ROLURI ȘI COMPETENȚE ALE

PEDAGOGULUI SOCIAL

www.uaic.ro
 Cuprins

I. Profesionalizarea pedagogiei sociale

II. Pedagogul social. Responsabilități
III. Pedagogul social în România
IV. Domenii de competență ale pedagogului social
V. Instituții
VI. Centrele comunitare de învățare permanentă
 I. Profesionalizarea pedagogiei sociale

Profesionalizarea unui domeniu este rezultatul unor acţiuni caracterizate prin:

• scopuri precise
• deliberare
• caracter sistemic

exercitate în scopul adaptării individului la

exigenţele profesionale

(Merriam, 2007).
 Etapele procesului de profesionalizare:

1. Preocuparea grupului profesional în direcţia clarificării misiunii şi

funcţiilor profesiei
 Etapele procesului de profesionalizare:

2. Formarea unor competențe disciplinare relevante social

 Etapele procesului de profesionalizare:

3. Utilizarea competențelor în contexte practice

Capacitatea de rezolvare a problemelor
 Etapele procesului de profesionalizare:

4. Autoactualizarea cunoaşterii
Formarea continuă
Parcurgerea unor noi etape de educaţie formală/
nonformală
 Etapele procesului de profesionalizare:

5. Obținerea recunoașterii/ acceptării publice

 Etapele procesului de profesionalizare:

6. Colaborare, parteneriat, stabilirea relaţiilor cu alte

profesii (abordare inter/ transdisciplinară)
 Etapele procesului de profesionalizare:

7. Contribuții la construcția cunoașterii formale, oficiale

Reflecție!
• Care considerați că sunt condițiile care trebuie îndeplinite pentru
ca o profesie să fie valorizată la nivel social?
 Abordări și exigențe în activitatea pedagogului social

❑ nivel macro, de colectivitate, grup, societate (marginalizare,

discriminare, incluziune etc.).

❑ nivel individual (relaţionare, dezvoltare personală, implicare, suport).

(Storø, 2014).
 Important!

• Pentru înţelegerea practicilor din pedagogia socială este esenţial ca acestea să

fie orientate către activitatea educaţională care are drept finalitate
schimbarea, din perspectivă didactică (Hämäläinen, 2003).

• Pedagogia socială se ocupă de adaptarea conceptelor şi metodelor educative

la exigenţele unei lumi în schimbare.
 II. Pedagogul social. Responsabilități
Formarea pe parcursul întregii vieți impune:

• demersuri educaționale care vin în întâmpinarea persoanelor

vulnerabile.

• consolidarea capacităților instituțiilor de a se adapta la

problematica socială contemporană.
Pedagogul social – Responsabilități

• se integrează în viaţa copilului, tânărului, adultului cu care lucrează,

indiferent de mediul de provenienţă al acestuia: familial, instituţional (şcolar
sau rezidenţial);

• are disponibilitate în lucrul cu copiii și tinerii de orice vârstă și cu

orice tip de problemă socială, din perspctiva asigurării incluziunii sociale și
apartenenței.
• lucrează în echipe multidisciplinare, colaborând cu resurse umane
specializate în problematica de intervenţie;

• intervine nu doar la nivel individual, prin oferirea serviciilor educaţionale

necesare realizării integrării sociale, ci acţionează la nivel macro, comunitar,
acţionând în spiritul dezvoltării toleranţei, acceptării şi responsabilizării;

• acţionează în sensul instituirii unei culturi comunitare, resursă pentru

dezvoltarea şi actualizarea potenţialului persoanelor aflate în situaţii de
neincluziune;

• anticipează, din perspectivă holistică, proactivă, activităţile cu rol în

incluziunea/ apartenența socială, prin raportare la procese precum evaluarea,
planificarea, intervenţia.
• pedagogia socială se bazează pe o înțelegere reală a drepturilor copiilor, care
nu se limitează la chestiuni specifice de ordin didactic, procedural sau
legislativ;

• în calitate de profesionişti, pedagogii sociali sunt încurajați să reflecteze în

mod constant cu privire la activitatea lor și să aducă atât contribuţii
teoretice, cât şi noi modalităţi de semnificare şi înţelegere a intervenţiei
educaţionale, din perspectivă socială.
• https://www.ted.com/talks/olympia_della_flora_creative_ways_
to_get_kids_to_thrive_in_school

• Care este situația de vulnerabilitate descrisă în film?

• Care sunt manifestările elevului în mediul școlar?
• Ce se ascunde în spatele furiei?
• Care sunt intervențiile școlii?
• Strategiile de intervenție se înscriu în registrul integrării,
incluziunii sau al apartenenței la comunitatea școlară?
Argumentați!

• Realizați distincția dintre intervenția proactivă și cea reactivă!

Oferiți exemple din fiecare categorie!
Intervenție proactivă – prevenire
Intervenție reactivă - combatere
• Care sunt consecințele intervenției individualizate la nivelul
comunității școlare?

• Oferiți exemple de intervenții înscrise în finalitățile pedagogiei

sociale (individ/ societate)!

