CARTE SIMPOZION - COMPETENTE CHEIE VOL I - REFERATE 2018 - PG 1-3 - 78-80

ASOCIAȚIA GENERALĂ A CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA
,,DĂSCĂLIMEA ROMÂNĂ”
Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Ghid de bune practice, Volumul I – Referate, iulie 2018
ASOCIAȚIA GENERALĂ A CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA
,,DĂSCĂLIMEA ROMÂNĂ”

Volumul de faţă cuprinde lucrări prezentate la Şcoala Internaţională de Vară a Cadrelor Didactice
Române din Ţară şi de peste Hotare ,,Dăscălimea Română", Ediţia a VI-a , desfăşurată în perioada
6 - 13 iulie 2017, la Olimp, la iniţiativa Asociaţiei Generale a Cadrelor Didactice din România
,,Dăscălimea Română".
Volumul de faţă cuprinde lucrări prezentate la Simpozionul Internaţional ,, Cadrul didactic,
promotor de idei novatoare", având ca temă: ,,IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR
EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ELEVULUI ŞI ÎN
DEZVOLTAREA INSTITUŢIONALĂ”, Ediția a VII-a, desfăşurat pe data de 8 iulie 2018, la
iniţiativa Asociaţiei Generale a Cadrelor Didactice din România ,,Dăscălimea Română".
Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicate revine în exclusivitate autorilor .
Coordonatori științifici:
Conf.univ.dr. Sebastian CHIRIMBU

Lect.univ.dr. Adina Mihaela CHIRIMBU
Profesor Victoriana Aprilia GĂLBENUŞ
Profesor Voica TACHE
Profesor Julieta Marioara RADU
ISBN 978-973-0-27395-3

Volumul I
Sețiunea - Referate
DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR - CHEIE ALE ELEVILOR PRIN

ACTIVITĂȚI NONFORMALE ȘI EXTRACURRICULARE
Pledoarie pentru formare și schimbare
MANAGER PROGRAM FORMARE, PROFESOR VICTORINA APRILIA GĂLBENUȘ

A.G.C.D.R ,,DĂSCĂLIMEA ROMÂNĂ”/ ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,SF. ANDREI”, SLOBOZIA
În contextul unei societăți caracterizate prin schimbare, rapiditate, explozie informațională,

progrese stiințifice, se conturează multiple direcții de restructurare a realității educaționale,
printre care menționăm:
• renunțarea la enciclopedism (caracterul informativ al procesului de învățământ) și accentuarea
dimensiunii formative (achiziționarea unor instrumente, abilități, dezvoltarea de capacități,
atitudini, valori);
• extinderea educației pe întreaga durată a vieții; educația nu mai poate fi restrânsă în timp la o
singură perioadă (cea scolară);
• perfecționarea continuă a dezvoltării personale și profesionale;
• introducerea unor noi tipuri de educații;
• îmbunătățirea gradului de coordonare a politicilor și de adaptare la condițiile specifice, prin
intermediul programelor și parteneriatelor educaționale în plan local, regional, național și
internațional;
• încurajarea managementului programelor educaționale, ca domeniu strategic al formării
inițiale și continue a managerilor școlari și cadrelor didactice.
Extensia educației în toate sferele existenței și vieții socio-umane și pe parcursul întregii
vieți a individului a condus la înlăturarea mentalității că educația se realizează doar prin
intermediul instituțiilor scolare. Se cere integrarea într-un sistem unitar a tuturor formelor de
educație (formală, nonformală, informală). Cu alte cuvinte, educația permanentă este o
dimensiune a societății actuale, este un element esențial în depăsirea problemelor vieții
contemporane. Este și motivul pentru care subliniem, ideea de educație permanentă ca principiu
pe care se bazează organizarea globală a sistemului educațional.
Conceptul de educație permanentă interferează cu alte sintagme operaționalizate în plan
teoretic-explicativ, dar și practic-aplicativ.
Regândirea sistemelor de educație în termeni de învățare continuă, de adaptare la
schimbare, de integrare a tuturor influențelor educaționale, într-un proces coerent și convergent
a impus constituirea unor noi tipuri de educație. Din acest punct de vedere, programul de
formare continuă încearcă să surprindă și să evidențieze cum finalitățile, conținuturile noilor
educații (educația prin teatru și sport, educația antreprenorială, educația multiculturală, educația
interculturală, educația pentru dezvoltarea comunitară, educația pentru cetățenie europeană,
educația ecologică s.a.) propun un demers de regândire a curriculumului.
4

Pentru a răspunde problemelor lumii contemporane, soluțiile eficiente nu se găsesc în
angajări secvențiale, ci e nevoie de o viziune holistică în abordare.
Reforma învățământului românesc, în scopul implementării strategiilor, mecanismelor și
procedurilor de eficientizare a descentralizării curriculare și instituționale, se axează pe
proiectarea si managementul programelor educaționale, ca domeniu strategic al formării inițiale
și continue a managerilor școlari și cadrelor didactice.
Astfel, atragem atenția, prin intermediul acestui curs și asupra managementului prin
proiecte și programe educaționale, ca demers de facilitare a întregului proces de descentralizare
instituțională și curriculară, din perspectiva unui rol și loc reconsiderat al unității școlare în
societate: nu numai o instituție consumatoare de resurse, ci una care identifică, atrage,
generează și coordonează resurse de orice tip.
Una dintre direcțiile eficiente de absorbție a resurselor constă în încurajarea programelor și
parteneriatelor educaționale în plan local, regional, național și internațional.
În sinteză, programul de formare continuă îsi propune să atragă atenția asupra problematicii
educației permanente, cu accent pe încurajarea educației nonformale și a proiectelor și
programelor educaționale pentru elevi.
Sintagmele-cheie pe care se fundamentează cadrul teoretic și metodologic sunt: educația
nonformală, educația dincolo de porțile scolii, formele si domeniile educației, proiectarea si
managementul programelor educaționale, tipuri de educație complementară, programe si
parteneriate educaționale, psihopedagogia timpului liber, socializare si dezvoltare personală.
Programul de față se adresează profesorilor din învățământul preuniversitar, interesați de
problematica educației permanente, de formarea ca educatori care vor interacționa cu elevi,
părinți și comunitatea locală/națională/internațională.
COMMUNICATIVE COMPETENCE IN L2 TEACHING AND LEARNING

Universitatea Spiru Haret, București/ International Premium School of Bucharest/
Colegiul Spiru Haret College
Universitatea Spiru Haret, București
Communicative Language teaching Approach is defined by flexibility as students participate

freely in the classroom activities without any pressure. The communicative approach is
concerned with the unique individual needs of each learner who can acquire the desired skills
in a fast way if the teacher applies the technique of making the language relevant to the world
and the outside environment rather than making it relevant only to the classroom. Methods used
are various and teachers use them to develop the stdents abilities. According to Habermas,
allowing students to choose what they want to communicate freely and choosing a topic that

aims to focus on different social meanings makes them feel at ease while communicating and
gives the opportunity to each student to speak/express opinions and share experiences.
0.Introduction
The idea of competence and communicative competence in its modern form originated with
Chomsky’s distinction, in 1965, made between competence/performance and the refraiming of
Saussure’s langue/parole. Just a few years later, researchers in language theory devised the
term of communicative competence.
Saussure made a distinction between langue/parole and this led to the apearance of Chomsky’s
distinction of competence/performance. In 1922, Saussure presented the term ‚language’ and
‚parole’ . Lyons, analyzing these concepts, defines ‚language’ as the ability to speak, whereas
‚langue’ represents all aspects and features of language as a whole, in the individual’s
possession. ‚ Parole’ is utterance, the external use of langue.
Chomsky’s distinction of competence/performance was revolutionary, providing a more solid
theory. For Chomsky, competence refers to the tacit knowledge of language and differs from
person to person, he claims that it is related to the mental capacity of the individual. In fact,
performance defines someone’s competence. Chomsky views ‚competence’ not as a social
product, but one depending on each individual’s psychological capacity, allowing to create new
linguistic utterances.
Philips and Tan (2009) claim that Chomsky considers competence as an innate knowledge of
rules. This assumption can be applied to the first language (native) language. Chomsky states
that the individual’s competence is defined by his grammatical knowledge. Considering the
following passage from Chomsky’s book, we may encounter the theory of the ‚ideal speaker-
listener’:
„Linguistic theory is concerned primarily with an ideal speaker and listener, in a completely
homogenous speech community who knows its language perfectly and is unaffected by such
grammatically irrelevant conditions as memory limitations, distractions, shifts of attention and
interest, and errors (random or characteristic) in applying his knowledge in actual
performance”.
Chomsky’s generative grammars consider linguistic competence of the native speakers’
community held to be internalized in their minds as knowlwdge of language. But, when it comes
to second language acquisition, it is difficult to apply it; in second language learning there may
be mistakes of grammar, spelling or there may arise problems in memory,attention,etc.
Criticisms to Chomsky’s theory led to broadening the concept of ‚linguistic competence’ to –
‚communicative competence’, a term introduced by Hymes in 1972.
1.Defining Communicative Competence

Chomskyan revolution in linguistics led to the theory of communicative competence, made by
Hymes, the focus now being not on formed sentence, but on one which is used in a specific
context.
Chomsky’s theory of competence/performance gave risen to research to broaden the concept of
competence.
During the communicative era of 1970’s, some sociolinguists developed the term competence
to a concept better reflecting the real life language use-communicative competence. For
example, John Oller who claimed that the object of interest is language as it is used for
communicative purposes. As well, Hymes is considered the founder of the theory of
communicative competence, differentiated between communicative competence – the use of
language in social situations, and linguistic competence-the knowledge of rules of grammar,
6

and emphasized the relation between them. Aditionally, he included a new type of ability-‚the
individual’s underlying potential to realize a possible, feasible and approppriate speech act’
Canale and Swain (1980) were one of the first contributors of the development of
communicative competence theory, but more related to second language learning. They
asserted that linguistic competence represents part of communicative competence since rules of
grammar are meaningless without rules of use. Whereas Hymes viewed communicative
competence as including –ability for use, they excluded ability for use – from their study of
communicative competence and they included, instead, ability for use, in what they called
„communicative performance”, which they defined as the realization of competence and
production in real second language situations. Hymes stated that the speaker must possess both
the capacity to construct grammatically corect sentences and also the competence to produce
socially approppriate discourses. Communication is based on communicative competence,
which has may components. These components should be learnt by the speaker/hearer. Some
linguists communicative component into:
a. Linguistic component. It means mastering syntactico-morphologiacal, semantic rules
b. Discursive component. It means knowledge of different types of discourse (formal/informal)
and the situations in which they are produced. For Shohamy (1996, p.143), „discursive
component is related to the mastery of how to combine grammatical forms and meanings to
achieve a unified spoken or written text in different genres”. asserts
that „ discourse knowledge is viewed as cohesion and coherence”
c. Socio-cultural component. Shohamy (p. 144) defines the „ knowledge of socio
cultural rules. ”- knowledge of social rules and norms between individuals, knowledge of
cultural history, the ability to use the language adequately, depending on topic and the relation
between people.
d. Strategic component: regarding strategies of communication., the ability to resolve
deficiencies in communication ( break downs).
The role of involving culture in ESL curricilum grew and many academics, like Canale and
Swain, assumed that ‚ a more natural integration of language and culture happens through a
more communicative approach than through a more grammatically based approach.’ This
communicative approach to language learning was primarily designed to meet the needs of the
time from different perspectives: economic, technical, technological, and academic and pointed
out the necessity to learn the English language.
The relation between culture and communication in a communicative world was qualified by
Kramsch ( 1994 , page 4 ) as the ‚local link’. And the cultural component of communication
was seen as pragmatic and semantic functions conveyed by language.
In modern times, culture in ESL classroom represents much more than great literature. As our
understanding of language and communication has evolved, the importance of culture in ESL
classroom involves the four skills.
2. Methods and tehniques used in applying Communicative Competence in L2 Teaching

and Learning. Meaningful information to be taught
The objective of teaching competence of communication is to make possible for the students
to master the language along with the communicative abilities.There was asked the question if
the communicatve competence can be taught.
The main goal of Communicative Language Teaching Approach is the focus on communicative
aspect rather than on linguistic one. This method is similar to older methods of teaching such
as Audio-Lingual Method and the Direct Method, as focusing on communication. According
to Widdowson, the focus on grammar does not help learners: „learners need to develop their
7

communcative abilities, and encouraged to communicate using constructs other than note
memorized patterns.” He suggests that meaningful information supports language learning and
intends to provide opportunities in the classroom in an attempt to engage learners in the target
language and that classroom activities must focus on the learner’s needs to communicate
information and ideas. Berns (P.5), an expert in the field of communicative language teaching
, supposes that the focus must be on form along with meaning in social contexts. He says
„laguage is interaction, it is interpersonal activity and has a clear relationship with society, in
this light, language teaching has to look at the use (function) of language in contexts (linguistic
and social).
Communicative Language teaching Approach is defined by flexibility as students participate
freely in the classroom activities without any pressure. Nunan (1991) stated that „CLT is usually
characterized by a broad approach to teaching, rather than as a teaching method with a clearly
defined set of classroom practices. He presented some characteristics of classroom practices:
learning through interaction, making students active elements in the classroom, as well as
making students’own personal experience an important element in the classroom. Therefore,
the communicative approach is concerned with the unique individual needs of each learner who
can acquire the desired skills in a fast way if the teacher applies the technique of making the
language relevant to the world and the outside environment rather than making it relevant only
to the classroom.
Methods used are various and teachers use them to develop the stdents abilities. According to
Habermas, allowing students to choose what they want to communicate freely and choosing a
topic that aims to focus on different social meanings makes them feel at ease while
communicating and gives the opportunity to each student to speak/express opinions and share
experiences. Other techniques proposed by Widdoson. Such as using authentic language and
classroom exchanges where students engage in negotiation and cooperate between each other,
by pair work and group work. He also suggested fluency activities, encouraging students to
develop their confidence, role-plays, which can develop language functions, as well as grammar
and pronunciation focused activities.
Students must practise several activities for developing their abilities in linguistic and
communicative ways. Lebbal (p. 37) suggested pre-communicative activities and quasi-
communicative activities, i.e. functional communication and social interaction.
As a conclusion, language teaching/learning means not only learning the pure linguistic
systems, but expansion to include the social aspect of the language and stressing the
communicative objective, Hymes (ibid): ‚ language teaching has also changed to incorporate
this link between society and language”.
Selective References:
Boardman, R., & McRae, J. (1984), Reading between the lines. Cambridge: Cambridge
University Press.
Brumfit, Christopher, 1985 Language and Literature Teaching: From Practice to Principles.
Oxford: Pergamon Institute of English
Kramsch, Claire (2003), Context and Culture in Language Teaching. Oxford: Oxford
University Press.
Liddicoat, A.J. and Crozet, C. (Eds.). (2000), Teaching languages, teaching cultures.
Melbourne: Language Australia.

INTEGRATING CULTURE IN ENGLISH TEACHING,
A COMPONENT OF COMMUNICATIVE COMPETENCE

Universitatea Spiru Haret, București
Prof. univ.dr. Laura GORAN
Grӑdinița Prietenii Mei / Universitatea Spiru Haret, București
0.Introduction
The objective of the teachers using the Communicative Approach is to make students competent
in communicating. Widdowson (1978, page 105) says that ‚ the challenge for foreign laguage
teaching is whether we can arrange language opportunities in such a way that learners benefit
the development of communicative competence’. To reach that goal, the teacher will encourage
students to speak out their ideas without emphasis on grammar and spelling mistakes.
Widdowson (1978, p. 19) says ‚teachers must focus on communication and meaning rather than
accuracy’. Teachers should be listeners and observers. Larsen-Freeman (1986) claims ‚teachers
in communicative classrooms will find themselves talking less and listening more, becoming
active facilitators of their students’learning.’
As well, the classroom can be more enjoyable if teachers create communicative exercises,
aiming at developing students’ confidence in communication. There can be used: role play,
interviews, information, gap, games, language exchenges, surveys, pair-work, etc.
Widdowson insists that teachers are required to correct the students’ mistakes after finishing
the task instead of correcting while speaking and interrupting the speaking flow. He also advises
teachers to use authentic materials, such as films, songs, documentary videos, records, etc
Students need to communicate/speak rather than repeat phrases. Widdowson:’the students do
most of the speaking, and frequently the scene of a classroom during communicative exercise
is active’ ( 1978, page 53). Student will have to interact with each other and with the teacher so
as they learn from each other’s mistakes, they need to participate in classroom communicative
activities and be productive rather than receptive learners. Students have to create an active
environment by taking up group activities, to make learning more interesting. Students should
talk to native speakers outside the classroom, by means of different ways to use modern
technology to learn English pronunciation (fluency, accuracy), cultural norms and social rules,
in order to use them in the classroom, while performing communicative tasks.
Although accepting the ESL culture is a hard task for students, cultural knowledge can be
through the use of the four skills . But acquiring culture should go beyond the classroom walls..
Students can seek for opportunities by which they can make themselves aware of the ESL worl,
watching foreign television which may enhance listening skills and, furthermore makes them
understand some problems of the target language community that relate to economy, society,
politics, religion, , in addition to knowing more about the linguistic codes by listening to native

speakers’ accent and ways of speaking and producing utterances such as recognition of some
phonetic aspects like intonation, pronunciation, stress, etc.
Kramsch, (page 188 ) writes:
„ The benefit that is exploited by the use of real-life materials (watching foreign
television) is that culture is a reality that is social, political, and ideological and that the
advantage of understanding cultural codes stems from the ability of viewing the world from
another perspective, and of grasping another lexical or grammatical code.”
Regarding literature, students should read literature books, poetry, novels, magazines, literary
articles and so on. Students make use of reading to be amused and at the same time gain a
cultural competence and also develop their reading skill. As well, knowing about the historical
background gives students an overview of the evolution, development and change of native
speakers’attitudes, ways of living and behaviours. Such knowledge is helpful in communicative
cultural contexts Brooks indicated:
‚ Literature works constitue vital cultural elements such as greetings, expletives,
personal possessions, cosmetics, tobacco and smoking, verbal taboos, cafes, bars and
restaurants, contrasts in town and country lives, patterns of politeness, keeping warm and cool,
medicine and doctors.”
In addition to watching foreign television to get acknowledged about the different aspects of
the foreign language community, and reading literature to recognize the works of art and the
historical events, students must also realize the social categorization of the foreign speech
community ( the social stratification ), which is considered to be very important for the ESL
speech communities. Bonvillain (2003, page 141) assumes „ within foreign languge speech
communities, people.
1. Integrating culture in English teaching, a component of communicative

competence, required by the needs of the time
It is widely recognized that language and culture are two correlative entities. Thus, acquiring a
second language means significantly to acquire its culture. Someone's the grammatical and
lingual proficiency of a given language merely does not ensure the skillful and the
communicative competence of the foreign language learner. Therefore, learning the culture of
the target language is an obligation. Due to the latest grow of the technological and the scientific
evolution and under the huge spread of the globalization process, the universe is becoming
smaller. The effect of globalization involves many areas of man's daily life and primarily sets
the English language as the first dominant language in the world. Hence, the urgent need of
sharing information and knowledge between people from distant places that speak different
languages becomes prerequisite. As might be expected the learning of the English language
becomes fundamental that numerous people resort to learn it in order to facilitate their life
urgent needs.
However, the mastery of the linguistic rules of the language solely is not complete since the
learning of the English language cannot be achieved without a good and concrete knowledge
of the cultural norms related to the country of this language, as Gosgrove (2002) notes:
"language skills and cultural sensitivity will be the new currency of this world order " from this
it can be concluded that the relationship between culture and language is inseparable. Moreover,
having a cultural sensitivity and a linguistic competence are two pillars of the effective learning
of a language. Linguists and anthropologists assume that a foreign language learner has to
understand that in order to run a successful communication, language must be associated with
culturally adequate attitudes. From this it is accurate to say that: "Language and culture cannot
10

be separated. Language is vital to understanding our unique cultural perspectives. Language is
a tool that is used to explore and experience our cultures and the perspectives that are embedded
in our cultures."
Buffy Sainte-Marie quotes (American Singer and Song Writer, b.1941)
Many scholars stress the close connection between language and culture, according to Brown (
2000:177) : ”a language is a part of culture ,and a culture is a part of language, the two are
intricately interwoven so that one cannot separate the two without losing the significance of
either language or culture". Bryam(1889:94) : “the language holds the culture through the
denotations and connotations of its semantics “ that is why it essential to teach culture through
its language .
Selective Bibliography:
Allen, J., & Widdowson, H. G. (1979), Teaching the communicative use of English. In C.
Brumfit & K. Johnson (Eds.), The communicative approach to language teaching (pp. 147-
157). Oxford: Oxford University Press
Byram, M. & Flemming, M. (Eds.) 1998. Language Learning from an Intercultural
Perspective.Cambridge: Cambridge University Press.
Hismanoglu, M. (2005), Teaching English through literature. Journal of Language and
Linguistic Studies, 1(1), 53-66.
Layton, A., Robinson, J. & Lawson, M. (1998), The relationship between syntactic awareness
and reading performance. Journal of Research in Reading, 21, 5–23.
Lao, C. Y., &Krashen, S. (2000), The impact of popular literature study on literacy development
in EFL: More evidence for the power of reading. System, 28(2), 261- 270.
Littlewood, W. (2000). Literature in the school foreign-language course. In Brumfit, C.J. &
Carter, R.A. (Eds.), Literature and Language Teaching, Oxford: Oxford University Press
Lustig, M. W. and J. Koester 1999, Intercultural Competence: Interpersonal Communication
Across Cultures, New York: Longman
O'Malley, J. M. and A. U. Chamot 1990, Learning Strategies in Second Language Acquisition,
New York: Cambridge University Press
REPERE ALE INSTRUIRII ŞI FORMӐRII PROFESIONALE CONTINUE

Drd. Universitatea Valahia din Tȃrgoviște, Şcoala Doctoralӑ IOSUD
Prof. Delia POPESCU
Universitatea Valahia din Tȃrgoviște, Şcoala Doctoralӑ IOSUD
a. Așa cum se cunoaște, în cadrul concluziilor Consiliului European de

la Lisabona, concluzii ulterior susținute și de către Consiliul European, în actuala
societate „instruirea și formarea profesională continuă dețin un rol primordial în
11

cadrul direcțiilor de bază aferente dezvoltării economico -sociale” (conform
Presidency Conclusion -Lisbon European Council, Lisbon, desfășurat în perioada
23 – 24 martie 2000, disponibil la adresa
http://www.europarl.europa.eu/summits/lis1_en.ht m?textMode=on#navigat ion_lin
ks, accesat la data de 17.03.2018), totalitatea mesajelor de impact difuzate în
vederea dezvoltării învățământului la nivel european (mesaje ce se regăsesc în
cadrul Memorandumului dedicat învățării pe întreg parcursul vieții de Comisia
Europeană)(http://arhiv.acs.si/dokumenti/Memorandum_on_Lifelong_Learning.pd
f, accesat la data de 18.03.2017) având în vedere:
 O garantare a accesului universal la învățare, învățare ce se realizează
în mod continuu, în vederea formării, ca și al îmbunătățirii diverselor
competențe
 Realizarea invest ițiilor superioare ce privesc îndeosebi domeniul
resurselor umane
 Încurajarea constantă a inovației în domeniul învățării, ca și în cel al
predării
 Imprimarea valorizării la nivelul învățării de tip non -formal, ca și al
învățăturii de tip formal (ibidem)
 O regândire constantă a consilierii, ca și a orientării, cu accentul
asupra accesului la informațiile de o calitate superioară, ca și asupra
consilierii privind diversele oportunități ale învățării, pe întreaga
perioadă a vieții
 O apropierii de domiciliu a învățării
 Identificarea diverselor oportunități dedicate învățării continue, în
vederea includerii unui număr cât mai mare de beneficiari, în
apropierea comunităților și cu ajutorul echipamentelor tehnologice de
ultimă generație (conform conținutului Memorandumului privind
învățarea pe tot parcursul vieții al Comisiei Europene. Brussels, 2000,
p. 34, disponibil la adresa
http://arhiv.acs.si/dokument i/Memorandum_on_Lifelong_Learning.p
df, accesat la data de 18.03.2017)
b. În cadrul procesului european dedicat dezvoltării sistemelor
educaționale, ca și celor ale formării profesionale continue, au fost stabilite diverse
priorități dedicate evoluției acestora, ele regăsindu -se în cadrul Declarației comune
a miniștrilor europeni privind educația și formarea continuă, respectiv:
 Dimensiunea europeană
 Informarea
 Transparența
 Consilierea
 Asigurarea calității în cadrul procesului de formare
 Recunoașterea calificărilor
 Recunoașterea competențelor (conform informațiilor regăsite în
conținutul Declarației de la Copenhaga, mai precis a Declarației
miniștrilor europeni ai educației și formării profesionale și a C.E. din
anul 2002, pp.4-5)
c. La nivelul Consiliului European este promovată în mod constant ideea
dezvoltării invest ițiilor dedicate capitalului uman, invest iții ce au în vedere
realizarea unor mai bune sisteme de educație, respectiv formare, în paralel cu
12

adaptarea la cerințele moderne, în toate statele membre ale Uniunii Europene, a
sistemelor de educație și de formare existente.
d. Tot mai numeroasele transformări ce au fost sesizate nu doar pe plan
social și po lit ic, ci și în planul economic și inclusiv în plan demografic au
determinat apariția unor noi provocări pentru cadrele didact ice din întreg spațiu
comun european, constantul proces al descentralizării (acesta reușind să imprime
maximul de autonomie tuturo r instituțiilor de învățământ, incluzând și autonomia
bugetară) transformându-se într-un trend comun al statelor europene, specific
procesului dedicat dezvoltării cont inue a cadrelor didact ice.
e. Complexul proces al modernizării învățământului a reușit să g enereze
și necesitatea realizării unor modificări de t ip esențial în cadrul sistemului dedicat
formării continue a cadrelor didact ice, aceasta devenind o direcție prioritară la
nivelul marii majorități a statelor europene.
f. Oficialii Uniunii Europene apreciază că sistemul formării continue a
cadrelor didact ice se impune a fi nu doar inițiatorul, ci și catalizatorul
transformărilor din cadrul sistemelor de învățământ, el având o contribuție esențială
la pregătirea cadrelor didact ice, ca și la formarea contin uă a acestora.
În acest context, se apreciază că procesul formării continue se const ituie într -
o preocupare importantă în cadrul dezvoltării oricărei personalități, acesta
realizându-se prin intermediul „activităților educative, ce sunt derulate pe perio ada
vieții (lifelong learning), în vederea îmbogățirii cunoştinţelor, aptitudinilor, ca și
competenţelor profesionale” (A.Neculau, 2004:29)
g. Conceputul formării cont inue a cadrelor didactice reușește să
definească în mod ideal totalitatea direcțiilor educaționale dedicate activității de
perfecționarea cadrelor didact ice, ce se realizează la nivelul diverselor sisteme de
învățământ, avându-se în vedere nu doar o consolidare a reformelor deja demarate
ori realizate, ci și o reevaluare/prioritizare a obiect ivelor urmărite, în funcție de
actuala societate, marcată de tehnologiile de ult imă generație.
h. Demn de semnalat este faptul că procesul de for mare continuă este
ulterior celui al formării inițiale al cadrelor didact ice, prin intermediul acestuia
asigurându-se o dezvoltare a competențelor profesionale ce au fost dobândite deja
de către cadrele didact ice, ca și dobândirea de către acestea de noi c unoștințe și
competențe.
i. Procesul dedicat formării cont inue a cadrelor didactice se constituie
într-o perspectivă a devenirii profesionale a acestora nu doar la nivel cognit iv, ci și
la nivel afectiv și implicit psiho -social, el constituindu-se într-o șansă deosebită a
dezvoltării personale, ce le permite acestora nu doar acumularea unor cunoștințe
noi, ci și adaptarea cunoștințelor ce au fost deja acumulate diverselor contexte
determinate de societatea aflată într -o permanentă transformare.
j. Urmare a procesului de formare continuă a cadrelor didact ice, respectivele
cadre didact ice ce sunt supuse formării reprezintă nu doar obiecte ale formării
continue, ci și elemente de tip activ ale formării, ele fiind într -o relație deschisă
directă cu respectivii formatori implicați (C. Cucoş, 2014 : 33-34).
Bibliografie :
C. Cucoş, Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, ediția III-a, 2014
A.Neculau, Educația adulților. București, Editura Polirom, 2004
http://arhiv.acs.si/dokument i/Memorandum_on_Lifelong_Learning.pdf
13

INTELIGENŢELE MULTIPLE ALE COPIILOR. DE LA JOC LA JUCӐRIE
Inspector Şcolar General Prof. Manuela Cornelia ZAINEA

Inspectoratul Şcolar Județean Ialomița
Universitatea Spiru Haret, București/ International Premium School of Bucharest
Jocul este singura atmosferă în care ființa psihologică poate să respire și în

consecință să acționeze. A ne întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a ne
întreba de ce este copil. Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele şi jocurile
sale.”( Eduard Claparede) .
Jocul constituie principal activitate a copilului. Jocul este elementul central in jurul căruia
se acumulează experiențele de viață,se pun în mișcare propunerile educaționale ale adultului,se
împletește latura individuală cu cea socială și se construiește pas cu pas personalitatea copilului.
Joaca inconștientă a copilului din primul an de viață devine treptat o acțiune voită, conștientă
alimentată de forța lăuntrică posedată de fiecare copil.
Fiecare copil manifestă dorința și nevoia de a se juca,de aceea jocul si jucăria sunt tovarăși
nelipsiți ai copilăriei.
Teoria Inteligenţelor multiple a fost sursă de inspirație pentru mulți dascăli din Statele Unite
ale Americii care au renunțat treptat la sistemul tradițional de predare în favoarea unui model
interactiv, dar și pentru multe companii producătoare de jucării. Odată cu aceasta, jucăriile au
căpătat un rol important în formarea personalității copiilor.
Elaborată în 1983 de către psihologul american Howard Gardner, Teoria Inteligențelor
Multiple pleacă de la premisa că toți copiii au dezvoltat în mod predilect un anumit tip de
inteligență, iar o singură definiție asupra inteligenței ar fi lacunară. În viziunea psihologului
american, există 8 tipuri de inteligență, care ar trebui să aibă un rol la fel de important în
dezvoltarea și educația copiilor.
Ecourile teoriei sale au fost resimțite atât în sistemul educațional, unde, începând cu anii
'90, descoperirile lui Gardner au fost preluate cu mare interes de comunitatea educaţională
internaţională.
De asemenea, multe companii producătoare de jucarii și-au adaptat oferta în acord cu noile
funcții pe care jucariile aveau să le îndeplinească în dezvoltarea personalității. Prin urmare,
oferta prezentă astăzi pe piață este din ce în ce mai variată, de la jucării care ajută la dezvoltarea
abilităților creative ale copiilor până la jucării care contribuie la abilitatea de comunicare a celor
mici.
Iată care sunt principalele tipuri de inteligență și jucariile corespunzătoare:

Inteligenţa spaţială
Această zonă se ocupă cu determinarea spaţială şi capacitatea de a vizualiza cu ochii minţii.
Copiii care au această zonă foarte dezvoltată au o predilecţie în a deveni artişti, designeri şi
arhitecţi. Puzzle-urile sunt foarte indicate pentru copiii care au această capacitate bine
dezvoltată. Jucăriile recomandate sunt cele pentru desen și colorat, pictura, seturi de creație,
seturi de construcție sau puzzle-uri.
14

Inteligența logico-matematică: această zonă are de-a face cu logica, raţionamentul,
numerele şi gândirea critică.
Copiii care au dezvoltată această inteligenţă se descurcă foarte bine cu operaţiile numerice
şi sunt foarte pricepuţi la deducţii logice. Jucăriile recomandate sunt seturile de sortare și forme,
seturile de cifre sau jocurile pe tablă.
Inteligenţa interpersonală
Inteligenţa interpersonală este abilitatea de a-i înţelege pe ceilalţi. În teorie, copiii care au
dezvoltat acest tip de inteligenţă sunt caracterizaţi prin sensibilitatea lor la stările celorlalţi şi de
capacitatea lor de a coopera în scopul de a fi parte a unui grup. Copiii cu această inteligenţă
comunică în mod eficient şi învaţă de obicei cel mai bine prin colaborarea cu ceilalţi. Jucăriile
recomandate sunt spațiile de joacă, spațiile interactive, jucariile interactive (bucatarii
interactive, truse medicale si veterinare), jucării cu meserii sau costume pentru carnaval si
Halloween.
Inteligenţa lingvistică
Această zonă are de-a face cu cuvinte , rostite sau scrise. Copiii cu o inteligenţă verbal-
lingvistică dezvoltată sunt de regulă buni la citit, scris, povestit şi memorarea cuvintelor. Ei au
tendinţa de a învăţa cel mai bine citind, luându-şi notiţe, ascultând prelegeri, discutând şi
dezbătând cu privire la ceea ce au învăţat. De asemenea, micuţii cu inteligenţă verbal-lingvistică
învață limbi străine foarte uşor. Pentru aceștia sunt recomandate jocurile cu litere și cifre.
Inteligenţa kinestezică
Elementele de bază ale inteligenţei corporal-kinestezică sunt controlul mişcărilor corporale
şi capacitatea de a gestiona cu pricepere obiecte. Gardner susţine că acest tip de inteligenţă
include, de asemenea, un sentiment de sincronizare şi contribuie la rapiditatea reflexelor. Copiii
care au acest tip de inteligienţă mai dezvoltat sunt buni la activităţi fizice, cum ar fi sport sau
dans. Ei învaţă de multe ori prin a face ceva practic decât prin a citi despre acel lucru. Jucăriile
recomandate sunt centrele de activitate, spațiile de joacă etc.
Inteligența muzicală
Această zonă are de a face cu sensibilitate la sunete, ritmuri, sunete şi muzică. Copiii cu o
inteligenţă muzicală sunt capabili să cânte, să folosească cu iscusinţă instrumente muzicale şi
să compună muzică. De asemenea, competenţele lingvistice sunt de obicei extrem de dezvoltate
în cazul celor cu inteligenţă emoţională. Jucăriile recomandate sunt instrumente și jucăriile
muzicale.
Inteligenţa intrapersonală
Această zonă are de-a face cu capacităţi introspective şi auto-reflexive. Acest lucru se referă
la a avea o înţelegere profundă a sinelui: care sunt punctele forte şi punctele slabe, ceea ce te
face unic, fiind capabil de a prezice reacţiile proprii sau emoţiile. Jucăriile recomandate sunt de
regulă figurinele, păpușile și jucăriile de pluș.
Inteligenţa naturistă sau ambientală
Această zonă are de-a face cu interesul pentru natură şi pentru împrejurimile naturale.
Exemplele includ forme naturale cum ar fi speciile de animale şi plante, roci şi tipuri de munte
precum şi cunoştinţe aplicate de natură în agricultură, minerit etc. Pentru micuții exploratori
sunt recomandate figurinele cu animale și păsări, piesele de gradinărit etc.
Practica educațională a demonstrat locul pe care-l ocupă jocul în viața copilului
preșcolar.Prin intermediul jocului, copiii își îmbogățesc experiența cognitivă , își educă voința
și își conturează personalitatea.
Jocul didactic rӑmȃne o formӑ de activitate distractivӑ și accesibilӑ copilului, prin care se
realizeazӑ o bunӑ parte din sarcinile instructiv-educative în instituțiile (pre)școlare.
15

Bibliografie select ivӑ:
Munteanu Ana, Psihologia dezvoltӑrii umane, Editura Polirom, București 2006
Popescu -Neveanu Paul, Dictionar de psihologie, Editura Albatros, București, 1978
Stanciu Ion Gheorghe, Şcoala și doctrinele pedagogice în sec. XX, Editura Didacticӑ și
Pedagogicӑ, București 1995
Schiopu Ursula, Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, Editura Didacticӑ și
Pedagogicӑ, București, 1970
REPERE ALE PEDAGOGIEI WALDORF
Inspector Şcolar General Prof. Manuela Cornelia ZAINEA

Inspectoratul Şcolar Județean Ialomița
Universitatea Spiru Haret, București/ International Premium School of Bucharest
Prof. Victoriana Aprilia GӐLBENUŞ
Şcoala Gimnazialӑ Sf Andrei (Slobozia, Ialomița)/ AGCDR Dӑscӑlimea Romȃnӑ
Fundamentul pedagogiei Waldorf îl reprezintă antropologia şi psihologia dezvoltării, aşa

cum au fost prezentate pentru prima oară de către Rudolf Steiner (1861-1925), în ciclul de
conferinţe
Începȃnd cu „Antropologia generală ca bază a pedagogiei” (1919) au fost elaborate lucrări
variate despre fiziologia şi psihologia dezvoltării, despre metodică şi didactică, precum şi
despre noi discipline de învăţământ, iar aceste lucrări constituie şi ele baza pedagogiei Waldorf.
Pedagogia Waldorf porneşte de la copil şi are ca obiectiv dezvoltarea potenţialului
individual al fiecărui copil. Această pedagogie ţine cont de diversitatea culturală şi îşi asumă
principiile etice general-umane (v. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10
decembrie 1948, Convenţia ONU privind Drepturile Copilului din 20 noiembrie 1989,
Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi din 13 decembrie 2008). Ea
reprezintă fundamentul pentru diferite instituţii de educaţie, de învăţământ şi de formare (de
ex., unităţi de educaţie preşcolară, şcoli, instituţii de formare profesională, şcoli speciale şi
multe altele).
Cadrele didactice trebuie să aibă calificare specificӑ în pedagogia Waldorf, să se autoeduce
în mod corespunzător şi să se perfecţioneze continuu din punct de vedere profesional.
Forma juridică adecvată şcolilor, grădiniţelor şi altor unităţi de învăţământ este cea de
unitate independentă, care se organizează prin participarea tuturor celor implicaţi în procesul
educaţional.
În primii şapte ani, dezvoltarea sănătoasă a copilului are loc într-o atmosferă de căldură şi
îndrumare, care produce bucurie, uimire şi respect. Cel mai important aspect al lucrului cu
copilul mic îl reprezintă atitudinea lăuntrică a educatorului, care este modelul pe care copiii îl
imită. Prin urmare, această activitate solicită o continuă autoeducaţie. În grădiniţele Waldorf,
în grupele preşcolare, în programele părinţi-copii şi în alte unităţi pentru educaţie ante-
preşcolară şi preşcolară, se pun bazele sănătăţii fizice şi vitalităţii, uimirii şi interesului pentru
lume.
16

Şcoala Waldorf este o şcoală unitară, care reuneşte toate ciclurile educaţionale specifice
fiecărei ţări, în care se asigură accesul egal şi universal la educaţie. Curriculumul-cadru al şcolii
Waldorf este corelat la nivelul claselor şi al disciplinelor de învăţământ şi, datorită adecvării
sale la etapele de dezvoltare a copiilor şi adolescenţilor, oferă fiecărui copil/elev multiple
posibilităţi de dezvoltare, potrivite vârstei sale.
Acestea constau, printre altele, în dobândirea de cunoştinţe, de competenţe culturale, de
aptitudini sociale şi emoţionale, de diferite deprinderi practice şi de aptitudini artistice (v. şi
inteligenţe multiple).
Obiectivul cadrului didactic este de a se forma pe el însuşi ca „artist al educaţiei”, astfel
încât elevul să devină creativ din punct de vedere intelectual, responsabil din punct de vedere
social şi apt de a acţiona. Autoeducaţia cadrului didactic, formarea şi perfecţionarea sa în
specialitate sunt premise esenţiale pentru realizarea acestui obiectiv.
Metodele de predare diferă în funcţie de vârsta copiilor şi a adolescenţilor.
Toate activităţile pornesc de la necesităţile de dezvoltare specifice vârstei respective, de la
dezvoltarea orientată preponderent spre activarea voinţei, în primii trei ani de viaţă, la jocul
imaginativ şi la activităţi cognitive a căror pondere creşte odată cu trecerea de la grădiniţă la
şcoală.
Copilul mic imită şi este educat prin modele şi exemple. Caracteristicile esenţiale ale
educaţiei timpurii sunt jocul liber, nedirijat, precum şi experienţele motrice şi senzoriale. Printre
altele, prin organizarea ritmică a zilei, a săptămânii, a anului, educatoarea se îngrijeşte de
dezvoltarea fizică şi psihică a copilului şi pune astfel baza rezilienţei acestuia.
Elevul învaţă de la cadrul didactic, care are la dispoziţie o multitudine de metode, care îşi
elaborează creativ predarea şi care îşi iniţiază copiii în toate marile domenii ale cunoaşterii
(predarea în epoci). Cadrul didactic, mai ales învăţătorul-diriginte, clădeşte cu elevii (şi cu
responsabilii pentru educaţia acestora) o relaţie autentică şi păstrează caracterul creativ al
predării, care devine tot mai formală pe măsură ce copiii cresc
Materiile principale: limba română, istoria, geografia, biologia, matematica,fizica, chimia,
sunt predate în perioade de 2-4 săptămâni, câte două ore la începutul fiecărei zile, în cadrul
cursului de bază.
Limbile străine, cursurile artistice şi practice, sportul, dar şi orele de exerciţii la materiile
principale apar în orar după cursul de bază. Acest mod de lucru reduce mult numărul de materii
la care elevul trebuie să se pregătească pentru a doua zi şi duce la o aprofundare mai bună a
materiei prin ritmul zilnic; Mai presus de toate, această şcoală îşi propune dezvoltarea copiilor
şi tinerilor din toate punctele de vedere, ştiinţa fiind însufleţită prin artă şi legată de viaţa zilnică
prin practică în toţi cei 12 ani de studiu .
Baza pedagogiei Waldorf este cunoaşterea omului şi mai ales a copilului în cele două
momente dificile, respectiv 9 şi 9-13 ani. Exploatarea forţelor spirituale şi creative din fiecare
copil; planul de învăţământ elaborat in concordanta cuaceste particularitati; respectarea ritmului
individual al fiecarui copil; spiritul deinitiativa, creativitatea; mobilitatea in gândire - sunt cai
spre libertatea omului; În cazul acestei metode de educaţie se pune accent pe autoritatea
dascălului în faţa elevilor.
Spre deosebire de sistemul tradiţional aplicat la noi în România, Waldorf îşi propune o
sensibilizare a factorului educaţional, însă nu trebuie uitate urmatoarele aspecte:- societatea
romanească se află încă în plină tranziţie poate de aceea este încă refractară la ceea ce este nou;
- sursele de documentare şi informare care se potrivesc acestui tip de educaţie sunt încă puţine;
- piedica cea mai mare o constituie lipsa banilor, de aceea fiind preferat sistemul tradiţional
unde învăţământul este gratuit. Federaţia Waldorf din România este o organizaţie non-profit,
care cuprinde 23 de asociaţii Waldorf şi reprezintă la nivel naţional şi internaţional interesele
17

grupelor, gradiniţelor, claselor, şcolilor, liceelor şi centrelor de pedagogie curativă din
România.
În România, învăţământul Waldorf este învăţământ de stat, organizat de Ministerul
Educatiei, Cercetării şi Tineretului, în baza Acordului General de Cooperare, încheiat în anul
1996. Din reţeaua unităţilor se poate desprinde răspândirea în România a acestei alternative
educaţionale.
Rezultatele dina nul școlar 2016-2017 la examenele naţionale de capacitate şi de
bacalaureat confirmă performantele acestui învăţământ alternativ şi îi conferă o pozitie egală în
sistemul naţional de învăţământ. Antropologia steineriană, ca bază a pedagogiei Waldorf,
prezintă fiinţa umană de origine spirituală, care cere forme de învăţare specifice ritmului de
dezvoltare fizică, sufletească şi spirituală.
Ele sunt cuprinse într-o programa scolară proprie, jalonată pe treptele de dezvoltare ale
copiilor, aprobată prin ordin de MEN.
Pedagogia Waldorf înţelege prin activitate efortul concret pe care individul îl face cu
mâinile sale. Astfel, în clasa I copiii sunt conduşi întâi către scriere şi apoi către citire. Ei citesc
la început numai ceea ce au scris ei înşişi, după modelul învăţătorului. Citirea vine de la sine
pentru fiecare copil, în ritm propriu. Copiii sunt activaţi mai uşor în ceea ce priveşte scrisul,
care solicită mai puternic motricitatea.
În predarea literelor, pedagogia Waldorf propune o cale accesibilă vârstei copilului de
6-7 ani. Astfel, învăţătorul porneşte de la o poveste pe care o expune copiilor şi pe care apoi o
reia în ziua următoare realizând şi un desen sugestiv pentru copii. În acelaşi timp, copiii
desenează în caietele proprii imaginea din poveste. Din desenul realizat pe tablă si in caiete se
desprinde forma literei, fie din conturul elementelor imaginate, fie din atitudinea personajelor.
Accentul se pune în acest fel pe calitatea scrierii şi nu pe cantitate, întrucât copiii sunt îndrumaţi
să perceapă formele în relaţie cu simţurile proprii.
Cunoştinţele dobândite în acest mod devin mai solide şi au ca bază memoria afectivă pe
care psihologii contemporani o consideră de o eficienţă superioară. Experienţa practică a
demonstrat că în modul prezentat se acţionează cu succes împotriva apariţiei deficienţelor de
scriere-citire. Folosirea instrumentelor de scris, de la creioane groase de ceară la creioane
colorate şi la stilou, reprezintă pentru pedagogia Waldorf o cale firească şi necesară de a
răspunde cerinţelor de vârstă ale copiilor, cărora li se dezvoltă treptat motricitatea muşchilor
fini ai mâinii. În acelaşi timp se are în vedere dezvoltarea simţului estetic.
Scrierea caligrafică este exersată în aceeaşi măsură ca şi scrierea ortografică, realizându-
se astfel dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă. Caracterul de interdisciplinaritate
reprezintă un element specific pedagogiei Waldorf. Acesta se reflectă în mod deosebit în
predarea limbii şi literaturii române, care devine un suport fundamental pentru dobândirea de
cunoştinţe şi formarea deprinderilor.
Conţinuturile propuse spre abordare cuprind elemente specifice educaţiei plastice,
muzicale, istoriei, geografiei, ştiinţelor naturii, iar ea se regăseşte pe rând în fiecare dintre
acestea.
Dată fiind plaja orară prevăzută în planul-cadru, programa conţine atât obiective de referinţă
şi conţinuturi obligatorii, care aparţin trunchiului comun, cât şi altele care devin obligatorii
atunci când se optează pentru curriculum-ul extins. Modul nostru actual de gândire, bazat pe
cunoaşterea materialistă a naturii, ne permite apropierea de omul fizic, de latura sa exterioară.
Dacă acceptăm ideea structurii tripartite a omului – corp fizic-suflet-spirit (fără a le
confunda pe ultimele două) şi nu uităm nici Eu-l, şi dacă dobândim înţelegerea modului în care
acestea se dezvoltă, putem avea o privire profundă asupra entităţii umane. Iar ştiinţa
antroposofică doreşte tocmai acest lucru: să privească cu adevărat în entitatea omenească. Este
18

necesar să ne însuşim o adevărată artă, exactă şi intimă, deopotrivă, pentru a observa
individualitatea umană.
Observăm la copil, odată cu dezvoltarea trupescului, modul cum sufletescul, căruia îi
atribuim gândirea, simţirea, şi voinţa, îşi croieşte drum în trupesc, felul cum întreaga fiinţă
devine alta şi în domeniul sufletesc.
Observarea aceasta a copilului se va face astfel cu totul altfel, nu numai sub raport
intelectual, ci raportându-ne la el cu sentimentul, cu simţirea, cu toate impulsurile de voinţă, în
aşa fel însă încât să ne detaşăm de simpatie şi antipatie.
Bibliografie selectivӑ :
Alexandru, J.,Nerseni, I., Cunoașterea copilului preșcolar, Colecția ‘’ Cathedra’’, 1992.
Columbus, S.E., Didactica preșcolară (traducere), Editura V&1 Integral, București 1998.
CURRICULUM – REPERE
PROF. BACIU MIHAELA ANTOANETA

SCOALA GIMNAZIALA MANASIA
1. Curriculum-delimitari conceptuale
Curriculumul obligatoriu ca şi cel la decizia şcolii ar trebui să respecte două aspecte:
1.Modalitățile de abordare au o finalitate comună și anume: asigurarea unei bune educaţii a
copiilor şi tinerilor ,oricât de diferite sunt ele în funcţie de nivel de plecare;
2.Şcoala ca organizaţie, ca sistem deschis, depinde de mediul în care funcţionează.
Tendinţele în educaţia contemporană insistă asupra "pedagogiei trăite" privind trecerea la
pregătirea pentru iniţierea, evaluarea şi dominarea schimbărilor, pentru cooperare şi participare.
O premisză esenţială a progresului unei societăţi, unei comunităţi, a dezvoltării,este calitatea în
educaţie . Ea nu se mai poate baza pe asimilarea informaţiei ci pe cultivarea creativităţii, pe
formarea atitudinilor, capacităţilor, comportamentelor.
Educaţia ca subsistem al sistemelor sociale implică în societatea actuală rezultate şi
influenţe educative greu de anticipat şi evaluat; ca proces, educaţia integrează progresele din
sfera ştiinţelor, culturii şi tot mai mult pe cele din domeniul psihopedagogiei, ceea ce face ca
problemele de adaptare a şcolii la cerinţele unei dezvoltări temeinice şi armonioase să vizeze
echilibrul între sfera obiectivelor şi conţinuturilor, metodelor, formelor de evaluare. Abordarea
curriculară permite deci mutarea accentului de la "ce?" pe "în ce scop" şi "cu ce rezultate" se
soldează eforturile învăţării: "Scumpă nu este persoana bine educată ci cea insuficient educată,
care părăseşte şcoala cu o formaţie şubredă sub raport intelectual, moral sau estetic; reciclarea
unei astfel de persoane predispuse la compromisuri, impostură, delicventă va costa mult şi va
fi anevoioasă”1.
Această concepţie supune atenţiei institutiei scolare, probleme manageriale complexe,
1
Văideanu,G.(1988),Educatia la frontiera între milenii,pag.22.
19

cum ar fi: munca în echipă pentru proiectarea, implementarea evaluarea curriculumului naţional
şi a curriculumului la decizia şcolii;respectarea intereselor, opţiunilor elevilor; realizarea unei
diagnoze corecte; cunoaşterea culturii organizaţionale; rezolvarea conflictelor; formarea şi
motivarea personalului didactic; monitorizarea procesului; realizarea parteneriatului cu familia
şi cu întreaga comunitate.Toate acestea asigură impactul reformei curriculare la nivelul unităţii
scolare si schimbarea mult aşteptată: autonomia scolii cu identitate intr-un mediu concurențial
stimulativ, într-un context ce leagă școala cu specificul comunității regionale și locale și cu
tendințele cererii de educație.
Probleme generale .
Curriculumul național reprezintă ansamblul coerent al planurilor cadru de
învățământ și al programelor școlare din învătământul preuniversitar.(Legea Educației
Naționale,nr1/2011,Art.64,Art.65(1-3))
Curriculum- reprezintă un concept cheie în ştiinţele educaţiei şi în cadrul practicilor
educaţionale contemporane. De-a lungul timpului au existat o mulţime de încercări de definire
a acestui concept, definitii care reflectă evoluţia şi dezvoltarea continuă a semnificaţiei acestui
concept.
Opinii privind curriculumul
1.Curriculumul este văzut mai degrabă prin prisma unei activităţi şi a unei experienţe decât
cunoştinţe ce trebuie asimilate şi date ce trebuie memorate;
2.Curriculumul este văzut mai degrabă prin prisma unei activităţi şi a unei experienţe decât
cunoştinţe ce trebuie asimilate şi date ce trebuie memorate ;
3.Intregul efort al şcolii de a crea, de a atinge rezultatele dorite în şcoală şi în afara şcolii
4.Curriculumul este ceea ce li se întâmplă copiilor în şcoală ca rezultat a ceea ce fac profesorii.
Acesta include toate experienţele copiilor şi pentru au şcoala ar trebui sa-şi accepte
responsabilitatea ;
5.Termenul curriculum ar putea fi aplicat, considerându-i originea, cel mai bine programelor
de studii şi cursurilor pe care elevii le urmează de-a lungul educaţiei lor;
6.Curriculumul național este un program de experienţe de învăţare ce merită a fi trăite şi care
este planificat şi aplicat în şcoală. Această activitate este în acelaşi timp deliberată şi
conştientă: este proiectată să aducă anumite rezultate în învăţarea copilului . 2
Componentele curriculumului, aşa cum sunt ele precizate de literatura de specialitate, sunt:
 Un sistem de consideraţii teoretice asupra educatului şi a societăţii.
 Finalităţi şi obiective.
 Conţinuturi sau subiecte de studiu selecţionate şi organizate cu scopuri didactice.
 Metodologii de predare-învăţare.
 Metodologii de evaluare a performanţelor şcolare.
2
Cămpeanu,A.,Chicinaș,L.,Dragomir,M.,Iosifescu,Ș.(coord.),2001,Management educațional pentru institutiile
de invățamant,pag.257.
20

21

2. Tipuri de curriculum
Exista mai multe tipuri de curriculum, acestea fiind rezultatul mai multor
perspective concurente prezentam mai jos o sinteza a acestora .
Tabel 2-1 Tipuri de curriculum
(Adaptat dupa:Management educațional pentru institutiile de invățamant)
Din perspectiva Curriculum general (de bază) - cunoştinţe, abilităţi şi comportamente
cercetării obligatorii pentru toţi cursanţii (şcolaritate obligatorie)
fundamentale
Curriculum specializat - diferenţierea pe categorii de cunoştinţe,
deprinderi, aptitudini (literatură, ştiinţe umaniste, ştiinţe exacte, arte etc.)
Curriculum ascuns - experienţa de învăţare care merge din mediul
psiho-social şi cultural al clasei de elevi (climatul de studiu,
personalitatea profesorilor, relaţiile interpersonale, sistemul de
recompense şi sancţiuni ce influenţează imaginea de sine, atitudinile faţă
de alţii, sistemul propriu de valori etc.)
Curriculum informal - se referă la alte ocazii şi oportunităţi de învăţare
(mass-media, vizite, frecventarea instituţiilor culturale, atmosfera în
familie etc.)
Din perspectiva Curriculum recomandat - ghid pentru profesori, este elaborat de
cercetării experţi ai autorităţii educaţionale centrale
aplicative Curriculum scris - oficial, specific unei instituţii educaţionale concrete
Curriculum predat - experienţa de învăţare oferită direct de educatori

elevilor în activitatea curentă
Curriculum de suport - materiale curriculare adiţionale, ghiduri pentru
profesori, culegeri de texte, probleme, software educational etc.
Curriculum testat (evaluat) - experienţa de învăţare concretizată în
teste, probe de examinare, instrumente de apreciere a progresului şcolar
Curriculum învăţat - ceea ce elevul învaţă de fapt ca urmare a acţiunii
cumulate a celorlalte tipuri de curriculum.
Concepte cheie
 Finalităţile pe niveluri de şcolaritate. Finalităţile pe niveluri de şcolaritate (primar,
gimnazial, liceal) reprezintă o concretizare a finalităţilor sistemului de învăţământ
pentru diversele niveluri şi vârste şcolare cărora li se adresează. Ele descriu specificul
fiecărui nivel de şcolaritate din perspectiva politicii educaţionale şi reprezintă totodată
un sistem de referinţă atât pentru elaborarea programelor şcolare cât şi pentru orientarea
demersului didactic.
 Planul-cadru pentru fiecare ciclu de şcolaritate,planul-cadru pentru învăţământul
obligatoriu şi planul-cadru pentru învăţământul liceal sunt documente cu caracter
reglator aprobate de Ministerul Educaţiei Naţionale pe baza unor principii de construcţie
şi generare care fac posibilă:
22

- diferenţierea planurilor - cadru atât în funcţie de vârsta elevilor cât şi în funcţie
de filieră şi profil;
- asigurarea unui număr de ore pe săptămână astfel încât să se evite
supraîncărcarea elevilor;
- asigurarea posibilităţii de decizie curriculară la nivelul unităţii de învăţământ
(posibilitatea de individualizare şi posibilitatea de diferenţiere crescând cu vârsta
elevului);
- crearea pentru elevi a şansei de a-şi exprima opţiunile şi de a beneficia
deparcursuri proprii de învăţare.
 Programele şcolare. Programele şcolare sunt elaborate în funcţie de oportunităţile
oferite de curriculumul naţional, profesorii având astfel posibilitatea efectivă
neîngrădită de a creea, de a proiecta conţinuturi şi forme de organizare specifice
activităţilor de învăţare. Programele şcolare sunt unitare pentru disciplinele cuprinse în
curriculumul de bază (curriculum nucleu) iar pentru curriculumul la decizia şcolii vor
reflecta personalitatea şi profilul pe care şi-1 construieşte şcoala.
 Manuale şi mijloace auxiliare pentru uzul elevilor. Manualele şi mijloacele auxiliare
pentru uzul elevilor respectă curriculumul naţional şi cel la decizia şcolii şi reprezintă
o modalitate de descentralizare a sistemului de învăţământ. Manualele sunt alese liber,
de fiecare profesor, în funcţie de filiera şi profilul clasei, precum şi de abilităţile,
deprinderile şi aptitudinile diferite ale diferitelor clase. Elevii din învăţământul
neobligatoriu vor cumpăra manualul indicat de profesor, astfel încât prin mecanismele
pieţei libere se va realiza o concurenţă reală între cerere şi ofertă. Manualele alternative
au nevoie de un aviz din partea autoritatii centrale, care să gireze corectitudinea
ştiinţifică şi adecvarea la programa scolara aprobată, respectiv la vârsta şcolară
presupusă.
Ghidurile pe discipline sau pe arii curriculare care să se adreseze profesorilor debutanţi,
ar răspunde unei nevoi reale a sistemului de învăţământ prin valorificarea şi valorizarea
experienţelor, cercetărilor şi experimentelor didactice ale multor distinşi colegi profesori din
învăţământul primar şi mai ales secundar (inferior şi superior).
 Instrumente de evaluare. Instrumentele de evaluare au fost elaborate la nivel naţional,
sub forma unor baze de itemi relevanţi pentru examenele naţionale (evaluări sumative),
fie la nivel local (şcoală, grupuri de şcoli de aceeaşi specializare/profil, discipline,
opţionale apropiate) reflectând evaluarea internă specifică fiecărei unităţi de
învăţământ. Aceste instrumente de evaluare internă sunt preponderent formative, putând
avea un caracter sumativ dacă se optează pentru un sistem de lucrări de sfârşit de
semestru unice la nivel de judeţ, oraş, şcoală etc.
 Curriculumul obligatoriu
Curriculumul obligatoriu sub forma propusă de Ministerul Educaţiei Naţionale pentru
întreg sistemul de învăţământ, indiferent de nivelul de şcolaritate, filiera, profilul şi
specializarea şcolii se regaseste in Legea Educatiei Nationale. Planul-cadru rezultat prin
modificarea ofertei iniţiale a M.E.N. în urma dezbaterii publice de către profesori, inspectorate,
specialişti în domeniul ştiinţelor educaţiei cuprinde ariile curriculare (Limbă şi comunicare,
Matematică şi ştiinţe, Om şi societate, Alte, Tehnologii, Educaţie fizică şi Consiliere şi
orientare) precum şi disciplinele corespunzătoare fiecărei arii şi numărul de ore alocat fiecărei
discipline, respectiv fiecărei arii curriculare. Acest număr exprimat în cuprinsul curriculumului
obligatoriu trebuie respectat de fiecare şcoală, el vizează acoperirea în timp a conţinuturilor
comune întregului sistem de învăţământ.
23

Finalitățile aplicării curiculumului obligatoriu
Prin aplicarea noului curriculum naţional se urmăreşte realizarea finalităţilor specifice
pentru:
- Învăţământul primar;
- Învătământul gimnazial;
- Învătământul liceal.
.Finalitățile invatământului primar

Asigurarea educaţiei elementare pentru toţi copiii.
Formarea personalităţii copilului, respectând nivelul şi ritmul său de dezvoltare.
Inzestrarea copilului cu acele cunoştinţe, capacităţi şi atitudini care să stimuleze
raportarea efectivă şi creativă la mediul social şi natural şi să-i permită continuarea
educaţiei.
Finalitățile invățământului gimnazial

Asigurarea pentru toţi elevii a unui standard de educaţie comparabil cu cel european.
Formarea capacităţii elevilor de a comunica eficient în situaţii reale, în limba română,
limba maternă, limbile străine, limbajele de specialitate.
Formarea şi dezvoltarea capacităţii de adaptare şi integrare în societate;
Formarea atitudinilor pozitive în relaţionarea cu mediul social (prin toleranţă,
responsabilitate, soliditate, acceptarea şi respectarea alterităţii etc.).
Asigurarea unei orientări şcolare şi profesionale optime, în raport cu aspiraţiileşi
aptitudinile elevilor.
Formarea capacităţilor şi a motivaţiilor necesare învăţării în condiţiile unei societăţi în
schimbare.
Finalitatile invățământului liceal

Desăvârşirea personalităţii adolescentului.
Formarea şi dezvoltarea competenţelor care permit orientarea şi inserţia activăîntr-un
mediu social caracterizat prin accelerarea ritmului schimbărilor.
Formarea şi dezvoltarea la elevi a unui grad suficient de autocunoaştere.
Formarea şi dezvoltarea atitudinilor pozitive în relaţionarea cu mediul social (prin
toleranţă, responsabilitate, solidaritate, acceptarea şi respectul alterităţii etc.).
Asigurarea unei orientări şcolare şi profesionale optime, în raport cu aspiraţiile şi
aptitudinile elevilor.
Formarea şi dezvoltarea capacităţilor şi a motivaţiilor necesare învăţării în condiţiile
unei societăţi în schimbare.
Curriculum optional/curriculum la decizia şcolii
.Consideratii teoretice
Curriculum la decizia școlii se constituie atat din pachete disciplinare opționale
ofertate la nivel național,regional și local,cat și din pachete disciplinare opționale ofertate
la nivelul unitatii de invatamant.(Legea Educatiei Nationale,nr.1/2011,Art.64(5-6)).
Aplicarea planurilor - cadru în şcoli şi transformarea acestora în scheme orare concrete,
specifice, presupune o succesiune de operaţii manageriale care vizează interacţiunea şi
cooperarea între şcoală, elevi, părinţi, autorităţi locale, rezultatul acestui complex de acţiuni
24

fiind curriculumul la decizia şcolii.
Modalitati de realizare a curriculumului la decizia scolii

Curriculum la decizia şcolii se poate realiza în următoarele moduri:
Modalitati de realizare a curriculumului
1.Curriculum Şcoala urmează sugestiile oferite de autoritatea centrală: temele notate cu
extins asterisc în programele şcolare naţionale pentru flecare clasă.
2.Curriculum Şcoala aprofundează zona curriculum-ului de bază: dezvoltarea unor
aprofundat teme/capitole din conţinuturile prevăzute de programele şcolare dacă
această dezvoltare răspunde nevoilor reale ale elevilor.
3.Curriculum Şcoala proiectează şi construieşte în zona trans- şi interdisciplinară.
elaborat de şcoală
Curriculum elaborat de şcoală presupune existenta disciplinelor optionale,care pot fi de mai
multe tipuri:
Tipuri de opționale
Opţionalul la  Are în componență activităţi, continuturi,sugestii
nivelul disciplinei metodologice,evaluare, care nu fac parte din programele şcolare
propuse de autoritatea centrală; disciplină care nu este prevăzută
pentru o anumită clasă sau ciclu curricular
Opţionalul la  O temă interdisciplinară care implică cel puţin două discipline dintr-
nivelul ariei o arie;
Curricualre  Obiectivele de referinţă ale noii teme vor respecta obiectivele cadru
ale fiecărei discipline componente
Opţionalul la  O temă proiectată pornind de la un obiectiv transdisciplinar sau
nivelul mai interdisciplinar;
multor arii  Conţinuturile naţionale rezultă din intersectarea unor segmente de
curriculare discipline care aparţin unor arii curriculare diferite
Implicatiile existentei curriculumului la decizia scolii

Aplicarea planurilor - cadru pentru toate nivelurile de şcolaritate permite descongestionarea
şi flexibilizarea programului şcolar prin:
- creşterea progresivă, în funcţie de vârstă, a ponderii disciplinelor şi activităţilor
cuprinse în curriculum la decizia şcolii care permite elevilor să-şi dezvolte abilităţi
şi deprinderi pe acele arii curriculare care reprezintă interesul său major;
- renunţarea la caracterul excesiv teoretizant al programelor şi manualelor simultan
cu creşterea caracterului aplicativ al cunoştinţelor şi activităţilor;
- atingerea obiectivelor în şi prin activităţile desfăşurate în clasă;
- stimularea motivaţiei elevilor pentru învăţare;
25

- creşterea responsabilităţii elevului şi a şcolii pentru calitatea şi finalităţile
procesului de educaţie în şcoală.
Funcţiile instituţiilor educaţionale sunt:
1. formarea competenţelor de bază,
2. socializarea,
3. pregătirea pentru viaţa activă, selecţia şi emanciparea socială şi culturală.
Acestea ţin cont de următoarele:
- Curriculumul obligatoriu privind competenţele de bază (cunoştinţe, deprinderi, atitudini
şi valori) nu mai poate fi garantat pe toată durata vieţii, printr-o instruire minimală.
- Competenţele se depreciază rapid, datorită evoluţiei cunoaşterii, tehnologiilor şi

organizării social-politice.
- Socializarea exclusiv prin educaţie formală este limitată: devine tot mai importantă
socializarea realizată prin interacţiunea instituţiilor educaţionale cu alte medii
educative.
- Formarea profesională iniţială este într-un decalaj continuu faţă de piaţa muncii.
- Metoda de selecţie culturală şi socială bazată exclusiv pe performanţele academice a
devenit chestionabilă;
- Viaţa activă are alte exigenţe şi de multe ori testele de evaluare folosite de instituţiile
educaţionale nu sunt relevante pentru reuşita socială şi profesională.
Acest context, impune redimensionarea conceptului de performanţă, părăsirea
accepţiunii tradiţionale în care performanţa şcolară era axată pe volumul şi precizia
cunoştinţelor însuşite şi demonstrate în competiţii mai mult sau mai puţin algoritmizate şi
considerarea pe lângă acestea a capacităţii de valorificare a experienţei educaţionale informale
prin contextualizare în viaţa reală.
Devin tot mai importante capacităţi precum: toleranţa la eşec, potenţarea succesului
deja obţinut, evitarea sau negocierea conflictelor, adaptarea.
IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN

DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ELEVULUI ŞI ÎN DEZVOLTAREA
INSTITUŢIONALĂ
PROF. PT. ÎNV. PRIMAR, ANDA CRISTINA BORDEI

ŞCOALA GIM.” CONSTANTIN ŞTEFAN”, ALBEŞTI/IALOMIŢA
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare

realizate în clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite
ramuri ale ştiinţei, atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut
şi util, contribuind la formarea personalităţii. În acest sens şcoala trebuie să fie deschisă
spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme.
26

În cadrul acestor activități elevii deprind folosirea diverselor surse informaționale, se
autodisciplinează învață să învețe, iar cadrul didactic poate să le influențeze dezvoltarea, să-i
pregătească pentru viață.
Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activități cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-
culturale, oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei.
Astfel, vizitele la muzee, monumente și locuri istorice, case memoriale au oferit elevilor
prilejul de a observa obiectele și fenomenele în starea lor naturală, operele de artă originale,
momentele legate de trecutul istoric local, național,ceea ce a ușurat procesul formării
reprezentărilor despre acestea.
Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante
și utile. Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea
numărându-se: desfășurarea acestora după programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți
sau înainte și aceștia nu se mai pot concentra la ore. Deci, programul elevului este mai încărcat.
Profesorii caută soluții pentru valorificarea lor: urmăresc programul elevului din ziua
respectivă, cât a avut de învățat sau de scris. Dar, este suficient? Întrebând elevii despre aceste
aspecte, au recunoscut că este destul de greu să desfășori multe activități extrașcolare, pentru
că programa școlară este încărcată. Se pune întrebarea: cum îi determinăm pe elevi să se implice
în desfășurarea activităților extrașcolare?
De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop
învățarea nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care
cuprind domenii și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități
necesare unei bune dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de
activități extrașcolare, ne referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui
să facă acest fapt cu plăcere deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei
bune dezvoltări, formării personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul
și domeniul în care ei vor fi performanți.
Ca profesor de limba și literatura română, am căutat să îndrept elevul spre abordarea

textului literar din mai multe perspective, astfel încât elevului să i se dezvolte orizontul cultural
și spiritual. Încă din clasa a V-a, se pune accent pe valorificarea valențelor pozitive din basme,
insistând pe victoria binelui în lupta cu răul, pe virtuțile alese ale personajului principal, care
simbolizează idealul de curaj, demnitate, frumusețe fizică și morală.
Pornind de la această temă se poate realiza în cadrul orelor extrașcolare o prezentare a

aspectelor negative din societate și elevii vor fi stimulați să propună soluții prin care să îndrepte
răul, aspectele negative, dând alternative la aceste fapte. Tot de la această specie literară, elevul
este pus să contureze un CV imaginar al unui personaj negativ sau al unui personaj pozitiv.
Pornind de la schițele lui I. L. Caragiale, elevii dezbat comportamentul lui Goe, lui Ionel
și apoi se realizează o dezbatere amplă pe teme bunelor maniere. Elevii, jucând joc de rol vor
crea scenete în care ei vor fi personaje din opere și vor dovedi că știu cum ar trebui să se
comporte în anumite situații.
27

Un succes deosebit l-a înregistrat dramatizarea unor fabule în cadrul unui concurs între
clase. Elevii au selectat fabula preferată, au dramatizat, punându-se în situația unui anumit tip
de personaj. Concursul a fost unul deosebit, au fost premiați cei mai buni elevi. După concurs
s-au valorificat anumite teme din care elevii să învețe cum ar trebui să se comporte civilizat și
adecvat în mai multe situații. Prin fabule se critică defectele omenești cu scopul de a le îndrepta.
Valorificând învățătura fabulei, morala, elevii învață să aprecieze anumite valori: cinstea,
dreptatea, modestia, onestitatea. La aceste activități deosebite pot participa și părinții, pot ajuta
la crearea decorului în care elevul să performeze sau pot fi simpli invitați. Aceste texte literare
contribuie la formarea personalității elevilor, la conturarea unor valori morale pe care să și le
însușească pe viitor.
În preajma sărbătorilor se organizează activități literar-artistice cu scopul de a valorifica

tradițiile, obiceiurile, specificul poporului nostru. Elevii cântă colinde, se bucură de magia
sărbătorilor de iarnă, la școală, dar și în cadrul familiei. Frumusețea colindelor parcă împrăștie
în zare puritatea, iubirea, dragostea de aceste comori preluate din moși strămoși.
O altă sărbătoare importantă este 1 Decembrie, zi în care fiecare suflet de român

vibrează la tot ceea ce înseamnă tradiție, patriotism, iubire de neam și țară. Promovând valorile
naționale învățăm să ne apreciem, să valorificăm virtuțile noastre ca nație. Valorificarea
specificului neamului nostru îl poate determina pe elev să interiorizeze anumite trăiri, să
iubească țara, neamul și pe cei de lângă ei. Iubirea, colaborarea, dăruirea ne face mai buni, mai
valoroși și acest lucru elevii îl află indirect din aceste activități.
O altă temă foarte importantă este timpul liber și elevul trebuie să aibă alternative
atractive și care îi dezvoltă competențele însușite în școală. Activitățile extrașcolare sunt acele
uși care se deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității,
stimularea încrederii în sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin joc, să asimileze noi
cunoștințe și într-un cadru nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i crea elevului spațiul,
conjuctura care să îl ajute să dea frâu imaginației, să își valorifice înclinațiile dezvoltându-le
până va ajunge la performanță.
Un eveniment atât de important, Învierea Domnului, este un prilej de bucurie și orice

persoană trăiește intens toate etapele care duc la înălțarea sufletească de-a lungul acestor
importante săptămâni. În aceste săptămâni, în cadrul activităților extrașcolare este necesar să se
desfășoare activități extrașcolare care au ca scop formarea unor personalități armonioase, cu
adâncă trăire și familiarizarea tânărului cu semnificațiile religioase ale zilelor care premerg și
urmează Învierii Domnului.
În cadrul activităților educative, se pot desfășura activități precum: recitarea unor poezii,
creații ale elevilor, scenete, realizarea de felicitări, desene tematice. Este recomandat ca aceste
activități să se desfășoare de la vârstele mici, ca orice tânăr să se identifice cu tradițiile,
obiceiurile, slujbele religioase care marchează momentele cruciale ale existenței umane.
28

Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe
pozitive ale vieții. Cât sunt mici, toți copiii trebuie să își însușească valori morale, să trăiască
momente înălțătoare, să conștientizeze rolul religiei în formarea lui ca individ și să participe la
toate evenimentele importante alături de familia unită. Aceasta este soluția vitală pentru o viață
echilibrată, pentru petrecerea momentelor neegalabile din mijlocul familiei, pentru formarea ca
individ responsabil și valoros pentru societate.
Se recomandă desfășurarea de parteneriate școlare având ca parteneri: familia,

comunitatea, reprezentanții bisericii, școala. Această triadă stă la baza formării individului și
niciun factor nu poate lipsi pentru că acest echilibru pentru viitorul individului va fi afectat.
Cum se poate lucra în parteneriat? Este foarte simplu: în cadrul școlii se pot organiza
simple activități literar-artistice, serbări, concursuri tematice la care să fie invitați părinții sau
membri comunității. Chiar dacă părinții sunt la mare depărtare, în străinătate, prin mijloace
moderne, prin internet, Skype, ei pot viziona aceste evenimente și pot lua parte, chiar dacă nu
sunt prezenți în acel loc. Ei pot urmări evoluția elevului și acest lucru este foarte
important. Depărtarea părinților declașează mari drame în sufletul elevilor și aceste evenimente
îi pot apropia, deoarece ei trăiesc emoții puternice.
Elevii sunt încurajați în urma acestor activități să scrie versuri, jurnale ale trăirilor, astfel
transmițând sentimentele trăite, puternice, emoțiile și celor din jur. Mult mai interesant ar fi
dacă și părinții ar contribui la aceste momente.
Important ar fi ca în cadrul acestor activități să fie inserate și momente muzicale, cântări

religioase pe care ei să le îndrăgească. Se pot interpreta cântece alături de părinți, bunici, chiar
și în biserică, mai ales în anumite momente. Pot fi organizate și voluntariate sau se pot dona
lucruri, dulciuri, alimente pentru cei nevoiași. În acest caz, se dă o mai mare amploare
evenimentului.
Este destul de greu să se găsească mult timp pentru pregătirea acestor activități, dar dacă
se pornește de la ceea ce ei știu din familii, mai ales cei care locuiesc la țară, rezultatul va fi
unul deosebit. Sunt activități frumoase care înnobilează sufletul omului și care îi dau strălucirea
celui care aspiră la frumos, puritate.
Bibliografie:
1.Pavelescu, Marilena (2010). Metodica predării limbii și literaturii române. Editura Corint.
2.Crăciun, Corneliu (2011). Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în
liceu. Editura Emia.
3.Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru.
29

SOCIALIZAREA ADOLESCENȚILOR ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR
EXTRAȘCOLARE
PROF. ÎNV. PRIMAR COROI MANUELA IRINA

ŞCOALA NR. 169 BUCUREŞTI
Maria Montesori spunea în lucrarea ,, Descoperirea copilului ,, : ,, Să nu-i educăm pe copii

noştri pentru lumea de azi . Această lume nu va mai exista când vor fi ei mari şi nimic nu ne
permite să ştim cum va fi lumea lor .Atunci să-i învăţăm să se adapteze !”.
Studiile de neurologie şi psihologie demonstrează că fiecare copil se naşte cu un potenţial
fabulos .În funcţie de cntitatea şi calitatea stimulilor educaţionali recepţionaţi în primii ani de
viaţă , acest potenţial se transformă sau nu în abilităţi şi competenţe intelectuale şi psiho-
emoţionale necesare pe tot parcursul vieţii .Scopul nostru este acela de a-i ajuta să se dezvolte
echilibrat şi în conformitate cu propriul lor potenţial , astfel încât să fie pregătiţi pentru viaţă .
Adolescentii de astăzi par să aibă mai mult timp liber, mai puţine responsabilităţi şi să fie
mai puţin supravegheaţi decât cei din generaţiile trecute. Nu e nimic neobişnuit să vezi tineri
stând degeaba în mall-uri, în restaurante tip fast-food, în parcuri sau în alte locuri. De obicei, ei
nu fac decât să vorbeasca şi să se distreze. Dar uneori mai apar probleme. Adolecenţii care se
plictisesc şi cauta ceva de făcut pot să se implice în activităţi nepotrivite, periculoase sau ilegale.
După cum subliniază unii autori, adolescenta propriu-zisă se caracterizează prin
intelectualizare, prin dezvoltarea gândirii abstracte, prin încorporarea de noi conduite adulte.
Tendinţa spre libertate şi independenţă faţă de tutela parentală este mai expresivă şi mai
naturală, adolescentul căutând prilej pentru a-şi exprima originalitatea si dispoziţia pentru
confruntările sociale complexe precum examenele, concursurile etc. Devine selectiv în
consumul de lectură, muzică, distracţii şi este interesat de găsirea unei identităţi vocaţionale ce
se prefigurează la început mai ales pe baza trăsăturilor de caracter şi pe interese şi în timp se
fundamenteaza aptitudinal (Mariana Popa, 2002, p. 95).
După 16-17 ani, adolescenţii încep să fie preocupaţi de viitoarea profesie, să adune
informaţii şi chiar să facă scurte stagii de activitate voluntară
Activităţile extraşcolare pentru adolescenţi trebuie alese conform cerinţelor vârstei după
cum urmează :
- activităţi de utilizare de aparate, instrumente, obiecte, activităţi încărcate încă de elemente
ludice (demontează diferite aparate pentru ca apoi să încerce să le reconstituie). Jocul-
ocupatie se află în dezvoltare la adolescenţi.
- Jocurile intelectuale de tipul şahului, tablelor, biliardului, cărţilor, dar mai ales al
jocurilor strategice pe computer, se menţin pe primele locuri în topul preferenţial al
jocurilor adolescentului, pentru că-i permit să-şi măsoare capacităţile intelectuale aflate
în plină creştere. În genere, el tinde să-şi creeze o oarecare reputaţie în astfel de jocuri şi
apoi să-şi menţină un titlu dobândit.
- Excursiile capătă o pondere mai mare. Acestea răspund spiritului de aventură al tânărului,
au proprietatea de a-i permite să-şi măsoare rezistenţa, talentul organizatoric, reacţiile în
faţa imprevizibilului, capacitatea de decizie, independenţa.
Multe activităţi extraşcolare cu un caracter ludic au punctul de plecare în viaţa şcolara:
improvizatia dramatica, construirea de aparate originale, instalaţii electronice, repararea de
aparate electrice, construirea de adăposturi pentru animale, jucării etc.
30

Dependenta tanarului de adult, bugetul lui limitat determina o anumita selectie si un
anumit grad de participare la diferite tipuri de distractii si de asemenea tendinta tot mai frecventa
de a inlocui distractia cu o activitate utila care sa-i aduca "bani de buzunar"
Jocurile si distractiile adolescentului stau sub semnul schimbărilor majore produse în

plan intelectual, afectiv, comportamental, social şi cultural. Adolescentul, oscilând între
copilarie şi maturitate, visează şi este preocupat de viitor, trăieşte intens sentimental, este dornic
de a şti şi a învăţa, se antrenează în elaborarea de lucrări originale în literatură, artă, ştiinţă,
tehnică, participă cu responsabilitate la activităţi cu caracter social.
Specific pentru această vârsta este faptul ca funcţia de cunoaştere a jocului scade
considerabil, astfel încât în majoritatea situaţiilor el este înglobat în activitatea distractivă şi este
o forma a acesteia, arată Ursula Şchiopu (1970, pp. 283-284). Creşterea funcţiei distractive,
creşterea rolului acesteia în destinderea adolescenţilor au repercusiuni concrete în tratarea
problemelor pedagogice ale jocului.
Idei pentru petrecerea timpului liber
Tinerii au nevoie de timp liber pe care să-l petreaca alaturi de prieteni relaxându-se,
discutând, distrându-se. Dar, în acelaşi timp, trebuie să înveţe cum să-şi găsească activităţi
sănătoase, legale şi educative pentru timpul lor liber. Din păcate, prea mult timp liber poate să
provoace probleme. Nu toţi copiii ştiu să-şi găseasca activităţi potrivite, nu toţi ştiu să se abţină
de la lucrurile nepermise, aşa cum nu toţi ştiu să-şi aleagă prietenii cu care să stea.
În continuare găsiti câteva lucruri pe care le puteţi face pentru a vă învăţa adolescentul
să fie responsabil şi să-şi petreacă timpul liber într-un mod plăcut şi sigur.
- Stabiliti anumite reguli, de exemplu, ora la care adolescentul trebuie să fie acasă,
treburile casnice pe care le are de rezolvat. Permiteţi-le copiilor să ia parte la luarea acestor
decizii.
- Adolescentilor mai tineri spuneţi-le exact ce au de facut. Daţi-le ocazia să-şi câştige, prin
muncă, anumite privilegii sau mai multi bani de buzunar. Permiteti-le să-si cheltuiasca aşa cum
vor banii pe care îi câştigă, verificând în permanenţă legalitatea şi moralitatea faptelor sale .
- Antrenaţi-i în activităţi extraşcolare sportive , educative , culturale la care să puteţi
participa împreună , atât cât să nu invadaţi ,, spaţiul , tânărului adolescent
- Adolescenţii mai mari pot să-şi găsească de lucru câteva ore pe zi (sau pe week-end). De
exemplu, pot sa împartă fluturaşi. Un loc de muncă care le ofera
ocazia să cunoasca persoane noi, să acumuleze cunoştinţe şi abilităţi, să câştige bani.
- Dacă aveţi un adolescent mai mare încurajaţi-l să se gândească care este scopul lui, ce
vrea să facă mai tarziu, când va fi adult. Ajutati-l să-şi planifice timpul liber aşa încât activităţile
să se încadreze în domeniul care îl atrage
- Asiguraţi-vă că ştiţi tot timpul unde este copilul dumneavoastră. Suna-ţi-l din când în
când şi aflaţi unde e şi ce face.
- Încurajaţi copiii să se implice în activităţi de voluntariat sau în asociaţii
- Pentru a evita ca adolescenţii să se implice în activitâţi periculoase în timpul liber,
vorbiţi-le despre fumat, pornografie, droguri, presiunea grupului, dependenţa de calculator.
- Pentru a avea un adolescent responsabil faţă de el şi faţă de ceilalţi, trebuie să începeţi
devreme educaţia specifică. Adolescenţii îşi pot folosi timpul liber ca să se implice în activităţi
periculoase pentru că nu au un hobby şi nu ştiu ce să facă în orele libere. Copiii mai mici nu
31

prea se apucă de fumat sau de droguri, în schimb, daca nu au o ocupaţie anume, tind să petreaca
mult timp la televizor sau la calculator, şi nu neaparat cu activitati educative. Bineînteles că şi
ei trebuie să aibă o ocupaţie care să nu le permită să-şi piardă timul degeaba. Adolescenţii
acceptă mai greu sugestiile părinţilor, aşa că profitaţi de copilărie (de exemplu intre 7 si 10 ani)
pentru a-i convinge pe cei mici să încerce diferite activităţi ca să vadă ce le face plăcere. Poate
sportul, dansul, pictura, muzica... Se găsesc o multime de activităţi care sa îi atragă pe cei mici.
Cu cât îşi găsesc mai repede un hobby cu atât sunt mai multe şanse să şi-l păstreze până la vârsta
adolescenţei când vor începe să-i dedice şi mai mult timp .
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA

PERSONALITĂȚII ELEVULUI ȘI ÎN DEZVOLTAREA INSTITUȚIONALĂ
FORMAREA SENTIMENTULUI PATRIOTIC ȘI A ATITUDINILOR MORALE
PRIN ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE
PROF. ÎNV. PRIMAR CRIȘAN MARIA

LICEUL TEHNOLOGIC, JIDVEI, ALBA
Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat.

