Creativitatea și blocajele creativității

(referat)

de Cezar-Cristian Costache

Capitolul I – Introducere

Așa cum se obișnuiește, vom începe prin a defini teremenul de bază al discuției, și
anume, creativitatea. În mod evident, nu există o definiție universal acceptată, așadar putem doar
sa cităm câțiva oameni care au încercat să dea o definiție cât mai clară acestui fenomen. Prima
definiție pe care o vom expune este a lui Ellis Paul Torrance, conform căreia, creativitatea este:
"un proces de sensibilizare la probleme, deficiențe, goluri în cunoștințe, elemente care lipsesc,
dizarmonii etc.; identificarea dificultăților; căutarea de soluții sau formularea ipotezelor asupra
deficiențelor: testarea și re-testarea acestor ipoteze și, posibil, modificarea și re-testarea lor; în
final, comunicarea rezultatelor". Aceasta este una din cele mai ample definiții date procesului de
creație, la polul opus situându-se definiția din dicționarul „ROBERT”: crėativitė -după engl.
Creativity - putere de creație, de invenție.

Eseul aici prezent va încerca să pună în evidență care sunt momentele în care copii, elevii
sau studenții au blocaje ale creativității, adică acele secunde, minute sau perioade în care nu mai
răspund stimulilor externi, cum este jocul de exemplu și ajung să se simtă fără putere, mici, în
fața unui lucru atât de simplu cum este activitatea de a fi creativ.

Categorisirea blocajelor o vom face în funcție de factorul determinant al blocajului, și

poziția lui față de subiect, descoperind astfel două feluri de blocaje: externe și interne. Pe acestea
la rândul lor le putem împărți în două categorii în funcție de cauza determinată de blocaj, erori și
accidente. Astfel rezultă următoarea schemă:

din eroare
externe
Blocaje ale
din accident
creativității
interne
Capitolul II – Blocaje externe ale creativității

Blocajele extrne ale creativității sunt caracterizate de faptul că factorul ce declanșează

blocajul este înafară. Individul îl poate recunoaște mult mai ușor decât în cazul celor interne, dar
discuția aceasta o vom purta in Capitolul III.

Exemplele generale ale blocajelor externe sunt blocajele ce apar atunci când un profesor
agresează verbal sau fizic un elev, iar acesta se blochează, sau atunci când un coleg de-al nostru
râde de munca noastră, blocând posibilitatea de îmbunătățire, dar și în multe alte cazuri.

II.1. Blocaje externe ale creativității produse din eroare

Aici se înscriu acele întâmplări când subiectul este supus unei proceduri ce ar trebui să
aibă un anumit rezultat, dar din nefericire produsul obținut capătă forma unui blocaj al
creativității, o pauză pe care subiectul și-o ia în mod inconștient pentru a putea trece peste
evenimentul ce a avut loc.

Cele mai bune exemple aici sunt „mal-praxis”-urile pedagogiei, unde profesorul,
agresând verbal elevii pentru a reuși să obțină rezultate mai bune la învățătură nu îi face decât să
renunțe la modul creativ de gândire forțându-i să se încarcereze în formulele standard ce sunt
date de manual, sau de curriculă.

De asemenea copii ce sunt forțați de membrii familiei să ia anumite decizii care în mod
normal ar trebui să îi aparțină individului se înscriu de asemenea tot în acestă categorie.

II.2. Blocaje externe ale creativității produse din accident

Diferența între cele două clase de blocaje stă în faptul că aici, pedagogul, sau factorul
extern care provoacă blocajul aplică metode juste, care nu ar trebui să aibă efectul de blocaj al
creativității, însă efectele apar din cauza trecutului personal al elevului.