• Oferiți exemple de responsabilități ale cadrului didactic, asumate

din perspectiva pedagogiei sociale!
 • Într-o societate avansată, în care
valorile incluziunii și apartenenței predomină,
este justificată și oportună intervenția fie și în relația cu
O SINGURĂ PERSOANĂ pentru a preveni vulnerabilitatea în
educație și distanțarea de mediul școlar!
 Vulnerabilitatea în educație.
Distanțarea graduală de mediul școlar

1. Incapacitate de concentrare, rezultate 4. Agresivitate/ Lipsa controlului emoțional/

școlare scăzute – Insucces școlar
2. Lipsa interesului, teama de implicare în
activități
3. Excludere/ autoexcludere din grupuri de
egali
Comportament școlar nepotrivit
5. Repetenție/ Transfer
6. Absenteism
7. Părăsirea timpurie a școlii
 Părăsirea timpurie a școlii. Context național

❑ Reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii (PTȘ) rămâne prioritară pe agenda Ministerului
Educației pentru ca România să poată atinge obiectivul UE de 9% până în 2030.

❑ România a înregistrat o pondere ridicată a persoanelor care au părăsit timpuriu școala (15,6%
în 2020), comparativ cu țintele pentru 2020 (11,6%) și media UE (10,3%).

❑ Pandemia generată de COVID-19 a determinat o agravare a riscurilor de părăsire timpurie a

școlii, în special pentru elevii din grupuri vulnerabile.

❑ Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar (PNRAS) – SCHEMĂ

DE GRANTURI
 III. Pedagogul social în România

• Conform Codul de Clasificare a Ocupaţiilor din Romania (COR, ed. 2013),

pedagogul social poate lucra în comunităţi educative pentru copii,
tineri și adulți, de stat sau private.

• formarea în profesie presupune o abordare holistică a individului, printr-o

educaţie multidisciplinară, respectiv prin asimilarea unor cunoștinţe
teoretice din domeniul pedagogiei, psihologiei şi sociologiei, şi
aplicarea lor în practica educativă.
Pedagogul social – competențe

1. Constuirea relațiilor
2. Acțiune pedagogică
3. Colaborare cu echipa și superiorii
4. Organizare și administrare
5. Implicare, pregătire pentru viață
Aplicații
1. Delimitați și detaliați intervenții ale pedagogului social, realizate din
perspectiva acțiunii pedagogice.

2. Argumentați necesitatea interdependenței factorilor care compun

taxonomia competențelor necesare profesiei pedagogului social.
 IV. Instituții
- școli;
- centrele comunitare de învățare permanentă
- internatele școlare;
- centrele de joacă;
- centrele de consiliere pentru copii, adolescenți, familii;
- centrele de animație, inclusiv pentru bătrâni;
- casele de copii școlari și preșcolari;
- casele de tip familial;
- centrele pentru copiii străzii;
- centrele de întâlnire pentru tineret;
- centrele care oferă ajutor psihopedagogic pentru familii.
V. Centre comunitare de învățare permanentă
• instituții care vor contribui la îmbunătățirea continuă a competențelor și calificării
profesionale, în acord cu programele europene de educație pe tot parcursul vieții.

• Centrele pot fi frecventate atât de copii, cât și de adulți

• Art. 15. Pentru a îndeplini atribuțiile stabilite prin lege în domeniul învățării pe tot parcursul
vieții, oferta de cursuri a Centrelor acoperă trei paliere majore:
a) alfabetizare, educație remedială și sprijin educațional adecvat;
b) formarea și dezvoltarea competențelor profesionale;
c) dezvoltare personală și comunitară și petrecerea timpului liber
 a) Alfabetizare, educație remedială și
sprijin educațional adecvat
• Art. 16. - (1) În domeniul educației remediale, grupul țintă este
reprezentat de persoanele cu probleme educaționale specifice,
cum ar fi: analfabetism, abandon școlar, analfabetism funcțional,
întârzieri în dobândirea cunoștințelor și a competențelor specifice
grupei lor de vârstă, lipsa unei calificări profesională.
b) Formarea și dezvoltarea competențelor
profesionale

• Art. 17. Programele de formare profesională care au ca scop

inițierea, calificarea/recalificarea, perfecționarea și specializarea
profesională se vor desfășura în conformitate cu legislația specifică
în vigoare
 c) Dezvoltare personală și comunitară și
petrecerea timpului liber

a) Literatură, teatru, arte vizuale (desen, pictură, bandă desenată, sculptură, arta fotografică,
film, metaloplastie, artă textilă, origami, design);
b) Tehnice și științifice, inclusiv inițiere sau perfecționare în utilizarea tehnologiei IT;
c) Sport;
d) Ecologie și protecția mediului;
e) Sănătate și stil de viață sănătos, prevenirea comportamentelor dăunătoare;
f) Valorificarea culturii și tradițiilor locale, obiceiuri tradiționale și meșteșuguri;
g) Muzică și dans;
h) Istorie, arhitectură, patrimoniu cultural;
i) Drumeții, excursii;
 c) Dezvoltare personală și comunitară
și petrecerea timpului liber
• j) Gastronomie;
• k) Despre viața de familie;
• l) Educație juridică de bază;
• m) Cursuri de dezvoltare personală;
• n) Educație antreprenorială;
• o) Comunicare;
• p) Voluntariat;
• r) Educația părinților;

https://www.edu.ro/sites/default/files/Metodologie%20CCIP%2006.07.2017.pdf