OLEG ERNEV

”CUM SĂ-ȚI FURI NEVASTA”

Traducerea Elvira Rîmbu

 
                      
 
COMEDIE
 
 PERSONAJELE:
 
                                     ANDREI
                                     ELENA
                                     VICTOR
                                     ANGELA
 
 
                                    Scena 1.
 
                         În cafenea la una din mese.
 
                                   Andrei și Angela
 
ANGELA. Ce bucurie îmi faci, scumpule?
ANDREI. Nu mă grăbi. Mă gândesc.
ANGELA. Dar durează prea mult. N-ar fi timpul să
acționezi?
ANDREI. În cazul nostru gândul trebuie să fie de zece ori
mai rapid decât fapta.
ANGELA. Așa vorbești de parcă ai plănui o spargere a unei
bănci.

ANDREI. Mă faci să râd. Să spargi o bancă e cel mai simplu

lucru. Asta o poate face și un băiețandru.Nu…Eu am pus la
cale ceva mult mai palpitant.
ANGELA. (cu suspiciune). Andrei, tu nu mă mai iubești?
ANDREI. Cum poți să spui așa ceva, prostuțo? Ceea ce pun
la cale doar o fac pentru noi doi.
ANGELA. Și atunci de ce complici așa lucrurile?Chiar nu se
poate divorța de o femeie ca să te-nsori cu femeia pe care o
iubești fără șmecherii?
ANDREI. Angela, draga mea, cum să te fac să înțelegi. Tu
ești cea mai bună prietenă a Elenei. Ea, de fapt, ne-a făcut
cunoștință, iar noi ne-am îndrăgostit unul de celălalt.Cum să
mă duc acum la ea și să-I spun: "Știi, Elena, eu vreau să
divorțez de tine ca să mă-nsor cu prietena ta Angela.”Așa ai
vrea să fac?
ANGELA.Poate că nu chiar așa. Eu înțeleg că tu nu ești om
primitiv ca să procedezi așa, dar totuși...
ANDREI. Vezi! Vezi! Corect! Eu nu numai că nu sunt un
primitiv, eu sunt un om cu un bun simț elementar.Eu nu pot
să procedez așa la modul crud și brutal cu femeia cu care am
trăit șapte ani. Ea-i sânge din trupul meu. Eu port o
responsabilitate în ceea ce o privește, pentru că ea îmi
aparține. Ea trăiește doar prin mine, ea respiră prin mine.
Îmi este fidelă până la infinit.De aceea totul e foarte
complicat.Înțelegi? Ea este tipul de femeie care iubește o
singură data în viață. Dacă părăsești așa pur și simplu o
asemenea femeie ea poate să o ia razna sau poate să se
sinucidă.

ANGELA. Ei, nici chiar așa...

ANDREI. În orice caz, va înceta să mai zâmbească.
ANGELA.  Eu cred că tu o dădăcești prea mult.
ANDREI. Nicidecum. Doar că eu îi cunosc caracterul foarte
bine. Ea are un suflet atât de romantic. Îi plac romanele lui
Stendhal, Flaubert. Astea gen... "Legături
primejdioase".Ascultă Pergolesi, Gluck, Piazzolla. De poezie
ce să mai zic?Eu nici n-am auzit măcar de asemenea
autori.Secolul XV, secolul XVI,secolul XVII. Căsătorii
clandestine, răpiri, scări tainice, duele cu spade.Nu,nu,nu.Ea
e o ființă specială. Cum va trăi ea fără mine?Ea va muri de
foame din a doua zi. Ea e Don Quijote în fustă.Doar că din
păcate eu nu pot să fiu Sancho Panza al ei. Eu sunt un om de
acțiune și trăiesc în present.
ANGELA. Tocmai de aceea te întreb direct și concret: tu ai
de gând să-I povestești despre noi?
ANDREI. Să-I povestesc despre noi? În nici un caz.
ANGELA. Cum adică?
ANDREI. Să-I povestesc ei despre noi ar fi echivalent cu
uciderea unui prunc nevinovat.Dar am inventat un plan.
Acum lucrez la amănunte.Dacă totul va decurge așa cum
presupun eu, atunci în foarte scurt timp noi, adică eu și cu
tine, vom deveni soț și soție.

 
                                  Scena 2
 
       Holul teatrului. Pauza între acte. La o masă –Andrei și
Elena.
 
ELENA. Cumpără-mi și mi te rog un caiet program. Mi-a
plăcut foarte mult cel de la vioara a 3-a.
 
       Andrei se duce după un caiet program, când se-ntoarce
observă că Elena schimbă priviri cu un bărbat de la altă
masă.Îi vede cum își zâmbesc și cum nu-și rup ochii unul de la
celălalt. Andrei se așează lângă soție.
 