Napoleon Bonaparte
În contextul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, se desprinde mai mult ca oricând

nevoia de activități extracurriculare prin care să se realizeze educația patriotică de la cea mai
fragedă vârstă, ca parte integrantă a educației moral-civice.
32

Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea
nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al
activităților extrașcolare, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare
şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării
elevilor.
Educaţia extracurrriculară, realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi
locul bine stabilite în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile
extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea aptitudinilor, talentelor, cultivarea unui stil
de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Tot prin
activitățile extracurriculare, dar nu exclusiv, se transmit sentimente, se formează atitudini,
comportamente dezirabile, se corectează anumite deficienței din sfera educativă.
Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal ce permite elevilor cu
dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze
potenţialul intelectual.
Exemple de activităţi extraşcolare: vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice,
case memoriale, concursuri, spectacole, serbări, toate constituie un mijloc de a intui şi preţui
valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru.
33

Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală,
procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul
istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii
universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează
activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Vizionarea, dar mai ales implicarea în activități muzicale, de teatru, recitări, dansuri,
activități distractive sau sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate
vocațională: muzică, sport, poezie, pictură, în ansamblu: spre artă.
Cu cât educația moral-civică și patriotică este începută mai devreme cu atât se formează
cu mai multă ușurință automatismele ce stau la baza unui comportament corect.
Procesul educației morale este o activitate conștientă, complexă care țintește formarea
convingerilor etice, a sentimentelor și comportamentelor morale și toate pornind de la orizontul
apropiat (locul natal, familie, școală ș.a.) până la reprezentări despre țară și popor.
Implicând activ elevii în astfel de manifestări vom cultiva calități ca sinceritate, hărnicie,
curaj, altruism, generozitate, mândrie față de origine și față de însemnele
naționale, dragoste de neam și țară. Vom pune patriotismul la temelia personalității copiilor,
temelie care se va consolida, treaptă cu treaptă, pe tot parcursul școlarității.
(Imagini din Arhiva personală foto)

PERSONALITĂȚII COPIILOR PREȘCOLARI
34

PROF. ÎNV. PREȘCOLAR POPESCU ELENA
GRĂDINIȚA P.P. ,,ROSTOGOL” CĂLĂRAȘI
Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate
preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate
stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să
poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”.
Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm grădiniţa cu
viaţa. Pentru a-l face pe copil să depăşească în şcoală „greutăţile greu de învins”, important este să nu uităm că
una din trebuinţele principale ale copilului este jocul. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să
primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi
întotdeauna deosebite.În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să
întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de
bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copiiI se autodisciplinează.
Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască preşcolarii, să-i
dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al grădiniţei şi al
învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă. În legătură cu dezvoltarea creativităţii copiilor, pot fi
date educatorilor următoarele îndrumări: gândirea creativă şi învăţarea din proprie iniţiativă trebuie încurajate prin
laudă. Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor şi a ideilor. Preşcolarii
trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile
noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica
constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie creativ.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea
înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului lor liber. Având un caracter
atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat
dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre
acţiuni frumoase şi valoroase. Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea
elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea
talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-
un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-
şi maximizeze potenţialul intelectual.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera
influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa
capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează,
pozitiv. Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie
un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul
de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de
artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă
ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor,
stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul face cunoştinţă cu
lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de
spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum
şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Astfel de activităţi
sunt de o reală importanţă într-o lume dominată de mass media şi ne referim la televizor , calculator și internet,
care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor noştri în nişte persoane incapabile de a se controla
comportamental, emoţional şi mai presus de toate slabi dezvoltaţi intelectual. Se ştie că începând de la cea mai
fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştințe punându-i în contact direct cu obiectele şi fenomenele din
natură.
Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice:
plimbări, excursii, tabere, colonii. În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii, al vieții sociale, copiii se
confruntă cu realitatea și percep activ, prin acţiuni directe obiectele, fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind
35

axate în principal pe viața în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, preșcolarii își pot forma sentimental de respect
și dragoste față de natură, față de om și realizările sale. În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda
cu mai multă creativitate și sensibilitate, imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar
materialele pe care le culeg, sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie.
Activităţile extracurriculare organizate împreună cu preșcolarii au conţinut cultural, artistic, spiritual,
ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi activitatea comunităţii
locale.
Spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în grădiniță, prin care copilul face
cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în
rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii puternice,
precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului.
Parteneriatele ajută preșcolarii să aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii,
preșcolarii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul
copiilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţială
în organizarea grădiniței şi a grupei de preșcolari. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu
caracter opţional sau o problemă de natura relaţiilor publice. În cadrul acestor parteneriate se pot parcurge
următoarele conţinuturi: transmiterea unor informaţii despre ecologie, dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia
om-mediu, educarea unor comportamente şi conduite civilizate, îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din
diferite domenii, cultivarea unor atitudini de investigare, cercetare etc
La vârsta preşcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legătură cu mediul,
fiind dispuşi să acţioneze în acest sens. Ca educatoare, trebuie să oferim în mod gradat , în acord cu particularităţile
de vârstă, cunoştinţe ştiinţifice, să organizăm activităţi educative privind protejarea mediului înconjurător.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul activităţilor
extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire, să evite critica în astfel
de activităţi, să încurajeze preșcolarii şi să realizeze un feed- back pozitiv.
BIBLIOGRAFIE
 Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de învăţământ,
în ,,Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti

PERSONALITĂȚII COPIILOR PREȘCOLARI
PROF. ÎNV. PREȘCOLAR DINU VIORICA

GRĂDINIȚA P.P. ,,ROSTOGOL” CĂLĂRAȘI
În școala contemporană, eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte

copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele
formării personalităţii copiilor în acest cadru.
În învăţământul preşcolar avem misiunea de a-i forma pe copii sub aspect
psihointelectual, fizic şi socio-afectiv dar şi pentru o mai bună integrare socială. Astfel, se
impun activităţile extracurriculare, care nu sunt fixate de programa şcolară ci de copii, conform
intereselor şi dorinţelor lor.
Activităţile extracuriculare sunt activităţii complementare, activităţi de învăţare
realizate la grupă şi urmăresc îmbogăţirea informaţiilor primite în cadul activităţii didactice,
cultivă interesul pentru desfăşurarea anumitor domenii, atrag copilul la integrarea în viaţa
socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuind în felul acesta la
formarea personalităţii copilului. De aceea grădiniţa trebuie să ofere diverse astfel de activităţi
pentru ai atrage pe copii.
În cadrul acestor activităţi, se transmit copiilor, în mod sistematic şi organizat, informaţii
din toate domeniile de activitate: muzicale, literare, plastice accesibile, formându-se astfel
36

anumite competenţe: de a audia anumite piese muzicale , de a interpreta roluri. Interpretând
diferite roluri, copilul reproduce modele de conduită şi le asimilează în propria lui comportare.
Trăsătura cea mai importantă a interpretării unor roluri este originalitatea şi creativitatea
copilului în redarea impresiilor proprii despre realitatea înconjurătoare, spontaneitatea şi
intensitatea trăirilor exprimate în joc. Are un pronunţat caracter activ – participativ, permiţând
copilului să construiască relaţii sociale, să-şi exerseze şi să-şi perfecţioneze limbajul, să rezolve
probleme, să negocieze, să coopereze, să utilizeze simboluri.
Toate activităţile extracuriculare desfăşurate cu copiii au rolul lor în dezvoltarea ca
persoane inteligente, sigure pe ele capabile să se descurce în orice situaţie, bogate din punct de
vedere cultural în această societate plină de pseudo-cultură. În cadrul activităţilor didactice şi
extracuriculare, alături de îndrumătorii lor, aceştia dovedesc creativitate, imaginaţie, atitudine,
talent, afirmându-şi în mod original personalitate.
Prin activităţile extraşcolare reuşim, de cele mai multe ori, să dezvoltăm spiritul artistic
al copiilor, cel de interacţiune şi interactivitate – copilul se simte valoros şi vrea să dea tot ce-i
mai bun – la serbare şcolară, la concursuri locale, judeţene, naţionale – doreşte să fie cunoscut
şi recompensat pentru munca depusă, cel mai adesea prin aplauze, diplome, medalii, premii, cât
şi dulciuri.
Ieşirea din tiparul sălii de grupă oferă copiilor oportunitatea de a se confrunta direct cu
lucruri inedite, cu situaţii nemaintâlnite, cu locuri şi istorii doar auzite. Prin implicarea lor în
vizitarea unor muzee, pot vedea pe viu vieţuitoare (peşti, păsări, reptile), pot vedea
instrumentele și locurile care definesc marile personalități ale ţării. Le transmitem respectul faţă
de valorile culturale româneşti, respectul faţă de artă şi de frumos.
Implicându-i în programele artistice, îi punem faţă în faţă cu competiţia, cu publicul, cu
ideea de a fi cei mai buni. Sunt foarte implicaţi, au chiar emoţii puternice în timpul interpretării
lor, dar totodată îşi dezvoltă cultul scenic, ideea de perfecţiune, îşi dezvoltă comunicarea,
limbajul, atât verbal, cât şi nonverbal și paraverbal.
Prin vizitarea unor centre comerciale, le formăm copiilor spiritul civic, de respect faţă
de persoanele mai în vârstă, maniera de a se comporta într-un mediu diferit de grădiniţă, unde
întâlnesc oameni necunoscuţi, unde au ocazia de a-şi achita singuri cumpărăturile, de a exersa
comportamentul civilizat. Cu această ocazie, le este cultivat respectul faţă de cei din jur, o
conduită adecvată în locuri aglomerate, capacitatea de a alege lucruri și reacții de răspuns la
situații diverse.
Serbările, şezătorile, scenetele tematice, prin specificul lor oferă posibilitatea
educatorilor să-i ajute să se implice, să-şi cunoască foarte bine colegii de grupă, să colaboreze
şi să se afirme în faţa colectivului prin mijloace proprii. Totodată, serbările pregătite susţinute
cu ocazia anumitor evenimente devin un mijloc de educare a voinţei, a încrederii în forţele
proprii, a ținutei corecte, dar şi a posibilităţii de a se transpune prin interpretarea unor roluri de
teatru. În cadrul serbărilor de Crăciun, preşcolarii, interpretează roluri care au ca scop
cunoaşterea unor datini şi obiceiuri ale poporului românesc. Ei sunt ajutaţi astfel să redescopere
frumuseţea portului popular românesc, a datinilor, a cântecului şi a dansului popular în timpul
desfăşurării acestor activităţi extracurriculare.
Scopul acestor activităţi constă în consolidarea cunoştinţelor referitoare la obiceiurile şi
tradiţiile populare româneşti, urmărind reconsiderarea şi valorificarea trăsăturilor specifice
poporului nostru prin interpretare de roluri, a dansului popular şi a “îmbrăcării” unor costume
populare, oferind astfel un strop de tradiţie.
Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă intr-o lume dominată de mass media şi ne
referim la televizor , calculator si internet, care nu fac altceva decât să contribuie la
37

transformarea copiilor noştri in nişte persoane incapabile de a se controla comportamental,
emoţional şi mai presus de toate slabi dezvoltaţi intelectual.
În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii, al vietii sociale, copiii se confruntă
cu realitatea și percep activ, prin acţiuni directe obiectele, fenomenele, anumite locuri istorice.
Fiind axate în principal pe viața în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, preșcolarii își pot
forma sentimentul de respect și dragoste față de natură, față de om și realizările sale. În urma
plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate,
imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj, iar materialele pe care le culeg,
sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie.
Prin activităţi de vizitare a unei grădiniţe din mediul urban, le-am oferit prilejul de a
intra în interacţiune cu preşcolarii de la altă grupă, ocazie cu care copiii au putut face lucruri
împreună (harta României), pe care le-au putut apoi expune într-o expoziţie din oraş, au fost
atraşi de diversitatea materialelor, de maniera de lucru colaborativă cu copii pe care nu-i
cunoşteau şi, mai ales, de căldura cu care-au fost primiţi şi integraţi. Astfel de activităţi oferă
copiilor posibilitatea de a compara medii, oameni şi, mai cu seamă, de a-şi forma o opinie despre
acel lucru, acea grădiniţă, acei copii – baza pentru atitudini prosociale.
Le punem în faţă ineditul, plasându-i în locuri necunoscute, punându-i în situaţii
curioase, dar totodată le satisfacem curiozităţi, le cerem păreri, le oferim prilejul de a se exprima
liber, fără reţineri şi fără bariere.
Cultivarea spiritului de comunicare, de exprimare spontană, ne dă posibilitatea de a-i
cunoaşte mai bine pe copii. Cu acestă ocazie, ei fiind mai cooperanţi, mai deschişi dialogului,
dispersând parcă acea limită dintre „doamnă” şi „copii”. Au mai multă încredere în ei şi în
educatoare, devenind mai apropiați, mai prietenoşi.
Activităţile extracuriculare bine pregătite, sunt atractive pentru orice vârstă, stârnindu-
le interesul, producându-le bucurie, uşurându-le acumularea de cunoştinţe, chiar dacă presupun
un efort suplimentar. În cadrul acestor activităţi sunt atraşi şi copiii timizi, dar şi cei impulsivi,
învăţând astfel să se tempereze în preajma colegilor lor – “copilul care este lăudat învaţă la
rându-i să aprecieze” (D.I. Nolte).
În cadrul spectacolelor de teatru, relaţiile care se stabilesc între actori şi copii sunt
extraordinare, deoarece actorul interpretează roluri şi reprezintă un izvor de informaţie, iar
copiii sunt dornici de cunoaştere fiind atraşi de rolurile interpretate de actori. Noile metode prin
care se realizează activitatea instructiv educativă pun în vedere iniţiativa, fantezia şi contribuţia
creatoare a cadrului didactic.
Prin activităţi bogate şi prin considerarea copiilor ca pe nişte oameni în continuă
dezvoltare, căutăm cu ajutorul activităţilor extracurriculare în care îi antrenăm, să le trezim
curiozitatea, să le păstrăm viu interesul pentru cunoaştere, să-i provocăm în a căuta şi descoperi
lucruri noi.
Activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia
orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine
creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu preșcolarii, asigurând
astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a preșcolarilor.
Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului, el simţindu-se
valoros, important, cu potenţial creativ şi interpretativ, cu spirit de echipă şi dragoste de muncă.
Prin tot ceea ce facem prin aceste tipuri de activităţi, punem în valoare capacităţile
copilului, deprinderile şi abilităţile lui şi scoatem în evidenţă dorinţa lui de implicare şi în afara
spaţiului instituţional. Numai aşa vor fi depăşite stările emoţionale negative, vor fi consolidate
relaţiile interumane şi vor fi capabili să muncească în beneficiul echipei, comunității, societății.
38

Bibliografie:
 Ciubuc Iuliana, Armonia naturii, Editura Aureo, Oradea, 2011;
 Mangri, F., Elisei, E., Dorobeti, T., Bucovală, G., Experienţe didactice şi pedagogice de
succes, Poarta Albă, 2010.
IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA

PERSONALITĂŢII ELEVULUI ŞI ÎN DEZVOLTAREA INSTITUŢIONALĂ
PROF. ÎNV. PRIMAR NICOLETA DOAMNA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ DIACONU CORESI, FIENI, DÂMBOVIȚA
Motto: ”Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi.

Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari
şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor.
Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
Maria Montessori, Descoperirea copilului
Sistemul educațional actual, orientat, direcționat, centrat pe școlar, urmărește scopuri precise și clare în
cadrul procesului evolutiv intelectual:
- evoluția independentă, completă şi echilibrată a personalităţii școlarului în funcţie de cadența proprie
şi necesitățile sale;
- evoluția aptitudiniii școlarului de a interacţiona cu alţi colegi, cu adulţii şi cu societatea;
- stimularea explorărilor, analizei, exerciţiilor, cercetărilor şi experimentărilor, ca experienţe
independente de învăţare;
- descoperirea de către fiecare școlar a propriei personalități independente şi crearea unei imagini de
sine juste și valoroase;
- susținerea școlarului în acumularea de informații, aptitudini, deprinderi şi atitudini necesare acestuia
pe parcursul vieţii.
Diferenţierea şi individualizarea activității pedagogice trebuie să devină un scop şi un mijloc în acelaşi
timp. Crearea și dezvoltarea individualității școlarilor este strâns legată de utilizarea unor metode potrivite, care să
permită adaptarea și aplicarea concepțiilor învaţământului, astfel încat fiecare elev să-şi dezvolte la maximum
capacităţile şi aptitudinile creatoare prin procesul învăţării.
Scopul suprem, țelul final al procesului educaţional aspiră spre dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă
a individualităţii școlarului, formarea personalităţii autonome şi creative. Un rol deosebit de important în vederea
atingerii acestui ideal îl au activitățile extracurriculare.
Desfășurarea procesului educațional-pedagogic constă în îmbinarea activităţilor şcolare cu activităţi
extracurriculare ce au numeroase valenţe formative, permițând manifestarea creativităţii întregului grup de elevi,
a relaţiilor creative, astfel învățătorul putându-și afirma spiritul inovator, creativitatea didactică, totodată
atrăgându-i si pe elevi.
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare realizate în clasă,
urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei, atrag individul la
viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuind la formarea personalităţii. În acest
sens şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme.
În cadrul acestor activități elevii deprind folosirea diverselor surse informaționale, se autodisciplinează
învață să învețe, iar cadrul didactic poate să le influențeze dezvoltarea, să-i pregătească pentru viață.
Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități cât mai
variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, oferirea de suport pentru reușita
școlară în ansamblul ei.
39

Activităţile extracurriculare oferă cele mai eficiente metode de formare a caracterului școlarului, ele au
un rol foarte important datorită caracterului lor activ-participativ, facilitând integrarea eficientă şi rapidă a
școlarilor în colectivitate. Această integrare facilitează la randul ei procesul de autocunoaştere. Implicându-se în
acest tip de activităţi, școlarii devin “subiecţi” conştienţi ai acţiunii, trăind intens succesele sau insuccesele propriei
lor activităţi. Ei devin capabili să-şi orienteze curiozitatea nu numai asupra lumii exterioare, ci şi asupra propriei
persoane. Se formează astfel ”imaginea de sine”, esenţială în succesul şcolar.
Activităţile extracurriculare vizează să îi ajute pe școlari să îşi însuşească ideile de corectitudine şi respect,
să cunoască şi să respecte valorile culturale si etnice ale comunităţii, să trăiască experienţe de viaţă competitive.
Școlarii pot să decidă în bună masură asupra obiectivelor, conţinuturilor şi mijloacelor de realizare a acestor
activităţi, contribuind astfel la dezvoltarea vieţii comunităţii şcolare din care fac parte. Activităţile extracurriculare
respectă principiul egalităţii şanselor, oferind fiecărui elev posibilitatea de a se implica, indiferent de rezultatele
sale şcolare. Se dezvoltă astfel sentimentul încrederii în sine, în forţele proprii, fapt care va avea ulterior o mare
influenţă asupra succesului şcolar. Unul din scopurile principale ale activităților extracurriculare îl reprezintă
creşterea gradului de adaptabilitate a școlarilor la viaţa socială, respectiv dezvoltarea independenței și a
comportamentului în grup.
Finalităţile educaţionale ale activităţilor extracurriculare presupun educaţie intelectuală, estetică,
religioasă, moral-civică, patriotică, fizică. Prin caracterul lor ludic, activităţile extrașcolare formează şi modelează
inteligenţa școlarilor. Ele dezvoltă totodată curiozitatea ştiinţifică, interesele de cunoaştere, spiritul de observaţie,
creativitatea şi nu în ultimul rând gândirea critică a acestora.
Dascălilor le revine sarcina de a stârni interesul școlarilor pentru participarea la concursuri de creaţie
literară, informatică, fizică, chimie, matematică, tehnico-ştiinţifice, simpozioane şi sesiuni de comunicări
ştiinţifice, concursuri naţionale de jocuri logice, concursuri de şah etc. Prin participarea la concursuri de cultură şi
civilizaţie europeană, concursuri de limbi străine, festivaluri naţionale de teatru în limbile de circulaţie
internaţională, proiecte interdisciplinare, serbări şi carnavaluri de Ziua Îndrăgostiţilor, Halloween, Crăciun, Paşte,
concursuri şi momente artistice dedicate Săptămânii Francofoniei, Zilei Limbilor Străine sau Zilei Europei, școlarii
se familiarizează cu limba, cultura, tradiţiile şi obiceiurile altor popoare, creându-se astfel punţi de legătură între
civilizaţii. Ei învaţă să fie toleranţi şi deschişi spre alte culturi şi să respecte valorile culturale ale acestora.
Datorită caracterului lor interdisciplinar, activităţile extracurriculare constituie pentru școlari un prilej de
lărgire a cunoştinţelor de cultură generală, facilitând formarea culturii profesionale şi duc la formarea
competenţelor transdisciplinare.
Activităţile extracurriculare contribuie în mod semnificativ la realizarea educaţiei estetice a școlarilor,
componentă a educaţiei integrale şi armonioase. Ele sunt activităţi de cultivare a dorinţei de frumos, iniţiindu-i pe
școlari în sesizarea frumosului sub toate aspectele sale, în înţelegerea mesajului unei opere de artă etc. Vizitele la
galeriile de artă şi la expoziţiile de pictură sau sculptură, cercurile artistice sau concursurile de artă şi creativitate
plastică sau fotografică, concursurile de sculptură sau de confecţionare de jucării în cadrul atelierelor de creaţie,
festivalurile naţionale de muzică uşoară şi folclor, activităţile cultural-artistice desfăşurate în cadrul şcolii,
decorarea sălii de clasă în funcţie de eveniment şi anotimp, drumeţiile şi excursiile în natură sunt exemple de
activităţi care asigură cadrul de exersare şi cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini, capacităţi.
O altă dimensiune importantă a personalităţii școlarului o constituie educaţia moral-civică. Activităţile
extracurriculare stimulează implicarea tinerilor în promovarea valorilor şi principiilor etice : dreptate, toleranţă,
pace, cetăţenie activă, respectarea drepturilor omului, prietenie, dragoste şi respect faţă de părinţi, spirit de
sacrificiu. Participând la aceste activități, elevii sunt învăţaţi să respecte libertatea de opinie şi pluralismul, să se
respecte reciproc, să îşi asume responsabilitatea pentru propriile fapte, să aibă o atitudine participativă. Un bun
exemplu în vederea atingerii acestor obiective îl constituie acţiunile civice în comunitate (vizite, excursii,
schimburi între şcoli, acţiuni de sprijin pentru persoanele defavorizate, activităţi voluntare), acţiunile de petrecere
a timpului liber în grup (cluburi, asociaţii), serbările şi concursurile de Ziua Europei, reuniunile cu prilejul zilelor
de naştere, în cadrul cărora sărbătoriţii primesc cadouri şi se bucură de atenţia celorlalţi copii, serbările de Ziua
Mamei etc. Un bun cetăţean este şi un bun ecolog, de aceea elevii trebuie îndrumaţi să participe la diferite
concursuri de educaţie ecologică şi protecţia mediului, concursuri naţionale de proiecte de mediu sau la activităţi
de ecologizare a localităţii în care trăiesc şi învaţă, realizându-se astfel şi educaţia pentru mediu si pentru sănătatea
elevilor.
Unul dintre obiectivele cele mai importante ale activităţilor extracurriculare îl constituie cultivarea
sentimentului patriotic. Prin vizite la muzee şi expozitii, prin omagierea celor mai importante evenimente din
istoria neamului nostru şi excursii în oraşele cu un bogat trecut istoric, elevii îşi dezvoltă sentimentele patriotice,
pregătindu-se astfel pentru a deveni buni cetăţeni.
La mare înălţime în topul priorităţii școlarilor se află educaţia fizică si educaţia rutieră realizată prin
activităţi extracurriculare foarte atractive : competiţii sportive între clase sau între şcoli, excursii, drumeţii,
40

concursul Educaţia rutieră – Educaţie pentru viaţă. Pe lângă formarea deprinderilor motrice, activităţile sportive
contribuie și la formarea trasăturilor de voinţă şi de caracter.
Foarte importante sunt activităţile extraşcurriculare ce au ca obiectiv orientarea şcolară şi profesională.
Consilierea pentru alegerea carierei trebuie sa fie un process continuu, desfăşurat cu metode şi tehnici adecvate.
Vizitele la expoziţii, întreprinderi şi instituţii, vizionările de filme, casete video, vizitarea de licee cu ocazia Zilei
Portilor Deschise sunt bune prilejuri de formare la elevi a competenţelor necesare unei bune orientări şcolare şi
profesionale.
Activitățile extracurriculare contribuie la formarea şi dezvoltarea complexă a personalităţii școlarului în
plan moral, intelectual, estetic, civic şi fizic, prin atingerea tuturor dimensiunilor educaţiei al cărei țintă finală este
pregătirea pentru viaţă a elevului.
Bibliografie:
Baban, Adriana, Consiliere educaţională, Cluj - Napoca , 2001
Cristea, Gabriela, Pedagogie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002
Kulcsar, Tiberiu, Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987
Stoica Marin, Pedagogie şi psihologie, Ed. Gheorghe Alexandru, 2001

EDUCAŢIA NONFORMALĂ CENTRATĂ PE COMPETENŢE
PROF.ING.FÜLOP BÎRSAN EUGENIA

PALATUL COPIILOR TÎRGU MUREȘ/ STRUCTURA SIGHIȘOARA
Educaţia nonformală a fost definită de către J. Kleis drept “orice activitate educaţională,
intenţionată şi sistematică, desfăşurată de obicei în afara şcolii tradiţionale, al cărei conţinut
este adaptat nevoilor individului şi situaţiilor speciale, în scopul maximalizării învăţării şi
cunoaşterii şi al minimalizării problemelor cu care se confrunta acesta în sistemul formal
(stresul notării în catalog, disciplina impusă, efectuarea temelor, etc.)”.
Din punct de vedere etimologic, termenul de educaţie nonformală îşi are originea în
latinescul “nonformalis”, preluat cu sensul “în afara unor forme special/oficial organizate
pentru un anume gen de activitate”. Nonformal nu e sinonim cu needucativ, ci desemneaza o
realitate educaţională mai puţin formalizată sau neformalizată, dar întotdeauna cu efecte
formativ-educative. Din punct de vedere conceptual, educaţia nonformală cuprinde
ansamblul activităţilor şi al acţiunilor care se desfăşoara într-un cadru institutionalizat, în mod
organizat, dar în afara sistemului şcolar, constituindu-se ca “o punte între cunoştinţele asimilate
la lecţii şi informaţiile acumulate informal”.
Palatele şi Cluburile Copiilor sunt instituţii abilitate pentru furnizarea de educaţie
nonformală, având ca scop lărgirea şi să completarea orizontului de cultură, îmbogăţirea
cunoştinţelor din anumite domenii; crearea condiţiilor pentru desăvârşirea profesională sau
iniţierea într-o nouă activitate; contribuie la recreerea şi la destinderea participanţilor precum
şi la petrecerea organizată a timpului liber; asigură cadrul de exersare şi de cultivare a
diferitelor înclinaţii, aptitudini şi capacităţi, de manifestare a talentelor precum şi la dobândirea
competenţelor într-un anumit domeniu (artistic, ştiinţific, sportiv etc,)
În acest cadru instituţionalizat se desfăşoară activităţi ce aparţin educaţiei nonformale.
Calitatea acestor activităţi este asigurată de valorificarea activităţii de educaţie/instruire
41

organizată în afara sistemului de învăţământ, dar şi în interiorul acestuia sub îndrumarea unor
cadre didactice specializate în proiectarea unor activităţi educaţionale la niveluri de flexibilitate
complementare în raport cu resursele pedagogice formale. Profesorilor din palatele şi cluburile
copiilor li se solicită mai multă flexibilitate şi entuziasm, adaptabilitate şi rapiditate în adoptarea
variatelor stiluri de conducere a activităţii, în funcţie de nevoile şi cerinţele elevilor. Activităţile
care urmează să se desfăşoare în cadrul cercurilor pe parcursul unui an şcolar sunt stabilite în
urma întocmirii programei. Calitatea acestor activităţi reiese din argumentul care motivează
alegerea conţinuturilor şi prezintă importanţa lor, precum şi din obiectivele de referinţă şi
activităţile practice propuse de profesor.
Programele cercurilor în funcţie de care se stabilesc planificările tematice anuale şi semestriale
sunt documente special elaborate ce prezintă o mare flexibilitate, diferenţiindu-se în funcţie de
vârstă, sex, categorii socioprofesionale, interesul participanţior, aptitudinile şi înclinaţiile
acestora. Sunt cuprinse activităţi care corespund intereselor, aptitudinilor şi dorinţelor
participanţilor. La începutul anului şcolar li se prezintă copiilor activităţile ce urmează să se
desfăşoare pe parcursul acestuia; ei nu sunt obligaţi să frecventeze cursurile unui anumit cerc,
ci îşi aleg activitatea în funcţie de preferinţe, aptitudini, aspiraţii. Au posibilitatea, de asemenea,
să sugereze profesorului ce anume ar dori să se mai desfăşoare.
Activităţile nonformale desfăşurate în palate şi cluburi au caracter opţional. Calitatea lor constă
nu numai în conţinuturi, ci şi într-o ambianţă relaxantă, calmă şi plăcută, în utilizarea unor
mijloace didactice menite să atragă copiii de diferite vârste. Fiecare cerc îşi desfăşoară
activitatea într-un cabinet cu o dotare corespunzătoare. Numărul mai mic de elevi necesar
înfiinţării unei grupe asigură o atmosferă intimă, de prietenie, în care predomină relaţiile pe
orizontală. Nu profesorul are rolul important, hotărâtor în susţinerea unei activităţi de cerc, ci
elevul este cel care-şi impune punctul de vedere. Coordonatorii acestei forme de educaţie îşi
joacă mai discret rolul, ei fiind animatori, moderatori.
Dascălul are astfel, privilegiul de a modela cea mai preţioasă “materie primă”, ce o
formează copilul , un fascinant „univers” viu, plin de calităţii şi caractere ce se vor doar
explorate şi cultivate cu grijă, răbdare şi mai ales cu multă dragoste. Modelarea caracterelor,
formarea şi desăvârşirea educaţiei presupune nu doar pasiune şi muncă ci şi o investiţie pe
termen lung, răsplătită din plin de satisfacţii şi împliniri ulterioare. În consecinţă, învăţământul
nonformal alături de cel formal, ar bine merita să se numere printre priorităţile strategice ale
societăţii..
Educaţia, ca şi autoeducaţia se pot realiza doar prin asigurarea unei informaţii solide,
un rol capital în acest sens revenind şcolii. Oricât ar părea de curios investiţia pentru educaţie
nu cunoaşte falimentul, iar făurarul, “artizanul “ de caractere – dascălul, să recunoaştem ar
merita mai multă atenţie din partea societăţii.
Educaţia nonformală este centrată pe interesele şi dorinţele celui care învaţă, altfel
şi-ar pierde audienţa. În cazul educaţiei nonformale învăţarea este controlată într-o mai mare
măsură de către educat, acesta putând decide singur când şi cum doreşte să continue. Pentru a
asigura o bună calitate a educaţiei nonformale, profesorii trebuie să stimuleze dorinţa,
curiozitatea, atitudinile pozitive şi să dezvolte capacităţile de învăţare ale elevilor. Şi educaţia
nonformală furnizează oportunităţi de învăţare. De acest lucru trebuie să ţină cont educatorul în
procesul de formare şi dezvoltare a personalităţii individului. Cel mai eficient profesor este cel
care permite şi sprijină apariţia învăţării în activităţi extraşcolare.
Un educator trebuie să fie flexibil, să adopte stiluri diferite de conducere a activităţii în funcţie
de situaţie. Învăţarea în situaţii nonformale este stimulată prin adoptarea unui stil democratic şi
nondirectivist. În orice situaţie profesorii trebuie să dispună de competenţe profesionale,
pedagogice, empatice, să îşi desfăşoare activitatea cu entuziasm şi cu plăcere îmbinând metode
42

şi tehnici tradiţionale şi alternative de predare-învăţare-evaluare, favorizând instruirea
interactivă.
Activităţile practice, contactul direct cu mediul, cu natura, spiritul responsabil,
implicarea totală, factorul opţional, vor constitui cheia succesului şi vor avea o finalitate precisă.
În cadrul activităţilor extracurriculare se pot constitui echipaje, trupe, formaţii, membrii
acestora trebuind să dovedească pasiune, disponibilitate la efort suplimentar asumat, aplicaţii
spre practică, adaptabilitate, spirit de sacrificiu, spirit de echipă şi la nevoie să devină formatori
de opinie.
Prin activităţile de educaţia nonformală se urmăreşte formarea şi dezvoltarea capacităţilor
practice, trezirea interesului pentru cunoaştere, în timp ce în sistemul formal tradiţional se pune
încă accentul pe transmiterea de informaţii şi cunoştinţe cu aplicabilitate întârziată.
Pentru a putea fi stabilită şi evidenţiată calitatea educaţiei nonformale evaluarea
activităţilor desfăşurate este neformalizată, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fără
note sau calificative oficiale. Un rol important în această privinţă îl are participarea la diferitele
concursuri organizate de palatele şi cluburile elevilor în colaborare cu inspectoratele şcolare
judeţene sau alte instituţii publice. Astfel, elevii au posibilitatea să-şi verifice cunoştinţele şi
aptitudinile dobândite în urma participării la activităţile cercurilor. Sunt create astfel premisele
unor finalităţi deosebite pentru copii dându-le o mai puternică motivaţie pentru viitor, alegerea
unei cariere de performanţă sau un hobby pentru timpul liber.
Educaţia nonformală completează educaţia formală care ocupă ponderea cea mai mică de timp
din viaţa individului, ambele desfăşurându-se pe fondul multiplelor influenţe cotidiene,
conducând către permanentul şi cuprinzătorul proces de autoevaluare şi autoînvăţare.
În condiţiile în care învăţământul se doreşte reformat şi performant trebuie să
depăşească anumite carenţe printre care şi supraîncărcarea sau învăţarea mecanică. Se doreşte
un transfer de la învăţământul reproductiv la unul formativ, în care rolul dascălului rămâne unul
esenţial. Prin toate mijloacele vor fi stimulate şi cultivate toate capacităţile, puterea de analiză
şi sinteză, imaginaţia elevului.
Printre modalităţile accesibile de abordare a acestei vaste problematici, merită
experimentată cu mai mult curaj observaţia, cercetarea la nivelul elevilor, care poate constitui
o posibilitate novatoare şi reformatoare în învăţământ.
Întreaga activitate practică desfăşurată în mod organizat în cadrul activităţilor
extracurriculare (club, cerc, echipaj), va avea o finalitate precisă, dobândirea unor competenţe
specifice domeniului de activitate.
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN FORMAREA ȘI DEZVOLTAREA

PERSONALITĂȚII PREȘCOLARILOR
PROF.ÎNV. PREȘC. MARIANA GAVRILOAIE

LICEUL TEHNOLOGIC ,,G.G.LONGINESCU” - GRĂDINIȚA NR. 15 – STRUCTURĂ
FOCȘANI - VRANCEA
MOTTO:
43

,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi
mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.’’
Maria Montessori
Şcoala contemporană, centrată pe copil, are un rol bine precizat în dezvoltarea uriaşului
potenţial intelectual, reprezentat de inteligenţă şi creativitate, care, pus in valoare, va asigura
neîntrerupt progresul social-uman. Demersurile educaţionale, vizând dezvoltarea personalităţii
elevilor, impun participarea activă, conştientă şi responsabilă a acestora în propria formare.
Diferenţierea şi individualizarea demersului educativ trebuie să devină un scop şi un mijloc în
acelaşi timp. Dezvoltarea personalităţii copiilor este condiţionată de folosirea unor metode
adecvate, care să permită individualizarea invaţământului, astfel încat fiecare copil să-şi
dezvolte la maximum capacităţile şi aptitudinile creatoare prin procesul învăţării. Cercetările
relevă că învăţarea activă este cea care duce la dezvoltarea psihică autentică a elevului, respectiv
la o învăţare eficientă.
Componenentă importantă a educaţiei nonformale, activităţile extraşcolare (extradidactice sau
extracurriculare) oferă cele mai eficiente metode de formare a caracterului copilului încă din
grădiniță. Ele au un rol foarte important datorită caracterului lor activ participativ, facilitând
integrarea eficientă şi rapidă a copiilor în colectivitate. Această integrare facilitează la randul
ei procesul de autocunoaştere. Implicându-se în acest tip de activităţi, preșcolarii devin
“subiecţi” conştienţi ai acţiunii, trăind intens succesele sau insuccesele propriei lor activităţi. Ei
devin capabili să-şi orienteze curiozitatea nu numai asupra lumii exterioare, ci şi asupra propriei
persoane. Se formează astfel ,,imaginea de sine’’, esenţială în succesul şcolar. Idealul
educaţional în învăţământul preuniversitar românesc vizează dezvoltarea liberă, integrală şi
armonioasă a individualităţii umane, formarea personalităţii autonome şi creative.
Programul activităţilor extracurriculare, stabilit ca o unitate in ethosul si cultura organizaţională
a şcolii, vizează acţiuni care să îi ajute pe copii să îşi însuşească ideile de corectitudine şi
respect, să cunoască şi să respecte valorile culturale si etnice ale comunităţii, să trăiască
experienţe de viaţă competitive. Elevii pot să decidă în bună masură asupra obiectivelor,
conţinuturilor şi mijloacelor de realizare a acestor activităţi, contribuind astfel la dezvoltarea
vieţii comunităţii şcolare din care fac parte. Activităţile extraşcolare respectă principiul
egalităţii şanselor, oferind fiecărui elev posibilitatea de a se implica, indiferent de rezultatele
sale şcolare. Se dezvoltă astfel sentimentul încrederii în sine, în forţele proprii, fapt care va avea
ulterior o mare influenţă asupra succesului şcolar.
Unul din scopurile principale ale educaţiei non-formale îl reprezintă creşterea gradului de
adaptabilitate a copiilor la viaţa socială, respectiv dezvoltarea autonomiei personale şi sociale,
a comportamentului în grup.
Finalităţile educaţionale ale activităţilor extraşcolare presupun educaţie intelectuală, estetică,
religioasă, moral-civică, patriotică, fizică.
Educaţia intelectuală ocupă un rol central în formarea integrală a personalităţii elevului. Prin
caracterul lor ludic, activităţile extradidactice formează şi modelează inteligenţa copiilor. Ele
dezvoltă totodată curiozitatea ştiinţifică, interesele de cunoaştere, spiritul de observaţie,
creativitatea şi nu în ultimul rând gândirea critică a copiilor. Cadrelor didactice le revine sarcina
de a stârni interesul preșcolarilor pentru participarea la concursuri de creaţie literară, plastică,
concursuri naţionale de jocuri logice, concursuri de şah etc.
Prin participarea la concursuri de cultură şi civilizaţie europeană, festivaluri naţionale de
teatru, proiecte interdisciplinare, serbări şi carnavaluri de Crăciun, Paşte, concursuri şi momente
artistice dedicate Zilei Europei copiii se familiarizează cu limba, cultura, tradiţiile şi obiceiurile
44

altor popoare, creându-se astfel punţi de legătură între civilizaţii. Ei învaţă să fie toleranţi şi
deschişi spre alte culturi şi să respecte valorile culturale ale acestora.
Datorită caracterului lor interdisciplinar, activităţile extracurriculare constituie pentru copii un
prilej de lărgire a cunoştinţelor de cultură generală, facilitând formarea culturii profesionale şi
duc la formarea competenţelor transdisciplinare.
Educaţia religioasă, componentă extrem de importantă a personalităţii umane, este un alt
obiectiv al educaţiei non-formale. Prin serbarea celor mai importante sarbători din calendarul
creştin, elevii îşi însuşesc cultura religioasă şi se formează în spiritul moralei creştine. Ei sunt
astfel ajutaţi şi să îşi formeze trăsături pozitive de caracter (cinste, sinceritate, omenie, dăruire
de sine, respect, frăţie, solidaritate umană). Activităţi precum vizitarea de audierea slujbelor
religioase la sărbători, transpunerea în fapte a unor maxime religioase şi morale, participarea la
concursuri de iconografie pe sticlă sunt deosebit de importante în realizarea educaţiei religioase.
Activităţile extraşcolare contribuie în mod semnificativ la realizarea educaţiei estetice a
copiilor, componentă a educaţiei integrale şi armonioase. Ele sunt activităţi de cultivare a
dorinţei de frumos, iniţiindu-i pe elevi în sesizarea frumosului sub toate aspectele sale, în
înţelegerea mesajului unei opere de artă etc. Vizitele la galeriile de artă şi la expoziţiile de
pictură sau sculptură, cercurile artistice organizate de Clubul Copiilor sau concursurile de artă
şi creativitate plastică sau fotografică, concursurile de sculptură sau de confecţionare de jucării
în cadrul atelierelor de creaţie, festivalurile naţionale de muzică uşoară şi folclor, activităţile
cultural-artistice desfăşurate în cadrul şcolii, decorarea sălii de clasă în funcţie de eveniment şi
anotimp, drumeţiile şi excursiile în natură sunt exemple de activităţi care asigură cadrul de
exersare şi cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini, capacităţi.
O altă dimensiune importantă a personalităţii preșcolarului o constituie educaţia moral-civică.
Activităţile extraşcolare stimulează implicarea copiilor în promovarea valorilor şi principiilor
etice : dreptate, toleranţă, pace, cetăţenie activă, respectarea drepturilor omului, prietenie,
dragoste şi respect faţă de părinţi, spirit de sacrificiu. Participând la activităţi extraşcolare,
copiii sunt invăţaţi să respecte libertatea de opinie şi pluralismul, să se respecte reciproc, să îşi
asume responsabilitatea pentru propriile fapte, să aibă o atitudine participativă. Un bun exemplu
în vederea atingerii acestor obiective îl constituie acţiunile civice în comunitate (vizite,
excursii, schimburi între şcoli, acţiuni de sprijin pentru persoanele defavorizate, activităţi
voluntare), acţiunile de petrecere a timpului liber în grup, serbările şi concursurile de Ziua
Europei, reuniunile cu prilejul zilelor de naştere, în cadrul cărora sărbătoriţii primesc cadouri şi
se bucură de atenţia celorlalţi copii, serbările de Ziua Mamei etc. Un bun cetăţean este şi un bun
ecolog, de aceea copiii trebuie îndrumaţi să participe la diferite concursuri de educaţie ecologică
şi protecţia mediului, concursuri naţionale de proiecte de mediu sau la activităţi de ecologizare
a localităţii în care trăiesc şi învaţă, realizându-se astfel şi educaţia pentru mediu si pentru
sănătate a preșcolarilor.
Unul dintre obiectivele cele mai importante ale activităţilor extraşcolare îl constituie cultivarea
sentimentului patriotic. Prin vizite la muzee şi expozitii, prin omagierea celor mai importante
evenimente din istoria neamului nostru şi excursii în oraşele cu un bogat trecut istoric, elevii îşi
dezvoltă sentimentele patriotice, pregătindu-se astfel pentru a deveni buni cetăţeni.
La mare înălţime în topul priorităţii copiilor se află educaţia fizică si educaţia rutieră realizată
prin activităţi extracurriculare foarte atractive : competiţii sportive între grupe sau între
grădinițe, excursii, drumeţii, concursul Educaţia rutieră – Educaţie pentru viaţă. Pe lângă
formarea deprinderilor motrice, activităţile sportive contribuie si la formarea trasăturilor de
voinţă şi de caracter.
45

Vizitele la expoziţii, întreprinderi şi instituţii, vizionările de filme, casete video,
vizitarea de școli cu ocazia Zilei Portilor Deschise sunt bune prilejuri de formare la copiilor a
competenţelor necesare unei bune orientări şcolare şi profesionale.
Conceperea grădiniței ca o instituţie socială cu funcţii multiple, aptă să răspundă eficient
nevoilor psihologice şi sociale ale preșcolarilor, să asigure cadrul optim pentru starea sa de bine,
pentru diminuarea si prevenirea tulburărilor de adaptare specifice vârstei, pentru formarea unor
cetăţeni responsabili, este vitală. Educaţia non-formală contribuie la formarea şi dezvoltarea
complexă a personalităţii preșcolarului în plan moral, intelectual, estetic, civic şi fizic prin
atingerea tuturor dimensiunilor educaţiei al cărei scop ultim este pregătirea pentru viaţă a
copilului.
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul
pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor în acest cadru. În învăţământul preşcolar şi şcolar avem misiunea de a-i
forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socio-afectiv, dar şi pentru o mai bună
integrare socială. Astfel se impun activităţile extracurriculare, care nu sunt fixate de programa
şcolară ci de copii, conform intereselor şi dorinţelor lor. De cele mai multe ori conţinutul
acestora poate fi o continuare la un nivel mai înalt, a ceea ce şi-au însuşit copiii în cadrul
activităţilor didactice.
,,Şcoala trebuie să urmărească tot timpul ca tânărul să părăsească băncile ei nu ca
specialist, ci ca o personalitate armonioasă.’’- Albert Einstein
Bibliografie:
Baban, Adriana, Consiliere educaţională, Cluj - Napoca , 2001;
Cristea, Gabriela, Pedagogie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002;
Kulcsar, Tiberiu, Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1987;
Stoica Marin, Pedagogie şi psihologie, Ed. Gheorghe Alexandru, 2001.
DEZVOLTAREA SOCIO-EMOŢIONALĂ PRIN

INTERMEDIUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE
PROF. STOICA RAMONA

PROF. GOBEJ ELENA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ADRIAN PĂUNESCU“, PITEȘTI
Proiectarea este voinţa de a întreprinde acţiuni concrete de ameliorare a trecutului prin

anticiparea viitorului. Cu toate astea, proiectul nu poate renunţa la elemente ipotetice de
devenire a prezentului în viitor. Prin proiect trebuie să înţelegem şi demersurile de stabilire a
misiunilor şi a unor scopuri generale de schimbare a modului în care şcoala colaborează cu
comunitatea.
Se ştie că educaţia, ca acţiune socială, organizată, presupune mai mulţi factori: familia,
grădinița, şcoala şi comunitatea. Democratizarea educaţiei face necesară deplasarea centrului
46

de interes de pe cunoştinţe impuse pe obiective, de pe programe abstracte pe nevoile curente
ale copilului, astfel încât acesta să fie centrul de interes al tuturor. Orice program educativ
poate deveni eficient în măsura angajării părţilor componente. În acest sens vin în ajutor
proiectele de parteneriat educaţional care vizează întărirea relaţiilor dintre părinţi, preșcolari,
şcolari, şcoală şi creşterea gradului de implicare a tuturor factorilor educaţionali.
Activitatea în parteneriat are nenumărate avantaje, deoarece creează relaţii de colaborare,
clarifică diverse probleme educative, oferă un nou cadru de dezvoltare a personalităţii
preşcolarului și școlarului. Iniţierea diferitelor proiecte de parteneriat educaţional este benefică
atât pentru elevi, cât şi pentru toţi factorii implicaţi: comunitate şi şcoală.
Copilul vine în contact cu diferite persoane, creşte şi se dezvoltă într-un mediu comunitar variat
şi necunoscut pentru el. Specificul cultural,valorile promovate de acest mediu trebuie avute în
vedere în structurarea activităţii. Este necesară antrenarea membrilor comunităţii în luarea unor
decizii, direcţionarea unor activităţi, remedierea unor aspecte negative. Cu sprijinul acestora se
poate îmbogăţi baza materială a unităţii. În urma unor vizite a noilor parteneri se va manifesta
disponibilitatea de colaborare în cele mai diverse domenii, competenţe.
Atunci când generăm un proiect, generăm un cadru de schimbare. Această schimbare o face
elevul. Cadrul didactic trebuie să orienteze sensul activităţii de la ,,Ce ştie elevul?” la ,,Ce poate
să facă elevul cu ceea ce ştie?”. Elevii unei clase terminale de gimnaziu, însă, trebuie să
răspundă la întrebarea ,,Cum leg ce fac acum de ceea ce voi face după terminarea clasei a VIII-
a?”
În cadrul proiectelor se pot folosi diferite modalităţi de evaluare individuală sau de grup, iar cea
mai indicată este evaluarea pe parcursul desfaşurarii proiectului. Elevii pot fi ajutaţi să-şi
îmbunătăţească propiile competenţe.
Acordul familiei pentru ca elevul să participe la proiec nu este suficient, importantă este
implicarea familiilor în activităţile proiectului.
Alături de acest argument, mai este unul: sănătatea este bunul cel mai de preţ al omului, spunea
Hipocrate, iar omul poate alege calea cea mai puţin vătămătoare pentru a se vindeca. Această
cale s-a dovedit a fi, în timp, medicina alternativă. În lume se înregistrează o revenire
spectaculoasă la medicina naturistă, homeopatică şi mai ales la fitoterapie. Produsele de origine
vegetală sunt preferate deoarece sunt uşor asimilate şi bine tolerate de organism, nu produc
efecte secundare, nu dau reacţii adverse nedorite şi nu determină obişnuinţă.
Prin acest parteneriat educaţional am urmărit familiarizarea elevilor cu cele mai cunoscute
plante medicinale, folosirea lor fiind la îndemâna oricui, mai sănătoasă şi mai puţin costisitoare,
decât tratamentul medicinii clasice.
Iniţiatorii proiectului: prof. Stoica Ramona, prof. Gobej Elena
Scop: consolidarea legăturii dintre şcoala, familiile copiilor şi bibliotecă, lărgirea ariei
cunoştinţelor despre plantele medicinale care se găsesc în localitatea natală şi rolul lor în
prevenirea şi vindecarea diferitelor boli, stimularea curiozităţii pentru investigarea mediului
înconjurător.
Obiective: strânsa legătură dintre preşcolari şi şcolari, comunitate şi şcoală; prezentarea
elementelor componente ale unei plante medicinale; recunoaşterea plantelor medicinale care se
dezvoltă în localitatea natală, culegerea, uscarea şi păstrarea lor; identificarea modurilor de
preparare şi folosire a plantelor medicinale pentru prevenirea sau vindecarea diferitelor boli;
investigarea folosirii plantelor medicinale pentru prepararea medicamentelor şi a produselor
cosmetice.
Pentru elevii de gimnaziu sunt vizate de realizat următoarele competenţe:
- Competențe de învațare și inovare:
Gândire critică și rezolvare de probleme
47

Organizarea, analiza și sintetizarea de informații pentru a rezolva probleme și a răspunde la
întrebări;
Comunicare şi colaborare
Demonstrarea abilității de a lucra eficient cu diferite echipe;
Asumarea responsabilității alături de ceilalți pentru munca efectuată în colaborare;
- Competențe legate de informații, comunicare în masă și tehnologie:
Competențe în domeniul informațiilor
Accesarea informațiilor în mod eficient și eficace, evaluarea informațiilor în mod critic și
competent, utilizarea informațiilor cu precizie și în mod creativ pentru situația sau problema în
cauză;
Înțelegerea fundamentală a aspectelor etice/legale legate de accesul la informații și utilizarea
informațiilor;
- Competențe legate de viață și carieră:
Flexibilitate și adaptabilitate
Adaptare la diverse roluri și responsabilități;
Inițiativă și autonomie
Monitorizarea propriei înțelegeri și a propiilor nevoi de învățare;
Competențe sociale și transculturale
Colaborarea corespunzătoare și productivă cu ceilalți;
Demonstrarea seriozității și a unei etici pozitive
Durata: mai-iunie
Grup ţintă: preşcolari, elevi ai clasei a V-a, cadrele didactice
Puncte tari: copiii îşi vor face noi prieteni; îşi vor însuşi noţiuni noi despre plante medicinale.
Puncte slabe: posibil ca unii copii să se manifeste în mod nedorit în timpul desfăşurării
activităţilor
Calendarul activităţilor
săptămâna 1: Tema ,,Prieteni mari, prieteni mici
Activităţi de învăţare: Facem cunoştinţă cu elevii, preşcolarii, bliotecara, reprezentanţi ai
familiilor copiilor
săptămâna 2: Tema „Ce ştim despre plante medicinale?”
Activităţi de învăţare: căutare de informaţii referitoare la plantele medicinale mai des întâlnite
pentru a le identifica pe cele din împrejurimile şcolii; căutare de informatii referitoare la
utilizările plantelor medicinale identificate (pliante, internet, atlasul plantelor medicinale,
culegerea de informaţii de la persoane din comunitate);
săptămâna 3: Tema ,, Curtea şcolii – farmacie vie“
Activităţi de învăţare: familiarizarea copiilor cu plantele medicinale din curtea şcolii;
săptămâna 4: Tema ,, Recoltam plante medicinale!”
Activităţi de învăţare: familiarizarea copiilor cu plantele medicinale din apropierea şcolii;
recoltare de plante medicinale din apropierea şcolii; presarea plantelor medicinale; completarea
fişei de observaţie ,,Păpădia“; rezolvare de rebusuri; realizarea de creaţii literare în proză sau
versuri, elementul de bază fiind reprezentat de flori; realizarea de creaţii artisticoplastice, având
ca temă principală florile, tehnică la alegere.
săptămâna 5: Tema ,,Natura -farmacie vie!”
Activităţi de învăţare: realizarea unui ierbar cu plantele medicinale culese de către copiii;
săptămâna 6: Tema ,, Părinţi, bunici - aveţi nevoie de plante medicinale!”
Activităţi de învăţare: completarea de chestionare referitoare la plante medicinale de către
adulţi, alţi tineri; interpretarea răspunsurilor primite;
săptămâna 7: Tema ,,Am ştiut, am aflat !“
48

Activităţi de învăţare: evaluarea proiectului.
Bibliografie:
1. Dumitriu, Ghe., Dumitriu, C.,1998, Comunicare şi învăţare, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
2. Cerghit, I., 2006, Metode de învăţământ, Polirom, Iaşi
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE

ÎN FORMAREA ELEVILOR
PROF. ISOP MARIANA-CARMEN

ȘCOALA GIMNAZIALĂ „MIHAIL SADOVEANU” BACĂU
Proiectele extrașcolare dezvoltă elevii, le oferă posibilitatea de a ajuta oamenii și de a

se implica în diferite activități educative. Implicându-se în diferite proiecte, se dezvoltă și
învață lucruri utile pentru viață. Participarea la diferite acțiuni duce la cunoașterea unor noi
oameni, dezvoltă comunicarea, la dezvoltare socio-emoţională, îmbogăţirea vocabularului,
deprinderea de a lucra în echipă.
Activitățile educative oferă șansa de a pune în practică imaginația și talentul personal,
motivația și creativitatea. Ele reprezintă și oportunitatea de a obține premii, recunoașterea
valorii de către colegi, popularitate etc. Tot mai mulți copii se implică în aceste activități, ceea
ce determină creșterea competiției. Educația înnobilează omul cu capacitatea de a-și alege
propria cale de evoluție într-o zonă specifică, cu determinări socio-culturale concrete. Prin
natura ei, educația influențează valoric natura umană, orientând conduita spre activism,
atitudine umană sinceră față de sine și față de alții.
În cadrul sistemului educativ, distingem două categorii importante de activități care, împreună
cu orele de curs, contribuie semnificativ la formarea personalității elevului: activitățile
curriculare și cele extracurriculare.
În vederea orientării în cadrul acestor activități punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne
transmite elevul, activitățile spre care manifestă interes, pe care le face cu plăcere, în care se
simte în largul său.
Copiii care au înclinații spre latura artistică pot fi orientați spre activități cum ar fi pictura,
dansul, modelajul, decorarea, muzică, literatură; cei care sunt înclinați spre exprimarea
emoțiilor și spre a fi expresivi pot fi implicați în activități de teatru, pantomimă, iar cei cărora
le plac jocurile de istețime, care sunt preocupați de strategii de gândire, către cercuri tehnico-
științifice sau sport.
În funcție de vârsta elevului, ei pot aprecia anumite activități, se pot implica în ele sau pot
refuza să participe deoarece consideră că nu sunt pe placul lor sau este prea greu. În orientarea
49

copiilor un rol important îl joacă zestrea acestuia: intelectuală, emoțională, imaginativă etc.
Un eșec poate atrage după sine refuzul de a mai participa la alte activități, dar și o imagine
negativă de sine a copilului.
De asemenea, activitățile care permit exprimarea liberă a copilului, fară a fi constrâns de
anumite modele sau tipare, oferă ocazia copilului să se arate așa cum este el, să capete
încredere în el, să poată valoriza ceea ce el însuși a creat.
Elevii sunt foarte receptivi la învățarea limbilor străine, însă este foarte important ca această
învățare să fie iniţial sub formă de joc, creativă, sub forma unor situații de viață, pe care să le
poată folosi.
La trecerea de la o treaptă la alta, aceste activități pot crește în complexitate, copiii pot
participa la cele cu anumite teme, au posibilitatea de a alege, de a-și exprima opinia, de a se
implica, de a-și folosi resursele și creativitatea într-un scop precis.
Pentru adolescenți există astfel de activități în care ei se pot implica, însă natura lor este mai
degrabă orientată spre dezvoltarea lor interioară, spre introspecție, spre exprimarea nevoilor și
conflictelor, spre valorificarea creativitații și originalitații.
Părinții au nevoie să știe că impunerea obținerii unor performanțe în aceste activități
extrașcolare conduce la crearea unei presiuni, a unei tensiuni și poate avea drept rezultat
refuzul copilului, retragerea, dispariţia oricărui interes și, pe termen mai lung, apariția unui
complex de inferioritate.
Aceste activități pot contribui la creșterea încrederii în sine, la creșterea spontaneității și
creativității, la dezvoltarea unor opinii și a unor inițiative. Copilul are capacitatea de a ne
transmite în ce se poate implica, ce poate păstra, ce nu îi este de folos sau ce nu este atractiv
pentru el. A experimenta și a cunoaște liber îi poate permite apoi să simtă ceea ce este potrivit
pentru el.
Activitățile curriculare reprezintă tipul de activități educative, care se situează cel mai mult
sub controlul direct al corpului didactic. De regulă, ele sunt planificate în două registre, aflate
la dispoziția curriculumului școlii: în programele orelor de dirigenție și cele ale consilierului
cu probleme educative.
Activitățile extracurriculare desfășurate în școală au ca obiectiv două componente, aflate în
raporturi diferite, în funcție de scopul propus:o componentă intelectuală, menită să antreneze
setea de cunoaștere, capacitatea de creație, dorința de realizare, de autoafirmare și o
componentă distractivă, destinată asigurării unei atmosfere destinse, precum și captării
interesului față de respectiva activitate.
Acest tip de activități se caracterizează prin:
participarea voluntară, pe bază de selecție din partea profesorului și de adeziune din partea
elevului respectiv, de interesul manifestat față de activitatea respectivă;
activizarea sa într-o proporție cât mai mare, prin antrenarea într-un ,,microcosmos” ale cărui
legi le generează el însuși;
acreditarea ideii că, într-o astfel de activitate, primează echipa în fața persoanei, echipă cu
întregul său corolar de trăsături socio-culturale, competiția fiind interesantă numai în măsura
în care ego-ul persoanei elevului nu se disociază de acela al grupului în care profesorul se
străduiește să-l integreze.
Grupuri în care sunt desfășurate activități extracurriculare sunt: cluburile de știință,
cenaclurile literare, cercurile cultural-științifice și sportive, serbările școlare.
Activitățile extracurriculare desfășurate în exteriorul școlii îsi propun obiective parțial
comune, dar și diferite, în raport cu activitățile extracurriculare.
50

Există o anumită activitate de selecție a elevilor ce vor participa (se iau în considerare
elementele precum inteligența, interesul pentru cunoaștere, puterea de colaborare și cea de
adaptare la situații noi), precum și o anumită planificare calendaristică.
Activitățile extracurriculare desfășurate în exteriorul școlii sunt activități ce se pot organiza
atât la nivelul unei clase de elevi, cât și la nivelul întregii școli sau chiar între școli. Ele
presupun un organizator sau un grup de organizatori și un plan de acțiune aprobat de
direcțiunea școlii. Acestea presupun anumite costuri (deplasare, cazare, masă) care vor fi
suportate de participanți sau de sponsori. Ele sunt considerate programe școlare sezoniere și
se prezintă sub următoarele forme: drumeția, excursia, expediția, tabără și școală de week-
end, scoală de vară.
Activitățile extrașcolare oferă copilului posibilitatea să se miște, să se exprime liber, să facă
lucruri care îi plac, să descopere, să experimenteze. În timp, însă, varietatea alegerilor a
crescut foarte mult și aceste activități au devenit un supliment al activităților școlare, perceput
adesea de către părinți și copil ca fiind tot o școală, dar după școală. Activitățile extrașcolare
s-au apropiat mai mult de ideea unor meditații sau a unei pregătiri suplimentare, a unei
perfecționări continue în anumite domenii.
Orice activitate școlară poate deveni extrașcolară prin prelungirea ei într-un context exterior
școlii, devenind activitate specifică timpului liber.
Bibliografie:
[1]. Bîrzea, C., Arta şi ştiinţa educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti,
1998.
[2]. Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996.
[3]. Monteil, J-M., Educaţie şi formare, Editura Polirom, Iaşi, 1997.
[4]. Momanu, M., Introducere în teoria educaţiei, Ed. Polirom, Iaşi, 2006
[5]. Păun, E., Potolea D. Pedagogie. Fundamentări teoretice şi demersuri aplicative, Ed.
Polirom, Iaşi, 2002.
[6]. Stan, C., Teoria educaţiei. Actualitate şi perspective, Editura Presa Universitară
Clujeană, 2001.
ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICUL ARE DIN PERSPECTIVA

UNEI ABORDĂRI INOVATOARE
PROF. JALBĂ ECATERINA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ „IORGU IORDAN”, TECUCI
Educaţia reprezintă un fenomen social fundamental apărut o dată cu societatea umană şi este
specific fiecărei organizări sociale, îndeplinind funcţiile de informare şi de formare a omului
din punct de vedere intelectual, moral, artistic, fizic. Asupra individului se exercită o
multitudine de acţiuni şi influenţe educaţionale de-a lungul vieţii. Specialiştii le-au sistematizat
în 3 tipuri sau moduri de realizare a pregătirii pentru viaţă: educaţia formală (şcolară),
nonformală (extraşcolară), informală (cunoştinţele cu care individul se întâlneşte zi de zi: în
familie, cu prietenii, pe stradă, în mass-media).
51

Educaţia nonformală îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei şi conţine majoritatea
influenţelor educative care au loc în afara clasei, fiind activităţi extraşcolare sau activităţi
opţionale. Acţiunile educative plasate în cadrul acestui tip de educaţie, sunt flexibile şi vin în
întâmpinarea diferitelor interese, în mod particular pentru fiecare persoană
Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și utile.
Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea
sau înainte și aceștia nu se mai pot concentra la ore.
Activitatea extracurriculară sau extraşcolară asigură în mare parte transferul de cunoştinţe,
acumulate de către elevi în cadrul programului standard de ore obligatorii (curriculum formal).
În practică, ceea ce oferă elevului deprinderi practice de a implementa în practică cunoştinţele
teoretice acumulate. în instituţii s-a afirmat în ultimii ani un sistem de activităţi extraşcolare,
care se perfecţionează în permanenţă, tendinţa de dezvoltare a acestui sistem fiind orientarea
spre satisfacerea intereselor şi opţiunilor individuale ale elevilor. Profesorul în activitatea sa se
axează mai mult pe doleanţele elevilor, dorindu-i să-și creeze o comunitate şcolară care îşi
cunoaşte şi îşi valorifică tradiţiile, învaţă prin cooperare, stimulează participarea şi are o
imagine proprie
De-a lungul anilor, activitățile extrașcolare au luat forme variate, toate având ca scop învățarea
nonformală și petrecerea în mod plăcut a timpului liber. Prin aceste activități, care cuprind
domenii și arii foarte mari, elevii își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei
bune dezvoltări armonioase pentru o integrare în societate. Când vorbim de activități
extrașcolare, ne referim la acel program la care elevul participă după ore și ar trebui să facă
acest fapt cu plăcere deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune
dezvoltări, formării personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și
domeniul în care ei vor fi performanți.
Ca profesor de limba și literatura română, am căutat să îndrept elevul spre abordarea textului
literar din mai multe perspective, astfel încât elevului să i se dezvolte orizontul cultural și
spiritual. Încă din clasa a V-a, se pune accent pe valorificarea valențelor pozitive din basme,
simbolizează idealul de curaj, demnitate, frumusețe fizică și morală. Pornind de la această temă
se poate realiza în cadrul orelor extrașcolare o prezentare a aspectelor negative din societate și
elevii vor fi stimulați să propună soluții prin care să îndrepte răul, aspectele negative, dând
alternative la aceste fapte. Tot de la această specie literară, elevul este pus să contureze un CV
imaginar al unui personaj negativ sau al unui personaj pozitiv.
Pornind de la schițele lui I. L. Caragiale, elevii dezbat comportamentul lui Ionel și al lui Goe și
apoi se realizează o dezbatere amplă pe teme bunelor maniere. Elevii, jucând joc de rol vor crea
scenete în care ei vor fi personaje din opere și vor dovedi că știu cum ar trebui să se comporte
în anumite situații.
52

O altă sărbătoare importantă este 1 Decembrie, zi în care fiecare suflet de român vibrează la tot
ceea ce înseamnă tradiție, patriotism, iubire de neam și țară. Promovând valorile naționale
învățăm să ne apreciem, să valorificăm virtuțile noastre ca nație. Valorificarea specificului
neamului nostru îl poate determina pe elev să interiorizeze anumite trăiri, să iubească țara,
neamul și pe cei de lângă ei. Iubirea, colaborarea, dăruirea ne face mai buni, mai valoroși și
acest lucru elevii îl află indirect din aceste activități.
O altă temă foarte importantă este timpul liber și elevul trebuie să aibă alternative atractive și
care îi dezvoltă competențele însușite în școală. Activitățile extrașcolare sunt acele uși care se
deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității, stimularea încrederii
în sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin joc, să asimileze noi cunoștințe și într-un cadru
nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i crea elevului spațiul, conjuctura care să îl ajute
să dea frâu imaginației, să își valorifice înclinațiile dezvoltându-le până va ajunge la
performanță.
Un alt eveniment important, Învierea Domnului, este un prilej de bucurie și orice persoană
trăiește intens acele zilele care duc la înălțarea sufletească. În aceată perioadă , în cadrul
activităților extrașcolare este necesar să se desfășoare activități extrașcolare care au ca scop
formarea unor personalități armonioase, cu adâncă trăire și familiarizarea tânărului cu
semnificațiile religioase ale zilelor care premerg și urmează Învierii Domnului.
În cadrul activităților educative, se pot desfășura activități precum: recitarea unor poezii, creații
ale elevilor, scenete, realizarea de felicitări, desene tematice. Este recomandat ca aceste
Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive ale
vieții. Cât sunt mici, toți copiii trebuie să își însușească valori morale, să trăiască momente
înălțătoare, să conștientizeze rolul religiei în formarea lui ca individ și să participe la toate
evenimentele importante alături de familia unită. Aceasta este soluția vitală pentru o viață
Se recomandă desfășurarea de parteneriate școlare având ca parteneri: familia, comunitatea,
reprezentanții bisericii, școala. Această triadă stă la baza formării individului și niciun factor nu
poate lipsi pentru că acest echilibru pentru viitorul individului va fi afectat.
Cum se poate lucra în parteneriat? Este foarte simplu: în cadrul școlii se pot organiza simple
activități literar-artistice, serbări, concursuri tematice…la care să fie invitați părinții sau membri
comunității. Chiar dacă părinții sunt la mare depărtare, în străinătate, prin mijloace moderne,
prin internet, Skype, ei pot viziona aceste evenimente și pot lua parte, chiar dacă nu sunt prezenți
în acel loc. Ei pot urmări evoluția elevului și acest lucru este foarte important. Depărtarea
părinților declașează mari drame în sufletul elevilor și aceste evenimente îi pot apropia,
deoarece ei trăiesc emoții puternice.
53

evenimentului.
Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituie un
mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional. Participarea elevilor la astfel de
activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea propriului
comportament în comparație cu al celorlalți.
Activitățile extrașcolare reprezintă totodată un element prioritar în politicile educaționale
întucât au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității elevilor, asupra performanțelor
școlare și a integrării sociale.
Este destul de greu să se găsească mult timp pentru pregătirea acestor activități, dar dacă se
pornește de la ceea ce ei știu din familii, mai ales cei care locuiesc la țară, rezultatul va fi unul
deosebit. Sunt activități frumoase care înnobilează sufletul omului și care îi dau strălucirea celui
care aspiră la frumos, puritate. Cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului
creativ în cadrul activităţilor extracurriculare, implicând elevii şi realizând un feed-back pozitiv.
Modelarea, formarea, educarea cer timp și dăruire. Complexitatea finalităților educaționale
impune îmbinarea activităților școlare cu cele extrașcolare. Scopul activităților extrașcolare este
dezvoltarea unor aptitudini speciale, cultivarea interesului pentru acțiuni socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul școlar, valorificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor
cu atitudinile caracteriale. Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor
trăiri, valențe pozitive ale vieții, valori morale și nu numai. Activitățile extrașcolare dezvoltă
gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere în actul decizional, realizându-se
astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea comportamentală: „Să nu-i
educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari
și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.” (Maria
Montessori)
Deși fiecare natiune are tradițiile și obiceiurile sale, activitățile extrașcolare, reprezintă un mod
de a-și diversifica cultura, de a-și dezvolta intelectul, fiind în acelasi timp și distractive. Sunt
văzute cu ochi buni și binevenite în viața școlarului, modificând comportamentul social, ajutând
la întreținerea și legarea unor relatții ce pot consolida si conduce la bunăstarea unei zone si la
instaurarea unui sistem de cooperare.
Bibliografie:
Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în liceu.
Editura Emia,2011
Dulamă, Maria Eliza, Metodologie didactică, Editura Clusium, Cluj Napoca, 2006
Dulamă, Maria Eliza, Practica pedagogică, teorie şi metodologie, Editura Clusium, Cluj-
Napoca, 2005
Ionescu, M.; Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Marcu, Vasile; Orţan, Florica; Deac, Adina Emilia, Managementul activităţilor
extracurriculare, Editura Universităţii Oradea, Oradea, 2003
Oprea, C. L., Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2008
Pavelescu, Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române. Editura Corint, 2010.
Stoica, Marin, Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2014
54