Un bun exemplu este un exercițiu din anul I de la actorie. Lucrând la o scenă din „Dragă
Elena Sergheevna” de Ludmila Razumovskaia, una din colegele mele a trebuit să joace o scenă
în care ea vorbea despre mama ei bolnavă. Profesorii o îndrumau în spiritul lucrului
stanislavskian să gândească în sensul acțiunilor, sau să asemene situația cu una care îi este
familiară. Efectul a fost tulburător. A început să plângă și nu a putut continua scena. Acesta a
fost un blocaj apărut din răscolirea unor evenimente trecute. Dat fiind faptul că cineva din
exterior a început această răscolire, fără a cunoaște ce urmează să întâmpine, a dus la acest
eveniment. Nu putem acuza nici catedra, deoarece astfel de tehnici stau la baza școlii, dar nici
elevul, deoarece sensibilitatea este una din armele cu care lucrăm în această meserie. Așadar nu
îl putem lua decât ca pe un accident, din care toată lumea a avut ceva de învățat.
Capitolul III – Blocaje interne ale creativității

Blocajele interne ale creativității sunt caracterizate de elementul emoțional al individului.

Deși acestea sunt puternic influențate de evenimentele anterioare din viața individului, mai ales
de acțiunea factorilor externi ce aparțin trecutului, prin efectul pe care le-au avut acestea asupra
psihicului copilului sau adultului, acesta își pune bariere în exprimarea gândurilor și
sentimentelor lui.

Peste aceste blocaje este mult mai greu de trecut și de obicei necesită un volum mare de
lucru la echilibrul interior și la descoperirea sinelui.

Cel mai mare blocaj interior al creativității este frica. Din cauza normelor sociale, sau
uneori a unor experiențe anterioare, aproape toți indivizii dezvoltă acest sentiment față de un
anumit lucru. Teama, fie că este teama de eșec, sau teama de expunere, sau oricare alta, este o
barieră care se pune în fața îndeplinirii scopurilor. Modul creativ pe care l-am putea folosi pentru
a ne atinge țelurile se află de obicei chiar în spatele acestei figuri înspăimântătoare, în spatele
sentimentului de groază. Multe sunt modurile „miraculoase” prin care acest blocaj se poate
depăși, iar industriile media sunt pline de trucuri în această direcție. Pasul absolut necesar este
acela de a conștientiza că este pur și simplu un blocaj și, așa cum am spus și la început, prin
muncă asupra sinelui, ea trebuie depășită.

Unul din cele mai frustrante blocaje interioare este „Nu pot!”. Deși acesta este mai
curând o evoluție a fricii, îl vom lua în considerare ca pe unul de sine stătător. Individul care
suferă din cauza unuei astfel de bariere trebuie ajutat de cineva din exterior. Depășirea lui, deși
va porni din interior într-adevăr, are ca sursă primară fie evenimente din viața individului ce îi
arată că este daor un blocaj, fie alte persoane care îi deschid acestuia ochii. Motivația reprezintă
un element cheie în eliberarea simțului creativ.

Copilul se naște creativ. El apreciază culorile vii, explorează mediul înconjurător,

incentează povești și creează instrumente în fiecare zi. Apariția acestor blocaje este fenomenul ce
îl transformă pe el în adultul pe care noi îl etichetăm ca fiind „lipsit de creativitate/imaginație”.
Dacă aruncăm un ochi peste teoria inteligențelor multiple1, aflăm că Howard Gardner nu a
precizat în nici un moment o așa zisă inteligență creatoare, deoarece aceasta există în mintea
fiecărui om.

1
Teoria inteligențelor multiple, dezvoltată de Howard Gardener, sisține existența a opt inteligențe
distincte(visual-spațială, lingvistică, matematică, corporal-kinestezică, muzicală, interpersonală, intrapersonală
și naturalistă), sugerând chiar prezența celei de-a noua, așa zisa inteligență existențială.
- Gardner, H., (2005). Mintea disciplinată: educația pe care o merită orice copil, dincolo de informații și
teste standardizate, Editura Sigma, București
Capitolul IV – Rolul creativității