ELENA. (tresărind). Vai, ce m-ai speriat.
ANDREI. Dar de când ți-i ție frică de mine?
ELENA. Andrei, încetează. Ai cumpărat?
ANDREI. (îi dă caietul program). E o cunoștință?
ELENA.Cine?
ANDREI. (arătând spre bărbat). Așa mi s-a părut...
ELENA. (îl întrerupe). Prima data îl văd.
ANDREI. Am crezut că-ți place de el.
ELENA. Andrei tu doar știi că eu n-am nevoie de nimeni
altcineva în afară de tine.
ANDREI.Păcat.
ELENA.Ce umor poți să ai!
 
        Se sună pentru intrare la partea a doua.
 
ANDREI. Tu intră, vin și eu peste două minute.Trebuie să
merg la toaletă.
ELENA. Grăbește-te,Andrei. Știi că nu-mi place să stau fără
tine.
ANDREI. Durează doar un minut, dragă.
 
        Elena pleacă. Andrei se apropie de bărbatul cu care
cocheta Elena.
 
ANDREI. Pot să vă rețin o secundă?
BĂRBATUL.Ce e?
ANDREI. Poftiți carte mea de vizită.
BĂRBATUL. (luând-o) .Și ce-i cu asta?
ANDREI. Aș dori să discut cu dumneavoastă despre o
treabă foarte delicată.N-ați putea să-mi fixați o întâlnire?
BĂRBATUL. (zâmbind ironic). Pentru ce? Să știți că pe mine
mă interesează doar femeile.
ANDREI. Anume pe tema asta aș vrea să dicutăm.
BĂRBATUL.M-ați făcut curios.Am să vă sun.

 
                            Scena 3.
 
                  Terasa unei cafenele pe stradă.La masă
 
                        Andrei și Bărbatul.
 
ANDREI. Deci așa, Victor Sergheevici...
VICTOR.Puteți să-mi spuneți Victor.
ANDREI. Bine. Victore,uite cum stau treburile.
Dumneavoastră vă plac femeile.Și mie îmi plac. Dar la
momentul actual eu o iubesc doar pe una.Și n-o iubesc sau
mai précis n-o mai iubesc pe alta.

VICTOR.Se mai întâmplă.

ANDREI. V-a plăcut soția mea?Ați văzut-o la teatru. O
priveați insistent.
VICTOR. Nu-mi mai amintesc.
ANDREI. Nu vă cred. Când un bărbat privește în felul ăsta
o femeie....
VICTOR.V-ați făcut o impresie greșită.
ANDREI. Eu sunt un om practic și am văzut că erați
interesat de ea.
VICTOR..Posibil. Am făcut-o din obișnuință.
ANDREI. Asta n-are importanță. Important e că și ea era
interesată de dumneavoastră.
VICTOR.Cine?
ANDREI.Soția mea.
VICTOR.Blonda aia simpatică?
ANDREI. Vedeți! Vedeți!Am avut dreptate!Ați remarcat-o!
VICTOR. (zâmbind). E o femeie sexi.
ANDREI. Minunat. S-a spart ghiața.Dumneavoastră sunteți
bărbatul care ar putea-o cuceri, dacă organizăm treaba
corect.
VICTOR.Trebuie să recunos că sunt intrigat.
ANDREI. Soția mea e o ființă foarte complicată. Are o…
cum să-I zic,are o organizare sufletească foarte sensibilă
etc.etc. E o fire visătoare, romantică, cu înclinații teatrale și
tot așa. Pe scurt, cu siguranță că o să vă placă.

VICTOR. (șocat). Mie?
ANDREI. Pentru Dumnezeu nu intrați în panică.Mai bine
spuneți-mi sincer: dacă în acea seară ea ar fi fost singură nu
i-ați fi făcut nițică curte?
VICTOR.Nu-I exclus.Eu sunt un bărbat liber și bineînțeles
că nu-mi scapă femeile frumoase.
ANDREI. Pun pariu că ați impresionat-o în seara aceea. Am
văzut-o că era schimbată, era altfel, picase pe gânduri...
ANDREI. Poate Mozart e de vină?
ANDREI. Nu,nu. Mozart o înveselește, o îmbată. Nu, nu.Și
mai ales simfonia asta. Nu. Vă asigur, era așa din pricina
dumneavoastră.

VICTOR.Vă dau cuvântul meu că n-am vrut asta.

ANDREI.  (excitat). Dar de ce? De ce? Totul e corect și cât se
poate bine. Ascultați-mă: eu nu-mi mai iubesc soția. Eu
iubesc o altă femeie. Și vreau să mă desparte de Elena.
VICTOR.N-aveți decât. Dar ce legătură am eu cu asta?
ANDREI. Nu pot s-o părăsesc așa pur și simplu.Chestia asta
trebuie aranjată în așa fel încât despărțirea noastră să
corespundă, cum să-i zic,să corespundă organizării ei
sufletești. Atunci ea va suporta mult mai ușor despărțirea de
mine.

