacelor fixe se repartizează şi se include în componenţa
consumurilor sau cheltuielilor întreprinderii, în funcţie de destinaţia lor:
Dt 712 “Cheltuieli comerciale” – la suma uzurii mijloacelor fixe ce deservesc procesul de
desfacere a produselor finite, mărfurilor
Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale” – la suma uzurii mijloacelor fixe oferite în arenda curentă
Dt 813 “Consumuri indirecte de producţie” - la suma uzurii mijloacelor fixe cu destinaţie de
producţie
Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative” – la suma uzurii mijloacelor fixe cu destinaţie
generală a întreprinderii
Ct 124 “Uzura mijloacelor fixe”

4. Contabilitatea ieşirii mijloacelor fixe.

În caz de necesitate, unele obiecte de mijloace fixe pot fi plasate dintr-o secţie în alta.
Transferul intern al mijloacelor fixe se perfectează printr-un bon de transfer intern al mijloacelor
fixe. La operaţiile transferului intern nu se întocmesc formule contabile, deoarece ele rămân în
cadrul întreprinderii. Însă, pentru corectarea sumei uzurii calculate, e necesar în evidenţa
analitică (fişele de inventar sau lista de inventar) şi în calculul uzurii să fie reflectate
subdiviziunea şi secţia în care a fost plasat obiectul respectiv.
În procesul desfăşurării activităţii de producere a întreprinderii, mijloacele fixe sunt scoase
din funcţiune din cauza uzurii totale, comercializării, transferului cu titlu gratuit, schimbului,
lichidării, delapidărilor în rezultatul calamităţilor naturale etc.
La casarea mijloacelor fixe, din cauza uzurii integre, cît şi a calamităţilor naturale, se
întocmeşte un Proces-verbal de casare a mijloacelor fixe.
Problema privind casarea unui sau altui obiect de mijloace fixe, din cauza uzurii complete, o
soluţionează fiecare întreprindere în dependenţă de cazul concret. În conformitate cu procesul-
verbal de casare a mijloacelor fixe şi fişei de inventar a obiectului ieşit în evidenţă, este necesar
să fie reflectată casarea sumei privind uzura calculată, intrarea valorilor materiale şi cheltuielile
efective privind ieşirea.

Exemplul 5
Este casat utilajul a cărui valoare constituie 90 000 lei, durata de funcţionare utilă - 10  ani,
valoarea rămasă probabilă - 3 000 lei, iar valoarea materialelor efectiv primite - 3 300 lei;
suma uzurii calculate - 87 000 lei, cheltuielile la scoaterea din uz - 1455 lei, inclusiv:
 salariul muncitorilor privind demontarea utilajului 1 000 lei
 contribuţii pentru asigurările sociale la salariile calculate 230 lei
 prime de asigurare medicală la salariile calculate 35 lei
 serviciile transportului auto propriu 190 lei
Conform condiţiilor exemplului, suma uzurii este calculată în mărimea valorii uzurabile -
87 000 lei.
Înregistrările contabile:
1) Decontarea uzurii calculate a utilajului ieşit:
Dt 124 “Uzura mijloacelor fixe” 87 000 lei
Ct 123 “ Mijloace fixe” 87 000 lei

8
 2) Înregistrarea cheltuielilor efective la scoaterea din uz a mijloacelor fixe:
Dt 721 “Cheltuieli ale activităţii de investiţii” - la suma totală a cheltuielilor 1455
lei
Ct 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” - la suma salariilor
muncitorilor privind demontarea utilajului
1 000  lei
Ct 5331 - la suma contribuţiilor pentru asigurările sociale la salariile calculate 230 lei
Ct 5333 – la suma primelor de asigurare medicală – 35 lei
Ct 812 “Activităţi auxiliare” - pentru serviciile transportului auto propri      190 lei

3) Înregistrarea materialelor la intrări:

Dt 211 “Materiale” - la valoarea efectivă a materialelor primite 3 300 lei
Ct 123 “Mijloace fixe” - la valoarea rămasă probabilă calculată la punerea în funcţiune a
utilajului 3 000 lei
Ct 621 “Venituri din activitatea de investiţii” - la suma ce depăşeşte valoarea materialelor
efectiv primite asupra valorii rămase probabile 300 lei