PROF. ÎNV. PRIMAR LUPEA DANIELA

LICEUL TEHNOLOGIC ”SFÂNTA ECATERINA”, STRUCTURA ȘCOALA
GIMNAZIALĂ NR. 3, URZICENI, JUD. IALOMIȚA
„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când
ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se
adapteze.”
(Maria Montessori –,,Descoperirea copilului”)
Societatea modernă prin dinamismul său, prin flexibilitatea sa, deschiderea spre inovaţii
solicită un model al personaităţii umane care ar fi capabilă să facă faţă cerinţelor secolului
XXI care s-a anunţat ca un mileniu al schimbărilor continue.Educaţia devine imboldul
progresului social, exigenţele timpului an de an apar cu noi abordări şi valorificări ale
ştiinţelor pedagogice, psihologice, politice, sociale,economice în scopul formării unei
generaţii tinere capabile să asigure în continuare un nivel de bunăstare a vieţii, o interacţiune
socială sporită, condiţii optime pentru dezvoltarea umană.
Activitatea în afara clasei și extraşcolară ocupă un loc foarte important în
ansamblulinfluenţelor educative. Activitățile extrașcolare contribuie la formarea
personalității elevului. Sunt importante și utile. Dar sunt anumite aspecte care ar putea să
influențeze succesul acestora, printre acestea numărându-se: desfășurarea acestora după
programul de studiu, când elevii sunt deja obosiți sau înainte și aceștia nu se mai pot concentra
la ore. Deci, programul elevului este mai încărcat. Profesorii caută soluții pentru valorificarea
lor: urmăresc programul elevului din ziua respectivă, cât a avut de învățat sau de scris. Dar,
este suficient? Întrebând elevii despre aceste aspecte, au recunoscut că este destul de greu să
desfășori multe activități extrașcolare, pentru că programa școlară este încărcată. Se pune
întrebarea: cum îi determinăm pe elevi să se implice în desfășurarea activităților extrașcolare?
Ca învățătoare, am căutat să îndrept elevul spre abordarea textului literar din mai multe
perspective, astfel încât elevului să i se dezvolte orizontul cultural și spiritual. Încă din clasa
a II-a, se pune accent pe valorificarea valențelor pozitive din basme, insistând pe victoria
binelui în lupta cu răul, pe virtuțile alese ale personajului principal, care simbolizează idealul
de curaj, demnitate, frumusețe fizică și morală. Pornind de la această temă se poate realiza în
55

cadrul orelor extrașcolare o prezentare a aspectelor negative din societate și elevii vor fi
stimulați să propună soluții prin care să îndrepte răul, aspectele negative, dând alternative la
aceste fapte. Tot de la această specie literară, elevul este pus să contureze un CV imaginar al
unui personaj negativ sau al unui personaj pozitiv.
Pornind de la schițele lui I. L. Caragiale, elevii dezbat comportamentul lui Goe, lui Ionel și
apoi se realizează o dezbatere amplă pe teme bunelor maniere. Elevii, jucând joc de rol vor
Un succes deosebit l-a înregistrat dramatizarea unor fabule în cadrul unui concurs între clase.
Elevii au selectat fabula preferată, au dramatizat, punându-se în situația unui anumit tip de
personaj. Concursul a fost unul deosebit, au fost premiați cei mai buni elevi. După concurs s-
au valorificat anumite teme din care elevii să învețe cum ar trebui să se comporte civilizat și
adecvat în mai multe situații. Prin fabule se critică defectele omenești cu scopul de a le
îndrepta. Valorificând învățătura fabulei, morala, elevii învață să aprecieze anumite valori:
cinstea, dreptatea, modestia, onestitatea. La aceste activități deosebite pot participa și părinții,
pot ajuta la crearea decorului în care elevul să performeze sau pot fi simpli invitați. Aceste
texte literare contribuie la formarea personalității elevilor, la conturarea unor valori morale pe
care să și le însușească pe viitor.
O altă sărbătoare importantă este 1 Decembrie, zi în care fiecare suflet de român vibrează la
tot ceea ce înseamnă tradiție, patriotism, iubire de neam și țară. Promovând valorile naționale
deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității, stimularea
încrederii în sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin joc, să asimileze noi cunoștințe și într-
un cadru nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i crea elevului spațiul, conjuctura
care să îl ajute să dea frâu imaginației, să își valorifice înclinațiile dezvoltându-le până va
ajunge la performanță.
Un eveniment atât de important, Învierea Domnului, este un prilej de bucurie și orice persoană
trăiește intens toate etapele care duc la înălțarea sufletească de-a lungul acestor importante
săptămâni. În aceste săptămâni, în cadrul activităților extrașcolare este necesar să se
56

Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive
ale vieții. Cât sunt mici, toți copiii trebuie să își însușească valori morale, să trăiască momente
echilibrată, pentru petrecerea momentelor neegalabile din mijlocul familiei, pentru formarea
ca individ responsabil și valoros pentru societate.
reprezentanții bisericii, școala. Această triadă stă la baza formării individului și niciun factor
nu poate lipsi pentru că acest echilibru pentru viitorul individului va fi afectat.
activități literar-artistice, serbări, concursuri tematice…la care să fie invitați părinții sau
membri comunității. Chiar dacă părinții sunt la mare depărtare, în străinătate, prin mijloace
moderne, prin internet, Skype, ei pot viziona aceste evenimente și pot lua parte, chiar dacă nu
sunt prezenți în acel loc. Ei pot urmări evoluția elevului și acest lucru este foarte important.
Depărtarea părinților declașează mari drame în sufletul elevilor și aceste evenimente îi pot
apropia, deoarece ei trăiesc emoții puternice.
evenimentului.
deosebit. Sunt activități frumoase care înnobilează sufletul omului și care îi dau strălucirea
Activitatea extraşcolară este segmentul de educaţie, care asigură în mare parte transferul de
cunoştinţe, acumulate de către elevi în cadrul programului standard de ore obligatorii
(curriculum formal) în practică, ceea ce oferă elevului deprinderi practice de a implementa în
practică cunoştinţele teoretice acumulate. În instituţii s-a afirmat înultimii ani un sistem de
activităţi extraşcolare, care se perfecţionează în permanenţă, tendinţa de dezvoltarea acestui
sistem fiind orientarea spre satisfacerea intereselor și opţiunilor individuale ale elevilor.
Profesorul în activitatea sa se axează mai mult pe doleanţele elevilor, dorindu-și să creeze o
comunitate şcolară care îşi cunoaşte şi îşivalorifică tradiţiile, învaţă prin cooperare, stimulează
participarea şi are o imagine proprie.
În timpul cât am învațat în liceul din sat am fost încadrata în mai multe activitati extracurs
serbari și evenimente scolare ,excursii ,actiuni de voluntariat, toate acestea au avut menirea
ca sa imi formez unele competente civice și sociale, orientindu-ma într-un cuvint spre succes.
57

În concluzie aș putea spune ca legaturile culturale sunt benefice și importante,
desi fiecare natiune are traditiile și obiceiurile sale, schimburile de experiente interculturale
pot oferi un plus în dezvoltarea sociala.”, iar activitatile extrascolare, reprezinta un mod de a-
si “diversifica cultura, dezvolta intelectul, fiind în acelasi timp și distractive.“Sunt vazute cu
ochi buni și binevenite în viata scolarului modificand comportamentu lsocial, ajutand la
intretinerea și legarea unor relatii.In acelasi timp, în opinia mea, aceste relatii pot consolida și
conduce la bunastarea unei zone și la instaurarea unui sistem de cooperare.
Bibliografie:
Pavelescu, Marilena (2010). Metodica predării limbii și literaturii române. Editura Corint.
Crăciun, Corneliu (2011). Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în liceu.
Editura Emia.
Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru.
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA

PERSONALITĂŢII ELEVULUI
PROF. ÎNV. PRIMAR MIHAI NICOLETA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”ALEXANDRU ODOBESCU”, URZICENI, JUD. IALOMIȚA
De la cea mai fragedă vârstă omul se simte atras de tot ce este în preajma lui, de casa,
de satul sau oraşul în care locuieşte. Între el şi acest mic univers se naşte o legătură tainică,
plină de o puternică încărcătură emoţională, care nu este altceva decât embrionul aprinselor
simţăminte de mai târziu, ale iubirii de păstrarea tradiţiilor poporului nostru, la sădirea în
inimile generaţiilor care vin a mândriei pentru frumuseţea costumului popular românesc, a
dansului, a obiceiurilor, al sentimentului de dragoste de patrie. Astfel cunoaşterea spontană,
mai întâi a mediului înconjurător, reprezintă punctul de pornire al unui şir întreg de acţiuni
conştiente care vor duce, cu timpul, la consolidarea sentimentului de dragoste faţă de patrie.
Şi aceasta pentru că satul, oraşul, ţinutul natal constituie o părticică din ţară, iar istoria lor
reprezintă o parte integrantă din istoria patriei. De aceea prin intermediul activităţilor care se
organizează în vederea cunoaşterii ţinutului natal, precum şi cu ajutorul unor relicve istorice
locale se creează momente deosebit de emoţionante pentru elevi, care pot fi valorificate
temeinic din punct de vedere educativ.
Educaţia elevilor în spiritul patriotic constituie o preocupare permanentă a cadrelor
didactice. Sentimentul patriotic nu este înnăscut, ci se dezvoltă în procesul educaţiei elevilor.
Şcolii îi revine sarcina organizării procesului de educaţie patriotică a elevilor, inserând în
conştiinţa lor sentimentul de dragoste faţă de patrie, acest sentiment prezentând anumite
particularităţi specifice perioadelor de vârstă.
58

Sentimentul mândriei naţionale trebuie cultivat la elevi încă din primele clase, cadrele
didactice arătându-le măreţia luptelor duse de strămoşi pentru apărarea libertăţii poporului
împotriva cotropitorilor, frumuseţea limbii române, frumuseţile şi bogăţiile patriei. Sarcinile
educaţiei patriotice a elevilor se realizează în clasele 0-IV prin procesul de învăţământ şi
activităţile extracurriculare pe care le desfăşoară elevii. Fiecare dintre aceste activităţi
contribuie, în funcţie de conţinutul ei, la formarea conştiinţei şi conduitei patriotice a elevilor.
Rezultatele pe care le obţin la aceste activităţi generează în sufletul elevilor sentimente
complexe:de bucurie, de dragoste faţă de patrie şi de admiraţie faţă de figurile măreţe ale
istoriei noastre. Activitatea extracurriculară are forme variate. Să analizăm valoarea educativă
a unora dintre aceste forme.
Asigurarea climatului afectiv propice influenţelor educative reprezintă condiţia
succesului şcolar. În sprijinul acestui proces am realizat un studiu. În acest sens am aplicat un
chestionar. La prima întrebare, referitoare la activitatea extracurriculară cea mai îndrăgită, a
reieşit că este excursia sau drumeţia. Personal am reuşit să merg cu elevii în excursii şi vizite.
Ele au contribuit la activizarea şi dezvoltarea creativităţii elevilor. Prezentându-le frumuseţea,
bogăţia şi importanţa locurilor vizitate, li se dezvoltă sentimente de dragoste faţă de ţinutul
natal şi faţă de patrie, de admiraţie faţă de trecutul istoric şi de bucurie că acest ţinut se
înfrumuseţează prin eforturile creatoare ale oamenilor. Vizitele şi excursiile în ţinutul natal
au o deosebită valoare pentru educaţia patriotică a elevilor, când acestea sunt organizate
tocmai pentru a studia unele descoperiri arheologice sau pentru a marca unele urme, locuri,
monumente de cultură materială şi spirituală care pun în lumină evenimente istorice sau
social-politice legate de trecutul şi prezentul localităţii şi împrejurimilor ei. M-am preocupat
împreuună cu elevii de strângerea şi valorificarea educativă a elementelor de istorie locală,
înfiinţând cercul „Prietenii muzeului”. Împreună cu elevii am colecţionat de la bătrânii satului
obiecte vechi pe care le-am expus în muzeul satului din localitate.
Elementele de istorie locală ocupă un loc de seamă în cadrul general pe care îl oferă
istoria patriei ca parte integrantă a istoriei universale. În cadrul activităţilor extra-curriculare
am folosit mai multe procedee pentru valorificarea elementelor de istorie locală, ca de
exemplu. :cercetarea istoriei locale, excursii la locurile istorice, vizite la muzee istorice, case
memoriale, îngrijirea monumentelor istorice. Strângerea materialului istoric, documentar,
etnografic, local este o muncă care solicită din partea elevilor şi a învăţătorilor multă dragoste,
pasiune, interes. Împreună cu elevii am îngrijit şi am luat sub supraveghere urmele unei
biserici vechi din sec. al XVII-lea. Turla acestei biserici a fost desenată de pictorul N.
Grigorescu. În munca noastră am căutat să cunoaştem materialul documentar privitor la
trecutul istoric al localităţii, legendele care pomenesc despre întemeierea localităţăţii Valea
Doftanei, s-a trecut la studierea presei locale din trecut, s-au purtat discuţii cu cetăţenii în
vârstă pentru a putea cunoaşte anumite tradiţii locale, s-au localizat pe harta comunei diferite
puncte de interes istoric. Ca învăţătoare mi-am însuşit date şi cunoştinţe necesare pentru a
putea conduce munca de cercetare a istoriei locale. În a doua etapă s-a făcut pregătirea
teoretică a elevilor privind istoria locală şi această pregătire a fost însoţită de deplasări pe
teren la diferite locuri şi obiective de interes istoric, arheologic care au fost luate în
supraveghere având în vedere că noi căutăm să salvăm anumite vestigii ale trecutului.
59

Aceste activităţi menite să ducă la cunoaşterea ţinutului natal şi a istoriei locale
capătă adevărate virtuţi educative, deoarece participarea directă a elevilor face posibilă
declanşarea unui proces lent, dar profund, de cunoaştere a frumuseţilor patriei, a trecutului şi
prezentului poporului român, la îmbogăţirea simţămintelor lor. Conţinutul acestor activităţi
se valorifică din punctul de vedere al educaţiei patriotice, prin înţelesul plin de originalitate şi
expresivi-tate în care se realizează transmiterea ideilor şi sentimentelor. Valorificarea
obiectelor de interes istoric local au prins viaţă în muzeul satului din Valea Doftanei. Valoarea
izvoarelor istorice locale au darul de a acţiona în mod direct asupra elevilor trezindu-le
impresii profunde, deoarece ei participă activ la cunoaşterea istoriei locale şi istoriei
României.
Lectura în afara clasei constituie prin tematica ei variată şi bogăţia conţinutului un mijloc de
lărgire a orizontului cultural al elevilor şi de formare a unor sentimente adânci de dragoste de
patrie. După ce au citit lecturile recomandate, se impune interpretarea conţinutului lor. De
aceea, este necesară organizarea unor discuţii pe marginea cărţilor citite. În aceste discuţii se
vor sublinia, printre altele, acele părţi care pot fi valorificate pentru educaţia patriotică a
elevilor.
În activitatea extra-curriculară, pe lângă mijloacele de mai sus, care capătă forme
adecvate activităţii extra-curriculare, sunt folosite şi alte variate mijloace de educaţie
patriotică a elevilor. Vizionarea filmelor şi a spectacolelor de teatru cu conţinut patriotic şi
activităţile desfăşurate în cercuri şi tabere şcolare, exercită o influenţă pozitivă asupra elevilor,
contribuind la formarea convingerior patriotice şi la trezirea unor stări emoţionale complexe.
În practica educaţiei este necesar să fie folosite toate mijloacele de educaţie patriotică
a elevilor. Dar eficienţa educativă a folosirii lor depinde de măiestria pedagogică a cadrelor
didactice, de respectare particularităţilor de vârstă şi de cunoaşterea metodicii folosirii lor .
Pentru a forma convingeri patriotice la elevi este necesar ca învăţătorii să fie exemple de
urmat. Convingerile lor patriotice şi conduita lor patriotică manifestată în activităţi cât mai
diferite îi influenţează profund pe elevi constituind un motiv stimulator pentru activitatea lor.
Din experienţa la clasă am constatat în ce măsură lectura contribuie efectiv la dezvoltarea
gândirii, limbajului, a trăsăturilor de caracter ale copiilor, dacă se apreciază just rolul şi
rostul pe care îl joacă lectura în cadrul programei şcolare, favorizând întregul registru
explicativ-emoţional cerut şi condiţionat de vârsta micilor şcolari.
Vizionarea unor piese de teatru sau spectacole accesibile vârstei copiilor,
corespunzătoare educaţiei pe care trebuie să o primească copiii de această vârstă şi prezentarea
într-o formă artistică îngrijită constituie în primul rând un preţios mijloc de cunoaştere a
relaţiilor dintre oameni, îmbogăţeşte gândirea copilului, dându-i posibilitatea să cunoască
trecutul, să înţeleagă prezentul şi să năzuiască spre viitor, pregătindu-l pentru viaţă.
Participând la spectacol, micul şcolar are în faţă eroii vii, care-l entuziasmează şi i se impun
ca exemple de urmat, care îi trezesc dorinţa de a deveni mai bun, corect şi cinstit în
comportare, de a citi el însuşi cartea respectivă. Din păcate aceste spectacole pentru copii
sunt din ce în ce mai puţine în ultimii ani, iar şansele ca elevii din mediul rural să ajungă de
la zeci de kilometri pentru a viziona un astfel de spectacol sunt minime.
Ţinând seama de rolul important pe care-l joacă emoţiile estetice în viaţa spirituală a
copiilor de vârstă şcolară mică şi mijlocie, am urmărit nu numai vizionarea, ci chiar punerea
60

în scenă a unor piese pentru copii. Aceste spectacole constituie încercări destul de grele la
care elevii trebuie să se prezinte la un înalt nivel artistic şi de disciplină, dar contribuie foarte
mult la stimulare
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun imbinarea activităţii
şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative . Desfăşurarea
activităţilor şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a relaţiilor
creative. În acest cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare
realizată la clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite
ramuri ale ştiinţei, atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod
plăcut şi util, orientează elevii către activităţi utile care să întregească educaţia şcolară,
contribuind la formarea personalităţii. De aceea şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip
de activitate care îmbracă cele mai variate forme.
Realizarea acestor activităţi presupune alegerea din timp a materialului de către cadrul
didactic, abordarea creatoare a temelor de către acesta şi, nu în ultimul rând, măiestrie
pedagogică şi dragoste pentru copii.
Astfel de activităţi se deosebesc de cele şcolare prin varietatea formelor şi a conţinutului,
prin durata lor, prin metodele folosite, prin utilizarea unei forme specifice de verificare şi
apreciere a rezultatelor şi prin raporturile de colaborare, de apropiere, de încredere şi de
prietenie dintre cadrele didactice şi elevi.
Accepţiunea termenului are un sens foarte larg. În sens restrâns termenul se referă la toate
manifestările organizate de şcoală, cu obiective educative şi recreative, care se desfăşoară în
afara programului şcolar. Pot fi şi activităţi extraşcolare de masă - excursii, concursuri,
spectacole, serbări etc. - sau activităţi extraşcolare în cercuri de elevi. În acest sens, termenul
este echivalent cu educaţie extradidactică. Activităţile extracurriculare se desfăşoară sub
forme variate, ca de exemplu: activităţi artistice, ştiinţifice, activităţi sportive, obşteşti,
turistice ş. a. m. d. Astfel de activităţi oferă numeroase prilejuri de afirmare a elevilor, de
dezvoltare a personalităţii acestora, întrucât lumea actuală este stăpânită de televizor sau de
calculator
Activităţile turistice sunt activităţi extracurriculare cu o deosebită valoare formativă. Ele se
pot realiza sub forma plimbărilor, excursiilor sau taberelor.
Astfel de activităţi asigură un contact direct cu obiectele şi fenomenele în condiţii naturale,
ceea ce uşurează procesul formării reprezentărilor despre acestea şi ajută copiii în cadrul
activităţilor organizate în şcoală. În acest sens, am organizat în cursul acestui an şcolar
excursii cu elevii în Pădurea Comorova, judeţul Constanţa şi la Acvariul din oraşul Constanţa.
Am constatat că aceste activităţi au îmbogăţit cunoştinţele elevilor despre viaţa plantelor şi a
animalelor, dar au încurajat şi exprimarea liberă a copiilor în afara clasei . S-a mai observat
că ei pot reprezenta cu mai multă creativitate realitatea atunci când desenează, modelează
sau au de alcătuit scurte texte .
Serbarea este o manifestare festivă, cu program complex, prilejuită de sărbătorirea diferitelor
evenimente de însemnătate naţională sau internaţională, de tradiţiile şi obiceiurile statornicite
în şcoală.
61

Serbarea şcolară este o activitate extracurriculară tradiţională, care are mari valenţe educative.
Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentaţi într-un
domeniu sau altul, ci a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul lui,
la reuşita comună.
Am realizat astfel de acţiuni cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, a Dragobetelui,
a zilei de 8 Martie, a Zilei Europei sau la sfârşit de an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea
de a se exprima liber oral, în scris sau prin muzică.
Carnavalul este o manifestare veselă, antrenantă, plină de mişcare şi surprize. Am organizat
carnavale cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cu ocazia Zilei Pământului sau cu ocazia zilei de 1
Iunie . Participanţii au purtat costume întruchipând diverse personaje, iar jocul de rol a
stimulat imaginaţia elevilor. Element dominant al carnavalului a fost dansul, intercalat cu
diverse forme de manifestări artistice. Elevii au avut posibilitatea de a se manifesta liber, atât
în crearea costumului, cât şi în interpretarea/realizarea unor monologuri.
Concursurile sunt forme competiţionale de activitate extraşcolară, organizate pe diferite
teme. Am organizat la nivel de şcoală concursuri de dans, de creaţii artistice, de desen, între
clasele de nivel primar.
Vizionarea spectacolelor, a filmelor, a diafilmelor sau a emisiunilor de televizor sunt forme
de activitati prin care elevul nu doar dobândeşte informaţii, ci este stimulat spre activităţi de
pictură, dans ş. a. m. d. determinând astfel şi dezvoltarea creativităţii.
Activităţile extraşcolare au o mare valoare educativă întrucât realizarea lor se face şi din punct
de vedere interdisciplinar. Acţiunile desfăşurate i-au implicat pe elevi în promovarea
tradiţiilor şi obiceiurilor specifice Văii Doftanei şi diferitelor etnii, dar şi în stimularea
potenţialului creativ al copiilor prin organizarea şi derularea unor programe artistice sau a
unor expoziţii cu lucrările elevilor. Dintre acţiunile ce au fost practici de succes în şcoală aş
enumera:
-realizarea unei expoziţii cu vânzare de icoane realizate de elevi,
-organizare de serbări, la care au avut un moment artistic,
-activitate de strângere şi de dăruire de fonduri şi de dulciuri pentru copiii devaforizaţi din
comunitate.
Aceste acţiuni au determinat dezvoltarea creativităţii civice, artistice şi a responsabilităţii
faţa de problemele comunităţii.
În şcoala noastră, împreună cu profesorul de educaţie fizică s-au realizat şi activităţi
extracurriculare sportive care să fie bazate pe practicarea liberă a unor forme de mişcare şi s-
a constatat că elevii au fost interesaţi de aceste activităţi, manifestând o atitudine pozitivă
pentru practicarea liberă a exerciţiilor de mişcare.
Cred ca în orice şcoală cadrele didactice trebuie să promoveze activităţile extracurriculare,
stimulând astfel inventivitatea şi creativitatea elevului. De aceea, în acest an şcolar când sunt
învăţatoare la clasa I am încercat să realizez un echilibru între activităţile şcolare şi cele
extracurriculare.
Am realizat activităţi extracurriculare programate şi proiectate din timp, diverse atăt ca forma,
căt şi conţinut, ce s-au desfăşurat în şcoală, în afara ei, în comunitate, folosind metode
active şi stimulative pentru participarea elevilor.
62

Activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice
cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare,
atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o
atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de
gândire, să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed-
back pozitiv. Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil,
să încurajeze iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor
relaţii care să nu exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a lua singur decizii şi
să stimuleze încrederea în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.
Activităţile şcolare chiar dacă urmăresc însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe temeinice,
a unor priceperi şi deprinderi, implicând în ansamblu o concepţie ştiinţifică despre lume şi
viaţă şi chiar dacă duc la formarea şi dezvoltarea unei personalităţi creatoare, nu pot răspunde
suficient dorinţei de cunoastere şi de creaţie - însuşiri caracteristice copiilor.
activitţăilor şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a relaţiilor
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţii de învăţare realizată la
clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale
ştiinţei, atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util,
orientează elevii către activităţi utile care să întregească educaţia şcolară, contribuind la
formarea personalităţii. De aceea şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care
îmbracă cele mai variate forme.
Bibliografie:
1. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord. , ( 2008), Psihologie şcolara, Ed.
Polirom, Iaşi
2. Manolache, Anghel-coord. general (1979), Dicţionar de pedagogie, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
3. Ştefan, Mircea (2006), Lexicon pedagogic, Ed. Aramis, Bucureşti
4. Revista învăţământ primar nr. 4 din 1998, Contribuţia activităţilor extraşcolare în
optimizarea procesului de învătământ
ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE ȘI PROVOCĂRILE SOCIETĂȚII DE

ASTĂZI ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ELEVULUI ȘI ÎN
DEZVOLTAREA INSTITUȚIONALĂ
PROF. LUPU GEANINA-VALENTINA

LICEUL TEHNOLOGIC ”TUDOR VLADIMIRESCU”, JUD. GALAȚI
63

Schimbările fără precedent prin care trece societatea românescă în toate domeniile si-
au pus amprenta, inevitabil, și asupra educației elevilor. Trăim într-o eră cu o puternică
dezvoltare a tehnologiei, lucru care se reflectă în modul de privi educația, relațiile sociale și
interumane, dezvoltarea economică, societatea în ansamblul ei. Această dezvoltare fără
precedent a tehnologiei este urmată îndeaproape de un pregnant fenomen de globalizare. Se
trece astfel de la valorile morale și economice naționale la cele internaționale.
În aceste condiții un singur curriculum nu mai poate răspunde diversităţii informaționale și
umane, iar ideea educaţiei permanente ajunge să devină o realitate palpabilă. Nu trebuie să
pierdem din vedere importanţa educaţiei de tip curricular, care asigură un bagaj de cunoștințe
important pregătindu-l pe elev pentru integrarea în societate și o dezvoltare psihică și
emoțională deplină. Dar, este tot mai clar faptul că, educaţia extracurrriculară, cea realizată
dincolo de procesul de învăţământ, își are rolul și locul bine stabilit în formarea personalităţii
tinerilor și în dezvoltarea instituțională a unităților de învățământ. La ora actuală, instituțiile
școlare se confruntă cu un acut fenomen de scădere a populației școlare datorită scăderii
natalității la nivel național. O ofertă educațională atractivă este singura modalitate prin care
intituțiile școlare își pot asigura realizarea planului de școlarizare și pot atrage elevii ca să se
înscrie în clasele propuse spre a fi formate. Intervin pentru realizarea acestui deziderat toți
factorii care concură la o ofertă educațională atractivă pentru elevi: propunerile părinților, ale
comunității locale (asociații, ONG-uri, instituții), ale tuturor profesorilor din liceu.
Parteneriatele ajută elevii să aibă succes la școală și mai târziu, în viaţă. Atunci când
părinţii, elevii și ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie,
se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Parteneriatele
trebuie văzute ca o componentă esenţială în organizarea școlii și a clasei de elevi. În cadrul
acestor parteneriate se pot parcurge următoarele conţinuturi: transmiterea unor informaţii
despre comportament civilizat, moral-civic, toleranță, ecologie, dobândirea unor cunoștinţe
despre relaţia om-mediu, îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din diferite domenii,
cultivarea unor atitudini de investigare, cercetare etc
Prin participarea la diferite concursuri și competiții promovăm valori culturale și etice
fundamentale, precum și fair-play-ul competiţional, sensibilitatea și personalitatea lor
suferind modificări pozitive, putând ușor depista tinere talente artistice în vederea cultivării
și promovării lor. Întotdeauna trebuie să pornim de la ideea că fiecare elev are un talent, o
abilitate, o deprindere care trebuie să fie doar descoperită și apoi valorificată. Iar activitățile
extracurriculare urmăresc tocmai acest lucru: sporirea încrederii în sine a elevului, creșterea
motivației pentru participarea la cursuri, definitivarea unui nivel superior de învățământ,
dezvoltarea armonioasă a personalității, scăderea abandonului școlar, fenomen frecvent în
mediul rural.
Succesul activităţilor extraşcolare depinde de corelarea unei serii de factori cum ar fi:
atractivitatea tematicii abordate, buna coordonare a activităţilor, implicarea cât mai multor
factori ai şcolii şi comunităţii cu experienţe relavante pentru activitatea desfăşurată. De cele
mai multe ori activităţile extracurriculare sunt organizate de cadre didactice şi elevi, la nivelul
clasei. Chiar dacă sunt organizate la nivelul grupului restrâns al unei clase de elevi, activităţile
extracurriculare au nevoie de susţinerea altor factori ai şcolii, în funcţie de specificitatea lor.
Conducerea unităților școlare are un rol important în realizarea acestor activități. Prin
64

realizarea orarului, dispunerea claselor, utilizarea la maxim a resurselor, materialelor,
laboratoarelor și a personalului didactic, conducerea unităților școlare poate asigura spațiul și
timpul necesar desfășurării activităților extracurriculare atât de importante pentru viața școlii.
Există o discuție în plan teoretic, despre cei doi termeni utilizați la noi: extrașcolar și
extracurricular. Activităţile extracurriculare sunt cele care nu intră în domeniul curriculumului
oficial, dar au finalităţi menite să susţină în mod direct dezvoltarea competenţelor promovate
prin programele şcolare. Activităţile extracurriculare au caracter complementar activităţilor
de învăţare realizate la clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei şi cultivă interesul
pentru diferite domenii de cunoaştere. Astfel de activităţi funcţionează, în general, cu rol de
„curriculum suplimentar”.
Activităţile extraşcolare sunt activităţile care intră în sfera educaţiei nonformale, la care pot
participa elevii în afara programului şcolii. Acestea au scopuri variate: interacţiune socială,
leadership, recreere şi educaţie pentru sănătate, autodisciplină şi creştere a încrederii în sine.
Implicarea elevilor în activităţi extraşcolare are o vechime mare în sistemele formale de
educaţie. Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului alternative la
educaţia şcolară, care necesita un efort intelectual predominant. Astfel, activităţile
extraşcolare au scopul de a oferi copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să facă
lucruri care îi plac. Treptat, sfera activităţilor extraşcolare s-a diversificat, iar problematica
valorificării educaţiei nonformale în spaţiul şcolii a căpătat din ce în ce mai multă
importanţă.În literatura de specialitate străină nu se face o diferenţiere între cei doi termeni,
fiind
utilizată cu prioritate sintagma „extracurricular activities”. Literatura de specialitate care
analizează subiectul activităţi extracurriculare provine în special din spaţiul american.
Indiferent de titulatura sub care se desfășoară activitățile, mai importantă este finalitatea
acestora: determinarea elevilor să vină cu plăcere la școală, să învețe, să-și dezvolte
personalitatea, să devină o persoană capabilă să se descurce singură în viață după ce termină
școala.
De-a lungul anilor, activitățile extracurriculare au luat forme variate, toate având ca scop
necesare unei bune dezvoltări armonioase pentru o bună integrare în societate. Când vorbim
de activități extracurriculare, ne referim la acel program la care elevul participă după ore și ar
trebui să facă acest fapt cu plăcere deoarece scopul este acela de a-i forma abilitățile necesare
unei bune dezvoltări, formării personalității elevului care își va găsi prin acestea înclinațiile,
talentul și domeniul în care ei vor fi performanți.
Prin participarea la concursuri de cultură şi civilizaţie europeană, concursuri de limbi străine,
competiții ale firmelor de exercițiu, proiecte interdisciplinare, serbări şi carnavaluri de Ziua
Îndrăgostiţilor, Halloween, Crăciun, Paşte, 8 Martie, 1 Decembrie, concursuri şi momente
artistice dedicate Săptămânii Francofoniei, Zilei Limbilor Străine sau Zilei Europei elevii se
familiarizează cu limba, cultura, tradiţiile şi obiceiurile altor popoare, creându-se astfel punţi
de legătură între civilizaţii. Ei învaţă să fie toleranţi şi deschişi spre alte culturi şi să respecte
valorile culturale ale acestora. Sunt momente în care elevii sunt implicaţi în alte activităţi
decât cele desfăşurate în mod curent în clasă, dar care au valoare informativă şi formativă de
65

necontestat pentru toţi participanţii. Acest tip de activitate îşi dovedeşte utilitatea în special
prin faptul că aduce laolaltă şcoala şi comunitatea. De multe ori celebrarea sărbătorilor se
realizează împreună cu reprezentanţi ai comunităţii locale, valoarea acestui tip de activitate
şcolară constând, pe de o parte, în dezvoltarea unor ataşamentului faţă de spaţiul şi
comunitatea de apartenenţă, cu impact asupra construirii identităţii individuale şi colective,
iar pe de altă parte, în dobândirea unor informaţii direct de la alte surse decât cele folosite în
mod curent în spaţiul şcolar.
Foarte importante sunt activităţile extracurriculare ce au ca obiectiv orientarea şcolară şi
profesională. Consilierea pentru alegerea carierei trebuie sa fie un proces continuu, desfăşurat
cu metode şi tehnici adecvate. Vizitele la expoziţii, întreprinderi, agenți economici şi instituţii,
vizionările de filme, casete video, vizitarea de licee, facultăți cu ocazia Zilei Portilor Deschise
sunt bune prilejuri de formare la elevi a competenţelor necesare unei bune orientări şcolare şi
profesionale.
Participarea la activităţile extracurriculare contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea
cognitivă, relaţională, afectivă a elevilor. Achiziţiile dobândite în contextele de învăţare din
activităţile extraşcolare le pot servi elevilor ca suport pentru învăţare în activităţile de la clasă,
motiv pentru care participarea (activă) la activităţile extracurriculare ar trebui valorificată, dar
şi încurajată în permanenţă. Mai mult, valorificarea experienţei dobândite în cadrul
activităţilor extracurriculare în activităţile de la clasă ar constitui un stimul major pentru o
implicare şi mai bună a elevilor în cadrul acestor acţiuni, pentru creşterea spiritului de
iniţiativă a acestora.
Este vitală conceperea şcolii ca o instituţie socială cu funcţii multiple, aptă să răspundă
eficient nevoilor psihologice şi sociale ale elevului, să asigure cadrul optim pentru starea sa
de bine, pentru diminuarea si prevenirea tulburărilor de adaptare specifice vârstei, pentru
formarea unor cetăţeni responsabili. Activitățile extracurriculare contribuie la formarea şi
dezvoltarea complexă a personalităţii elevului în plan moral, intelectual, estetic, civic şi fizic
prin atingerea tuturor dimensiunilor educaţiei al cărei scop ultim este pregătirea pentru viaţă
a elevului.
Bibliografie:
1.Baban, Adriana, Consiliere educaţională, Cluj - Napoca , 2001
2.Cristea, Gabriela, Pedagogie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002
3.Kulcsar, Tiberiu, Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1987
4. Feldman, A., Matjasko, J. (2005), cit. in Ionescu, D., Popescu, R. (2011). Activităţi
extraşcolare în ruralul românesc. Dezvoltarea de competenţe cheie la copii şi tineri, Fundaţia
Soros, Bucureşti: Ed. Universitară, p. 14.
5. Gavriliţă, A., Dumitrescu, V. (2012). Despre educaţie. Nonformală. Bucureşti: FDSC,
6.Stoica Marin, Pedagogie şi psihologie, Ed. Gheorghe Alexandru, 2001
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE

66

ÎN FORMAREA PERSONALITĂȚII ELEVILOR
PROF. BEATRICE MANDĂ

ȘCOALA GIMNAZIALĂ CAIUS IACOB ARAD
Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului pentru că elevii

își pot dezvolta unele abilități și competențe necesare unei dezvoltări armonioase pentru o
bună integrare în societate. Sunt importante și utile, deoarece prin înclinațiile dobândite,
elevul își va putea găsi talentul și domeniul în care va putea performa mai târziu. Ele cuprind
domenii și arii vaste, având ca scop învățarea nonformală și petrecerea timpului liber într-un
mod cât mai plăcut. De noi, dascălii, depinde modul în care desfășurăm aceste activități, felul
în care să le facem să fie cât mai plăcute, relaxante și atractive.
Ca profesor de Religie, am fost pasionată de organizarea concursurilor școlare, care
sunt întotdeauna bine primite de către elevi, la orice vârstă, pentru că creează în rândul lor
spiritul de competiţie. Nu putem fi buni creştini fără a cunoaşte şi a împlini Cuvântul lui
Dumnezeu. Concursurile de cunoştinţe religioase nu fac decât să ducă la cunoaştere şi la
dorinţa de apune în practică cunoştinţele dobândite.
Întrucât împărăţia lui Dumnezeu se ia prin străduinţă (Matei 11,12), fiecare trebuie
să se străduiască să fie primul, dar numai în sens paulin: să facem tot ceea ce depinde de noi
pentru a fi mai buni. În urma concursurilor la disciplina Religie, participanţii trebuie să
conştientizeze că toţi care aleargă să se claseze pe primele locuri sunt câștigători, indiferent
de punctajul obţinut.
Astfel, începând cu anul 2000, când am sărbătorit 2000 de ani de creștinism, sub
genericul ,,Un Domn, o credință, un botez”, am organizat primul concurs, pe echipe, între
elevii cls.a VII-a, la care au participat elevi aparținând tuturor cultelor religioase din școală.
A fost un real succes, pentru că la cererea lor, am continuat organizarea acestui concurs,
devenit transdisciplinar, în preajma zilei de 1 decembrie, sub genericul ,,Zile Naționale ale
României”, sărbătorind Ziua Națională a României, dar și Ziua Național bisericească, 30
noiembrie, când îl cinstim pe Sfântul Apostol Andrei, cel care a adus creștinsimul pe teritoriul
țării noastre.
De atunci, l-am desfășurat la nivelul școlii la ciclul primar sau gimnazial, apoi a
devenit interșcolar, județean, interjudețean, național și chiar internațional. Anul trecut, a avut
loc în 29 noiembrie, cei 12 elevi participanți (din cls.a VII-a A, B, C) au reușit să treacă cu
bine de cele 3 probe. Astfel, galeria şi susţinătorii concurenţilor au aflat amănunte Din viaţa
Sfântului Andrei şi despre Marea Unire (probe teoretice), au fost curioşi la proba de abilităţi
practice Drapelul românesc și s-au amuzat la Întrebările glumeţe pentru minţi isteţe (probă
de logică şi perspicacitate). Juriul a urmărit îndeaproape evoluţia concurenţilor, la final
răsplătindu-i pe toţi cu diplome şi premii, sponsorizate de școală și de parohia Micălaca Veche
II Arad.
Din anul 2008, am obișnuit ca împreună cu Seminarul Teologic Ortodox din Arad să
organizez un proiect mai amplu, un simpozion și un concurs de creație literară, creație
platică și artă fotografică, legat de o problematică anume, pe care Sfântul Sinod o hotărăște
67

în fiecare an. Anul trecut, fiind proclamat Anul omagial al iconarilor şi pictorilor
bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul
comunismului în Patriarhia Română, proiectul nostru s-a numit Tradiție și mărturisire prin
culoare și trăire. Scopul urmărit a fost promovarea și păstrarea tradițiilor și a valorilor
culturale, spirituale și morale ale românilor prin cunoașterea și interiorizarea lor, în scopul
cultivării respectului față de acestea, dar și afirmarea, cunoaşterea şi stimularea
potenţialului creativ şi artistic al elevilor din învăţământul primar, gimnazial și liceal.
Evenimentul a reunit peste 500 de participanți din Cehia și din 35 de județe ale
țării:133 de cadre didactice, 87 de elevi la secțiunea creație literară și peste 300 de elevi la
secțiunile artă plastică și fotografie.
Manifestările în plen ale simpozionului au debutat cu mărturiile foștilor deținuți
politici din cadrul Asociației Foștilor Deținuți Politic din România, filiala Arad. În același
timp, s-a desfășurat un atelier de pictură pe sticlă, la care au participat 12 elevi de la 6 școli
arădene. Susținerea lucrărilor a fost urmată de premierea elevilor participanți direcți la
eveniment.
Lucrările participanților -cele 133 de eseuri și articole ale cadrelor didactice și
preoților, dar și cele 87 de referate și creații literare ale elevilor, au fost cuprinse într-un
volum intitulat sugestiv – Tradiție și mărturisire prin culoare și trăire. Cele peste 300 de
lucrări de artă plastică şi artă fotografică au putut fi văzute în expoziţia al cărui vernisaj a
avut loc după lansarea volumului.
Anul acesta, proiectul ajuns la a X-a ediție se va desfășura în 28 noiembrie, având
titlul Românitate și creștinism, coordonate etnice și spirituale românești, fiind organizat cu
ocazia Centenarului.
Un succes deosebit l-a avut și redactarea revistelor școlare Vestitorii credinței și
Atelier de scriere, urmărind prin aceasta abordarea textului literar din mai multe unghiuri,
astfel încât elevului să i se dezvolte orizontul cultural, spiritual și artistic. Astfel, dacă în cazul
primei reviste (aflată la 15-lea număr, revista clasei mele) abordez doar tematică religioasă,
în cazul celei de-a doua (aflată la numărul 5, revista elevilor școlii), cuprinsul este foarte
variat: interviuri, povești, poezii, desene și lucrări proprii atât literare cât și plastice. Avem
nu doar satisfacția unei publicații reușite, ci și bucuria participării la concursuri de reviste
școlare, unde publicațiile noastre au fost apreciate întotdeauna pe primele locuri.
Dar petrecerea timpului liber, nu a echivalat niciodată cu excursiile.....așteptate cu
cea mai mare nerăbdare. Și nu doar de către elevi.... Dacă e ianuarie, e Arieșeni...spunea o
elevă de-a mea. Cu elevii clasei mele am obișnuit în fiecare an, după sărbătorile de iarnă,
să petrecem un wekeend la munte, la săniuș. Fără un program exact, stabilit dinainte.... doar
zăpadă, aer curat, distracție și voie bună.
Este destul de greu să găsești timp pentru pregătirea unor astfel de activități...dar
dacă îți place ceea ce faci, dacă ai cu cine să lucrezi și nu rămâi doar cu satisfacția lucrului
bine făcut, ci și cu rezultate, eu cred că rămâne ceva în urma noastră...amintirea plăcută a
timpului petrecut împreună: dascăli, elevi, părinți. Sunt activități frumoase care înnobilează
sufletul și-l fac să strălucească.....în fața oamenilor și în fața lui Dumnezeu.
68

PROFESOR MIHĂILESCU ALIN MARIUS

COLEGIUL TEHNIC - TÂRNĂVENI
Motto: ” Școala trebuie să urmărescă tot timpul ca tânărul să părăsescă băncile ei nu ca

specialist, ci ca o personalitate armonioasă”. (Albert Einstein)
Perfecționarea și modernizarea procesului intructiv-educativ impun îmbinarea activităților
școlare cu activitățile extracurriculare ce pot avea numeroase valențe formative.
Desfășurarea activităților extracurriculare permite manifestarea creativității dascălul putând
la rândul său să-și afirme spriritul novator și creativitatea.
Activitățile extracurriculare sunt activități complementare activității de învățare, acest gen
de activități reușind să aducă elevul în postura de a petrece timpul liber într-un mod util dar
și plăcut, contribuind la formarea personalității elevului.
Scoala de azi, școala modernă trebuie să sprijine acest tip de activități, care pot îmbrăca
diferite forme, cum ar fi, de exemplu: activitățile turistice, activitățile sportive, activitățile
artistice, științifice, etc. Sunt fără îndoială forme de activități care oferă prilejuri de afirmare
pentru elevi și de dezvoltare a personalității lor.
În funcție de activitățile desfășurate, activitățile extrașcolare se pot clasifica în:
a) Activități extraclasă/extradidactice (cercuri pe discipline, interdisciplinare sau
tematice, ansambluri sportive, artistice, concursuri școlare, olimpiade, competiții
etc.)
b) Activități de educație și instruire extrașcolare, denumite parașcolare și
perișcolare, destinate ameliorării condiției socioprofesionale sau socioculturale
Toate aceste activități folosesc predominant resurse locale.
Educația nonformală care servește unei mari varietăți de necesități educaționale se regăsește
sub mai multe forme:
a) Educația „complementară ”, paralelă cu școala, întâlnită mai ales la elevi;
b) Educația „suplimentară”, pentru cei care și-au întrerupt prematur studiile;
c) Educația de „substituție”, pentru cei care sunt analfabeți.
Activitățile extrașcolare promovează cooperarea, participarea și învățarea prin experiență.
Scopul lor este acela de a încuraja tinerii să gândească, să simtă și să ia atitudine. Ele ajută
elevii:
- Să fie motivați să învețe
- Să-și dezvolte cunoștințele, atitudinile și valorile
- Să se schimbe
- Să se implice
- Să-și asume responsabilitatea
- Să-și stimuleze încredea în sine
69

- Să se solidarizeze cu ceilalți
Ca activități complementare, ele prezintă unele particularități ce se referă la participarea
elevilor, la conținutul și durata lor, la formele de organizare și metodele folosite, la
evaluarea rezultatelor. Participarea elevilor este facultativă, profesorul poate interveni, însă,
prin dirijarea sugestivă pentru antrenarea elevilor la unele din aceste activități. Conținutul se
fixează în funcție de dorințele și preferințele elevilor, de condițiile și posibilitățile de
realizare. Formele de organizare sunt mult mai elastice, ingenioase și cu caracter recreativ.
Se oferă în acest fel câmp deschis manifestării spiritului de inițiativă din partea elevilor.
Pentru evaluarea rezultatelor se folosesc alte modalități decât în cadrul lecției. Ceea ce
predomină este forma aprobării prin laudă, participările la expoziții, popularizare și
evidențiere etc.
În concluzie, atât activitățile curriculare cât și cele extracurriculare nu trebuie doar să educe
pe tineri în spiritual societății actuale, ei trebuie să fie învățați să se adapteze. Astfel, ei vor
fi pregătiți pentru o lume care nu va mai fi „a noastră”, ci va fi „a lor”.
Bibliografie:
Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie școlară, Ed. Polirom, Iași, 2008
Jinga, I., Istrate, E., Manual de pedagogie, Ed. All, București, 2008
Nicola, I. , Tratat de pedagogie școlară, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1996
Potolea, D., Neacșu, I., Iuci, R., Pânișoară, I.O., Pregătirea psihopedagogică, Ed. Polirom,
Iași, 2008
Stăiculescu, C. , Școala și comunitatea locală- parteneriat pentru educație, Ed. ASE,
București, 2012

PROFESOR MIHĂILESCU LUMINIȚA MARIANA

COLEGIUL TEHNIC – TÂRNĂVENI
Școala românească actuală este centrată pe elev, ajutând la dezvoltarea potențialului

intelectual al elevilor, urmărind așadar formarea unei personalități autonome și creative.
Activitățile extracurriculare oferă metode eficiente de formare a caracterului
elevului.
Activitățile extrașcolare trebuie să respecte acel principiu al egalității șanselor,
întrucât trebuie să ofere fiecărui elev posibilitatea de a se implica în astfel de activități
indiferent de rezultatele sale la învățătură. Un astfel de angajament poate dezvolta
70

sentimentul încrederii în forțele proprii, fapt care poate avea apoi o influență benefică și
asupra succesului școlar.
Educația nonformală din cadrul căreia fac parte și activitățile extracurriculare,
contribuie la formarea și dezvoltarea complexă a personalității elevului.
Alături de școala propriu-zisă s-au dezvoltat noi surse și modalități sociale de
educație. Acestea au îmbogățit și diversificat câmpul social al educației, creând surse
alternative. În acest fel s-au configurat trei subcâmpuri sau domenii educaționale: educația
formală, nonformală și informală.
Educația nonformală este reprezentată de ansamblul activităților educative
instituționalizate, dar care se realizează în afara sistemului formal al educației școlare.
Educația nonformală are rolul de a completa și întregi educația formală, de a lărgi și
îmbogăți nivelul de cultură, de a oferi modalități organizate de a petrece timpul liber, de a
dezvolta și exersa aptitudinile individuale.
Educația nonformală, așa cum este ea practicată, este:
- voluntară și opțională;
- bazată pe interesele, aptitudinile și înclinațiile individului;
- accesibilă oricui;
- un proces organizat, care urmărește anumite obiective educaționale;
- participativă și centrată pe cel care învață;
- bazată pe implicarea atât a individului, cât și a grupului, într-o abordare colectivă;
- bazată pe experiență și acțiune, având ca punct de plecare nevoile participanților.
Activitățile extrașcolare promovează cooperarea, participarea și învățarea prin experiență.
Scopul lor
este acela de a încuraja tinerii să gândească, să simtă și să ia atitudine.
În activitățile specifice educației nonformale, fiecare individ se poate manifesta liber
și în funcție de propriul stil de învățare.
Raportul educației nonformale cu educația formală este unul de complementaritate,
atât sub aspectul conținutului, cât și al formelor și modalităților de realizare.
Educația nonformală prezintă următoarele caracteristici:
- este alcătuită din toate activitățile educaționale intenționate, sistematice, desfășurată
însă în afara școlii;
- nonformal desemnează o realitate educațională mai puțin formalizată sau
neformalizată, dar întotdeauna cu efecte formativ-educative;
- conținutul său este adaptat nevoilor individului și unor situații specifice.
Educația neformală reprezintă ansamblul acțiunilor organizate intenționat, sistematice,
desfășurate în
cadru instituționalizat, dar în afara sistemului de învățământ, în instituții care nu au
destinație educațională explicită.
Activitățile educaționale circumscrise educației neformale sunt mai puțin
formalizate, dar ele sunt proiectate și realizate de cadrul didactic, în conformitate cu
finalități educaționale bine precizate și delimitate, astfel că sunt generatoare de influențe
formative și informative.
71

Ca avantaje ale educației neformale amintim faptul că instituțiile în care se realizează
și activitățile educaționale efective, oferă un spațiu de formare mai flexibil decât cel formal,
ceea ce favorizează existența unei mai mari libertăți de exprimare și de acțiune a subiecților
educației, precum și personalizarea asimilării, fixării și valorificării noilor achiziții.
Ca posibile dezavantaje ale educației neformale, se pot aminti superficialitatea în
implicarea educaților în activitatea educațională și în asimilarea sau achiziționarea noului,
apsența unui feedback continuu și formativ, absența unor demersuri evaluative, sistematice.
Educația incluzivă a apărut ca o reacție firească a societății la obligația acesteia de a asigura
cadrul necesar și condițiile impuse de specificul educației persoanelor cu cerințe educative
speciale.
Indiferent de tipul de educaţie: specială, integrată / incluzivă sau de conceptele utilizate,
problema personalităţii elevului trebuie să ocupe locul principal. Acţiunea educativă cea mai
bună este aceea „care modelează eul”, permiţând deficienţilor mintali învăţarea realităţii
sociale, pentru că ei se vor integra în realitatea socială normală. Acest lucru se poate realiza
nu numai prin activităţi educative şcolare, ci şi prin activităţi extracurriculare.
Rolul terapeutic al activităţilor extracurriculare constă în faptul că prin ele se poate realiza
mai uşor socializarea copiilor cu CES. În funcţie de specificul lor, aceste activităţi dezvoltă
la elevi priceperi, deprinderi şi abilităţi cognitive şi comportamentale, mult mai solide,
pentru că, desfăşurându-se în afara cadrului tradiţional al sălii de clasă, ele permit contactul
direct cu realitatea socială.
Integrarea socială a copiilor cu CES vizează participarea copiilor cu deficiențe la activitățile
desfășurate și în afara clasei și a școlii, perceperea acestora ca fiind o parte inerentă a
contextului social, stabilirea relațiilor sociale normale prin care copiii cu dizabilități să
beneficieze de schimbări semnificative. Unul din personajele cheie în sprijinul acestor copii,
care participă la activitățile extrașcolare este și profesorul itinerant/de sprijin (paripatetic
teacher). Activitatea extrașcolară a elevului cu cerințe educaționale speciale, desfășurată
împreună cu profesorul de sprjin este inclusă în programul unor centre de zi sau de ocrotire
și asistență unde desfășoară multe și diverse activități educative.
Activităţile extracurriculare de tipul vizitelor, excursiior şi drumeţiilor, permit dezvoltarea
relaţiilor interpersonale şi o mai bună relaţionare a copiilor cu societatea; sporirea
interesului de cunoaştere a frumuseţilor naturale şi de patrimoniu; formarea şi dezvoltarea
unor sentimente de preţuire a mediului natural, în vederea adoptării unui comportament
ecologic adecvat. Participarea copiilor cu CES la activităţi cultural-artistice constituie
puncte de referinţă, jaloane care-i duc spre autocunoaştere, matricea spirituală în care un
copil îşi descoperă treptat propria sa identitate, rostul său în lume. Serbările de Crăciun, de 8
Martie sau 1 Iunie, permit socializarea şi valorizarea acestor copii. Coşbuc spunea: „Ca să
poţi povesti sau cânta copiilor, trebuie să-i iubeşti, sa cauţi să pricepi firea şi lumea aparte
în care trăiesc, sa ştii să cobori până la nivelul personalităţii lor. Trebuie să iei parte
împreună cu dânşii la toate manifestările sufleteşti; într-un cuvânt, rămânând om mare, să
fii cât se poate de copil”.
cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare,
72

atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o
Bibliografie:
Bocoș, M. , Jucan, D. , Fundamentele Pedagogiei, Teoria și metodologia curriculum-ului:
Repere și instrumente didactice pentru formarea profesorilor, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008
Cristea, G. , Pedagogie generală, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2002
Gherguț, A., Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale, Ed. Polirom, Iași, 2006
Jinga, I., Istrate, E., Manual de pedagogie, Ed. All, București, 2008
Mara, D., Strategii didactice în educația incluzivă, Ed. Didactică și Pedagogică, București,
2009
Potolea, D., Neacșu, I., Iuci, R., Pânișoară, I.O., Pregătirea psihopedagogică, Ed. Polirom,
Iași, 2008
VALOAREA PEDAGOGICĂ A ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE
PROF.ÎNV. PRIMAR MIHĂILESCU LOREDANA ANGELA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,PETRU COMARNESCU”, GURA HUMORULUI, JUDEȚUL
SUCEAVA
În urma derulării unor activități extracurriculare am ajuns la următoarele concluzii care

subliniază efectele pozitive ale acestora:
 Activitățile extracurriculare îi ajută pe elevi să-şi aplice deprinderile;
 o bază integrată a cunoaşterii conduce către o mai rapidă reconfigurare a
informaţiilor, în funcţie de nevoi;
 perspectivele multiple conduc către o bază mai integrată a cunoaşterii;
 activitățile extracurriculare încurajează profunzimea învăţării şi aria mai largă de
exprimare a acestui proces;
 activitățile extracurriculare promovează valori şi atitudini pozitive la elevi;
 derularea lor furnizează timp suficient pentru o “explorare” de calitate a
curriculumului.
Dintr-o perspectivă mai largă, introducerea activităților extracurriculare şi abordarea
transdisciplinară a conţinuturior este profitabilă deoarece acestea:
 răspund necesităţilor (provocărilor) societăţii actuale;
 stimulează rolul propriei structuri a cunoaşterii;
 sunt în concordanţă cu noile orientări din epistemologie şi din ştiinţele
cogniţiei;
73

 permit flexibilizarea curriculumului (contribuie la descentralizarea curriculară
prin posibilitatea dezvoltării unor părţi semnificative ale curriculumului la nivel local);
 permit relaţionarea cu experienţele şi evenimentele curente şi semnificative din
viaţa elevului.
Un set convingător de argumente este oferit de K.Bergstrom3:
1) Asigură condiţiile optime de dezvoltare pentru toţi elevii: învăţarea mai bogată
şi mai semnificativă implică într-o mai mare măsură elevii, fiecare având posibilitatea să se
raporteze individual la ceea ce învaţă. Se oferă oportunităţi de dezvoltare pentru o
diversitate de stiluri de învăţare, de inteligenţe şi de abilităţi.
2) Promovează colaborarea: colaborarea are loc atât între învăţători, care
proiectează şi derulează în echipă activităţile interdisciplinare, cât şi între elevi, prin
utilizarea unor strategii didactice axate pe participarea elevilor la procesul de învăţare
(predarea/învăţarea tematică; predarea/învăţarea bazată pe probleme; predarea/învăţarea
bazată pe proiect).
3) Reflectă lumea reală, care este interactivă: se produce o creştere a interesului
şi a motivaţiei pentru învăţare deoarece este evident caracterul semnificativ al achiziţiilor
învăţării în raport cu viaţa cotidiană; acţional - comportamental stimulează participarea şi
succesul în învăţare.
4) Crează conexiuni între discipline: legăturile dintre diversele cunoştinţe şi
competenţe devin evidente; se evită rigiditatea şi unilateralitatea în gândire în favoarea unei
gândiri flexibile şi dinamice, capabile să producă cele mai bune soluţii şi să ia cele mai bune
decizii în funcţie de context.
5) Implică comunitatea: resursele diverse la care face apel predarea/învăţarea
integrată oferă posibilitatea valorificării resurselor comunitare pentru dezvoltarea şcolară;
participarea părinţilor şi deschiderea şcolii către mediul social şi cultural al comunităţii din
care face parte sunt principii de bază ale proiectelor tematice.
Este evident faptul că asistăm la o abordare educaţională a cărei valoare pedagogică poate fi
prezentată astfel:
 oferă elevilor posibilitatea de a se exprima pe ei înşişi;
 reflectă interesele, cultura şi experienţa copiilor;
 maximizează probabilitatea ca fiecare elev să înveţe în ritmul propriu şi să fie
evaluat în raport cu performanţa sa anterioară;
 situează copilul în miezul unei acţiuni, rezervându-i un rol activ şi principal (să
imagineze, să construiască pe plan mental, să investigheze, să exploreze, să creeze, să
tranpună în practică, să găsească mijloacele şi resursele de traducere în fapt a ceea ce a
prefigurat);
 cultivă cooperarea, nu competiţia;
3
Lucian Ciolan (2003) – Dincolo de discipline. Ghid pentru învăţare integrată/cross-curriculară,
Bucureşti, Editura Humanitas, pag.30.
74

 pune copiii într-o situaţie autentică de cercetare şi de acţiune în care se văd
confruntaţi cu o problemă autentică sau cu rezolvarea unei sarcini concrete ce are o finalitate
reală;
 oferă copiilor posibilitatea de a se manifesta în domeniile în care capacităţile sale
sunt evidente;
 valorizează experienţa cotidiană a fiecărui elev considerând-o o ancoră în
achiziţionarea noilor abilităţi şi capacităţi;
 copiii se deprind de timpuriu cu strategia cercetării, îşi însuşesc metode de muncă
similare celor ştiinţifice, învaţă să creeze o situaţie problematică, să emită ipoteze asupra
cauzelor şi relaţiilor în curs de investigaţie, să facă pronosticuri asupra rezultatelor posibile,
să examineze şi să medieze, să formuleze idei şi să exprime puncte diferite de vedere;
 asigură o învăţare activă care se extinde până la limita pe care însuşi copilul o
stabileşte;
 oferă elevilor şansa planificării propriilor activităţi, asigurându-le ordinea în
gândirea de mai târziu;
 oferă relevanţa unei bune pregătiri teoretice şi practice a cadrului didactic;
 oferă învăţătorului şi părintelui posibilitatea de a observa copilul, de a-i aprecia şi
sprijini evoluţia;
 este un instrument care lasă mai multă libertate de exprimare şi de acţiune atât pentru
elev, cât şi pentru învăţător;
 accentuează motivaţia intrinsecă a elevilor ;
 este un instrument care impică multe forţe în procesul educaţional: specialişti,
membri ai comunităţii locale, părinţi, alte cadre didactice, alţi copii.
Activitatea extracurriculară are:
 valoare prognostică întrucât indică măsura în care copiii prezintă sau nu în mod real
anumite aptitudini;
 valoare diagnostică, fiind un bun prilej de testare şi de verificare a capacităţilor
intelectuale şi a aptitudinilor creatoare ale copiilor.
După derularea activității extracurriculare ZVON DE TOAMNĂ, pe o perioadă de trei
săptămâni, am dorit să verific în ce măsură aceasta este superioară din punct de vedere
calitativ activităților clasice de învăţământ şi dacă aplicarea acesteia a avut un impact puternic
asupra relaţiei părinte - copil. Pentru a verifica această ipoteză am urmărit să aflu care este
opinia părinţilor prin aplicarea unui chestionar. Pe parcursul activității, elevii au fost puşi în
situaţii autentice de cercetare şi de acţiune, care i-au determinat să emită ipoteze, să imagineze,
să facă legătura dintre teorie şi practică, să transpună în plan comportamental situaţiile de
învăţare. Chestionarul a fost aplicat după o perioadă de timp de la derularea activității
extracurriculare , adresându-se unui eşantion aletoriu din rândul părinţilor elevilor clasei aIIa
A de la Școala Gimnazială “Petru Comarnescu” Gura Humorului. Rezultatele au pus în
evidenţă impactul pe care derularea activității extracurriculare l-a avut asupra copiilor, impact
care este analizat din perspectiva părintelui. Menţionez că pe toată durata demarării activității,
majoritatea părinţilor au acordat o atenţie deosebită activităţilor instruciv -educative
planificate, sprijinind, îndrumând şi colaborând pentru atingerea obiectivelor propuse. M-am
bucurat de sprijinul părinţilor pe toată durata desfăşurării activității extracurriculare: în faza I
75

- procurarea de materiale (ziare, reviste, pliante, desene, enciclopedii, atlase), în faza aIIa -
desfăşurarea proiectului, când unii părinţi au fost implicaţi în prepararea salatei de legume şi
în faza aIIIa, când părinţii au participat la evaluarea proiectului tematic: expoziţie de lucrări
şi serbare şcolară.
În primul rând părinţii au reţinut faptul că elevii au fost mult mai receptivi faţă de tema
propusă în comparaţie cu temele de zi cu zi. Activitatea extracurriculară a fost bine iniţiată,
în sensul că a atins atât latura educativă în derularea activităţilor cât şi aspecte practice.
Majoritatea părinţilor (93%) au evidenţiat superioritatea calitativă a activităților
extracurriculare faţă de activitățile clasice . Unii părinţi au observat că activitățile
extracurriculare propuse au fost un eveniment deosebit şi mult aşteptat prin care aplicarea
practică a unor cunoştinţe teoretice a dus la dezvoltarea spiritului de observaţie. Alţi părinţi
au subliniat faptul că activitățile demarate la nivelul clasei a fost mult mai accesibil copilului,
mai pe înţelesul lui, cu rezultate mult mai eficiente faţă de metodele clasice. Am fost plăcut
impresionată de aprecierea pe care am simţit-o din partea părinţilor care au sesizat faptul că
aplicarea acestor activități a presupus un efort suplimentar din partea învăţătorului. Pot aminti
în acest sens părerea unui părinte: “Activitățile desfășurate au avut rezultate mult mai
eficiente în educaţia copilului faţă de metodele clasice practicate de alţi învăţători.” Alţi
părinţi au evidenţiat rezultatele imediate, observabile în comportamentul copiilor; cunoaşterea
mai profundă a bogăţiilor toamnei, păstrarea unor reguli de igienă în bucătărie, consumarea
unor alimente sănătoase, dragostea faţă de natură, bucuria de a profita de aceasta în modul cel
mai corect. În accepţiunea altor părinţi activitatea extracurriculară a reprezentat un alt mod
de percepere a informaţiilor, care ajută copilul să aprofundeze şi să fixeze mai bine
cunoştinţele noi, o stimulare mai bună a curiozităţii şi implicit o captare a atenţiei pentru
cunoştinţele ce urmează a fi transmise, fără a se plictisi. Activitățile derulate au fost
considerate interesante pentru părinţi, mai ales prin caracterul practic al activităţilor
desfăşurate, prin formarea spiritului de echipă şi de lucru în colectiv. M-au impresionat acei
părinţi care au sesizat faptul că derularea proiectului ZVON DE TOAMNĂ a dat posibilitatea
copiilor de a aplica cele învăţate în contexte diferite, i-a învăţat cum să înveţe, le-a dat ocazia
să depună un efort deliberat de cercetare, de investigare, căutând esenţa unor
aspecte/fenomene: “Cuprinsul acestui proiect a fost foarte vast, faţă de ceea ce au ei strict la
clasă. Acest lucru i-a determinat să caute tot felul de materiale pe INTERNET, în ziare, în
reviste, în natură şi să le pună în practică.” Sau: “Activitatea extracurriculară lansată de d-
ra înv. Loredana Mihăilescu a adus pentru copii noutatea de a căuta materiale în cărţi,
reviste, enciclopedii, atlase, INTERNET, faţă de metodele clasice, de a descoperi lucruri noi,
folosite în orele de curs. O dată găsite aceste documente, copiii au învăţat cum să caute, cum
să înveţe, cum să selecteze cunoştinţele, cum să le pună în practică.” Răspunsurile părinţilor
îmi confirmă valoarea pedagogică a metodei proiectului tematic, care asigură asimilarea de
cunoştinţe, formarea de deprinderi, capacităţi şi competenţe în/din acţiune, ceea ce le asigură
o mai bună structurare, le conferă un caracter mai temeinic, mai profund.
În al doilea rând, părinţii au putut observa care au fost activităţile organizate în cadrul
activităților extracurriculare care le-au plăcut cel mai mult copiilor. În totalitate părinţii
chestionaţi au apreciat pozitiv interesul copiilor pentru cunoaştere şi exprimare manifestat în
76

cadrul activităţilor desfăşurate. Majoritatea dintre aceştia (86%) au nominalizat aspectele
concrete ale proiectului care i-au impresionat pe copii:
 modul de preparare a salatei de legume;
 realizarea planşelor cu anotimpul toamna;
 serbarea “ZVON DE TOAMNĂ’;
 cunaşterea bogăţiilor toamnei;
 desenele în care s-au aplicat tehnici diferite ale educaţiei plastice;
 expoziţia de fructe de toamnă amenajată în sala de clasă;
 activitatea practică organizată în cantina şcolii ;
 cuvintele fermecate culese din lecturile care oglindesc anotimpul toamna;
 scrisoarea trimisă de Prinţesa Toamnă când a fost capturată de Vrăjitoarea cea rea;
 diploma primită la sfîrşitul proietului când Prinţesa Toamnă a fost salvată;
 decorarea clasei cu frunze de toamnă;
 amenajarea în clasă a unor expoziţii cu fructe şi legume de toamnă (CENTRUL
TEMATIC).
Alţi părinţi au apreciat toate activităţile organizate la nivelul clasei, mărturisind că le este greu
să le nominalizeze pe cele mai reuşite: “Toate activităţile proiectului au fost interesante şi
noi pentru Andreea.” sau : “Fetiţa mea a fost foarte impresionată de acest proiect. A pus mult
suflet şi imaginaţie în realizarea tuturor activităţilor demarate pe această temă.” sau: “Este
greu de găsit părţi ale proiectului tematic care să nu fi fost pe placul copilului.” Chestionarul
aplicat a scos la iveală faptul că părinţii au observat comportamentul copilului, sesizând
implicarea acestuia în diversele activităţi organizate prin derularea proiectului tematic.
În al treilea rând, părinţii au fost solicitaţi să exemplifice activităţile care le-au plăcut mai
mult, precum şi să motiveze alegerea făcută. Majoritatea (93%) au nominalizat activităţile
care au avut un impact deosebit asupra copiilor şi care i-au impresionat cel mai mult. Dintre
acestea, amintesc:
 serbarea dedicată toamnei, caracterizată ca fiind “un spectacol deosebit”;
 ‘Jurnalul toamnei’ în care elevii au completat zilnic, pornind de la observaţiile din
natură;
 implicarea copilului în “lumea bucătăriei”;
 dezvoltarea simţului creativ în realizarea diferitelor planşe şi desene; realizarea
unei salate de legume pe care un părinte o caracterizează ca fiind “uriaşă şi gustoasă”;
 reprezentarea prin desen a ceea ce înseamnă “toamnă”; părintele subliniază faptul
că, prin grafica realizată, copilul îşi însuşeşte mai uşor anumite cunoştinţe.
 realizarea în clasă a unui colţ al legumelor şi fructelor de toamnă alese din recoltele
oamenilor în acest anotimp;
 momentul de suspans în care copiii chiar au crezut că această prinţesă a fost răpită;
 utilizările fructelor şi legumelor de toamnă în gastronomie;
 modul de abordare a cunoştinţelor despre toamnă în cadrul lecţiilor desfăşurate,
prin folosirea unui bogat material didactic (planşe, imagini suport, fi;şe de lucru); emoţia cu
care copiii aşteptau deznodământul fericit al poveştii despre Prinţesa Toamnă.
Şi în acest caz au existat părinţi care au exprimat o părere generală despre activităţile demarate
la nvelul proiectului, fără a le nominaliza pe cele care au avut un impact deosebit asupra
77

educaţiei copiilor lor: “În totalitate consider activitatea extracurriculară ca fiind o
modalitate, o performanţă, mult mai complexă şi mai eficientă decât metodele clasice.” sau:
“Mi-au plăcut activităţile deoarece au antrenat copilul în lucrări teoretice şi practice
deosebite.”
Corelarea răspunsurilor părinţilor la întebările chestionarului arată că au fost nominalizate
acele activităţi care au avut un impact deosebit asupra copiilor, care au fost catalogate ca fiind
elemente de “noutate”. Răspunsurile au fost oarecum asemănătoare. Unele activităţi sunt
nominalizate de părinţi ca fiind cele care le-au plăcut cel mai mult copiilor, altele sunt
evidenţiate şi exemplificate fiind considerate deosebit de eficiente din perspectiva lor.
Răspunsurile scot în relief o strânsă colaborare şcoală - familie. În cazul activităților
axtracurriculare, părinţii nu sunt simpli observatori, spectatori care sesizează progresele
copiilor, ei îşi dezvoltă capacităţile de cooperare, într-ajutorare în îndeplinirea sarcinilor, se
implică în învăţarea activă a copiilor, le stimulează spiritul practic, curiozitatea, interesele
epistemice şi creativitatea.
Răspunsurile părinţilor au demonstrat că derularea activităților a reprezentat un eveniment
important care a determinat conştientizarea necesităţii continuării procesului educativ şi în
familie, bazat pe o mai strânsă comunicare între părinţi şi copii. Derularea activității
extracurriculare ZVON DE TOAMNĂ a crescut interesul, afecţiunea şi aprecierea părinţilor
în legătură cu activitatea copiilor la şcoală.
Din răspunsurile formulate în chestionarul aplicat pot desprinde avantajele derulării
activităților extracurriculare, din perspectiva părinţilor:
 au observat comportamentul copilului în colectiv, sesizând implicarea acestuia în
diverse activităţi;
 şi-au văzut copilul într-un mediu diferit de cel pe care îl ştiau şi au putut aprecia
obiectiv care îi sunt abilităţile, aptitudinile, posibilităţile;
 au avut ocazia să stimuleze, să sprinjine interesul copilului pentru cunoaştere şi
exprimare;
 au conştientizat necesitatea continuării procesului educativ şi acasă.
ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE ÎN FORMAREA PREŞCOLARILOR
PROF. ÎNV. PREŞCOLAR PETREA ALINA

GRĂDINIŢA NR.16 FOCŞANI, VRANCEA
Educaţia extracurriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi

locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile
extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini,
talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ
78

în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de
cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile
extracurriculare nu se rezumă la spaţiul şcolar, la fel cum nu se rezumă nici la spaţiul
extraşcolar.
Activităţile de tip extracurricular sunt de o mare diversitate şi se pot organiza şi
desfăşura într-o mare varietate de moduri. Putem vorbi de exemplu de scenete, activităţi de
voluntariat, vizite la instituţii de cultură, activităţi de voluntariat, activităţi cu scop ecologic,
excursii tematice etc. În fiecare unitate şcolară există persoane care se ocupă în mod special
cu organizarea şi desfăşurarea acestor activităţi. Unele dintre acestea – precum scenetele sau
concertele – implică doar copiii şi coordonatorul de activităţi, dar altele, precum proiectele
mai ample de tip work-shop, mesele rotunde, dezbaterile pot implica şi alte cadre didactice,
părinţii preşcolarilor, consilierii pentru educaţia permanentă, profesorii consilieri şi chiar
reprezentanţi ai comunităţii locale.
Timpul liber al copiilor este din ce în ce mai mult în atenţia organizatorilor procesului de
instruire şi educare în scopul folosirii mai eficiente a acestuia în procesul educativ al tinerei
generaţii. Copiii au nevoie de activităţi de joc, de dans, ori sportive. Este şi motivul pentru
care educatoarele trebuie să acorde toată atenţia bunei organizări a timpului liber al copiilor
din grădiniţe, îmbinând armonios munca şi învăţarea cu distracţia şi jocul.
Prin activităţile extracurriculare desfăşurate în grădiniţe se urmăreşte completarea procesului
didactic, organizarea raţională şi plăcută a timpului liber. O cerinţă foarte importantă vizând
opţiunea pentru astfel de activităţi este selecţionarea din timp a suportului teoretic în funcţie
de interesele şi dorinţele copiilor şi ordonarea lor într-un repertoriu cu o temă centrală.
Activităţile extracurriculare organizate în grădiniţe pot avea conţinut cultural, artistic sau
spiritual, conţinut ştiinţific şi tehnico-aplicativ, conţinut sportiv sau pot fi simple activităţi de
joc, de participare la viaţa şi activitatea comunităţii locale.
În cadrul activităţilor extracurriculare cu o deosebită influenţă formativă sunt incluse toate
formele de acţiuni care se realizează în afara programului propriu-zis: plimbări, ieşiri în
natură, excursii, tabere, serbări cu diferite ocazii, concursuri între grupele aceleiaşi grădiniţe
sau între grădiniţe, parteneriate şcolare pe diferite teme, etc .
În activităţile organizate în mijlocul naturii şi al vieţii sociale, preşcolarii se confruntă cu
realitatea printr-o percepere activă, investigatoare, prin acţiuni directe asupra obiectelor,
fenomenelor din mediul înconjurător, a unor zone geografice şi locuri istorice. Ei dobândesc
o mare cantitate de informaţii privind munca şi viaţa omului în diferite cotexte, îşi formează
reprezentări simple despre structura şi condiţiile de viaţă ale unor plante şi animale, despre
legi obiective ale succesiunii anotimpurilor şi frumuseţilor patriei . In cadrul activităţilor în
aer liber, preşcolarii îşi pot forma sentimentul de respect si dragoste pentru natură, de ocrotire
a speciilor pe cale de disparitie.
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate
selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale
poporului nostru. Atât activităţile turistice cât şi cele de concurs contribuie la îmbogăţirea şi
lărgirea vocabularului activ, a socializării, a diverselor conţinuturi stimulative, astfel copiii
pot reda cu mai multă creativitate şi sensibilitate imaginea realităţii în cadrul activităţilor
plastice şi practice şi de educarea limbajului, au mai multă iniţiativă în cadrul jocurilor.
79