VICTOR.Vorbiți în șarade.
ANDREI.Dimpotrivă. Vă servesc totul pe tavă.Fiți atent: ea
mă iubește foarte mult. E legată de mine patologic.În
general, ea e o ființă care se atașează foarte tare.Dacă aș
părăsi-o ar fi ca și cum i-aș amputa un picior.Va sângera.
Iar eu nu sunt măcelar. Eu am găsit o metodă mai umană și
mai puțin dureroasă.Ar trebui s-o furați.
VICTOR. (șocat). Ce să fac?
ANDREI. S-o furați!S-o răpiți!S-o luați!S-o suflați de sub
nasul meu.Dintotdeauna și-a visat așa ceva. Acum visul ei se
poate împlini.O va fura un bărbat care s-a îndrăgostit de ea
nebunește. Și tot procesul ăsta al furtului va deveni pentru
ea un nou imbold care să o impresioneze,un imbold pentru o
nouă iubire.Credeți-mă asta e singura modalitate de a-I
reduce durerea despărțirii de mine.E singura modalitate de
a o aduce în viața reală, de a o face să-și întoracă fața și
către un alt bărbat. Altminteri nu se va culca cu el. Iar când
o va face mă va uita pe mine.Iar eu voi răsufla ușurat și mă
voi culca cu alta.Cu cea pe care o iubesc.
                                          Pauză.
 
VICTOR.Și dumneavoastră îmi propuneți asta mie?
ANDREI. Da. Și o să vă plătesc pentru asta.Să zicem 25000.
VICTOR.Trebuie să mă gândesc. Dar apare o problemă.Să
zicem că o fur. Și ce să fac eu cu ea mai departe?
ANDREI. Cum ce să faceți?S-o iubiți . Să-I faceți curte, să-I
dăruiți flori, s-o duceți la teatru, la concerte.Adică s-o
împiedicați să se plictisească. Eu am răsfățat-o tot timpul cu
atențiile mele.
VICTOR.Hm. Și dacă mă voi sătura de ea și voi dori să mă
despart ?
VICTOR.Nu vă veți sătura. Asta-I exclus.
VICTOR..Dar dumneavoastră v-ați săturat?
ANDREI. Eu nu m-am săturat. Eu m-am îndrăgostit de alta.
VICTOR.Păi dacă și eu mă voi îndrăgosti de alta?
ANDREI. Dar de ce să vă-ndrăgostiți dumneavoastră de
alta?Soția mea e un înger.Iubiți-o, vă rog!.
VICTOR.Iar eu vă rog să-mi răspundeți la întrebare.
ANDREI. Nu știu, vom găsi o soluție dacă se va întâmpla. O
expediem la altul, iar eu voi achita toate cheltuielile. Vă rog
să fiți de acord. Ea-i o scumpă și ce e mai important e că e
foarte credincioasă. O femeie mai bună decât ea nu găsiți.

VICTOR..25000 e o sumă mare. Nu văd nici un motiv ca să

vă refuz.
ANDREI. (bucuros). Deci, ne-am înțeles?
VICTOR.În principiu –da. Doar că... nu s-ar putea fără
răpire?
ANDREI. Fără răpire- ar fi inutil.I-am prezentat atâția
barbați…Nimic. Se uită la ei ca mâța la televizor. Vă zic
doar că parcă ar fi din secolul XVII. Asta și în mormânt își
va urma soțul.
VICTOR.Sunt de acord.
ANDREI.Conduceți? Aveți carnet?
VICTOR.Da.
ANDREI. Minunat.
 
                                 SCENA 4.
 
                                   Camera lui Andrei.
 
                                   Andrei și Angela
 
ANGELA. Liber?
ANDREI. (picat pe gânduri). Da.Da,da.
ANGELA.Și de ce nu văd bucuria ta, extazul tău? De ce nu
strigi :uraaaa?!
ANDREI. Totul e-n regulă. Doar că nu-mi vine să cred că în
sfârșit s-a întâmplat. Atâta m-am pregătit și…
ANGELA. Ei, hai, hai, povestește! Mor de curiozitate!
ANDREI. Culmea e că totul a fost foarte simplu. Am oprit
mașina în fața magazinului, ea a ieșit și s-a dus după
cumpărături. După ce ea a intrat eu am tras mașina mai în
față, iar locul mașinii mele l-a ocupat o mașină identica, la
volanul căreia era…

