Procedura Civila Pentru Grefieri Final

RO 2002/000-586.04.
17
“Suport pentru îmbunătăţirea şi
implementarea legislaţiei şi
jurisprudenţei în materie de
faliment”
Activitatea 6: Program de formare
PROCEDURA CIVILĂ PENTRU

GREFIERI
AUTOR: Ligia Dănilă

Universitatea de Vest din Timişoara
Facultatea de Drept
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene
Proiect Phare RO 2002/000-586.04.17
“Suport pentru îmbunătăţirea şi implementarea legislaţiei şi jurisprudenţei în materie de faliment”
CUPRINS
PROCEDURA CIVILĂ PENTRU GREFIERI ................................................................................................. 1

1 INSTITUŢIA GREFIERULUI ÎN PROCESUL DE DREPT PRIVAT. ASPECTE DE DREPT
PROCESUAL CIVIL ........................................................................................................................................ 3
1.1 Prevederile art.36 c.pr.civ.................................................................................................................. 3
1.2 Prevederile art.88............................................................................................................................... 3
1.3 Prevederile art.147............................................................................................................................. 3
1.4 Prevederile art. 148............................................................................................................................ 4
1.5 Prevederile art.198 c.pr.civ................................................................................................................ 4
2 DISPOZIŢII PRIVIND ACTIVITATEA COMPARTIMENTELOR AUXILIARE ALE
INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI – ATRIBUŢIILE GREFIERILOR CONFORM REGULAMENTULUI
DE ORDINE INTERIOARĂ A INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI COROBORAT CU PREVEDERILE
CODULUI DE PROCEDURĂ CIVILĂ ........................................................................................................... 6
2.1 Obligaţiile grefierilor de şedinţă........................................................................................................ 6
2.2 Întocmirea şi comunicarea actelor de procedură ............................................................................... 6
2.3 Întocmirea şi comunicarea citaţiei ca act de procedură ..................................................................... 7
2.4 Sancţiuni procedurale pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind actele de procedură.......... 10
3 PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA PROIECTULUI LEGII PRIVIND PROCEDURA INSOLVENŢEI12
4 PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZĂ ACTIVITATEA INSTANŢEI ÎN CADRUL PROCEDURII
INSOLVENŢEI............................................................................................................................................... 13
5 COMPETENŢA, ROLUL ŞI SARCINILE GREFIERILOR RAPORTAT LA DISPOZIŢIILE
PROIECTULUI LEGII PRIVIND PROCEDURA INSOLVENŢEI .............................................................. 14
6 RĂSPUNDEREA GREFIERILOR PENTRU NEÎNDEPLINIREA SARCINILOR PREVĂZUTE DE
LEGE............................................................................................................................................................... 18
6.1 Răspunderea disciplinară................................................................................................................. 18
6.2 Răspunderea civilă (patrimonială)................................................................................................... 18
6.3 Răspunderea administrativă (contravenţională)............................................................................... 18
6.4 Răspunderea penală ......................................................................................................................... 18
2
1 INSTITUŢIA GREFIERULUI ÎN PROCESUL DE DREPT

PRIVAT. ASPECTE DE DREPT PROCESUAL CIVIL
Grefierii sunt membri ai compartimentelor auxiliare ale instanţelor judecătoreşti. În
exercitarea meseriei lor, grefierii de şedinţă participă la şedinţele de judecată, în toate etapele
procesului de drept privat.
Codul de procedură civilă (care reprezintă dreptul comun în materie procesuală pentru
litigiile de drept privat) conţine dispoziţii generale privind procedura contencioasă, şi conţine şi
reglementări exprese cu privire la grefieri.
Referire expresă la grefieri fac textele de lege privitoare la recuzare, la citare, la încheierile
judecătoreşti, la consemnarea mărturiei, la semnarea dispozitivului, a hotărârii, semnarea formulei
executorii, greşeala materială, .
1.1 Prevederile art.36 c.pr.civ.

În mod expres codul de procedură civilă prevede că grefierilor le sunt aplicabile normele
procedurale privind recuzarea.
Partea procesuală interesată are dreptul, potrivit legii, de a recuza grefierul pentru oricare
din cazurile prevăzute de lege.
Textul legal care se aplică şi grefierilor are următorul conţinut:
„Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata
aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.
De asemenea, nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în
aceeaşi pricină” (art. 24 c.pr.civ.)
Recuzarea unui grefier poate fi formulată şi în cazul în care acesta şi-a spus părerea cu
privire la pricina care se judecă (art.27 punctul 7 c.pr.civ.)
Pentru propunerea de recuzare a unui grefier trebuie să existe un proces născut şi actual;
la fel ca şi în cazul recuzării unui magistrat, propunerea pentru recuzarea grefierului trebuie
motivată, indicând cauza pentru care se cere recuzarea; propunerea de recuzare se face verbal
sau în scris şi înainte de începerea oricărei dezbateri. Când motivele de recuzare s-au ivit după
începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea îndată ce motivele respective îi sunt
cunoscute.
Recuzarea trebuie cerută în faţa instanţei de fond, nu pentru prima dată în faţa instanţei de
apel sau de recurs. Grefierul care este recuzat poate declara că se abţine.
Cererea de recuzare se soluţionează de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să
intre cel recuzat.
1.2 Prevederile art.88

Pe lângă semnătura grefierului, care e necesar a fi indicată pe citaţie sub sancţiunea
nulităţii, citatia va cuprinde: numărul si data emiterii, precum si numărul dosarului; arătarea anului,
lunii, zilei şi orei de înfăţişare; arătarea instanţei şi sediul ei; numele, domiciliul şi calitatea celui
citat; numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii; alte menţiuni prevăzute de lege şi parafa
şefului instanţei.
Menţiunile esenţiale pe care trebuie să le cuprindă citaţia sunt cele care privesc termenul,
instanţa, destinatarul citaţiei, parafa şefului instanţei precum şi semnătura grefierului.
1.3 Prevederile art.147

Dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă, care va fi semnată de
judecători şi de grefier.
3
Încheierea de şedinţă reprezintă actul procedural în care se consemnează conţinutul

dezbaterilor din cadrul unei şedinţe de judecată. Încheierile de şedinţă trebuie să cuprindă în
principiu aceleaşi elemente ca orice hotărâre judecătorească (practicaua, motive şi dispozitiv).
Nu în ultimul rând, lipsa semnăturii grefierului sau a judecătorului de pe încheierea de
şedinţă atrage nulitatea încheierii de şedinţă.
1.4 Prevederile art. 148

Codul prevede obligativitatea pentru grefa instanţei de a elibera la cerere copii de pe
încheierea de şedinţă, de pe hotărârea judecătorească şi de pe dispozitiv sau de pe celelalte
înscrisuri aflate la dosar.
Copiile de pe încheieri, dispozitiv sau hotărâri se vor putea elibera numai după ce acestea
au fost semnate de toţi judecătorii, sub pedeapsa pentru grefieri de a fi urmăriţi ca falsificatori.
Orice persoană care poate justifica un interes legitim poate obţine o copie de pe un asemenea act.
În cazul când dezbaterile s-au urmat în şedinţă secretă, alte persoane decât părţile nu pot
dobândi copii de pe încheieri, expertize sau declaraţii de martori, decât cu încuviinţarea
preşedintelui, singurul competent a aprecia interesul terţului, dar şi circumstanţele pentru care s-a
ordonat şedinţa secretă.