Spectacolele, serbările, vizionările (teatrul de păpuşi) constituie o altă formă de activitate
extracurriculară în grădiniţe, prin intermediul cărora copilul face cunoştinţă cu lumea
minunată a artei. Această formă de activitate îl pune pe cel mic atât în calitate de actor cât şi
de spectator în faţa unei surse inepuizabile de impresii puternice, precum şi în faptul că se
apelează în permanenţă la afectivitatea copilului. Viaţa afectivă la vârsta infantilă constituie
temeiul viitoarei personalităţi. A te concentra asupra ei, a mecanismelor proprii de funcţionare
constituie, de fapt, esenţa activităţii instructiv – educative a educatoarei în grădiniţa de copii,
barometrul de apreciere al eficienţei acestei munci, chiar dacă roadele ei vor fi culese nu
imediat ci in timp, uneori de-a lungul întregii deveniri umane. Prin organizarea unor
concursuri între grupele aceleiaşi grădiniţe sau între grădiniţe diferite (pe diferite faze, pe
diferite teme) dezvoltăm dragostea şi interesul copiilor pentru frumos, sensibilitatea şi
personalitatea lor suferind modificări pozitive, putând uşor depista tinere talente artistice în
vederea cultivării şi promovării lor.
Concursurile sportive vin ca şi o completare a activităţilor de educaţie fizică şi ajută la
dezvoltarea psiho-motrică a copiilor, cei mici participând cu multă plăcere.În acelaşi timp nu
trebuie neglijat rolul activităţilor extracurriculare în formarea caracterului colectiv care
conduce la „sudare a legăturii” dintre cei mici, îi invaţă să trăiască în grup, să colaboreze, să
accepte şi să respecte părerile celorlalţi.
Bibliografie:
1. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de Ştiinte ale Educaţiei, Revista învăţământului
preşcolar, 3-4/2006
2. IONESCU, M.; CHIS, V.,Mijloace de invatamant si integrarea acestora in activitatile de
instruire si autoinstruire, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2001
3. PREDA. VIORICA, Metodica activitatilor instructiv educative in gradinita de copii,
Editura « Gheorghe Cartu Alexandru », Craiova 2009
4. LESPEZEANU M., Traditional si modern in invatamantul prescolar, Editura S.C. Omfal,
Bucuresti, 2007
INFLUENȚE POZITIVE ALE ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE

ASUPRA CAPACITĂȚII DE ADAPTARE LA MEDIUL ȘCOLAR
PROF. ÎNV. PRIMAR SĂNDULACHE DANIELA-MARIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ “MIHAI DRĂGAN“, BACĂU, JUD. BACĂU
Relaţiile pozitive între familie, grădiniţă şi comunitate au, cu siguranțǎ, un efect benefic
asupra copiilor. Atunci când educatoarea vede în părinţi niște parteneri, pentru a asigura
dezvoltarea copiilor în programul educativ din grădiniţă, pǎrinții pot cǎpǎta încredere în
80

competenţele lor, făcându-i mai buni, mai activi, mai responsabili. De obicei, în școlile
rurale, învǎțǎtorul preia elevii de la aceeași educatoare. Acesta își face simțitǎ prezența la
activitǎțile grǎdiniței și înainte de a începe activitatea cu o nouǎ clasǎ pregǎtitoare. Evident,
în momentul începerii școlii, în general, familia deja percepe pe învǎțǎtor ca pe un aliat, ca
pe un partener în educația copilului sǎu. Bineînțeles, încrederea reciprocǎ crește pe parcurs,
în funcție de cât este de încurajatǎ aceastǎ relație incipientǎ. Acesta poate fi considerat și un
start bun pentru adaptarea elevilor la școlaritate. Rolul părinţilor nu încetează odată cu
intrarea copilului în școalǎ, se schimbă doar modalitatea de abordare a copilului, în raport cu
noul său statut şi în deplină concordanţă cu ceea ce se întâmplă în mediul educaţional.
În cariera mea didacticǎ am observat cǎ relațiile strânse dintre pǎrinți, educatoare și
învǎțǎtor
influențeazǎ pozitiv atât capacitatea de adaptare la mediul școlar cât și rezultatele
progresive ale elevilor.
Dintre constatǎrile mele legate de aceastǎ problemǎ, menționez urmǎtoarele:
1. Elevii a cǎror pǎrinți sunt implicați în problemele școlii sunt mai deschiși, mai
comunicativi, mai
sociabili, mai empatici, mai motivați.
2. Pǎrinții sunt dornici sǎ participe la activitǎți de informare ( educație parentalǎ),
apreciind mai mult
activitǎțile bazate pe învǎțare experențialǎ; discutǎ cu învǎțǎtoarea/ consilierul școlar ori de
cate ori au ocazia, recunosc faptul cǎ propriul copil are și defecte.
3. Părinţii sunt interesați de activitatea grădiniţei/școlii, nu doar atunci când se ivesc
probleme, ci sunt
mai dornici de a fi consultați în adoptarea deciziilor.
4. În problemele școlii sunt implicate mai mult mamele: participǎ la evenimentele
organizate de școalǎ,
vin cu propuneri de îmbunǎtǎțire a activitǎții.
5. Prin realizarea unor proiecte interdisciplinare de grup s-au întǎrit și relațiile de
familie cu anumiți
pǎrinți ai colegilor de clasǎ;
6. La indicațiile învǎțǎtorului, pǎrinții au înscris copiii la anumite activitǎți
extrașcolare, în vederea
valorificǎrii unor aptitudini: sport de grup, precum fotbal, handbal, înot, karate; cercul de
picturǎ; clubul de teatru;
7. Excursiile/ drumețiile vizitele au fost deseori organizate de cǎtre pǎrinți, împreunǎ cu
pǎrinții; în acest
fel au observat cum se comportǎ copiii lor într-un mediu total diferit de cel școlar / familial.
8. Manifestǎrile cultural- artistice sunt un bun prilej de cunoaștere a elevilor și o
modalitate de învingere a
timiditǎții; timiditatea este o problemǎ destul de gravǎ care necesitǎ corectare încǎ din primii
ani e viațǎ.
9. Pǎrinții care au fost parteneri ai educatoarei vor fi și parteneri ai învǎțǎtorului/
dirigintelui, rezultatele
81

colaborǎrii reflecându-se în rezultatele și comportamentele elevilor: devin mai ordonați, mai
altruiști, respectǎ regulamentul școlar.
10. Adaptarea la școlaritate a elevilor este mai ușoarǎ atunci când pǎrinții sunt inițiați în
acest sens.
11. Pot fi preîntâmpinate unele dificultǎți de învǎțare ale elevilor, dacǎ unele semne de
manifestare a
acestora sunt „detectate” la timp; legǎtura dintre familie și cadrele didactice poate
„contabiliza” aceste semne și pot adopta unele tehnici comune de corectare a lor;
12. Pǎrinții care colaboreazǎ cu grǎdinița/ școala monitorizeazǎ îndeaproape și
activitǎțile din afara
spațiului școlar: timpul petrecut la televizor va fi mai scurt, jocurile pe calculator vor fi
înlocuite cu cele desfǎșura în aer liber, programul de masǎ și odihnǎ nu va fi încǎlcat, copiii
vor fi implicați în micile treburi gospodǎrești.
13. Efectele implicǎrii pǎrinților se oglindesc și în rezultatele copiilor: elevii care
primesc sprijin de la
pǎrinți în efectuarea temelor/ sarcinilor școlare, respectând indicațiile date de de cadrul
didactic, primite la întâlnirile de grup și individuale vor progresa mai mult.
14. Personalul specializat al grădiniţei şi al şcolii ar trebui să orienteze familia pentru ca
aceasta să-şi
sporească rolul în formarea personalităţii copilului; relaţia dintre familie şi grădiniţă ar
trebui să fie o prioritate pe lista parteneriatelor educaţionale; dacă familia este atrasǎ de la
început în programul educativ, ea va percepe corect importanţa colaborării cu grădiniţa,
beneficiile acestei colaborări, iar implicarea sa va fi conştientă, interesată şi reciproc
avantajoasă.
15. Atunci când pǎrintele ține legǎtura cu grǎdinița/ școala și copilul va cǎpǎta mai
multǎ încredere în
valorile educaționale și în cadrul didactic,
16. Pǎrinților le vine mai ușor sǎ colaboreze prin intermediul unor rețele de socializare.
În continuare, voi enumera câteva activitǎți care întotdeauna au un impact pozitiv asupra
tuturor, dacă sunt organizate corect.
La serbǎrile școlare pǎrinții își aduc adeseori contribuții în amenajarea decorului, a
confecționǎrii costumelor, iar la final pregǎtesc din timp o „surprizǎ” dulce, astfel încât
existǎ continuitate între activitǎțile din grǎdinițǎ și cele din școalǎ. Urmând sǎ predau la
clasa pregǎtitoare, am realizat activitǎți împreunǎ cu preșcolarii care vor intra la școalǎ: au
venit în vizitǎ, am organizat anumite evenimente împreunǎ, am participat în calitate de
invitat la manifestǎrile cultural-artistice din grǎdinițǎ.
Atunci când organizez o excursie mǎ consult în primul rând cu pǎrinții( facem traseul
împreunǎ, stabilim modalitatea de transport, data excursiei etc).
Activitǎțile din cadrul „Școlii de varǎ” organizate anual, în luna iulie, includ atât preșcolarii,
cât și elevii ciclului primar. Pǎrinții sunt „copii pentru o zi”, fiind de mare ajutor în
derularea activitǎților.
De asemenea, activitǎțile din cadrul Programului „Scoala Altfel” sunt mult mai atractive
atunci când se realizeazǎ împreunǎ cu preșcolarii.
82

În școala noastrǎ, organizarea de șezǎtori, în perioada când sǎrbǎtorim Zilele Școlii, a
devenit o tradiție. Anul acesta am inițiat și un concurs de costume populare autentice.
Pǎrinții și bunicii au apreciat pozitiv aceastǎ idee, participând în numǎr destul de mare.
Bibliografie‫׃‬
1. Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ , nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti.
2. Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001.
3. Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi
continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom,
2002.
DESPRE PROGRAMUL „SĂ ȘTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN!”
PROF. ÎNV. PRIMAR SARIS MIRELA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ȘERBAN-VODĂ”
„Lucrurile mărețe se obțin încet, dar nu obținem nimic dacă stăm pe loc”.
Noi, învățătorii, în prezent prinși în vâltoarea birocrației, amenințați de Evaluările Naționale
(cls. a II-a și a IV-a), depunând eforturi de păstrare a unor relații cât mai bune cu colegii,
directorul școlii, părinții elevilor etc., parcă începem să uităm motivul principal pentru care ne-
am ales această meserie: copiii. Mai mult, uităm că suntem modele pentru ei, că pentru unii
dintre ei noi suntem familia lor (în unele cazuri petrecem mai mult timp cu acești copii decât
părinții lor, extrem de ocupați), că tot ceea ce suntem și ce facem au un rol deosebit de important
în dezvotarea ulterioară a personalității lor.
Este foarte important ca părinții elevilor să înțeleagă necesitatea desfășurării activităților
extracurriculare, să devină mai deschiși, mai cooperanți și mai dornici de implicare, să propună
astfel de activități.
În cadrul activităților extracurriculare elevii participă cu plăcere, cu energia specifică vârstei.
De fapt ei învață jucându-se și jucându-se stabilesc relații între ei în timpul activității.
Raporturile ce se stabilesc între copii contribuie la închegarea colectivului, la dezvoltarea
sentimentului de încredere și prietenie reciprocă. Munca în echipe/grupe/perechi dezvoltă
colaborarea și ajutorul reciproc între elevi, spiritul de ordine și disciplină, atitudinea
corespunzătoare de păstrare și economisire a resurselor pe care le au la dispoziție.
În cadrul programului săptămânii „Să știi mai multe, să fii mai bun!”, desfășurarea
acestor activități „altfel” produc „transformări” pozitive, evidente la nivelul clasei (creșterea
semnificativă a calității instruirii și educației elevilor, dar și a părinților acestora). Elevii
relaționează mai intens, s-au legat prietenii noi între copii și chiar între familiile acestora, sunt
mai atenți la nevoile celor din jur, propun activități noi în echipă, iar timpul alocat recreațiilor
(în care țipau, se certau și alergau fără noimă) îl petrec mai mult în grup, împărtășindu-și idei,
sentimente, obiecte. Câteva schimbări s-au produs și în comportamentul unor părinți
83

participanți la activitățile desfășurate: s-au împrietenit, se vizitează sau comunică telefonic, se
întâlnesc cu copiii în parc, se ajută reciproc cu privire la transportul copiilor la/de la școală și
la efectuarea/aflarea (pentru cei care lipsesc) temelor pentru acasă.
Din punctul de vedere al învățătorilor, acest mod de desfășurare al activităților este extrem
de solicitant, obositor, cu o răspundere enormă (copii cu probleme de natură medicală –
epilepsie, diabet etc.- sau de comportament etc.). Însă, bucuria din ochii copiilor care-și
povestesc unii-altora „peripețiile” trăite, produsele confecționate, fotografiile realizate,
mulțumirea părinților, compensează cu mult oboseala acumulată.
Una dintre activitățile „de succes” a săptămânii „altfel” a fost excursia la Snagov, în
vederea plantării de stejari (împădurirea unei zone afectate), în cadrul Programului Național
„Mic și ecologist”. La această activitate au participat cei mai mulți elevi, însoțiți sau nu de
părinți. A fost fascinant avântul lor de a-și planta fiecare copăcelul care-i va purta numele
(fiecare copăcel a fost etichetat cu numele copilului), în ciuda vremii nefavorabile (a frigului și
a ploii), a echipamentului și uneltelor care le îngreuna mersul prin noroi. Impactul a fost atât de
puternic încât, în urma desfășurării acestei activități, fără a fi solicitați, elevii și-au exprimat
dorința de a înfrumuseța grădina din curtea școlii (au plantat semințe de flori, tei și gazon) și au
adus plante noi pentru decorarea sălii de clasă.
Acest lucru demonstrează că și părinții au înțeles necesitatea și importanța desfășurării
acestor activități practice colective, de colaborare și/sau competiție constructivă, în afara școlii.
Programul săptămânii „Să știi mai multe, să fii mai bun!” a adus schimbări pozitive
majore de-a lungul unei promoții, precum: numărul de părinți participanți la activități s-a mărit
de la an la an, lipsa absenteismului, iar concluziile/ impresiile/ rezultatele cu privire la întreaga
săptămână au depășit cu mult așteptările mele și ale părinților, care s-au declarat foarte
mulțumiți (lucru constatat din discuțiile pe baza fotografiilor prezentate în ședința cu părinții-
ulterioară). Părinții participanți la activități și-au exprimat încântarea că au vizionat și au
practicat lucruri „inedite” alături de copiii lor, au remarcat și au apreciat efortul depus de cadrele
didactice în lucrul cu copiii.
Pentru cadrele didactice, o problemă majoră o constituie întocmirea documentelor.
Pentru desfășurarea acestor activități au fost necesare o sumedenie de aprobări, proceduri de
deplasare, contracte/parteneriate, procese-verbale, informări, fișe de activități, rapoarte etc.
Toate acestea scad randamentul profesorului care, din diverse motive obiective (medicul școlii
nu avizează planul de excursie, directorul se împotrivește ieșirilor, secretariatul școlii e atât de
ocupat și amână înregistrarea/ trimiterea unor acte încât se depășește termenul limită,
informarea și avizul inspectoratului școlar presupune mai multe deplasări etc.), își pierde
interesul și, de cele mai multe ori, renunță la desfășurarea acestor activități, preferând activități
în școală, care nu dau atâta bătaie de cap și care nu depășesc timpul corespunzător orelor de
curs.
Personal, aș recomanda ca timpul alocat activităților aferente acestei săptămâni să fie la
dispoziția învățătorului clasei. Acesta ar putea desfășura aceste activități pe parcursul întregului
an școlar, nu consecutiv, în funcție de nevoile și posibilitățile materiale ale clasei. În acest fel
s-ar reduce supraaglomerarea instituțiilor organizatoare de activități/a parcurilor/a traficului,
bulversarea tuturor celor implicați în a găsi/organiza/participa la diverse activități, ar fi mai
puțin costisitoare pentru părinți și ar însemna reducerea întocmirii documentelor de către
cadrele didactice.
În concluzie, pot spune că astfel de activități antrenează în același timp gândirea,
imaginația, atenția, voința, sentimentul lucrului bine făcut, precum și procuparea de a munci
creator, cu inițiativă, cu dragoste, cu spirit gospodăresc, cu perseverență. Îmbinarea muncii
84

fizice cu cea intelectuală, îi va ajuta pe elevi să concretizeze rolul acestor activități și le va
stimula dorința de a deveni utili prin munca lor.
Trebuie să profităm de orice prilej care-i pune în acțiune pe elevi și care le aduce
satisfacții, aceste lucruri contribuind la întărirea interesului pentru disciplină și pentru învățare.
„Toată taina unei lecții bune stă în căldura sufletului. Trebuie să zbârnâie sufletul
dascălului ca să răsune strunele din sufletul școlarului.” - (G.C. Longinescu)
DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ELEVILOR PRIN ACTIVITĂŢI

EXTRAȘCOLARE
PROFESOR ȊNVĂŢĂMÂNT PRIMAR MANOLACHE LILIANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ „TUDOR VLADIMIRESCU”CĂLĂRAȘI
Moto: ,,Şcoala trebuie să urmărească tot timpul ca tânărul să părăsească băncile ei nu ca specialist, ci ca o
personalitate armonioasă.’’ ( Albert Einstein)
Copilăria este prima etapă din viaţa unui om, este perioada de început a tuturor
biruinţelor.Copilăria este singurul moment al vieţii, în care totul este trăit la maximă intensitate,
copilul plânge şi râde în aceeaşi zi ,se supară şi iartă totodată, este singur şi totdeauna înconjurat
de lume.
„Educaţia copiilor e un lucru gingaş.Când duce la rezultate bune,ea n-a fost decât luptă şi
grijă; când nu reuşeşte, durerea nu mai cunoaşte margini.” ( Democritus)
Educaţia copilului este cea mai mare provocare la care trebuie să răspundă atât părinţii cât şi
profesorii ,de aceea şcoala reprezintă mediul în care copilul creşte şi se dezvoltă
armonios.Astfel, între copil şi primul său îndrumător, domnul învăţător sau doamna învăţătoare
se stabileşte o relaţie specială, relaţie ce se consolidează nu numai în timpul orelor de curs ,ci
şi în afara lor prin intermediul activităţilor extraşcolare.
Secolul XXI a marcat un punct de turnură în evoluţia conceptelor de educaţie formală şi
non-formală, aflate din ce în ce mai frecvent în centrul discursului educaţional internaţional. În
plan european, iniţiativa promovării activităţii educative şcolare şi extraşcolare aparţine
Consiliului Europei prin Comitetul de Miniştri care şi-a concretizat demersurile în
recomandările adresate în acest domeniu statelor membre.
Cel mai relevant document îl constituie Recomandarea din 30 aprilie 2003, care menţionează
direcţiile de acţiune referitoare la recunoaşterea statutului echivalent al activităţii educative
şcolare şi extraşcolare cu cel al educaţiei formale din perspectiva contribuţiei egale la
dezvoltarea personalităţii copilului şi a integrării lui sociale.
Prin formele sale specifice, activitatea educativă şcolară şi extraşcolară dezvoltă gândirea
critică şi stimulează implicarea tinerei generaţii în actul decizional în contextul respectării
85

drepturilor omului şi al asumării responsabilităţilor sociale, realizându-se, astfel, o simbioză
lucrativă între componenta cognitivă şi cea comportamentală.
Prin valorificarea spaţiului democratic oferit de activitatea educativă şcolară şi extraşcolară
de a experimenta noi posibilităţi de dezvoltare, de atragere, încurajare şi stimulare a tinerei
generaţii în îmbunătăţirea calităţii vieţii, societatea nu va avea decât de câştigat, investiţia în
educaţie având un feed-back şi un rezultat concret al eficienţei sale.
Deşi se concentrează asupra experienţelor de învăţare formale, cadrele curriculare naţionale
au în vedere, prin componenţa reglatoare, crearea unor deschideri spre contextele de învăţare
nonformale şi informale. Cum informaţiile din mediul extern şcolii sunt organizate pe alte
criterii decât cele academice şi/sau didactice, profesorul trebuie să fie pregătit să-şi reorganizeze
propriul demers în funcţie de ceea ce se află dincolo de poarta şcolii şi de manuale. Mai mult,
instituţiile educaţionale trebuie să se deschidă către lumea din vecinătatea lor (spaţială sau
culturală) pentru a extinde setul de experienţe de învăţare oferite celor care învaţă, dar şi pentru
a valoriza profesorii, în calitatea lor de facilitatori ai demersului de învăţare. Evident, această
schimbare de paradigmă – luarea în considerare a contextelor supraordonate din punct de vedere
sociologic şi cultural, aduce cu sine o serie de avantaje şi de noi provocări.
Ideea de activitate extracurriculară a apărut în contextual reorganizării sistemului global de
învăţământ, care mizează – cu rare excepţii – pe formativ, în detrimentul informativului specific
învăţământului de tip tradiţional. În plus, vorbim de necesitatea învăţării pe parcursul întregii
vieţi (life-long learning) sau a educaţiei permanente. Educaţia de tip extracurricular nu vine să
răstoarne un sistem de valori, să contravină educaţiei de tip curricular încetăţenite, ci o
completează, făcând-o mai atractivă pentru educabili şi mai eficientă.
Activităţile extracurriculare nu se rezumă la spaţiul şcolar, la fel cum nu se rezumă nici la
spaţiul extraşcolar. În sens larg, educaţia extracurriculară este un tip de educaţie care transcende
procesul de învăţământ şi implică – conform UNESCO – două aspecte:
educaţia de tip informal – educaţia individului sub influenţa mediului socio-cultural
cu care intră în contact;
educaţia de tip non-formal – educaţia realizat în sânul sistemului de învăţământ sau în
instituţii sau organizaţii cu caracter educativ (biserici, biblioteci, cenacluri, case de
cultură, cluburi studenţeşti, cercuri – literare, ştiinţifice, de arte plastice ş.a. – săli de
dans, săli de sport, tabere şcolare etc.).
Toate acestea urmăresc la individ formarea unor abilităţi şi competenţe de tip atitudinal,
comportamental şi social, altele decât cele dobândite pe plan formal, dar corelate cu acestea în
vederea unei mai bune adaptări în comunitate şi în societatea globală şi, de ce nu, pentru
satisfacţii personale.
Activităţile de tip extracurricular sunt de o mare diversitate şi se pot organiza şi desfăşura
într-o mare varietate de moduri. Putem vorbi de exemplu de scenete, activităţi de voluntariat,
vizite la instituţii de cultură, activităţi de voluntariat, activităţi cu scop ecologic, excursii
tematice etc. În fiecare şcoală există persoane care se ocupă în mod special cu organizarea şi
desfăşurarea acestor activităţi. Unele dintre acestea – precum scenetele sau concertele – implică
doar copiii şi coordonatorul de activităţi, dar altele, precum proiectele mai ample, colocviile,
mesele rotunde, sesiunile de comunicări ştiinţifice – pot implica atât elevii cât şi diriginţii, alte
cadre didactice, părinţii elevilor, consilierii pentru educaţia permanentă, profesorii consilieri şi
chiar membri ai conducerii şcolii şi reprezentanţi ai comunităţii locale.
Exemple de activităţi extraşcolare
poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor
86

naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate
de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei
şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor,
stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul
lecţiilor. Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive,
stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile
ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii,
copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de
artă.
De la cea mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoştinte punându-i in contact
direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă
formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere. În cadrul
activităţilor organizate în mijlocul naturii, al vieţii sociale, copiii se confruntă cu realitatea şi
percep activ, prin acţiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în
principal pe viaţa în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, elevii îşi pot forma sentimentul de
respect şi dragoste faţă de natură, faţă de om şi realizările sale.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi
sensibilitate , imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe
care le culeg ,sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii
sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuşi să
acţioneze în acest sens .
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească
şi patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe
sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi
suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe.
Am acordat importanţa cuvenită sărbătorilor şi aniversărilor importante din viaţa ţării şi a
copiilor. Acestea au fost un bun prilej de destidere, de bună dispoziţie, dezvoltând la copii
sentimental apartenenţei la colectivitatea din care fac parte, deprinzându-i totodată să-şi
stăpânească emoţiile provocate de prezenţa spectatorilor.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei
mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă,
să deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate. Acelasi efect îl pot avea
concursurile organizate de către cadrele didactice în clasa. Dacă sunt organizate într-o
atmosferă placută vor stimula spiritul de iniţiativitate al copiluiui, îi va oferi ocazia să se
integreze în diferite grupuri pentru a duce la bun sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor
toate cunoştinţele.
Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată
de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul
de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important
ca profesorul însăşi să fie creativ. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, reacreative,
distractive, care ajută la dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea în
actul decizional privind respectarea drepturilor omului, conştientizarea urmărilor poluării,
educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea valorilor, etc.
Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme
sau spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei,
declanşează anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului
o au activităţile extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin
87

produsul realizat de acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă
masa de copii.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să
se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi
se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de
activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea,
să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă.
Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea
sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor
şi resurselor de care dispune clasa de elevi .
În ultimul timp în şcoli se stabileşte şi o comisie specială de activităţi extracurriculare, din
care pot să facă parte orice cadru didactic, inclusiv consilieri şcolari etc. Toţia aceştia fac front
comun în mobilizarea elevilor – în fond, ei sunt principalii beneficiari ai acestor tipuri de
programe – şi pun la punct resursele necesare după cum urmează:
spaţiul unde se va desfăşura o aunumită activitate extracurriculară (resursa materială);
programul activităţii, perioada de desfăşurare (resursa timp);
fondurile necesare organizării şi desfăşurării în bune condiţii a activităţii în cauză
(resursa financiară);
elevii şi celelalte persoane participante, numărul şi calitatea invitaţilor (resursa umană);
Activităţile extracurriculare, aşa cum o arată însuşi denumirea, se desfăşoară în afara orelor
de clasă obişnuite. Aceste activităţi trebuie organizate şi desfăşurate în aşa fel încât să nu
perturbe procesul de învăţământ şi este necesar să răspundă nevoilor recreative şi formative ale
elevilor. Aceasta implică faptul că elevii vor fi consultaţi în prealabil cu privire la natura şi
scopul unei anumte activităţi pentru a se evita orice abuz pornit din entuziasmul unora de a
efectua activităţile numai pentru a evidenţia cu orice preţ un anumit elev sau grup de elevi,
pentru interesul personal sau pentru un presupus interes al şcolii aflate în competiţie cu alte
şcoli atunci când nu este cazul (de exemplu, când nu este vorba de olimpiade, concursuri pe
meserii, concursuri cu caracter literar, artistic, ecologic etc.).
Consilierului şcolar îi revine importantul rol de a descoperi printre elevi pe aceia cu talente
deosebite şi competenţe în anumite domenii (literatură, muzică, arte plastice, sport, meteşuguri
etc.) şi să-i orienteze pe aceştia în vederea valorificării acestor talente şi competenţe în cadrul
activităţilor extracurriculare, mai ales dacă instituţia de învăţământ nu este una de tip
vocaţional. Consilierul şcolar va colabora îndeaproape cu dirigintele/ȋnvățătorul clasei elevului
dotat, cu părinţii acestuia, cu colegii, cu profesorii care predau la clasa sa pentru a-l mobiliza în
vederea manifestării la cote înalte în timpul activităţii respective. Dacă de pildă la anumite clase
se descoperă copii cu înclinaţii spre arta teatrală, este indicat de a se forma o trupă de teatru a
şcolii respective care să-i cuprindă, pe cât posibil, pe cât mai mulţi dintre aceştia. La fel se poate
proceda cu elevii talentaţi la muzică sau cu elevii inimoşi şi activi dispuşi să întreprindă
activităţi de voluntariat.
La toate aceste activităţi elevii pot participa, în funcţie de vârstă, interese etc. şi singuri,
dar şi sub supravegherea unor cadre didactice competente, care-i pot proteja şi-i pot îndruma să
se manifeste adecvat şi să înţeleagă mai bine ceea ce experimentează.
Bibliografie:
 Baban, Adriana, Consiliere educaţională, Cluj - Napoca , 2001

88

 Cristea, Gabriela, Pedagogie generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002
 Ionescu, M.; Chiş, V. – Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
 Kulcsar, Tiberiu, Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti,1987
 Lazăr Viorel , Cărăşel Aurel , Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed.
Arves, Craiova, 2007;
 Matetovici Elena, Şcoala nonviolenţei. Îndrumar de activităţi şcolare şi extraşcolare
în domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă ale elevilor, Ed. Zeit, Brăila 2011;
 Stoica Marin, Pedagogie şi psihologie, Ed. Gheorghe Alexandru, 2001;
DEZVOLTAREA LIBERĂ, INTEGRALĂ ŞI ARMONIOASĂ A PERSONALITĂŢII

COPILULUI PRIN ACTIVITĂŢI CARE VIZEAZĂ AUTOCUNOAȘTEREA ȘI
DEZVOLTAREA PERSONALĂ
PROFESOR CERC STUDII EUROPENE, FLOREA OANA ELENA

PALATUL COPIILOR NR.1 CĂLĂRAȘI
„Demult, în vremuri poate de mulți dintre noi uitate, când adulții de azi erau copiii de ieri,
visând la eroii din cărțile de povești pe care părinții le citeau răbdători, sau le ascultau cu
emoție pe genunchi tremurânzi de bunici, a apărut un tărâm magic, în care "a fost odată",
formula unei povești de succes, se reclădea și încă se mai reclădește și astăzi atât de temeinic.
E un ținut de basm, care ne cheamă în lumea aceea, sublimă, de vis, departe de viața adultă,
unde putem rămâne copii chiar dacă am crescut între timp.
E un loc secret, un Palat, care-și are an de an, generație după generație, eroii lui buni și
frumoși, unde fiecare cerc scrie o poveste vie, prin artele care o compun, fie că e vorba de
muzică, de pictură, de autocunoastere si dezvoltare personala, de sculptura sau de dans, sub
atenta îndrumare a magicienilor lor, profesorii care știu rețeta perfectă pentru a păstra intactă
vraja, frumusețea, delicatețea copilăriei.
Orice copil care pășește în interiorul lui se simte vrăjit de ceea ce găsește aici și începe,
nestingherit să-și construiască un vis, în care el este cel mai de seamă erou. El poate cânta și
într-o zi va fi un cântăreț celebru, un muzician remarcabil sau un virtuoz al instrumentului
muzical în care excelează. Picturile lui vor deveni capodopere incontestabile în mari galerii de
artă, dansurile învățate vor fi privite cu încântare de spectatori de pretutindeni, cantecele
interpretate de acestia vor rasuna pe marile scene ale lumii, in timp ce altii vor descoperi ca
au aptitudinile necesare pentru a instrui la randul lor noua generatie de elevi.
89

Deseori, veste despre acest Palat și poveștile lui traversează mări și țări, dimpreună cu
micii visători, atunci când ei participă la diverse concursuri și competiții, mărturii vii că în
palat se întâmplă lucruri minunate, grație muncii, în egală măsură dedicată frumosului, din
partea talentaților copii dar și a îndrumătorilor lor, magicienii care fac ca unele visuri să
devină realitate prin premiile pe care le obțin.
Și ce bucurie mai mare poate avea un copil decât atunci când la gâtul lui strălucește o
medalie, ține în brațe un trofeu sau i se decernează un premiu. E o reușită, o recunoașstere a
puterii lui nemaivăzute, ca o victorie în lupta cu zmeii cei răi, care amenință, Palatul, tărâmul
magic.
Și Palatul dăinuie, rămâne și continuă să trăiască prin meritul lor, al celor care au avut
încredere să-i treacă pragurile.” Petronela Blebea
Idealul educaţional în învăţământul preuniversitar românesc vizează dezvoltarea liberă,
integrală şi armonioasă a individualităţii umane, formarea personalităţii autonome şi creative.
Un rol deosebit de important în vederea atingerii acestui ideal îl are educaţia non-formală.
Educaţia non-formală realizata in cadrul Palatelor Copiilor completează educaţia formală într-
un cadru instituţionalizat situat în afara sistemului de invăţământ, dar şi în interiorul acestuia,
constituind o punte între cunoştinţele asimilate la lecţii şi informaţiile acumulate informal.
Şcoala contemporană, centrată pe elev, are un rol bine precizat în dezvoltarea uriaşului potenţial
intelectual, reprezentat de inteligenţă şi creativitate, care, pus in valoare, va asigura neîntrerupt
progresul social-uman. Demersurile educaţionale, vizând dezvoltarea personalităţii elevilor,
impun participarea activă, conştientă şi responsabilă a acestora în propria formare. Diferenţierea
şi individualizarea demersului educativ trebuie să devină un scop şi un mijloc în acelaşi timp.
Dezvoltarea personalităţii elevilor este condiţionată de folosirea unor metode adecvate, care să
permită individualizarea invaţământului, astfel încat fiecare elev să-şi dezvolte la maximum
capacităţile şi aptitudinile creatoare prin procesul învăţării. Cercetările relevă că învăţarea
activă este cea care duce la dezvoltarea psihică autentică a elevului, respectiv la o învăţare
eficientă, iar educaţia non-formală sprijină acest demers. Componenentă importantă a educaţiei
nonformale, activităţile extraşcolare (extradidactice sau extracurriculare) oferă cele mai
eficiente metode de formare a caracterului copilului încă din clasele primare. Ele au un rol
foarte important datorită caracterului lor activ participativ, facilitând integrarea eficientă şi
rapidă a elevilor în colectivitate. Această integrare facilitează la randul ei procesul de
autocunoaştere. Implicându-se în acest tip de activităţi, elevii devin “subiecţi” conştienţi ai
acţiunii, trăind intens succesele sau insuccesele propriei lor activităţi. Ei devin capabili să-şi
orienteze curiozitatea nu numai asupra lumii exterioare, ci şi asupra propriei persoane. Se
formează astfel ,,imaginea de sine’’, esenţială în succesul şcolar. Programul activităţilor
extracurriculare, stabilit ca o unitate in ethosul si cultura organizaţională a şcolii, vizează acţiuni
care să îi ajute pe elevi să îşi însuşească ideile de corectitudine şi respect, să cunoască şi să
respecte valorile culturale si etnice ale comunităţii, să trăiască experienţe de viaţă competitive.
Elevii pot să decidă în bună masură asupra obiectivelor, conţinuturilor şi mijloacelor de
realizare a acestor activităţi, contribuind astfel la dezvoltarea vieţii comunităţii şcolare din care
fac parte. Activităţile extraşcolare respectă principiul egalităţii şanselor, oferind fiecărui elev
posibilitatea de a se implica, indiferent de rezultatele sale şcolare. Se dezvoltă astfel sentimentul
încrederii în sine, în forţele proprii, fapt care va avea ulterior o mare influenţă asupra succesului
şcolar. Unul din scopurile principale ale educaţiei non-formale îl reprezintă creşterea gradului
90

de adaptabilitate a copiilor la viaţa socială, respectiv dezvoltarea autonomiei personale şi
sociale, a comportamentului în grup.
În lucrarea intitulată „ Descoperirea copilului”, Maria Montessori făcea următoarea
afirmaţie : ,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista
când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să
se adapteze.’’ Activităţile extraşcolare vin în sprijinul acestui demers. Finalităţile educaţionale
ale activităţilor extraşcolare presupun educaţie intelectuală, estetică, religioasă, moral-civică,
patriotică, fizică.
Principalele elemente inedite ale programei unei noi discipline – Studii europene–
Autocunoaștere și dezvoltare personală reprezinta rodul unei cercetări experimental
aplicative de nivel universitar, având drept suport activitatea educativă cu caracter nonformal
desfăşurată pe parcursul carierei didactice cu tineri având vârste cuprinse între 5 ani şi 18 ani .
Profilul de formare al absolventului modulelor cursului ”Studii europene- Autocunoaștere
și dezvoltare personală” include urmatoarele aspecte relevante :
imaginea de sine;
aptitudinile si abilitatile personale;
sistemul motivational al individului;
emotiile si mecanismele de aparare si adaptare;
autoeficacitatea percepută.
Cercul de ”Studii europene- Autocunoaștere și dezvoltare personală”iși propune :
 Manifestarea interesului pentru autocunoaştere şi a atitudinii pozitive faţă de sine şi
faţă de ceilalţi;
 Exprimarea adecvată a emoţiilor în interacţiunea cu copii şi adulţi cunoscuţi ;
 Utilizarea abilităţilor şi a atitudinilor specifice învăţării în context extraşcolar ;
 Dezvoltarea capacitătii de autocunoastere si a atitudinii pozitive fată de sine ;
 Dezvoltarea abilitătilor de interrelationare în contexte variate ;
 Dezvoltarea abilitătilor de utilizare a informatiilor în procesul de învătare ;
 Dobândirea abilitătilor de explorare si planificare a carierei ;
 Exersarea abilită$ilor de management al unui stil de viată de calitate;
Obiectivele propuse sunt:
 Dezvoltarea abilitatilor de autocunoastere si intercunoastere;
 Optimizarea increderii in sine si in ceilalti;
 Pregatirea pentru succes;
 Achizitionarea unor atitudini si competente necesare dezvoltarii personale;
 Cresterea interesului pentru schimbare , invatare , dezvoltare;
 Intelegerea schimbarii ca parte a cresterii si dezvoltarii;
 Participarea active la propria educatie si la integrarea in viata sociala;
 Dezvoltarea personala in scopul obtinerii performantei;
 Facilitarea accesului la oferta de educatie, formare si dezvoltare profesionala, la
oportunitatile de cariera;
Valori si atitudini:
 Respect si incredere in sine si in ceilalti;
 Aprecierea unicitatii fiecaruia/fiecareia;
 Competente generale specific varstei;
 Responsabilitate si ambitie pentru decizii si actiuni privind cariera;
 Explorarea resurselor personale care influenteaza starea de bine si planificarea
91

viitorului;
Strategii de lucru:
 Conversatia, discutia, dezbaterea;
 Brainstorming despre factorii care influenteaza stima de sine si strategiile de dezvoltare
a acesteia, despre autoeficienta si autoeficacitate;
 Dezbaterea relatiilor existente intre clarificarea conceptelor de incredere in sine-imagine
de sine-stima de sine;
 Exercitii individuale si de grup pentru intelegerea si interpretarea comportamentelor,
emotiilor, atitudinilor specific diferitelor varste, de analiza a factorilor si dimensiunilor
starii de bine.
 Prezentarea personala printr-un pliant/reclama/fluturas/carte de vizita;
 Exercitii metaforice de cunoastere si inter-cunoastere;
 Formularea unor criterii de auto-evaluare a dezvoltarii personale pana la aceasta varsta;
 Jocul de rol, simularea, metode art creative:modelaj, desen, miscare,teatru;
 Chestionare de interese si abilitati;
 Tehnici ale gandirii critice de analiza personala:exercitii de clarificare/clasificare a
valorilor;
 Dezvoltarea unui proiect de actiune pentru gestionarea optima a resurselor personale;
 Intalniri cu psihologi in vederea abordarii diferitelor teme;
 Analize;
 Povesti, exercitii de spargere a ghetii;
Am identificat astfel capacităţile, deprinderile, abilitaţile, trăsăturile de personalitate
care sunt cuprinse în obiectivele educaţionale (pedagogice generale) instructiv-educative
(operaţionale) de pe toate cele 4 dimensiuni ale personalităţii :
dezvoltarea proceselor cognitive – a şti;
formarea unor deprinderi şi abilitǎţi instrumental-operaţionale – a face;
dezvoltarea capacităţilor motivaţionale, afective, volitive şi atitudinale ale copiilor,
pentru a valoriza frumosul din viaţa socialǎ şi natură – a fi;
formarea, afirmarea şi confirmarea “personalităţii autentice maximale” prin
“armonizarea cu ceilalţi” – a deveni
Învǎţarea în viziunea transdisciplinarǎ este mult mai complexǎ şi extinsǎ decât învǎţarea
intradisciplinarǎ şi decât cele interdisciplinare şi pluridisciplinare.
De aceea, dincolo de obiectivele propuse se obţine, la sfârşitul desfǎşurǎrii activitǎţilor
„un surplus educaţional”, încorporat în personalitatea elevilor sub formǎ de cunoştinţe,
priceperi, deprinderi, atitudini, aptitudini, abilitǎţi, sentimente, aspiraţii spre binele, frumosul şi
armonia din relaţiile interumane stabilite societatea actuala.
Creând punţi între ştiinţe, între gândirea ştiinţifică şi gândirea simbolică, între cunoaştere
şi fiinţă, Transdisciplinaritatea tinde către unitatea cunoaşterii, trecând prin etapa obligatorie a
autocunoaşterii..
În lumea viitorului, calităţile personale educate prin toate componentele educaţiei
menţionate mai sus, prin activitatea didactică, extradidactică şi extraşcolară vor fi esenţiale.
Din acest motiv, viziunea curriculară transdisciplinară oferă cadrul optim pentru integrarea
virtuţilor formative ale disciplinelor din ariile curriculare stabilite prin curriculum-ul naţional.
Continuturile propuse in cadrul modulelor sunt flexibile, adaptabile la nevoile tinerilor, ale
învătământului non-formal, la nevoile comunitătii si ale societătii în ansamblu. Pentru o
abordare pragmatică, mi-am propus sa ma implic în derularea unor proiecte educative
extrascolare desfăsurate la nivel national, regional, local, si sa colaborez cu specialist precum:
medici, avocati, asistenti sociali, psihologi, sociologi, politisti, pompieri etc.
92

Consider ca parcurgând activitătile propuse, elevilor li se creează conditii pentru a deveni
mai motivati, mai încrezători în sine, pentru a dezvolta abilităti mai eficiente de învătare, pentru
a fi mai pregătiti pentru nivelurile educationale viitoare, pentru a-si stabili scopuri realiste, a
trăi si a participa activ la viata scolară si socială.
Pe parcursul orelor de cerc elevii au posibilitatea să exerseze abilităti de comunicare
eficientă, de relationare, de învătare si să devină constienti de posibilitatea de transferare a
acestora în contexte sociale diferite. Elevii dobândesc cunostinte si abilităti care îi ajută să
devină actori responsabili si să contribuie la viata scolară, a comunitătii, a familiei, a grupului
de prieteni, să transforme activitatea de învătare într-un proces permanent, să îsi creeze viitorul
– ceea ce presupune asumarea de roluri responsabile. Tinerii vor dobândi noi abilităti de
explorare personală, a propriei activităti si a vietii sociale. Vor fi elaborate planuri initiale
simple, cu privire la educatie si la propria evolutie, vor fi stabilite obiective de atins, vor fi
explorate viitorul si resursele personale necesare pentru realizarea planului propus.
Diseminarea activitatilor de cerc se va realiza prin intermediul:
 articolelor, interviurilor, reportajelor publicate în revista “Curcubeu peste câmpie” sau
pe pagina de facebook a Palatului Copiilor nr. 1-Călărași;
 produselor realizate în cadrului modulelor disciplinei (albume, prezentări PPT, afișe
care reflectă activitatea elevilor în cadrul cercului);
 proiectelor realizate in parteneriat cu Psihologii Geanina Domnica și Simona Lupu ;
 promovării, în cadrul comunităţii, a produselor realizate.(afișe,postere,eseuri, pliante,
fotografii).
Bibliografie:
Bucureşti,1987
EDUCAŢIA NONFORMALĂ - ALTERNATIVĂ PENTRU DEZVOLTAREA

APTITUDINILOR SPECIALE ALE ELEVILOR
DIRECTOR, PROFESOR CERC MUZICĂ POPULARĂ, VASILE GEORGIANA-

LAVINIA PALATUL COPIILOR NR.1 CĂLĂRAȘI
93

Motto;
„A instrui pe tineri cum se cuvine, nu constă în a le vârî în cap mulțime de cuvinte, fraze,
expresiuni și opiniuni din diferiți autori, ci a le deschide calea cum să priceapă lucrurile.”
John Amos Comenius
Dinamismul,flexibilitatea societăţii moderne,deschiderea ei spre inovaţii solicită un model

al personalităţii umane care ar fi capabilă să facă faţă cerinţelor secolului XXI care se anunţă
un mileniu al schimbărilor continue.Educaţia devine imboldul progresului social,exigenţele
timpului suscită noi abordări şi valorificări ale ştiinţelor pedagogice, psihologice, politice,
sociale în scopul formării unei generaţii tinere capabile să asigure în continuare un nivel de
bunăstare a vieţii, o interacţiune socială sporită, condiţii optime pentru dezvoltarea umană.
Activităţile extracurriculare deţin un rol important în viaţa elevului, oferindu-i un alt model
de dobândire a informaţiilor.Acestea pot fi activităţi independente, pe care elevul le-a ales, sau
activităţi organizate de către cadrele didactice la care acesta poate lua parte.
Scopul activităţilor extracurriculare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea
elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi
socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară
în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale si corelarea aptitudinilor
caracteriale.Activtăţile se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu dificultăţi
de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să îşi maximiteze potenţialul
intelectual.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului.Rămâne cadrul larg al
timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare
şcolară.În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează pozitiv sau nu, asupra dezvoltării
elevilor.
Într-o societate determinatã istoric, sistemul de educaţie se materializeazã printr-o educaţie
de tip formal, nonformal sau informal, incluzând toate dimensiunile ( intelectuale, morale,
estetice, tehnologice, fizice) implicate în cadrul acţiunilor educaţionale organizate, structurate
şi planificate sau în contextul influenţelor incidentale de tip pedagogic provenite din câmpul
psihosocial.
În funcţie de gradul de organizare şi de oficializare al formelor educaţiei, se delimiteazã
trei mari categorii:
educaţia formală (oficială);
educaţia non-formalã (extraşcolară);
educatţia informală (spontană).
Obiectivele educaţiei nonformale sunt:
-lărgirea şi completarea orizontului de cultura îmbogãţiind cunoştiintele din anumite domenii;
-crearea condiţiilor pentru desăvârşirea profesională;
-să contribuie la recreerea şi destinderea participanţilor precum şi la petrecerea organizată a
timpului liber;
-asigurarea cadrului de exersare şi cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini, capacităţi.
Relaţia dintre educaţia formalã şi educaţia nonformalã este de complementaritate sub
raportul conţinutului, al formelor de organizare şi de realizare.
Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că
educaţia extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi
locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor. Modelarea, formarea şi educaţia omului
94

cere timp şi dăruire. În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se
pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să
pună bazele formării personalităţii copiilor… În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i
forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară
integrare socială.
Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele
mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece
sunt factorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.O mai mare
contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile extraşcolare care implică în
mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de acesta. Activitatea în
afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă masa de copii.
Activitățile „de după ore”,desfăsurate in cadrul Palatelor Copiilor sunt foarte utile pentru
majoritatea elevilor, cu atât mai mult cu cât sunt unii dintre ei care nu au cea mai bună viață de
familie. În cazul unui astfel de tânăr, activitățile extracurriculare sunt binevenite deoarece îi pot
schimba optica asupra vieții și îl pot orienta spre un drum mai bun. Dacă acasă îi lipsește
„mentorul”, persoana care să îl ghideze, tânărul va căuta unul afară, așa că este indicat să fie un
adult responsabil, un profesor, un îndrumător.
Un alt aspect pozitiv al activităților extracurriculare este faptul că îl fac pe individ mai
responsabil, iar această responsabilitate îl pregătește pentru viitor. De asemenea, implicarea în
activități extracurriculare ajută individul să întâlnească oameni noi, cu experiențe diferite, îl
ajută să-și facă prieteni, să socializeze, acest aspect fiind foarte important în cazul tinerilor care
întâmpină dificultăți de comunicare cu semenii lor.
Astfel de activități sunt de o reală importanță cu atât mai mult cu cât trăim într-o lume
dominată de mass media, referindu-ne aici la televizor, calculator și internet, care nu fac altceva
decât să contribuie la transformarea copiilor noștri în niște persoane incapabile de a se controla
comportamental, emoțional.
“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista
când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să
se adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”) . Şcoala este ca o lume fermecată,
plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele ,,clădirii’’fizice şi spirituale a ,,puiului
de om’’. Doar ,,zâna’’,modelatoarea de suflete şi minţi, ştie, cu mult tact şi răbdare, să-i treacă
pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă şi mister a basmului, a jocului,
a cântecului şi a poeziei.
Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de
dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se
folosesc metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este
prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă
şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea
nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al
şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării
elevilor. Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi
locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile
extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini,
talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în
diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe
punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură.
95

Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să
împăcăm şcoala cu viaţa. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar
să fie prezentate în mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi
întotdeauna deosebite. În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse
informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin
faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi,
copiii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite
să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai
frumos obiectivul principal al scolii şi al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru
viaţă. Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale,
antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru
activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita
şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor
cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze
Activitățile extracurriculare sunt variate, astfel încât tinerii pot fi implicați, în funcție de
interesele fiecăruia. Nu este necesar ca elevii să exceleze în aceste activități, atâta timp cât la
sfârșit asimilează niște experiențe noi care îi vor ghida mai departe.
Participarea la dezbateri sau discuții de grup
Atât elevii cât și părinții acestora pot fi invitați să participe la activități care implică
lectura, dezbaterea și discuțiile de grup care îi vor ajuta să achiziționeze deprinderi în
comunicare.
Participarea la dansuri sau la canto
Tinerii care au ca preocupări dansul sau muzica pot să participe la diferite competiții de
acest gen. Acest lucru, nu numai că le oferă o alternativă la viitoarea carieră, dar îi ajută să
capete încredere în ei înșiși.
Participarea la concursuri de cultură generală
Sunt elevi care studiază mult, dar sunt o serie de lucruri care pot să nu le fie clare. Cu
ajutorul acestor concursuri, ei pot acumula informații pe care nu le aveau înainte.
Participarea la jocuri și sportul
Studiul este important, dar la fel este și „jocul”. Sportul este necesar în dezvoltarea
corpului și a minții, mai mult, el învață individul ce înseamnă spiritul de echipă, corectitudinea
și toleranța.
Participarea la diverse campanii de conștientizare
Elevii trebuie să participe de asemenea la diferite activități care militează pentru
sănătate, protejarea mediului etc., astfel încât ei să devină activi în problemele societații actuale.
Participarea la evenimente comunitare
Elevii trebuie de asemenea să fie pregătiți pentru situații limită. Astfel, ei ar trebui să
știe cum să ofere primul ajutor și cum să-l primească, în diferite cazuri (cutremur, incendiu,
accident etc), întregul proces și tehnicile folosite.
Activitãţile extraşcolare permit în egalã mãsurã sã-l ţii pe copilul tãu departe de viciile
vârstei sale, adicã statul prea mult în faţa televizorului, la calculator sau jocuri video. În plus
sunt o adevaratã “acoperire” pentru nişte pãrinţi ocupaţi care au un program prea solicitant la
serviciu sau care oricum, dacã ajung mai devreme acasã sunt prea obosiţi sau mult prea stresaţi
şi preocupaţi de treburile casnice pentru a fi întru totul la dispoziţia copiilor lor în fiecare zi,
mai multe ore la rând. Un alt mare avantaj al activitãţilor extracurriculare este acela cã dau
96

naştere relaţiilor de colaborare, de competiţie, îl invaţã pe copil cu munca în echipã şi viaţa în
comunitate.
În final, atât activitățile curriculare cât și cele extracurriculare nu trebuie doar să educe
pe tineri în spiritul societății actuale, ei trebuie să fie învățați și să se adapteze. Astfel, ei vor fi
pregătiți pentru o lume care nu va mai fi „a noastră”, ci va fi „a lor”.
Bibliografie:
Bucureşti,1987
IINFLUENȚA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE IN PROCESUL DE

ÎNVĂȚĂMÂNT
PROFESOR BOLBORICI MIHAELA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 169, BUCURESTI
“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista
când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să
se adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)
Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele
,,clădirii’’fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’,modelatoarea de suflete şi minţi,
ştie, cu mult tact şi răbdare, să-i treacă pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină
97

de vrajă şi mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei. Pedagogul american Bruner
(1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare .
Se poate preda cu succes, într-o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc
metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată
„într-o formă mai simplă, astfel încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai
temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor” Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară
realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor formative exercitate
asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte
aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori
acţionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor. Educaţia extracurrriculară (realizată
dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea
corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum
şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de cea mai fragedă vârstă,
copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in contact direct cu obiectele.
.Exemple de activităţi extraşcolare Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri
istorice, case memoriale – orgnizate selectiv – constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile
culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa
obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele
de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor
personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi
rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc
ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor. Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de
copii, distractive sau sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii de activitate:
muzică, sport, poezie, pictură. Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea
cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru
frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii pot cunoaşte realizările oamenilor,
locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă. De la cea mai fragedă vârstă , copiii
acumulează o serie de cunoştinte punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din
natură. Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de
acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere. În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii,
al vieţii sociale, copiii se confruntă cu realitatea şi o percep active.
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui
cetăţenească şi patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei
experienţe sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii
elevii îşi suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe.
Am acordat importanţa cuvenită sărbătorilor şi aniversărilor importante din viaţa ţării şi a
copiilor. Acestea au fost un bun prilej de destidere, de bună dispoziţie, dezvoltând la copii
sentimental apartenenţei la colectivitatea din care fac parte, deprinzându-i totodată să-şi
stăpânească emoţiile provocate de prezenţa spectatorilor. Concursurile pe diferite teme sunt, de
asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea
să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, să deseneze diferite aspecte, să
confecţioneze modele variate. Acelasi efect îl pot avea concursurile organizate de către cadrele
98

didactice în clasa. Dacă sunt organizate într-o atmosferă placută vor stimula spiritul de
iniţiativitate al copiluiui, îi va oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri pentru a duce la
bun sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor toate cunoştinţele. Elevii trebuie să fie
îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de
ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să
fie creativ. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice, reacreative, distractive, care ajută la
dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi stimulează implicarea în actul decizional privind
respectarea drepturilor omului, conştientizarea urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia
pentru păstrarea valorilor, etc.
Activităţile extracurriculare reprezintă un element prioritar în politicile educaţionale
întrucât au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalităţii tânărului, asupra performanţelor
şcolare şi asupra integrării sociale în general. Participarea la activităţi extracurriculare
structurate organizate de şcoli, spre deosebire de participarea la activităţi nestructurate (uneori
incluzându-le şi pe cele organizate în şcoli) se asociază cu rezultate pozitive în ceea ce priveşte
dezvoltarea adolescenţilor (Feldman şi Matjasko, 2005): performanţă şi rezultate şcolare mai
bune; coeficienţi de abandon şcolar mai scăzuţi; o stare psihologică mai bună, incluzând un
nivel de stimă de sine mai bun, mai puţine griji privind viitorul şi sentiment redus de izolare
socială; un grad mai scăzut de abuz de alcool şi droguri; un grad mai scăzut de activitate sexuală
în rândul fetelor; un nivel scăzut de comportamente delincvente, incluzând arestări şi
comportamente antisociale.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc
interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort
suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea
fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în
asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are,
prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le
influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea
copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de educator, de
talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a temelor, prin punerea
în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de elevi .
gândire, să evite critica în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back
pozitiv.
Bibliografie :
* Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, pg.162;
99

* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi
continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom,
Bucureşti, 2002, pg. 87.
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN SOCIETATE
PROF. CALĂU RAMONA

LICEUL TEHNOLOGIC SPECIAL NR.1 ORADEA
Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.

Studiile de specialitate susțin că acesta ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive față de
învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice
diversificate, dar și strategii adecvate de rezolvare de probleme. Pe lângă toate acestea,
activitățile extrașcolare acționează și asupra stimei de sine, iar sentimentul de împlinire este
mult mai ridicat.Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului
școlar, în afara instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau
a mai multor instituții de învățământ.
Activitățile extrașcolare vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar orelor clasice
de predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii, drumeții,
vizite la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ, vizionarea de
spectacole de teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități
sportive, legate de protecția mediului etc. Iată câteva caracteristici de bază ale activităților
extrașcolare:
înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte instituții
extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de artă/ muzică
pentru copii, etc.);
au rol complementar celui al școlii;
dezvoltarea copiilor depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile
extrașcolare reprezintă un element fundamental în rețeaua școală-familie-comunitate;
oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al copiilor.
Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituie un
mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional. Participarea elevilor la astfel de
activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea propriului
școlare și a integrării sociale. Un studiu al lui J. Eccles și B.L.Barber(1999) indică un impact
diferit al activităților extrașcolare, în funcție de tipul acestora și rata de participare, astfel:
participarea în cadrul tuturor tipurilor de activități extrașcolare corelează cu creșterea
rezultatelor și performanțelor școlare;
participarea la activități sportive înregistrează o probabilitate mai mare ca elevii să aleagă să
urmeze o școală superioară (nivel universitar) până la la împlinirea vârstei de 21 de ani;
100

participarea la activități prosociale corelează cu o rată mai mică de delincvență în rândul elevilor
participanți.
Activitățile extrașcolare ocupă un loc important în ansamblul influențelor educative.
Participarea la acest tip de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni
noi volumul de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie un mijloc
de formare a competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, diciplinându-le
acțiunile și extinzându-le orizontul cultural-artistic. Activitățile extrașcolare reprezintă un
mijloc de formare a deprinderilor elevilor de a-și folosi, în mod rațional, timpul liber, sunt
propice manifestării spiritului de independență și inițiativei.
O altă particularitate a activităților extrașcolare, de o reală importanță, o constituie legătura
acestora cu partea practică. Aplicarea cunoștințelor în cadrul activităților extrașcolare are
valoarea unui exercițiu de dezvoltare a aptitudinilor elevilor. Important în derularea acestor
activități este faptul că elevii pot fi antrenați atât în inițiere și organizare, cât și în modul de
desfășurare a acestora.
„Oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare, i se poate transmite cu succes, într-o formă
intelectuală adecvată, orice temă.”- afirma J. Bruner.
Condiția primordială pentru receptarea corectă și coerentă a mesajului o reprezintă demersul
adoptat de cadrul didactic, metodele, procedeele, modul și modalitățile utilizate, precum și
cadrul în care se desfășoară procesul.
trăiri, valențe pozitive ale vieții, valori morale și nu numai.
Activitățile extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere în
actul decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea
comportamentală:
„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm să se
adapteze.” (Maria Montessori)
Bibliografie:
Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca 2007
Ionescu M.; Chiş V. – Mijloace de învăţământşiintegrareaacestoraînactivităţile de
instruireşiautoinstruire, Editura PresaUniversitarăClujeană, Cluj-Napoca, 2001
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogiaactivităţilorextracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007.
EDUCAŢIA EXTRACURICULARĂ A TINEREI GENERAŢII PRIN

ARTĂ ŞI MIŞCARE
PROF. CIOBANU VALERICA

PALATUL COPIILOR TG. JIU
101

Palatele şi Cluburile Copiilor sunt instituţii de învăţământ în care se desfăşoară activităţi
instructiv educative specifice, prin care se aprofundează şi se completează cunostinte, se
dezvoltă aptitudini potrivit vocaţiei şi opţiunii copiilor, se organizează petrecerea timpului liber
prin programe educative monitorizate de specialişti.
Activităţile din Cluburile Copiilor si din Palatul Naţional al Copiilor se pot desfăşura atât
pe durata anului şcolar cât şi în vacanţele şcolare. Toate activităţile sunt structurate pe grupe.
Aceste grupe pot fi de iniţiere, de avansaţi şi de performanţă iar activităţile se desfăşoară
săptămânal constând într-o oră de curs în cadrul grupelor de începători-avansaţi si două ore de
curs în cadrul grupei de performanţă. Fiecare grupă îşi desfăşoară activitatea pe baza unui
proiect de activitate cu o structură bine definită. Aceasta include oferta educatională a activităţii,
documente curriculare aprobate la nivelul instituţiei, modalităţi de monitorizare a ofertei
educaţionale si a performanţelor educaţionale şi, nu în ultimul rând, un proiect de buget pe
termen mediu şi lung în vederea realizării unei activităţi didactice care să ducă spre o bună
performanţă.
S-a constatat că foarte solicitate sunt cercurile de muzică vocală şi
instrumentală, cercurile de teatru, teatru de revistă, cercurile de dans modern, clasic şi popular,
fotocineclub-urile, cercurile de artă plastică, de informatică, de cultură şi civilizatie străină
(engleza, franceza, germana etc.), cercurile de gimnastică. Programa acestor cercuri se
incearcă, pe cât posibil, să nu se suprapună cu programa şcolară, evitandu-se paralelismul.
Dascălii trebuie să încurajeze copiii spre a se înscrie la aceste cercuri deoarece
participarea la cursuri, competiţii si jocuri îi ajută să se dezvolte atât fizic cât şi intelectual.
Practic, aceşti copii au sansa de a cunoaste alti copii, de a lega noi prietenii. Aici este tărâmul
copilăriei în adevăratul sens al cuvântului. Este locul unde copilul vine din plăcere unde jocul
este îmbinat cu utilul, unde se formează si se descoperă talente, unde personalitatea se formează
şi se educă. Aici este trecutul prezentul si viitorul fiecăruia din noi. Fiecare etapă în dezvoltarea
personalităţii umane presupune satisfacerea anumitor nevoi şi trebuinţe, lucru ce poate fi găsit
în Palatele şi Cluburile Copiilor , în activităţile cercurilor existente.
Jocul este activitatea unică şi universală prin care copilul îşi satisface în mod direct
trebuinţele de natură emoţională şi actională, este contactul său primar şi nemijlocit cu lumea,
experienţă prin care dobândeşte cunoştinţe şi se adaptează/integrează mediului înconjurator.
Realizat intr-un cadru organizat jocul poate fi folosit pentru dezvoltarea calităţilor
motrice (indemânare, viteză, rezistenţă, forţă), a deprinderilor de bază şi utilitar aplicative dar,
în acelaşi timp poate fi dus şi la rang de artă. Prin asigurarea unui acompaniament muzical cu
o formă coregrafică bine conturată acesta poate deveni un act artistic.
În diversitatea jocurilor în care se implică copilul la activităţile

102

din cadrul Palatelor, constientizează şi asimilează modele comportamentale şi cognitive,
experimentează şi asimilează experienţe care îi imbogatesc posibilităţile de acţiune, anticipează
modalităţi de conduită socială pe măsură ce îşi formează şi dezvoltă procesele psihice de bază,
cum ar fi percepţiile, reprezentările, memoria, imaginaţia, gândirea, limbajul.
Jocul este prezent în teoria psihopedagogică ca unul din principalele mijloace de educare
a copiilor având un rol determinant în dezvoltarea psihică, pregătindu-l pentru trecerea la un
nivel superior de dezvoltare psihică canalizandu-i în mod pozitiv energia în modelarea viitoarei
sale personalităţi făcând din copilul creativ de azi un adult sănătos.
În acţiunea educaţională din cluburile si palatele copiilor se ţine cont de caracteristicile
psihologice ale copilului, de posibilitatile şi capacităţile de care acesta dispune iar alcătuirea şi
aplicarea jocurilor educationale potrivite constituie una din sarcinile cele mai importante ale
activităţii pedagogice. Jocurile educationale se pot aplica, alaturi de alte metode didactice, cu
real succes la toate disciplinele procesului educativ, facilitând procesul de asimilare şi
consolidare al cunoştintelor şi deprinderilor, constituindu-se într-un mijloc eficient de
dezvoltare intelectuală . Prin joc este stimulată libertatea de gândire şi acţiune, libera iniţiativă
şi creativitatea , spiritul de cooperare , disciplina, dar si descoperirea şi asimilarea unor modele
de comportament în care sunt implicate reale valori civice si morale. Educaţia prin joc ajută
foarte mult si la integrare .
Activităţile extraşcolare desfăşurate în aceste instituţii oferă posibilitatea supravegherii
şi îndrumarii in deaproape a evoluţiei copilului fiind în acelasi timp o bună metodă de
descifrare a capacitatilor psihice, intelectuale, permiţând aplicarea unor metode corective
optime fiecarui caz în parte pentru asigurarea unei bune dezvoltări armonioase şi echilibrate
precum şi a personalităţii copiilor indiferent de vârstă.
Prin intermediul jocului copilul devine interesat si este implicat în activităţile ce se
desfăşoară.învaţă cu placere din propria experientă şi de grup, atunci acestea capătă forma unor
întreceri dovedindu-se un mijloc eficient de activizare a întregului colectiv, dezvoltând spiritul
de echipă şi muncă organizată. Finalitatea activităţilor desfăşurate îşi găseşte locul atât în
educaţia copilului de mâine dar şi în diferite compeţii de profil organizate între instituţii
similare, competiţii ce pot avea loc la nivel local , judeţean, interjudeţean, naţional sau
internaţional. Competiţiile, demonstraţiile, spectacolele, sunt o provocare şi sânt savurate cu
plăcere de către copii de la cel mic la cel mare.
Didactica modernă prin folosirea jocurilor educationale şi a activităţilor extraşcolare
pune accentul nu atât pe transmiterea unei mari cantităţi de informatie cât pe interiorizarea
acesteia in cadrul unor activităţi nemijlocite ce îşi pun amprenta pe dezvoltarea armonioasă şi
pozitivă în formarea unui comportament civic adecvat a copilului de azi şi a adultului de mâine.
103

Activitatile extrascolare cu caracter interdisciplinar pot juca un rol deosebit de important pentru
că ele au o influenţă puternică asupra elevilor(copiilor) : dezvoltarea creativităţii civice ,
valorificarea aptitudinilor , pregatirea pentru cetăţenia în comunitate , dezvoltarea
responsabilităţii faţă de unele probleme ale comunităţii , incurajarea iniţiativei în folosirea
resurselor locale. Concluzionând cele mai sus reiese că activitătile extraşcolare organizate au
fost şi sunt realmente o şcoală a afirmării şi educării generaţiilor trecute , prezente şi viitoare.
Bibliografie:
1. Gineta Stoenescu, TINEREŢE SĂNĂTATE; FRUMUSEŢE EDITURA: Sport-

Turism - Bucuresti, 1990.
2. DRAGNEA, A.- BOTA, A., Teoria activităţii motrice, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1999.
ACTIVITATEA EXTRACURRICULARĂ -PROMOTOAREA DEVOLTĂRII

PERSONALITĂȚII ELEVULUI
PROF. ÎNV. PREȘCOLAR COJOCARIU TANȚA

GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL VIDRA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”VALERIU D.
COTEA” VIDRA. COM.VIDRA, JUD.VRANCEA
În orice domeniu de activitate este necesară cunoaşterea proprietăţilor materialului de

prelucrat,pentru a utiliza uneltele cele mai potrivite şi tehnologia adecvată.Această cerinţă se
impune cu atât mai mult în domeniul educaţiei,unde se modelează ,,materialul’’ uman,care are
o multitudine diversă de variante comportamentale ce cu greu pot fi prevăzute,unele fiind chiar
imprevizibile.
Necesităţile curente ale activităţii instruciv-educative impun cerinţa de a cunoaşte cât mai bine
personalitatea fiinţei umane pe care o prelucăm,pentru a găsi mijloacele şi strategiile cele mai
eficiente.Studierea şi cunoaşterea personalităţii celor care intră sub incidenţa educaţiei se
104

impune şi pentru depistarea cât mai timpurie a copiilor dotaţi şi supradotaţi şi pentru dirijarea
educării şi instruirii lor.
Cunoaşterea potenţelor individuale ale copilului trebuie pusă astăzi în termeni noi
,mult mai largi,mai bogaţi şi mai diverşi,pentru a depăşi încadrarea trăsăturilor personalităţii în
tipare preconcepute .
Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre
patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur
diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de
necontestat.
Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident faptul că
educaţia extracurrriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi
locul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor. În școala contemporană eficienţa educaţiei
depinde de gradul în care se pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de
măsura în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru,
învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi
socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.
Sistemul educaţional din România a suferit multe transformări. Şcoala românească trece
printr-o acută criză existenţială şi nu ajunge doar să spui “tinerii ăştia…ce generaţie
imposibilă”. De fapt tinerii aceştia sunt un semnal. Ei vor altceva. Nu înseamnă că nu mai vor
să înveţe- ei nu mai vor să înveţe aşa. Metodele comuniste de predare-redare, învăţare pentru
nota sau pentru examene care anihilează creativitatea, gândirea nu sunt de nici un folos,
nefacând decât rău. Metodele de pedeapsă a elevilor ‘indisciplinaţi’ nu-i corectează nicidecum
dar generează şi mai multă agresivitate: acei tineri, care, dorind să fie înţeleşi, acceptaţi, dar
neştiind să arate asta decât în felul acela agresiv, izbindu-se de duritatea adulţilor care nu le
arată cum să fie mai buni dar le pretind asta, nu vor deveni niciodată mai buni.
Pentru a nu muri, şcoala românească ar trebui reinventată. Metodele ei dintr-o altă epocă, dintr-
o altă realitate, păstrate din inerţie şi indiferenţă îndepărtează tinerii de la procesul frumos şi
natural al instruirii, pentru că ea, şcoala a uitat să fie frumoasă şi naturală.
În orice tip de activitate extraşcolară, fie că este vorba de drumeţie, vizita într-un atelier de
creaţie, un muzeu, un loc istoric, o excursie de mică sau mare anvergură este necesar să
antrenăm trei factori implicaţi în actul educaţional:
copiii – prin responsabilităţi asumate atât individual, cât şi în grup;
familie – prin susţinere morală, financiară, sau chiar implicate în organizarea activităţilor;
școala – prin obţinerea avizelor necesare deplasării, elaborarea strategiilor didactice, realizarea
unităţii dintre cei doi factori, finalizarea activităţii întreprinse.
Acest tip de activitate îi antrenează pe copii în activitatea de învăţare, îi apropie de școală,îi
determină să o îndrăgească. Chiar ei propun, cer aşteaptă şi se implică în realizarea acestui tip
de activitate.
Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod
echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite.
În cadrul acestor activităţi copii se deprind să folosească surse informaţionale diverse, să
întocmească colecţii, să sistematizeze date,, învaţă să înveţe’’.
Prin faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi
responsabilităţi, copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi,
posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să
realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal– pregătirea copilului pentru viaţă.
Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor şi
a ideilor. O gândire independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi,
105

capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de
a critica constructiv.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a
timpului lor liber.Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii variate.
Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul
copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase.
În concluzie putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă
educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde
atenţie,adoptând el în primul rând o atitudine creatoare,atât în modul de realizare al
activităţii,cât şi în relaţiile cu copii ,asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită
stimularea creativă a copiilor.
Noica visa la o şcoală în care să nu se predea nimic. ”Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu
conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţaturi. De aceea nici nu trebuie lecţii. Chiar unui om care te
întreabă, nu ai nevoie să-i dai “lecţii”. O carte pe care o scoţi din bibliotecă, un Preludiu de
Bach pe care-l pui seara, în linişte, sau un exemplu de seninătate intelectuală, sunt mult mai
educative decât o lecţie. Oamenii ,aceia tineri văd că vrei să încorporezi o idee şi încep să
încorporeze şi ei una.
Chiar dacă e un drum lung până acolo, e drumul anevoios şi necesar care trece prin vindecare
interioară şi cristalizare de sine.
INVĂŢARE ŞI FORMARE PRIN ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE
PROF. CONSTANTIN MALANCĂ VERONICA

CJRAE BUZĂU
Problematica educaţiei dobandeşte în societatea contemporană noi conotaţii , date mai

ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale . Un curriculum unitar nu
mai poate răspunde singur diversităţii umane , iar dezideratul educaţiei permanente tinde să
devină o realitate de necontestat .
Învăţarea este activitatea psihică prin care se dobandesc şi se sedimentează noi cunoş-
tinţe şi comportamente , prin care se formează şi se dezvoltă sistemul de personalitate al indi-
vidului uman . Învăţarea este acţiunea elevului , realizată iniţial în mod dirijat ca efect direct al
instruirii proiectată de profesor la diferite niveluri de competenţă pedagogică . Învăţarea
şcolară presupune dobandirea unor cunoştinţe , deprinderi şi strategii conform obiectivelor
incluse în cadrul programelor şcolare . E important şi necesar să încurajăm pe elev să înveţe a
învăţa şi a înţelege .
Desfăşurarea procesului instructiv - educativ constă în îmbinarea activităţilor şcolare cu
activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative , atragandu-i pe elevi . Dez-
voltarea personalităţii elevilor este preocuparea primordială a cadrelor didactice în scopul mo-
106

delării întregii activităţi psihice a elevilor şi a conduitei acestora conform cerinţelor societăţii
în care se trăiesc .
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare rea-
lizate în clasă , urmăresc lărgirea şi adancirea informaţiei , cultivă interesul pentru diferite ra-
muri ale ştiinţei , atrag individul la viaţa socială , la folosirea timpului liber , contribuind la
formarea personalităţii . Astfel , fără a nega importanţa educaţiei de tip curricular , devine tot
mai evident faptul că educaţia extracurriculară , adică cea realizată dincolo de procesul de în-
văţămant , îşi are rolul bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor . Modelarea , formarea şi
educaţia omului cere timp şi dăruire . Timpul istoric pe care îl trăim cere oameni în a căror
formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie a individului . În acest
cadru , învăţamantul are misiunea de a-i forma pe tineri sub aspect psihointelectual , fizic şi
socioafectiv , pentru o cat mai uşoară integrare socială . În cadrul acestor activităţi elevii deprind
folosirea diverselor surse informaţionale , învaţă să înveţe , iar cand cadrul didactic poate să le
influenţeze dezvoltarea , să-i pregătească pentru viaţă .
Aceste activităţi au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale , antrenarea elevilor în
activităţi cat mai variate şi bogate în conţinut , cultivarea interesului pentru activităţi socio-
culturale , oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei . Fiecare activitate este im-
portantă în funcţie de conţinut şi scop în sine . Şcoala şi implicit noi , cadrele didactice , avem
o dublă misiune : să permitem fiecărui elev să crească , să-şi dezvolte spiritul , sufletul , cor-
pul şi inima , dar şi să înveţe să trăiască împreună uii cu alţii , cu persoane diferite . Copilăria
este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate , în care plangem şi ra-
dem în aceeaşi zi , în care ne supărăm şi iertăm după cateva momente , în care suntem singuri
şi totodată cu toată lumea . Se ştie că începand de la cea mai fragedă varstă , copiii acumulea-
ză o serie de cunoştinţe punandu-i în contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură .
Activităţile de acest gen cu o deosebită influenţă formativă , au la bază toate formele de
acţiuni : plimbări , excursii , tabere . În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii , al
vieţii sociale , copiii se confruntă cu realitatea şi percep activ prin acţiuni directe obiectele ,
fenomenele , anumite locuri istorice . Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea
cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării , la educarea dragostei , respectului pentru fru-
mosul din natură , artă , cultură . Prin aceste drumeţii , copiii cunosc locul natal în care au trăit ,
muncit şi luptat înaintaşii lor , învăţand astfel să-şi iubească ţara , cu trecutul şi prezen-tul ei.
Prin excursii copiii pot cunoaşte realizările oamenilor , locurile unde s-au născut , au trăit şi au
creat opere de artă scriitori şi artişti .
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor con-
tribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor . Vizitele la muzee , expoziţii , mo-
numente şi locuri istorice , case memoriale constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile
culturale , folclorice şi istorice ale poporului nostru . Vizionările şi spectacolele constituie o altă
formă de activitate extracurriculară prin care copilul face cunoştinţă cu lumea minunantă a
artei . Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de
spectator , valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de im-
presii puternice , precum şi în faptul că apelează permanent la afectivitatea copilului .
Vizionarea unor filme , diafilme , spectacole de teatru precum şi a emisiuilor tv, poate
constitui o sursă de informaţii , dar în acelaşi timp un punct de plecare în organizarea unor
acţiuni interesante . Activităţile extracurriculare moral - civice , alături de celelalte activităţi
desfăşurate în şcoli pe nivele de varstă , contribuie prin trăirile afective cu emoţii puternice ,
generate de exemplele oferite de eroii neamului , la formarea în sufletul copiilor a unor sen-
timente morale , care se vor transforma în convingeri ferme pe parcursul procesului instructiv
educativ .
107