ANGELA. Hoțul.
ANDREI.Exact.Conform planului nostru el era îbrăcat exact
ca și mine, costum gri, șapcă, ochelari. Iar Elena e foarte
împrăștiată, și mai e și mioapă.Până își dă ea seama...
ANGELA. Și când își va da seama?
ANDREI. Va fi târziu.I-am dat lui un flacon cu o substanță
cate te adoarme, câteva picături pe batistă și îngerașul
nostru va adormi instant.Se va trezi prizonieră când va fi
deja în apartamentul lui . Iar mai departe va fi exact ca în
romanele ei preferate.
ANGELA.Dar ea nu se va opune?
VICTOR..La început da. Apoi se va obișnui. Toți se
obișnuiesc.Ș-apoi el mi s-a părut un bărbat extraordinar.Se
va obișnui și ea cu el.

ANGELA.Înseamnă că îi așteaptă pe amândoi niște peripeții

incitante. Mă rog , o perioadă el va mai avea nevoie de
flaconașul ăla pentru…
ANDREI.Ce vrei să spui ?
ANGELA. Motănel, nu te fă că nu-nțelegi. Nici noi și nici ei
nu suntem copii.
ANDREI. Aha, la asta te referi. Da . Tot ce e posibil.
ANGELA. Dar de ce ai pălit așa?
ANDREI. De emoții. Am trait totuși șapte ani împreună.
(gânditor). Când va fi în brațele lui va începe să mă uite pe
mine.
ANGELA.Păi nu asta ți-ai dorit? Și atunci de ce nu te
bucuri?
ANDREI.Ba mă bucur. Mă bucur foarte tare.
ANGELA. Ia să verificăm.
 
        Îl îmbrățișează languros apoi îl trage în pat.
 
ANDREI. Nu în patul ăsta.
 ANGELA. (mirată). Nu în pat? Dar unde motănel?
ANDREI. Nu în patul ăsta. Ăsta încă mai păstrează căldura
trupului ei.
ANGELA.Aha, e o relicvă. Bine. Atunci hai pe canapea…
ANDREI.  (blocându-I calea). Nu, canapeaua era locul ei
preferat.De aici îi plăcea să se uite la televizor.
ANGELA. Aha, televizorul.Ok, sunt de acord și pe masă.
 
        Încearcă să se urce pe masă, dar el o trage și de acolo.
 
ANDREI. Te implor scumpa mea. La această masă noi
țineam sărbătorile noastre de familie.
ANGELA. (furioasă). Știi ceva! Mie mi se rupe de
sărbătorile voastre de familie.Acum vom avea sărbătorile
noastre.Și patul ăsta...de acum înainte va păstra căldura
trupului meu. De aceea ai 2 secunde să ajungi la mine! Mă
auzi motănel?Te așteaptă o femeie.
ANDREI.  (se șterge de transpirație pe frunte). Nu, nu. Nu
acum. Te rog, Angela, nu acum.Nu sunt pregătit încă.
ANGELA. Ia uite ce noutate : el nu e pregătit!Înainte erai
pregătit oriunde și oricând.
ANDREI. E adevărat. Dar acum ceva mă împiedică.Ea! Ea
mă împiedică!
ANGELA. Care ea?
ANDREI. Elena.Îmi stă în fața ochilor ca un reproș viu. Nu
pot să mă liniștesc după răpirea ei. Trebuie să clarific cum
au ajuns. Trebuie să știu ce se-ntâmplă cu ea acum.
 
        Se grăbește spre telefon.Angela îi taie calea.
 
ANGELA. Îți interzic să te mai gândești la ea. Acum trebuie
să te gândești doar la mine.
ANDREI. O să mă gândesc dar un pic mai târziu. Iar
acum...Vai de mine, am uitat să-l previn pe Victor că
dimineața ei îi place să I se aducă cafeaua în pat.Și cafeaua
trebuie făcută după o rețetă specială. Îl voi suna acum și-i
voi spune cum.Altminteri ea va fi toată ziua prost dispusă..
ANGELA. (îi smulge telefonul din mână). N-ai să suni
nicăieri. Noi doi suntem liberi acum! Am scăpat de ea! Poți
să-nțelegi asta?
ANDREI. Încetează să mai urli la mine.Taaaci!
ANGELA. (printer lacrimi). Ce-ai spus?
ANDREI. (împăciuitor). Iartă-mă. Dar nu-mi place să-mi
dai indicații. Ce și cum să fac.Cât timp am fost cu Elena ea
niciodată nu a ridicat tonul la mine.
ANGELA. Mie începe să-mi fie greață de cât vorbești despre
ea. Și cum o faci!Și de cât de mult te gândești la ea. Mai ieri
nu te gândeai decât cum să scapi mai repede de ea, fără ca
asta să o doară. Azi tu îți faci griji dacă I se va aduce sau nu
cafeaua în pat. Mâine te vei îngrijora pentru partenerul ei
dacă o deservește sexual într-o poziție corectă…
АNDREI. (furios). Ce-ai spus?
ANGELA. Ce-ai auzit. Poate că o poziție incorectă o va
indispune pentru toată ziua?Iar acum ascultă-mă pe mine.Și
eu am demnitatea mea.Și coloană vertebrală.
ANDREI.Văd asta.
ANGELA. Și eu pot să fiu prost dispusă.
ANDREI. Bine. Hai să nu ne certăm chiar din prima
zi.Trebuie doar să-I duc Elenei lucrurile ei.
 