Declaraţia martorului se consemnează în scris de grefier, după dictarea preşedintelui sau a
judecătorului delegat, şi va fi semnată pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei de judecător, grefier şi
martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul nu voieşte sau nu poate să
semneze, se va face menţiune despre această împrejurare.
Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul declaraţiei trebuie încuviinţate şi semnate de
judecător, de grefier şi de martor, sub pedeapsa de a nu fi ţinute în seamă.
Locurile nescrise din declaraţie trebuie împlinite cu linii, astfel încât să nu se poată adăuga
nimic.

Articolul de lege indică modul în care trebuie luat interogatoriul. Partea care propune acest
mijloc de dovadă formulează în scris întrebările, iar răspunsurile la interogator se consemnează
apoi pe aceeaşi coală de hârtie cu întrebările. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagină de
preşedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat
cunoştinţă de cuprins. Orice ştersături sau modificări vor fi semnate în acelaşi mod, sub pedeapsa
de a nu fi ţinute în seamă.
Dacă una din părţi nu poate sau nu vrea să semneze, se va face cuvenita menţiune în josul
interogatoriului.

Articolul 261 alin.1 Cod procedură civilă prevede elementele pe care trebuie să le cuprindă
orice hotărâre judecătorească:
1. arătarea instanţei care a pronunţat-o şi numele judecătorilor care au luat parte la judecată;
2. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au judecat; numele
mandatarilor sau reprezentanţilor legali şi al avocaţilor;
3. obiectul cererii şi susţinerile în prescurtare ale părţilor cu arătarea dovezilor;
4. arătarea concluziilor procurorului;
5. motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cum şi cele pentru care s-
au înlăturat cererile părţilor;
6. dispozitivul;
7. calea de atac şi termenul în care se poate exercita;
4
8. arătarea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică precum şi semnăturile judecătorilor şi

grefierului. Lipsa semnăturilor poate fi complinită oricând în cursul procesului.
Cele trei părţi esenţiale şi indispensabile ale oricărei hotărâri judecătoreşti sunt: practicaua,
considerentele şi dispozitivul.
În cazul în care, după pronunţare, unul dintre judecători este în imposibilitate de a semna
hotărârea, preşedintele instanţei o va semna în locul său, iar dacă cel în imposibilitate să semneze
este grefierul, hotărârea va fi semnată de grefierul şef, făcându-se menţiune despre cauza care a
impiedicat pe judecător sau pe grefier să semneze hotărârea.
Hotărîrea se va comunica părţilor în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea
termenului de exercitare a apelului sau recursului. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de
la pronunţarea hotărârii.

O formalitate necesară pentru ca hotărârea să poată fi valorificată pe calea executării silite
este aceea a învestirii cu formulă executorie.
Formula executorie constituie o formalitate prin intermediul căreia se ordonă organelor de
urmărire silită ca să procedeze la aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor cuprinse într-un titlu
executoriu.
Hotărârile vor fi învestite cu formula executorie, după cum urmează:
”Noi, Preşedintele Romaniei”
(Aici urmează cuprinsul hotărârii)
“Dăm împuternicire şi ordonăm agenţilor administrativi şi ai forţei publice să execute
această(hotărâre), procurorilor să stăruie pentru aducerea ei la îndeplinire. Spre credinţă, prezenta
s-a semnat de ___”(urmează semnătura preşedintelui şi a grefierului).
Formula executorie se pune pe hotărârile judecătoreşti care au rămas definitive ori au
devenit irevocabile şi pe orice alte înscrisuri în cazurile anume prevăzute de lege.
Învestirea cu formulă executorie se face de instanţa care a judecat fondul cauzei.
Hotărârea investităcu formulă executorie constituie, potrivit legii, titlu executoriu, iar acesta
se eliberează numai la cererea creditorului sau a reprezentantului acestuia.

Legiuitorul a reglementat o procedură specială pentru remedierea greşelilor la care se referă
art. 281 alin1 din codul de procedură civilă. Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi
susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri
pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Se consideră că pe calea procedurii reglementate de acest
articol nu se pot remedia erorile de fond, erori care se pot remedia sau cenzura doar prin
intermediul căilor legale de atac.
Cererea de îndreptare a erorilor materiale se judecă în compunerea în care s-a soluţionat şi
cauza în fond. Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate
numai dacă instanţa socoteşte că este necesar să dea anumite lămuriri.
În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.
5
2 DISPOZIŢII PRIVIND ACTIVITATEA

COMPARTIMENTELOR AUXILIARE ALE INSTANŢELOR
JUDECĂTOREŞTI – ATRIBUŢIILE GREFIERILOR
CONFORM REGULAMENTULUI DE ORDINE
INTERIOARĂ A INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI
COROBORAT CU PREVEDERILE CODULUI DE
PROCEDURĂ CIVILĂ
2.1 Obligaţiile grefierilor de şedinţă

Grefierii de şedinţă au obligaţia de a respecta prevederile regulamentului de ordine
interioară. Potrivit acestuia, atribuţiile grefierului de şedinţă sunt următoarele:
a. participă la şedinţele de judecată, îndeplinind atribuţiile prevăzute de lege şi de prezentul