În concluzie putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională
valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie , adoptand el , în
primul rand , o atitudine creatoare , atat în modul de realizare al activităţii , cat şi în relaţiile cu
elevii , asigurand astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.
Astfel , cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul ac-
tivităţilor extracurriculare .
Bibliografie:
1. Ionescu , M. Chiş , V. , Mijloace de învăţamant şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire , Editura Presa Universitară Clujeană , 2001 ;
2. Cucoş Constantin . Pedagogie .Iaşi : Editura Polirom , 1996 ;
ROLUL ȘI IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE

ÎN GRĂDINIȚA
PROF. ÎNV. PREȘCOLAR CUZELI ALINA THEREZA

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT “PITICOT”, SLOBOZIA, JUD.
IALOMIȚA
„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va
mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor.
Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori)
În ultimul timp, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată
dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
preşcolarilor. În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se
pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura
în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are
misiunea de a-i forma pe copii sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât
mai uşoară. Complexitatea procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu
cele extracurriculare, iar în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate. În opinia
mea, activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea
şi completarea procesului de învăţare. De asemenea, prin intermediul acestora se pot dezvolta
şi explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv, copiii
participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-
se utilul cu plăcutul.
Activtatea extracurriculară este realizată dincolo de procesul de învăţământ şi îşi are rolul şi
locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Activităţile extraşcolare constituie
modalitatea neinstituţionalizată de realizare a educaţiei. Prescolarii nu pot evolua doar în cadrul
activitatilor zilnice, ci au nevoie de aceste activităţi prin care să-şi poată dezvolta capacităţi ce
ţin de: sociabilitate, optimism, creşterea sentimentului valoric personal, creşterea stimei de
sine şi a încrederii în forţele proprii.
108

Grădiniţa, oricât de bine ar fii organizată, oricât de bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care
le comunică preşcolarului, nu poate da satisfacţie setei de investigare, de cunoaștere şi cutezanţă
creatoare, trăsuri specifice copiilor preșcolari.
Ei au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească setea lor de
cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodescă singuri
pentru a-şi forma convingeri durabile.
Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât mai
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O
activitate desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor
aptitudini speciale şi facilitarea integrării în mediul şcolar.Trebuie să ţinem cont că, indiferent
ce metodă se adopă in educaţia tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un
obiectiv primar atins, ea nu va epuiza niciodată sfera influenţelor formative exercitate asupra
copilului. Din seria activităţilor extraşcolare amintim: taberele, excursiile, piesele de teatru,
spectacolele de operă comică, atelierele creative, şezătoarele, spectacolele în aer liber, vizitele
la muzee sau Grădina Zoologică. Copiii pot fi stimulaţi şi îsi pot imbogăţi imaginaţia creatoare
şi sfera cunoştinţelor, prin vizionarea de piese de teatru, filme educative, participând la ateliere
de creaţie, prin dramatizarea unor opere literare cu diferite ocazii sau prin implicarea în
desfăşurarea sezătorilor literare. Copii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o
gândire independentă ,toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de
a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă
important ca educatorul însăşi să fie creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia
copiilor săi tipuri de activităţi extraşcolare care să le stârnească interesul, curiozitatea,
imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la desfăşurarea acestora. Excursiile şi taberele
şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si cultură.
Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze,
dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de
relaxare. Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.
Excursiile ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi
patriotică. Excursia îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale
importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural-ştiinţific.
În cadrul activităţilor organizate în mijlocul naturii şi a vieţii sociale, copiii din grădiniţa
dobândesc o mare cantitate de informaţii despre munca omului, îşi formează reprezentări despre
structura şi condiţiile de viaţă ale unor plante şi animale, despre legi obiective ale succesiunii
anotimpurilor, despre frumuseţile şi bogăţiile țării, despre trecutul istoric al poporului român.
Copilul care a învăţat să admire natura, parcul cu flori, să asculte susurul unui izvor, să observe
viaţa insectelor, va deveni prietenul naturii, apoi protectorul ei.
Serbările şcolare reprezintă o modalitate eficientă de cultivare a capacitătilor de vorbire şi
înclinărilor artistice ale copiilor. Prin conţinutul vehiculat în cadrul serbării, preşcolarii culeg o
bogăţie de idei. impresii, trăiesc autentic, spontan şi sincer situaţiile reale.
Prin organizarea serbărilor se dezvoltă copiilor dragostea pentru ţară, pentru frumos, fiind un
prilej de bucurie, emoţie, bună dispoziţie, atât pentru copii cât şi pentru părinţi.
Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante care se
realizază prin intermediul serbării. Intervenţia la momentul oportun cu rolul pe care îl are de
îndeplinit fiecare copil şi susţinută de suportul afetiv contribuie la mărirea stabilităţii atenţiei,
iar cu timpul sporeşte capacitatea de rezistenţă la efort.
Vizionările de teatre şi spectacolele sunt activităţi extraşcolare prin care copilul face
cunoştinţă cu lumea minunată a artei în grădiniţă.
109

Vizionarea filmelor/teatre/spectacole aduce copiilor o mare satisfacţie prin diverse contraste,
mai ales, liniei stilizate pe care o au imaginile. Educatoarea are un rol important în alegerea
spectacolelor, recomandarea şi selecţionarea spectacolelor pentru copii, programelor distractive
care au o influenţă pozitivă în dezvoltarea lor.
mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la gradinita, acasă,
concursurile organizate de către cadrele didactice în clasa.
Dacă sunt organizate într-o atmosferă placută vor stimula spiritul de iniţiativitate al copiluiui,
îi va oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri pentru a duce la bun sfârşit
exerciţiile/lucrarile şi va asimila mult mai uşor toate cunoştinţele.
Concursurile artistice dezvoltă dragostea şi interesul copiilor pentru frumos, sensibilitatea şi
personalitatea copiilor şi se pot depista tinere talente artistice în vederea cultivării si promovării
lor.
Concursurile sportive vin să completeze activităţile de educatie fizica. Copiii au participat cu
mult entuziasm la astfel de concursuri: de săniuţe, biciclete, role, triciclete care contribuie pe
lângă dezvoltarea armonioasă a organismului şi la menţinerea unei bune dispoziţii a copiilor .
Activitatea extraşcolară generează relaţii de prietenie şi ajutor reciproc, educă simţul
responsabilităţii şi statornicesc o atitudine justă faţă de colectiv şi făţă de scopurile urmărite.
Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria, dragostea din sufletul copiilor,
dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. Activitatea educativă
extraşcolară dezvoltă gândirea critică şi stimulează implicarea tinerei generaţii în actul
respectării drepturilor omului şi al asumării responsabilităţilor sociale, realizându-se astfel o
simbioză lucrativă între componenta cognitivă şi cea comportamentală. Secretul este să ştiţi ce
măsuri şi cum să le luaţi la momentul potrivit.
CONTRIBUȚIA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE LA DEZVOLTAREA

PERSONALITĂȚII ELEVILOR
PROF. FĂNICĂ DANIEL

ȘCOALA GIMNAZIALĂ CÂNDEȘTI, LOC. CÂNDEȘTI, JUD. BUZĂU
Trăim într-o lume informațională aflată în permanentă schimbare, în care tehnologia își
pune din ce în ce mai mult "amprenta" în toate domeniile. Nici învățământul nu a fost ocolit:
avem calculatoare în clase, unii videoproiectoare, ecrane, table de scris cu marker și nu cu cretă,
copiii vor să vină la școală cu telefoanele... cu toată tehnologia elevii de clasa a V-a sunt tot
"copii" cărora le place să se joace, să râdă, să spună adevărul, să ierte prietenul de joacă, chiar
dacă înainte s-au certat, să se bucure când înfloresc florile, când văd o pisicuță, să cânte în
această lume "magică pe care o simt ei". Ce ar trebui să facem noi, profesorii? – ne punem
adeseori întrebarea. Poate să desfășurăm mai multe activități extrașcolare care să-i pregătească
pentru viață, activități în care să folosim noua tehnologie.
110

Activitățile extrașcolare ne ajută foarte mult în dezvoltarea personalității elevilor, având
multiple valențe formativ-educative:
asigură o mai bună punere în practică a cunoștințelor, exersarea priceperilor și capacităților în
variate contexte și situații;
stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceștia fiind mai conștienți de
responsabilitatea ce și-o asumă;
contribuie la dezvoltarea capacității de exprimare liberă, de susținere a ideilor sau opiniilor
despre un anumit subiect, la dezvoltarea creativității și expresivității;
asigură un demers atractiv, îndrăgit de elevi, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de
lucru pentru elevi, valorificând și stimulând potențialul creativ și originalitatea acestora;
ajută la valorificarea inteligențelor multiple ale elevilor;
facilitează socializarea și intercomunicarea cu alți copii prin intermediul jocurilor sau prin
strategii de cooperare;
ajută la dezvoltarea încrederii în sine, a capacității de control a emoțiilor în situații mai
deosebite, la cunoașterea dintre elevi, înțelegerea și acceptarea reciprocă;
descurajează practicile de speculare sau de învățare doar pentru calificativ/notă.
Elevii participă activ, cu interes, la aceste activități și cred că cel mai mult îndrăgesc excursiile
și serbările.
Excursia ne ajută să unim toate laturile educației, iar interdisciplinaritatea pe care o favorizează
este mult mai eficientă și mai permisivă decât cea pe care o realizăm în orele de curs. Intrând
în contact direct cu natura, observându-i frumusețile, copiii îi devin prieteni, iar mai târziu, când
vor fi adulți, vor fi protectorii ei. Organizând excursii cu elevii avem posibilitatea de a contribui
la dezvoltarea personalității lor prin valorificarea intereselor și a aptitudinilor acestora. Ei învață
să prețuiască valorile culturale, folclorice și istorice ale poporului nostru și manifestă interes
pentru a afla cât mai multe despre acestea. Pe lângă fortificarea biologică a organismului,
excursia contribuie la fortificarea morală a elevilor, cultivând înalte trăsături de caracter.
Serbările școlare au un caracter stimulator atât pentru micii artiști, cât și pentru părinții lor.
Punerea în scenă a serbărilor aduc satisfacții atât "artiștilor", cât și "spectatorilor", elevi și
părinți, contribuind la socializarea copiilor de la o vârstă fragedă.
Acest tip de activități extrașcolare marchează evenimentele importante din viața școlarului.
Importanța acestor activități constă în cultivarea înclinațiilor artistice ale elevului, precum și în
atmosfera festivă creată cu acest prilej.
Parteneriatele sunt mijloace prioritare care ne ajută să cooperăm cu elevi din alte școli, să
stabilim relații de colaborare cu oameni din diferite domenii, cu atât mai mult cu cât
materializarea lor dovedește că oferă avantaje tuturor părților implicate în procesul educațional.
Vizionarea în grup de filme, spectacole de teatru sau circ specifice vârstei lor, poate constitui o
sursă de informații, dar în același timp și un punct de plecare în realizarea de către elevi a unor
activități interesante. Copilul face astfel cunoștință cu lumea artei, învață să o descifreze și s-o
îndrăgească. Aceste activități vor pune elevul în rol de spectator și vor reprezenta pentru el o
sursă de impresii puternice: stimularea afectivității copilului și cultivarea dragostei pentru artă
(cărți, teatru, muzică).
Alte activități pot fi alese de către copii, participând la ele în timpul liber. De obicei, acestea
sunt alese ca pasiune personală sau chiar cu scopul de a-și aprofunda cunoștințele dintr-un
anumit domeniu. Aceste activități realizează completarea unor aspecte educative și orientează
copiii spre unele domenii de activitate: sport, muzică, poezie, pictură, etc.
Activitatea extracurriculară este o componentă educațională valoroasă și eficientă căreia orice
cadru didactic trebuie să-i acorde atenție, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât
în modul de realizarea a activității, cât și în relațiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă
111

relaxantă, care să permită stimularea creativă a elevilor. Diversitatea activităților extrașcolare
oferite crește interesul copiilor pentru școală și pentru oferta educațională.
activităților extracurriculare. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de
gândire, de a evita critica în astfel de activități, de a încuraja elevii și de a realiza un feed-back
pozitiv.
IMPACTUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA

PERSONALITĂŢII COPIILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREȘCOLAR
PROF. DÎRDALĂ IONELA NICOLETA

GRĂDINIȚA CU P.P NR. 16 FOCȘANI, VRANCEA
,, Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume n u v a m a i e x i s t a c â n d

ei vor fi mari şi nimic nu ne permiteSsă știm cum va fi lumea lor. Atunci să- i
învățăm cum să se adapteze.”
(Maria Montessori –,,Descoperirea copilului”)
Procesul educaţional din grădiniţă presupune şi forme de muncă didactică

complementară activităţilor obligatorii. Activităţile extracurriculare sunt activităţi
complementare activităţilor de învăţare realizate în clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea
informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale ştiinţei, atrag individul la viaţa socială,
la folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, Aceste activități au ca scop dezvoltarea
unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități cât mai variate și bogate în conținut,
cultivarea interesului pentru activități socio-culturale, oferirea de suport pentru reușita școlară
în ansamblul ei.Incepând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe
punându-i in contact direct cu obiectele si fenomenele din natură. Este vorba despre activităţi
extracurriculare care se desfăşoară sub îndrumarea educatoarelor Trebuinţa de se juca, de a fi
mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm scoala cu viaţa. Oricât ar fi de
importantă educaţia curriculară realizată prinprocesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera
influenţelor formative exercitate asupra copilului.
În acest sens, grădinița trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă
cele mai variate forme. Prin aceste activități, care cuprind domenii și arii foarte mari, preșcolarii
își pot dezvolta anumite competențe și abilități necesare unei bune dezvoltări armonioase pentru
o integrare în societate. Acţiunile educative plasate în cadrul acestui tip de educaţie sunt
flexibile şi vin în întâmpinarea diferitelor interese, în mod particular pentru fiecare persoană
În cadrul activităților extracurriculare cu o deosebită influenţă formativă sunt incluse
toate formele de acţiuni care se realizează în afara programului propriu zis: plimbări, ieşiri în
112

natură, excursii, tabere, serbări cu diferite ocazii, concursuri între grupele aceleiaşi grădiniţe
sau între grădiniţe, parteneriate şcolare pe diferite teme, etc. În acelaşi timp rolul acestor
activităţi extracurriculare are un caracter colectiv care conduce la « sudarea legăturii » dintre
cei mici, îi învaţă să trăiască în grup si să aparţină unui grup.
Mai mult, activitatile extracurriculare ii ajuta pe cei mici sa se adapteze mult mai usor
la conditii si medii noi si uneori dificile.. Experienta dobandita in acest mod ii ajuta sa isi
pastreze concentrarea si eficienta, indiferent de temperaturi, de zgomote sau de factorii
disturbatori din jur. Copiii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor
spir ituală, să le împlinească setea de cunoaştere, să le ofere prilejuri de a se emoţiona
puternic, de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile .Este
important ca fiecare copil să aibă un loc bine definit în cadrul programelor pentru ase simţi
parte integrată a colectivului şi pentru a fi conştient că şi participarea lui contribuie la reuşita
unei astfel de activități. Copiii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească o gândire independentă,
nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi
de a găsi modul de rezolvare a lor şi posi$ilitatea de a critica constructiv
Asigurar ea climat ului afect iv propice influenţ elor educat ive reprezint ă
condiţ ia succesului şco lar. De obicei, act ivit at ea ext racurr icular ă cea ma i
îndr ăgit ă est eexcursia sau drumeţ ia.Personal am reuşit să merg cu preșco lar i i
pe care i- am îndrumat de- a lungul anilor în excur sii şi vizit e.E le au cont r ibuit
la act ivizarea şi dezvo lt area creat ivit ăţ ii elevil or, relaț ii de pr iet enie și
co laborare înt re copii.
Vizionarea unor piese de teatru sau spectacole accesibile vârstei copiilor, corespunzătoare
educaţiei pe care trebuie să o primească copiii de această vârstă şi prezentarea într-o formă
artistică îngrijită constituie în primul rând un preţios mijloc de cunoaştere a relaţiilor dintre
oameni, îmbogăţeşte gândirea copilului
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun imbinarea
activităţii şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative .Desfăşurarea
activităţilor extracurriculare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a relaţiilor creative.
În acest cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
Astfel de activităţi se deosebesc de cele şcolare prin varietatea formelor şi a
conţinutului, prin durata lor, prin metodele folosite, prin utilizarea unei forme specifice de
verificare şi apreciere a rezultatelor şi prin raporturile de colaborare, de apropiere, de încredere
şi de prietenie dintre cadrele didactice şi copii.
Serbarea şcolară este o activitate extracurriculară tradiţională, care are mari valenţe
educative.Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentaţi
într-un domeniu sau altul, ci a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare contribuind, în felul
lui, la reuşita comună. Serbările marchează evenimente importante din viața copiilor, aceste
activități constând în dezvoltarea artistică a copiilor dar și într-o atmosferă de sărbătoare
instalată cu acest prilej.
Am realizat astfel de acţiuni cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, a
Dragobetelui, a zilei de 8 Martie , a Zilei Europei sau la sfârşit de an şcolar, oferindu-le elevilor
posibilitatea de a se exprima liber sau prin muzică.
carnavale cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cu ocazia zilei de 1 Iunie.
teme.Am organizat la nivel de şcoală concursuri de dans, de creaţii artistice la nivelul iîn cadrul
proiectelor organizate la nivelul instituției.
113

Am realizat activităţi extracurriculare programate şi proiectate din timp, diverse atăt ca forma ,
căt şi conţinut, ce s-au desfăşurat în şcoală, în afara ei, în comunitate, folosind metode active şi
stimulative pentru participarea preșcolarilor. Grija față de timpul liber al copilului, atitudinea
de cunoaștere a dorințelor copiilor si de respectare a acestora trebuie să fie dominantele acestui
tip de activități. Acestea le oferă destindere, încredere, recreere, voie bună, iar unora dintre ei
posibilitatea unei afirmari si recunoastere a aptitudinilor.
Activităţile extracurriculare mai sus enumerate şi analizate sunt apreciate atât de către
copii, cât şi de factorii educaţionali în măsura în care:
contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.
valorifică şi dezvoltă interesele şi aptitudinile copiilor;
organizează într-o manieră plăcută şi relaxantă timpul liber al copiilor, contribuind la
optimizarea procesului de învăţământ;
formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ;
copiii au teren liber pentru a-şi manifesta în voie spiritul de iniţiativă;
participarea este liber consimţită, necondiţionată, constituind un suport puternic pentru o
activitate susţinută;
creează un sentiment de siguranţă şi încredere tuturor participanţilor;
urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul de învăţământ;
contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.
În concluzie, activitățile extrașcolare au un caracter interdisciplinar, oferă cele mai

eficiente modalități de formare a caracterului copiilor încă din grupele preșcolare, deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciați și mai accesibili sufletelor acestora, cadrul didactic poate
face multe pentru educarea spiritului creativ în cadrul activităţilor extracurriculare. Activitatea
extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic
trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de
realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu copiii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să
permită stimularea creativă amicuților. Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi
deosebite să-şi cunoască elevii, să-idirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor
şi maifrumos obiectivul principal pregătireacopilului pentru viaţă..Realizarea acestui obiective
depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul
creator de abordare a temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi depistarea unor tinere
talente artistice în vederea cultivării şi promovării acestora.
Bibliografie
Cernea, Maria,Contribuţia activităţilor extracurriculare laoptimizarea
procesului de învăţământ, în“ Învăţământul primar“nr. 1 /2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Crăciunescu, Nedelea Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii
ciclului primar, în“Învăţământul primar“ nr.2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Lespezeanu M., Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, Editura S.C. Omfal,
Bucureşti, 2007
Ionesc, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrareaacestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura PresaUniversitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa, (2008), Psihologie şcolara, Ed.Polirom, Iaşi
. Ştefan, Mircea (2006), Lexicon pedagogic, Ed. Aramis, Bucureşti
114

VALORIFICAREA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE
PROF.ENACHE CĂTĂLINA
LICEUL TEHNOLOGIC “SIMION MEHEDINȚI” GALAȚI
La nivelul instituției școlare există două parteneriate:

-extern:interacțiunea școlii cu părinții,agenții economici,instituțiile culturale,economice,
sociale, politice;
-intern:relația de interdependență dintre elevi,profesori,personal auxiliar și administrativ;
Dezvoltarea școlii poate fi considerată o filozofie bazată pe inițiativă,libertate individuală și
autodeterminare.
Prin dezvoltarea unor proiecte extracurriculare,școala dezvoltă o serie de parteneriate cu
instituții,prin crearea unor structuri de comunicare,cooperare,interacțiune în scopul atingerii
unor interese comune.
Astfel se conturează imaginea școlii care reunește percepțiile colective.sociale,idei cristalizate
în mentalul colectiv.Proiectele curriculare reunesc experiența educațională și schimbările din
societate într-un concept integrator menit să dezvolte latura cognitiv-afectiv-motivațională a
personalității elevilor.
Obiectivele acestor activități se pot clasifica în următoarele domenii:
-obiective cognitive:însușirea unor cunoștințe din domeniile:artă,știință,tehnică,analizarea
/compararea noțiunilor,formarea unor judecăți de valoare referitoare la ceea ce este
important,mai puțin important în dezvoltarea durabilă a societății;
-obiective afective:dezvoltarea interesului pentru cunoaștere,formarea și dezvoltarea unei
atitudini pozitive față de protejarea mediului înconjurător,împărtășirea impresiilor prilejuite de
un eveniment în grupul de prieteni,formarea convingerilor ca urmare a unor experiențe trăite,a
unei filozofii despre om și societate,a evoluției societății;
-obiective psihomotrice:prin utilizarea și mânuirea unor materiale,modele(substitute ale
realității), elevii pot veni în contact cu realitatea înconjurătoare,își pot pune bazele tehnicii
cercetării;se realizează astfel cunoașterea nemijlocită a realității,unindu-se senzorialul cu
raționalul.
Conținutul acestor activități este strâns legat de interesele,dorințele,achizițiile anterioare ale
elevilor.Astfel se poate dezvolta potențialul cognitiv,cunoștințele se pot restructura în sisteme
mai cuprinzătoare,subliniindu-se caracterul interdisciplinar sau crosscurricular al noțiunilor
studiate.
Conținutul activităților extracurriculare vizează cele cinci dimensiuni ale educației:intelectuală,
morală,tehnologică,estetică,fizică.Se constată o evoluție înspre noile educații favorizate de
schimbările din mediul extern:educația pentru democrație,pentru mediu,pentru dezvoltare
durabilă,educație interculturală,educație pentru păstrarea identității naționale în contextul
integrării în U.E.Ceea ce merită subliniat este interdependența acestor educații în
formarea/dezvoltarea personalității elevilor ca urmare a perfecționării cadrelor didactice în
aceste domenii conexe.Sunt abordate probleme de educație globală în contextul racordării
economiilor lumii la un sistem superior de organizare.Capacitatea de autoperfecționare apre ca
rezultat al perfecționării în domeniile cheie ale cunoașterii.
Durata activității este influențată de particularitățile psihoindividuale,de importanța pe care o
are în formarea/dezvoltarea personalității elevilor,de complexitatea acțiunilor.Motivația
participării la aceste activități trebuie să fie intrinsecă,determinată de dorința de a ști mai bine,de
115

a reuși să depășească dificultățile.Aceasta trebuie să amplifice energiile psihice interne ale
elevilor.În practică se constată existența unei motivații extrinseci determinată de motive
pecuniare,de dorința de a primi laude.La nivel organizațional,implicarea școlii în proiecte
extracurriculare are conotații pozitive în dorința de schimbare a cadrelor didactice,de adaptare
la inovațiile sociale.Se constată o rămânere în urmă a logicii interne a învățării în raport cu
logica socială.Școala adoptă schimbările din mediul extern cu o oarecare lentoare,ceea ce poate
reprezenta un avantaj pentru că nu destabilizează,pe termen scurt sistemul,îndepărtându-l de
starea de echilibru.Activitățile extracurriculare vizează organizarea elevilor în
echipe,coordonate de profesori ceea ce presupune cooperare, colaborare, interacțiune,
comunicare.Astfel se formează un climat organizațional bazat pe respect,colaborare,etos
organizațional,școlar.Rezultatele obținute pot fi valorificate sub forma unor expoziții,afișe,
panouri, pancarde, articole în presă,colectare de material didactic sau prin aprecieri
laudative.Cultura unei organizații se exprimă prin valori,norme,credințe,simboluri,ritualuri care
stau la baza organizării și funcționării și identificării unei organizații.
Orice activitate extracurriculară este un eveniment important în viața școlii cu implicații asupra
mentalului la nivel de individ dar și de societate.
Elevii pot urma programe deschise spre interdisciplinaritate și educație permanentă în
colaborare cu acele comunități școlare locale,cu deschidere spre experiment și inovație.Astfel
este stimulată dezvoltarea socio-economică și culturală a personalității umane,implicit a
comunității.
Obiectivele acestor activități:
-dezvoltarea unor sectoare socio-economice;
-valorificarea adecvată a resurselor locale;
-formarea și perfecționarea cadrelor didactice;
-educarea elevilor pentru o viață sănătoasă în plan intelectual-moral-tehnologic-estetic-fizic;
-stimularea alfabetizării funcționale în domeniul producției(Sorin Cristea
„Pedagogie”1996,pag. 55-56).
Pot să apară următoarele riscuri pedagogice:
-îndeplinirea unor obiective care nu derivă din obiectivele specifice educației formale;
-insuficiența unor mijloace tehnice care să susțină valoarea unei activități;
-eludarea posibilităților de validare socială,reală a rezultatelor.
Astfel mijloacele pefecționate și modernizate din punct de vedere tehnologic vizează nu numai
difuzarea surselor educației ci determinarea unui tip superior de învățare prin asumarea unor
obiective-conținuturi și metode adecvate,valorificate de cadre didactice specializate.
Orice instituție trebuie să fie interesată de următoarele aspecte:
-crearea unui climat academic;
-credibilitate și încredere;
-formarea unei imagini distincte și clare în rândul celorlalte instituții;
-dovada unei seriozități,moralități,unui profesionalism în mentalulcolectiv;
-spirit de respect față de instituție;
-obținere de rezultate bune și foarte bune în competiții.
În concluzie parteneriatele școlii cu mediul extern reprezintă dimensiunea integrării în societate
și un sistem de referință,important în reușita școlară a elevilor.
Bibliografie:
1.Alois Gherguț –Management general și strategic în educație Ghid practic,Editura Polirom
Iași,2007;
116

2.Cornel Panait,Violeta Ciucur,George Căruntu ș.a.-Dezvoltarea profesională continuă pe
componenta instruirii diferențiate a elevilor și oportunități de dezvoltare în carieră pentru
profesorii de științe tehnologice în societatea cunoașterii,Editura Muntenia Constanța,2013;
3.Emil Păun-Școala o abordare sociopedagogică,Editura Polirom Iași,1999;
4.Ioan Țocu-Management educațional,Editura Didactică și Pedagogică București ,2007;
5.Roxana Tudorică-Managementul educației în context european,Editura Meronia
București,2007;
6.Sorin Cristea-Pedagogie Editura Hardiscom,1996;
7.***www.google.ro.
CONTRIBUȚIA EDUCAȚIEI NONFORMALE LA DEZVOLTAREA

PERSONALITĂȚIII ELEVULUI
PROF. ÎNV. PRIMAR FLOREA ELENA- LOREDANA

ȘCOALA GINMAZIALĂ ONICENI
Școala reprezintă instituția care are ca scop formarea tinerei generații în vederea
integrării cu succes în societate. Procesul instructiv- educativ, care se desfășoară în școală, are
la bază îmbinarea activităților de educație formală cu cele de educație nonformală.
Educația formală se realizează în timpul orelor de curs și urmărește dezvoltarea competențelor
elevilor conform documentelor oficiale aflate în vigoare, programa școlară, pentru fiecare
clasă și nivel de învățământ.
Pentru ca școala să devină mai atractivă și educația să- și atingă scopul, educația formală
trebuie corelată cu educația nonformală. Educația nonformală cuprinde activitățile
extrașcolare/ extracurriculare, complementare activității de învățare realizate la clasă, care
orientează elevul spre activități utile și plăcute și contribuie astfel la dezvoltarea personalității
acestuia.
Activitățile extracurriculare sunt activități opționale, elevul având posibilitatea să aleagă dacă
participă sau nu la o anumită activitate, în funcție de preferințe, au caracter interdisciplinar, în
cele mai multe cazuri și nu sunt supuse direct unui proces de evaluare ca în cazul educației
formale.
Activitățile extracurriculare îmbracă diferite forme, de la serbări, spectacole concursuri,
excursii, drumeții, tabere școlare la activitățile desfășurate în cercurile de elevi, care pot fi
artistice, literare, științifice și până la activitățile desfășurate în cadrul unor proiecte
educaționale și parteneriate instituționale și care pot atinge obiective specifice tuturor laturilor
educației: morală, estetică, intelectuală, fizică și din domeniul noilor educații.
Pentru a evidenția contribuția activităților extracurriculare la dezvoltarea personalității
elevului, în continuare voi prezenta asemenea activități desfășurate cu elevii de la clasa la care
predau.
Activitatea extracurriculară Să ne cunoaştem, să ne acceptăm, să ne împrietenim,
desfășurată cu ocazia zilei toleranței (16 noiembrie) și care a avut ca scop cunoaşterea şi
respectarea normelor de convieţuire socială prin manifestarea unor atitudini de prietenie,
toleranţă şi armonie în relaţiile cu cei din jur.
117

Desfășurarea activității:Se anunţă titlul şi obiectivele pe înţelesul copiilor.Se prezintă o
planşă intitulată Prietenia, dar nepreţui şi se provoacă elevii să comunice despre prietenie
pornind de la imaginile şi întrebările de pe planşă. Elevii completează cu versuri ( ex.
Prietenul de Grigore Vieru), povestiri sau proverbe despre prietenie. Se insistă pe importanţa
prieteniei şi frumuseţea pe care ea o aduce în viaţa noastră.Se prezintă dramatizarea unui
fragment din « Micul Prinţ » de A. de Saint Exupery ca teatru de păpuşi.
Elevii vor lucra în echipe şi vor realiza următoarele lucrări: 1 Un colaj numit Planeta
prieteniei, 2 Un desen care ilustrează doi prieteni, 3 Vor scrie pe flori numele prietenilor pe
care îi invită în Clubul prieteniei şi vor preciza criteriile după care au ales aceşti
prieteni.Copiii fac schimb de lucrări, ca simboluri ale prieteniei şi fac aprecieri asupra
lucrărilor colegilor, fiind ajutaţi să scoată în evidenţă ceea ce au lucrat frumos colegii lor.
Lucrările sunt expuse pe o coală de polistiren.
Prezintă elevilor un joc de tip labirint în care ei trebuie să identifice diferite locuri în care pot
merge împreună cu prietenii. Copiii colorează diferit fiecare traseu din labirint. În timpul
activităţii se audiază molodia Baloane colorate interpretată de Mihai Constantinescu. În
încheiere se fac aprecieri asupra activităţii, încurajând copiii să fie toleranţi, să fie buni
prieteni şi să se ajute unii pe alţii.
O altă activitate extracurriculară desfășurată la clasă afost Copiii iubesc natura, care a
avut ca obiective formarea unei atitudini pozitive faţă de natura înconjurătoare, formarea unei
conduite ecologice, formarea şi utilizarea deprinderilor de comunicare verbală şi nonverbală,
sensibilizarea elevilor în legătură cu frumusețea naturii. Pe parcursul activității elevii au
realizat desene, stegulețe, cvintete și afișe pe teme ecologice, au realizat jucării din role de
carton, au colectat maculatură și pet- uri.
O activitate extracurriculară pentru dezvoltarea abilităţilor de gestionare a
emoţiilor în vederea unei integrări eficiente în colectivul de elevi a fost Emoțiile noastre.
Aceasta s- a desfășurat în felul următor: Spargerea gheţii: Joc: Cum te simţi tu? Elevii sunt
aşezaţi în cerc. Un copil aşezat în mijlocul cercului aruncă mingea unui alt copil şi întreabă:
Cum te simţi tu… când eşti la bunici? sau când mergi la şcoală, sau când un coleg îţi strică
stiloul, sau când te laudă doamna etc. Copilul care prinde mingea vine în mijlocul cercului.
Jocul continuă până ce toţi copiii ajung în mijlocul cercului. Citerea texului Copilul şi
emoţiile de Carla Ruse şi discutarea textului pe baza întrebărilor.. Se identifică emoţiile
prezentate în text. Acestea sunt afişate pe un panou în faţa clasei şi sunt numerotate. Activitate
pe grupe: Elevii sunt împărţiţi în 4 grupe, fiecărei grupe atribuindu-i-se o emoţie:
BUCURIE, TRISTEŢE, FRICĂ, FURIE. Fiecare grupă va primi mai multe imagini, de unde
va trebui să aleagă doar pe cele care se potrivesc cu emoţia atribuită. Vor colora imaginile şi
vor realiza un colaj. La final, fiecare grupă va ieşi în faţa clasei va prezenta situaţiile alese şi
vor da exemple de situaţii reale în care ei au simţit acea emoţie, dar şi felul în care s- au
comportat în situaţia dată. Activitate de încheiere: Deschide urechea bine!
Sensibilizarea copiilor faţă de problema violenţei şcolare, dar şi a violenţei în general,
formarea unui comportament nonviolent, crearea unui mediu educaţional favorabil
dezvoltării armonioase a copiilor, promovarea unor metode şi tehnici noi de rezolvare a
conflictelor constituie obiective pe care le-am urmărit în desfășurarea activității
extracurriculare Copilărie fără violență. Elevii au vizionat materiale pe această temă și au
discutat despre violență, consecințele ei în mediul școlar și nu numai, modalitățile prin care
poate fi combătută, au realizat desene în mod individual care au fost expuse într- o
miniexpoziție, au lucrat în echipe la realizarea unor afișe pe tema violenței/ nonviolenței.
O altă categorie de activități extracurriculare pe care le- am desfășurat la clasă o
reprezintă cele de stimulare a interesului pentru lectură: Călătorie în lumea cărților Parada
118

personajelor literare, Mihai Eminescu- poetul nepereche, Ziua Internațională a Cititului
Împreună ș.a. În vederea dezvoltării acestei competențe atât de importante și cu multiple
valențe formative am organizat și un cerc de lectură.
Excursia tematică Iași- capitala Moldovei a avut ca obiective formarea deprinderii de
a se comporta civilizat în timpul unei excursii, cunoaşterea unor obiective turistice din oraşul
Iaşi îmbogăţirea vocabularului cu noţiuni, ştiinţifice, etnografice, istorice, geografice, literare,
religioase, sensibilizarea elevilor în legătură cu frumuseţile şi valorile deosebite pe care le are
România, contribuind astfel la dezvoltarea personalității elevilor. O altă excursie a fost cea la
Târgu- Neamț, prilej cu care am vizitat Cetatea Neamțului, Casa memorială Ion Creangă și
rezervația de zimbri.
Serbările școlare reprezintă activități extracurriculare extrem de îndrăgite de elevi.
Am organizat asemenea activități cu diverse ocazii , Ziua Națională a României, Crăciun. 8
Martie, Ziua eroilor, sfârșit de an școlar, antrenând în desfășurarea lor toți elevii clasei,
deoarece nimeni nu vrea să rămână pe dinafară și contribuind la dezvoltarea abilităților
artistice și interpretative.
Educația nonformală reprezintă o componentă valoroasă a educației și de aceea fiecare
cadru didactic trebuie să- i acorde o atenție deosebită.
Bibliografie:
Cernea, Maria, ”Contribuția activităților extracurriculare la optimizarea procesului de
învățământ, în învățământul primar” nr.1/2000, Ed. Discipol, București;
Văideanu G., Educaţia la frontiera dintre milenii, 1988, Editura Politică, Bucureşti
ACTIVITĂŢILE EXTRAŞCOLARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR
PROF.ÎNV.PRIMAR GHIŢĂ RALUCA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.169 BUCUREȘTI
Activitățile extrașcolare au rolul lor bine determinat în activitatea elevilor. Pe

lângă curriculumul școlar, aceste activități sunt mai mult decât binevenite, ca o continuare a
procesului de predare-învățare. Ele au rolul de a antrena elevii în activități cât mai variate, le
cultivă interesul pentru activități cultural-artistice, oferă suport pentru reușita școlară și îi ajută
să-și descopere aptitudini greu de evidențiat în procesul de învățământ clasic.
Desfășurându-se într-un mediu informal, elevii pot fi cu ușurință îndrumați să dobândească o
gândire independentă, toleranță față de ideile noi, capacitate de a descoperi și rezolva situații
problemă noi, posibilitate de a învăța să învețe. De asemenea, cadrul didactic are posibilitatea
119

să-și dezvolte creativitatea alături de elevii săi, îi poate dirija și cunoaște cu o mai mere ușurință,
le poate influența dezvoltarea atingându-și totodată obiectivele principale ale formării de
priceperi, deprinderi și competențe. Jocul rerezintă una dintre metodele de învățământ des
uzitate la toate diciplinele de învățământ, Tocmai tendința elevilor spre mișcare și joc este ceea
ce ne ajută să îmbinam școala formală cu activitățile informale. Rezultate spectaculoase se pot
obține dacă activitățile propuse sunt prezentate și desfășurate ca și momente recreative, de
relaxare. Copiii sunt încurajați să se supună de bunăvoie regulilor, să-și creeze propriile scenarii
de învățare, să-și aleagă singuri metodele de lucru pentru a duce la bun sfârșit sarcinile propuse
de învățător.
Activitățile extrașcolare pe care le-am propus copiilor și părinților acestora atât în “Săptămâna
altfel” dar și în cele două semestre ale anului școlar, sunt desfășurate pe domenii cultural-
artistice, tehnice, științifice, sportive, aplicative, turistice.
Prin intermediul acestora am urmărit dezvoltarea experienței și spiritului de echipă, creșterea
stimei de sine a încrederii în forțele proprii, descoperirea și dezvoltarea talentelor și
aptitudinilor copiilor, dobândirea abilitătilor practice în situații concrete, capacitatea de a se
adapta ușor unor situații noi și nu în ultimul rând îmbunătătirea relației scoală-familie-copii.
Atât copiii cât și părinții implicați învață să folosească surse informaționale diverse, întocmesc
proiecte, organizează expoziții, confecționează machete, desfășoară experimente științifice,
organizează datele culese din excursii tematice. Astfel copiii își asumă diferite responsabilități,
învață să se autodisciplineze, iar timpul petrecut cu părinții devine de neprețuit. Nu sunt uitate
nici activitățile de responsabilizare a protejării mediului înconjurator, activitățile rutiere sau
cele de menținere a unui trai sănătos.
Părinții au posibilitatea de a-şi exprima opţiunile privind lărgirea ariei de aplicare a
activităţilor extraşcolare şi îmbunătăţirea ofertei şcolare. Astfel, la îndemnul acestora, la nivelul
şcolii se desfăşoară activităţi de dezvoltare personală cum ar fi studiul picturii,
teatrului,dansului contemporan sau de societate, multiplelor activităţi sportive. Părinţii au
totodată o contribuţie majoră în derularea unor parteneriate cu diferite instituţii, agenţii.
Conducerea unităţii şcolare are de asemenea o preocupare constanţa privind promovarea
imaginii şcolii în comunitate, prin realizarea site-ului şcolii în care sunt prezentate toate
activităţile copiilor, prin afişarea rezultatelor elevilor la diferite concursuri şcolare sau activităţi
extraşcolare, prin realizarea de postere, articole sau prezentări la simpozioane şi conferinţe la
nivel local, naţional şi internaţional, prin participarea la parteneriate tip “sister-school”.
În cadrul activităţilor educative, vizitele la muzee şi excursiile reprezintă prilejuri foarte bune
pentru părinţi de a-şi cunoaşte copiii în situaţii inedite, într-un mediu informal în care amândouă
părţile se simt mai în largul lor. Aceste activităţi reprezintă oportunităţi da a cunoaşte grupul de
copii din care face parte propriul copil, de a înţelege mai bine caracteristicile vârstei lui, de a
relaţiona cu ceilalţi părinţi şi mai ales cu celelate cadre didactice. Ele reprezintă şi ocazii
perfecte de a cunoaşte mai îndeaproape viaţa şcolii, cerinţele şi nevoile acesteia.
Parteneriatul şcoală-familie poate lua forma unor servicii dezvoltate de către şcoală şi de care
familiile elevilor să beneficieze. Acestea pot fi organizate exclusiv de către şcoală sau în
parteneriat cu alte organizaţii/instituţii. Aceste servicii pot fi: centre de consiliere, centre de
sănătate, de practicare a diverselor sporturi, centre pentru supravegherea copiilor la teme după
orele de curs (after-school) care, la rândul lor, pot avea şi alte servicii incluse: predarea limbilor
străine, sport, mini-excursii, teatru, spectacole, vizite în diverse locaţii, centre de voluntariat,
120

cluburi, cantine, semiinternate etc. Beneficiile implicării părinţilor în proiecte educaţionale sunt
numeroase, printre acestea cele mai relevante ar fi dobândirea de către părinţi a unor abilităţi
care să sprijine formarea de comportamente adecvate la copii pentru ca aceştia să poată relaţiona
mai bine în cadrul grupului, informarea părinţilor cu privire la strategiile de cunoaştere a
copilului, acceptarea de către copii a regulilor după care funcţionează microgrupurile sociale.
Unitatea şcolară, la rândul ei, trebuie să fie conştientă de faptul că fără o eficientă şi
transparenţă colaborare cu părinţii, nu se pot realiza acte educaţionale de calitate.
Nr. crt. Data Denumirea activității
1. “Ziua mondială a curăţeniei”
(23 sept.)
Septembrie 2017
2. Octombrie 2017 “Toamna cea bogată”-program educațional
3. Octombrie 2017
Școala Altfel
-Excursii
-Sala de teatru
Palatul Cotroceni
-Muzeul Militar
-Tv română
Noiembrie “Sub cupola cerului”- program educațional national
2017
4.
5. Noiembrie “Lumea exploratorilor””-proiect tematic
2017
6. Decembrie 2016 “Iarna”-obiceiuri și tradiții-program educațional
7. Decembrie “Sunt român”- program educațional

2016
8. Ianuarie “Hora Unirii”-proiet tematic
2016
Bibliografie
Cernea, Maria, Contribuția activitătilor extracurriculare la optimizarea procesului de
invătămant, în “ Invătămantul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, București;
Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităti extracurriculare desfăsurate cu elevii ciclului
primar, în “Invătămantul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, București
121

ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE IN DEZVOLTAREA
PERSONALITĂȚII ELEVILOR
PROF. GURAN SIMONA C.J.R.A.E. OLT
Desfășurarea procesului instructiv-educativ constă în îmbinarea activităţilor şcolare cu

activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative, permițând manifestarea
creativităţii întregului grup de elevi, a relaţiilor creative, astfel profesorul, putându-și afirma
spiritul inovator, creativitatea didactică, totodată atrăgându-i si pe elevi.
Educaţia nu este un proces limitat spaţial şi temporal, cu incidenţă determinată asupra
biografiei personale. Formarea individului după principii etice şi axiologice solide trebuie să
devină un proces continuu. Transformarea educaţiei într-un fenomen permanent este imperativ
pentru lumea contemporană. Îndeplinirea acestuia reclamă efortul solidar al familiei, al şcolii
de toate gradele, al instituţiilor cu profil educativ şi al mass-media, care prin impactul covârşitor
asupra audienţei poate deveni o tribună a educaţiei. Individul, aflat în centrul acestui proces,
trebuie ajutat să-şi formeze o concepţie corectă asupra existenţei, întemeiată pe moralitate şi
respect social, să adopte drept puncte de reper valori autentice şi să se integreze armonios în
societate.
De cele mai multe ori, alternativele alese de elev la încheierea unei zile de şcoală sunt:
camera personală, unde se pregăteşte pentru a doua zi ori stă la calculator sau la televizor, sau
strada cu tentaţiile şi problemele ei. Aceste activităţi produc dezechilibre greu de controlat, dar
mai ales, greu de corectat, creează premisele dezvoltării unei personalităţi izolate social, cu
probleme de integrare în colectiv. Sunt generatoare de personalităţi controversate cu tendinţe
de deviere într-o zonă nu tocmai bună din punct de vedere moral şi civic.Activităţile educative
bine echilibrate, bine motivate şi mai ales bine organizate oferă posibilitatea valorificării
acumulărilor elevului pe parcursul întregului ciclu de pregătire sau unele dintre acestea pot avea
un ecou în sufletul lor toată viaţa.
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare realizate
în clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite ramuri ale
contribuind la formarea personalităţii. În acest sens şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip
de activitate care îmbracă cele mai variate forme.În cadrul acestor activități elevii deprind
folosirea diverselor surse informaționale, se autodisciplinează învață să învețe, iar cadrul
didactic poate să le influențeze dezvoltarea, să-i pregătească pentru viață.
Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activități cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-
culturale, oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei.
Orice părinte și orice cadru didactic știe că educația copilului reprezintă piatra de temelie pe
care se va susține intreaga sa personalitate și viață. Educația extracurrriculara își are rolul și
locul bine stabilit in formarea personalității copiilor..
Educația prin activitățile extracurriculare urmărește identificarea și cultivarea
corespondentei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum
și stimularea comportamentului creativ in diferite domenii. Incepand de la cea mai fragedă
vârsta, copiii acumulează o serie de cunoștințe punandu-i in contact direct cu obiectele și
fenomenele din natură.
122

În cadrul acțiunilor turistice, copiii iși pot forma afecțiunea față de natură, față de om și
realizările sale. Aceștia sunt foarte receptivi la tot ce li se arată sau li se spune in legatură cu
mediul, fiind dispuși să acționeze in acest sens. In urma plimbărilor, a excursiilor in natura,
copiii pot reda cu mai multă creativitate și sensibilitate, imaginea realității, in cadrul activităților
de desen și modelaj, iar materialele pe care le culeg, sunt folosite in activitățile practice, in
jocurile de creație.
Vizitele la muzee, expoziții, monumente și locuri istorice, case memoriale constituie un
mijloc de a respecta și prețui valorile culturale, folclorice și istorice ale țării. Vizionarea unor
filme, spectacole de teatru precum și a emisiunilor tv specifice vârstei lor, poate constitui de
asemenea o sursă de informații, dar in același timp și un punct de plecare in organizarea unor
acțiuni interesante, astfel face cunoștință cu lumea artei.
Serbările școlare marchează evenimente importante din viața școlarilor. Aceste activități
constau în dezvoltarea artistică a copiilor dar și într-o atmosferă de sărbătoare instalată cu acest
prilej.
Se desfășoară astfel de activități cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, Ziua mamei
, 1 Iunie și la sfârşit de an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea de a se exprima liber oral, în
scris sau prin muzică.
teme.Astfel se oragnizează atât la nivel de şcoală căt și la nivel județean , național, concursuri
de matematică, de limba română, de creaţii artistice, de desen etc.
Grija față de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoaștere a dorințelor copiilor și de
respectare a acestora, trebuie să fie dominantele acestui tip de activități. Acestea le oferă
destindere, incredere, recreere, voie bună, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări și
recunoaștere a aptitudinilor.
Activitatea educativă școlară și extrașcolară dezvoltă gândirea critică și stimulează
implicarea tinerei generații in actul decizional în contextul respectării drepturilor omului și al
asumării responsabilităților sociale, realizându-se, astfel, o simbioza lucrativă între componenta
cognitivă și cea comportamentală.
Aceste activități sunt recomandate copiilor pentru stimularea comportamentului creativ în
diferite domenii, să invețe mult mai ușor intr-o atmosferă relaxantă, in siguranță cu o baza
fundamentală in creștere și dezvoltarea abilităților. Totul este să alegem activitatea potrivită.
Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil, să încurajeze
iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relaţii care să nu
exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a lua singur decizii şi să stimuleze
încrederea în sine, într-o atmosferă de comunicare liberă.
a unor priceperi şi deprinderi, implicând în ansamblu o concepţie ştiinţifică despre lume şi viaţă
şi chiar dacă duc la formarea şi dezvoltarea unei personalităţi creatoare, nu pot răspunde
suficient dorinţei de cunoastere şi de creaţie – însuşiri caracteristice copiilor.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea activităţii
şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative. Desfăşurarea
creative. În acest cadru şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
123

Multitudinea activităţilor extraşcolare desfăşurate cu copiii conduc la dezvoltarea
creativităţii acestora prin contactul pe care îl au cu mediul înconjurător, cu diverşi factori din
societatea din care face parte. Ştim cu toţii că elevii noştri sunt interesaţi de ceea ce facem la
şcoală, mai ales pentru faptul că aducem întotdeauna ceva nou în viaţa cotidiană.
Consider că în orice şcoală cadrele didactice trebuie să promoveze activităţile
extracurriculare, stimulând astfel inventivitatea şi creativitatea elevilor.
IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN

DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ELEVULUI ŞI ÎN DEZVOLTAREA
INSTITUŢIONALĂ
PROF. PT. ÎNV. PREŞCOLAR MOŢOC MARICELA

PROF. PT. ÎNV. PREŞCOLAR IORDACHE CORNELIA - MAGDALENA
GRADINIŢA NR. 1 GAGEŞTI, COM. BOLOTEŞTI, JUD. VRANCEA

şi util, orientează elevii către activităţi utile care să întregească educaţia şcolară, contribuind la
formarea personalităţii. De aceea, şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care
Realizarea acestor activităţi presupune alegerea din timp a materialului de către cadrul
didactic, abordarea creatoare a temelor de către acesta şi, nu în ultimul rând, măiestrie
şi de prietenie dintre cadrele didactice şi elevi.
Accepţiunea termenului are un sens foarte larg. În sens restrâns, termenul se referă la
toate manifestările organizate de şcoală, cu obiective educative şi recreative, care se desfăşoară
în afara programului şcolar. Pot fi şi activităţi extraşcolare de masă - excursii, concursuri,
spectacole, serbări etc.- sau activităţi extraşcolare în cercuri de elevi. În acest sens, termenul
este echivalent cu educaţie extradidactică. Activităţile extracurriculare se desfăşoară sub forme
variate, ca de exemplu: activităţi artistice, ştiinţifice, activităţi sportive, obşteşti, turistice
ş.a.m.d. Astfel de activităţi oferă numeroase prilejuri de afirmare a elevilor, de dezvoltare a
personalităţii acestora, întrucât lumea actuală este stăpânită de televizor sau de calculator.
124

Activitatea extracurriculară are forme variate. Să analizăm valoarea educativă a unora
dintre aceste forme.
Participarea elevilor la sărbătorile naţionale prin serbări cu tematică patriotică
generează sentimente patriotice adânci în conştiinţa lor. Atmosfera înălţătoare în care ele se
desfăşoară trezesc trăiri emoţionale. Din experienţa didactică în mediul rural am constatat că,
înaintea venirii la şcoală, copilul se află sub influenţa benefică a folclorului muzical local, a
cântecelor pe care le aude în familie, care constituie bogăţia spirituală a localităţilor rurale. În
evoluţia lor, serbările se leagă strâns şi cu evoluţia sentimentelor de mândrie naţională,
inspirate din momente importante: „1 Decembrie”,” 24 Ianuarie”, „Ziua Eroilor”, etc.
Antrenarea în asemenea acţiuni contribuie la formarea deprinderilor de conduită patriotică,
concretizează sentimente patriotice pe care le generează evenimentele mari din viaţa poporului
nostru.
educative. Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentaţi
lui, la reuşita comună.
Am realizat astfel de acţiuni cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, a zilei de 8
Martie, Halloween sau la sfârşit de an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea de a se exprima
liber oral sau prin muzică.
Carnavalul este o manifestare veselă, antrenantă, plină de mişcare şi surprize. Am
organizat carnavale cu ocazia venirii toamnei, sărbătorilor de iarnă, cu ocazia Zilei Educaţiei
sau cu ocazia zilei de 1 Iunie. Participanţii au purtat costume întruchipând diverse personaje,
iar jocul de rol a stimulat imaginaţia elevilor. Element dominant al carnavalului a fost dansul,
intercalat cu diverse forme de manifestări artistice. Preşcolarii au avut posibilitatea de a se
manifesta liber, atât în crearea costumului, cât şi în interpretarea/realizarea unor monologuri.
125

teme. Am organizat la nivel judeţean concursuri de dans, de creaţii artistice, de desen, între
grupe de nivel preşcolar.
Vizionarea spectacolelor, a filmelor, a diafilmelor sau a emisiunilor de televizor sunt

forme de activitati prin care elevul nu doar dobândeşte informaţii, ci este stimulat spre activităţi
de pictură, dans ş.a.m.d., determinând astfel şi dezvoltarea creativităţii.
În grădiniţă, noi am realizat şi activităţi extracurriculare sportive care să fie bazate pe
practicarea liberă a unor forme de mişcare şi s-a constatat că elevii au fost interesaţi de aceste
activităţi, manifestând o atitudine pozitivă pentru practicarea liberă a exerciţiilor de mişcare.
Cred că în orice şcoală cadrele didactice trebuie să promoveze activităţile
extracurriculare, stimulând astfel inventivitatea şi creativitatea elevului. De aceea, noi am
încercat să realizăm un echilibru între activităţile şcolare şi cele extracurriculare.
Am realizat activităţi extracurriculare programate şi proiectate din timp, diverse atăt ca
formă, cât şi conţinut, ce s-au desfăşurat în grădiniţă, în afara ei, în comunitate, folosind metode
orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând, în primul rând, o atitudine creatoare,
atât în modul de realizare a activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă
relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.
gândire, să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back
pozitiv. Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil, să
încurajeze iniţiativele lui, ingeniozitatea şi curiozitatea, să favorizeze stabilirea unor relaţii care
să nu exagereze prin autoritate, să ofere ocazii elevului de a lua singur decizii şi să stimuleze
Activităţile şcolare, chiar dacă urmăresc însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe
temeinice, a unor priceperi şi deprinderi, implicând în ansamblu o concepţie ştiinţifică despre
lume şi viaţă şi chiar dacă duc la formarea şi dezvoltarea unei personalităţi creatoare, nu pot
răspunde suficient dorinţei de cunoaştere şi de creaţie - însuşiri caracteristice copiilor.
activităţii şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative. Desfăşurarea
126

într-o formă artistică îngrijită constituie, în primul rând, un preţios mijloc de cunoaştere a
trecutul, să înţeleagă prezentul şi să năzuiască spre viitor, pregătindu-l pentru viaţă. Participând
la spectacol, micul şcolar are în faţă eroii vii, care-l entuziasmează şi i se impun ca exemple de
urmat, care îi trezesc dorinţa de a deveni mai bun, corect şi cinstit în comportare, de a citi el
însuşi cartea respectivă. Din păcate, aceste spectacole pentru copii sunt din ce în ce mai puţine
în ultimii ani, iar şansele ca elevii din mediul rural să ajungă de la zeci de kilometri pentru a
viziona un astfel de spectacol sunt minime.
copiilor de vârstă şcolară mică şi mijlocie, am urmărit nu numai vizionarea, ci chiar punerea în
scenă a unor piese pentru copii. Aceste spectacole constituie încercări destul de grele la care
elevii trebuie să se prezinte la un înalt nivel artistic şi de disciplină, dar contribuie foarte mult
la stimulare
O activitate didactică extracurriculară bazată pe interdiciplinaritate şi munca în echipă

este excursia. Conţinutul didactic al excursiilor este mult mai flexibil şi mai variat decât al
lecţiilor desfăşurate în sala de grupă, preşcolarii participând cu multă bucurie şi optimism la
aceste acţiuni, lărgindu-şi în acest fel orizontul de cunoştinţe prin contactul direct cu realitatea.
Prin mijloacele atrăgătoare pe care le are la dispoziţie, excursia înviorează activitatea instructiv
-educativă, stimulează curiozitatea de a descoperi noi fenomene, formează o atitudine pozitivă,
prilejuieşte trăiri adânci ale unor sentimente.
Astfel, cu ajutorul excursiilor se dezvoltă spiritul de prietenie, de colectiv, de
disciplină, iniţiativă, precum şi deprinderi, proceduri gospodăreşti de la vârstă mică, toate
acestea fiindu-le folositoare în viaţă.
Una dintre excursiile pe care noi le-am organizat, este la Televiziunea Română, la
invitaţia domnului jurnalist, personalitate marcantă a localităţii noastre, Ion Cristoiu
127

formarea personalităţii. De aceea, şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care
L. D. Hainault: „Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului
pe care îl urmează.”
CALCULATORUL ŞI UNIVERSUL COPILĂRIEI
PROF. KOSZTANDI IOANA MIHAELA

LICEUL TEORETIC TEIUȘ
În ziua de azi, ne place sau nu ne place, avem de a face cu o altă copilărie. O copilărie a
civilizaţiei mass-media, a televizorului, a înregistrărilor pe CD-uri, a celui mai modern mediu
de comunicare electronic – calculatorul.
Acest minunat mijloc modern care poate să „audă” şi să „vadă”, să „ţină minte”şi să comunice
se resimte permanent în lumea copilăriei. Altfel spus, avem de-a face cu un alt fel de
„comunicare”.
Ştim că jocurile se modifică de la o generaţie sau alta. Trebuie să recunoaştem că jocurilor, aşa-
zis tradiţionale, li se adaugă mereu altele noi, că în acest moment de dezvoltare a umanităţii,
jocurile de altădată, care ne-au încântat copilăria şi ne-au ajutat spre drumul nostru de
maturizare, nu mai sunt de „actualitate”. Să nu pierdem din vedere însă faptul că ne îndreptăm,
cu sau fără voia noastră, spre o societate din ce în ce mai informatizată unde acest mijloc major
de comunicare oferă în permanenţă momente de încântare şi de desfătare. El stârneşte
curiozitatea, reţine atenţia şi stimulează interesele, dar ce-i drept, la această vârstă atât de
fragedă, calculatorul absoarbe şi multe din clipele frumoase ale copilăriei care duc la efecte
mai puţin favorabile. El nu oferă afectivitate, îl face pe copil să se însingureze, să devină
dependent de el. Pe altă parte, solicită imaginaţia copilului, creativitatea, stimulează inteligenţa
şi capacitatea de a lua decizii, ceea ce nu este deloc rău.
Calculatorul, atrage în jurul său un număr mare de copii care sunt mereu setoşi de noi impresii
şi curioşi să pătrundă cu privirea o lume imaginată ori imaginară. Avantajul lui este că deschide
noi căi, copilăriei, spre cunoaştere şi trăirea multor frumuseţi ale artei traduse în limbajul
imaginii audio-vizuale. Prin intermediul calculatorului accesam platforme diverse utile in
procesul de predare-învățare-evaluare.
Marea varietate de atracţii adăugată prin prezenţa calculatorului ajută marelui public, care este
în plină formare, să descopere noi domenii şi probleme ale vieţii umane şi sociale, ale lumii
naturale, pe care nici familia şi nici grădiniţa sau alţi factori de cultură şi educaţie de altădată
nu ar fi putut să le dezvăluie cu atâta putere .
În prezent, copiii, datorită calculatorului au o imagine mereu actualizată asupra timpului şi a
vieţii în care trăiesc.
Prin acest mod, efortul şi progresul copilăriei pe drumul cunoaşterii şi al îmbogăţirii
sensibilităţii afective este astfel uşurat. Astfel, copii de astăzi manifestă o maturizare
intelectuală mai timpurie.
128

Numeroase sunt şi dezavantajele resimţite odată cu amestecul nemotivat atât de insistent în
folosirea calculatorului mai ales pentru copii.
De câte ori copiii de astăzi, încântaţi de farmecul unui joc pe calculator, pasionaţi de nu ştim ce
muzică, cuceriţi de farmecul unui filmuleţ de desene animate şi de alte feluri de acest gen de
activităţi nu fac că uită parcă să se joace cu mingea, cu coarda, ori amână plimbarea în aer liber,
ba mai mult uită să-şi manifeste sentimentele prin cuvinte ori prin culoare.
Desigur, distracţiile în sine nu pot fi nici ocolite, nici minimalizate. Ele îşi au rostul lor bine
precizat în cuprinsul vieţii copilăriei. Ele sunt cele care alungă monotonia şi plictiseala,
reprezintă un element de reconfortare şi continuă împrospătare a forţelor fizice şi psihice, care
dau un impuls întotdeauna necesar iscusinţei şi fanteziei inventive.
Ştim, cu siguranţă, că distractivul se poate foarte uşor impleti cu educativul, cu utilul. De aceea,
trebuie să căutăm să-i ferim pe copii de primejdia transformării lor în „roboţei”, fiindcă ei nu
au capacitatea să discearnă pericolul care îi ameninţă făcând o pasiune în a-şi petrece timpul în
faţa calculatorului.
Ferindu-i de această primejdie trebuie să-i sensibilizăm încă din familie la o varietate mai mare
de ocupaţii, să-i implicăm direct în desfăşurarea unor activităţi, să încercăm din răsputeri în a
le cultiva pasiuni şi preocupări colective. Trebuie să-i acordăm mai mută atenţie în această
perioadă a copilăriei, să ne apropiem mai mult de inima lui, să-l înţelegem mai bine, să-i
acordăm la timp şansa de a-i proteja copilăria, desfăşurând ample şi variate activităţi menite să
asigure folosirea raţională, utilă şi reconfortantă, a timpului liber.
Un rol deosebit trebuie să-l acordăm activităților extracurriculare, mult îndrăgitede către elevi.
Acestea reprezintă un alt mod de a învăța. Elevii participă, se implică cât mai mult în cadrul
acestor activități realizând cu drag si cât mai bine produsul final. Munca în echipă este deosebit
de fructuoasă în aceste activități. Elevii se mobilizează reciproc, colaborează îmreună.
Aceasta trebuie făcută nu în vorbe ci în fapte, căci dragostea şi respectul pentru copil, indiferent
de etnie sau condiţia sa socială, i-o oferim copilului preşcolar nu sub forma unor sentinţe sau
sfaturi, ci prin graiul faptelor din viaţa de toate zilele.
Nimeni dintre noi, adulţii, nu trebuie să uite amara constatare făcută de Antoine de Saint-
Exupery în dedicaţia către Leon Werth din „Micul Prinţ”: „Toţi oamenii mari au fost mai întâi
copii. Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte”.
Bibliografie:
Ordean, Grațian, Primii pași în lumea calculatoarelor - Ed. Sigma Plus, Deva, 2001
Micul Prinţ, Antoine De Saint-Expery
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN

DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ELEVULUI ȘI ÎN DEZVOLTAREA
INSTITUȚIONALĂ
129

PROF. ADAM IOANA, LICEUL TEHNOLOGIC BAIA DE FIER, GORJ
De la cea mai fragedă vârstă omul se simte atras de tot ce este în preajma lui,de casa,de satul
sau oraşul în care locuieşte.Între el şi acest mic univers se naşte o legătură tainică, plină de o
puternică încărcătură emoţională,care nu este altceva decât embrionul aprinselor simţăminte de
mai târziu , ale iubirii de păstrarea tradiţiilor poporului nostru,la sădirea în inimile generaţiilor
care vin a mândriei pentru frumuseţea costumului popular românesc,a dansului,a obiceiurilor,al
sentimentului de dragoste de patrie.Astfel cunoaşterea spontană,mai întâi a mediului
înconjurător,reprezintă
punctul de pornire al unui şir întreg de acţiuni conştiente care vor duce, cu timpul ,la
consolidarea sentimentului de dragoste faţă de patrie.Şi aceasta pentru că satul,oraşul,ţinutul
natal constituie o părticică din ţară,iar istoria lor reprezintă o parte integrantă din istoria
patriei.De aceea prin intermediul activităţilor care se organizează în vederea cunoaşterii
ţinutului natal,precum şi cu ajutorul unor relicve istorice locale se creează momente deosebit
de emoţionante pentru elevi,care pot fi valorificate temeinic din punct de vedere educativ.
didactice.Sentimentul patriotic nu este înnăscut,ci se dezvoltă în procesul educaţiei
elevilor.Şcolii îi revine sarcina organizării procesului de educaţie patriotică a elevilor,inserând
în conştiinţa lor sentimentul de dragoste faţă de patrie,acest sentiment prezentând anumite
particularităţi specifice perioadelor de vârstă.Sentimentul mândriei naţionale trebuie cultivat la
elevi
încă din primele clase,cadrele didactice arătându-le măreţia luptelor duse de strămoşi pentru
apărarea libertăţii poporului împotriva cotropitorilor,frumuseţea limbii române , frumuseţile şi
bogăţiile patriei.Sarcinile educaţiei patriotice a elevilor se realizează în cl.I-IV prin procesul de
învăţământ şi activităţile extracurriculare pe care le desfăşoară elevii.Fiecare dintre aceste
activităţi contribuie,în funcţie de conţinutul ei, la formarea conştiinţei şi conduitei patriotice a
elevilor.Rezultatele pe care le obţin la aceste activităţi generează în sufletul elevilor sentimente
complexe:de bucurie,de dragoste faţă de patrie şi de admiraţie faţă de figurile măreţe ale istoriei
noastre.Activitatea extracurriculară are forme variate.Să analizăm valoarea educativă a unora
Participarea elevilor la sărbătorile naţionale prin serbări cu tematică patriotică ,generează
sentimente patriotice adânci în conştiinţa lor.Atmosfera înălţătoare în care ele se desfăşoară
trezesc trăiri emoţionale.Din experienţa didactică în mediul rural am constatat că,înaintea
venirii la şcoală,copilul se află sub influenţa benefică a folclorului muzical local,a cântecelor
pe care le aude în familie sau la hora satului,care constituie bogăţia spirituală a localităţilor
rurale.În evoluţia lor serbările se leagă strâns şi cu evoluţia sentimentelor de mândrie
naţională,inspirate din momente importante „1 Decembrie”,” 24 Ianuarie”,
„ZiuaEroilor”etc.Antrenarea în asemenea acţiuni contribuie la formarea deprinderilor de
conduită patriotică,concretizează sentimente patriotice pe care le generează evenimentele mari
din viaţa poporului nostru.
succesului şcolar.În sprijinul acestui proces am realizat un studiu.În acest sens am aplicat un
chestionar.La prima întrebare ,referitoare la activitatea extracurriculară cea mai îndrăgită,a
reieşit că este excursia sau drumeţia.Personal am reuşit să merg cu elevii în excursii şi vizite.Ele
au contribuit la activizarea şi dezvoltarea creativităţii elevilor.Prezentându-le frumuseţea
130

,bogăţia şi importanţa locurilor vizitate,li se dezvoltă sentimente de dragoste faţă de ţinutul natal
şi faţă de patrie,de admiraţie faţă de trecutul istoric şi de bucurie că acest ţinut se
înfrumuseţează prin eforturile creatoare ale oamenilor.Vizitele şi excursiile în ţinutul natal au
o deosebită valoare pentru educaţia patriotică a elevilor,când acestea sunt organizate tocmai
pentru a studia unele descoperiri arheologice sau pentru a marca unele urme,locuri ,monumente
de cultură materială şi spirituală care pun în lumină evenimente istorice sau social-politice
legate de trecutul şi prezentul localităţii şi împrejurimilor ei.M-am preocupat împreuună cu
elevii de strângerea şi valorificarea educativă a elementelor de istorie locală,înfiinţând cercul
„Prietenii muzeului”.Împreună cu elevii am colecţionat de la bătrânii satului obiecte vechi pe
care le-am expus în muzeul satului din localitate.
Elementele de istorie locală ocupă un loc de seamă în cadrul general pe care îl oferă istoria
patriei ca parte integrantă a istoriei universale.În cadrul activităţilor extra-curriculare am
folosit mai multe procedee pentru valorificarea elementelor de istorie locală,ca de
exemplu.:cercetarea istoriei locale,excursii la locurile istorice,vizite la muzee istorice ,case
memoriale,îngrijirea monumentelor istorice.Strângerea materialului
istoric,documentar,etnografic,local este o muncă care solicită din partea elevilor şi a
învăţătorilor multă dragoste,pasiune,interes.Împreună cu elevii am îngrijit şi am luat sub
supraveghere urmele unei biserici vechi din sec.al XVII-lea.Turla acestei biserici a fost desenată
de pictorul N.Grigorescu.În munca noastră am căutat să cunoaştem materialul documentar
privitor la trecutul istoric al localităţii,legendele care pomenesc despre întemeierea localităţăţii
Valea Doftanei,s-a trecut la studierea presei locale din trecut,s-au purtat discuţii cu cetăţenii în
vârstă pentru a putea cunoaşte anumite tradiţii locale,s-au localizat pe harta comunei diferite
puncte de interes istoric.Ca învăţătoare mi-am însuşit date şi cunoştinţe necesare pentru a putea
conduce munca de cercetare a istoriei locale.În a doua etapă s-a făcut pregătirea teoretică a
elevilor privind istoria locală şi această pregătire a fost însoţită de deplasări pe teren la diferite
locuri şi obiective de interes istoric,arheologic care au fost luate în supraveghere având în
vedere că noi căutăm să salvăm anumite vestigii ale trecutului.
Aceste activităţi menite să ducă la cunoaşterea ţinutului natal şi a istoriei locale capătă
adevărate virtuţi educative ,deoarece participarea directă a elevilor face posibilă declanşarea
unui proces lent,dar profund,de cunoaştere a frumuseţilor patriei,a trecutului şi prezentului
poporului român,la îmbogăţirea simţămintelor lor.Conţinutul acestor activităţi se valorifică din
punctul de vedere al educaţiei patriotice,prin înţelesul plin de originalitate şi expresivi-tate în
care se realizează transmiterea ideilor şi sentimentelor.Valorificarea obiectelor de interes istoric
local au prins viaţă în muzeul satului din Valea Doftanei.Valoarea izvoarelor istorice locale au
darul de a acţiona în mod direct asupra elevilor trezindu-le impresii profunde,deoarece ei
participă activ la cunoaşterea istoriei locale şi istoriei României.
patrie. După ce au citit lecturile recomandate ,se impune interpretarea conţinutului lor.De aceea
,este necesară organizarea unor discuţii pe marginea cărţilor citite.În aceste discuţii se vor
sublinia ,printre altele,acele părţi care pot fi valorificate pentru educaţia patriotică a elevilor.
În activitatea extra-curriculară ,pe lângă mijloacele de mai sus,care capătă forme adecvate
activităţii extra-curriculare ,sunt folosite şi alte variate mijloace de educaţie patriotică a
elevilor.Vizionarea filmelor şi a spectacolelor de teatru cu conţinut patriotic şi activităţile
desfăşurate în cercuri şi tabere şcolare,exercită o influenţă pozitivă asupra elevilor,contribuind
la formarea convingerior patriotice şi la trezirea unor stări emoţionale complexe.
În practica educaţiei este necesar să fie folosite toate mijloacele de educaţie patriotică a
elevilor.Dar eficienţa educativă a folosirii lor depinde de măiestria pedagogică a cadrelor
131

didactice,de respectare particularităţilor de vârstă şi de cunoaşterea metodicii folosirii lor
.Pentru a forma convingeri patriotice la elevi este necesar ca învăţătorii să fie exemple de
urmat.Convingerile lor patriotice şi conduita lor patriotică manifestată în activităţi cât mai
gândirii, limbajului, a trăsăturilor de caracter ale copiilor, dacă se apreciază just rolul şi rostul
pe care îl joacă lectura în cadrul programei şcolare, favorizând întregul registru explicativ-
emoţional cerut şi condiţionat de vârsta micilor şcolari.
oameni, îmbogăţeşte gândirea copilului, dându-i posibilitatea să cunoască trecutul, să înţeleagă
prezentul şi să năzuiască spre viitor, pregătindu-l pentru viaţă. Participând la spectacol, micul
şcolar are în faţă eroii vii, care-l entuziasmează şi i se impun ca exemple de urmat, care îi trezesc
dorinţa de a deveni mai bun, corect şi cinstit în comportare, de a citi el însuşi cartea respectivă.
Din păcate aceste spectacole pentru copii.
Bibliografie:
1.Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord. , ( 2008), Psihologie şcolara, Ed.Polirom, Iaşi
2.Manolache, Anghel-coord. general (1979), Dicţionar de pedagogie, Ed. Didactică şi
3.Ştefan, Mircea (2006),Lexicon pedagogic, Ed. Aramis, Bucureşti
4.Revista învăţământ primar nr. 4 din 1998, Contribuţia activităţilor extraşcolare în optimizarea
procesului de învătământ

PROF. CETINĂ ILEANA

LICEUL TEHNOLOGIC BAIA DE FIER, GORJ
Şcoala contemporană, centrată pe elev, are un rol bine precizat în dezvoltarea uriaşului
potenţial intelectual, reprezentat de inteligenţă şi creativitate, care, pus in valoare, va asigura
neîntrerupt progresul social-uman. Demersurile educaţionale, vizând dezvoltarea personalităţii
elevilor, impun participarea activă, conştientă şi responsabilă a acestora în propria formare.
Diferenţierea şi individualizarea demersului educativ trebuie să devină un scop şi un mijloc în
acelaşi timp. Dezvoltarea personalităţii elevilor este condiţionată de folosirea unor metode
adecvate, care să permită individualizarea invaţământului, astfel încat fiecare elev să-şi dezvolte
la maximum capacităţile şi aptitudinile creatoare prin procesul învăţării. Cercetările relevă că
învăţarea activă este cea care duce la dezvoltarea psihică autentică a elevului, respectiv la o
învăţare eficientă, iar educaţia non-formală sprijină acest demers.
Componenentă importantă a educaţiei nonformale, activităţile extraşcolare (extradidactice
sau extracurriculare) oferă cele mai eficiente metode de formare a caracterului copilului încă
din clasele primare. Ele au un rol foarte important datorită caracterului lor activ participativ,
facilitând integrarea eficientă şi rapidă a elevilor în colectivitate.
132