Trecând peste subiectul mai puțin fericit din capitolele II și III ajungem să ne întrebâm:
de ce suntem creativi? Omul este ființa de pe pământ ce reușește să domine restul speciilor prin
evoluția sa. Creativitatea este cea care stă la baza evoluției. Descoperirea lucrului nou este cea
care împinge generațiile viitoare să folosească și să aducă îmbunătățiri (tot prin intermediu
creativității) lucrurilor ce au fost deja construite de generațiile ce le preced. Omul care a
descoperit focul a fost creativ. Așa a fost și omul care a folosit focul pentru a găti mâncare. De
asmenea inventiv a fost și cel care a inventat prima rețetă complexă de mâncare. Inventiv a fost
Plaut care a scris Ulcica cu bani. Dar inventiv a fost și Moliere când a scris „Avarul”, pornind de
la scrierea lui Plaut. Inventivitatea este cea care face și reface majoritatea lucrurilor ce ne
înconjoară în ziua de azi.

Ne punem însă problema: acesta este singurul rol al creativității? Iar răspunsul este nu.
Este foarte dificil să listăm toate rolurile pe care le îndeplinește creativitatea în viața omului.
Creativitatea este și o armă. Ea deseori este cea care ne „scapă de belele”. Situațiile de tipul
acesta se întâlnesc la tot pasul. Fie că e vorba despre acel moment când ne scapă ceva important
sub canapea și găsim un mod creativ de a îl scoate, fie că vorbim despre elevi care au examen
ziua următoare la Actorie și nu au încă scena lucrată până la final, dar reușesc să obțină notă
maximă, toate aceste situații, precum și altele asemenea, exemplifică modul în care creativitatea
are rol salvator în viața noastră.

Ultimul rol al creativității de care vom discuta este destinderea. Suntem creativi chiar și
pentru a ne destinde. Desigur, categoria de vârstă care este cea mai vizată de acest paragraf este
reprezentată de tinerii de până în
16 ani. Desigur că există și oameni
maturi care se folosesc de
creativitate în acest mod, însă cel
mai adesea, cei care descoperă un
băț în curte pe care îl folosesc mai
apoi ca armă într-un adevărat
turnir de capă și spadă sunt copii.
Aceștia meșteșugăresc
inimaginabile obiecte și jocuri cu
care se distrează cât este ziua de
lungă. Această forță, devine
estetică și este deprinsă de un
spirit străvechi care îndeamnă
omul la a se juca.
Capitolul V – Concluzii

Pentru a finaliza această lucrare doresc să amintesc câteva din cele mai frumoase lucruri
care s-au spus despre creativitate:

”How to unlock creativity: slow down, study another field, get into nature, get out of
office, music (lots), sketch, cardio before/after, nibble on small ideas, throw stuff away, atomize
the work, look for orthogonal inspiration, breathe, learn about circadian rhythm, paint.”

Brian Norgard

”Art, freedom and creativity will change society faster than politics.”

Victor Pinchuk

”Don’t think about making art, just get it done. Let everyone else decide if it’s good or
bad, whether they love it or hate it. While they are deciding, make even more art.”

Andy Warhol

”Everything is raw material. Everything is relevant. Everything is usable. Everything

feeds into my creativity. But without proper preparation, I cannot see it, retain it, and use it.”

Twyla Tharp

Toate acestea în
cinstea puterii mistice care
este creativitatea. Am aflat că
Shakespeare lucrează foarte
mult cu hazardul, dar să nu
uităm că el scria despre viață.
Care este în viață hazardul
care îl ajută pe Shakespeare să
lege și să dezlege destine?
Creativitatea, creativitatea
este.
Bibliografie:

1. Darie Bogdana, „Curs de arta actorului. Improvizația”, U.N.A.T.C. Press, 2015

2. Gardner Howard, „Mintea disciplinată: educația pe care o merită orice copil, dincolo de
informații și teste standardizate”, Editura Sigma, București, 2005

3. Diaconu Mihai, Educația și dezvoltarea copilului, Editura ASE, București, 2017