regulament sub controlul preşedintelui completului de judecată;
b. întocmeşte conceptele pentru citarea părţilor din proces;
c. întocmeşte actele de procedură dispuse de completul de judecată;
d. completează borderourile şi predă corespondenţa pentru expediere;
e. completează condica şedinţelor de judecată, în care se trec dosarele din şedinţa
respectivă, în ordinea înscrisă în lista cauzelor, cu următoarele menţiuni: numărul curent,
numele sau denumirea părţilor, numărul dosarului şi obiectul cauzei, termenul acordat, cu
indicarea motivului amânării cauzei, sau după caz, soluţia pronunţată, pe baza minutei
întocmite de către preşedintele completului; în cazul amânării pronunţării se va indica data
acesteia;
f. comunică hotărârile judecătoreşti în termenul prevăzut de lege;
g. tehnoredactează hotărârile judecătoreşti şi alte lucrări repartizate de conducerea instanţei;
hotărârile vor cuprinde în final, iniţialele redactorului, ale tehnoredactorului, data
tehnoredactării şi numărul de exemplare; la instanţele de control judiciar se trece în plus,
compunerea completului de judecată al instanţei a cărei hotărâre este supusă controlului
judiciar, cu indicarea, dacă este cazul, a caracterului reformării;
h. transcrie înregistrările audio sau stenogramele şedinţelor de judecată, în condiţiile legii;
i. ( în limita funcţiei ) orice alte sarcini de serviciu date de preşedintele instanţei sau de
preşedintele completului de judecată.
2.2 Întocmirea şi comunicarea actelor de procedură
Art. 86 C. proc. civ., prevede natura imperativă a comunicării actelor de procedură, acestea
făcându-se din oficiu. Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face din oficiu
prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia precum şi prin agenţi ori
salariaţi ai altor instanţe în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.
Un act de procedură este lipsit de eficacitate dacă partea interesată nu l-a cunoscut pe
calea comunicării lui oficiale. Comunicarea constă în remiterea unei copii de pe actul de procedură
destinatarului acestuia sau unei alte persoane desemnate de lege.
Comunicarea actelor de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor
juridice, precum şi al asociaţiilor sau societăţilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia
cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora
(art. 921 C. proc. civ.).
6
În conformitate cu art. 100 C. proc. civ., procesul-verbal pe care-l încheie agentul procedural
trebuie să cuprindă: anul, luna şi ziua în care a fost încheiat; numele celui care l-a încheiat şi
funcţia acestuia; numele şi domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu indicarea numărului,
etajului, apartamentului sau camerei, dacă persoana căreia i s-a făcut comunicarea locuieşte într-o
clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel şi dacă actul de procedură a fost înmânat
la locuinţa sa ori a fost afişat pe uşa acestei locuinţe; indicarea instanţei de la care porneşte actul
de procedură şi identificarea acestuia, iar pentru citaţii şi a termenului de înfăţişare; indicarea
înscrisurilor comunicate; numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut afişarea; semnătura celui care a
încheiat proces-verbal.
Dacă persoanele care urmează să semneze dovada de primire sau procesul verbal refuză
sau nu pot să semneze, se va menţiona aceasta în cuprinsul procesului verbal. Procesul-verbal
face dovada până la înscrierea în fals cu privire la cele constatate personal de agentul care l-a
întocmit.
Când comunicarea actelor de procedură nu se poate face datorită faptului că s-a dărâmat
clădirea, a devenit de nelocuit sau din alte motive asemănătoare, agentul va depune actul la grefa
instanţei, care va înştiinţa din timp partea interesată despre această împrejurare.
2.3 Întocmirea şi comunicarea citaţiei ca act de procedură
„Citaţia” este actul de procedură prin care instanţa înştiinţează părţile să se înfăţişeze în faţa
ei pentru a da lămuririle necesare şi pentru a-şi susţine interesele. „Citarea” este un act procedural,
prin care părţile sunt încunoştiinţate asupra termenului şi locului unde se va ţine judecata. Citaţia
este un act scris. Citarea poate fi însă şi orală, prin darea termenului în cunoştinţă (art. 153 alin. 1
C. proc. civ.).
Potrivit art. 85 C. proc. civ., instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea
sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Codul de procedură civilă (art. 107) obligă instanţa să amâne judecarea pricinii ori de câte
ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor impuse de lege, sub
sancţiunea nulităţii.
În procesul civil părţile nu sunt obligate să se înfăţişeze, însă este necesar ca toate părţile
din proces să fi fost legal citate.
Regula este citarea părţilor şi numai cu titlu de excepţie judecarea poate avea lor fără
citarea părţilor, în cazurile expres prevăzute de lege.
De la principiul că nu se poate trece la judecarea cauzei fără citarea părţilor, există două
excepţii: când partea se prezintă în instanţă, deşi nu a fost citată sau citarea a fost viciată,
procedura se acoperă, însă partea respectivă are dreptul să ceară un nou termen pentru a-şi
pregăti apărarea (art. 89 C. proc. civ.); partea care a fost prezentă, chiar numai prin mandatar, la
unul din termenele de judecată, este prezumată a cunoaşte toate termenele următoare în faţa
acelei instanţe, astfel încât nu va mai fi citată (art. 153 C. proc. civ.). Această dispoziţie nu se
aplică în cazul redeschiderii judecăţii după ce a fost suspendată, în cazul stabilirii unui termen
pentru chemarea la interogatoriu, în cazul când procesul se repune pe rol, în cazul militarilor în
termen şi al deţinuţilor.
Termenul luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţiile nu poate fi preschimbat
decât pentru motive temeinice şi cu citarea părţilor.
Citaţia va cuprinde: numărul şi data emiterii, numărul dosarului, indicarea anului, lunii, zilei şi
orei de înfăţişare; indicarea instanţei şi sediului acesteia; numele, domiciliul şi calitatea celui citat;
numele şi domiciliul părţii potrivnice, felul pricinii, parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului şi
alte menţiuni prevăzute de lege. Vor fi citate părţile, inclusiv intervenienţii, martorii, experţii, etc.
Comunicarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură se face precum am arătat mai sus.
Următoarele elemente din citaţie sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii: arătarea anului,
lunii, zilei şi orei de înfăţişare; arătarea instanţei şi sediului acesteia; numele, domiciliul şi calitatea
7
celui citat; parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului. Celelalte elemente pot determina
nulitatea, dacă se dovedeşte pricinuirea unei vătămări procesuale, care nu poate fi înlăturată altfel.
Citaţia este un act probator în ceea ce priveşte îndeplinirea îndatoririi instanţei. Este un act
solemn, dovada citării neputându-se face prin alte mijloace decât adeverinţa de primire a citaţiei
(art. 92 alin.1 C. proc. civ.).
Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul
persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societăţilor care, potrivit legii, pot sta în judecată,
cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la
sediul acestora (art. 921 C. proc. civ.).
Citaţia, sub sancţiunea nulităţii, trebuie înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului
de judecată, cu excepţia cazurilor urgente, când instanţa poate scurta acest termen. Citaţia şi
celelalte acte de procedură se înmânează personal celui citat, la domiciliul sau reşedinţa acestuia.
Partea prezentă în instanţă, personal sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de
procedură şi a înscrisurilor care i se comunică în şedinţă, dar poate cere instanţei un termen pentru
a lua cunoştinţă de acte.
Pentru militari (cei care se găsesc sub arme), citaţia se înmânează la comandamentul
