Particularități ale învățării în

contemporaneitate
 Cuprins
1. Perspectiva procesuală a învățării (Knud Illeris, Anna Freud)
2. Creativitate în rezolvarea prolemelor
3. Învățarea din perspectiva existențială și experiențială (Peter Jarvis)
4. Experiență, pedagogie și învățare experiențială (David Kolb)
5. Modelul deciziilor înțelepte (Sternberg)
 1. Perspectiva procesuală a învățării

• Knud Illeris

• Three dimensions of learning (2006)

Învățarea = procese interne + procese externe

Învățarea vizează două ipostaze:

a. interacțiuni externe dintre cel care învață și mediul social, cultural sau
material;

b. procesul psihologic intern, de elaborare și achiziție a cunoașterii.

„În timpul unei ore de chimie, profesorul explică un proces chimic.

a. Elevii ar trebui să asculte și să adreseze întrebări pentru a se asigura că au înțeles corect ceea
ce li s-a explicat. Aceste demersuri se înscriu în sfera acțiunii/ interacțiunii externe.

b. În același timp, însă, la nivel intern, elevul ar trebui să stabilească legături între elementele
noi și cele achiziționate deja, să fie capabil să-și amintească ceea ce a fost învățat în anumite
condiții, pentru a aplica informațiile în învățarea ulterioară.

Câteodată, însă, procesul de învățare nu are loc așa cum a fost prevăzut, fapt ce
conduce la apariția anumitor erori/ devieri:

a. este posibil ca acțiunea/ interacțiunea externă să nu funcționeze din diferite motive

(explicațiile profesorului nu sunt suficient de bune, de coerente, situație în care acestea pot fi
recepționate parțial sau distorsionat);

b. de asemenea, procesul intern de achiziție al elevului, poate fi inadecvat (din cauza unui
deficit de atenție, de concentrare, incapacitatea de înțelegere a unui conținut nou etc.), fapt care
va conduce la deteriorarea rezultatelor învățării.”
 • Anna Freud
Normalitate și patologic în copilărie (1965)

- mecanismele de apărare și rezistență -

resurse în învățare.

Una dintre competențele principale ale unui profesor

este reprezentată de abilitatea de a gestiona
eficient mecanismele de rezistență și apărare
individuale, procese precum independența,
creativitatea, gândirea divergentă fiind direct
relaționate cu acestea.
 • Sunteți un arhitect care
supraveghează lucrările pentru o nouă
casă.

• În momentul în care încep săpăturile,

vă loviți de o stâncă imensă, imposibil
de mișcat, ca un zid.

• Cum procedați?
 • Există moduri de a scăpa de PROBLEMĂ?
• NU.
Poate că stânca are fisuri pe care le-ați putea folosi
pentru a sparge stânca în bucăți. Sau, fiind puțin mai
creativ, ați putea să săpați o groapă și mai mare pentru
a împinge bolovanul în ea.
Ne-am întrebat cum să mutăm stânca, dar nu ne-am
întrebat
ce-ar fi dacă nu am muta-o?
❑ CREATIVITATEA este un proces mental și social care implică generarea unor
idei sau concepte noi, sau noi asocieri între idei sau concepte existente.

❑ CREATIVITATEA SOCIALĂ poate fi definită ca modalitatea nouă sau

inventivă de a aborda o problemă socială, de a îmbunătăți calitatea vieții,
schimbând modul în care oamenii interacționează, fie individual, fie colectiv.

(Weston, 2008).
• Primul pas către creativitate este însăși
schimbarea noțiunii de problemă -
conotații negative.

• Problemele nu sunt altceva decât șansa de

a schimba lumea (Weston, 2018).
 Numim anumite situații probleme atunci când intervine ceva care
amenință să ne modifice sau să ne complice planurile.
Dar însăși această etichetă este o capcană, care ne face să trecem cu
vederea peste posibilitățile pe care ni le deschide acea problemă.
Paul Wellstone era profesor de științe politice în
Minnesota, până când a candidat pentru poziția de senator,
rivalul său fiind un politician influent. Wellstone dispunea
de resurse financiare foarte limitate, astfel, oamenii care s-
au ocupat de campanie, au reușit să folosească în propriul
avantaj lipsa resurselor financiare. Au realizat câteva
spoturi TV foarte scurte în care Wellstone vorbea foarte
repede despre problemele cheie, dar cel mai important, a
pus în evidență dezechilibrul financiar dintre el și
contracandidatul său. Oamenii s-au amuzat și au înțeles
mesajul. Wellstone a câștigat și și-a construit o carieră
strălucită în Senatul American.
Raportarea la soluție (viitor), nu la problemă (trecut)!

Cercetare – Acțiune

Problemă devine Soluție

(trecut) (viitor)

Centrarea excesivă pe problemă exagerează

vulnerabilitatea!
___

• Cum izbutește dumneaei

să stea în echilibru și atât
de calmă pe acei țepi?
🌳

(Mihai Șora, 2022)

 Contraexemplu: accentuarea problemei, și nu
soluțiilor, vulnerabilizează suplimentar

• Într-o școală, pereții claselor sunt decorați cu desene ale elevilor care
reflectă scene de agresivitate între egali!