Această integrare facilitează la randul ei procesul de autocunoaştere. Implicându-se în acest
tip de activităţi, elevii devin “subiecţi” conştienţi ai acţiunii, trăind intens succesele sau
insuccesele propriei lor activităţi. Ei devin capabili să-şi orienteze curiozitatea nu numai asupra
lumii exterioare, ci şi asupra propriei persoane. Se formează astfel ,,imaginea de sine’’, esenţială
în succesul şcolar.
Programul activităţilor extracurriculare, stabilit ca o unitate in ethosul si cultura
organizaţională a şcolii, vizează acţiuni care să îi ajute pe elevi să îşi însuşească ideile de
corectitudine şi respect, să cunoască şi să respecte valorile culturale si etnice ale comunităţii, să
trăiască experienţe de viaţă competitive. Elevii pot să decidă în bună masură asupra
obiectivelor, conţinuturilor şi mijloacelor de realizare a acestor activităţi, contribuind astfel la
dezvoltarea vieţii comunităţii şcolare din care fac parte. Activităţile extraşcolare respectă
principiul egalităţii şanselor, oferind fiecărui elev posibilitatea de a se implica, indiferent de
rezultatele sale şcolare. Se dezvoltă astfel sentimentul încrederii în sine, în forţele proprii, fapt
care va avea ulterior o mare influenţă asupra succesului şcolar.
Unul din scopurile principale ale educaţiei non-formale îl reprezintă creşterea gradului de
adaptabilitate a copiilor la viaţa socială, respectiv dezvoltarea autonomiei personale şi sociale,
a comportamentului în grup. În lucrarea intitulată Descoperirea copilului, Maria Montessori
făcea următoarea afirmaţie : ,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume
nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci
să-i învăţăm să se adapteze.’’
Activităţile extraşcolare vin în sprijinul acestui demers. Finalităţile educaţionale ale
activităţilor extraşcolare presupun educaţie intelectuală, estetică, religioasă, moral-civică,
patriotică, fizică. Educaţia intelectuală ocupă un rol central în formarea integrală a personalităţii
elevului. Prin caracterul lor ludic, activităţile extradidactice formează şi modelează inteligenţa
elevilor. Ele dezvoltă totodată curiozitatea ştiinţifică, interesele de cunoaştere, spiritul de
observaţie, creativitatea şi nu în ultimul rând gândirea critică a elevilor. Cadrelor didactice le
revine sarcina de a stârni interesul elevilor pentru participarea la concursuri de creaţie literară,
informatică, fizică, chimie, matematică, tehnico-ştiinţifice, simpozioane şi sesiuni de
comunicări ştiinţifice, concursuri naţionale de jocuri logice, concursuri de şah etc. Prin
participarea la concursuri de cultură şi civilizaţie europeană, concursuri de limbi străine,
festivaluri naţionale de teatru în limbile de circulaţie internaţională, proiecte interdisciplinare,
serbări şi carnavaluri de Ziua Îndrăgostiţilor, Halloween, Crăciun, Paşte, concursuri şi momente
artistice dedicate Săptămânii Francofoniei, Zilei Limbilor Străine sau Zilei Europei elevii se
familiarizează cu limba, cultura, tradiţiile şi obiceiurile altor popoare, creându-se astfel punţi
de legătură între civilizaţii. Ei învaţă să fie toleranţi şi deschişi spre alte culturi şi să respecte
valorile culturale ale acestora.
Datorită caracterului lor interdisciplinar, activităţile extracurriculare constituie pentru
elevi un prilej de lărgire a cunoştinţelor de cultură generală, facilitând formarea culturii
profesionale şi duc la formarea competenţelor transdisciplinare. Educaţia religioasă,
componentă extrem de importantă a personalităţii umane, este un alt obiectiv al educaţiei non-
formale.
Prin serbarea celor mai importante sarbători din calendarul creştin, elevii îşi însuşesc
cultura religioasă şi se formează în spiritul moralei creştine. Ei sunt astfel ajutaţi şi să îşi
formeze trăsături pozitive de caracter (cinste, sinceritate, omenie, dăruire de sine, respect, frăţie,
solidaritate umană). Activităţi precum vizitarea de audierea slujbelor religioase la sărbători,
transpunerea în fapte a unor maxime religioase şi morale, participarea la concursuri de
iconografie pe sticlă sunt deosebit de importante în realizarea educaţiei religioase.
133

Activităţile extraşcolare contribuie în mod semnificativ la realizarea educaţiei estetice a
elevilor, componentă a educaţiei integrale şi armonioase. Ele sunt activităţi de cultivare a
dorinţei de frumos, iniţiindu-i pe elevi în sesizarea frumosului sub toate aspectele sale, în
înţelegerea mesajului unei opere de artă etc. Vizitele la galeriile de artă şi la expoziţiile de
pictură sau sculptură, cercurile artistice organizate de Clubul Copiilor sau concursurile de artă
şi creativitate plastică sau fotografică, concursurile de sculptură sau de confecţionare de jucării
în cadrul atelierelor de creaţie, festivalurile naţionale de muzică uşoară şi folclor, activităţile
cultural-artistice desfăşurate în cadrul şcolii, decorarea sălii de clasă în funcţie de eveniment şi
anotimp, drumeţiile şi excursiile în natură sunt exemple de activităţi care asigură cadrul de
exersare şi cultivare a diferitelor înclinaţii, aptitudini, capacităţi. O altă dimensiune importantă
a personalităţii elevului o constituie educaţia moral-civică.
Activităţile extraşcolare stimulează implicarea tinerilor în promovarea valorilor şi
principiilor etice : dreptate, toleranţă, pace, cetăţenie activă, respectarea drepturilor omului,
prietenie, dragoste şi respect faţă de părinţi, spirit de sacrificiu. Participând la activităţi
extraşcolare, elevii sunt invăţaţi să respecte libertatea de opinie şi pluralismul, să se respecte
reciproc, să îşi asume responsabilitatea pentru propriile fapte, să aibă o atitudine participativă.
Un bun exemplu în vederea atingerii acestor obiective îl constituie activităţile Consiliului
Elevilor, acţiunile civice în comunitate (vizite, excursii, schimburi între şcoli, acţiuni de sprijin
pentru persoanele defavorizate, activităţi voluntare), acţiunile de petrecere a timpului liber în
grup (cluburi, asociaţii), serbările şi concursurile de Ziua Europei, reuniunile cu prilejul zilelor
de naştere, în cadrul cărora sărbătoriţii primesc cadouri şi se bucură de atenţia celorlalţi copii,
serbările de Ziua Mamei etc.
Un bun cetăţean este şi un bun ecolog, de aceea elevii trebuie îndrumaţi să participe la
diferite concursuri de educaţie ecologică şi protecţia mediului, concursuri naţionale de proiecte
de mediu sau la activităţi de ecologizare a localităţii în care trăiesc şi învaţă, realizânduse astfel
şi educaţia pentru mediu si pentru sănătate a elevilor. Unul dintre obiectivele cele mai
importante ale activităţilor extraşcolare îl constituie cultivarea sentimentului patriotic. Prin
vizite la muzee şi expozitii, prin omagierea celor mai importante evenimente din istoria
neamului nostru şi excursii în oraşele cu un bogat trecut istoric, elevii îşi dezvoltă sentimentele
patriotice, pregătindu-se astfel pentru a deveni buni cetăţeni. La mare înălţime în topul
priorităţii elevilor se află educaţia fizică si educaţia rutieră realizată prin activităţi
extracurriculare foarte atractive : competiţii sportive între clase sau între şcoli, excursii,
drumeţii, concursul Educaţia rutieră – Educaţie pentru viaţă. Pe lângă formarea deprinderilor
motrice, activităţile sportive contribuie si la formarea trasăturilor de voinţă şi de caracter. Foarte
importante sunt activităţile extraşcolare ce au ca obiectiv orientarea şcolară şi profesională.
Consilierea pentru alegerea carierei trebuie sa fie un proces continuu, desfăşurat cu metode şi
tehnici adecvate. Vizitele la expoziţii, întreprinderi şi instituţii, vizionările de filme, casete
video, vizitarea de licee cu ocazia Zilei Portilor Deschise sunt bune prilejuri de formare la elevi
a competenţelor necesare unei bune orientări şcolare şi profesionale.
Conceperea şcolii ca o instituţie socială cu funcţii multiple, aptă să răspundă eficient
nevoilor psihologice şi sociale ale elevului, să asigure cadrul optim pentru starea sa de bine,
pentru diminuarea si prevenirea tulburărilor de adaptare specifice vârstei, pentru formarea unor
cetăţeni responsabili, este vitală. Educaţia non-formală contribuie la formarea şi dezvoltarea
complexă a personalităţii elevului în plan moral, intelectual, estetic, civic şi fizic prin atingerea
tuturor dimensiunilor educaţiei al cărei scop ultim este pregătirea pentru viaţă a elevului.
Bibliografie:
134

Baban, Adriana, Consiliere educaţională, Cluj - Napoca , 2001 Cristea, Gabriela, Pedagogie
generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002
Kulcsar, Tiberiu, Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1987
Stoica Marin, Pedagogie şi psihologie, Ed. Gheorghe Alexandru, 2001

PROF. DUMITRU SILVIA

Activităţile extrașcolare sunt incluse în cadrul educaţiei nonformale, acea educaţie care este
determinată de actele educaţionale realizate în afara formelor educative oficiale din unităţile de
învăţământ. Termenul nonformal ca şi cel extraşcolar desemnează o realitate educaţională mai
puţin formalizată sau neformalizată, dar totdeauna cu efecte formative, care îşi aduce aportul la
educaţia şcolară cât şi la educaţia permanentă.
Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și
utile. Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea
că programa școlară este încărcată.
Am realizat activităţi extracurriculare programate şi proiectate din timp, diverse atăt ca
forma , căt şi conţinut, ce s-au desfăşurat în şcoală, în afara ei, în comunitate, folosind metode
cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât
în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă
135

O altă temă foarte importantă este timpul liber și elevul trebuie să aibă alternative atractive
și care îi dezvoltă competențele însușite în școală. Activitățile extrașcolare sunt acele uși care
se deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității, stimularea
un cadru nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i crea elevului spațiul, conjuctura care
să îl ajute să dea frâu imaginației, să își valorifice înclinațiile dezvoltându-le până va ajunge la
performanță.
Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive
ale vieții. Cât sunt mici, toți copiii trebuie să își însușească valori morale, să trăiască momente
poate lipsi pentru că acest echilibru pentru viitorul individului va fi afectat. Cum se poate lucra
în parteneriat? Este foarte simplu: în cadrul școlii se pot organiza simple activități literar-
artistice, serbări, concursuri tematice, la care să fie invitați părinții sau membri comunității.
Chiar dacă părinții sunt la mare depărtare, în străinătate, prin mijloace moderne, prin internet,
Skype, ei pot viziona aceste evenimente și pot lua parte, chiar dacă nu sunt prezenți în acel loc.
Ei pot urmări evoluția elevului și acest lucru este foarte important. Depărtarea părinților
declașează mari drame în sufletul elevilor și aceste evenimente îi pot apropia, deoarece ei trăiesc
emoții puternice.
evenimentului.
136

Este destul de greu să se găsească mult timp pentru pregătirea acestor activități, dar dacă
se pornește de la ceea ce ei știu din familii, mai ales cei care locuiesc la țară, rezultatul va fi
unul deosebit. Sunt activități frumoase care înnobilează sufletul omului și care îi dau strălucirea
a unor priceperi şi deprinderi, implicând în ansamblu o concepţie ştiinţifică despre lume şi viaţă
şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative .Desfăşurarea
creative.În acest cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
activităţilor extracurriculare.Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de
Bibliografie:

PROFESOR IONASCU ANA

Ideea de activitate extracurriculară a apărut în contextual reorganizării sistemului global

de învăţământ, care mizează – cu rare excepţii – pe formativ, în detrimentul informativului
specific învăţământului de tip tradiţional. În plus, vorbim de necesitatea învăţării pe parcursul
întregii vieţi (life-long learning) sau a educaţiei permanente. Educaţia de tip extracurricular nu
vine să răstoarne un sistem de valori, să contravină educaţiei de tip curricular încetăţenite, ci o
completează, făcând-o mai atractivă pentru educabili şi mai eficientă.
137

spaţiul extraşcolar. În sens larg, educaţia extracurriculară este un tip de educaţie care transcende
procesul de învăţământ şi implică – conform UNESCO – două aspecte:
 educaţia de tip informal – educaţia individului sub influenţa mediului socio-cultural cu
care intră în contact;
 educaţia de tip non-formal – educaţia realizat în sânul sistemului de învăţământ sau în
instituţii sau organizaţii cu caracter educativ (biserici, biblioteci, cenacluri, case de cultură,
cluburi studenţeşti, cercuri – literare, ştiinţifice, de arte plastice ş.a. – săli de dans, săli de
sport, tabere şcolare etc.).
Toate acestea urmăresc la individ formarea unor abilităţi şi competenţe de tip atitudinal,
comportamental şi social, altele decât cele dobândite pe plan formal, dar corelate cu acestea în
vederea unei mai bune adaptări în comunitate şi în societatea globală şi, de ce nu, pentru
satisfacţii personale. Activităţile de tip extracurricular sunt de o mare diversitate şi se pot
organiza şi desfăşura într-o mare varietate de moduri. Putem vorbi de exemplu de scenete,
activităţi de voluntariat, vizite la instituţii de cultură, activităţi de voluntariat, activităţi cu scop
ecologic, excursii tematice etc. În fiecare şcoală există persoane care se ocupă în mod special
cu organizarea şi desfăşurarea acestor activităţi. Unele dintre acestea – precum scenetele sau
concertele – implică doar copiii şi coordonatorul de activităţi, dar altele, precum proiectele mai
ample, colocviile, mesele rotunde, sesiunile de comunicări ştiinţifice – pot implica atât elevii
cât şi diriginţii, alte cadre didactice, părinţii elevilor, consilierii pentru educaţia permanentă,
profesorii consilieri şi chiar membri ai conducerii şcolii şi reprezentanţi ai comunităţii locale.
În ultimul timp în şcoli se stabileşte şi o comisie specială de activităţi extracurriculare, din care
pot să facă parte orice cadru didactic, inclusiv consilieri şcolari etc. Toţia aceştia fac front
comun în mobilizarea elevilor – în fond, ei sunt principalii beneficiari ai acestor tipuri de
programe – şi pun la punct resursele necesare după cum urmează:
spaţiul unde se va desfăşura o aunumită activitate extracurriculară (resursa materială);
programul activităţii, perioada de desfăşurare (resursa timp);
fondurile necesare organizării şi desfăşurării în bune condiţii a activităţii în cauză (resursa
financiară);
elevii şi celelalte persoane participante, numărul şi calitatea invitaţilor (resursa umană);
Activităţile extracurriculare, aşa cum o arată însuşi denumirea, se desfăşoară în afara orelor de
clasă obişnuite. Aceste activităţi trebuie organizate şi desfăşurate în aşa fel încât să nu perturbe
procesul de învăţământ şi este necesar să răspundă nevoilor recreative şi formative ale elevilor.
Aceasta implică faptul că elevii vor fi consultaţi în prealabil cu privire la natura şi scopul unei
anumte activităţi pentru a se evita orice abuz pornit din entuziasmul unora de a efectua
activităţile numai pentru a evidenţia cu orice preţ un anumit elev sau grup de elevi, pentru
interesul personal sau pentru un presupus interes al şcolii aflate în competiţie cu alte şcoli atunci
când nu este cazul (de exemplu, când nu este vorba de olimpiade, concursuri pe meserii,
concursuri cu caracter literar, artistic, ecologic etc.). Consilierului şcolar îi revine importantul
rol de a descoperi printre elevi pe aceia cu talente deosebite şi competenţe în anumite domenii
(literatură, muzică, arte plastice, sport, meteşuguri etc.) şi să-i orienteze pe aceştia în vederea
valorificării acestor talente şi competenţe în cadrul activităţilor extracurriculare, mai ales dacă
instituţia de învăţământ nu este una de tip vocaţional. Consilierul şcolar va colabora
îndeaproape cu dirigintele clasei elevului dotat, cu părinţii acestuia, cu colegii, cu profesorii
care predau la clasa sa pentru a-l mobiliza în vederea manifestării la cote înalte în timpul
activităţii respective. Dacă de pildă la anumite clase se descoperă copii cu înclinaţii spre arta
teatrală, este indicat de a se forma o trupă de teatru a şcolii respective care să-i cuprindă, pe cât
138

posibil, pe cât mai mulţi dintre aceştia. La fel se poate proceda cu elevii talentaţi la muzică sau
cu elevii inimoşi şi activi dispuşi să întreprindă activităţi de voluntariat.
Iată câteva tpuri de activităţi extracurriculare care se pot realiza cu succes în şcoală:
 serbările cu ocazia unor evenimente deosebite (Ziua „Ion Luca Caragiale” Ziua „Mihai
Eminescu”, vizita în şcoală unei personalităţi marcante din viaţa culturală, Zilele Şcolii,”1
Martie – Ziua Mărţişorului” „8 Martie – Ziua Femeii”), a sărbătorilor naţionale („1
Decembrie”) sau religioase („Paşte” „Crăciun”);
 vizite la diverse instituţii sociale şi culturale (vizite la muzeele de artă, de istorie, la
penitenciarele de minori, la anumite întreprinderi, unităţi militare), activităţi tip „turul
oraşului”, plimbări prin parcuri;
 activităţi cu caracter ecologic de tipul „Curăţenie în parcul nostru” sau „Să plantăm un copac
de fiecare!”);
 activităţi de tipul „Campania noastră anti-fumat” sau „Să spunem NU drogurilor” – scenete,
concursuri de desen, sesiuni recreative, în aer liber, de consiliere de grup etc.;
 activităţi de tip voluntariat de tipul „Să aducem un zâmbet copiilor de la orfelinat” când se
pot oferi daruri sau organiza jocuri în aer liber;
 excursii tematice, cu ocazia cărora copii pot aplica cunoştinţele de geografie, ecologie etc.
însuşite la şcoală, pot deveni ghizi turistici pentru o zi;
 activităţi tip „Zilele porţilor deschise” sau „Student pentru o zi” când elevii pot realiza
jocuri, concursuri, dansuri, scenete în incinta şcolii având vizitatori din afară sau pot vizita
chiar ei dverse facultăţi, experimentând pentru o zi viaţa de student.
La toate aceste activităţi elevii pot participa, în funcţie de vârstă, interese etc. şi singuri, dar
şi sub supravegherea unor cadre didactice competente, care-i pot proteja şi-i pot îndruma să se
manifeste adecvat şi să înţeleagă mai bine ceea ce experimentează.
Bibliografie
Viorel Lazăr, Aurel Cărăşel, Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves,
Craiova, 2007
Elena Matetovici, Şcoala nonviolenţei. Îndrumar de activităţi şcolare şi extraşcolare în
domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă ale elevilor, Ed. ZEIT, Brăila 2011
"IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA

PERSONALITĂȚII ELEVULUI ȘI ÎN DEZVOLTAREA INSTITUȚIONALĂ"
PROF. PANDURU ION DANIEL

LICEUL TEHNOLOGIC BAIA DE FIER
Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului școlar, în

afara instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai
multor instituții de învățământ.
Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a
copilului. Studiile de specialitate susțin că acesta ajută elevii la formarea unei atitudini pozitive
față de învățare, aceștia au performanțe școlare mai ridicate, li se formează abilități practice
139

mult mai ridicat.
Activitățile extrașcolare vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar orelor
clasice de predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii,
drumeții, vizite la muzee, la diverse instituții publice, la alte unuități de învățământ, vizionarea
de spectacole de teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități
sportive, legate de protecția mediului, etc. .
Iată câteva caracteristici de bază ale activităților extrașcolare:
înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte
instituții extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli
de artă/muzică pentru copii, etc.);
oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al
copiilor.
Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman, constituie
un mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional.
Participarea elevilor la astfel de activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin
observarea și interpretarea propriului comportament în comparație cu al celorlalți.
Activitățile extrașcolare reprezintă totodată un element prioritar în politicile
educaționale întucât au un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității elevilor, asupra
performanțelor școlare și a integrării sociale.
Un studiu al lui J. Eccles și B.L.Barber (1999) indică un impact diferit al activităților
extrașcolare, în funcție de tipul acestora și rata de participare, astfel:
 participarea în cadrul tuturor tipurilor de activități extrașcolare corelează cu
creșterea rezultatelor și performanțelor școlare;
 participarea la activități sportive înregistrează o probabilitate mai mare ca elevii să
aleagă să urmeze o școală superioară (nivel universitar) până la la împlinirea vârstei
de 21 de ani;
 participarea la activități prosociale corelează cu o rată mai mică de delincvență în
rândul elevilor participanți.
O altă particularitate a activităților extrașcolare, de o reală importanță, o constituie
legătura acestora cu partea practică. Aplicarea cunoștințelor în cadrul activităților extrașcolare
are valoarea unui exercițiu de dezvoltare a aptitudinilor elevilor.
Important în derularea acestor activități este faptul că elevii pot fi antrenați atât în
inițiere și organizare, cât și în modul de desfășurare a acestora.
„Oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare, i se poate transmite cu succes, într-o
formă intelectuală adecvată, orice temă.”- afirma J. Bruner. Condiția primordială pentru
receptarea corectă și coerentă a mesajului o reprezintă demersul adoptat de cadrul didactic,
140

metodele, procedeele, modul și modalitățile utilizate, precum și cadrul în care se desfășoară
procesul.
Modelarea, formarea, educarea cer timp și dăruire. Complexitatea finalităților
educaționale impune îmbinarea acticităților școlare cu cele extrașcolare. Scopul activităților
extrașcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, cultivarea interesului pentru acțiuni
socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar, valorificarea talentelor personale și
corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe
pozitive ale vieții, valori morale și nu numai.
Activitățile extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației
tinere în actul decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă
și cea comportamentală: „Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume
nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor.
Atunci să-i învățăm să se adapteze.”(Maria Montessori)
Bibliografie:
Ţîru C. Maria, „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca
2007
Ionescu M.; Chiş V. – Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007
"IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA

PERSONALITĂȚII ELEVULUI ȘI ÎN DEZVOLTAREA INSTITUȚIONALĂ"
PROF. POPA ELENA

Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a elevului.

mult mai ridicat.
Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului școlar, în afara
instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai multor
instituții de învățământ.
Activitățile extrașcolare vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar
orelor clasice de predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi
excursii, drumeții, vizite la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ,
vizionarea de spectacole de teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice,
activități sportive, legate de protecția mediului etc.
141

Excursiile organizate la nivelul clasei sau şcolii, cu participare benevolă, ele urmăresc
largirea orizontului de cunoştinţe, familiarizarea elevilor cu frumuseţile naturale ale ţării
noastre, asigurarea unor ocazii de recreere şi destindere. Excursiile în natură sau vizitele la
diferite instituţii culturale sau economice oferă elevilor prilejul de a efectua observaţii asupra
obiectelor şi fenomenelor, aşa cum se prezintă ele in stare naturala, asupra procesului de
producţie in desfaşurarea sa, asupra unor opere de arta sau asupra unor mărturii de istorie. Ele
au menirea de a recrea, de a destinde dar în acelaşi timp de a stimula activitatea de învăţare, de
a întregi şi desăvârşi ceea ce elevii au acumulat în cadrul lecţiilor la clasă. Excursiile în natură
oferă posibilitate elevilor de a studia plantele si animalele în mediul lor natural, contribuie la
întelegerea interdependenţei acestora şi a adaptării organismelor la anumite condiţii de mediu.
Aceste excursii vin în special în sprijinul orelor de biologie dar şi de geografie atunci când se
studiază anumite fenomene naturale cum ar fi alunecările de teren, duritatea rocilor din care
sunt alcătuiţi munţii, tipuri de cernoziomuri, flora si fauna din zona respectivă. Excursiile in
natură urmăresc de asemenea formarea şi dezvoltarea la elevi a priceperii de a observa anumite
procese si fenomene din natură, a unor deprinderi necesare conservării mediului înconjurător.
Se ştie că pentru toate organismele vii mediul reprezintă totalitatea factorilor care le asigură
existenţa. Omul zilelor noastre trebuie sa fie conştient de efectele acţiunilor lui asupra mediului
si a echilibrului dintre acestea si organismele vii. În cadrul acestor excursii profesorul va căuta
să-i sensibilizeze pe copii, să-i facă să înţeleagă că omul este singura fiinţă raţională capabilă
să protejeze viata pe Terra. Perturbarea circuitelor biochimice din natură este determinată în
principal de activitatea umană: industrie, transport, agricultură, acumularea de substanţe nocive
rezultate din arderile diferiţilor combustibili industriali sau casnici. Este ştiut faptul că
modificarea climei terestre, modificarea magnetismului Terrei determină numeroase modificări
în activitatea organismelor subterane, a păsărilor, a animalelor, a tuturor organismelor vii si nu
în ultimul rând a activitatii sistemului nervos la om, în procesul de memorare si învatare, în
manifestarea unor sentimente, în declanşarea depresiei nervoase. Prin aceste excursii, se
urmăreşte în primul rând o sensibilizare a elevilor în ceea ce priveţte ocrotirea mediului şi apoi
o cunoaştere mai aprofundată a mediului înconjurător. Cu această ocazie elevii pot recolta chiar
şi material biologic pe care apoi să-l foloseasca la orele de biologie. Pot aduna flori de câmp,
muşchi şi licheni, plante care se dezvoltă în diferite medii, pot recolta chiar si probe de apă din
bălţile stătute pentru ca apoi, la şcoală, să o studieze la microscop pentru a vedea
microorganismele care s-au dezvoltat acolo. În acelaşi timp, vizitele în natură sunt şi recreative,
copiii putându-se bucura de aerul curat, de soare, de flora existentă. Ei pot face poze, pot juca
volei, fotbal, pot aduna flori, pot mânca la iarba verde. Cu sigurantă ca o excursie în natură îi
va sensibiliza pe elevi, le va crea sentimente afective, va rămâne întipărită pentru mult timp în
sufletul lor.
Câteva caracteristici de bază ale activităților extrașcolare:
 înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte
instituții extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli
de artă/ muzică pentru copii, etc.);
 au rol complementar celui al școlii;
 dezvoltarea copiilor depinde de un întreg sistem de fenomene și relații, iar activitățile
 oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al
copiilor.
un mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional. Participarea elevilor la astfel
142

de activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea propriului
 participarea în cadrul tuturor tipurilor de activități extrașcolare corelează cu creșterea
 participarea la activități sportive înregistrează o probabilitate mai mare ca elevii să
aleagă să urmeze o școală superioară (nivel universitar) până la la împlinirea vârstei de
21 de ani;
 participarea la activități prosociale corelează cu o rată mai mică de delincvență în rândul
elevilor participanți.
de formare a competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, disciplinându-le
Condiția primordială pentru receptarea corectă și coerentă a mesajului o reprezintă demersul
adoptat de cadrul didactic, metodele, procedeele, modul și modalitățile utilizate, precum și
cadrul în care se desfășoară procesul.
Activitățile extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere
în actul decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea
comportamentală:
„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm să se
adapteze.” (Maria Montessori)
Bibliografie:
Ionescu M.; Chiş V. – Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007.
143

PROF. TURBACEANU DANA

Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai ales
de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale.
Accentul trece de pe informativ pe formativ.
Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde spre universalitate, spre
patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur
diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină o realitate de
necontestat.
Procesul educational din gradinita presupune si forme de munca didactica complementara
activitatilor obligatorii. Acestea sunt activitati desfasurate in gradinita in afara activitatilor
obligatorii sau activitati desfasurate in afara gradinitei. Ele sunt activitati extracurriculare si
se desfasoara sub indrumarea atenta a educatoarelor. Astfel, fără a nega importanţa educaţiei
de tip curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia extracurrriculară, adică cea realizată
tinerilor.
Modelarea, formarea şi educaţia omului cere timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim
cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie
a individului.
În şcoala contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul
pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să pună bazele formării
personalităţii copiilor.
În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual,
fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială.
Astfel de activitati sunt de o reala importanta intr-o lume dominata de mass media si ne
referim la televizor , calculator si internet, care nu fac altceva decat sa contribuie la
transformarea copiilor nostri in niste persoane incapabile de a se controla comportamental ,
emotional si mai presus de toate slabi dezvoltati intelectual. Se stie ca incepand de la cea mai
frageda varsta , copiii acumuleaza o serie de cunostinte punandu-i in contact direct cu obiectele
si fenomenele din natura.
Activitatile de acest gen cu o deosebita influenta formativa, au la baza toate formele de
actiuni turistice: plimbari, excursii, tabere, colonii.In cadrul activitatilor organizate in mijlocul
naturii, al vietii sociale , copiii se confrunta cu realitatea si percep activ, prin actiuni directe
obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate in principal pe viata in aer liber, in
cadrul actiunilor turistice, prescolarii isi pot forma sentimental de respect si dragoste fata
natura, fata de om si realizarile sale. In urma plimbarilor, a excursiilor in natura, copiii pot reda
cu mai multa creativitate si sensibilitate , imaginea realitatii, in cadrul activitatilor de desen si
modelaj , iar materialele pe care le culeg ,sunt folosite in activitatile practice, in jocurile de
144

creatie. Plimbarile prin parc din aceasta toamna , frunzele ruginii ,stolurile de pasari care se
pregateau de plecare,frumusetea deosebita a acestui anotimp le vor ramane in suflet celor mici
, creandu-le emotii estetice.La varsta prescolara, copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata
sau li se spune in legatura cu mediul , fiind dispusi sa actioneze in acest sens .Ca educatoare,
trebuie sa oferim in mod gradat , in acord cu particularitatile de varsta , cunostinte stiintifice ,
sa organizam activitati educative privind protejarea mediului inconjurator: curatarea parcului, ,
a mediului de joaca , ocrotirea unor animale .
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre
frumuseţile ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură.
Prin excursii, copiii cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi luptat înaintaşii lor învăţând
astfel să-şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul ei. Prin excursii copiii pot cunoaşte realizările
oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti.
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor
contribuind la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor.
Vizitele la muzee, expozitii, monumente si locuri istorice, case memoriale constituie un
mijloc de a intuit si pretui valorile culturale, folclorice si istorice ale poporului nostru.
Vizionarile si spectacolele constituie o alta forma de activitate extracurriculara in
gradinite, prin care copilul face cunostinta cu lumea minunata a artei.
Desi aceasta forma de activitate il pune pe copil in majoritatea cazurilor in rolul de
spectator, valoarea ei deosebita rezida in faptul ca ea constituie o sursa inepuizabila de impresii
puternice, precum si in faptul ca apeleaza, permanent, la afectivitatea copilului.
Vizionarea unor filme, diafilme, spectacole de teatru precum si a emisiunilor tv, poate
constitui de asemenea o sursa de informatii, dar in acelasi timp un punct de plecare in
organizarea unor actiuni interesante. De exemplu: vizionarea emisiunilor musicale, de teatru de
copii, distractive sau sportive, urmata de discutii pregatite in prealabil, pe langa faptul ca
realizeaza completarea unor aspecte educative, stimuleaza si orienteaza copiii spre unele
domenii de activitate: muzica, sport, poezie, picture, etc.
Vizionarea filmelor si a emisiunilor la televizor adduce copiilor o mare satisfactie, prin
faptul ca arta filmului da copiilor iluzia realitatii.
Educatoarele au un rol deosebit de important in alegerea spectacolelor, la recomandarea
emisiunilor de televiziune pentru copii si selectionarea emisiunilor, programelor distractive care
au o influenta pozitiva mai evident conturate.
Activităţiile extracurriculare moral-civice, alături de celelalte activităţi desfăşurate în
grădiniţă pe nivele de vârstă, contribuie, prin trăirile afective, emoţii puternice, generate de
exemplele oferite de eroii neamului, la formarea , în sufletul copiilor, a unor sentimente morale
, care se vor transforma în convingeri ferme pe parcursul procesului instructiv-educativ.
In concluzie putem spune ca activitatea extracurriculară e o componentă
educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie,
adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi
în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă
a elevilor.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în
cadrul activităţilor extracurriculare.Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul
de gândire, să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed-
back pozitiv.
Bibliografie
145

1. Ministerul Educatiei si Cercetarii, Institutul de Stiinte ale Educatiei Revista
invatamantului prescolar, 3-4/2006,
2. IONESCU, M.; CHIŞ, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în
activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,
2001
3. PREDA. VIORICA, Metodica activităţilor instructiv educative în grădiniţa de copii,
Editura « Gheorghe Cârţu Alexandru », Craiova 2009
4. LESPEZEANU M., Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, Editura S.C.
Omfal, Bucureşti, 2007
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚII EXTRACURRICULARE GIMNASTICA AEROBICĂ

ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ELEVULUI
MĂLĂIESCU-UDREA ALINA-MIHAELA
PALATUL COPIILOR CRAIOVA
MOTTO:
„ Sănătatea este o calitate a stării de bine a fizicului, emoţionalului şi mentalului, care
permite individului să trăiască eficient şi mulţumit” (Andersson, C.L., 1988)
Gimnastica aerobică reprezintă o homeostazie a propriului organism ce permite
desfăşurarea acţiunilor motrice, reducând riscul îmbolnăvirilor datorate sedentarismului şi
stabileşte o bază solidă pentru sportul de performanţă .Aceste componente sunt dependente de
starea de sănătate, ceea ce înseamnă că orice individ îşi poate îmbunătăţi aceste calităţi chiar
dacă nu are aptitudini sportive.Cuvintele lui Seneca, de aproape 2 milenii în urmă precum că :
„ omul nu moare, ci işi pregăteşte singur sfârşitul „ sunt demonstrate de cercetările medicale,
ce argumentează acest fapt, prezentând problemele de sănătate fizică şi, de aici, şi cele
psihologice şi sociale, pe care le suportă omenirea.Din cauza lispei înţelegerii şi griji pentru
propriul corp, sănătatea personală este pusă în pericol de bolile asumate aproape conştient : boli
cardiovasculare asociate cu obezitate ( cauza a peste 50% din decese în SUA); probleme de
trunchi – spate (America cheltuie anual 1 miliard de dolari – pierderi în bunuri şi servicii şi
225 milioane de dolari compensaţii medicale), oboseala cronică, drept rezultat al deteriorări
ritmice a corpului în lipsa activităţii fizice, prin care se pierde masa musculară activă şi, implicit,
forţa şi rezistenţa necesare susţinerii activităţilor cotidiene; anxietate şi depresie, două stări
psihologice nedorite, dobândite din cauza stress-ului cotidian ( în America, 50% din pacienţii
spitalizaţi din motive emoţionale suferă de diverse forme de depresie).Având în vedere faptul
că încă de timpuriu capacitatea funcţională este în relaţie cu vârsta, chiar din copilărie ar trebui
începută educaţia pentru fitness.Capacitatea funcţională creşte în copilărie şi adolescenţa,
formând un platou la vârsta adultă tânără, după care, în mod gradat, funcţiile încep un declin
care se sfârşeşte la bătrâneţe.
Gimnastica aerobică reprezintă o parte a educaţiei fizice, care, la rândul ei, este integrată
educaţiei generale; de aceea, gimnastica aerobică devine o preocupare, o responsabilitate a
profesorilor de educaţie fizică, dar şi a părinţilor, copiilor, a întregii societăţi.Gimnastica
146

aerobică trebuie să fie inclusă în activitatea de educaţie fizică (în mod special, în lecţii) din
şcoli, dar și în activitățile extracurriculare ale elevilor; înţelegând conceptul de gimnastică
aerobică, se pot forma legături importante cu alte discipline şcolare, precum anatomia,
fiziologia, biochimia.
Sănătatea şcolarului este dată de capacitatea sa de a-şi continua activitatea pe care trebuie să o
presteze sau pe care doreşte să o aibă; educaţia pentru sănătate prin activităţi motrice este
integrată educaţiei generale.Un copil care nu poate fi activ, este suspectat de unele probleme de
sănătate fizică (sau mentală). Vigoarea, energia de a-şi satisface dorinţa de mişcare a copilului
nu implică faptul că acesta ar avea o mare forţă şi rezistenţă musculară (ceea ce, la vârsta şcolară
mică, este redusă), dar are senzaţia unei puteri musculare suficiente pentru toate cerinţele
regimului de viaţă. De aceea, pentru copil, activitatea zilnică devine stimulatoare, tentantă, nu
obositoare. Faptul că un copil sănătos nu vrea să se oprească din activitatea fizică pe care o
desfăşoară de mult timp şi pentru care se presupune că ar trebui să fie obosit, este o situaţie
normală şi sănătoasă. Experienţa fizică îl mulţumeşte astfel încât el nu simte oboseală, nu este
„conştient” de existenţa corpului sau fizic. Nu în ultimul rând, copilul de vârstă şcolară mică
începe să fie conştient de propriul său corp şi este interesat de aspectul exterior, de estetica
corporală. Cunoaşterea şi recunoaşterea celor din jur a frumuseţii copilului, îi crează acestuia
un ascendent moral deosebit de important.Toate aceste atribute ale gimnasticii aerobice sunt în
interdependenţă cu nivelul stării de sănătate, cu forma fizică şi se poate îmbunătăţi la oricine,
chiar dacă persoana respectivă nu are aptitudini sportive.Dimensiunea motrică este determinată
de capacităţile psihomotrice necesare controlului mişcării, abilităţilor musculare, în vederea
realizării cerinţelor mişcării.Face parte din stilul de viaţă al omului contemporan, civilizat, să
aibă activitatea fizică, dirijată corect, eficient; persoana care se respectă îşi structurează de aşa
manieră programele, încât să practice diverse activităţi fizice; tot mai mulţi sunt cei care aleargă,
fac exerciţii de forţă , de gimnastică aerobică sau participă la programe de fitness.Conştiinţa de
sine, respectul de sine, ca un sistem de imagini al copilului despre persoana sa include
componente cognitive, afective şi de comportament. La şcolarii mici, componenta cognitivă
însumează toate imaginile pe care micul şcolar le descrie despre sine, mai ales legat de cât de
puternic, rapid sau îndemânatic este. Componenta afectivă se referă la ceea ce simte copilul, în
general, despre sine; îi place că aleargă repede, sare mult, aruncă departe. Componenta
comportamentală ţine de tendinţa copilului de a se afla în diverse acţiuni: valorifică orice
oportunitate în care îşi poate etala rapiditatea, forţa, îndemânarea. Practicanții gimnasticii
aerobice sunt mai bine evaluaţi, apreciaţi de colegii lor. Sănătoşi fizic şi emoţional, bine adaptaţi
social, aflaţi sub îndrumarea competentă din partea şcolii şi a părinţilor, copiii au toate şansele
de a deveni persoan capabile să facă faţă cerinţelor cotidiene, personale, profesionale şi sociale
de-a lungul vieţii. În educaţia generală a copiilor, componenta cu pondere în planul bio-psiho-
social, gimnastica aerobică, crează premisele unui viitor tânăr sănătos, autonom, creativ, cu
posibilităţi de a se realiza pe toate planurile vieţii.
Bibliografie
1.BOTA., C., Fiziologie generală, Aplicaţii la efortul fizic, Editura Medicală, Bucureşti, 2002.
2.CÂRSTEA, GH., Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Editura Universul,
Bucureşti, 1993.
3.CÂRSTEA, GH., Metodica educaţiei fizice şcolare, Editura A.N.E.F.S. Bucureşti, 1999.
4.DEMETER, A., Bazele fiziologice ale educaţiei fizice şcolare, Editura Stadion, 1974.
5.DRAGNEA, A.- BOTA, A., Teoria activităţii motrice, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1999.
6.EPURAN, M., Psihologia Educaţiei fizice, Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1976.
7.FIREA, E., Metodica educaţiei fizice şcolare, Volumul I, I.E.F.S., Bucureşti, 1980.
147

8.ŞICLOVAN, I., Teoria educaţiei fizice şi sportului, Editura Stadion, Bucureşti, 1970.
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE IN DEZVOLTAREA

PROF. PSIHOPED. IVAȘCU ELENA DANIELA

CŞEI BUZĂU
„Spiritul copiilor nu este un vas pe care vrem să-l umplem, ci este o vatră pe care trebuie s-o
încălzim.”
J. H. Pestalozzi
După cum însuşi Pestalozzi o arăta, activitatea didactică are valenţe care excedă limitele
actului didactic, trecând dincolo de graniţele ale şcolii.
Noi trebuie să trezim spiritul copiilor, astfel încat, şi după depăşirea limitelor fizice ale
instituţiei aceştia să pastreze şi să ducă mai departe valorile şcolii şi, odată cu ele, să creioneze
în culori vii şi pastelate atât corpul profesoral cât şi instituţia în sine. Copiii mulţumiţi şi
recuperaţi vor face parinţii mulţumiţi şi încrezători în forţele lor, în forţele noastre, în puterea
instituţiei noastre, în educaţie, in general. Promovându-ne, cu toţii vom avea de câştigat. Atât
noi, ca indivizi, cât şi societatea în ansamblu.
Având în vedere faptul că omul este o fiinţă puternică, cu resurse aproape nelimitate pe
care trebuie doar să ştie cum să le folosească, întrebarea care derivă, în modul cel mai firesc
este: „ Cum putem evolua?”. Răspunsul la această întrebare nu este unul singular. Pentru fiecare
dintre noi ,,a evolua,, prezintă alte valenţe. Este doar instruire? Este formare? Este
automotivare? Este resursa financiara? Raspunsul se afla in fiecare dintre noi.
Cuvântul educație derivă din substantivul „educatio” care înseamnă creștere, hrănire,
cultivare. Educația are sarcina de a pregăti omul ca element activ al vieții sociale. Educația este
un tip particular de acțiune umană, o intervenție sau direcționare. „arta de a forma bunele
deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.”
Societatea zilelor noastre solicită, mai mult ca oricând, inteligența și capacitatea
creatoare a omului. „Întregul climat al viitorului, afirmă Bogdan Suchodolski, va situa
capacitățile intelectuale în condițiile deplinei afirmări și va da un larg avans dorinței de
cunoaștere.Prin educație se dorește dezvoltarea conștientă a potențialului biopsihic al omului și
formarea unui tip de personalitate solicitat de condițiile prezente și de perspectiva societății,
mai ales în contextual educaţiei speciale unde nevoile sunt multiple şi implicţiile variate.
Activitatea noastră trebuie să pună accent pe oameni, să urmărească dezvoltarea unor
calități umane și explorarea orizonturilor, să fie orientată predominant spre pregătirea pentru
viață, să aibă în vedere, cu precădere, întrebări asupra existenței, să vizeze cu precădere
dezvoltarea unei stări sau a unei structuri atinse. Trebuie să gândim că finalitatea în educație
îmbină viziunea pe termen scurt cu cea pe termen lung. Activitatea educațională este dinamică
și flexibilă în același timp, iar educația stimulează idealul ființei umane exprimat prin „a fi și a
148

deveni”. Elevii noştri trebuie să îşi atingă potenţialul maxim, să evolueze, să scoată tot ceea ce
este mai bun şi mai frumos în ei. Aici intervine măiestria noastră, a cadrelor didactice special,
care lucrează cu copii speciali şi care organizează activităţi extraşcolare cu copiii cu deficienţe.
Este de o importanţă covârşitoare să fructificăm ocaziile de cunoaştere şi de afirmare
atunci când le găsim, să le provocăm pentru ca elevii să experimenteze pe viu, ceea ce se
întâmplă în viaţa adevărată, adică dincolo de gardul şcolii, un gard care încă există. De aceea,
organizarea unor activităţi extracurriculare care vin să completeze arealul de interese şi să
desăvârşească potenţialul restant al elevilor cu CES este o prioritate.
În urma unei analize SWOT extrem de obiective şi de realiste, am constatat faptul că
punctele tari şi oprtunităţile ne sunt în avantaj, în detrimentul punctelor slabe şi al ameninţărilor
care au locul lor, desigur. Astfel, am constatat, o dată în plus, experienţa în domeniul activităţii
educative şcolare şi extraşcolare, faptul că personalul didactic este calificat, cu competenţe
necesare evaluării şi valorificării valenţelor educative derivate dintr-o problematică educativă
diversă, că există o diversitate a programului de activităţi educative precum şi posibilități
multiple de mediatizare a activităţilor extraşcolare şi extracurriculare la diferite niveluri,
existența a numeroase parteneriatelor cu instituții locale.
Nu trebuie să uităm nici oportunităţile pe care ni le oferă contextul în care ne desfăşurăm
nobila activitate. Ar fi deosebit de ultil să profităm de deschiderea activităţii educative spre
implicare şi responsabilizare în viaţa comunităţii, de diversificarea ofertei educaţionale, de
creşterea calităţii actului educaţional prin perspectiva descentralizării şi a concurenţei pe piaţa
educaţiei, să valorificăm potenţialul creativ al nostrum, al dascălilor prin iniţierea de noi
proiecte educative şi asumarea de roluri şi să exploatăm plăcerea elevilor de a se implica în cât
mai multe activităţi şcolare extraşcolare temeinic organizate şi virtuos desfăşurate precum şi de
beneficiul terapeutic recuperator, cu valenţe integratoare, adus acestora.
Este datoria noastră să ţinem cont de toate acestea. Stă numai în puterea noastră să
creştem, să evoluăm… Aşasar, haideţi să încălzim vatra care ne înnobilează vieţile!
Bibliografie:
PĂUNESCU, C, MUŞU, I, 1990, Recuperarea medico-pedagogică a copilului handicapat
mintal, Bucureşti, Ed. Medicală ;
POPOVICI, D.V., 2007, Orientări teoretice şi practice în educaţia integrată, Arad, Ed
Universităţii A. Vlaicu;
VERZA, E, VERZA, F. E., 2011, Tratat de psihopedagogie specială, Bucureşti, Ed.
Universităţii Bucureşti.

DIRECTOR PROF. MIHALCEA DOINA MARIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 309, BUCUREȘTI
149

Oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o formă
intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate stadiului
respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel încât
copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a
cunoştinţelor”,consideră pedagogul american Bruner.
Pentru a-l face pe copil să depăşească în şcoală „greutăţile greu de învins”, important este să
nu uităm că una din trebuinţele principale ale copilului este jocul, mai ales în primii ani de
școlaritate. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie
prezentate în mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi
întotdeauna deosebite.În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse
informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin
faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi,
copii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite
să-şi cunoască şcolarii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai
frumos obiectivul principal al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă. Trebuie
promovat modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor şi a ideilor. Elevii
trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă, nedeterminată de grup,
toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de
rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă important ca
profesorul însăşi să fie creativ.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor şcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a timpului
lor liber. Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism,
cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare
este generator de căutări şi soluţii variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia,
bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni
frumoase şi valoroase. Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini
speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea
interesului pentru activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de
suport pentru reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea
aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se desfăşoară într-un cadru
informal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul
anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
epuizează sfera influenţelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al
şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează, pozitiv. Vizitele la muzee, expoziţii,
monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a
intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru. Ele oferă elevilor
prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de producţie în
desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul istoric local, naţional,
de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale,
relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de învăţare,
întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor. Spectacolele constituie o
altă formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul face cunoştinţă cu lumea
minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în
rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de
impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului sau nu,
150

asupra dezvoltării elevilor..Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă intr-o lume dominată
de mass media şi ne referim la televizor , calculator si internet, care nu fac altceva decât să
contribuie la transformarea copiilor noştri in nişte persoane incapabile de a se controla
comportamental , emoţional şi mai presus de toate slabi dezvoltaţi intelectual. Se ştie ca
incepand de la cea mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoştinte punându-i in
contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen au o deosebită
influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice: plimbări, excursii, tabere. In
cadrul activităţilor organizate in mijlocul naturii, al vietii sociale , copiii se confruntă cu
realitatea si percep activ, prin acţiuni directe obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice.
Fiind axate în principal pe viata în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, scolarii isi pot forma
sentimental de respect si dragoste fata natura, fata de om si realizarile sale. In urma plimbarilor,
a excursiilor in natura, copiii pot reda cu mai multa creativitate si sensibilitate , imaginea
realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe care le culeg ,sunt folosite
în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot
ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuşi să acţioneze în acest sens .
Așadar, „Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai
exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm
să se adapteze.”(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)
Bibliografie:
1. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord., (2008), Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi
3. Ştefan, Mircea (2006), Lexicon pedagogic, Ed. Aramis, Bucureşti
4. Revista învăţământ primar nr. 4 din 1998, Contribuţia activităţilor extraşcolare în optimizarea

PROF. ÎNV. PRIMAR TUTULAN IULIA DIANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 309, BUCUREȘTI
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ impun îmbinarea

creative. În acest cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul inovator, creativitatea didactică.
formarea personalităţii.De aceea şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care
151

îmbracă cele mai variate forme. Realizarea acestor activităţi presupune alegerea din timp a
materialului de către cadrul didactic, abordarea creatoare a temelor de către acesta şi, nu în
ultimul rând, măiestrie pedagogică şi dragoste pentru copii.
Accepţiunea termenului are un sens foarte larg. În sens restrâns termenul se referă la
toate manifestările organizate de şcoală, cu obiective educative şi recreative, care se desfăşoară
în afara programului şcolar.Pot fi şi activităţi extraşcolare de masă - excursii, concursuri,
spectacole, serbări etc.- sau activităţi extraşcolare în cercuri de elevi.În acest sens, termenul este
echivalent cu educaţie extradidactică. Activităţile extracurriculare se desfăşoară sub forme
personalităţii acestora, întrucât lumea actuală este stăpânită de televizor sau de calculator.
Lectura în afara clasei constituie prin tematica ei variată şi bogăţia conţinutului un
mijloc de lărgire a orizontului cultural al elevilor şi de formare a unor sentimente adânci de
dragoste de patrie. După ce au citit lecturile recomandate, se impune interpretarea conţinutului
lor. De aceea, este necesară organizarea unor discuţii pe marginea cărţilor citite. În aceste
discuţii se vor sublinia, printre altele, acele părţi care pot fi valorificate pentru educaţia
patriotică a elevilor.
În activitatea extracurriculară, pe lângă mijloacele de mai sus, care capătă forme
adecvate activităţii extracurriculare, sunt folosite şi alte variate mijloace de educaţie patriotică
a elevilor. Vizionarea filmelor şi a spectacolelor de teatru cu conţinut patriotic şi activităţile
desfăşurate în cercuri şi tabere şcolare, exercită o influenţă pozitivă asupra elevilor, contribuind
elevilor. Dar eficienţa educativă a folosirii lor depinde de măiestria pedagogică a cadrelor
didactice, de respectare particularităţilor de vârstă şi de cunoaşterea metodicii folosirii lor.
Pentru a forma convingeri patriotice la elevi este necesar ca învăţătorii să fie exemple de urmat.
Convingerile lor patriotice şi conduita lor patriotică manifestată în activităţi cât mai diferite îi
influenţează profund pe elevi constituind un motiv stimulator pentru activitatea lor.
la stimulare
Activităţile turistice sunt activităţi extracurriculare cu o deosebită valoare formativă.Ele
se pot realiza sub forma plimbărilor, excursiilor sau taberelor.
Astfel de activităţi asigură un contact direct cu obiectele şi fenomenele în condiţii
naturale, ceea ce uşurează procesul formării reprezentărilor despre acestea şi ajută copiii în
cadrul activităţilor organizate în şcoală. În acest sens, am organizat în cursul acestui an şcolar
excursii cu elevii în Pădurea Comorova, judeţul Constanţa şi la Acvariul din oraşul Constanţa.
Am constatat că aceste activităţi au îmbogăţit cunoştinţele elevilor despre viaţa plantelor
şi a animalelor, dar au încurajat şi exprimarea liberă a copiilor în afara clasei. S-a mai observat
că ei pot reprezenta cu mai multă creativitate realitatea atunci când desenează, modelează sau
au de alcătuit scurte texte.
152

Serbarea este o manifestare festivă, cu program complex, prilejuită de sărbătorirea
diferitelor evenimente de însemnătate naţională sau internaţională, de tradiţiile şi obiceiurile
statornicite în şcoală.
organizat carnavale cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cu ocazia Zilei Pământului sau cu ocazia
zilei de 1 Iunie. Participanţii au purtat costume întruchipând diverse personaje, iar jocul de rol
a stimulat imaginaţia elevilor. Element dominant al carnavalului a fost dansul, intercalat cu
în crearea costumului, cât şi în interpretarea/ realizarea unor monologuri.
teme. Am organizat la nivel de şcoală concursuri de dans, de creaţii artistice, de desen, între
Activităţile extraşcolare au o mare valoare educativă întrucât realizarea lor se face şi din
punct de vedere interdisciplinar. Acţiunile desfăşurate i-au implicat pe elevi în promovarea
tradiţiilor şi obiceiurilor specifice Văii Doftanei şi diferitelor etnii, dar şi în stimularea
potenţialului creativ al copiilor prin organizarea şi derularea unor programe artistice sau a unor
expoziţii cu lucrările elevilor. Dintre acţiunile ce au fost practici de succes în şcoală aş enumera:
realizarea unei expoziţii cu vânzare de icoane realizate de elevi, organizare de serbări, la care
au avut un moment artistic, activitate de strângere şi de dăruire de fonduri şi de dulciuri pentru
copiii devaforizaţi din comunitate.
Aceste acţiuni au determinat dezvoltarea creativităţii civice, artistice şi a
responsabilităţii faţa de problemele comunităţii.
extracurriculare sportive care să fie bazate pe practicarea liberă a unor forme de mişcare şi s-a
constatat că elevii au fost interesaţi de aceste activităţi, manifestând o atitudine pozitivă pentru
practicarea liberă a exerciţiilor de mişcare.
Cred că în orice şcoală cadrele didactice trebuie să promoveze activităţile
extracurriculare, stimulând astfel inventivitatea şi creativitatea elevului.
orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine
creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o
gândire, să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feedback
Activităţile şcolare chiar dacă urmăresc însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe
răspunde suficient dorinţei de cunoaștere şi de creaţie - însuşiri caracteristice copiilor.
153

creative. În acest cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul inovator, creativitatea didactică.
Bibliografie:
1. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord., (2008), Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi
3. Ştefan, Mircea (2006),Lexicon pedagogic, Ed. Aramis, Bucureşti
4. Revista învăţământ primar nr. 4 din 1998, Contribuţia activităţilor extraşcolare în optimizarea

PROF. PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ TUTULAN MARIA PACHIȚA

CENTRUL ȘCOLAR DE EDUCAȚIE INCLUZIVĂ, BUZĂU
Acţiunile educative desfășurate în cadrul acestui tip de educaţie sunt flexibile şi vin în
întâmpinarea diferitelor interese ale elevilor, care sunt implicaţi direct în proiectarea,
organizarea şi desfăşurarea activităţilor, este specific fiecărei organizări sociale, îndeplinind
funcţiile de informare şi de formare a omului din punct de vedere intelectual, moral, artistic,
fizic. (Dicţionarul limbii române pentru elevi, 1983). Asupra individului se exercită o
multitudine de acţiuni şi influenţe educaţionale de-a lungul vieţii. Specialiştii le-au sistematizat
în 3 tipuri sau moduri de realizare a pregătirii pentru viaţă: educaţia formală (școlară),
nonformală (extrașcolară), informală (cunoştinţele cu care individul se întâlneşte zi de zi: în
familie, cu prietenii, pe stradă, în mass-media).
Educaţia nonformală îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei și conţine
majoritatea influenţelor educative care au loc în afara clasei, fiind activităţi extrașcolare sau
activităţi opţionale. Are un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi rezultat formativ, acţiunile
educative plasate în cadrul acestui tip de educaţie, sunt flexibile şi vin în întâmpinarea
diferitelor interese, în mod particular pentru fiecare persoană. Timpul extraşcolar a fost
caracterizat drept „libertate sub control instituţional”. Timpul liber, se caracterizează prin:
alegerea liberă şi eliberarea de sub obligaţiile instituţionale; caracterul dezinteresat al
activităţilor; caracterul personal, întrucât încurajează virtuţile dezinteresate; aracterul hedonist,
întrucât generează satisfacţie.
154

Dintre funcţiile timpului liber, pot fi amintite: funcţia de relaxare, de destindere, care
constă în posibilitatea de refacere a organismului după activitatea de bază; funcţia de distracţie,
care se realizează prin delectare şi amuzament generând un tonus optimist; funcţia educativă,
de dezvoltare, care se concretizează în îmbogăţirea vieţii spiritulale şi dezvoltarea personalităţii,
formarea capacităţii de autoorganizare a unui stil de viaţă elevat, stimularea capacităţilor
creatoare şi a stilului participativ (Vasile Marcu, Florica Orţan, Emilia Adina Deac, 2003).
În România, educaţia nonformală cuprinde diferite activităţi, desfăşurate fie în cadrul
şcolii, cum ar fi: sesiuni de comunicări ştiintifice, cercuri la diferite discipline, proiecte
educative, olimpiade, competiţii sportive; fie în afara şcolii, cum ar fi vizite, drumeţii, excursii,
tabere, activitatea pe cercuri din cadrul palatelor şi cluburilor de copii. Aceste activităţi, la fel
ca şi în cazul educaţiei formale, sunt coordonate de profesori de specialitate, dar, care în aceste
situaţii, au un rol secundar, de moderatori sau coordonatori.
Educaţia nonformală este diferită faţă de educaţia formală, prin aspectul conţinutului şi
formele de realizare, fiind caracterizată prin: caracterul facultativ; elevii sunt implicaţi în
proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor; nu se face o evaluare prin note; oferă
răspunsuri concrete la cerinţele fixate; permite momente de abstractizare, prin utilizarea
cunoştinţelor din viaţa practică; pune în valoare aptitudinile şi interesele copiilor şi ale tinerilor;
facilitează promovarea muncii în echipă şi a unui demers pluri şi inter-disciplinar; scoate din
educaţie funcţia de predare, lăsând loc funcţiei de învăţare.
De la cea mai fragedă vârstă omul se simte atras de tot ce este în preajma lui, de casa,
de satul sau oraşul în care locuieşte. Între el şi acest mic univers se naşte o legătură tainică,
plină de o puternică încărcătură emoţională, care nu este altceva decât embrionul aprinselor
simţăminte de mai târziu, ale iubirii de păstrarea tradiţiilor poporului nostru,la sădirea în inimile
generaţiilor care vin a mândriei pentru frumuseţea costumului popular românesc, a dansului, a
obiceiurilor, al sentimentului de dragoste de patrie. Astfel cunoaşterea spontană, mai întâi a
mediului înconjurător, reprezintă punctul de pornire al unui şir întreg de acţiuni conştiente care
vor duce, cu timpul, la consolidarea sentimentului de dragoste faţă de patrie. Şi aceasta pentru
că satul, oraşul, ţinutul natal constituie o părticică din ţară, iar istoria lor reprezintă o parte
integrantă din istoria patriei. De aceea prin intermediul activităţilor care se organizează în
vederea cunoaşterii ţinutului natal, precum şi cu ajutorul unor relicve istorice locale se creează
momente deosebit de emoţionante pentru elevi, care pot fi valorificate temeinic din punct de
vedere educativ.
particularităţi specifice perioadelor de vârstă. Sentimentul mândriei naţionale trebuie cultivat la
elevi încă din primele clase, cadrele didactice arătându-le măreţia luptelor duse de strămoşi
pentru apărarea libertăţii poporului împotriva cotropitorilor, frumuseţea limbii române,
frumuseţile şi bogăţiile patriei. Sarcinile educaţiei patriotice a elevilor se realizează în cl.0-IV
prin procesul de învăţământ şi activităţile extracurriculare pe care le desfăşoară elevii. Fiecare
dintre aceste activităţi contribuie, în funcţie de conţinutul ei, la formarea conştiinţei şi conduitei
patriotice a elevilor. Rezultatele pe care le obţin la aceste activităţi generează în sufletul elevilor
sentimente complexe: de bucurie, de dragoste faţă de patrie şi de admiraţie faţă de figurile
măreţe ale istoriei noastre. Activitatea extracurriculară are forme variate.
Participarea elevilor la sărbătorile naţionale prin serbări cu tematică patriotică,
generează sentimente patriotice adânci în conştiinţa lor. Atmosfera înălţătoare în care ele se
desfăşoară trezesc trăiri emoţionale. Din experienţa didactică în mediul rural s-a constatat că,
155

înaintea venirii la şcoală, copilul se află sub influenţa benefică a folclorului muzical local, a
cântecelor pe care le aude în familie sau la hora satului, care constituie bogăţia spirituală a
localităţilor rurale. În evoluţia lor serbările se leagă strâns şi cu evoluţia sentimentelor de
mândrie naţională, inspirate din momente importante „1 Decembrie”,” 24 Ianuarie”, „Ziua
Eroilor”etc. Antrenarea în asemenea acţiuni contribuie la formarea deprinderilor de conduită
patriotică, concretizează sentimente patriotice pe care le generează evenimentele mari din viaţa
poporului nostru.
succesului şcolar.
În sprijinul acestui proces am realizat un studiu. În acest sens am aplicat un chestionar.
La prima întrebare, referitoare la activitatea extracurriculară cea mai îndrăgită, a reieşit că este
excursia sau drumeţia. Personal am reuşit să merg cu elevii în excursii şi vizite. Ele au contribuit
la activizarea şi dezvoltarea creativităţii elevilor. Prezentându-le frumuseţea, bogăţia şi
importanţa locurilor vizitate, li se dezvoltă sentimente de dragoste faţă de ţinutul natal şi faţă
de patrie, de admiraţie faţă de trecutul istoric şi de bucurie că acest ţinut se înfrumuseţează prin
eforturile creatoare ale oamenilor. Vizitele şi excursiile în ţinutul natal au o deosebită valoare
pentru educaţia patriotică a elevilor, când acestea sunt organizate tocmai pentru a studia unele
descoperiri arheologice sau pentru a marca unele urme, locuri, monumente de cultură materială
şi spirituală care pun în lumină evenimente istorice sau social-politice legate de trecutul şi
prezentul localităţii şi împrejurimilor ei. Am participat împreună cu elevii de strângerea şi
valorificarea educativă a elementelor de istorie locală, dezvoltând cercul „Prietenii muzeului”.
Împreună cu elevii s-au colecționat de la bătrânii satului obiecte vechi pe care le-am expus în
muzeul satului din localitate.
istoria patriei ca parte integrantă a istoriei universale. În cadrul activităţilor extracurriculare am
folosit mai multe procedee pentru valorificarea elementelor de istorie locală, ca de exemplu:
cercetarea istoriei locale, excursii la locurile istorice, vizite la muzee istorice, case memoriale,
îngrijirea monumentelor istorice. Strângerea materialului istoric, documentar, etnografic, local
este o muncă care solicită din partea elevilor şi a învăţătorilor multă dragoste, pasiune, interes.
Împreună cu elevii s-au îngrijit şi luat sub supraveghere urmele unei biserici vechi din sec.al
XVII-lea.Turla acestei biserici a fost desenată de pictorul N.Grigorescu. În munca noastră am
căutat să cunoaştem materialul documentar privitor la trecutul istoric al localităţii, legendele
care pomenesc despre întemeierea localităţăţii Valea Doftanei, s-a trecut la studierea presei
locale din trecut, s-au purtat discuţii cu cetăţenii în vârstă pentru a putea cunoaşte anumite
tradiţii locale, s-au localizat pe harta comunei diferite puncte de interes istoric. Ca învăţătoare
mi-am însuşit date şi cunoştinţe necesare pentru a putea conduce munca de cercetare a istoriei
locale. În a doua etapă s-a făcut pregătirea teoretică a elevilor privind istoria locală şi această
pregătire a fost însoţită de deplasări pe teren la diferite locuri şi obiective de interes istoric,
arheologic care au fost luate în supraveghere având în vedere că noi căutăm să salvăm anumite
vestigii ale trecutului.
adevărate virtuţi educative, deoarece participarea directă a elevilor face posibilă declanşarea
unui proces lent, dar profund, de cunoaştere a frumuseţilor patriei, a trecutului şi prezentului
poporului român, la îmbogăţirea simţămintelor lor. Conţinutul acestor activităţi se valorifică
din punctul de vedere al educaţiei patriotice, prin înţelesul plin de originalitate şi expresivitate
în care se realizează transmiterea ideilor şi sentimentelor. Valorificarea obiectelor de interes
istoric local au prins viaţă în muzeul satului din Valea Doftanei. Valoarea izvoarelor istorice
156

locale au darul de a acţiona în mod direct asupra elevilor trezindu-le impresii profunde,
deoarece ei participă activ la cunoaşterea istoriei locale şi istoriei României.
Pornind de la aceste idei generale am scris și desfășurat proiectul “Deschidem porţile
culturii prin porţile muzeelor” care a vizat creşterea interesului elevilor din școală faţă de
componenta cultural-istorică a orașului, prin familiarizarea lor cu monumentele de cultură şi
artă, în special a muzeelor, deoarece aceste centre cultural - istorice sunt slab mediatizate în
rândul elevilor. Stimulând interesul elevilor, ei vor căuta să se documenteze pentru anumite
teme la faţa locului, din surse directe şi vor descoperi o nouă modalitate de petrecere a timpului
liber.
Bibliografie:
1. Dulamă, Maria Eliza - Metodologie didactică, Ed. Clusium, Cluj Napoca, 2006
2. Dicţionarul limbii române pentru elevi, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1983
3. Filimon, Letiţia; Marcu, Vasile - Psihopedagogia pentru formarea profesorilor, Oradea, Ed.
Universităţii din Oradea, 2003
4. Marcu, Vasile; Orţan, Florica; Deac, Adina Emilia - Managementul activităţilor
extracurriculare, Ed. Universităţii Oradea, Oradea, 2003
5. Orţan, Florica - Management educaţional, Ed. Universităţii Oradea, Oradea, 2004
IMPORTANȚA FAMILIEI ÎN ASIGURAREA SUCCESULUI ȘCOLAR
PROFESOR NAGY IOANA VERONICA

L.T.A. „ALEXIU BERINDE”, SEINI
Educația unui copil depinde în primul rând de familia sa. În familie copilul trebuie să se
simtă iubit, acceptat, în familie trebuie să cunoască primele limite și primele responsabilități.
Primele definiții ale comportamentului uman le învățăm de la familiile noastre: ”Dacă
în familie există un program sănătos de somn, se consumă alimente hrănitoare, se face sport, se
citește și se discută inteligent, copilul va crește considerând aceste comportamente normale.
Dacă aveți cicluri haotice de somn – veghe, mâncați alimente nesănătoase, sunteți sedentari și
interacționați cu ecranele dispozitivelor electronice, nu cu ceilalți membri ai familiei, copilul
va considera aceste lucruri normale.” spunea Lucy Jo Palladino.
Una dintre cele mai importante cărămizi la temelia succesului viitor este inteligența
emoțională sau educația pentru eșec. Cele mai importante elemente în acest sens sunt: calmul,
empatia, educația, suportul moral al unei persoane dragi, echilibrul și armonia trăite în familie.
Orice părinte ar trebui să fie conștient că un copil nu-i prea ascultă vorbele și e adesea reticent
la sfaturi, dar nu greșește niciodată în a-i imita comportamentul.
Nu cărțile și cadourile construiesc caracterul unui copil, ci încrederea, zâmbetul care-l
înconjoară, vorbele calde, oamenii care îi șterg lacrimile de pe obraz. Un copil problematic nu
este altceva decât un strigăt de ajutor, un copil-problemă anunță o familie cu probleme și arată
că el e doar veriga slabă din acel lanț. Un copil certat prea des își va face alți aliați și toată lumea
are de pierdut.
157

Copilul crește considerând comportamentele din jurul său normale. Agresorul de
mâine este victima de azi.
Cea mai bună modalitate prin care părintele își poate ajuta copilul la școală este să îi
asigure un somn suficient și un climat armonios. Familiile trebuie să asigure un climat pozitiv,
să evite elementele noi, stimulative, să creeze un ritual de culcare pentru că simptomele
neatenției sunt de mult timp asociate cu somnul insuficient. Părintele trebuie să se asigure, mai
ales în cazul copilului mic, că acesta a avut suficiente activități fizice pe parcursul zilei pentru
a fi cu adevărat obosit când vine ora de culcare. De asemenea, se recomandă limitarea cantității
de zahăr consumate după ora prânzului.
Cele mai importante elemente care asigură echilibrul emoțional al unui copil și atenția
sa optimă sunt: reguli clare, consecvente și adecvate vârstei; un părinte sau un profesor care
să-i fie alături, cu care să stabilească o puternică legătură de atașament; o perioadă în care
părintele să se joace sau să discute cu copilul; orice tip de exerciții fizice în aer liber; concedii
și vacanțe în aer liber; luarea mesei cu familia, cel puțin o dată pe zi, fară televizor; oprirea
periodică a internetului (deficitul de atenție se reface în natură, printre copaci, nori, păsări,
izvoare, valuri, în bătaia vântului); consolidarea autocontrolului și a tenacității copilului.
Un alt element extrem de important pe care toți părinții ar trebui să-l înțeleagă este că nu
școala este cel mai important educator, ci părintele. Școala nu educă decât tangențial și târziu,
rolul școlii este în primul rând acela de a ierarhiza informația și de a dezvolta structuri logice.
Cele mai importante achiziții în privința educației trebuie consolidate înainte ca un copil să
meargă la școală.
Pe măsură ce copiii cresc, părinții trebuie să-și actualizeze obiceiurile pentru a rămâne o
familie unită, pentru a da o independență tot mai mare copilului, pentru a integra inovațiile
viitoare ce vor pătrunde în casa și în universul lui înconjurător, pentru a menține optimismul
(obligație importantă a părintelui).
Un alt element dificil de gestionat în viața oricărui părinte este tot ceea ce poartă numele de
tehnologie. Tehnologia înseamnă putere și va avea mereu o latură pozitivă și una negativă pe
care trebuie să le gestionam corect atât ca părinte, cât și ca profesor.
Lucy Jo Paladino arată că și realitatea virtuală trebuie să fie ținută sub control pentru că și
”creatorii de produse media concurează cu îndârjire pentru a atrage banii, atenția involuntară și
– cel mai îngrijorător pentru părinți – atenția involuntară a copiilor noștri.” Copiii trebuie
învățați să deconstruiască media digitală pentru că plasarea produselor de orice fel, aparent
întâmplătoare, nu e deloc întâmplătoare! În acest scop părinții trebuie să se informeze mereu,
să stimuleze gândirea critică și să țină canalele de comunicare deschise.
Timpul petrecut în fața ecranelor trebuie realocat, de preferință activităților din natură.
Există studii care asociază clar televizorul deschis în fundal cu diminuarea atenției susținute și
cu scăderea performanțelor copiilor la teste de abilități mentale. Ceea ce este și mai grav este
ceea ce psihologii numesc ”noua rivalitate între frați” – rivalitatea dintre părinți și copii pentru
dispozitivele digitale.
Bibliografie:
 Adina Băran-Pescaru, Parteneriat în educație, Editura Aramis Print, București, 2004.
 Lucy Jo Palladino, Copiii în epoca depenenței de tehnologie, Editura Polirom, Colecția
Psihologia copilului, & Parenting, Iași, 2015.
 Nathalie de Bosgrollier, fericiți la școală, totul începe acasă, Editura Niculescu, București,
2017.
158

ACTIVITĂŢILE EXTRAŞCOLARE-MIJLOC DE DEZVOLTARE A
CREATIVITĂȚII LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ
PROF. NISTOR LUIZE LAVINIA

GRĂDINIȚA P.P. NR.1/„PITICOT”-HUNEDOARA
Activitățile extracurriculare contribuie la gândirea și completarea procesului de

învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor preșcolarilor, la organizarea rațională și
plăcută a timpului liber.
Având un caracter atractiv, preșcolarii participă într-o atmosferă de voie bună și
optimism, cu însuflețire și dăruire la astfel de activități.
Potențialul larg al activităților extracurriculare este generator de cautări și soluții variate.
Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginația, bucuria și în dragostea din sufletul
copiilor, dar să îi lași pe ei să te conducă spre acțiuni frumoase și valoroase.
Activitatea extrascolară ocupă un rol important în ansamblul influențelor educative în
grădiniță. Ea lărgeste orizontul cultural al preșcolarilor, completând cu noțiuni noi volumul de
cunoștinte însușite la activități. Participarea copiilor la acțiunile organizate în afara grupei și a
grădiniței constituie, de asemenea, un mijloc de formare a competențelor. Activitățile
extracurriculare aduc o contribuție însemnată și la educația morală, estetică a copiilor,
disciplinându-le acțiunile și lărgindu-le orizontul artistic.
În procesul instructiv-educativ activităţile extracurriculare îl atrag pe copil să participe
cu plăcere şi să fie interesat de activităţile propuse. În cadrul acestor activităţi se transmit
copiilor, în mod sistematic şi organizat informaţii din toate domeniile de activitate: muzicale,
literare, plastice accesibile, formându-se astfel anumite competenţe: de a audia anumite piese
muzicale, de a interpreta roluri. Interpretând diferite roluri, copilul reproduce modele de
conduită şi le asimilează în propria lui comportare. Trăsătura cea mai importantă a interpretării
unor roluri este originalitatea şi creativitatea copilului în redarea impresiilor proprii despre
realitatea înconjurătoare, spontaneitatea şi intensitatea trăirilor exprimate în joc. Are un
pronunţat caracter activ - participativ, permiţând copilului să construiască relaţii sociale, să-şi
exerseze şi să-şi perfecţioneze limbajul, să rezolve probleme, să negocieze, să coopereze, să
utilizeze simboluri. Fiind cea mai pură formă a gândirii simbolice, are o contribuţie majoră în
dezvoltarea intelectuală.
Copilul dispune nu numai de capacitatea de a se juca şi de a învăţa, ci şi de aceea de a
crea. Creaţiile preşcolarului dovedesc că viaţa lui interioară este destul de bogată, că intenţiile
lui depăşesc cu mult posibilităţile de care dispune. El este capabil să obţină produse noi,
159

neobişnuite, originale, chiar dacă acestea sunt noi şi originale doar pentru el. “Fiecare individ
posedă o doză de creativitate, dar depinde cum o valorifică”.
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a capacităților de vorbire și a înclinațiilor
artistice ale copiilor, care contribuie la stimularea și educarea:
- atenției (prin respectarea indicatiilor regizorale și în special a atenției distributive prin
raportarea copilului la ceilalti membri ai echipei de lucru);
- memoriei ( prin repetițiile organizate pentru consolidarea replicilor, mișcărilor, etc);
- voinței( prin implicarea copilului în mod benevol);
- afectivității ( prin filtrarea mesajelor culturale, artistice, pe plan afectiv);
- imaginației și creativității (prin implicarea directă a copiilor, propunând numere artistice în
serbare și soluții pentru o anumită frecvență);
- atitudinilor pozitive ( prin crearea de situații concrete și inteligibile, pentru care copilul va
aproba/aborda o anumită conduită);
Serbarea de Crăciun este cea mai îndrăgită de copii, de aceea, pentru reuțita ei există
preocupări susținute: audierea colindelor, împodobirea sălii de grupă, stabilirea centrului
tematic , împodobirea bradului, pregătirea cadourilor etc. În acest cadru copiii interpretează cu
multă plăcere roluri de: Iarna, Anul Nou, Anul Vechi, stelute, fulgi, oameni de zăpadă, îngerași
etc. Această serbare se poate desfășura în locații diferite cum ar fi super-market-urile, săli de
spectacole, cluburi sau chiar curtea grădiniței, o serbare cu ,,Porțile deschise’’, desfășurată în
parteneriat cu alte instituții de învățământ din localitate, cu o mare implicare a familiei, a
comunității locale, cu sosirea lui Moș Crăciun în sania trasă de cai.
Obiectivele pe care le-am avut în vedere prin activităţile extracurriculare propuse au fost
stimularea şi educarea atenţiei, exersarea atenţiei şi mărirea stabilităţii atenţiei, sporirea
capacităţii de rezistenţă la efort, stimularea sensibilităţii estetice. Rolul acestor activităţii
extracurriculare este oferirea copiilor de oportunităţii multiple de recreere, dezvoltarea
spiritului de competiţie, valorificarea potenţialului intelectual şi al aptitudinilor, stimularea
imaginaţiei creativităţii şi iniţiativei.
Activităţile extraşcolare joacă un rol deosebit de important în dezvoltarea fizică şi
psihică a unui copil, spun psihoterapeuţii. Prin intermediul acestora, copilul va învăţa să
interacţioneze mai uşor cu cei din jur şi va putea să exceleze în anumite domenii spre care are
înclinaţii. Astfel de activităţi îl ajută să-şi canalizeze energia către lucruri cu adevărat
importante şi să- şi dezvolte spiritul de competiţie.
Toate aceste experiente ne oferă satisfacții uriașe și contribuie într-o mare măsură la
destinderea copiilor în mediul grădinitei, la realizarea unei atmosfere relaxante și constructive,
între grădiniță, familie, comunitate, ceea ce determină ca și copiii să vină cu plăcere la grădiniță
și să se manifeste fără inhibiții și timidități, ei observă ce mult înseamnă dragostea, căldura
sufletească, înțelegerea, respectul și toleranța, lucruri deosebit de importante pentru această
primă experiență oferită de grădiniță.
Serbările și activitățile susținute cu diferite ocazii de către copiii din grădiniță, oglindesc
cel mai relevant dinamica grădiniței, implicarea ei în viața comunității și nu în ultimul rând ceea
ce se învață în institutia respectivă.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru
cei mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la grădiniță,
concursurile organizate de către cadrele didactice în clasă. Dacă sunt organizate într-o
atmosferă plăcută vor stimula spiritul de iniţiativitate al copiluiui, îi va oferi ocazia să se
toate cunoştinţele.
160

