Referat sintaxă

Pogănescu Mădălina

Română-franceză

1
SINTAGMA VERB COPULATIV + NUME PREDICATIV –PREDICAT NOMINAL SAU ALTCEVA

Catalogat drept funcţie sintactică, predicatul nominal reprezintă o construcţie complexă şi

unitară care a trezit interesul a numeroşi cercetători. În cea mai recentă gramatică academică a
limbii romane GALR, pedicatul nominal este tratat drept un predicat complex în structura caruia
intra un verb copulativ şi un nume predicativ, opinie cu care este de acord şi Eaterina
Teodorescu” alcătuit din doi termeni aflaţi în raport de complementarietate, în sensul că fiecare
îi este necesar celuilalt pentru a îndeplini funţia de predicat” 1 Luminita Hoarta Lazărescu face
urmatoarea afirmaţie « verbul copulativ şi numele predicativ, numai împreuna şi numai simultan
descriu sau definesc subiectul2 » La aceeaşi concluzie ajunge şi Ecaterina Teodorescu care
defineşte verbul copulativ ca fiind « un auxiliar sintactic de predicatie şi mediatorul, in plan
intern, a raportului de calificare sau de identifiacare a subiectului prin numele predicativ » iar
numele predicativ1 «  este segmentul legat de verbul copulativ printr-un raport de
complementaritate, care califică sau identifiacă subiectul1 .În afară de funcţia de predicat
specifică lui, verbul mai poate îndeplini o serie de alte funcţii cînd este la moduri nepredicativa,
Elena Nagoie ne oferă o definiţie a verbului copulativ «  verbele care nu pot forma singure
predicatul unei propoziţii decît cu ajutorul unui nume predicativ, avînd doar funcţiunea de verb
copulativ între subiect şi numele predicativ, sunt verbe nepredicative 3 « Este evident că, dacă
acceptăm punctul de vedere tradiţional şi care este şi al Gramaticii Academiei , absenţa
indeciului semantic împiedica verbul copulativ de a realiza orice funcţie în general şi nu numai
cea de predicat. Limba romana contemporană oferă numeroase exemple în care găsim verbe
copulative la moduri nepersonale. Să luăm urmatorul exemplu De-a fi-n vecii o straja ma-
nspaimanta verbul a fi aici nu este predicativ, neavînd nici unul din sensurile care-i conferă
predicativitatea. Numele său predicativ este o straja şi întreaga constructie de-a fi o straja
provine din contragerea unei completive indirecte cu nuantă cauzală. Dacă admitem că predicatul
nominal este o singura funţie, fară îndoială că trebuie să admitem că şi de-a fi o straja este un
complement indirect realizat print-un verb copulativ la infinitiv şi numele lui predicativ.

1
. Ecaterina Teodorescu – În problema structurii părţilor de propoziţie, cu privire specială la predicatul nominal,
127
2..Luminiţa Hoarţă-Lăzărescu – Probleme de sintaxă a limbii române, Ed. Cermi, Iaşi, 1999, p. 62
3.Gramatica limbii romane, Vol I, P. 206

2
 În privinţa numarului verbelor copulative Paula Diaconescu, Sorin Stati, D.D. Drasoveanu,
consideraă doar pe a fi copulati , toate celelalte ( a deveni, a se face, a parea etc ) putînd fi
urmate de un ‘’un particiupiu- verb ».În continuare ‘’un particiupiu- verb » nu poate fi însă nume
predicativ, dar poate fi şi este element predicativ suplimentar

În literatura de specialitate a fost exprimată şi ideea că se poate renunţa la termenul şi

conceptul de predicat nominal. S-a ajuns la această opinie prin definirea predicatului numai ca
verb la modul personal, indiferent de faptul ca acel verb- care se acorda în numar şi persoană cu
subiectul – est sau nu capabil să facă comunicare despre coţinutul subiectului . Faptul că verbul
se află la un mod personal şi faptul că el actualizează valeţa verbal-personală a substantivului nu
sunt suficiente, pentru ca verbul să exercite funcţia sintactică de predicat verbal. Dacă din
considerente semantice, vebul la modul predicativ nu este suficient pentru realizarea predicaţiei
atunci cand el aparţine unei structuri analitice, considerăm că tot motive de ordin semantic
conduc la ideea ca nici verbul copulativ nu este suficient pentru realizarea predicatului, atunci
cînd verbul copulativ nu este însoţit de nume predicativ. Aşadar, analiza totală a fenomenului
gramatical în discuţie ne determină să considerăm sintagma verb copulativ şi nume predicativ o
funcţie sintactică unitară. Din perspectivă structurală predicatul nominal poate fi simplu sau
compus,primul fiind format dintr-un verb copulativ şi un nume predicativ Acum ca sa nu zici ca-
s om rau fara suflet, iar cel de al doilea este format dintr-un verb semiauxiliar , un verb copulativ
si un nume predicativ Trebuie sa fi fost interesanta cartea daca a citit-o atat de repede.

În concluzie, predicatul nominal are o structura binară, alcătuită dintr-un verb copulativ şi un
nume predicativ. Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care nu au înțeles de sine
stătător și fac legătura dintre subiect şi numele predicativ, ele fiind insuficiente pentru realizarea
predicaţiei, fiindu-le necesară o complinire semantică care să facă posibilă predicştia. Astfel cele
doua componente ale predicatului nominal numai împreuna şi simultan descriu şi definesc
subiectul. Fără ajutorul numelui predicativ propoziţia nu ar putea avea un înţeles deplin,
deoarece verbul copulativ nu are un înțeles de sine stătător. (Mașina este. sau Mașinile sunt.)
Totodată, numele predicativ nu este suficient pentru formarea unui predicat. Fără verbul
copulativ, partea de vorbire prin care este exprimat numele predicativ ar deveni atribut. (Mașina
roșie. Mașinile de pompieri.

3
 Bibliografie:

1.Luminiţa Hoarţă-Lăzărescu – Probleme de sintaxă a limbii române, Ed. Cermi, Iaşi, 1999,
p. 62-64 2.

2. Elena Neagoe – Observaţii asupra definiţiei verbului copulativ, în CL, nr. 1, 1969, p. 95-
97 3.

3.D.D.Draşoveanu – Sintagma „verb + adjectiv” – o certitudine?, în CL, nr. 2, 1973, p. 265-

275

4. Valeria Guţu-Romalo – Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Bucureşti, 1973,

p. 133-145

5.G.G.Neamţu – În problema predicatului nominal, în LR, nr. 5, 1979, p. 487-490

6. G.G.Neamţu – Termeni regenţi pentru determinanţii (complementele) predicatului

nominal, în CL, nr. 1, 1972, p. 51-66

7. Ecaterina Teodorescu – În problema structurii părţilor de propoziţie, cu privire specială

la predicatul nominal, în LR, nr. 2, 1979, p. 123-127

8. Gramatica Academiei, vol I

9. Gramatica limbii romane, Bucuresti, Editura Academiei vol II, P. 80

10. Paula Diaconescu, Rolul elementului verbal in componenta predicatului nominal, in

SG, II,1957, P. 100

11. D.D.Drasoveanu, Deaspre elementul predicative suplimentar, in CL, p. 241