         Deschide dulapul, scoate hainele Elenei.
 
ANGELA. (trântind ușa dulapului). Și mai târziu nu poți să
faci asta?
АNDREI. Cum de nu înțelegi? Sărmana de ea e acum
leșinată. Iar când își va reveni eu nu voi fi lângă ea. Nu va
avea nici rochiile preferate, fustele, eșarfele. Uite bluzița asta
i-am adus-o eu din Turcia, eșarfa asta din Siria, iar ăsta e un
pulover din Egipt. Știi cât a costat? Dar bichinii...
ANGELA. (furioasă). Știi ceva, egipteanule! N-ai decât să te
culci cu fustele și eșarfele astea ale tale...!
 
         Iese din camera, trântind ușa.
 
                            Scena 5.
 
         Peste câteva zile. Andrei stă pe pat. În cameră e o
dezordine de nedescris.În mijlocul camerei o valiză deschisă.
Peste tot sunt împrăștiate hainele Elenei. Andrei se uită la
ele , ținându-se cu mâinile de cap. Sună la ușă. Andrei
deschide. Intră Victor.
 
VICTOR. Salut. E gata bagajul?
ANDREI. Imediat va fi.
VICTOR. Uite o listă cu lucrurile suplimentare de care are
nevoie.
ANDREI. (se uită pe listă). Bine. (pune lucrurile în
valiză.) Spuneți-mi cum e ea?
VICTOR. E bine. Se obișnuiește.
ANDREI. V-aș ruga mai amănunțit dacă se poate.
VICTOR. (uitându-se la ceas). Am puțin timp la dispoziție.
ANDREI. Măcar un pic. Despre ea, cum e ea?
VICTOR. Păi, la început, bineînțeles a fost șocul. Apoi
scandalul. A trebuit s-o țin o vreme legată.
ANDREI.Legată?!Chiar așa?
VICTOR.Dar ce-ați fi vrut să fac?Amenința că se aruncă pe
geam, iar eu stau la etajul 5.Apoi s-a mai potolit.Ați fost
genial,ați nimerit-o la fix.I-a plăcut teribil că a fost
răpită.Picant,senzații tari, adrenalină. Cel mai mult i-a
plăcut simplitatea operațiunii.
ANDREI. Am cam transpirat până am inventat-o.
VICTOR. Bineînțeles că i-am îndrugat verzi și uscate:cum
că de doi ani sunt nebun după ea, că am urmărit-o, că am
încercat să mă sinucid din pricina ei de vre-o câteva ori, ba
înnecându-mă în apă, ba în alcool. I-am jurat că nu pot trăi
fără ea etc, etc.După toate astea s-a înmuiat. Acum în fiecare
seară vrea să-I povestesc unde am văzut-o prima data, cu ce
era îmbrăcată, când anume m-am îndrăgostit de ea, de pe
care pod m-am aruncat în râu și din care loc anume…A
trebuit să inventez un întreg roman.M-am transformat într-
o adevărată Sheherazadă din cauza dumneavoastră.Mi-a și
propus să scoatem o carte cu poveștile mele.Așa că acum noi
nu adormim decât cu povești.Cred că ea începe să se
îndrăgostească de mine.
ANDREI. Așa curând?
VICTOR. Păi chiar dumneavoastră spuneați că eu sunt
genul de bărbat care ar putea-o atrage. Apropo, de două ori
mi-a făcut masaj.Are niște mâini dumnezeiești.
ANDREI. Eu am învățat-o să facă masaj.
VICTOR. Mulțumesc mult pentru asta.Are degețelele
minunate.
ANDREI. Nu numai degețelele.
VICTOR. (perfect de acord).Corect. Nu numai degețelele.
ANDREI.  (iritat).Dar dumneavoastră de unde știți?
VICTOR.Oare de unde?Gata. Dați-mi valiza. Nu uitați
plasturii.
ANDREI.Ea s-a îmbolnăvit?
VICTOR. Nu.Eu m-am îmbolnăvit.Mă doare coloana. O să-
mi pună ea plasturi diseară.
ANDREI. Poftim.
VICTOR. Mulțumesc pentru femeia minunată pe care mi-
ați oferit-o. Sunt din ce în ce tot mai atașat de ea.
ANDREI. Vedeți câtă dreptate am avut.
VICTOR. Un adevărat clarvăzător. Banii i-am primit.
Mulțumesc. La revedere.
ANDREI. Încă o clipă. Nu mi-ați spus nimic despre ...cum
vorbește ea despre mine. Ce zice?
VICTOR. (ridicând din umeri). Despre dumneavoastră?
Nimic.
ANDREI. (fâstâcit). Nimic?Cum nimic?Chiar nimic, nimic?
VICTOR. Nimic, nimic. De fapt,noi nu vorbim despre
dumneavoastră. N-avem timp de așa ceva. (Ia valiză, se-
ndreaptă spre ieșire, apoi brusc se-ntoarce.) Vai, era să
uit.Elena m-a rugat să vă transmit...
ANDREI. (cu mare speranță). Ce? Ce?
VICTOR. Să nu mai sunați la noi. (iese).
ANDREI.La noi?A zis: la noi?
 