• Profesorii motivează preferința pentru astfel de reprezentări vizuale prin

implicarea într-un proiect care are drept scop prevenirea bullyingului.

• Analizați oportunitatea unei astfel de decizii pentru rezolvarea problemei

școlare!
❑ Există organizații globale care acordă importanță ideilor menite să îmbunătățească
lumea. Una dintre acestea, este Institutul pentru Invenții Sociale, organizație ce
administrează Banca de Idei Globale și care publică antologii de idei sociale
inovatoare www.globalideasbank.org.

❑ Soluții legate de predarea muzicii persoanelor afone, construcția de adăposturi

pentru oamenii străzii, sancționarea violenței la televizor și altele, sunt idei
colectate de organizație.
Raportându-vă la filmul vizionat, descrieți strategiile utilizate pentru
asigurarea participării școlare, din perspectivă individuală și
comunitară!
• Care sunt problemele educaționale identificate?
• Care au fost strategiile de acțiune?
• În ce mod problema s-a reconceptualizat în manieră creativă? (p. 7)

• https://www.youtube.com/watch?v=BrMaive-xiU
 2. Învățarea din perspectivă existențială și experiențială

• Peter Jarvis

• Towards a Comprehensive Theory of Human Learning,

2006

• învățarea este procesul de transformare a experienței în

cunoștințe și aptitudini.
 Modelul învățării experiențiale și existențiale (Jarvis)

• Persoană
• Situație – Experiență
• Persoană relativ schimbată
• Experimentare practică
• Memorare
• Analiză și reflecție
• Evaluare
• Persoană schimbată/ Experimentată.
• Învățând semnificația unei experiențe, încorporăm cultura unei societăți,
a mediului în care trăim.

• Confruntarea cu lumea implică neapărat un proces de ordonare a ei după

propriile categorii, o organizare și o clasificare, un oarecare control activ
asupra ei.

• Întotdeauna încadrăm lumea în niște rame pentru a-i putea face față. În
absența acestei activități ordonatoare, nu am reuși să dăm niciun fel de
semnificație acestei lumi.
 Principii cu valoare educativă (Jarvis):

• orice demers de învățare trebuie să pornească de la cunoașterea reală a

persoanei (perspectiva existențială);

• orice demers de învățare trebuie să aibă la bază cunoașterea reală a

situațiilor/ experiențelor de viață care definesc persoana la un moment dat
(perspectiva experiențială).
3. Experiență, pedagogie și învățare experiențială (Dewey, 1896/ 1972;
David Kolb, 1984)

• Învățarea experiențială este capacitatea individului de a stabili corelații între

trecut și viitor (Dewey).
 Teoria învățării experiențiale

• David Kolb (1984)

• Învățarea este procesul prin care

accesul la noile stadii ale cunoașterii
se realizează prin semnificarea
experienței anterioare.
Modelul teoretic propus de Kolb se fundamentează pe următoarele secvențe:

a. Experiența concretă (cursantul are rol activ în acțiunea de

experimentare concretă); ACTIVUL

b. Observarea și reflecția (cursantul este capabil să observe și să reflecteze

asupra celor învățate); REFLECTIVUL

c. Formarea conceptelor abstracte (cursantul este capabil să

demonstreze capacități analitice pentru conceptualizarea și verbalizarea
experienței); TEORETICIANUL

d. Experimentarea activă/ testarea noilor soluții (cursantul

demonstrează abilități decizionale și de rezolvare a problemelor, prin recurs la
datele noi, obținute prin experiență). PRAGMATICUL
Dacă ceva funcționează, PERSISTĂ!
Dacă ceva nu funcționează, SCHIMBĂ!
 Modelul deciziilor înțelepte (Robert Sternberg)
❑ Cunoștințe explicite – a ști că (lucrurile pe care le știm și
despre care putem vorbi în mod conștient);
❑ Cunoștințe tacite – a ști cum (obținută prin experiența de
viață)

Nu există un set universal de bune practici pentru încheierea

unei relații, consolarea unui prieten sau rezolvarea unei
dispute morale.
La fel cum, adeseori, nu putem folosi un set de intervenții
standard pentru a stimula participarea la educație.
Modelul deciziilor înțelepte (Robert Sternberg)

ÎNȚELEPCIUNEA - Apogeul cunoașterii explicite și tacite

Presupune:

a.Echilibrarea propriilor nevoi cu cele ale persoanelor /

instituțiilor
 Modelul deciziilor înțelepte (Robert Sternberg)

b. Raportarea conștientă la unul sau mai multe moduri de reacție la situații:

- adaptarea (schimbarea propriei persoane, în funcție de mediu, prin
procese de asimilare și acomodare)
- modelarea (schimbarea mediului în acord cu propriile trebuințe)
- selecția (alegerea mutării într-un nou mediu)