Prin urmare, valoarea materialelor efectiv primite, ce depăşeşte valoarea rămasă probabilă în
mărime de 300 lei, se constată ca venit din activitatea de investiţii.
Când valoarea materialelor primite din scoaterea din uz a mijloacelor fixe e mai mică decât
valoarea rămasă probabilă, diferenţa se constată ca cheltuieli. Să presupunem că în exemplul dat
sunt primite materiale în sumă de 2 800 lei, atunci reflectarea acestei operaţii va fi:
Dt 211 “Materiale” - la valoarea efectivă a materialelor primite 2 800 lei
Dt 721 “Cheltuieli ale activităţii de investiţii” - la diferenţa depăşirii valorii rămase probabile
peste valoarea efectivă a materialelor primite 200 lei
Ct 123 “Mijloace fixe” - cu valoarea rămasă probabilă 3 000 lei

Întreprinderea care predă mijloacele fixe cu titlu gratuit reflectă casarea lor la valoarea de
bilanţ.

Exemplul 6
Este predat cu titlu gratuit un strung, a cărui valoare de intrare constituie 35 000 lei, suma
uzurii calculate - 20 000 lei. Strungul a fost predat la valoarea de 18000 lei. La demontare au
avut loc următoarele cheltuieli:
 salariul muncitorilor 200 lei
 contribuţiile pentru asigurările sociale şi prime de asigurare medicală 53 lei
Înregistrările contabile vor fi:
Decontarea uzurii calculate:
Dt 124 “Uzura mijloacelor fixe” 20 000 lei
Ct 123 “Mijloace fixe” 20 000 lei

Se trece la cheltuieli valoarea de bilanţ a strungului predat cu titlu gratuit :

Dt 722 “Cheltuieli ale activităţii financiarei” 15 000 lei
Ct 123 “Mijloace fixe” 15 000 lei
Cheltuielile apărute la predarea strungului se reflectă astfel:
Dt 721 “Cheltuieli ale activităţii de investiţii” 253 lei
Ct 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” - la suma salariului calculat
muncitorilor 200 lei
Ct 533 “Datorii privind asigurările” - la suma contribuţiilor pentru
asigurările sociale la salariul calculat 53 lei

9
 La predarea mijloacelor fixe cu titlu gratuit de la valoare de bilanţ se calculă TVA – 20%:

Dt 713 „Cheltuieli generale şi administrative” 3600 lei

Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” 3600 lei

Dacă pe parcursul perioadei de utilizare a mijloacelor fixe unele obiecte nu se folosesc, ele
pot fi vândute. Preţul de vânzare se negociază de ambele părţi (vânzător şi cumpărător), însă el
se stabileşte la nivelul celui de piaţă, adică se determină după cererea şi oferta pe piaţa obiectelor
respective. Vânzarea mijloacelor fixe se perfectează cu factură fiscal ă sau factură.
Exemplul 7
Să admitem că întreprinderea vinde un obiect de mijloace fixe, a cărui valoare de intrare
este de 50 000 lei, durata de funcţionare utilă a fost stabilită de 10 ani, valoarea rămasă
probabilă - de 2 000 lei. Obiectul a fost folosit 6 ani şi 4 luni, uzura a fost calculată după
metoda liniară, suma uzurii calculate pe un an constituie 4 800 lei [(50 000 - 2 000) : 10], iar
în 6 ani şi 4 luni - 30 400 lei [(4 800 x 6) x (4 800 : 12) x 4], valoarea de bilanţ la momentul
vânzării - 19 600 lei (50 000 -  30 400). Preţul de vânzare - 23520 lei, inclusiv TVA – 20%
(19600 + 3920).
1) Casarea uzurii calculate pe perioade de utilizare a obiectului:
Dt 124 “Uzura mijloacelor fixe” 30 400 lei
Ct 123 “Mijloace fixe” 30 400 lei
2) Casarea valorii de bilanţ a obiectului vândut:
Dt 721 “Cheltuieli ale activităţii de investiţii” 19 600 lei
Ct 123 “Mijloace fixe” 19 600 lei
3)Înregistrarea creanţei cumpărătorului:
Dt 229 “Alte creanţe pe termen scurt” 23520 lei
Ct 621 “Venituri din activitatea de investiţii” 19 600 lei
Ct 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” 3920 lei
4) Încasarea mijloacelor băneşti de la cumpărător:
Dt 242 “Conturi curente în valută naţională” 23520 lei
Ct 229 “Alte creanţe pe termen scurt” 23520 lei.

10