superior cel mai apropiat; pentru cei care alcătuiesc echipajul unui vas de comerţ, în lipsa unui
domiciliu cunoscut, la căpitănia portului unde este înregistrat vasul; pentru deţinuţi, la administraţia
închisorii; pentru bolnavii aflaţi în spitale, ospicii sau sanatorii, la direcţia aşezământului. Vor fi
citate: persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal al administraţiei
sau la cel al sucursalei din circumscripţia instanţei; asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate
juridică, prin organele lor de conducere, la sediul administraţiei; referitor la asociaţia în participaţie,
deoarece potrivit art. 253 C. com., în privinţa celor de-al treilea, aceasta nu constituie un subiect de
drept distinct de persoana interesaţilor, terţii neavând nici un drept şi nici o obligaţie decât faţă de
cel cu care au contractat, acela dintre asociaţi cu care s-a contractat va fi citat personal sau la
domiciliu; masa creditorilor falimentului, prin judecătorul sindic; personalul misiunilor diplomatice şi
oficiile consulare ale României, cetăţenii români trimişi ca funcţionari la organizaţii internaţionale,
precum şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei, aflaţi în străinătate, prin Ministerul de Externe;
ceilalţi cetăţeni români aflaţi în străinătate în interes de serviciu, prin organele centrale care i-au
trimis sau în subordinea cărora se află cei care i-au trimis.
Referitor la citarea persoanele juridice de drept public, statul atunci când participă nemijlocit,
în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii civile şi procesual–civile, se citează, dacă legea
nu dispune altfel, prin Ministerul de Finanţe prin conducătorul acestui minister; reprezentarea
Guvernului în faţa instanţelor judecătoreşti este asigurată de Secretariatul General, care face parte
din aparatul de lucru al Guvernului; Ministerele şi celelalte organe centrale ale administraţiei de stat
– prin miniştri sau ceilalţi conducători ai acestor organe.
În cazul litigiilor care au ca obiect bunuri aparţinând domeniului privat al statului ori a
unităţilor sale administrativ-teritoriale, reprezentarea unităţilor administrativ-teritoriale (comuna şi
oraşul) se face de către primar (art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/2001), iar potrivit art. 114 din
Legea nr. 215/2001, unitatea administrativ-teritorială a judeţului este reprezentată în justiţie de
preşedintele consiliului judeţean. Prefectura este reprezentată de prefect.
Alte persoane, români sau străini care au domiciliul sau reşedinţa cunoscută în străinătate,
dacă prin tratate, convenţii sau acte normative speciale nu se prevede altfel, se citează prin
scrisoare recomandată, iar recipisa de predare în cuprinsul căreia trebuie să se menţioneze actul
de procedură expediat ţine loc de dovadă. Dacă nu se cunoaşte domiciliul sau reşedinţa, citarea se
face prin publicitate, potrivit dispoziţiilor art. 95 C. proc. civ.
În toate cazurile dacă partea are un mandatar cunoscut în ţară, se citează şi acesta.
În toate aceste situaţii, înmânarea citaţiei şi a celorlalte acte de procedură se face
funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care va semna dovada,
aplicând ştampila instituţiei. Incapabilii se citează prin reprezentanţii lor legali, iar în caz de numire
a unui curator special, citarea se face prin acest curator; moştenitorii până la intervenirea lor în
proces, vor fi citaţi printr-un curator special, numit de instanţă; în cazul în care prin tratate sau
8
convenţii internaţionale la care România este parte, ori prin acte normative speciale, nu se prevede
o altă procedură, cei care se află în străinătate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscute, vor fi
citaţi prin scrisoare recomandată, recipisa de predare a scrisorii, în cuprinsul căreia se va menţiona
ce acte se expediază, ţinând loc de dovadă (dacă persoanele aflate în străinătate au mandatar
cunoscut în ţară, va fi citat şi acesta). Persoanele cu domiciliul sau reşedinţa necunoscute (inclusiv
cei aflaţi în străinătate) vor fi citaţi prin publicitate.
Dispoziţiile art. 95 C. proc. civ., prevăd situaţia în care reclamantul nu cunoaşte domiciliul
pârâtului. Atunci când reclamantul învederează instanţei că deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu
a reuşit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin
publicitate.
Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei, iar dacă preşedintele
instanţei sau completul de judecată apreciază că este necesar, citaţia se publică în Monitorul
Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit.
Afişarea, precum şi publicarea citaţiei se face cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru
judecată, însă, în cazurile urgente, preşedintele instanţei sau completul de judecată vor putea
reduce acest termen la 5 zile.
Dacă pârâtul se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea credinţă toate
actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, reclamantul putând fi
sancţionat cu amendă şi obligat la despăgubiri potrivit legii.
Înmânarea citaţiei se face personal celui citat, care va semna adeverinţa de primire, agentul
procedural certificând identitatea şi semnătura acestuia. Dacă persoana citată, aflându-se la
domiciliu, refuză să primească citaţia, sau dacă o primeşte, dar nu vrea sau nu poate să semneze
adeverinţa de primire, agentul îi va lăsa citaţia sau, în cazul refuzului de primire, o va afişa pe uşa
locuinţei, încheind proces-verbal.
În situaţia în care cel citat nu se găseşte la domiciliu, agentul va înmâna citaţia unei
persoane din familie, ori în lipsă, altei persoane care locuieşte cu dânsul, cu excepţia minorilor sub
14 ani sau a persoanelor lipsite de judecată, ori persoanei care primeşte corespondenţa în mod
obişnuit.
Persoana care primeşte citaţia va semna adeverinţa de primire, agentul certificând
identitatea şi semnătura acesteia şi încheind proces-verbal. Dacă aceste persoane nu voiesc sau
nu pot să semneze adeverinţa, agentul le lasă citaţia şi încheie proces - verbal.
Dacă persoanele respective nu voiesc să primească actul de procedură sau nu este nimeni la
domiciliul celui citat, agentul afişează citaţia pe uşa celui citat şi încheie proces-verbal.
În cazul în care persoana citată locuieşte la hotel sau într-o clădire cu mai multe
apartamente şi nu este indicat numărul camerei sau apartamentului, agentul va înmâna citaţia
administratorului, portarului, ori celui ce în mod obişnuit îl înlocuieşte, iar dacă aceştia refuză să o
primească va afişa citaţia pe uşa principală a clădirii şi va încheia proces-verbal.
Referitor la citarea persoanei juridice, s-a instaurat practica ca dovada de înmânare a citaţiei
să poarte ştampila persoanei juridice citate, altminteri actul procedural este lovit de nulitate. S-a
obiectat însă că regulile prevăzute de art. 92 C. proc. civ. cu privire la înmânarea citaţiei şi a
celorlalte acte de procedură nu fac distincţie după cum înmânarea se face unei persoane fizice sau
conducătorului autorităţii ori reprezentantului persoanei juridice; printre menţiunile pe care trebuie
să le cuprindă procesul-verbal încheiat de agentul procedural, în conformitate cu prevederile art.
100 C. proc. civ., nu figurează şi aplicarea ştampilei; practica judiciară care pretinde ca procesul-
verbal de înmânare a citaţiei să cuprindă şi aplicarea ştampilei adaugă la lege
Dacă partea îşi schimbă domiciliul în cursul judecăţii, ea trebuie să depună la dosar o cerere
prin care să aducă la cunoştinţă instanţei schimbarea de domiciliu, iar părţii adverse trebuie să-i
comunice acelaşi lucru prin scrisoare recomandată, recipisa depunându-se la dosar; în caz contrar,
ea va continua să fie citată în mod valabil la vechiul domiciliu şi nu va putea să invoce nulitatea
procedurii de citare. Potrivit art. 722 C. proc. civ., îndeplinirea actelor de procedură şi comunicarea
lor se face în mod gratuit.
9
2.4 Sancţiuni procedurale pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind actele de