                                    SCENA 6.
 
         Camera lui Andrei.El e întins pe pat, doarme îmbrăcat,
are un coșmar. Țipă și se trezește brusc. E îmbrăcat neglijent,
nebărbierit, cearcăne sub ochi...
 
ANDREI. Doamne ce vis?! Un adevărat coșmar!
 
           Se duce la baie să se spele. În camera intră Elena. Se
așează în fața oglinzii, își piaptănă părul.Intră Andrei
ștergându-și cu un prosop părul. Văzând-o pe Elena,
înlemnește.
          Pauză.
 
ELENA. Am sentimentul că nu ești prea fericit.
ANDREI. Tu...cum de ești aici?
ELENA. Sper că n-ai de gând să devii alcoolic?
ANDREI. Tu…te-ai întors?
ELENA. Ce-s pastilele astea?
ANDREI. Pentru insomnia mea. Nu prea pot să dorm. Fără
tine.
ELENA. Și noua ta pasiune? Nu-I văd lucrurile pe aici, nu-I
simt parfumul prin casă.
ANDREI. Ne-am despărțit.
ELENA.Așa repede? Nu pot să cred.
ANDREI. M-am purtat ca un bădăran cu ea.
ELENA.Doamne!Dar cum? Înainte n-aveai asemenea
obiceiuri.
ANDREI. Știu. Și pe mine m-a mirat comportamentul meu.
Ea m-a inspirat. Ne-am bătut. I-am luxat mâna.
ELENA. Bravo, te felicit.
ANDREI. I-au pus mâna la loc.
ELENA. Mai bine îi puneau bunul simț la loc. Și încă cuiva
în același timp.
ANDREI.Tu.... te-ai întors la mine?
 
          Elena îi mângâie fața, zâmbește enigmatic.El
încearcă să o îmbrățișeze, trăgând-o spre el.Ea se ferește. O
scurtă luptă. Întuneric.Când se aprinde lumina Elena și
Andrei sunt în pat. Ea se ridică, se îmbracă.
.
 
ELENA. Mă duc să-ți pregătesc ceva de mâncare.
 
           Andrei rămâne în pat, după un timp se-ntinde spre
telefon, formează un număr.
VOCEA LUI VICTOR. Alo.Da.
ANDREI. Salut, eu sunt.
VICTOR. (sec). Andrei? Doar te-am rugat să nu ne mai
suni. Elena nu vrea ca noi să fim deranjați.
ANDREI. (savurând momentul). Noi?
VICTOR. Da, noi.
ANDREI.Dar câți sunteți?
VICTOR.Doi.Noi doi.
ANDREI.Asta a fost înainte.Dar acum?
VICTOR. Acum?
ANDREI. Da, acum. Chiar acum.Chiar în clipa asta.
VICTOR. Nu-nțeleg. Și acum suntem doi.
ANDREI. (râzând). Deci, tu nu știi nimic?
VICTOR. Dar ce-ar trebui să știu?Vai de mine, stai așa…
Vrei să spui că vom fi trei?Elena e gravidă?
ANDREI. (înnecându-se). Cum?!Ce prostii îți trec prin cap!
Elena e la mine!
VICTOR.Cine?
ANDREI.Ea. Elena!
VICTOR. Amice, te rog să mă asculți cu atenție. Nu sunt
dispus să-ți mai fac jocul. Îți mulțumesc din suflet pentru
Elena. M-am îndrăgostit de ea, o iubesc și nu am nevoie de
altă femeie.
ANDREI. Îți repet că Elena acum e la mine. S-a întors la
mine. E la bucătărie acum, gătește.
VICTOR.Amice, când ai fost ultima dată la medic?Cum
putea să se-ntoarcă la tine când noi nu ne-am despărțit nici
măcar pentru o clipă? Cum poate să gătească la tine în
bucătărie când ea stă acum lungită în cada mea plină de
spumă.Și mai și zâmbește enigmatic.
ANDREI.Poate că e în cadă, dar e în cada mea, nu a ta.
După ceea ce s-a întâmplat între noi o baie îi pică tocmai
bine.
VICTOR. Stai că ți-o dau la telefon.Elena! Am impresia că
el e bolnav, sau a înghițit prea multe droguri. Ia, te rog,
receptorul.
 