Preșcolarii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă,
de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este
însă important ca profesorul însăşi să fie creativ. Copiii sunt atraşi de activităţile artistice,
reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi stimulează
implicarea în actul decizional privind respectarea drepturilor omului, conştientizarea
urmărilor poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea valorilor, etc. Activităţile
complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau spectacole
imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează anumite
sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au activităţile
extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin produsul
realizat de acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă masa de
copii.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc
interes, produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort
suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând
posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul
că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi.
Dascălul are, prin acest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască preșcolarii, să-i
dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal
- pregătirea copilului pentru viaţă. Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de
educator, de talentul său, de dragostea sa pentru copii, de modul creator de abordare a
temelor, prin punerea în valoare a posibilităţilor şi resurselor de care dispune clasa de
preșcolari .
Bibliografie:
- Ciubuc Iuliana, „Armonia naturii”, Editura Aureo, Oradea;
- Mangri F., Elisei. E., Dorobeti.T, Bucovală G., „Experienţe didactice şi pedagogice de
succes”, Poarta Albă, 2010;
- Dumitru G., Novac C., Mitrache A., Ilie V., „Didactica activităţii instructiv -educative pentru
învăţământul preprimar”. Craiova. Editura Nova.
- Marcu, Vasile; Orţan, Florica; Deac, Adina Emilia - Managementul activităţilor
extracurriculare, Ed. Universităţii Oradea, Oradea, 2003.
ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE ȘI IMPACTUL ACESTORA ÎN

DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ELEVULUI
P.I.P. POPESCU NICOLETA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,GEORGE POBORAN”, SLATINA, OLT
Încă din copilărie ne simțim atrași de la cea mai fragedă vârstă de tot ce este în
preajma noastră, de casa, de satul sau oraşul în care locuim. Între om şi acest mic univers se
naşte o legătură tainică, plină de o puternică încărcătură emoţională, care nu este altceva decât
161

embrionul aprinselor simţăminte de mai târziu , ale iubirii de păstrarea tradiţiilor poporului
nostru,la sădirea în inimile generaţiilor care vin a mândriei pentru frumuseţea costumului
popular românesc, a dansului, a obiceiurilor, al sentimentului de dragoste de patrie. Astfel
cunoaşterea spontană, mai întâi a mediului înconjurător,reprezintă punctul de pornire al unui
şir întreg de acţiuni conştiente care vor duce, cu timpul, la consolidarea sentimentului de
dragoste faţă de patrie. Şi aceasta pentru că satul, oraşul, ţinutul natal constituie o părticică din
ţară, iar istoria lor reprezintă o parte integrantă din istoria patriei. De aceea prin intermediul
activităţilor care se organizează în vederea cunoaşterii ţinutului natal,precum şi cu ajutorul unor
relicve istorice locale se creează momente deosebit de emoţionante pentru elevi,care pot fi
valorificate temeinic din punct de vedere educativ.
Pentru elevi, educaţia în spiritul patriotic reprezintă o preocupare continuă a cadrelor
elevi încă din primele clase, cadrele didactice arătându-le măreţia luptelor duse de strămoşi
pentru apărarea libertăţii poporului împotriva cotropitorilor, frumuseţea limbii române,
frumuseţile şi bogăţiile patriei. Sarcinile educaţiei patriotice a elevilor se realizează încă din
casele primare, prin procesul de învăţământ şi activităţile extracurriculare pe care le desfăşoară
elevii. Fiecare dintre aceste activităţi contribuie, în funcţie de conţinutul ei, la formarea
conştiinţei şi conduitei patriotice a elevilor. Rezultatele pe care le obţin la aceste activităţi
generează în sufletul elevilor sentimente complexe: de bucurie,de dragoste faţă de patrie şi de
admiraţie faţă de figurile măreţe ale istoriei noastre. Activitatea extracurriculară are forme
variate. Să analizăm valoarea educativă a unora dintre aceste forme.
,generează sentimente patriotice adânci în conştiinţa lor. Atmosfera înălţătoare în care ele se
desfăşoară trezesc trăiri emoţionale. În evoluţia lor serbările se leagă strâns şi cu evoluţia
sentimentelor de mândrie naţională,inspirate din momente importante „1 Decembrie”,” 24
Ianuarie”, „Ziua Eroilor”. Antrenarea în asemenea acţiuni contribuie la formarea deprinderilor
de conduită patriotică, concretizează sentimente patriotice pe care le generează evenimentele
mari din viaţa poporului nostru.
succesului şcolar. În sprijinul acestui proces am realizat un studiu. În acest sens am aplicat un
chestionar. La prima întrebare, referitoare la activitatea extracurriculară cea mai îndrăgită, a
Ele au contribuit la activizarea şi dezvoltarea creativităţii elevilor. Prezentându-le frumuseţea,
bogăţia şi importanţa locurilor vizitate, li se dezvoltă sentimente de dragoste faţă de ţinutul natal
şi faţă de patrie, de admiraţie faţă de trecutul istoric şi de bucurie că acest ţinut se
înfrumuseţează prin eforturile creatoare ale oamenilor. Vizitele şi excursiile în ţinutul natal au
o deosebită valoare pentru educaţia patriotică a elevilor, când acestea sunt organizate tocmai
pentru a studia unele descoperiri arheologice sau pentru a marca unele urme, locuri
,monumente de cultură materială şi spirituală care pun în lumină evenimente istorice sau social-
politice legate de trecutul şi prezentul localităţii şi împrejurimilor ei.
istoria patriei ca parte integrantă a istoriei universale.În cadrul activităţilor extracurriculare am
folosit mai multe procedee pentru valorificarea elementelor de istorie locală, ca de exemplu.:
cercetarea istoriei locale, excursii la locurile istorice, vizite la muzee istorice, case memoriale,
162

îngrijirea monumentelor istorice. Strângerea materialului istoric, documentar, etnografic, local
este o muncă care solicită din partea elevilor şi a învăţătorilor multă dragoste, pasiune, interes.
adevărate virtuţi educative,, deoarece participarea directă a elevilor face posibilă declanşarea
unui proces lent, dar profund,de cunoaştere a frumuseţilor patriei, a trecutului şi prezentului
poporului român, la îmbogăţirea simţămintelor lor. Conţinutul acestor activităţi se valorifică
din punctul de vedere al educaţiei patriotice, prin înţelesul plin de originalitate şi expresivitate
în care se realizează transmiterea ideilor şi sentimentelor.
Lectura în afara clasei constituie prin tematica ei variată şi bogăţia conţinutului un
mijloc de lărgire a orizontului cultural al elevilor şi de formare a unor sentimente adânci de
dragoste de patrie. După ce au citit lecturile recomandate, se impune interpretarea conţinutului
lor.De aceea, este necesară organizarea unor discuţii pe marginea cărţilor citite. În aceste
discuţii se vor sublinia, printre altele, acele părţi care pot fi valorificate pentru educaţia
patriotică a elevilor.
În activitatea extracurriculară, pe lângă mijloacele de mai sus, care capătă forme
adecvate activităţii extra-curriculare, sunt folosite şi alte variate mijloace de educaţie patriotică
desfăşurate în cercuri şi tabere şcolare, exercită o influenţă pozitivă asupra elevilor, contribuind
a elevilor. Dar eficienţa educativă a folosirii lor depinde de măiestria pedagogică a cadrelor
didactice, de respectare particularităţilor de vârstă şi de cunoaşterea metodicii folosirii lor.
Pentru a forma convingeri patriotice la elevi este necesar ca învăţătorii să fie exemple de urmat.
Convingerile lor patriotice şi conduita lor patriotică manifestată în activităţi cât mai diferite îi
influenţează profund pe elevi constituind un motiv stimulator pentru activitatea lor.
Din experienţa la clasă am constatat în ce măsură lectura contribuie efectiv la
dezvoltarea gândirii, a limbajului, a trăsăturilor de caracter ale copiilor, dacă se apreciază just
rolul şi rostul pe care îl joacă lectura în cadrul programei şcolare, favorizând întregul registru
însuşi cartea respectivă.
la stimulare
163

Realizarea acestor activităţi presupune alegerea din timp a materialului de către
cadrul didactic, abordarea creatoare a temelor de către acesta şi, nu în ultimul rând, măiestrie
Accepţiunea termenului are un sens foarte larg. În sens restrâns termenul se referă
la toate manifestările organizate de şcoală, cu obiective educative şi recreative, care se
desfăşoară în afara programului şcolar. Pot fi şi activităţi extraşcolare de masă - excursii,
concursuri, spectacole, serbări sau activităţi extraşcolare în cercuri de elevi. În acest sens,
termenul este echivalent cu educaţie extradidactică. Activităţile extracurriculare se desfăşoară
sub forme variate, ca de exemplu: activităţi artistice, ştiinţifice, activităţi sportive, obşteşti,
turistice. Astfel de activităţi oferă numeroase prilejuri de afirmare a elevilor, de dezvoltare a
personalităţii acestora, întrucât lumea actuală este stăpânită de televizor sau de calculator
Activităţile turistice sunt activităţi extracurriculare cu o deosebită valoare formativă.
Ele se pot realiza sub forma plimbărilor, excursiilor sau taberelor.
cadrul activităţilor organizate în şcoală. Am constatat că aceste activităţi au îmbogăţit
cunoştinţele elevilor despre viaţa plantelor şi a animalelor, dar au încurajat şi exprimarea liberă
a copiilor în afara clasei . S-a mai observat că ei pot reprezenta cu mai multă creativitate
realitatea atunci când desenează, modelează sau au de alcătuit scurte texte .
statornicite în şcoală.
Am realizat astfel de acţiuni cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, a zilei
de 8 Martie , a Zilei Europei, a Zilei Internaționale a Copilului sau la sfârşit de an şcolar,
oferindu-le elevilor posibilitatea de a se exprima liber oral, în scris sau prin muzică.
zilei de 1 Iunie. Participanţii au purtat costume întruchipând diverse personaje, iar jocul de rol
în crearea costumului , cât şi în interpretarea/realizarea unor monologuri.
Concursurile sunt forme competiţionale de activitate extraşcolară, organizate pe
diferite teme. Am organizat la nivel de şcoală concursuri de dans, de creaţii artistice, de desen,
între clasele de nivel primar.
164

Vizionarea spectacolelor, a filmelor, a diafilmelor sau a emisiunilor de televizor
sunt forme de activitati prin care elevul nu doar dobândeşte informaţii, ci este stimulat spre
activităţi de pictură, dans, determinând astfel şi dezvoltarea creativităţii.
Activităţile extraşcolare au o mare valoare educativă întrucât realizarea lor se face
şi din punct de vedere interdisciplinar. Acţiunile desfăşurate i-au implicat pe elevi în
promovarea tradiţiilor şi obiceiurilor specifice Olteniei şi diferitelor etnii, dar şi în stimularea
potenţialului creativ al copiilor prin organizarea şi derularea unor programe artistice sau a unor
expoziţii cu lucrările elevilor. Dintre acţiunile ce au fost practici de succes în şcoală aş
enumera:
- realizarea unei expoziţii cu vânzare de felicitări, jucării, mărțișoare, realizate de
elevi,
- organizare de serbări, la care au avut un moment artistic ,
- activitate de strângere şi de dăruire de fonduri şi de dulciuri pentru copiii
devaforizaţi din comunitate.
Cred ca în orice şcoală cadrele didactice trebuie să promoveze activităţile
extracurriculare, stimulând astfel inventivitatea şi creativitatea elevului. De aceea, în acest an
şcolar, am încercat să realizez un echilibru între activităţile şcolare şi cele extracurriculare.
Am realizat activităţi extracurriculare programate şi proiectate din timp, diverse atăt
ca forma, căt şi conţinut, ce s-au desfăşurat în şcoală, în afara ei, în comunitate, folosind metode
Activitatea extracurriculară e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă
căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el, în primul rând, o atitudine
creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii, asigurând astfel
o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor.
În concluzie, cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ în
cadrul activităţilor extracurriculare. Dar se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul
de gândire, să evite critica, în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed-
back pozitiv. Şcoala trebuie să stimuleze exprimarea potenţialului creativ al fiecărui copil, să
răspunde suficient dorinţei de cunoastere şi de creaţie - însuşiri caracteristice copiilor.
activităţii şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative.
Desfăşurarea activitţăilor şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a
relaţiilor creative. În acest cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea
didactică.
165

formarea personalităţii.De aceea, şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care
Bibliografie:
ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN FORMAREA PERSONALITĂȚII

ELEVULUI
P.I.P. VIZANTIE MARIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ STREJEȘTII DE JOS, STREJEȘTI, OLT
Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și utile.

Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea
Cadrele didacticei caută soluții pentru valorificarea lor: urmăresc programul elevului din ziua
în desfășurarea activităților extrașcolare ?
Ca profesor pentru învățământul primar, am căutat să îndrept elevul spre abordarea textului
spiritual. Încă din clasa a III-a, se pune accent pe valorificarea valențelor pozitive din basme,
166

Pornind de la schițele lui I. L. Caragiale, elevii dezbat comportamentul lui Goe, lui Ionel și apoi
se realizează o dezbatere amplă pe teme bunelor maniere. Elevii, jucând joc de rol vor crea
deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității, stimularea încrederii
în sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin joc, să asimileze noi cunoștințe și într-un cadru
nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i crea elevului spațiul, conjuctura care să îl ajute
să dea frâu imaginației, să își valorifice înclinațiile dezvoltându-le până va ajunge la
performanță.
Un eveniment atât de important, Învierea Domnului, este un prilej de bucurie și orice persoană
trăiește intens toate etapele care duc la înălțarea sufletească de-a lungul acestor importante
săptămâni. În aceste săptămâni, în cadrul activităților extrașcolare este necesar să se desfășoare
activități extrașcolare care au ca scop formarea unor personalități armonioase, cu adâncă trăire
și familiarizarea tânărului cu semnificațiile religioase ale zilelor care premerg și urmează
Învierii Domnului.
În cadrul activităților educative, se pot desfășura activități precum: recitarea unor poezii, creații
ale elevilor, scenete, realizarea de felicitări, desene tematice. Este recomandat ca aceste
167

Recomandăm desfășurarea de parteneriate școlare având ca parteneri: familia, comunitatea,
poate lipsi pentru că acest echilibru pentru viitorul individului va fi afectat.
evenimentului.
care aspiră la frumos, puritate.
Bibliografie:
Pavelescu, Marilena (2010). Metodica predării limbii și literaturii române. Editura Corint;
Crăciun, Corneliu (2011). Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în liceu.
Editura Emia;
Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru.
DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR CHEIE PRIN ACTIVITĂȚI NONFORMALE
ȘI EXTRACURRICULARE
PROF. POPESCU MARIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”SF. ANDREI” SLOBOZIA
MOTTO:
„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)
Societatea modernă prin dinamismul său, prin flexibilitatea sa, deschiderea spre inovații
solicită un model al personalității umane ce ar fi capabil să facă față cerințelor secolului XXI,
care s-a anunțat ca un mileniu al schimbărilor continue. Prezentul solicită afirmarea unei
personalități competitive, capabile să-și modeleze viitorul, de aceea educația este în lumea
modernă o dimensiune-cheie prin care se fortifică ființa umană.
168

În orice domeniu este necesar să cunoști materialul de prelucrat, astfel încât să poți
utiliza uneltele adecvate pentru finalitatea dorită. În domeniul educației, această identificare
trebuie făcută foarte atent, cu atât mai mult cu cât „materialul” este unul uman, prin urmare
individual, de cele mai multe ori chiar imprevizibil.
Actualele activități instructiv-educative sunt centrate pe această individualitate a
tinerilor, de aici și nevoia de a utiliza metode variate de predare, selectate atent, în funcție de
personalitatea și nevoile celor care urmează a fi „prelucrați”. Astfel, în activitatea didactică,
este indicat să putem identifica din timp elevii cu un potențial crescut sau scăzut în diferite
domenii de activitate.
În fiecare școală se urmează un curriculum unitar; prin curriculum unitar se înțelege
rutina cursurilor care are ca finalitate o examinare publică (teste naționale, bacalaureat). Prin
urmare, elevii învață mult pentru a avea rezultate bune și a promova. Dar este suficient în ceea
ce privește formarea personalităţii tinerilor, a celor care vor participa activ la cerințele societății
actuale? Examenele și studiile sunt doar o parte care trebuie completată de alte componente
pentru a forma o personalitate integrabilă în această societate competitivă. Astfel, complexitatea
finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare, iar
parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o necesitate.
Activitățile „de după ore” sunt foarte utile pentru majoritatea elevilor, cu atât mai mult
cu cât sunt unii dintre ei care nu au cea mai bună viață de familie. În cazul unui astfel de tânăr,
activitățile extracurriculare sunt binevenite deoarece îi pot schimba optica asupra vieții și îl pot
orienta spre un drum mai bun. Dacă acasă îi lipsește „mentorul”, persoana care să îl ghideze,
tânărul va căuta unul afară, așa că este indicat să fie un adult responsabil, un profesor, un
îndrumător.
Astfel de activități sunt de o reală importanță cu atât mai mult cu cât trăim într-o lume
dominată de mass media, referindu-ne aici la televizor, calculator și internet, care nu fac altceva
decât să contribuie la transformarea copiilor noștri în niște persoane incapabile de a se controla
Exemple de bune practici:
1. Participarea la dezbateri sau discuții de grup: atât elevii cât și părinții acestora pot fi invitați
să participe la activități care implică lectura, dezbaterea și discuțiile de grup care îi vor ajuta să
achiziționeze deprinderi în comunicare.
2.Participarea la dansuri sau la canto: tinerii care au ca preocupări dansul sau muzica pot să
participe la diferite competiții de acest gen. Acest lucru, nu numai că le oferă o alternativă la
viitoarea carieră, dar îi ajută să capete încredere în ei înșiși.
3. Participarea la concursuri de cultură general: sunt elevi care studiază mult, dar sunt o serie
de lucruri care pot să nu le fie clare. Cu ajutorul acestor concursuri, ei pot acumula informații
pe care nu le aveau înainte.
4. Participarea la jocuri și sport: studiul este important, dar la fel este și „jocul”. Sportul este
necesar în dezvoltarea corpului și a minții, mai mult, el învață individul ce înseamnă spiritul de
echipă, corectitudinea și toleranța.
169

5. Participarea la diverse campanii de conștientizare: elevii trebuie să participe de asemenea
la diferite activități care militează pentru sănătate, protejarea mediului , astfel încât ei să devină
activi în problemele societații actuale.
6.Participarea la evenimente comunitare: elevii trebuie de asemenea să fie pregătiți pentru
situații limită. Astfel, ei ar trebui să știe cum să ofere primul ajutor și cum să-l primească, în
diferite cazuri (cutremur, incendiu, accident etc), întregul proces și tehnicile folosite.
De-a lungul carierei didactice, i-am îndrumat pe elevi să participe la diverse activități
nonformale care le-au dezvoltat creativitatea, eliberând închistarea programului rigid din
școală, le-am oferit șansa de a valorifica “tot ce-au avut mai bun în ei” cu bună influență apoi
și asupra activității școlare. Câteva dintre aceste activități nonformale ar fi: serbările cu diferite
prilejuri, competiții și evenimente culturale, sportive, expoziții, cercuri extracurriculare,
excursii și drumeții, vizite de studiu, ateliere practice, vizite la muzee, mese rotunde, proiecte
și parteneriate educaționale, tabere școlare. În cadrul activităților nonformale, imaginația
elevilor poate să colinde locuri neumblate, încărcate de cunoștințe ce așteaptă sa fie descoperite
și să fie îmbinate creativ în lucrările lor.
În final, atât activitățile curriculare cât și cele extracurriculare nu trebuie doar să-i educe
pe tineri în spiritul societății actuale, ei trebuie să fie învățați și să se adapteze. Astfel, ei vor fi
Bibliografie:
1. Dulamă, Maria Eliza , Metodologie didactică, Ed. Clusium, Cluj Napoca, 2006.
2. Filimon, Letiţia; Marcu, Vasile , Psihopedagogia pentru formarea profesorilor, Oradea, Ed.
Universităţii din Oradea, 2003.
3. Ionescu, M.; Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001.
4. Orţan, Florica, Management educaţional, Ed. Universităţii Oradea, Oradea, 2004.
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE

ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ELEVULUI
ȘI ÎN DEZVOLTAREA INSTITUȚIONALĂ
PROF. RADU NICOLETA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”PICTOR N.GRIGORESCU“ TITU
„A instrui pe tineri cum se cuvine, nu constă în a le vârî în cap o mulțime de cuvinte,

fraze, expresiuni și opiniuni din diferiți autori, ci a le deschide calea cum să priceapă
lucrurile.”
John Amos Comenius
170

creativităţii întregului grup de elevi, a relaţiilor creative, astfel învățătorul putându-și afirma
spiritul inovator, creativitatea didactică, totodată atrăgându-i și pe elevi.
Dezvoltarea personalității elevilor este preocuparea primordială a profesorilor în scopul
modelării întregii activități psihice a elevilor și a conduitei acestora conform cerințelor societății
în care se trăiesc.
Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare
realizate în clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru diferite
şi util, contribuind la formarea personalităţii. În acest sens şcoala trebuie să fie deschisă
spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai variate forme.
În cadrul acestor activități, elevii deprind folosirea diverselor surse informaționale, se
autodisciplinează învață să învețe, iar cadrul didactic poate să le influențeze dezvoltarea, să-i
pregătească pentru viață.
Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități
cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale,
oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei.
Astfel, vizitele la muzee, monumente și locuri istorice, case memoriale au oferit elevilor
momentele legate de trecutul istoric local, național, ceea ce a ușurat procesul formării
reprezentărilor despre acestea.
Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante
și utile. Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea
Ca profesor de limba și literatura română, am căutat să îndrept elevul spre abordarea textului
spiritual.
Încă din clasa a V-a, se pune accent pe valorificarea valențelor pozitive din basme,
insistând pe victoria binelui în lupta cu răul, pe virtuțiile alese ale personajului principal, care
Pornind de la schițele lui I. L. Caragiale, elevii dezbat comportamentul lui Goe, lui Ionel
și apoi se realizează o dezbatere amplă pe temele bunelor maniere. Elevii, jucând joc de rol vor
171

Actualele activități instructiv-educative sunt centrate pe această individualitate a
tinerilor, de aici și nevoia de a utiliza metode variate de predare, selectate atent, în funcție de
personalitatea și nevoile celor care urmează a fi „prelucrați”. Astfel, în activitatea didactică,
este indicat să putem identifica din timp elevii cu un potențial crescut sau scăzut în diferite
domenii de activitate.
Astfel de activități sunt de o reală importanță cu atât mai mult cu cât trăim într-o lume dominată
de mass media, referindu-ne aici la televizor, calculator și internet, care nu fac altceva decât să
contribuie la transformarea copiilor noștri în niște persoane incapabile de a se controla
Elevii trebuie să participe de asemenea la diferite activități care militează pentru sănătate,
protejarea mediului etc., astfel încât ei să devină activi în problemele societații actuale.
Activităţile extraşcolare ne ajută foarte mult în dezvoltarea personalităţii elevilor, având
multiple valenţe formativ-educative: asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor,
exersarea priceperilor şi capacităţilor în variate contexte şi situaţii, stimulează implicarea activă
în sarcină a elevilor, aceştia fiind mai conştienţi de responsabilitatea ce şi-o asumă, contribuie
la dezvoltarea capacităţii de exprimare liberă, de susţinere a ideilor sau opiniilor despre un
anumit subiect, la dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii, asigură un demers atractiv, îndrăgit
de elevi, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru elevi, valorificând şi
stimulând potenţialul creativ şi originalitatea acestora, ajută la valorificarea inteligenţelor
multiple ale elevilor, facilitează socializarea şi intercomunicarea cu alţi copii prin intermediul
jocurilor sau prin strategii de cooperare, ajută la dezvoltarea încrederii în sine, a capacităţii de
control a emoţiilor în situaţii mai deosebite, la cunoaşterea dintre elevi, înţelegerea şi acceptarea
reciprocă, descurajează practicile de speculare sau de învăţare doar pentru calificativ/notă.
Elevii participă activ, cu interes la aceste activităţi şi cred că cel mai mult îndrăgesc
excursiile şi serbările. Excursia ne ajută să unim toate laturile educaţiei, iar interdisciplinaritatea
pe care o favorizează este mult mai eficientă şi mai permisivă decât cea pe care o realizăm în
orele de curs. Intrând în contact direct cu natura, observându-i frumuseţile, copiii îi devin
prieteni, iar mai târziu, când vor fi adulţi, vor fi protectorii ei.
Organizând excursii cu elevii avem posibilitatea de a contribui la dezvoltarea
personalităţii lor prin valorificarea intereselor şi a aptitudinilor acestora. Ei învaţă să preţuiască
valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului nostru şi manifestă interes pentru a afla cât
mai multe despre aceştia. Pe lângă fortificarea biologică a organismului, excursia contribuie la
fortificarea morală a elevilor, cultivând înalte trăsături de caracter.
172

În cadrul acestor activităţi elevii reuşesc să-şi îmbogăţească vocabularul, să
interacţioneze bine cu persoanele din jur, să-şi exprime gândurile, stările, sentimentele, opiniile,
să-şi cultive răbdarea, stăpânirea de sine, perseverenţa, încrederea, spiritul de echipă.
Cu ajutorul acestor activităţi extraşcolare reuşim să contribuim la dezvoltarea
personalităţii elevilor, să-i ajutăm să se descurce în situaţii inedite, să-i pregătim pentru viaţă,
fără să-i aglomerăm sau să perturbăm procesul de învăţământ care se desfăşoară la clasă. Cu
cât este mai mult interes pentru şcoală din partea elevilor, a cadrelor didactice, a părinţilor, a
societăţii, viitorul va fi mai bun.
Astfel, atât activitățile curriculare cât și cele extracurriculare nu trebuie doar să educe
pe tineri în spiritul societății actuale, ei trebuie să fie învățați și să se adapteze, iar ei vor fi
eficiente modalități de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciați și mai accesibili sufletelor acestora.
Bibliografie:
1. Crăciun, Corneliu (2011). Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și
în liceu. Editura Emia.
2. Ionescu, M.; Chiș, V. (2001)– Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în
activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca.
3. Pavelescu, Marilena (2010). Metodica predării limbii și literaturii române. Editura
Corint.
4. Stoica, Marin (2002). Pedagogie și psihologie. Editura Gheorghe Alexandru.
IMPORTANTA ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN

DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII ELEVULUI SI IN DEZVOLTARE
INSTITUTIONALA
PROF.INV. PRIMAR DIACONU GABRIELA

LICEUL TEHNOLOGIC „EREMIA GRIGORESCU” MARASESTI - VRANCEA
De la cea mai fragedă vârstă omul se simte atras de tot ce este în preajma lui,de
casa,de satul sau oraşul în care locuieşte.Între el şi acest mic univers se naşte o legătură tainică,
plină de o puternică încărcătură emoţională,care nu este altceva decât embrionul aprinselor
simţăminte de mai târziu , ale iubirii de păstrarea tradiţiilor poporului nostru,la sădirea în inimile
generaţiilor care vin a mândriei pentru frumuseţea costumului popular românesc,a dansului,a
obiceiurilor,al sentimentului de dragoste de patrie. Astfel cunoaşterea spontană,mai întâi a
mediului înconjurător,reprezintă punctul de pornire al unui şir întreg de acţiuni conştiente care
vor duce, cu timpul ,la consolidarea sentimentului de dragoste faţă de patrie.Şi aceasta pentru
173

că satul,oraşul,ţinutul natal constituie o părticică din ţară,iar istoria lor reprezintă o parte
integrantă din istoria patriei.De aceea prin intermediul activităţilor care se organizează în
vederea cunoaşterii ţinutului natal,precum şi cu ajutorul unor relicve istorice locale se creează
momente deosebit de emoţionante pentru elevi,care pot fi valorificate temeinic din punct de
vedere educativ.
elevi încă din primele clase,cadrele didactice arătându-le măreţia luptelor duse de strămoşi
pentru apărarea libertăţii poporului împotriva cotropitorilor,frumuseţea limbii române
,frumuseţile şi bogăţiile patriei.Sarcinile educaţiei patriotice a elevilor se realizează în cl.I-IV
prin procesul de învăţământ şi activităţile extracurriculare pe care le desfăşoară elevii.Fiecare
dintre aceste activităţi contribuie,în funcţie de conţinutul ei, la formarea conştiinţei şi conduitei
patriotice a elevilor.Rezultatele pe care le obţin la aceste activităţi generează în sufletul elevilor
sentimente complexe:de bucurie,de dragoste faţă de patrie şi de admiraţie faţă de figurile măreţe
ale istoriei noastre.Activitatea extracurriculară are forme variate.Să analizăm valoarea
educativă a unora dintre aceste forme.
trezesc trăiri emoţionale. Din experienţa didactică în mediul urban am constatat că,înaintea
pe care le aude în familie sau la evenimentele la care participa,care constituie bogăţia spirituală
a orasului.În evoluţia lor serbările se leagă strâns şi cu evoluţia sentimentelor de mândrie
naţională,inspirate din momente importante „1 Decembrie”,” 24 Ianuarie”, „ZiuaEroilor”etc.
Antrenarea în asemenea acţiuni contribuie la formarea deprinderilor de conduită
patriotică,concretizează sentimente patriotice pe care le generează evenimentele mari din viaţa
poporului nostru.
Asigurarea climatului afectiv propice influenţelor educative reprezintă condiţia succesului
şcolar.În sprijinul acestui proces am realizat un studiu.În acest sens am aplicat un chestionar.La
prima întrebare ,referitoare la activitatea extracurriculară cea mai îndrăgită,a reieşit că este
excursia sau drumeţia. Personal am reuşit să merg cu elevii în excursii şi vizite.Ele au contribuit
la activizarea şi dezvoltarea creativităţii elevilor. Prezentându-le frumuseţea ,bogăţia şi
importanţa locurilor vizitate,li se dezvoltă sentimente de dragoste faţă de ţinutul natal şi faţă de
patrie,de admiraţie faţă de trecutul istoric şi de bucurie că acest ţinut se înfrumuseţează prin
eforturile creatoare ale oamenilor.Vizitele şi excursiile în ţinutul natal au o deosebită valoare
pentru educaţia patriotică a elevilor,când acestea sunt organizate tocmai pentru a studia unele
descoperiri arheologice sau pentru a marca unele urme,locuri ,monumente de cultură materială
şi spirituală care pun în lumină evenimente istorice sau social-politice legate de trecutul şi
prezentul localităţii şi împrejurimilor ei. M-am preocupat împreuună cu elevii de strângerea şi
valorificarea educativă a elementelor de istorie locală,înfiinţând cercul „Prietenii
muzeului”.Împreună cu elevii am colecţionat de la bătrânii orasului obiecte vechi pe care le-am
expus în muzeul din localitate.
Elementele de istorie locală ocupă un loc de seamă în cadrul general pe care îl oferă istoria
patriei ca parte integrantă a istoriei universale.În cadrul activităţilor extra-curriculare am
174

memoriale,îngrijirea monumentelor istorice. Strângerea materialului istoric,documentar,
etnografic,local este o muncă care solicită din partea elevilor şi a învăţătorilor multă
dragoste,pasiune,interes.Împreună cu elevii am îngrijit şi am luat sub supraveghere urmele unei
biserici vechi din sec.al XVII-lea.Turla acestei biserici a fost desenată de pictorul N.Grigorescu.
În munca noastră am căutat să cunoaştem materialul documentar privitor la trecutul istoric al
localităţii,legendele care pomenesc despre întemeierea orasului Marasesti,s-a trecut la studierea
presei locale din trecut,s-au purtat discuţii cu cetăţenii în vârstă pentru a putea cunoaşte anumite
tradiţii locale,s-au localizat pe harta comunei diferite puncte de interes istoric.Ca învăţătoare
mi-am însuşit date şi cunoştinţe necesare pentru a putea conduce munca de cercetare a istoriei
locale.În a doua etapă s-a făcut pregătirea teoretică a elevilor privind istoria locală şi această
pregătire a fost însoţită de deplasări pe teren la diferite locuri şi obiective de interes
istoric,arheologic care au fost luate în supraveghere având în vedere că noi căutăm să salvăm
anumite vestigii ale trecutului.
Aceste activităţi menite să ducă la cunoaşterea ţinutului natal şi a istoriei locale capătă adevărate
virtuţi educative ,deoarece participarea directă a elevilor face posibilă declanşarea unui proces
lent,dar profund,de cunoaştere a frumuseţilor patriei,a trecutului şi prezentului poporului
român,la îmbogăţirea simţămintelor lor. Conţinutul acestor activităţi se valorifică din punctul
de vedere al educaţiei patriotice,prin înţelesul plin de originalitate şi expresivi-tate în care se
realizează transmiterea ideilor şi sentimentelor. Valorificarea obiectelor de interes istoric local
au prins viaţă în muzeul orasului din Marasesti. Valoarea izvoarelor istorice locale au darul de
a acţiona în mod direct asupra elevilor trezindu-le impresii profunde,deoarece ei participă activ
la cunoaşterea istoriei locale şi istoriei României.
În activitatea extracurriculară ,pe lângă mijloacele de mai sus,care capătă forme adecvate
activităţii extra-curriculare ,sunt folosite şi alte variate mijloace de educaţie patriotică a elevilor.
Vizionarea filmelor şi a spectacolelor de teatru cu conţinut patriotic şi activităţile desfăşurate
în cercuri şi tabere şcolare,exercită o influenţă pozitivă asupra elevilor,contribuind la formarea
convingerior patriotice şi la trezirea unor stări emoţionale complexe.
elevilor.Dar eficienţa educativă a folosirii lor depinde de măiestria pedagogică a cadrelor
oameni, îmbogăţeşte gândirea copilului, dându-i posibilitatea să cunoască trecutul, să înţeleagă
prezentul şi să năzuiască spre viitor, pregătindu-l pentru viaţă. Participând la spectacol, micul
şcolar are în faţă eroii vii, care-l entuziasmează şi i se impun ca exemple de urmat, care îi trezesc
175

dorinţa de a deveni mai bun, corect şi cinstit în comportare, de a citi el însuşi cartea respectivă.
Din păcate aceste spectacole pentru copii sunt din ce în ce mai puţine în ultimii ani, iar şansele
ca elevii din mediul rural să ajungă de la zeci de kilometri pentru a viziona un astfel de spectacol
sunt minime.
Ţinând seama de rolul important pe care-l joacă emoţiile estetice în viaţa spirituală a copiilor
de vârstă şcolară mică şi mijlocie, am urmărit nu numai vizionarea, ci chiar punerea în scenă a
unor piese pentru copii. Aceste spectacole constituie încercări destul de grele la care elevii
trebuie să se prezinte la un înalt nivel artistic şi de disciplină, dar contribuie foarte mult la
stimulare
Realizarea acestor activităţi presupune alegerea din timp a materialului de către cadrul didactic,
abordarea creatoare a temelor de către acesta şi, nu în ultimul rând, măiestrie pedagogică şi
dragoste pentru copii.
Astfel de activităţi se deosebesc de cele şcolare prin varietatea formelor şi a conţinutului, prin
durata lor, prin metodele folosite, prin utilizarea unei forme specifice de verificare şi apreciere
a rezultatelor şi prin raporturile de colaborare, de apropiere, de încredere şi de prietenie dintre
cadrele didactice şi elevi.
Accepţiunea termenului are un sens foarte larg. În sens restrâns termenul se referă la toate
manifestările organizate de şcoală, cu obiective educative şi recreative, care se desfăşoară în
afara programului şcolar.Pot fi şi activităţi extraşcolare de masă - excursii, concursuri,
spectacole, serbări etc.- sau activităţi extraşcolare în cercuri de elevi.În acest sens, termenul este
echivalent cu educaţie extradidactică. Activităţile extracurriculare se desfăşoară sub forme
personalităţii acestora, întrucât lumea actuală este stăpânită de televizor sau de calculator
Activităţile turistice sunt activităţi extracurriculare cu o deosebită valoare formativă.Ele se pot
realiza sub forma plimbărilor, excursiilor sau taberelor.
Astfel de activităţi asigură un contact direct cu obiectele şi fenomenele în condiţii naturale, ceea
ce uşurează procesul formării reprezentărilor despre acestea şi ajută copiii în cadrul activităţilor
organizate în şcoală. În acest sens, am organizat în cursul acestui an şcolar excursii cu elevii în
Pădurea Comorova, judeţul Constanţa şi la Acvariul din oraşul Constanţa.
animalelor, dar au încurajat şi exprimarea liberă a copiilor în afara clasei .S-a mai observat că
ei pot reprezenta cu mai multă creativitate realitatea atunci când desenează, modelează sau au
de alcătuit scurte texte .
Serbarea este o manifestare festivă, cu program complex, prilejuită de sărbătorirea diferitelor
evenimente de însemnătate naţională sau internaţională, de tradiţiile şi obiceiurile statornicite
în şcoală.
176

educative.Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi mai talentaţi
Am realizat astfel de acţiuni cu ocazia zilei de 1 Decembrie, a Crăciunului, a Dragobetelui, a
zilei de 8 Martie , a Zilei Europei sau la sfârşit de an şcolar, oferindu-le elevilor posibilitatea de
a se exprima liber oral , în scris sau prin muzică.
carnavale cu ocazia sărbătorilor de iarnă, cu ocazia Zilei Pământului sau cu ocazia zilei de 1
Iunie .Participanţii au purtat costume întruchipând diverse personaje, iar jocul de rol a stimulat
imaginaţia elevilor. Element dominant al carnavalului a fost dansul, intercalat cu diverse forme
de manifestări artistice. Elevii au avut posibilitatea de a se manifesta liber, atât în crearea
costumului , cât şi în interpretarea/realizarea unor monologuri.
teme.Am organizat la nivel de şcoală concursuri de dans, de creaţii artistice, de desen, între
Vizionarea spectacolelor, a filmelor, a diafilmelor sau a emisiunilor de televizor sunt forme de
activitati prin care elevul nu doar dobândeşte informaţii, ci este stimulat spre activităţi de
pictură, dans ş.a.m.d. determinând astfel şi dezvoltarea creativităţii.
Activităţile extraşcolare au o mare valoare educativă întrucât realizarea lor se face şi din punct
de vedere interdisciplinar. Acţiunile desfăşurate i-au implicat pe elevi în promovarea tradiţiilor
şi obiceiurilor specifice Văii Doftanei şi diferitelor etnii, dar şi în stimularea potenţialului
creativ al copiilor prin organizarea şi derularea unor programe artistice sau a unor expoziţii cu
lucrările elevilor.Dintre acţiunile ce au fost practici de succes în şcoală aş enumera:
-realizarea unei expoziţii cu vânzare de icoane realizate de elevi,
-organizare de serbări, la care au avut un moment artistic ,
comunitate.
Aceste acţiuni au determinat dezvoltarea creativităţii civice, artistice şi a responsabilităţii faţa
de problemele comunităţii.
Cred ca în orice şcoală cadrele didactice trebuie să promoveze activităţile extracurriculare,
stimulând astfel inventivitatea şi creativitatea elevului. De aceea, în acest an şcolar când sunt
învăţatoare la clasa a-II-a am încercat să realizez un echilibru între activităţile şcolare şi cele
extracurriculare.
Am realizat activităţi extracurriculare programate şi proiectate din timp, diverse atăt ca forma ,
căt şi conţinut, ce s-au desfăşurat în şcoală, în afara ei, în comunitate, folosind metode active şi
stimulative pentru participarea elevilor.
activităţilor extracurriculare.Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de
177

Activităţile şcolare chiar dacă urmăresc însuşirea de către elevi a unor cunoştinţe temeinice, a
unor priceperi şi deprinderi, implicând în ansamblu o concepţie ştiinţifică despre lume şi viaţă
Bibliografie:
ACTIVITATILE EXTRACURRICULARE ȘI IMPORTANȚA ACESTORA ÎN

DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ELEVULUI
PROF. ÎNV. PRIMAR DIANA ROMAN

C.N.A.,,ION VIDU,, TIMIȘOARA

creativităţii întregului grup de elevi, a relaţiilor creative, astfel învățătorul putându-și afirma
spiritul inovator, creativitatea didactică, totodată atrăgându-i si pe elevi.
Educatia extracurriculara (realizată dincolo de procesul de învățămant) îsi are rolul si locul
bine stabilit in formarea personalității copiilor noștri.
Dezvoltarea personalității elevilor este preocuparea primordială a învățătorilor în scopul
modelării întregii activități psihice a elevilor și a conduitei acestora conform cerințelor societății
în care se trăiesc. Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de
178

învăţare realizate în clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei, cultivă interesul pentru
diferite ramuri ale ştiinţei, atrag individul la viaţa socială, la folosirea timpului liber într-un mod
plăcut şi util, contribuind la formarea personalităţii.
În acest sens şcoala trebuie să fie deschisă spre acest tip de activitate care îmbracă cele mai
variate forme.
Aceste activități au ca scop dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activități
cât mai variate și bogate în conținut, cultivarea interesului pentru activități socio-culturale,
oferirea de suport pentru reușita școlară în ansamblul ei.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimulează si
orienteaza copiii spre unele domenii de activitate: muzica, sport, poezie, pictură.
Excursiile și taberele școlare contribuie la îmbogățirea cunostințelor copiilor despre
frumusetile tării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultura.
Prin excursii, copiii pot cunoaste realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trait și își
îmbogățesc cunoștințele despre frumusețiile patriei, dobândind totodată cunoștințe bogate
Spectacolele constituie o formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul face
cunoştinţă cu lumea minunată a artei.
Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator,
valoarea ei deosebită rezidă din faptul că ea constituie o sursă inepuizabilă de impresii
puternice, precum şi din faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului sau nu, asupra
dezvoltării elevilor. Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă într-o lume dominată de mass-
media şi ne referim la televizor, calculator si internet, care nu fac altceva decât să contribuie la
transformarea copiilor noştri în nişte persoane incapabile de a se controla comportamental,
emoţional şi mai presus de toate slabi dezvoltaţi intelectual.
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului,la educarea lui cetăţenească şi
patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe
sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific.
Prin excursii elevii îşi suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a
noi cunoştinţe. Excursia reprezintă finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire a copiilor,
îi ajută să înţeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării din atmosfera de muncă de zi
cu zi ci şi ca un act de ridicare a nivelului cultural .
Serbările si festivitățile – marchează evenimentele importante din viața școlarului. Din punct
de vedere educativ, importanța acestor activităti constă în dezvoltarea artistică a
elevului precum si în atmosfera sărbatorească instalată cu acest prilej. Aceste mici serbări,
organizate de către cadrele didactice, le oferă elevilor răsplata primită după muncă, si de
asemenea au un rol de motivare, mai putin seminificativ.
Concursurile scolare- sunt o metodă extrascolară cu scopul de a stârni interesul elevului pentru
diferite arii curriculare având, în acelasi timp, o importanță majoră și în orientarea profesională
a elevilor, făcându-le cunoscute toate posibilitațile pe care acestia le au. Concursuri precum
"Cangurul" sau Olimpiadele Scolare pot oferi cea mai bună sursă de motivație pentru elevi.
Același efect îl pot avea concursurile organizate de catre cadrele didactice în clasă. Dacă sunt
organizate într-o atmosferă plăcută, vor stimula spiritul de initiativitate al copilului, îi va oferi
ocazia să se integreze în diferite grupuri pentru a duce la bun sfârsit exercițiile și va asimila
mult mai usor toate cunoștințele
Astfel, vizitele la muzee, monumente și locuri istorice, case memoriale oferă elevilor
momentele legate de trecutul istoric local, național, ceea ce ușurează procesul formării
179

reprezentărilor despre acestea. Vizionarea spectacolelor de teatru pentru copii, stimulează și
orientează elevii spre aceste domenii de activitate.
Școala nu rămâne indiferentă față de o mare bogăție de forme de educație extrașcolară
pe care se structurează comunicarea umană contemporană.
Serbările școlare dedicate unor evenimente importante din viața elevilor (8 Martie, 1 Iunie, 1
Decembrie) sunt un prilej de a îmbina frumos arta cântecului cu euritmia.
Grija față de timpul liber al copilului, atitudinea de cunoaștere a dorințelor copiilor și de
respectare a acestora ,trebuie să fie dominantele acestui tip de activități. Acestea le oferă
destindere, încredere, recreere, voie bună, iar unora dintre ei posibilitatea unei afirmări și
recunoastere a aptitudinilor.
Bibliografie
Învățământul primar, revistă dedicate cadrelor didactice, Editura Miniped,
JOC DIDACTIC DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ– ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ
PROFESOR ÎNV. PREPRIMAR ȚÎRCOMNICU CRISTINA VERONICA

G.P.N. ”ION CREANGĂ”, BALȘ, OLT
Mediul înconjurător reprezintă sursa vie, enormă şi deosebit de complexă a vieţii noastre, o
îmbinare strâns corelată de elemente naturale şi antropice. Relatia om-natură trebuie
intensificată ca rezultat al unei civilizaţii înalte şi datorită „sprijinului” pe care ni-l oferă aceasta.
Noi oamenii suntem cei care putem reechilibra natura, respectând legile acesteia şi purtându-
ne ca buni „gospodari.”
Prin această “lumină verde”din viaţa noastră, cum îmi place să o numesc, voi încerca să stimulez
copiii şi să le imprim acestora dorinţa de schimbare, de cooperare, dar şi de competiţie; să- i fac
să înţeleagă “legile naturii”şi să le respecte cu desăvârşire.
Dragostea pentru mediu se învaţă de mic, iar noi adulţii suntem obligaţi să îi îndrumăm pe
aceştia în spiritual civic şi miral de a proteja mediul ce-i înconjoară.
Copiii sunt curioşi de lumea înconjurătoare şi nerăbdători să primescă un imbold , cat de mic
pentru a o cunoaşte.
Nu trebuie să uităm că nu natura ne aparţine nouă ,ci noi aparţinem naturii. De aceea trebuie să
ţinem seama de nevoile ei şi să nu stricăm starea de echilibru atât de necesară supravieţuirii
noastre.
Cultivarea cunoşterii mediului înconjurător la vârsta preşcolară presupune din partea
educatoarei multă creativitate, spontaneitate, răbdare şi consecvenţă. Prin contactul nemijlocit
cu aspectele mediului voi încerca să le ofer copiilor posibilităţi multiple de înţelegere a
diferitelor actiuni pe care le vom întreprinde în vederea înfrumuseţării şi ocrotirii mediului.
Pentru verificarea şi sistematizarea cunoştinţelor de cunoaștere, protejare și ocrotire a mediului
înconjurător am organizat un concurs cu tema “Micii ecologişti în competiţie”. Scopul acestui
concurs a fost de a forma şi dezvolta spiritual competitiv şi de a fixa şi consolida cunoştinţe
legate de anotimpul toamna.
Obiective operaţionale:
180

să denumească anotimpurile;
să enumere lunile anotimpului toamna,
să enumere caracteristicile specific anotimpului;
să dezlege ghicitori;
să recite poezii;
să aranjeze un aranjament floral cu material din natură;
Pentru desfăşurarea concursului copiii au fost împărţiţi în două echipe. Pentru răsounsurile
corecte vor primi câte o bulină, iar pentru cele neştiute nu vor primi nimic. Echipa câştigătoare
nu va fi cea care a adunat mai multe buline.
Concursul a conţinut şase probe fiecare având cerinţe diferite.
Proba I. Proba de cunoştinţe
Câte anotimpuri are anul?Care sunt?
Care sunt lunile anotimpului toamna?
Spuneţi trei caracteristici ale anotimpului toamna!
Spuneţi alte trei caracteristici ale anotimpului toamna!
Proba II. Proba de gândire
Formulaţi propoziţii dezvoltate cu cuvintele:
cărare, ecologist, depoluare
poluare, natură pericol
Proba III. Proba de perspicacitate – se prezintă o imagine fomată din bucăţele. Copiii trebuie să
descopere imagini din cât mai puţine bucăţele.
Ce reprezintă imaginea?
floare
insect
Răspundeţi la ghicitoare: “Care arbori drepţi,înalţi/Par la rând nişte soldaţi?”
(plopi)
“Cavaler de la parade
Are coada cât o spadă”(Fazanul)
Aţezaţi în ordine asemănătoare tabloului prezentat,imaginile!
Proba IV. Proba de atenţie şi rapiditate
1.“Spune mai departe ”
“Toamna este anotimpul roadelor……”
“Fructele şi legumele sunt…..”
Cum se numeşte povestea/din ce poveste face parte textul:
“Cu blăniţa moale, sleit de puteri şi plin de spaimă, îi atinse mâna cu botul său gingaş,
asemeanea unor bivoli, privindu-l cu ochi rugători”(Căpriorul de V. Bîlteanu)
“Se întâmplă uneori ca dintr-o data zarea să se întunece, iar cerul se acoperă de nori care,iţi
învolburează frunţile”.( “Furtuna”, E Jianu)
Proba V. Proba de creativitate
“Aranjament floral cu materialemoarte din natură”
Proba VI. Proba artistică
Recitaţi câte o poezie şi un cântecel cu conţinut ecologic.
În încheierea activităţii copiii au primit aprecieri verbale atât calitative câtşi cantitative,
iar finaliştii au fost recompensaţi cu medalii.
Bibliografie consultată:
1.BREBEN, SILVIA, GONGEA ; ELENA; RUIU; GEORGETA, 2001, Ghid metodic pentru
cunoaşterea mediului, Ed. Radical;
181

2.BREHME, S., MIENCKE, I.,1999, Compendiu de biologie, Ed. All, Bucureşti;
3.BUZĂ, I., M., BRÂNZĂ, C., ŞI ICHIM, M., 2002 Cunoaşterea şi protejarea mediului
ambient, Rvista Învăţământului Preşcolar, Nr. 3-4;
4.CIUBOTARU, M., GEAMĂNĂ, N., A., JALBĂ, C., 2005, Educaţia ecologica în grădiniţă,
Ed. CD Press, Bucureşti;
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE ÎN SOCIETATE
PROF. TODICA MARCELA

LICEUL TEHNOLOGIC SPECIAL NR.1 ORADEA
Activitățile extrașcolare sunt foarte importante pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.

mult mai ridicat.
Activitățile extrașcolare se referă la acele activități realizate în afara mediului școlar, în
afara instituției de învățământ, cu participarea clasei, a mai multor clase de elevi sau a mai
multor instituții de învățământ.
Activitățile extrașcolare vizează, de regulă, acele activități cu rol complementar orelor
clasice de predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii,
drumeții, vizite la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ, vizionarea
de spectacole de teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități
sportive, legate de protecția mediului etc. Iată câteva caracteristici de bază ale activităților
extrașcolare:
înglobează activitățile organizate de școală în afara mediului școlar sau/și de către alte instituții
extrașcolare specializate (cluburi sportive, cluburi și palate ale copiilor, școli de artă/ muzică
pentru copii, etc.);
oferă posibilitatea de exprimare și explorare a identității, dezvoltă capitalul social al copiilor.
un mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional. Participarea elevilor la astfel
de activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și interpretarea propriului
participarea în cadrul tuturor tipurilor de activități extrașcolare corelează cu creșterea
182

participarea la activități sportive înregistrează o probabilitate mai mare ca elevii să aleagă să
urmeze o școală superioară (nivel universitar) până la la împlinirea vârstei de 21 de ani;
participarea la activități prosociale corelează cu o rată mai mică de delincvență în rândul elevilor
participanți.
Condiția primordială pentru receptarea corectă și coerentă a mesajului o reprezintă
demersul adoptat de cadrul didactic, metodele, procedeele, modul și modalitățile utilizate,
precum și cadrul în care se desfășoară procesul.
Activitățile extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere
în actul decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea
comportamentală:
„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când
ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi vremea lor. Atunci să-i învățăm să se
adapteze.” (Maria Montessori).
Bibliografie:
Ionescu M.; Chiş V. – Mijloace de învăţământşiintegrareaacestoraînactivităţile de
instruireşiautoinstruire, Editura PresaUniversitarăClujeană, Cluj-Napoca, 2001
Lazăr V., Cărăşel A., Psihopedagogiaactivităţilorextracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007.
ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE – UN ALT MOD DE A ÎNVĂȚA
PROF. ÎNV. PRIMAR: TRANDAFIR MIHAELA

183

ŞCOALA GIMNAZIALĂ GĂGEŞTI, BOLOTEŞTI-VRANCEA

relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor. Diversitatea activităţilor extraşcolare
oferite creşte interesul copiilor pentru şcoală şi pentru oferta educaţională.
Modelarea, formarea şi educaţia omului cer timp şi dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim
cere oameni în a căror formaţie caracterul şi inteligenţa se completează pentru propria evoluţie
a individului.
În şcoala contemporană, eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se pregăteşte copilul
pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care se reuşeşte să se pună bazele
formării personalităţii copiilor.
În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual,
fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară integrare socială. Complexitatea finalităţilor
educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare.
Scopul activităţilor extraşcolare constă în dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea
elevilor în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi
socio-culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară
în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile
cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să li se reducă nivelul anxietăţii şi să-şi maximizeze
Activităţile extracurriculare organizate împreună cu elevii mei au conţinut cultural, artistic,
spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau sunt simple activităţi de joc sau de participare
la viaţa şi activitatea comunităţii locale.
Excursiile pe care le organizez, contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre
astfel să-şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul ei. Copiii pot cunoaşte realizările oamenilor,
locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti. Excursia este cea
care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale importante, dar şi
îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Excursia reprezintă finalitatea unei activităţi
îndelungate de pregătire a copiilor, îi ajută să înţeleagă excursiile nu numai din perspective
evadării din atmosfera de muncă de zi cu zi ci şi ca un act de ridicare a nivelului cultural.
În clasele primare serbările școlare revin în ajutorul afirmării și formării personalității
elevului. În timpul prezentării programului artistic, elevul artist îi va avea ca spectatori pe
colegii de școală, dar și pe părinți, cărora va trebui să le recite sau să le cânte, exprimând trăirile
care îl copleșesc. Realizarea programului artistic presupune o muncă de căutări și de creație
din partea învățătorului. În cadrul serbării învățătorul este regizor, coregraf, pasionat culegător
de folclor, poet, interpret model pentru micii artiști. Importanţa unor asemenea festivităţi
ocazionate de sfârşitul de an şcolar, de Ziua copilului sau sărbătorile religioase, este
deosebită.
Ele lărgesc orizontul spiritual al elevilor, contribuind la acumularea de noi cunoştinţe, la
îmbogăţirea trăirilor afective şi sentimentelor estetice.
184

naturală, procesul de producţie în desfăşurarea lor, operele de artă originale, monumentele
legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale
ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale
muncii lor, stimulează activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează
în cadrul lecţiilor.
Spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în şcoală, prin care copilul
face cunoştinţă cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în
majoritatea cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie
o sursă inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la
afectivitatea copilului.
Parteneriatele ajută elevii să aibă succes la şcoală şi mai târziu, în viaţă. Atunci când părinţii,
elevii şi ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează
în jurul elevilor o comunitate de suport care începe să funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute
ca o componentă esenţială în organizarea şcolii şi a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult timp
considerate doar o simplă activitate cu caracter opţional sau o problemă de natura relaţiilor
publice. În cadrul acestor parteneriate se pot parcurge următoarele conţinuturi: transmiterea
unor informaţii despre ecologie, dobândirea unor cunoştinţe despre relaţia om-mediu, educarea
unor comportamente şi conduite civilizate, îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din
diferite domenii, cultivarea unor atitudini de investigare, cercetare.
relaxantă care să permită stimularea creativă a elevilor. Diversitatea activităţilor extraşcolare
oferite creşte interesul copiilor pentru şcoală şi pentru oferta educaţională.
Trăsăturile pozitive de caracter nu se formează de la sine. Procesul formării lor nu este
întotdeauna ascendent sau măcar liniar. Eficienţa sa depinde de conținutul muncii, de educația
moral-civică, de raporturile în care este inclus elevul, de condițiile de viață ale acestuia.
Conducerea şi organizarea procesului de educație moral-civică, cer învăţătorului să posede o
serie de capacități ca: înțelegere a faptelor tipice ale fiecărui elev, tact şi exigenţă în
manifestarea unor cerințe morale, stimulare şi îndrumare a preocupărilor de autoperfecționare
a comportamentului elevului. Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a
unor trăiri, valențe pozitive ale vieții, valori morale și nu numai.
Activitățile extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere în
actul decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea
comportamentală:
„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când
ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se
adapteze” (Maria Montessori).
elevilor. În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte
copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura în care
reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are
mea, activităţile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece contribuie la gândirea
185

şi explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor.
Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi
dăruire, la astfel de activităţi, îmbinându-se utilul cu plăcutul.
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare.
O activitate desfăşurată într-un mediu extraşcolar permite de asemenea şi dezvoltarea unor
ce metodă se adoptă în educaţia tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un
spectacolele de operă comică, atelierele creative, şezătorile, spectacolele în aer liber, vizitele
la muzee sau Grădina Zoologică. Copiii pot fi stimulaţi şi își pot îmbogăţi imaginaţia creatoare
desfăşurarea șezătorilor literare. Copiii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând
o gândire independentă, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi
însă important ca învățătorul însuşi să fie creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia
imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţionat la desfăşurarea acestora. Excursiile şi taberele
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă și cultură. Ceea ce trebuie să ţinem
cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze, dar în acelaşi timp să
reușim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare. Este foarte
important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor. Educaţia extracurrriculară
(realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea
personalităţii copiilor noştri.
Educaţia prin activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei
optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea
comportamentului creativ în diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii
acumulează o serie de cunoştinţe punându-i în contact direct cu obiectele şi fenomenele din
natură.
Activitățile extrașcolare vizează de regulă, acele activități cu rol complementar orelor clasice
de predare-învățare. Aria de desfășurare a acestora e greu de delimitat. Pot fi excursii, drumeții,
vizite la muzee, la diverse instituții publice, la alte unități de învățământ, vizionarea de
spectacole de teatru, operă, muzică clasică, activități artistice, cluburi tematice, activități
sportive, legate de protecția mediului, etc.
activități extrașcolare, ne referim la acele programe la care elevii participă după ore și ar trebui
să facă acest fapt cu plăcere deoarece scopul este acela de a le forma abilitățile necesare unei
bune dezvoltări, formării personalității elevilor care își vor găsi prin acestea înclinațiile, talentul
La ciclul primar, am căutat să îndrept elevul spre abordarea textului literar din mai multe
perspective, astfel încât elevului să i se dezvolte orizontul cultural și spiritual. Încă din clasa a
186

II-a, se pune accent pe valorificarea valențelor pozitive din basme, insistând pe victoria binelui
în lupta cu răul, pe virtuțile alese ale personajului principal, care simbolizează idealul de curaj,
demnitate, frumusețe fizică și morală. Pornind de la această temă se poate realiza în cadrul
orelor extrașcolare o prezentare a aspectelor negative din societate și elevii vor fi stimulați să
propună soluții prin care să îndrepte răul, aspectele negative, dând alternative la aceste fapte.
Tot de la această specie literară, elevul este pus să contureze un comportament imaginar al unui
personaj negativ sau al unui personaj pozitiv.
Putem afirma că trăsăturile pozitive de caracter nu se formează de la sine. Procesul formării
lor nu este întotdeauna ascendent sau măcar liniar. Eficienţa sa depinde de conținutul muncii,
de educația moral-civică, de raporturile în care este inclus elevul, de condițiile de viață ale
acestuia.
Conducerea şi organizarea procesului de educație moral-civică, cer învăţătorului să posede o
serie de capacități ca: înțelegere a faptelor tipice ale fiecărui elev, tact şi exigenţă în
manifestarea unor cerințe morale, stimulare şi îndrumare a preocupărilor de autoperfecționare
a comportamentului elevului.
Activitățile extrașcolare sunt acele uși care se deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același,
dezvoltarea personalității, stimularea încrederii în sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin
joc, să asimileze noi cunoștințe și într-un cadru nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-
i crea elevului spațiul, conjunctura care să îl ajute să dea frâu imaginației, să își valorifice
înclinațiile dezvoltându-le până va ajunge la performanță.
Bibliografie:
Barna, A., Antohe, G. - ,,Curs de pedagogie”, Editura Logos, Galați, 2001;
Lazăr V., Cărăşel A. - Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova, 2007;
Ţîru C. Maria - „Pedagogia activităţilor extracurriculare” – Suport de curs, Cluj-Napoca, 2007.
IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE LA GRĂDINIŢĂ
PROF. ÎNV. PREŞCOLAR. TRIF MARIANA

PROF. CHICHIȘAN NADIA CRINA
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.3, ŞIMLEU - SILVANIEI, JUD. SĂLAJ
Trăim într-o lume care se dezvoltă continuu şi care este într-o permanentă schimbare
,evoluând. Grădiniţa are menirea de a transmite valori culturale , istorice şi sociale la nivelul
cerinţelor educaţionale. Datoria educatoarelor , care sunt deschizătoare de drumuri , este de a-i
implica pe copii în diverse activităţi care să coincidă cu societatea de azi .Dintre aceste activităţi
care-i motivează şi le atrag interesul de a participa cu plăcere sunt activităţile extracurriculare.
Modernizarea şi perfecţionarea procesului instructiv-educativ presupune îmbinarea
activităţilor şcolare cu activităţile extraşcolare. Îmbinarea acestora are numeroase valenţe
formative, deoarece acestea permit manifestarea creativităţii şi imaginaţiei copilului preşcolar.
În acest fel, pe lângă faptul că preşcolarii îşi manifestă imaginaţia şi creativitatea (prin
interpretarea unor roluri la serbările de 8 martie, Crăciun, sfârşit de an,excursii, prin realizarea
unor desene interesante şi creative pe asfalt cu ocazia zilei de 1 iunie) şi cadrul didactic îşi poate
187

afirma creativitatea în alegerea temelor, a materialului arătându-şi astfel măiestria şi tactul
pedagogic dar şi dragostea făţă de copii
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de
învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi
plăcută a timpului lor liber. Având un caracter atractiv, preşcolarii participă într-o atmosferă
de voie bună şi optimism, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Activitatea extraşcolară ocupă un rol imporatnt în ansamblul influenţelor educative în
Grădiniţa Grădiniţa cu Program Prelungit Nr.3 Şimleu Silvaniei, ea lărgeşte
orizontul cultural al preşcolarilor, au conţinut flexibil şi variat, cuprinzând cunoştinţe din
domeniul artei, ştiinţei, sportului. Sursele de informaţii pentru activităţile extraşcolare au fost:
sărbătorile religioase, obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti, datele legate de viaţa şi activitatea
scriilorilor, concursuri literare, sportive, evenimente istorice, târguri de mărţişoare, piese de
teatru, expoziţii de toamna cu tema:” Chipul toamnei în lucrările mele”,etc.
Am proiectat activități extracurriculare corelate cu obiectivele curriculare, nevoile și
interesele educabililor și cu planul managerial al unității (,,Steaua sus rasare”- mini-program
artistic la bisericile ortodoxe din oraș- activititate.în parteneriat cu biserica, ,,Noi umblăm să
colindăm” - concert de colinde la Primăria Șimleu și Unitatea Militară 01482 și 01465; ,,Mihai
Eminescu-poet nepereche”- vizită la Biblioteca Al.Șterca Șulutiu Șimleu, vizite la Galeriile de
Artă ,,Ioan Sima” și Muzeul de istorie și artă Zalău, la Unitatea de pompieri Zalău ; ,,Lumina
în suflet de copil” - participare în parteneriat cu clasa I –B la târgul de Paște organizat de Școala
,,Silvania” ; ,,Iată ce pot face două mâini dibace” - realizare de ornamente și decorațiuni de
primăvară și Paște în vederea vânzării, prezentarea unui dans etno în cadrul inaugurării Sălii de
cultură a orașului -1Decembrie etc).
Folosirea în mod educativ, plăcut şi recreativ a timpului liber contribuie în acelaşi timp
şi la dezvoltarea fizică a copiilor, prin mărirea varietăţii de mişcări a jocurilor desfăşurate în aer
liber. În funcție de oferta educațională de activități opționale și de opțiunea părinților, am
planificat și am realizat activitatea de dans modern ,,În lumea minunată a dansului”si „Ne
jucam, engleza învăţăm !”.
Vizita la Biblioteca oraseneasca Miniconcert de colinde la
,, Al.Sterca Sulutiu” Biserica ortodoxa Nr.1.
Am organizat și desfășurat activități extracurriculare în cadrul Zilelor Învățământului

Sălăjean – teatru cu marionete ,,Cei trei purceluși”.
188

Proiect tematic ,,Magia toamnei” Serbare de Crăciun
Dans modern - Activ.optionala Carnavalul personajelor din povesti.
În Grădiniţa noastră s-au derulat în ultimii ani o multitudine de proiecte educaţionale, pe

teme diferite. O atenţie deosebită s-a acordat educaţiei ecologice, deoarece am considerat că
este un domeniu în care ar trebui corectate multe comportamente si implementate schimbări
radicale , atât în gândire, cât şi în modul de viaţă al cadrelor didactice, al părintilor, al copiilor
şi nu în ultimul rând, al autorităţilor locale, al întregii comunităţi.
În perioada 2016 -2017 s-a derulat proiectul educaţional intitulat :“ Prietenii Naturii “,
după cum marele N. Iorga afirma:
“ Natura îţi dă zilnic exemplu de a trăi !”
Proiectul a urmărit stimularea învăţării şi respectării de către copii a normelor şi regulilor
de protejare a mediului înconjurător. Proiectul s-a adresat ,în aceeaşi măsură şi părinţilor, dar
şi copiilor atât în calitate de educatori ai minţii şi ai sufletului copiilor, dar şi ca cetăţeni ,în
acord cu cerinţele sociale actuale.
Scopul proiectelor a fost: educarea unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător, prin
dezvoltarea capacităţilor lor de cunoaştere şi înţelegere a acestuia şi formarea unor deprinderi
specifice de îngrijire şi ocrotire a lui, însuşirea de către copii a unor reguli de natură ecologică
ce vizează asigurarea echilibrului dintre sănatatea individului, a societăţii, a mediului precum
şi formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de cei care încalcă aceste regului, şi nu în ultimul
rând stimularea curiozităţii copiilor şi a interesului lor de cunoaştere, prin oferirea opotunităţii
de explorare şi observare directă şi nemijlocită.
Dintre multitudinea obiectivelor realizate prin acţiunile propuse voi aminti :
 Sprijinirea copilului preşcolar pentru a manifesta interes şi curiozitate ecologică;

 Stimularea copilului pentru a desfăşura activităţi experimentale, prin care să contribuie
la păstrarea sănătăţii mediului în care trăieşte (colectarea materialelor refolosibile,
189

recoltarea plantelor medicinale, îngrijirea unor spaţii verzi, plantarea florilor si
copacilor, cultivarea plantelor ornamentale, economisirea apei sau a energiei electrice
etc);
 Îmbogăţirea vocabularului activ cu termeni din domeniul ecologic;
 Însuşirea unor norme de comportament ecologic specific asigurării echilibrului dintre
sănătatea individului, a societăţii şi mediului şi formarea unei atitudini dezaprobatoare
faţă de cei care încalcă aceste norme;
 Stimularea imaginaţiei şi a creativităţii;
 Încurajarea copilului pentru a exprima independent opinii şi stări sufleteşti proprii şi
pentru motivarea lor etc.
Proiectele şi parteneriatele educaţionale menţionate au avut un impact constructiv asupra

tuturor celor implicaţi: cadre didactive, copii, părinţi, comunitate. Timpul efectiv dedicat
proiectelor a fost acelaşi cu cel acordat predarii-învăţării la grupă, deoarece unele teme din
proiecte au completat conţinutul programei învăţământului preşcolar. Evident, mult timp a fost
acordat lucrului în echipă în cadrul activităţilor extracurriculare, dar şi în cadrul opţionalelor.
Bibliografie
1. D. Dumitraşcu şi R.V. Pascu, „Managementul proiectului”, Ed. ULB
(Universitatea”Lucian Blaga”), Sibiu, 2010
2. Revista înv.preşcolar Nr.2 din 2010
3. Mangri. F,Elisei.E, Dorobeti,T, Bucovală .G, Experienţe didactice şi pedagogice de success
,Poarta Albă , 2011
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA
PREȘCOLARULUI
PROF. INV. PREPRIMAR: TRUICĂ AURELIA

G.P.N. ION CREANGA, BALS, OLT
De la cea mai fragedă vârstă omul se simte atras de tot ce este în preajma lui,de casa,de
satul sau oraşul în care locuieşte.Între el şi acest mic univers se naşte o legătură tainică, plină
de o puternică încărcătură emoţională,care nu este altceva decât embrionul aprinselor
obiceiurilor,al sentimentului de dragoste de patrie.Astfel cunoaşterea spontană,mai întâi a
mediului înconjurător,reprezintă
natal constituie o părticică din ţară,iar istoria lor reprezintă o parte integrantă din istoria
patriei.De aceea prin intermediul activităţilor care se organizează în vederea cunoaşterii
ţinutului natal,precum şi cu ajutorul unor relicve istorice locale se creează momente deosebit
de emoţionante pentru elevi,care pot fi valorificate temeinic din punct de vedere educativ.
190

elevi
bogăţiile patriei.Sarcinile educaţiei patriotice a elevilor se realizează în cl.I-IV prin procesul de
învăţământ şi activităţile extracurriculare pe care le desfăşoară elevii.Fiecare dintre aceste
elevilor.Rezultatele pe care le obţin la aceste activităţi generează în sufletul elevilor sentimente
noastre.Activitatea extracurriculară are forme variate.Să analizăm valoarea educativă a unora
trezesc trăiri emoţionale.Din experienţa didactică în mediul rural am constatat că,înaintea
pe care le aude în familie sau la hora satului,care constituie bogăţia spirituală a localităţilor
rurale.În evoluţia lor serbările se leagă strâns şi cu evoluţia sentimentelor de mândrie
naţională,inspirate din momente importante „1 Decembrie”,” 24 Ianuarie”,
„ZiuaEroilor”etc.Antrenarea în asemenea acţiuni contribuie la formarea deprinderilor de
conduită patriotică,concretizează sentimente patriotice pe care le generează evenimentele mari
din viaţa poporului nostru.
chestionar.La prima întrebare ,referitoare la activitatea extracurriculară cea mai îndrăgită,a
reieşit că este excursia sau drumeţia.Personal am reuşit să merg cu elevii în excursii şi vizite.Ele
au contribuit la activizarea şi dezvoltarea creativităţii elevilor.Prezentându-le frumuseţea
,bogăţia şi importanţa locurilor vizitate,li se dezvoltă sentimente de dragoste faţă de ţinutul natal
şi faţă de patrie,de admiraţie faţă de trecutul istoric şi de bucurie că acest ţinut se
înfrumuseţează prin eforturile creatoare ale oamenilor.Vizitele şi excursiile în ţinutul natal au
o deosebită valoare pentru educaţia patriotică a elevilor,când acestea sunt organizate tocmai
legate de trecutul şi prezentul localităţii şi împrejurimilor ei.M-am preocupat împreuună cu
elevii de strângerea şi valorificarea educativă a elementelor de istorie locală,înfiinţând cercul
„Prietenii muzeului”.Împreună cu elevii am colecţionat de la bătrânii satului obiecte vechi pe
care le-am expus în muzeul satului din localitate.
istoria patriei ca parte integrantă a istoriei universale.În cadrul activităţilor extra-curriculare am
memoriale,îngrijirea monumentelor istorice.Strângerea materialului
învăţătorilor multă dragoste,pasiune,interes.Împreună cu elevii am îngrijit şi am luat sub
supraveghere urmele unei biserici vechi din sec.al XVII-lea.Turla acestei biserici a fost desenată
de pictorul N.Grigorescu.În munca noastră am căutat să cunoaştem materialul documentar
privitor la trecutul istoric al localităţii,legendele care pomenesc despre întemeierea localităţăţii
Valea Doftanei,s-a trecut la studierea presei locale din trecut,s-au purtat discuţii cu cetăţenii în
vârstă pentru a putea cunoaşte anumite tradiţii locale,s-au localizat pe harta comunei diferite
191

puncte de interes istoric.Ca învăţătoare mi-am însuşit date şi cunoştinţe necesare pentru a putea
conduce munca de cercetare a istoriei locale.În a doua etapă s-a făcut pregătirea teoretică a
elevilor privind istoria locală şi această pregătire a fost însoţită de deplasări pe teren la diferite
locuri şi obiective de interes istoric,arheologic care au fost luate în supraveghere având în
vedere că noi căutăm să salvăm anumite vestigii ale trecutului.
adevărate virtuţi educative ,deoarece participarea directă a elevilor face posibilă declanşarea
unui proces lent,dar profund,de cunoaştere a frumuseţilor patriei,a trecutului şi prezentului
poporului român,la îmbogăţirea simţămintelor lor.Conţinutul acestor activităţi se valorifică din
punctul de vedere al educaţiei patriotice,prin înţelesul plin de originalitate şi expresivi-tate în
care se realizează transmiterea ideilor şi sentimentelor.Valorificarea obiectelor de interes istoric
local au prins viaţă în muzeul satului din Valea Doftanei.Valoarea izvoarelor istorice locale au
darul de a acţiona în mod direct asupra elevilor trezindu-le impresii profunde,deoarece ei
participă activ la cunoaşterea istoriei locale şi istoriei României.
În activitatea extra-curriculară ,pe lângă mijloacele de mai sus,care capătă forme
adecvate activităţii extra-curriculare ,sunt folosite şi alte variate mijloace de educaţie patriotică
a elevilor.Vizionarea filmelor şi a spectacolelor de teatru cu conţinut patriotic şi activităţile
a elevilor.Dar eficienţa educativă a folosirii lor depinde de măiestria pedagogică a cadrelor
însuşi cartea respectivă. Din păcate aceste spectacole pentru copii sunt din ce în ce mai puţine
în ultimii ani, iar şansele ca elevii din mediul rural să ajungă de la zeci de kilometri pentru a
viziona un astfel de spectacol sunt minime.
192

la stimulare.
Bibliografie:
CONCURSURILE ȘI OLIMPIADELE ȘCOLARE – MODALITĂȚI DE

PROMOVARE A IMAGINII ȘCOLII
PROFESOR AMARIEI MIHAELA

LICEUL TEHNOLOGIC ,,ARHIMANDRIT CHIRIAC NICOLAU” VÎNĂTORI-NEAMȚ
Motto: ,, Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul ce domneşte într-însa.”
(Ferdinand, rege al României)
Sistemul românesc de învăţământ, odată cu intrarea lui în rândul structurilor de tip european,
este supus unei abordări cu totul diferite, în condiţiile în care tendinţa este aceea de a acorda
instituţiei cât mai multă libertate în luarea deciziilor. Se impune ca fiecare unitate şcolară să
vizeze atingerea unor obiective privind curriculumul, resursele umane, resursele materiale şi
financiare, dezvoltarea de relaţii comunitare, obiective circumscrise unei strategii complexe în
care să se regăsească domeniile pe care comunitatea educaţională le consideră prioritare şi pe
care doreşte să le dezvolte.
Se ştie că olimpiadele au fost inventate de către atenieni, în Grecia Antică(în anul 776 î.H.) şi
s-au desfăşurat până în anul 393 e.n. Ele aveau ca scop evidenţierea calităţilor fizice şi
îndemânării ostaşilor atenieni. La început se organizau probe de îndemânare (lupte, tragerea cu
arcul, alergare, etc.), iar cei care se dovedeau mai destoinici erau răsplătiţi cu ropote de aplauze
din partea spectatorilor din tribune şi cununi de laur (frunze de dafin). Cununa de laur s-a
menţinut ca simbol şi apare pe toate modelele de diplome tipărite pentru olimpiade.
Cu ani în urmă, se organizau aşa numitele ,,concursuri pe meserii” în care elevii din anii
terminali ai liceelor cu anumite profiluri erau supuşi unor teste de măiestrie şi exigenţă
profesională. Aceştia se bucurau de popularitate în rândul celor prezenţi, rezultatele fiind
popularizate şi la nivel naţional; erau ceruţi să lucreze în diferite sectoare de activitate specifice
pregătirii fiecăruia.
Astăzi olimpiadele pe materii sunt organizate cu conştiinciozitate, periodic, în diferite ţări
europene. Termenul de olimpiadă se foloseşte şi la alte concursuri, nefiind organizate între ţări,
ci doar între clase, între şcoli. Olimpiadele și concursurile sunt competiții școlare pe discipline
de studiu/domenii de pregătire, interdisciplinare și transdisciplinare, care au ca obiectiv general
stimularea elevilor cu performanțe școlare înalte sau care au interes și aptitudini deosebite în
domeniul științific, tehnico-aplicativ, cultural-artistic, civic şi în cel sportiv. Olimpiadele şi
193

concursurile școlare promovează valorile culturale și etice fundamentale, spiritul de fair-play,
competitivitatea și comunicarea interpersonală. Indiferent de domeniul lor sau de premiul oferit,
aceste competiţii şcolare stimulează creativitatea şi gândirea critică, oferă motivația atât de
necesară în procesul de învățare și ajută la identificarea și dezvoltarea talentelor, abilităților și
cunoștințelor, contribuind la dezvoltarea personală și profesională a elevilor. În activitatea
didactică pregătirea elevilor în vederea participării la olimpiade şi concursuri şcolare are un loc
bine determinat, contribuind la evaluarea instituţiei şi a rezultatelor efortului suplimentar al
profesorilor şi al elevilor.
Participarea la competițiile școlare este deschisă tuturor elevilor. Fiecare persoană are dreptul
să primească o educaţie care dezvoltă abilitățile sale la întregul său potenţial. Garantarea acestui
drept implică asigurarea egalităţii de șanse, oferind pentru fiecare persoană ajutor şi resurse în
funcție de caracteristicile şi nevoile individuale. Identificarea şi susţinerea copiilor şi tinerilor
capabili de performanţe şcolare înalte reprezintă o parte integrantă a politicilor educaţionale
promovate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice.
Odată cu intrarea în U.E. elevii români pot participa la diferite competiţii olimpice
internaţionale. Subiectele de olimpiadă se adresează elevilor studioşi, celor care au un nivel
ridicat de pregătire, iar rezolvarea subiectelor să presupună şi o ,,măiestrie” în utilizarea
cunoştinţelor dobândite. Aceste consursuri şcolare au rolul de a motiva elevii merituoşi de a
excela în performanţă. Cerinţele concursurilor sunt destul de ridicate şi presupun o pregătire
teoretică şi practică temeinică. Nu de puţine ori aceştia s-au întors în ţară cu rezultate meritorii,
care însă, au fost foarte puţin mediatizate de mass-media.
Cert este că trebuie să se acorde mai mare atenţie elevilor olimpici, deoarece promovează în
primul rând imaginea şcolii şi a ţării din care provin.
Elevii care participă la astfel de competiţii au oportunitatea de a studia suplimentar, fără
să fie nevoiți să plătească meditații, dar şi posibilitatea de a interacționa cu profesori care doresc
ca elevii lor să fie foarte bine pregătiți pentru a obţine performanţe.
Cu toţii ne mândrim cu aceşti elevi foarte buni, capabili să asimileze cunoştinţe, să se
pregătească pentru acum şi mai ales pentru studiile viitoare, cu numeroase talente, cu cei şapte
ani de-acasă, devenind cu timpul personalităţi frumoase şi armonioase.
Dincolo de aceste rezultate, îmi doresc o creştere a calităţii activităţii de zi cu zi, prin
îmbunătăţirea actului de predare-învăţare, printr-o mai bună relaţionare cu elevii, prin
îmbunătăţirea bazei materiale, diversificarea ofertei curriculare şi a celei extracurriculare, prin
angrenarea elevilor în numeroase activităţi extraşcolare etc.
Mărturisesc că întotdeauna am emoţii pentru elevii mei şi nu numai înaintea unor competiţii, ci
şi înaintea unor banale activităţi, sunt acele emoţii frumoase care ne însoţesc şi ne sprijină la
fiecare activitate pe care o considerăm a fi importantă. Rezultate pentru care şcoala ar trebui să
le mulţumească elevilor performanţi sunt asemenea laurilor primiţi în antichitate de eroi, de
aceea consider că aşa cum nu există actorii fără public, nici noi, profesorii, nu existăm fără elevi
şi numai împreună putem creşte şi avea rezultate frumoase.
Bibliografie:
D. Vrabie - ,,Atitudinea elevului faţă de aprecierea şcolară”, E.D.P., Bucureşti, 1975;
I. T. Radu - ,,Teoria şi practica în evaluarea eficienţei învăţământului”, E.D.P., Bucureşti, 1991;
M. Jigau - ,,Factorii reuşitei şcolare”, Ed. GRAFOART, Bucureşti, 1998;
P.Popescu - ,,Examinarea şi notarea curentă”, E.D.P., Bucuresti, 1978.
194