procedură
Legea de procedură prevede şi sancţiunile care intervin în caz de nerespectare a
dispoziţiilor legale privitoare la condiţiile de îndeplinire ale actelor de procedură, sancţiuni care
vizează toate actele de procedură, fie ale instanţei, fie ale părţilor sau ale altor participanţi la
proces.
Aceste sancţiuni diferă în funcţie de însemnătatea formei procedurale şi de interesul care
impune respectarea formei, distingându-se următoarele sancţiuni: nulitatea actului de procedură;
obligaţia de a completa sau de a reface actul îndeplinit cu încălcarea prescripţiilor legii; obligaţia de
a despăgubi partea vătămată prin încălcarea formelor procedurale (art. 723 alin. 2 C. proc. civ.);
sancţiuni pecuniare şi sancţiuni disciplinare.
Textul de principiu, referitor la nulitatea actelor de procedură este art. 105 C. proc. civ.,
potrivit căruia – sunt nule actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent; - actele
îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule
numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea
lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada
contrarie.
Primul aliniat al acestui articol stabileşte un caz de nulitate necondiţionată de existenţa unei
vătămări. În această ipoteză se are în vedere instanţa necompetentă, deoarece este aptitudinea
unei instanţe de a judeca o anumită pricină, deci se raportează la instanţa judecătorească şi nu la
judecător. Art. 105 alin.1 C. proc. civ. are în vedere atât normele de competenţă generală, cât şi
cele de competenţă materială şi teritorială. Potrivit art. 160 C. proc. civ., în cazul declarării
necompetenţei, dovezile administrate în instanţa necompetentă rămân câştigate judecăţii şi
instanţa competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice, derogând în acest
caz de la regula nulităţii.
Art. 105 alin. 2 C. proc. civ. reprezintă dreptul comun în materia nulităţii actelor de
procedură, dispunând că nulitatea intervine numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele trei
condiţii: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de
către un funcţionat necompetent; actul de procedură să fi produs părţii o vătămare; vătămarea să
nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Vătămarea poate îmbrăca forma unui prejudiciu
patrimonial, dar poate avea şi o sferă mai largă, precum amânarea procesului, împiedicarea părţii
de a-şi pregăti apărarea.
Constatarea existenţei vătămării este lăsată la aprecierea instanţei, care o poate deduce din
împrejurările cauzei şi din finalitatea formei procedurale nerespectate. În cazul nulităţilor expres
prevăzute de lege vătămarea se prezumă, cealaltă parte urmând a încerca să dovedească
inexistenţa vătămării pentru a face inoperantă nulitatea.
Legea mai prevede şi condiţia ca vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea
actului, iar art. 106 alin. 2 C. proc. civ. permite judecătorului să dispună îndreptarea
neregularităţilor săvârşite cu privire la actele de procedură, ceea ce echivalează cu refacerea sau
completarea actului. Aceasta înseamnă că nulitatea actului procedural va fi constatată sau
declarată de instanţă numai dacă nu există un alt mijloc procedural prin care să se înlăture
vătămarea şi aceasta indiferent de natura normelor procedurale încălcate.
Potrivit însă cu natura normelor, regula este diferită: în cazul nulităţilor absolute, de regulă,
efectele acestora nu pot fi înlăturate printr-un alt mijloc procedural; în cazul nulităţilor relative,
efectele acestora sunt susceptibile de înlăturare printr-un alt mijloc procedural decât anularea
actului.
În situaţia în care instanţa dispune refacerea în întregime a actului de procedură, se
procedează mai întâi la anularea actului, iar apoi efectuarea aceluiaşi act cu respectarea formelor
prevăzute de lege.
Nulitatea absolută poate fi invocată potrivit art. 108 C. proc. civ de partea interesată sau de
către instanţa de judecată, în orice stare a pricinii, oricând în cursul procesului, în faţa instanţei de
fond sau chiar a aceleia de control judiciar.
10
Spre deosebire de nulitatea absolută, cea relativă poate fi invocată numai de partea protejată prin
dispoziţia legală încălcată şi numai într-un anumit termen. Ea poate fi invocată în cursul efectuării
actului procedural, când partea este prezentă, sau la primul termen de judecată cu procedură
completă, următor celui la care s-a săvârşit neregularitatea. Nulitatea trebuie invocată înainte de a
se pune concluzii în fond.
Declararea nulităţii unui act de procedură, îl lipseşte de efectele pe care i le conferă legea.
Odată cu constatarea sau pronunţarea nulităţii, instanţa va preciza întinderea efectelor acestei
sancţiuni. Aceasta pentru că nulităţile pot fi parţiale iar nulitatea unui act de procedură se poate
răsfrânge şi asupra actelor concomitente sau ulterioare celui sancţionat.
Potrivit art. 106 alin. 1 C. proc. civ. „anularea unui act de procedură atrage şi nulitatea
actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare”. Anularea
citaţiei atrage şi nulitatea hotărârii ce s-a pronunţat dacă partea nu a fost regulat citată. În principiu,
actele nule pot fi refăcute în faţa aceleaşi instanţe, de exemplu se dispune din nou citarea.
Îndreptarea neregularităţilor poate fi făcută prin refacerea sau remedierea actului viciat.
Refacerea constă în înlocuirea actului procedural viciat cu un act nou, iar actul refăcut îşi produce
efectele de la data întocmirii lui. Remedierea presupune păstrarea actului de procedură într-o nouă
formă.
11
3 PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA PROIECTULUI LEGII