Pauză.
 
VOCEA ELENEI.Alo, Andrei tu ești? Te rog foarte mult să
ne lași în pace. Și pe mine și pe Victor.Îl iubesc și sunt foarte
fericită. Nu strica armonia noastră. Am căutat-o atât de
mult timp.Adio.
VOCEA LUI VICTOR. Ei, te-ai convins?Du-te la un doctor,
amice.Cred că ai halucinații.Și apropo: ți-am trimis banii
înapoi. Tu n-ai înțeles principalul și anume că această femeie
n-are preț.
 
            Andrei aruncă telefonul, se duce repede la bucătărie
de unde se-ntoarce cu o tigaie arsă.
 
ANDREI. Uite, uite! (se duce la baie.) Elena!
Elena! (Se-ntoarce complet pierdut). Nu mai înțeleg nimic.A
fost sau n-a fost?Dacă am avut halucinații atunci de ce simt
mirosul parfumului ei. Simt că înnebunesc, îmi pierd
mințile.
 
                                    SCENA 7.
 
            Camera lui Andrei.Intră Andrei cu un sac pe
umăr.E foarte transpirat.Pune sacul pe pat , îl
dezleagă.Înăuntru e Elena. E legată de mâini și picioare.În
gură are un căluș, pe care Andrei il scoate.
 
ANDREI. Nu știu dacă o să mă poți ierta vreodată dar asta
asta a fost singura modalitate în actuala situație...
ELENA. Un topor îți mai lipsea?
ANDREI. Iartă-mă.
ELENA. Chiar ai avut nevoie de așa ceva?
ANDREI. De tine am nevoie.Iar asta a fost singura
modalitate...
ELENA. Cred că începe să-mi placă. Îmi place când sunt
furată.Nu mă supăr pe tine scumpule. Tu ești prea leneș și
prea comod ca să te pretezi la așa ceva. Din moment ce ce te-
ai hotărât să faci asta înseamnă că întradevăr ai nevoie de
mine.
ANDREI. Tu nici nu poți să-ți imaginezi câtă nevoie am de
tine!
ELENA.Sper să îmi oferi și dovezi.
 
             Peste câtva timp, o cină la lumina lumânărilor cu
șampanie și coniac între Elena și Andrei.
 
ANDREI.  (ridicând paharul). Ești satisfăcută de dovezile
mele?
ELENA.Sunt de-a dreptul cucerită. Doar că...
ANDREI. Ce e?
ELENA. Voi vrea tot mai multe.
ANDREI. Jur că nu te voi refuza niciodată. Doar că eu
trebuie să mă căiesc.
ELENA.Nu trebuie.Hai să nu mai vorbim despre asta.
ANDREI. Iartă-mă, dar pentru mine e absolut
necesar.Altminteri în interiorul meu se va naște un
viermișor care o să-mi roadă tot timpul conștiința. Știi tu
oare că răpirea ta, nu asta, ci prima, cea cu mașina, am
organizat-o eu.
ELENA. (șocată). Tu? Nu pot să cred.
ANDREI. E adevărat.
ELENA. Ba nu. Ție niciodată nu ți-ar fi trecut prin cap așa
ceva.
ANDREI.Ei, uite că mi-a trecut. E adevărat că cu ajutorul
tău.Tu cu romanele tale m-ai împins la asta.Tu mi-ai băgat
gândul ăsta în cap.Și eu…Mă ierți?Mă poți ierta?
ELENA. Tu n-ai nici o treabă cu asta scumpule. Eu sunt cea
care trebuie să mă justific și să mă căiesc.
ANDREI.  (emoționat). Nu trebuie. Eu te-am iertat.
ELENA. Ce mi-ai iertat?
ANDREI. Păi, mă rog faptul că te-ai culcat cu el ...Numai eu
am fost de vină.Deși sufăr din pricina asta.
ELENA.Prostuțule.Eu nu m-am culcat cu el.
ANDREI.Cum adică?Aproape o lună...
ELENA. De fapt…Ascultă-mă. Acum câtva timp tu ai
început să te răcești față de mine. Orice femeie simte asta. Și
mie mi-a devenit clar că dacă nu fac ceva, te voi
pierde.Angela și-a primit ce-a meritat pentru necinstea ei. O
femeie știe cel mai bine de ce e în stare altă femeie și mi-a
fost clar de la început că tu te vei plictisi foarte repede de
ea.Dar asta s-a întâmplat pentru că tu ai înțeles că m-ai
pierdut pe mine.Nu te uita așa mirat la mine. Ideia cu
răpirea eu ți-am băgat-o în cap.E adevărat că puteam să te și
părăsesc.Dar n-ar fi fost același lucru.În primul rând,
pentru că eu te iubeam și n-aveam de gând să te cedez așa
pur și simplu altei femei.În al doilea rând, dacă eu te
părăseam așa pur și simplu tu n-ai fi avut remușcări.Dar
așa…Faptul că tu cu mâinile tale m-ai oferit altui bărbat a
fost și distractiv și instructiv.Nu-I așa?
ANDREI. (admirativ). Incredibil!Dar Victor.... Doar pe el eu
l-am contactat...
ELENA. Victor e un vechi amic de-al meu încă din
liceu.Cândva a fost foarte îndrăgostit de mine și chiar și
acum mă simpatizează foarte tare.L-am rugat să-mi facă
jocul iar tu ai mușcat momeala.Dar îți jur că nu am avut cu
el relații intime. Deși ai fi meritat o lecție.Apropo, el a fost
foarte grijuliu cu mine,până și în cele mai mici
amănunte.Dacă nu te-aș fi iubit atât de mult pe tine m-aș fi
îndrăgostit de el.

ANDREI. Asta –da!Deci tu ai plănuit totul? Până și faptul că

eu te voi răpi?
ELENA. Ăsta a fost scopul principal. Dar ce-ți rămânea de
făcut? Apropo, există ceva foarte emoționant în răpirile
astea.Eu m-am simțit transportată direct în secolul XVII.
ANDREI. Și eu la fel.
 
          Se aude soneria la ușă.Andrei deschide, intră
Victor.Are în mâini un buchet superb de trandafiri, pe care il
dă Elenei, sărutându-I galant mâna.
 
VICTOR.I-ai povestit?
ANDREI. Hai , alătură-te nouă, ginerică. Hai să bem pentru
o femeie genială.
VICTOR.Cu multă plăcere.
ANDREI. Ia stai așa! Dar în ziua în care tu ai fost aici la
mine…
ELENA.Am fost pe bune…N-ai avut halucinații.
ANDREI. Dar eu am sunat și am vorbit cu tine la telefon.
ELENA.Ce naiv poți fi. A fost un truc, o înregistrare. Victor
avea înregistrarea în telefonul său.
VICTOR. Totul a fost extrem de simplu.Elena, ai putea să
ne lași câteva clipe singuri?
ELENA.Aveți secrete?
VICTOR.Chestii bărbătești.
ELENA.А. Mă duc să vă fac o cafea.
BĂRBAȚII. (împreună). A mea să fie tare.
 
                                 Elena iese.
 
VICTOR.Ai primit banii?
ANDREI.Da. Mulțumesc. Îți sunt dator măcar cu un
comision.Totuși ai pierdut timp, bani.
VICTOR.Fleacuri. A fost o placere pentru mine. Dar dacă ai
putea să mă împrumuți cu vreo 20000, m-ai ajuta.Am avut
totuși niște cheltuieli.

ANDREI. Sunt de-a dreptul fericit să te pot ajuta.

 
              Scoate portmoneul și numără banii. VICTOR
scoate din sacou un ciocan și-l lovește pe Andrei în cap.
Acesta cade. Elena care tocmai intră cu cafeaua înlemnește cu
gura deschisă.Doar pentru o secundă.În următoarea secundă,
Victor îi bagă un călus în gură, apoi îi leagă rapid mâinile.
Apoi o bagă în sac. Heblu.Pauză. Lumină.Andrei își revine, se
ridică, ținându-se de cap, se uită în jur.Găsește un bilețel
lângă ciocanul de pe podea.Îl citește.
              
              "Iartă-mă, ANDREI ,dar eu o iubesc pe femeia
asta. Sunt nebun după ea. Uit-o,găsește-ți pe altcinava.Banii
pentru ea-toți pe care îi am-îi voi depune în contul tău.Victor
".
 
ANDREI.Canalia. Și-a intrat în rol și s-a îndrăgostit de-a
adevăratelea.Și a răpit-o de-a adevăratelea. Dar o vei
pierde, amice.Ciocan, funii…Astea nu-s pentru ea.
 
              Se apropie de dulapul cu cărți , scoate câteva.
 Walter Scott, Dumas, Sabatini…Ha-ha-ha!O să pun la cale
așa o rapire de am s-o șochez până și pe ea.Să mă ajute…
secolul XVII! O să fie o nebunie!