PRIVIND PROCEDURA INSOLVENŢEI
Scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului
aflat în insolvenţă, fie prin: reorganizarea activităţii acestuia, prin instituirea unui plan care să
prevadă restructurarea activităţii sale şi/sau lichidarea unor bunuri din averea lui, până la stingerea
pasivului, fie prin faliment.
Organele care aplică procedura sunt instanţele judecătoreşti – secţia de faliment/ insolvenţă
din cadrul Tribunalului; judecătorul-sindic; administratorul judiciar; lichidatorul.
Procedura începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor sau de către
creditori precum sau de alte instituţii sau persoane anume prevăzute de lege.
Depunerea cererii, cu îndeplinirea condiţiilor cerute de lege, marchează declanşarea
deschiderii procedurii.
Legea prevede două tipuri de proceduri:

a. procedura simplificată
b. procedura generală
Procedura simplificată presupune numai procedura de faliment, dreptul de reorganizare al

debitorului fiind exclus.
Procedura generală este procedura extinsă de insolvenţă astfel cum a fost reglementată de
legea nr.64/1995, anterioară acestui proiect de lege
Intrarea debitorului în procedura simplificată de faliment implică şi ridicarea dreptului său de

administrare, precum şi dizolvarea debitorului persoană juridică, stare de fapt şi de drept care va fi
COMUNICATĂ de către lichidator creditorilor notificaţi conform art. 61 şi urm., debitorului, oficiului
registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori registrului asociaţiilor şi
fundaţiilor unde debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea de menţiuni.
Indiferent de temeiul închiderii procedurii de faliment prin încheierea/ sentinţa de închidere
judecătorul sindic va dispune radierea debitorului de la registrul relevant de înmatriculare.
12
4 PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZĂ ACTIVITATEA

INSTANŢEI ÎN CADRUL PROCEDURII INSOLVENŢEI
- principiul priorităţii acestei proceduri faţă de alte proceduri de recuperare a creanţelor;

- principiul celerităţii;
- principiul colectivităţii;
- principiul preeminenţei reorganizării;
- principiul maximizării recuperării creanţelor.
13
5 COMPETENŢA, ROLUL ŞI SARCINILE GREFIERILOR

RAPORTAT LA DISPOZIŢIILE PROIECTULUI LEGII
PRIVIND PROCEDURA INSOLVENŢEI
Din analiza coroborată a atribuţiilor generale ale grefierilor cu prevederile proiectului legii
insolvenţei rezultă că această categorie de personal auxiliar efectuează operaţiuni privind primirea,
înregistrarea şi expedierea corespondenţei, îndosarierea actelor, păstrarea registrelor precum şi
alte lucrări cu caracter auxiliar, necesare bunei desfăşurări a activităţii instanţei cu competenţă în
insolvenţă.
Preşedintele instanţei stabileşte prin ordin de serviciu repartizarea personalului pe secţii, în
raport cu pregătirea profesională şi cu experienţa fiecăruia.
Organele care aplică procedura sunt instanţele judecătoreşti, judecătorul sindic,
administratorul judiciar şi lichidatorul. Toate activităţile auxiliare aferente procedurilor prevăzute de
lege cu excepţia recursului prevăzut la art.8 sunt de competenţa personalului auxiliar repartizat la
secţia de insolvenţă a tribunalului. Competenţa tribunalului este stabilită prin art.6 din lege.
Actele de procedură care se îndeplinesc şi se comunică în cadrul procedurii insolvenţei şi
care poartă specificul procedurii insolvenţei sunt: citaţiile, convocările, notificările.
Grefierul de şedinţă are şi în cadrul procedurii insolvenţei atribuţiile indicate în regulamentul
de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cu derogările care se vor impune, avându-se în
vedere specificitatea acestei proceduri:
a. participă la şedinţele de judecată, îndeplinind atribuţiile prevăzute de lege şi de
regulamentul de ordine interioară sub controlul preşedintelui completului de judecată;
b. întocmeşte conceptele pentru citarea părţilor din proces;
c. întocmeşte actele de procedură dispuse de completul de judecată;
d. completează borderourile şi predă corespondenţa pentru expediere;
e. completează condica şedinţelor de judecată, în care se trec dosarele din şedinţa
respectivă, în ordinea înscrisă în lista cauzelor, cu următoarele menţiuni: numărul curent,
numele sau denumirea părţilor, numărul dosarului şi obiectul cauzei, termenul acordat, cu
indicarea motivului amânării cauzei, sau după caz, soluţia pronunţată, pe baza minutei
întocmite de către preşedintele completului; în cazul amânării pronunţării se va indica data
acesteia;
f. comunică hotărârile judecătoreşti în termenul prevăzut de lege;
g. tehnoredactează hotărârile judecătoreşti şi alte lucrări repartizate de conducerea instanţei;
hotărârile vor cuprinde în final, iniţialele redactorului, ale tehnoredactorului, data
tehnoredactării şi numărul de exemplare; la instanţele de control judiciar se trece în plus,
compunerea completului de judecată al instanţei a cărei hotărâre este supusă controlului
judiciar, cu indicarea, dacă este cazul, a caracterului reformării;
h. transcrie înregistrările audio sau stenogramele şedinţelor de judecată, în condiţiile legii;
i. ( în limita funcţiei ) orice alte sarcini de serviciu date de preşedintele instanţei sau de
preşedintele completului de judecată.
Principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare presupun obligaţia ca părţile care

nu au luat termenul în cunoştinţă să fie citate pentru fiecare înfăţişare a procesului. Ca o derogare
de la aceste principii, cu funcţie de normă specială imperativă, legea prevede în mod expres o altă
regulă.
Pornind de la prezumţia că principiul disponibilităţii guvernează şi interesul creditorilor de a
participa la procedura de executare silită colectivă se consideră că toţi creditorii au termen în
cunoştinţă de la data efectuării publicării actelor de procedură, respectiv de la data publicării
hotărârilor judecătoreşti curge termenul pentru căile de atac, fără să mai fie nevoie de comunicări
efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data
publicării.
14
Regula este deci că publicarea actelor de procedură sau după caz a hotărârilor judecătoreşti
se face doar în Buletinul procedurilor de reorganizare judiciară şi faliment. Buletinul procedurilor de
insolvenţă reprezintă publicaţia editată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului care are ca
scop (în concordanţă cu definiţia dată de Legea nr.149/2004, art.2 ) citarea părţilor, precum şi
comunicarea oricăror acte de procedură.
Aceasta presupune că orice comunicare efectuată în afara acestei publicaţii, prin regulile
generale procedurale de comunicare a actelor de procedură sau prin publicitate în ziar este viciată
şi se consideră lipsă de procedură.
Acest text are valoare de lege specială care se aplică cu prioritate conform principiului
specialia generalibus derogant.
Prin excepţie, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi
notificarea deschiderii procedurii, se va realiza conform Codului de procedură civilă.
Şi de la această regulă există excepţii expres reglementate de lege. Astfel, comunicarea

citaţiilor, convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces al căror sediu, domiciliu sau
reşedinţă se află în străinătate este supusă dispoziţiilor codului de procedură civilă. Aceasta
înseamnă că pentru aceşti participanţi procesuali citarea se va efectua după următoarele reguli:
- în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care România este parte
sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se află
în străinătate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscută, printr-o citaţie scrisă
trimisă cu scrisoare recomandată, cu dovada de primire.
- creditorii membri ai personalului diplomatic şi ai oficiilor consulare ale României
precum şi cei trimişi ca funcţionari la organizaţii internaţionale ca şi membrii lor de
familie care locuiesc cu ei, aflaţi în străinătate, vor fi citaţi prin Ministerul Afacerilor
Externe;
- creditorii aflaţi în străinătate în interes de serviciu, vor fi citaţi prin organele centrale
care i-au trimis sau în subordinea cărora se află cei care i-au trimis.
Dacă creditorul reclamant locuieşte în străinătate el trebuie să indice şi domiciliul ales în
România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. conform art.112 pct.1
c.pr.civ. Considerăm că odată ales domiciliul procedural în ţară, reclamantului creditor i se vor
aplica prevederile legii insolvenţei privind citarea, adică i se va aplica regula potrivit cu care
publicarea actelor de procedură sau după caz a hotărârilor judecătoreşti în buletinul procedurilor de
reorganizare judiciară şi de faliment înlocuieşte de la data publicării acestuia citarea, convocarea şi
notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind
prezumate a fi îndeplinite la data publicării.
Formatul şi conţinutul cadru ale actelor care se publică în Buletinul procedurilor de
insolvenţă şi ale dovezii privind îndeplinirea procedurii de citare, convocare, notificare şi
comunicare se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei şi vor fi utilizate, în mod obligatoriu, de toţi
participanţii la procedură.
Conform art.7 alin.6, notificările, convocările prevăzute de legea privind procedura
insolvenţei cad în sarcina administratorului judiciar, sau a lichidatorului, după caz. Prin stabilirea
acestor atribuţii în sarcina administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului, se apreciază că
activitatea de grefă va fi descongestionată.
Conform art. 4 din H.G. nr.460/19.05.2005, elementele obligatorii pe care trebuie să le
conţină N O T I F I C A R E A sunt următoarele:
a)numărul dosarului, numărul şi data emiterii notificării;
b)instanţa judecătorească şi sediul acesteia;
c)numele şi prenumele/denumirea, domiciliul/sediul, codul de identificare fiscală al
persoanei care întocmeşte notificarea;
d)denumirea, sediul, codul unic de înregistrare şi numărul de ordine în registrul comerţului al
debitorului;
15
e)numele şi prenumele/denumirea, domiciliul/sediul, codul de identificare fiscală al

destinatarului notificării;
f)menţiuni specifice în funcţie de actul de procedură care este notificat, destinatarul notificării
şi de etapa în care se află procedura de privind procedura insolvenţei;
g)alte menţiuni, după caz;
h)semnătura şi parafa/ştampila persoanei fizice sau a persoanei juridice care întocmeşte şi
transmite notificarea.
Creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanţelor sunt prezumaţi că au în
cunoştinţă termenele prevăzute la art.62 sau 107, 108 şi 109, după caz, şi nu vor mai fi citaţi.,
astfel cum am indicat mai sus – raportat la prevederile art.7 alin.7 din proiectul de lege.
S-a luat în considerare astfel faptul că toţi creditorii trebuie să participe activ la procedură şi
să urmărească desfăşurarea acesteia, fiind direct interesaţi.
În concluzie, cu privire la CITAREA PĂRŢILOR ÎN PROCEDURA INSOLVENŢEI trebuie
reţinut faptul că, în toate situaţiile, citarea părţilor, notificările oricărui act de procedură se vor
efectua, de regulă, prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Prin notificarea deschiderii procedurii de insolvenţă şi notificarea tuturor creditorilor menţionaţi în
lista depusă de debitor pentru înscrierea depunerii cererii de admitere a creanţelor, verificată de
către administratorul judiciar cu registrele contabile ale debitorului, toate părţile sunt prezumate că
au în cunoştinţă termele stabilite de judecătorul sindic prin sentinţa de deschidere a procedurii de
insolvenţă.
În cazul în care aceste termene vor fi depăşite, administratorul judiciar are obligaţia notificării
părţilor implicate în procedură a noilor termene stabilite de către judecătorul sindic.
În ceea ce priveşte recursul şi competenţa de a soluţiona recursul în procedura insolvenţei,
aceasta aparţine Curţii de Apel pentru toate hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic (Art.8 din
lege).
Recursul va fi judecat de completuri specializate, în termen de 30 de zile de la înregistrarea
dosarului la curtea de apel. Citarea părţilor se face prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. În
vederea soluţionării recursului, se trimit la curtea de apel, în copie certificată de grefierului-şef al
tribunalului, numai actele care interesează soluţionarea căii de atac (acte ce urmează a fi selectate
de judecătorul sindic). În cazul în care instanţa de recurs consideră de necesare şi alte acte din
dosarul de fond va pune în vedere părţilor interesate să le depună, în copie certificată.
Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti precizează şi atribuţiile

grefierului arhivar şi ale registratorului, după cum urmează :
a. primesc, înregistrează şi repartizează la secţii şi la celelalte compartimente actele de
sesizare ale instanţei, dosarele de la celelalte instanţe şi restul corespondenţei;
b. expediază dosarele soluţionate şi corespondenţa;
c. primesc şi înregistrează dosarele intrate, ţin evidenţa acestora şi a circulaţiei lor;
d. întocmesc conceptele pentru citarea părţilor din procese, întocmesc citaţiile pentru primul
termen şi urmăresc expedierea acestora;
e. pun dosarele la dispoziţia publicului şi ţin evidenţa persoanelor care primesc dosarele spre
studiu;
f. pregătesc dosarele pentru şedinţele de judecată, şi asigură circulaţia acestora în cadrul
instanţei, precum şi trimiterea lor la alte instanţe;
g. informează persoanele care au calitatea de părţi ori sunt împuternicite de acestea conform
legii asupra datelor solicitate din dosarele în care acestea sunt direct interesate;
h. la judecătorii şi tribunale înaintează instanţelor superioare dosarele în care s-a declarat
apel sau recurs, iar la secţii, le predau la registratura generală pentru înaintare;
i. asigură păstrarea în bună stare a dosarelor şi registrelor;
j. păstrează pe ani dosarele soluţionate, mapele de hotărâri, registrele şi condicele de
şedinţă;
16
k. participă anual la activitatea de arhivare şi întocmesc lista dosarelor aflate în conservare în

arhiva instanţei;
l. participă anual la activitatea de triere a dosarelor arhivate, la expirarea termenului de
păstrare;
m. în limitele funcţiei, alte atribuţii stabilite de preşedintele instanţei sau al secţiei;
17
6 RĂSPUNDEREA GREFIERILOR PENTRU

NEÎNDEPLINIREA SARCINILOR PREVĂZUTE DE LEGE
Conform dispoziţiilor imperative ale dreptului muncii – care sunt incidente şi grefierilor,
aceştia având calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi de salariaţi
în cadrul unităţilor bugetare, acestora le poate fi angajată, în condiţiile legii:
- răspunderea disciplinară;
- răspunderea civilă (patrimonială);
- răspunderea administrativă (contravenţională);
- răspunderea penală.
6.1 Răspunderea disciplinară
Răspunderea disciplinară a grefierilor este reglementată cu caracter special în cadrul Legii

nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti si al
parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările ulterioare (art.83 – 89), respectiv în cadrul
Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti (art.159 – art.161), acte normative
în care sunt indicate expres care fapte constituie abateri disciplinare şi care sunt sancţiunile
disciplinare aplicabile.
În ceea ce priveşte RĂSPUNDEREA CIVILĂ, RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIVĂ şi

RĂSPUNDEREA PENALĂ, dat fiind faptul că Statutul care se aplică profesiei de grefier (statutul
menţionat mai sus) nu reglementează cu caracter particular aceste tipuri de răspundere, se vor
aplica dispoziţiile dreptului comun în materie, respectiv dispoziţiile codului muncii şi a altor legi
speciale.
6.2 Răspunderea civilă (patrimonială)
Astfel cum reiese din dispoziţiile codului muncii, răspunderea patrimonială a salariaţilor se
bazează pe normele şi principiile răspunderii civile contractuale.
Grefierul va răspunde în consecinţă pentru orice daună cauzată din culpa sa angajatorului în
timpul serviciului sau în legătură cu serviciul, şi fie va acoperi de bună voie prejudiciul astfel cauzat,
fie răspunderea sa materială va fi stabilită pe cale judecătorească, prin admiterea cererii de
chemare în judecată formulată de angajator.
6.3 Răspunderea administrativă (contravenţională)
Acest tip de răspunderea poate fi stabilită în sarcina grefierului care a săvârşit o

contravenţie în timpul serviciului sau în legătură cu serviciul, faptă care trebuie incriminată ca atare
într-o lege specială. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se efectuează conform
regulilor generale cuprinse în dispoziţiile OG nr.2/2001.
6.4 Răspunderea penală
Salariatul răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură
cu serviciul şi care au strânsă legătură cu calitatea de salariat (grefier).
Aceste infracţiuni sunt reglementate fie de codul penal, fie de legi speciale (Legea nr.
168/1999, etc.). Este vorba despre infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul: abuzul în
18
serviciu, neglijenţa în serviciu, purtarea abuzivă, primirea de foloase necuvenite, luarea de mită,
trafic de influenţă, infracţiunile de fals, etc.
19
Titlul programului: “Suport pentru îmbunătăţirea şi implementarea

legislaţiei şi jurisprudenţei în materie de faliment”
Număr Proiect: RO 2002/000-586.04.17
Editorul materialului: Ministerul de Justiţie
Data publicării: Februarie 2006
Disclaimer: Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar
poziţia Uniunii Europene
20

Procedura Civila Pentru Grefieri Final

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Procedura Civila Pentru Grefieri Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RO 2002/000-586.04.

PROCEDURA CIVILĂ PENTRU

AUTOR: Ligia Dănilă

PROCEDURA CIVILĂ PENTRU GREFIERI ................................................................................................. 1

1 INSTITUŢIA GREFIERULUI ÎN PROCESUL DE DREPT

1.1 Prevederile art.36 c.pr.civ.

1.2 Prevederile art.88

1.3 Prevederile art.147

Încheierea de şedinţă reprezintă actul procedural în care se consemnează conţinutul

1.4 Prevederile art. 148

1.5 Prevederile art.198 c.pr.civ.

1.6 Prevederile art.221 c.pr.civ.

1.7 Prevederile art.261 c.pr.civ.

8. arătarea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică precum şi semnăturile judecătorilor şi

1.8 Prevederile art.269 c.pr.civ.

1.9 Prevederile art.281 c.pr.civ.

2 DISPOZIŢII PRIVIND ACTIVITATEA

2.1 Obligaţiile grefierilor de şedinţă

a. participă la şedinţele de judecată, îndeplinind atribuţiile prevăzute de lege şi de prezentul

2.2 Întocmirea şi comunicarea actelor de procedură

2.3 Întocmirea şi comunicarea citaţiei ca act de procedură

2.4 Sancţiuni procedurale pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind actele de

3 PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA PROIECTULUI LEGII

Legea prevede două tipuri de proceduri:

Procedura simplificată presupune numai procedura de faliment, dreptul de reorganizare al

Intrarea debitorului în procedura simplificată de faliment implică şi ridicarea dreptului său de

4 PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZĂ ACTIVITATEA

- principiul priorităţii acestei proceduri faţă de alte proceduri de recuperare a creanţelor;

5 COMPETENŢA, ROLUL ŞI SARCINILE GREFIERILOR

Principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare presupun obligaţia ca părţile care

Şi de la această regulă există excepţii expres reglementate de lege. Astfel, comunicarea

e)numele şi prenumele/denumirea, domiciliul/sediul, codul de identificare fiscală al

Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti precizează şi atribuţiile

k. participă anual la activitatea de arhivare şi întocmesc lista dosarelor aflate în conservare în

6 RĂSPUNDEREA GREFIERILOR PENTRU

6.1 Răspunderea disciplinară

Răspunderea disciplinară a grefierilor este reglementată cu caracter special în cadrul Legii

În ceea ce priveşte RĂSPUNDEREA CIVILĂ, RĂSPUNDEREA ADMINISTRATIVĂ şi

6.2 Răspunderea civilă (patrimonială)

6.3 Răspunderea administrativă (contravenţională)

Acest tip de răspunderea poate fi stabilită în sarcina grefierului care a săvârşit o

6.4 Răspunderea penală

Titlul programului: “Suport pentru îmbunătăţirea şi implementarea

S-ar putea să vă placă și