CONCURSURILE ȘCOLARE, FACTORII MOTIVAȚIONALI ÎN
PREGĂTIREA ELEVULUI PIANIST
PROFESOR CRĂCIUN PETRUŢA LAURA,

COLEGIUL NAŢIONAL DE ARTE G. APOSTU, BACĂU
În peisajul școlar muzical se găsește o paletă largă de competiții organizate de Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării și de către inspectoratele Școlare Județene, de asemeni mai
există o serie de concursuri la nivel local, în cadrul liceelor de artă și școlilor cu arie curriculară
muzicală. Scopul acestora este de a stimula aptitudinile muzicale și de a perfecționa nivelul de
învățare muzicală, în special pe ciclurile de școlarizare; astfel s-au înființat concursuri pe grupe
de vârstă unde, conform unor baremuri de notare, trebuie îndepliți anumiți indicatori de
evaluare: realizarea textului în conformitate, realizarea tehnică, interpretativă, aportul personal
în interpretare.
Juriile, care sunt formate în mare parte din profesori cu experiență, întâmpină, în general,
dificultăți de emitere a unor verdicte corecte, în favoarea prestației obiective a celor participanți;
atât în primii ani după 1990 cât și la ora actuală, la olimpiadele naționale, condiționați fiind de
numărul restrâns al premiilor și de pregătirea foarte bună a concurenților, nu au pregetat să
concluzioneze în mod subiectiv rezultatele finale, încât concurenți de marcă nu au reușit să se
situeze pe nici un loc de pe podium. Problema abordării clare a aspectului competițional m-a
determinat să analizez câteva idei principale care stau la temelia aprecierii cât mai realiste a
actului interpretativ scenic.
Evaluatorul modern trebuie să fie un bun profesionist, docimolog, la curent cu nivelul de
exigență la scară națională, capabil de a conferi verdictelor sale o doză de suficientă
autenticitate. În privința execuției textuale, algoritmii aflați în tradiție trebuie îndepliniți în
totalitate, dar în privința interpretării intervin cele mai mari necunoscute, deoarece evaluatorul
va fi nevoit să parcurgă același sens de receptare pe care concurentul, protagonistul, l-a tradus
în propria prestație. Cu cât este mai îndepărtat de acest model sonor, cu atât va fi apreciat la un
nivel inferior de notare. O evaluare bazată pe modele fixe nu îmbracă un caracter artistic,
eventual poate fi considerată doar o clasificare subiectivă. Idealul aprecierii coerente, logice, se
suprapune pe echilibrul dintre: cerebral-afectiv, tradiție-originalitate, elementele creatoare ale
aportului personal, încadrarea stilistică autentică sau nu, modul de elaborare a discursului
muzical.
În practica evenimentelor competiționale intervin disensiuni între membrii comisiei,
tocmai prin faptul că sunt persoane diferite ca nivel de percepție, având fiecare o scară de valori
personală și nu întodeauna justificabilă. Eroarea cea mai frecventă este metoda impresiei
generale, care impune un grad foarte mare de generalitate, nedefinind decât limita mare a unei
interpretări. Cine se axează doar pe această procedură de surprindere va obține informații
inexacte și simpliste despre actul muzical finalizat scenic.
Alți profesori recurg la metoda analitică în apreciere, urmărind fiecare detaliu al execuției,
mergând până la descompunerea repertoriului prezentat, dovedind o exigență ieșită din comun
și conferind actului muzical prezentat un caracter artificial.
O altă parte a examinatorilor aflați în juriu se confruntă cu metoda comparației, care
presupune ierarhizarea valorică a interpreților pianiști. Este de la sine înțeles că pe scara notării
se află, în urma audierii și a vizualizării celor prezenți, elevi mai sus sau mai jos, dar aceasta nu
înseamnă că prestația va putea fi sporită sau diminuată raportându-se de la unul la celălalt.
195

Datorită efectului ,,contrast” există pericolul formării în conștiința profesorilor, încă de la
începutul actului notării, a unei succesiuni dictate cronologic, adăugând sau scăzând spontan,
care, dealtfel, la o altă analiză își relevă alte valențe, spre alte calificative.
Alte efecte nocive în apreciere sunt: efectul ,,ordine” și efectul ,,halo” . Efectul ,,ordine”
se manifestă prin gradul diferit de exigență manifestat de apreciator pe parcursul audierii unui
număr mare de interpreți. Se produce o exigență mai evidentă în prima parte și o indulgență în
cea de-a doua parte și viceversa, fapt care nu mai contribuie la o constatare obiectivă a celor
audiați.
Efectul ,,halo” constă într-o tendință de iradiere a aprecierii privind o calitate particulară
a unui interpret spre întreaga sa particularitate, sau de la manifestările din trecut asupra celor
viitoare. Acest efect a fost semnalat și studiat de psihologul american Edward Lee Thorndike
din anul 1920 și este specific și des întâlnit în școlile de muzică, implicând un grad ridicat de
subiectivism. Pentru înlăturarea lui se va avea în vedere o autoexaminare și autocenzurare din
partea profesorului examinator.
În concluzie, pentru a putea fi considerată principială, obiectivă, notarea va trebui să țină
seama de specificul individual al fiecărui elev.
Bibliografie:
Pârvu , N. , Studii de psihologie a artei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967
Pavel, V., Principii de docimologie, Editura Didactică şi Pedgogică Bucureşti, 1968
Pitiş, A.; Minei, I., Teoria comportamentului pianistic, Editura Sf. Gheorghe Vechi
Bucureşti, 1997
Răducanu, M. D., Introducere în teoria interpretării muzicale, Editura Dan, Iaşi , 2003
ROLUL EXCURSIEI ȘCOLARE ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII

ELEVULUI
PROFESOR BÎRLEA ILEANA LUCICA

LICEUL TEHNOLOGIC OCNA ȘUGATAG - STRUCTURA BREB, MARAMUREȘ
Societatea modernă este mediul unde se produc o serie de schimbări majore în ceea ce privește
școala și factorii cheie care țin de aceasta: competențe, priceperi, deprinderi, cunoștințe,
atitudini și valori.
Una din metodele de instruire modernă o reprezintă proiectul, iar acesta se realizează prin
numeroase cercetări pe care trebuie să le intreprindă atât elevii, cât și dascălii. Demersul
196

educațional care vizează dezvoltarea personalitășii elevului impune participarea activă,
conștientă și responsabilă a acestuia la actul educațional.
Consider excursia școlară una din cele mai complexe forme de educație a elevilor, prin
multitudinea de apecte pe care le însumează.
Excursia reușește cel mai bine să dezvolte interesul elevilor, îmbogățindu-le orizontul de
cunoaștere, ea reușește să mobilizeze un număr mare de elevi care au aceleași interese. Este o
formă de educație completă, prin care se tratează interdisciplinar cunoștințele elevului.
În cadrul excursiei , ca formă de activitate extrașcolară, se pot cunoaște trăsăturile
comportamentului creator al elevului. Organizând excursii didactice reușim să-i stimulăm pe
copii să se cunoască mai bine, să cunoascvă anumite locuri geografice, formând astfel
sentimente de respect și dragoste față de natură, față de om și muncă.
Prima etapă în organizarea unei excursii constă în documentare, alegerea unui traseu, studierea
acestuia, organizarea.
O altă etapă o reprezintă cercetarea și culegerea datelor, copiii sunt conduși să cunoască aspecte
diferite ale realității, astfel excursiile pot prezenta: un fenomen al naturii, o formă de relief,
aspecte din viața socio-economică- o bibliotecă, o piață, un muzeu, o casă memorială, un
monument istoric, o mănăstire.
Pe parcursul desfășurării excursiei copiii sunt încurajați să pună întrebări, sunt îndrumați să
observe, să asculte, să se bucure de descoperirile făcute. Astfel curiozitatea elevilor se va
transforma într-o activitate intelectuală complexă.
Pe tot parcursul excursiei se fac observații, se adună date pentru a finaliza un proiect.
Excursiile tematice au un rol important în formarea și educarea tinerilor:
Copiii învață să fie receptivi la frumusețile naturii și a lumii în schimbare;
Apreciază valorile trecutului și ale istoriei;
Excursia are valențe formative în educarea elevilor;
Are un conținut mai complex decât lecțiile de la clasă;
Determină o atmosferă plină de voioșie și veselie ;
Elevii sunt capabili să rezolve problem complexe;
Sunt antrenați toți copiii, iar aceștia învață să socializeze.
Prin excursii elevii se autodisciplinează.
La sfârșitul excursiei se trag concluzii, se fac observații , se întocmesc portofolii.
Implicarea elevilor pentru realizarea unei excursii contribuie la conștientizarea importanței
cunoaștreii anumitor zone geografice, dar în același timp contribuie la formarea și educarea
elevului, la o adaptare a acestuia la o societate în permanentă schimbare.
Numele activității proiectului- Să descoperim frumusețile ce ne înconjoară- excursie la Creasta
Cocoșului
Numele cadrului didactic: prof. Bîrlea Ileana Lucica
Numărul participanților: 20 de elevi, 2 profesori, un ghid turistic
Descrierea activității desfășurate: Activitatea noastră s-a desfășurat în data de 14 august 2017
și a avut ca scop cunoașterea florei și a faunei din împrejurimi, respectiv de pe Muntele Gutâi ,
munte care se află în apropierea localității Breb.
Am pornit din sat dimineața, la ora 8, pe traseul marcat spre Creasta Cocoșului. Am învățat
cum să ne orientăm pe un drum marcat cu ajutorul unui ghid. Am făcut mai multe opriri,
moment în care am învățat cum să descoperim frumusețea florei care ne înconjoară. Tot aici
am descoperit animalele care ne înconjoară cu ajutorul unor camere care au fost instalate cu
două zile mai devreme. Am fost profund impresionați de frumusețile care ne înconjoară. Am
stabilit o serie de reguli pe care trebuie să le respectăm atunci când mergem într-o excursie. Am
învățat cum să ne protejăm de urs, lup, mistreț sau de mușcătura unui șarpe. Traseul a avut o
197

lungime de 10 km, a fost un traseu destul de dificil de urcat, dar minunățiile pe care le-am
descoperit au fost pe măsura așteptărilor. Ne-am bucurat de surâsul fiecărui fir de iarbă, de
susurul fiecărui izvor, de umbra și răcoarea pădurii. Copiii au fost minunați, au învățat cum să
se comporte în grup, s-au ajutat la nevoie sau au socializat mult mai bine decât într-o zi obișnuită
de școală. Au cântat, au alergat, s-au bucurat de frumusețile care-i înconjoară. Am descoperit
turbăriile de la Tăul Morărenilor și Tăul Chendroaiei, planta ocrotită de lege, Roua cerului.
Traseul a fost mai dificil atunci când am urcat pe Creastă, deoarece relieful e stâncos și abrupt,
dar ne-am bucurat când am ajuns sus. Părea că pământul dă mâna cu cerul. A fost o zi plină cu
soare și bucurie în același timp.
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRAŞCOLARE ÎN EDUCAŢIA COPIILOR
PROF. CRISTEA LOREDANA ELENA

GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT „PITICOT” SLOBOZIA
“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se
adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)
Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este lăcaşul unde se pun bazele
,,clădirii’’fizice şi spirituale a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’,modelatoarea de suflete şi minţi,
ştie, cu mult tact şi răbdare, să-i treacă pragul palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină
de vrajă şi mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei. Pedagogul american Bruner
(1970) consideră că „oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-
o formă intelectuală adecvată, orice temă”, dacă se folosesc metode şi procedee adecvate
stadiului respectiv de dezvoltare, dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel
încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi mai temeinic spre o deplină stăpânire a
cunoştinţelor”
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul
bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile extracurriculare
urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea
unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ în diferite domenii.
Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoştinţe punându-i in
contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în
mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm şcoala cu viaţa.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-
culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile
Exemple de activităţi extraşcolare
198

Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale – organizate selectiv
– constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale poporului
nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor naturală,
procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate de trecutul
istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi culturii
universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează
activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive, stimuleaza şi
orientează copiii spre unele domenii de activitate: muzică, sport, poezie, pictură. Excursiile şi
taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la
educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură. Prin excursii, copiii
pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate şi
sensibilitate , imaginea realităţii, în cadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe
care le culeg ,sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta şcolară, copiii
sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuşi să
acţioneze în acest sens .
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui cetăţenească şi
patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe
sociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Prin excursii elevii îşi
suplimentează şi consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi cunoştinţe.
mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă,
concursurile organizate de către cadrele didactice în clasa. Dacă sunt organizate într-o
atmosferă placută vor stimula spiritul de iniţiativitate al copiluiui, îi va oferi ocazia să se
toate cunoştinţele. Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire independentă,
însă important ca profesorul însăşi să fie creativ. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice,
reacreative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativităţii, gândirii critice şi stimulează
implicarea în actul decizional privind respectarea drepturilor omului, conştientizarea urmărilor
poluării, educaţia rutieră, educaţia pentru păstrarea valorilor, etc.
Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau
spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează
anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au
activităţile extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin
produsul realizat de acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă
masa de copii.
Activităţile extraşcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea, dând posibilitatea fiecăruia să
se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin faptul că în asemenea activităţi
se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi. Dascălul are, prin acest tip de
activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea,
să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal - pregătirea copilului pentru viaţă.
Realizarea acestor obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea
199

gândire, să evite critica în astfel de activităţi, să încurajeze elevii şi să realizeze un feed- back
pozitiv.
Bibliografie :
Cernea, Maria, Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în “ Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
Ionescu, M., Chiş, V., Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
şi autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, pg.162;
Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, Bucureşti, 2002,
pg. 87;
Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului primar,
în “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti; Surse on-line:
IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURICULARE

ÎN DEZVOLTAREA PREȘCOLARILOR
PROF. FAUR VALENTINA GABRIELA

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT ,,PITICOT` DEJ, JUD. CLUJ
Educația extracurriculară este realizată în completarea educației formale și își are rolul și
locul bine stabilit în dezvoltarea personalității copiilor de vârstă preșcolară. Activitățile
extrcuriculare urmăresc identificarea și cultivarea corespondenței optime dintre aptitudini,
talente, cultivarea unui stil de viață civilizat, precum și stimularea comportamentului creativ în
diferite domenii. Începând de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe
luând contact direct cu obiectele și fenomenele din natură.
Educaţia de tip extracurricular nu vine să schimbe un sistem de valori, să contravină
educaţiei de tip curricular, ci o completează, făcând-o pentru educabili mai atractivă şi mai
eficientă.
Activităţile extracurriculare ne ajută în dezvoltarea personalităţii preșcolarilor, având multiple
valenţe formativ-educative:
- asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi deprinderi în
variate contexte şi situaţii;
- stimulează implicarea activă în activități a preșcolarilor, aceştia fiind mai conştienţi de
responsabilitatea ce şi-o asumă;
- contribuie la dezvoltarea capacităţii de exprimare liberă, de susţinere a ideilor sau opiniilor
despre un anumit subiect, la dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii;
- asigură un demers atractiv, îndrăgit de preșcolari;
- ajută la valorificarea inteligenţelor multiple ale preșcolarilor;
200

- facilitează socializarea şi intercomunicarea cu alţi copii prin intermediul jocurilor sau prin
strategii de cooperare;
- ajută la dezvoltarea încrederii în sine, a capacităţii de control a emoţiilor în situaţii mai
deosebite, la cunoaşterea dintre copii, înţelegere şi acceptare reciprocă;
Studiile vin şi întăresc cele spuse mai sus şi demonstrează că activităţile extraşcolare ajută la
formarea unei atitudini pozitive faţă de învăţat, încurajează munca în echipă şi solidaritatea, dar
şi capacitatea de a găsi soluţii şi a rezolva mai uşor problemele.
Cum ne orientam spre alegerea acestor activități?
Punctul de plecare este întotdeauna ceea ce ne transmite copilul, activitățile spre care manifestă
interes, pe care le face cu plăcere, în care se simte în largul său. Spre exemplu, copiii care au
inclinații spre latura artistică pot fi orientați spre activități care să le permită explorarea acestei
laturi, cum ar fi pictură, dans, modelaj, decorațiuni;
În funcție de vârsta pe care o au, copiii pot aprecia anumite activități, se pot implica
în ele. Este important să ținem cont de vârsta copilului și să alegem în funcție de posibilitățile
acestuia. Un eșec poate atrage după sine refuzul și chiar o imagine negativă de sine a copilului;
De asemenea, activitățile care permit exprimarea liberă a copilului, fără a fi contrâns
de anumite modele sau tipare, oferă ocazia copilului să se arate așa cum este el, să capete
încredere în el, să poată valoriza ceea ce el însuși a creat. Un rol esențial al acestor activități
extracurriculare este faptul că ele nu impun, precum activitățile școlare, o delimitare clară
urât/frumos, bun/prost, ci lasă loc unei exprimări în conformitate cu nevoia copilului.
Copiii participă activ, cu interes la aceste activităţi şi cred că cel mai mult îndrăgesc
excursiile şi serbările. Excursia ne ajută să unim toate laturile educaţiei, iar interdisciplinaritatea
pe care o favorizează este mult mai eficientă şi mai permisivă decât cea pe care o realizăm în
orele de curs. Intrând în contact direct cu natura, observându-i frumuseţile, copiii îi devin
prieteni, iar mai târziu, când vor fi adulţi, vor fi protectorii ei. Organizând excursii cu elevii
avem posibilitatea de a contribui la dezvoltarea personalităţii lor prin valorificarea intereselor
şi a aptitudinilor acestora.
cadru didactic trebuie să-i acorde o deosebită atenţie. Cadrul didactic trebuie să aibă o atitudine
creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu preșcolarii, asigurând
astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă. Diversitatea activităţilor
extracurriculare creşte interesul copiilor pentru activitățile din grădiniță.
Prin antrenarea copiilor în cadrul activităţilor extraşcolare, aceştia au posibilitatea de a dezvolta
aptitudini speciale, au posibilitatea de a-şi cultiva interesul pentru activităţi socioculturale şi îşi
pot descoperi noi talente. Activităţile extraşcolare, desfăşurându-se într-un cadru informal,
permit elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar, să reducă nivelul anxietăţii şi să-şi
maximizeze potenţialul intelectual.
În concluzie, cadrul didactic este responsabil pentru educarea spiritului creativ în cadrul
activităţilor extracurriculare, pentru maximizarea potențialului intelectual.
Bibliografie:
* Lespezeanu, M., Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, Editura S.C. Omfal,
Bucureşti, 2007;
* Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul învăţământului obligatoriu, Editura Polirom, 2002;
*Ionescu, M.; Chiș, V., Mijloace de învățământ și integrarea acestora în activitățile de instruire
și autoinstruire, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001.
201

ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE
ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII PREȘCOLARILOR
ED. PEGULESCU CĂTĂLINA-MAGDALENA

GPP „PITICOT” DEJ
Schimbările care au loc în plan social şi educaţional de la o zi la alta determină o regândire

a demersului educativ, impusă de nevoia de a găsi noi strategii şi resurse pentru a creea
premisele personalităţii unui om pregatit, liber, capabil să se adapteze cu uşurinţă într-o
societate aflată în schimbare. Educaţiei îi revine rolul de a forma personalităţi care să se
integreze schimbărilor şi să fie capabile de performanţe calitativ superioare.
În grădiniță activitățile extracurriculare sunt proiectate din perspectiva intereselor și a
preocupărilor copiilor cărora li se adresează, a evidenţierii talentelor și a capacităţilor acestora
în diferite domenii și, evident, din perspectiva bunei dispoziţii pe care vrem să o aducem în
viaţa lor, a apropiaţilor acestora și a partenerilor din comunitate. Programele și proiectele
educative își propun să stimuleze participarea preşcolarilor la acţiuni variate, în contexte noi,
nonformale, diferite de cele cotidiene. Astfel, desfășurate în conformitate cu orare speciale,
aceste activități vin în sprijinul intereselor şi preocupărilor diverse ale copiilor, dându-le ocazia
să-şi evidenţieze abilităţile şi în alt context decât cel curricular. Demersurile educative
programate atent vizează implicarea tuturor preşcolarilor şi a cadrelor didactice în activităţi
atractive şi diversificate care să îmbunătăţească nivelul cooperării, al comunicării verbale și
nonverbale, nivelul creativităţii şi al competenţelor sociale, să confrunte idei, metode, tehnici
şi modalităţi deosebite de lucru în echipă sau individual, precum și să obțină o mai bună
relaţionare a copiilor atât între ei, cât şi cu familia și cadrele didactice. Observând preşcolarii şi
solicitând părinţilor propuneri referitoare la programele extracurriculare, cadrele didactice
selectează activităţi pe care să le implementeze în diverse forme astfel încât să menţină
permanent interesul crescut al copiilor. Astfel pot fi organizate plimbări în vederea observării
naturii și colecționării de materiale din natură, vizionări de filme animate și povești, vizite la
bibliotecă, cabinete medicale, biserici, grădini botanice sau zoologice, unități militare, de
pompieri sau poliție, experimente, carnavaluri cu măști și costume, activități practice și
gospodărești, concursuri cu role, biciclete, tricicletele, excursii școlare, desene sau picturi în
natură, activități cultural artistice, jocuri și întreceri sportive în aer liber, drumeții, jocuri de
mișcare în aer liber, ateliere de meșteșuguri, acțiuni de ecologizare, participări la târguri, acțiuni
caritabile și voluntariat.
În linii mari, prin intermediul acestor activități facilităm: familiarizarea copiilor cu
instituțiile orașului și activitățile acestora precum și cu obiectivele turistice locale, însușirea
informațiilor privind prevenția și modul de comportare în situațiile de urgență; exersarea
comportamentelor ecologice, moral-civice și a deprinderilor de igienă și de menținere a
sănătății; dezvoltarea capacității de exprimare prin joc, mișcare și exersarea deprinderilor
motrice de bază; dezvoltarea spiritului competițional; încurajarea colaborării între factorii
educaționali; dezvoltarea creativității și a imaginației prin exersarea abilităților artistico-plastice
și practic-gospodărești; manifestarea spontaneității și inițiativei în comunicare; stimularea
interesului preșcolarilor pentru literatura pentru copii și dramatizări. Putem constata așadar că
educaţia nonformală este complementară educaţiei formale, este centrată pe beneficiar şi pe
202

nevoile reale de învăţare, facilitează identificarea acestora pentru o mai bună adaptare a
procesului de învăţare, se poate ajusta comunităţii, grupului şi/ sau individului şi presupune o
studiere în ritm propriu. În același timp este structurată şi organizată, are ataşate obiective clare
de învăţare şi presupune un management eficient al resurselor. Fiind cuprinse într-un un proces
de studiere, care poate fi încadrat într-un curriculum, activitățile nonformale conduc la obţinerea
rezultatelor într-o perioadă determinată de timp, de cele mai multe ori mai scurtă decât în cazul
educaţiei formale, conţinuturile putând fi uşor înnoite sau îmbunătăţite. Extinderea cadrului de
învăţare, diversificarea şi flexibilizarea spaţiului şi timpului de studiu, utilizarea multor metode
interactive de învăţare sunt doar câteva dintre strategiile utilizate de cadrele didactice pentru
atingerea obiectivelor propuse. Experiențele de învățare oferite în contexte nonformale permit
acumularea de noi cunoştinţe, abilităţi, atitudini, susţin dezvoltarea personală a indivizilor,
permit valorificarea cunoștințelor și deprinderilor însușite anterior și pot conduce la
recunoaşterea competenţelor dobândite.
Rezultatele înregistrate și impactul asupra beneficiarilor constau în: menţinerea motivaţiei
şi a interesului crescut pentru activităţile următoare prin observaţii, aprecieri, oferire de
diplome; sensibilizarea copiilor faţă de nevoile altora; realizarea importanţei ajutorului acordat
celor nevoiaşi; experimentarea refolosirii diferitelor materiale reciclabile; consolidarea lucrului
în grup şi a aprecierii reciproce a realizărilor; conştientizarea importanţei parteneriatelor cu
familia și comunitatea; întărirea comportamentului sociabil; o mai bună comunicare cu cei din
jur; dezvoltarea capacităţilor creative şi estetice. Printre avantajele implicării preșcolarilor în
activități extracurriculare se numără schimbarea mediului educaţional cotidian, contactul
copiilor cu persoane din afara grădiniţei, furnizoare de noi informaţii, situaţiile noi cu care vin
în contact preşcolarii, situaţii ce nu pot fi recreate în grădiniţă. Oportunităţile create lărgesc
viziunea de a face lucrurile altfel decât în mod obişnuit, încurajează colaborarea și lucrul în
echipă, implicând părinţii în activităţi, alături de copiii lor, oferă șanse de a experimenta prin
metode moderne, interactive, conferă o învăţare temeinică datorită faptului că mediul este
diferit, iar cel care expune în faţa lor este altcineva decât educatoarea, asigură o mai bună
integrare în viaţa socială, îndeamnă la implicare şi responsabilizare în viaţa comunităţii,
valorificând în contexte practice, bine ancorate în realitate abilităţile şi competenţele dobândite
de copii în sistemul de învăţământ formal.
Efectele educaţiei nonformale sunt de lungă durată deoarece informaţia este reţinută fără
efort şi prin metode distractive pentru copii. În ultimii ani, se încearcă introducerea cât mai
multor metode de educaţie nonformală şi în sistemul educaţional românesc. acestea fiind
gândite în încercarea de a-i ajuta pe copii să înveţe mai repede şi mai bine, lucruri mai utile,
comparativ cu cele care se învață prin metodele tradiţionale de predare. Astfel, organizând
ingenios mediul educațional, oferim experiențe de învăţare formală și non-formală prin joacă,
într-o atmosferă prietenoasă şi plină de energie, fără constrângeri și presiuni, chiar dacă
preșcolarii sunt evaluaţi. Testarea nu îi incomodează pentru că este de aşa natură încât să ofere
libertate. Pentru că se face doar în conformitate cu dorinţele copilului și la iniţiativa lui, educaţia
nonformală este cea mai durabilă şi dezvoltă imaginaţia, creativitatea, spontaneitatea dar şi
aptitudinile academice. Însă trebuie îmbinată cu cea nonformală pentru a le asigura copiilor un
aport echilibrat de informaţie.
Părinții sunt invitați adesea să se alăture acestor demersuri spre maturizarea afectivă,
cognitivă și spirituală a copiilor și sunt îndrumați să utilizeze și acasă cele mai eficiente strategii
pentru a avea un copil creativ, echilibrat emoțional, stăpân pe sine și în stare să facă față
provocărilor, dar și eșecurilor inevitabile din viața sa. Atunci când strădania cadrelor didactice
este completată de implicarea părinților, rezultatele obținute sunt vizibile în îmbunătăţirea
203

calităţii vieţii, dezvoltarea personalității copiilor şi tinerilor, precum şi creşterea gradului de
participare a lor la evenimente sociale, educaţionale, culturale și de sănătate.
Bibliografie:
Berusca, A., Stoicescu, D., Moraru, G., Borțeanu, S., Radu, M., Vladu, C, Isop, C.M.,
Bogheanu, M., Nitu, A., Codreanu, D., Chifu, F., Vodita, A.C., Pacearca, Ș., Barbulescu, G.,
Neacșu, I., Iuga, C., Ciocalteu, A.I. (2013). Ghid de bune practici activități extracurriculare și
extrașcolare pentru învățământul primar și preșcolar, Editura LBW, București.
Cărășel, A., Lazăr, V. (2008). Psihopedagogia activităților extracurriculare, Editura Arves,
Craiova.
Cebanu, L. (2015). Managementul activităților extrașcolare – ghid metodic, Institutul de Științe
ale Educației, Chișinău.
Costea, O. (coord.), Cerkez, M., Sarivan, L. (2009) Educaţia nonformală şi informală: realităţi
şi perspective în şcoala românească, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Cotoi, A., Deac, P.C., Făgărași, A., Man, C., Petrean P. Educația nonformală, între joc și
responsabilitate, Editura Școala Noastră, Sălaj.
Culidiuc, T. (coord.), Roșa, G., Pușcașu, A., Cîmpean, R., Asan, R., Borbe, L., Chebac, R,
Suciu, S., Boroș, A.M., Aspru, I., Rentea, C. (2016). IMPACT – Jocuri și povestiri, metode de
educație nonformală, Ediția a II-a, Fundația Noi Orizonturi, Lupeni.
Mitulescu, S., Simache, D. (2008). Experienţe educaţionale non-formale în viaţa tinerilor,
Agenţia Naţională pentru Sprijinirea Iniţiativelor Tinerilor.
Stein, M. (coord.), Pop, T., Crișan, C.L., Dronca, A.A., Slev, I., Galea, A.I., Gheorghe, A.I.,
Vesa, R. (2017). Motivând, progresăm!- ghid metodologic de metode nonformale și exemple de
bune practici, Editura Școala Vremii, Arad.
CU CLASA LA…MUZEU
PROFESOR RADU JULIETA MARIOARA

SCOALA GIMNAZIALA ,,IONEL PERLEA”, OGRADA, IALOMITA
Procesul instructiv-educativ pe care il desfasuram la scoala este necesar sa il imbinam

si cu activitatile extrascolare desfasurate in diverse locatii . Este cunoscut faptul ca oricat de
dotate ar fi salile noastre de clasa cu aparatura de ultima generatie, cabinetele si laboratoarele
noastre sau salile noastre de sport sau muzica, nu pot rivaliza cu complexitatea si diversitatea
locatiilor complementare in care putem desfasura proiecte educationale complete sau doar o
anumita activitate.
Dezvoltarea personalitatii elevilor este primordiala pentru dascal, dorind sa-l
formeze si sa-l modeleze de-a lungul unui ciclu de invatamant astfel incat sa fie mai departe apt
sa faca fata cerintelor societatii contemporane.
Complementare activitatilor de la clasa, activitatile extracurriculare continua intr-un
mod mult mai lejer dar la fel de ferm sporirea numarului de informatii, cultivarea interesului
pentru diferite stiinte sau ramuri ale lor, pentru arte sau sporturi. Desfasurate in cele mai
neconventionale locatii, acest gen de activitati ofera o mai buna utilizare a timpului liber atat in
204

cursul saptamanii si in weekend, dar pot la fel de bine sa transforme o saptamana sau doua de
vacanta in experiente de neuitat, dezvoltand creativitatea, ambitia, organizarea si lucrul in
echipa.
O vizita la o casa memorial a unei personalitati, poate fi o experienta inedita daca o
transformam intr-un miniconcurs al cunostintelor nou dobandite si daca invatam sa integram
personalitatea a carei casa am vizitat-o intr-un context istoric local sau european, analizand
diverse obiecte care ne ajuta sa conturam stilul de viata din perioada respectiva.
Muzeul, indiferent de specificul sau, in aer liber sau intr-o locatie mai cunoscuta sau
nu, este o oportunitate de a afla un numar mare de informatii intr-un timp foarte scurt, de a
observa obiecte rare sau unice in felul lor, opere de arta. Transdisciplinaritatea poate fi folosita
din plin aici pentru ca vizionarii unei opera de arta i se adauga si viata autorului povestita de
muzeograf, si incadrarea ei intr-un anumit curent. Nu putine sunt muzeele care au si sali
destinate activitatilor artistice ale copiilor pornind de la un model din muzeu.
Alt gen de activitati prin care elevii isi pot imbogati cunostintele de istorie, geografie,
muzica , literatura, religie, desen si educatie tehnologica, sunt vizitele la muzee de etnografie,
folclor si istorie locala. O activitate de o singura zi poate sa acopere o arie vasta de activitati
dintre cele mai variate. Astfel, oricare dintre pasiunile pe care scoala le-a descoperit, elevul si
le poate dezvolta. Dupa un tur al muzeului, elevii pot face replici din lut ale diverselor obiecte,
oale, strachini, icoane de vatra, stracuratori de lut, sau case in miniature din paianta. Pentru cei
carora le place literatura, pot alcatui texte sau mici poezii despre modul de viata al stramosilor
nostri, despre diverse obiceiuri si traditii din mediul rural, despre necesitatea pastrarii lor dar si
despre necesitatea transmiterii lor mai departe.
Desenul este o alta activitate care poate sa se desfasoare cu succes dupa o vizita la muzeu
sau de ce nu, chiar in cadrul muzeului, sub competenta indrumare a specialistilor.
Pentru elevii cu aptitudini artistice, muzeul poate fi o adevarata scena unde se pot
desfasura piese de teatru cu costume facute chiar de ei, cu decoruri adecvate si butaforie, dar si
serbarile scolare la diverse evenimente ale scolii sau sarbatori religioase.
Tot muzeul poate primi pe simezele sale expozitiile micilor artisti cu lucrarile executate
in cadrul orelor de desen
Pledez pentru parteneriatul dintre scoala si muzeu sau casa memoriala, deoarece aici se
pot desfasura activitati complexe menite sa dezvolte competente dobandite in mediul scolar, sa
asigure invatarea prin activitati nonformale, sa intareasca colaborarea dintre scoala si familie,
cu unicul scop de a creste frumos romanii de maine.
animalelor, dar au încurajat şi exprimarea liberă a copiilor în afara clasei . Ei pot reprezenta
cu mai multă creativitate realitatea atunci când desenează, modelează sau au de alcătuit scurte
texte .
teme.Am organizat la nivel de şcoală concursuri de matematică, de limba română, de creaţii
artistice, de desen, între clase paralele , dar am participat şi la concursuri județene de creatii
plastice,unde am obținut multe premii .De asemenea un impact foarte mare in rândul elevilor
l-a avut concursul de biciclete, role , trotinete, pe care l-am oganizat in cadrul școlii in
parteneriat cu Poliția Rutieră Iași
În şcoala noastră toate cadrele didactice sunt extrem de preocupate atât de desfășurarea
activităților școlare căt și a celor extrașcolare, acestea ducând la dezvoltarea gândirii critice,la
stimularea implicării viitorilor adolescenți/tineri în luarea deciziilor, în asumarea
205

responsabilităților sociale,astfel realizându-se o legatură între latura cognitivă și cea
comportamentală.
Consider că în orice şcoală cadrele didactice trebuie să promoveze activităţile extracurriculare,
stimulând astfel inventivitatea şi creativitatea elevilor.De aceea, în acest an şcolar când am
coordonat clasa I am încercat să realizez un echilibru între activităţile şcolare şi cele
extracurriculare.
eficiente modalități de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare deoarece sunt
factorii educativi cei mai apreciați și mai accesibili sufletelor acestora.
Activitățile extrașcolare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și
utile. Dar sunt anumite aspecte care ar putea să influențeze succesul acestora, printre acestea
în desfășurarea activităților extrașcolare?
Ca profesor de limba și literatura română, am căutat să îndrept elevul spre abordarea
textului literar din mai multe perspective, astfel încât elevului să i se dezvolte orizontul cultural
și spiritual. Încă din clasa a V-a, se pune accent pe valorificarea valențelor pozitive din basme,
Pornind de la schițele lui I. L. Caragiale, elevii dezbat comportamentul lui Goe, lui Ionel și apoi
se realizează o dezbatere amplă pe teme bunelor maniere. Elevii, jucând joc de rol vor crea
206

O altă sărbătoare importantă este 1 Decembrie, zi în care fiecare suflet de român vibrează
la tot ceea ce înseamnă tradiție, patriotism, iubire de neam și țară. Promovând valorile naționale
O altă temă foarte importantă este timpul liber și elevul trebuie să aibă alternative atractive
și care îi dezvoltă competențele însușite în școală. Activitățile extrașcolare sunt acele uși care
se deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același, dezvoltarea personalității, stimularea
un cadru nonformal. Datoria noastră de dascăli este de a-i crea elevului spațiul, conjuctura care
să îl ajute să dea frâu imaginației, să își valorifice înclinațiile dezvoltându-le până va ajunge la
performanță.
Se recomandă desfășurarea de parteneriate școlare având ca parteneri: familia,
comunitatea, reprezentanții bisericii, școala. Această triadă stă la baza formării individului și
niciun factor nu poate lipsi pentru că acest echilibru pentru viitorul individului va fi afectat.
207

evenimentului.
care aspiră la frumos, puritate
Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se adapteze.”
(Maria Montessori –“Descoperirea copilului”)
preşcolarilor. În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se
pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine. Depinde de asemenea şi de măsura
în care reuşeşte să pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are
mea, activităţiile extracurriculare sunt deosebit de importante deoarece, contribuie la gândirea
şi explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale copiilor. Având un caracter atractiv,
copiii participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi,
îmbinându-se utilul cu plăcutul.
variate şi bogate cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O
ce metodă se adopă in educaţia tradiţională, indiferent dacă are o finalitate pozitivă şi un
spectacolele de operă comică, atelierele creative, şezătoarele, spectacolele în aer liber, vizitele
la muzee sau Grădina Zoologică. Copiii pot fi stimulaţi şi îsi pot imbogăţi imaginaţia creatoare
desfăşurarea sezătorilor literare. Copii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească în primul rând o
gândire independentă ,toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de
a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate, este însă
important ca educatorul însăşi să fie creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia
imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţional la desfăşurarea acestora. Excursiile şi taberele
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si cultură.
Ceea ce trebuie să ţinem cont este că întotdeauna obiectivele instructiv – educative să primeze,
dar în acelaşi timp să reusim să prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de
relaxare. Este foarte important să dăm o notă relaxantă tuturor jocurilor şi activităţilor.
208

ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE ÎN ȘCOALA CONTEMPORANĂ
PROFESOR PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR TACHE VOICA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ „SF. ANDREI”, SLOBOZIA-IALOMIȚA
În şcoala contemporană, o educaţie eficientă, depinde de gradul în care se pregăteşte

copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care școala reuşeşte să pună
bazele formării personalităţii elevilor. Învăţământul actual are misiunea de a-i forma pe copii
sub aspect fizic şi socio-afectiv, pentru o integrare socială cât mai uşoară. Complexitatea
procesului educaţional impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele extracurriculare iar,
în acest caz, parteneriatul educaţional devine o necesitate.
Activităţile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare.
Prin intermediul acestora se pot dezvolta şi explora anumite înclinaţii şi aptitudini ale elevilor.
Având un caracter atractiv, aceștia participă într-o atmosferă relaxantă, cu însufleţire şi dăruire
la astfel de activităţi, îmbinându utilul cu plăcutul.
Un punct forte al activităţilor extraşcolare este acela că antreneză copiii în activităţi cât
mai variate şi bogate, cu o structură aparte, diferită de clasica metodă de predare-învăţare. O
aptitudini speciale şi facilitarea integrării în mediul şcolar. Printre activitățile extracurriculare
cu mare impact în formarea elevilor se numără taberele, excursiile, piesele de teatru,
spectacolele de operă comică, atelierele creative, şezătorile, spectacolele în aer liber, vizitele la
muzee, parcuri naturale, grădini zoologice. Elevii pot fi stimulaţi şi își pot imbogăţi imaginaţia
creatoare şi sfera cunoştinţelor prin vizionarea de piese de teatru, filme educative, participând
la ateliere de creaţie, prin dramatizarea unor opere literare sau prin implicarea în desfăşurarea
șezătorilor literare. Ei trebuie îndrumaţi să dobândească în primul rând o gândire independentă
, tolerantă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme variate, actuale şi de a găsi
modul de rezolvare a lor, precum şi posibilitatea de a critica constructiv. Este însă important ca
dascălul să fie creativ, pentru că numai aşa poate să aducă în atenţia elevilor tipuri de activităţi
extraşcolare care să le stârnească interesul, curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa
necondiţionat la desfăşurarea acestora,
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea cunoştinţelor despre frumuseţile
ţării, la educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă si cultură. Trebuie însă
să ţinem cont ca obiectivele instructiv – educative să primeze dar, în acelaşi timp, să reusim să
prezentăm în mod echilibrat şi momentele recreative şi de relaxare. Nota relaxantă trebuie să
primeze în realizarea tuturor jocurilor şi activităţilor. Caracterul opţional al activităţilor
organizate, participarea elevilor la stabilirea a ceea ce vor învăţa şi vor întreprinde, rolul discret
al dascălului şi renunţarea la evaluări contribuie la reușita activităților și sudarea colectivului
209

de elevi, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora, la organizarea raţională şi plăcută
a timpului lor liber. Caracterul atractiv al activităților, atmosfera relaxantă, potenţialul acestora
generează căutări şi soluţii variate, asigurând succesul garantat, dacă ai încredere în imaginaţia,
bucuria şi în dragostea din sufletul copiilor.
caracteriale.
Un mare success înregistrează activităţile extraşcolare desfăşurate într-un cadru
nonformal, ce permite elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul
anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual. Oricât ar fi de importantă educaţia
curriculară realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor formative
exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg din timpul liber al copilului, în care viaţa capătă
alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară.
Valorificarea timpului liber al elevilor într-un mod plăcut şi util transformă activitățile
într-o sursă educaţională cu rol important în cultivarea gustului pentru lectură, pentru carte.
Elevii pot fi stimulaţi să citească prin vizionarea de piese de teatru, filme istorice, comedii,
participând la lansări de cărţi, prin dramatizarea unor opere literare, prin implicarea în
desfăşurarea șezătorilor literare, a cercurilor de lectură sau a atelierelor de scriere creativă. Dacă
avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în mod
echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite.
Pot fi ușor stimulate astfel gândirea creativă şi învăţarea din proprie iniţiativă, încurajând prin
laudă eforturile elevilor și promovând modul variat de abordare a problemelor de manipulare a
obiectelor şi a ideilor, o gândire independentă, nedeterminată de grup, tolerantă faţă de ideile
noi, capacitatea de a descoperi probleme variate şi de a găsi modul de rezolvare a lor, precum
și posibilitatea de a critica constructiv. Important este și ca profesorul să fie creativ, pentru a
aduce în atenţia elevilor tipuri de activităţi extraşcolare care să le stârnească interesul,
curiozitatea, imaginaţia şi dorinţa de a participa necondiţionat la desfăşurarea acestora.
Mijloacele extracurriculare îndeplinesc o funcţie complementară în raport cu instruirea
şcolară. Este vital ca activitățile extracurriculare eliberate de constrângerile programei şcolare
să se ghideze după principiile interdisciplinarității, pentru a contribui în mod real la formarea
deplină a personalităţii elevilor şi la pregătirea lor pentru viaţă.
Experienţele trăite de elevi în afara lecţiilor au nu numai un caracter cognitiv ci şi moral-afectiv
şi estetic. Integrarea acestor experiențe presupune o îmbogăţire a culturii etice si estetice şi a
noastră, a cadrelor didactice. Ca activităţi complementare, cele extracurriculare, prin
particularităţile ce se referă la participarea elevilor, la conţinutul și durata lor, la formele de
organizare și metodele folosite, pot conduce mai ușor la integrarea și succesul elevilor la școală.
Bibliografie:
Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, „Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul învăţământului obligatoriu. Studiu de impact”, Editura Polirom, 2002.
Viorel Lazăr, Aurel Cărăşel, Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, Ed. Arves, Craiova,
2007
210

MANAGERIEREA ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN ȘCOALĂ
PROFESOR AGAPIE LILIANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ „SF. ANDREI”, SLOBOZIA-IALOMIȚA
Ideea de activitate extracurriculară a apărut în contextul reorganizării sistemului global de

învăţământ, care mizează pe formativ, în detrimentul informativului, specific învăţământului
de tip tradiţional. Necesitatea învăţării pe parcursul întregii vieţi sau a educaţiei permanente ne
conduce la idea rolului important al educaţiei extracurriculare, care nu vine să răstoarne un
sistem de valori sau să contravină educaţiei de tip curricular încetăţenite, ci o completează,
făcând-o mai atractivă pentru educabili şi mai eficientă.
spaţiul extraşcolar, educaţia extracurriculară fiind un tip de educaţie care transcende procesul
de învăţământ şi implică – conform UNESCO – două aspecte:
educaţia de tip informal – educaţia individului sub influenţa mediului socio-cultural cu care
intră în contact;
educaţia de tip non-formal – educaţia realizată în sistemul de învăţământ sau în instituţii/
organizaţii cu caracter educativ (biserici, biblioteci, cenacluri, case de cultură, cluburi
studenţeşti, cercuri – literare, ştiinţifice, de arte plastice ş.a. – săli de dans, săli de sport, tabere
şcolare etc.).Toate acestea urmăresc la individ formarea unor abilităţi şi competenţe de tip
atitudinal, comportamental şi social, altele decât cele dobândite pe plan formal, dar corelate cu
acestea, în vederea unei mai bune adaptări în comunitate şi în societatea globală.
Activităţile de tip extracurricular sunt de o mare diversitate şi se pot organiza şi desfăşura
într-o mare varietate: scenete, activităţi de voluntariat, vizite la instituţii de cultură, activităţi de
voluntariat, activităţi cu scop ecologic, excursii tematice etc. În fiecare şcoală există persoane
care se ocupă în mod special cu organizarea şi desfăşurarea acestor activităţi. Unele dintre
acestea – precum scenetele sau concertele – implică doar elevii şi coordonatorul de activităţi,
dar altele, precum proiectele mai ample, colocviile, mesele rotunde, sesiunile de comunicări
ştiinţifice, pot implica atât elevii cât şi diriginţii, alte cadre didactice, părinţii elevilor, consilierii
pentru educaţia permanentă, profesorii consilieri şi chiar membri ai conducerii şcolii şi
reprezentanţi ai comunităţii locale.
În ultimul timp în şcoli se stabileşte şi o comisie specială de activităţi extracurriculare, din
care pot să facă parte cadre didactice, consilieri şcolari etc., toţi aceştia făcând front comun în
mobilizarea elevilor – principalii beneficiari ai acestor tipuri de programe – şi punând la punct
resursele necesare:spaţiul unde se va desfăşura o anumită activitate extracurriculară (resursa
materială);programul activităţii, perioada de desfăşurare (resursa timp);fondurile necesare
organizării şi desfăşurării în bune condiţii a activităţii în cauză (resursa financiară);elevii şi
celelalte persoane participante, numărul şi calitatea invitaţilor (resursa umană).
Activităţile extracurriculare se desfăşoară în afara orelor de clasă obişnuite. Acestea
trebuie organizate şi desfăşurate în aşa fel încât să nu perturbe procesul de învăţământ şi este
necesar să răspundă nevoilor recreative şi formative ale elevilor. Aceasta implică faptul că elevii
vor fi consultaţi în prealabil cu privire la natura şi scopul unei anumte activităţi.
Consilierului şcolar îi revine importantul rol de a descoperi printre elevi pe aceia cu talente
deosebite şi competenţe în anumite domenii (literatură, muzică, arte plastice, sport, meteşuguri
etc.) şi să-i orienteze pe aceştia, în vederea valorificării acestor talente şi competenţe în cadrul
activităţilor extracurriculare, mai ales dacă instituţia de învăţământ nu este una de tip
211

vocaţional. Consilierul şcolar va colabora îndeaproape cu dirigintele clasei elevului dotat, cu
părinţii acestuia, cu colegii, cu profesorii care predau la clasa sa, pentru a-l mobiliza în vederea
manifestării la cote înalte în timpul activităţii respective.
Activităţi extracurriculare care se pot realiza cu succes în şcoală pot fi serbările cu ocazia
unor evenimente deosebite, vizite la diverse instituţii sociale şi culturale, activităţi tip „turul
oraşului”, plimbări prin parcuri,activităţi cu caracter ecologic, activităţi de tipul „Campania
noastră anti-fumat” sau „Să spunem NU drogurilor” – scenete, concursuri de desen, sesiuni
recreative, în aer liber, de consiliere de grup etc.; activităţi de tip voluntariat de tipul „Să aducem
un zâmbet copiilor de la orfelinat” când se pot oferi daruri sau organiza jocuri în aer liber;
excursii tematice, cu ocazia cărora copii pot aplica cunoştinţele de geografie, ecologie etc.
însuşite la şcoală, pot deveni ghizi turistici pentru o zi; activităţi tip „Zilele porţilor deschise”
sau „Licean pentru o zi” când elevii pot realiza jocuri, concursuri, dansuri, scenete în incinta
şcolii având vizitatori din afară sau pot vizita chiar ei alte unități școlare, experimentând pentru
o zi viaţa de lecean. La toate aceste activităţi elevii pot participa, în funcţie de vârstă, interese
etc. şi singuri, dar şi sub supravegherea unor cadre didactice competente, care-i pot proteja şi-i
pot îndruma să se manifeste adecvat şi să înţeleagă mai bine ceea ce experimentează.
Educaţia extracurrriculară, realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul şi
locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Ea urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat,
precum şi stimularea comportamentului creativ in diferite domenii. Începând de la cea mai
fragedă vârstă, elevii acumulează o serie de cunoştinţe, punându-i în contact direct cu obiectele
si fenomenele din natură. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne
permite să împăcăm şcoala cu viaţa.
Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să primeze, dar să fie prezentate în
mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare atunci, rezultatele vor fi întotdeauna
deosebite. În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale
diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în
asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi, copii se
autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi
cunoască elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal al școlii şi al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă.
caracteriale.
şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează pozitiv.
Bibliografie:
1.Ionescu, M., Chiş, V., „Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
2.Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi continuitate
în curriculumul
învăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom, 2002
3.“Învăţământul primar“ nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
4.“Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
212

IMPACTUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ASUPRA COPILULUI
PROF.ÎNV. PRIMAR, MOCĂIȚĂ MARIANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ PETREȘTI, JUD. DÂMBOVIȚA
,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista
când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor..‖
(Maria Montessori –―Descoperirea copilului‖).
Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai
ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale.Accentul trece de pe
informativ pe formativ. Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde
spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai
poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină
o realitate de necontestat.
Procesul educational din şcoală presupune şi forme de muncă didactică complementară
activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi desfaşurate în şcoală în afara activităţilor
obligatorii sau activităţi desfaşurate în afara școlii. Ele sunt activităţi extracurriculare şi se
desfăsoară sub îndrumarea atentă acadrelor didactice . Astfel, fără a nega importanţa educaţiei
copiilor.
Activităţile extracurriculare vizează de regulă acele activităţi cu rol complementar
orelor clasice de predare învăţare. Aria lor e dificil de delimitat. Pot fi excursii şi vizite la muzee,
cinematografe, teatre, operă, balet, pot fi excursii şi vizite la instituţii publice sau alte obiective
de interes comunitar, pot fi vizite la alte şcoli, pot fi activităţi artistice, de hobby, cluburi
tematice şi echipe sportive, pot fi activităţi legate de un ziar sau post de radio al şcolii, activităţi
legate de protecţia mediului, sau chiar activităţi legate de consilii ale elevilor.
Eccles şi Barber (1999) identifică cinci tipuri, în funcţie de implicarea pe care acestea o
presupun:
1.Prosociale (legate de biserică şi activităţi de voluntariat);
2.Sporturi de echipă (care se regăsesc în activităţile sportive care au loc în şcoli);
3.Implicare în activităţi de organizare în şcoli (consilii de elevi);
4.Artistice (implicare în piese de teatru şcolare, coruri, formații de dansuri, etc.);
5.Cluburi şcolare (dezbatere, ecologie, cercuri tehnico-aplicative, etc.
şcolare şi asupra integrării sociale în general.
Participarea la activităţi extracurriculare structurate organizate de şcoli, spre deosebire
de participarea la activităţi nestructurate (uneori incluzându-le şi pe cele organizate în şcoli) se
asociază cu rezultate pozitive în ceea ce priveşte dezvoltarea copiilor:
-performanţă şi rezultate şcolare mai bune;
-coeficienţi de abandon şcolar mai scăzuţi;
213

214

-o stare psihologică mai bună, incluzând un nivel de stimă de sine mai bun, mai puţine griji
privind viitorul şi sentiment redus de izolare sociala. Trebuinţa de a se juca, de a fi mereu în
Dacă avem grijă ca obiectivele instructive-educative să primeze, dar să fie prezentate în
mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna
deosebite.
În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse,
să întocmească colecţii, să sistematizeze date,învaţă să înveţe.
responsabilităţi, copiii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi,
realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al scolii şi al învăţământului primar –
pregătirea copilului pentru viaţă.
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale–organizate
selectiv –constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale
poporului nostru. Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive,
cei mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală,
acasă, să deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate.
Acelasi efect îl pot avea concursurile organizate de către cadrele didactice în clasa. Dacă
sunt organizate într-o atmosferă placută vor stimula spiritul de iniţiativitate al copiluiui, îi va
oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri pentru a duce la bun sfârşit exerciţiile şi va asimila
mult mai uşor toate cunoştinţele.
Bibliografie :
*Cernea,Maria,Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ, în Învăţământul primar―nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionescu, M., Chiş, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
* www.didactic.ro
„IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EXTRAȘCOLARE LA GRĂDINIȚĂ”
PROF.ÎNV.PREŞ C.ION MĂDĂLINA -VALENTINA

G.P.P. ʺPRICHINDELʺ AMARA
Activităţile extracurriculare îşi au importanţa lor în activitatea educaţională. Din ce în ce

mai multe sisteme educaţionale le adoptă şi le recunosc meritele în îmbunătăţirea performanţei
copiilor la şcoală. S-a observat faptul că activitatea de învăţare dă rezultate mult mai bune dacă
este îmbinată şi cu câteva momente de distracţie şi detensionare.
215

Educaţia extracurrriculară îşi are rolul şi locul bine stabilit în formarea personalităţii
preşcolarilor. În grădiniţa contemporană eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se
pregăteşte copilul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi de măsura în care reuşeşte să
pună bazele formării personalităţii copiilor. În acest cadru, învăţământul are misiunea de a-i
forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic şi socioafectiv, pentru o cât mai uşoară
integrare socială.
Complexitatea finalităţilor educaţionale impune îmbinarea activităţilor curriculare cu cele
extracurriculare, iar parteneriatul educaţional, ca set de intervenţie complementară, apare ca o
necesitate.
Activităţile extracurriculare organizate de grădiniţa au conţinut cultural, artistic, spiritual,
ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau sunt simple activităţi de joc sau de participare la viaţa şi
activitatea comunităţii locale.
Activităţile extracurriculare de masă reprezintă activităţi care cuprind aproape întreaga
masă a copiilor dintr-o grupă, mai multe grupe, sau chiar grupe de copii din mai multe grădiniţe
. Aceste activităţi le oferă destindere, recreere, voie bună, satisfacţiile atmosferei de grup, iar
unora dintre ei posibilitatea unei afirmări şi recunoaştere a aptitudinilor. Aceste activităţi au
caracter ocazional şi iau forme foarte variate.
- sărbătorirea zilei de naştere a unui copil la care participă colegi din toată grădiniţa;
- aniversarea zilei de naştere a unor copii care au frecventat grădiniţa şi acum sunt la şcoala
primară;
- vizionarea în grup a unor spectacole la teatrul de păpuşi;
- vizitarea centrului de plasament;
- excursii;
- plimbări în parc;
- vizită la diferite muzee.
astfel să-şi iubească ţara, cu trecutul şi prezentul ei. Prin excursii copiii pot cunoaşte realizările
oamenilor, locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti.
Serbările reprezintă un necesar izvor de satisfacţie, bucurii, creează buna dispoziţie.
Serbările pot lua forme variate, de la solemna evocare istorică la un vesel carnaval. La pregătirea
şi realizarea serbărilor, copiii participă cu însufleţire şi dăruire, din dorinţa de a oferi
spectatorilor momente de ţinută estetică, distracţie, satisfacţie, făcându-le viaţa mai frumoasă,
mai plină de sens.
-Ziua mamei, Ziua copilului, Sfârşit de an.
- Serbări cu caracter istoric, cultural, comemorativ si religios: Ziua recoltei, Sf. Nicolae,
Crăciun, Paşti, 1 Decembrie, 24 Ianuarie, Ziua lui Eminescu, Ziua Europei, Carnaval;
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a înclinaţiilor artistice ale copiilor contribuind
la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor.
Vizionările şi spectacolele constituie o altă formă de activitate extracurriculară în grădiniţe,
prin care copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei.
Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea cazurilor în rolul de spectator,
valoarea ei deosebită rezidă în faptul că ea constituie o sursa inepuizabilă de impresii puternice,
precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea copilului.
Vizionarea unor filme, diafilme, spectacole de teatru precum şi a emisiunilor TV, poate
constitui de asemenea o sursă de informaţii, dar în acelaşi timp un punct de plecare în
organizarea unor acţiuni interesante. De exemplu: vizionarea emisiunilor musicale, de teatru de
216

copii, distractive sau sportive, urmată de discuţii pregătite în prealabil, pe lângă faptul că
realizează completarea unor aspecte educative, stimulează şi orientează copiii spre unele
domenii de activitate: muzică, sport, poezie, picture, etc.
La copilul de vârstă preşcolară este strâns legată de activităţile desfăşurate în grădiniţă şi
în afara ei sub forma jocului, a învăţăturii şi a muncii. Tocmai de aceea, o mare grijă trebuie
acordată particularităţilor de vârstă şi individuale ale copilului.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de învăţare,
la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională şi plăcută a
timpului lor liber.
Având un caracter atractiv, copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi optimism, cu
însufleţire şi dăruire, la astfel de activităţi.
Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din sufletul
copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase.
În concluzie putem spune că activitatea extracurriculară e o componentă educaţională
valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie,adoptând el în primul
rând o atitudine creatoare,atât în modul de realizare al activităţii,cât şi în relaţiile cu copii
,asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă a copiilor.
Bibliografie :
Ionescu M. Chiş,,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire şi
autoinstruire’’.Editura Presa Universitară Clujeană,Cluj-Napoca,2001,
Lespezeanu M.,,Tradiţionalism şi modern în învăţământul preşcolar’’Editura S.C.
Omfal,Bucureşti,2007
Preda Viorica,,Metodica activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de
copii.’’Editura,,Gheorghe Cârţu Alexandru’’,Craiova2009.
ROLUL EDUCATIV AL POVEŞTILOR
ÎNV. VIOREL BADEA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,CONSTANTIN ŞTEFAN” ALBEŞTI
Poveştile sunt creaţii populare. În ele se pot întâmpla tot felul de lucruri fermecate:
prinţii se transformă în animale, dovlecii devin caleşti, iar duhurile sălăşluiesc în lămpi.
Întâlnim vrăjitoare, regi şi regine, prinţi şi prinţese, căpcăuni, animale care vorbesc, zâne bune
şi rele. Deşi câteodată pot fi înfricoşătoare, poveştile ne pot ajuta să ne depăşim teama şi adesea
ne învaţă lucruri bune. Unele poveşti au fost lăsate moştenire de părinţi copiilor lor prin viu
grai, de-a lungul asute de ani şi au fost cuprinse în cărţi doar de puţin timp încoace. Altele au
fost create de autor care au devenit celebri.
Părinţii reprezintă un factor cheie în educaţia şi dezvoltarea psihosocială a copilului.
Uşurinţa cu care acesta se adapteză la solicitările vieţii, performanţele academice precum şi
nivelul de implicare sunt rezultate le directe ale factorului educaţional şi afectiv al relaţiei
217

părinte-copil. Rolul pe care şi-l asumă părintele în primii ani de viaţă ai copilului, atitudinea şi
aspiraţiile acestuia vor pune amprenta semnificativ asupra dezvoltării intelectuale şi soviale a
acestuia. La vârsta copilăriei, poveştile şi basmele sunt mai mult decât simple istorisiri. Ele
reprezintă un instrument foarte important aflat la îndemâna părinţilor pentru a stimula dragostea
de lectură şi de cărţi, curiozitatea intelectuală a micuţului dar şi un instrument pentru a consolida
legătura afectivă copil-părinte.
La vârsta copilăriei, poveştile şi desenul sunt principalele mijloace de exprimare a vieţii
afective a copilului. În acestă etapă de vârstă se fixează principalele valori şi modele de viaţă,
iar copilul se identifică cu personajul care corespunde cu modelul educaţional existent.
Personajele din basme ne însoţesc în anii copilăriei şi ne oferă modele care să le urmeze în viaţa
adultă.
Din punct de vedere educativ poveştile joacă un rol foarte important. Prin intermediul
lor, copilul descoperă lumea şi se poate plasa în situaţii de viaţă în afara contextului familial.
Prin lupta dintre bine şi rău şi situaţiile conflictuale întâlnite, copilul învaţă strategii de viaţă,
descoperă consecinţele unor fapte şi întâmplări şi îşi însuşeşte comportamente sociale pozitive.
Fără a fi obligat să treacă printr-o experienţă de viaţă negativă, copilul poate învăţa astfel să
descopere lumea din jur, oamenii şi modul în care aceştia acţionează în diferite situaţii de viaţă.
Multe dintre poveştile pentru copii semnalează la nivel metaforic lupta dintre bine şi rău,
identifică principalele tipologii comportamentale precum şi modul în care anumite situaţii
concrete de viaţă îşi pot găsi rezolvarea.
Astfel în poveşti precum Capra cu trei iezi sau Scufiţa Roşie se transmit copiilor diferite
modele de viaţă. În Capra cu trei iezi copiii înţeleg prin intermediul metaforei că până la o
anumită vârstă trebuie să asculte şi să respecte sfatul părinţilor pentru a evita pericolele
iminente. Această povestire este plină de exemple educative prin care copilul este expus în plan
imaginar unor primejdii care îl pândesc atunci când iese din cuvântul părinţilor. Una dintre cele
mai populare poveşti din toate timpurile, Scufiţa Roşie, circula în popor înainte ca versiunea lui
Charles Perrrault să fie tipărită în Histoires ou Contes du temp passe, în 1697. Repovestită
ulterior de nenumărate ori- în cele mai recente versiuni, Scufiţa Roşie e mâncată, apoi salvată,
iar bunica supravieţuieste- povestea are suspans şi umor prin dialogul dintre Scufiţa Roşie şi
lup. Morala acestei poveşti e simplă: nu le acordaţi prea multă atenţie străinilor, indigerent cât
de amabili şi politicoşi par.Finalul acestor poveşti aduce întotdeauna soluţia salvatoare prin
implicarea factorilor educaţionali reprezentaţi de familie şi de ceilalţi formatori din viaţa
copilului.
Poveştile stimulează dorinţa de cunoaştere, imaginaţia şi creativitatea copilului.
Contextul narativ al acestora facilitează accesul micului cititor la cuvinte şi expresii noi, permite
înţelegerea sensului unor cuvinte abstracte dezvoltând astfel limbajul şi gândirea. Imaginaţia şi
creativitatea joacă un rol important în viaţa copilului pentru că ea este cea care îl ajută să
stabilească o legătură între lumea sa internă şi cea externă, să îşi construiască propria imagine
de sine şi să dezvolte pe viitor strategii de succes pentru rezolvarea problemelor ş pentru
identificarea soluţiilor.
În lumea poveştilor copilul descoperă existenţa unor lumi complexe care sunt guvernate
de reguli şi principii. Astfel, copilului îi este activat interesul pentru înţelegerea şi fixarea unor
concepte care altfel le-ar fi greu de priceput. Poveştile îmbogăţesc viaţa afectivă a copilului,
prin intermediul lor copilul ajungând să trăiască alături de personaje, din punct de vedere
afectiv, experienţelela care acestea sunt supuse şi să înveţe să îşi exprime propria inteligenţă
emoţională îm funcţie de contextul şi desfăşurarea povestirii. Copiii devin curioşi, se bucură
pentru victoria personajului cu care se identifică, devin trişti sau îngrijoraţi atunci când
personajul respectiv se află în dificultate şi învaţă să îşi definească propriile emoţii în raport cu
218

anumite situaţii de viaţă. Tot în acest context micuţul învaţă să îşi definească emoţiile pozitive
în raport cu cele negative şi dezvoltă anumite comportamente de tip social.
Poveştile consolidează legătura dintre copil şi părinte reuşind să implice ambele părţi
într-o activitate care se reuneşte cu ajutorul cuvintelor, comportamentelor şi trăirilor afective.
Au un rol important în dezvoltarea anumitor abilităţi specifice necesare în viaţă, profund
caracter iniţiatic.
În concluzie , poveştile reprezintă un real suport care asigură dezvoltarea vocabularului
şi a limbajului literar, a creativităţii precum şi dezvoltarea unor capacităţi intelectuale,
imaginative şi motivaţionale şi nu în ultimul rând o diversitate de informaţii şi experienţe
umane, modele morale, emoţii şi sentimente.
Bibliografie:
Lucica Buzenchi, Lecturile copilăriei, Editura Eduard, 2010
Tezaurul cu poveşti, Editura Corint, 2009
www.didactic.ro
O POVESTE DESPRE SUCCES
PROF. ÎNV. PRIMAR CLEMENT ALINA MARIANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 EFORIE NORD
Spectacolele de teatru, ca și activități extracurriculare, le formează copiilor o

extraordinară capacitate de percepere, înțelegere, observare și explorare a simțului
abstractizării și îi ajută să conștientizeze propria capacitate de a acționa asupra realului.
Participând la scenete de teatru, copiii socializează, își stimulează inteligența și creativitatea.
Cum să vă spun? Totul a început ca o joacă în clasă, în 2015. Am descoperit copii cărora le
plăceau să fie mici actori. Erau veseli și plini de talent. Așa s-a înființat Trupa de
teatru ”Măștile vesele”( Sara S, Sara R, Sara So, Maria M, Maria B, Victor, Cristi N, Marian,
Bianca, Izabela, Eric) și mi-am zis : ”De ce să nu participăm la un festival de teatru?”
Cu emoție am pășit pe scena Festivalului ”Lumea magică a teatrului” unde am obținut
premiul I și multe aplauze. Ne-a dat curaj acest premiu și încrezători am participat, am
încântat publicul și am obținut 3 ani la rând premiul I la Festivalul de teatru ”Arlechino” de la
Agigea.
În colaborare cu domnul Oancea Mircea ne-am perfecționat și în iunie 2017 trupa a câștigat
selecția, dintre foarte multe trupe participante la preselecție, la cel mai important Festival
Național de Teatru pentru copii ”George Constantin” București, aflat sub egida Ministerului
Educației.
Aplaudați și premiați de un juriu compus din actori, regizori și critici renumiți (Mihai
Constantin, Victor Rebengiuc, Catrinel Dumitrescu și alții) ne-am bucurat de premiul
obținut ”Cel mai bun rol masculin”. În București ne-am distrat așa cum numai noi știm. A fost
o zi minunată!
Trupa a fost invitată să joace piesele de teatru la diferite evenimente culturale.
În toamna anului 2017 am participat cu trupa la Festivalul de Teatru ”Ceapa de Aur” de la
Făgăraș , unde am obținut premiul cel mare. Spectacolele de teatru au devenit o formă
219

veritabilă de educație într-un univers adaptat.
Povestea va continua...
Exemplu de scenetă distractivă: INSPECȚIA- de Oancea Mircea
PERSONAJE: Inspectorul , Învățătoarea

Elevii:Maria, Bianca, Sara, Marina, Victor, Marian
ÎNVĂȚĂTOAREA: 1. Intrare (The Sting Theme (Joplin - The Entertainer)) + Telefon (2

bipuri).mp3
Alo! Bună ziua! Da, eu sunt învățătoarea clasei a-IV-a… Cine..? Inspectoratul..? Așa…
Aoleo..! Vine cineva în inspecție?! Vai de mine, da’ l-aștept cu-n drag.. de.., de.., de mă
topesc.. O să stau într-un borcan, să nu mă pierd.. Bineînțeles că glumesc, ha, ha, ha. Bine,
mulțumesc, la revedere!
Asta îmi mai lipsea, că în rest.. le-aveam pe toate.
2. Funeral March (Neomind remix).mp3
3. Toreadors from Carmen Suite No. 1).mp3
INSPECTORUL Mda.. Pentru cei care nu mă cunosc, sunt inspectorul general Păpădie
Floricel, un intelectual integru, intolerant, incoruptibil, în interes de serviciu, deci la o
inspecție la clasa a-IV-a, unde…
4. Telefon 2 bip. mp3
(sună telefonul) Alo, inspectorul general Păpădie.. Să trăiți, domnule ministru..,
da cu datoria, eram într-o inspecție.. Ce spuneți… alo.. se aude cu întreruperi.. da, la clasele a-
IV-a.., exact la școala.. Cum? Nepoata primului ministru? Am înțeles, clasa a-IV-a A și cum
o..? Aaa.. nu știți cum se numește. Nu-i nimic, bineînțeles că mă descurc, he he he, fără nici o
problemă, va avea foarte bine.., ce foarte bine..?, exceptional..! Să trăiți…
Ia uite unde se ascundea nepoțica..! Da’, nu știi cum o cheamă? Ei și? O să dau la toată clasa
„foarte bine”, inclusiv învățatoarei.. Și cu integritatea ta cum rămâne? Mda.. Aaa, gata, știu!
La clasa a-IV-a B, o să dau „foarte rău” și la clasa cu nepoțica „foarte bine”. O clasă bună, o
clasă mai puțin bună. E credibil. Gata, mă duc la B să le dau „foarte rău” și revin..
5. The Sting Theme (Joplin - The Entertainer).mp3
(intră Învățătoarea și elevii)
ÎNVĂȚĂTOAREA: Trebuie să recunosc faptul că și eu sunt un pic emoționată..
SARA: Eu nu sunt emoționată, am doar palpitații..
BIANCA: Nici eu n-am emoții, sunt doar afectată.
MARIAN: Mie mi-e foame.
VICTOR: Pe mine m-a luat somnu’.
MARIA: Cred ca am o durere în zona intersecției brațului cu antebrațul.
MARIAN: Adică?
MARIA: Adică, mă doare-n cot. Ce să fac dacă mi-am tocit coatele pe băncile școlilor....
MARINA: (dezleagă cuvinte încrucișate) 9 vertical: cel mai tare lucru în parașutism.. E clar, e
pământul. Ha ha.. Ce tare e!
ÎNVĂȚĂTOAREA: Liniște că vine!
INSPECTORUL: Jumătate din treabă s-a făcut, am scăpat de calificativul „foarte rău”, dar
foarte greu, copiii foarte buni. În sfârșit.. asta-i viața, că doar un prim ministru avem și-un
soare. Bună ziua, copii!
TOȚI: Să trăiți, domn inspector!
INSPECTORUL: General.
220

TOȚI: Să trăiți, domn general!
INSPECTORUL: Nu general, inspector general!
TOȚI: Hai, bă, las-o..
INSPECTORUL: Stimați elevi, ziua de astăzi e foarte importantă pentru voi, pentru că
astăzi vi se vor evalua toate cunoștințele acumulate până acum. Doamna învățătoare, vă rog să
vă continuați lecția, iar eu am să asist.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Da. M-am uitat peste caietele cu tema voastră la matematică..
SARA:Doamna învățătoare, poate fi cineva pedepsit, pentru un lucru pe care nu l-a făcut?
ÎNVĂȚĂTOAREA: Evident că nu, dar de ce întrebi?
SARA: Eu nu mi-am făcut temele la matematică.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Mda.. M-ai păcălit, de mâine schimbăm regulile. Spune-mi, Marian, de
ce caietul tău de aritmetică este gol?
MARIAN: Pentru că este cel cu calculele mintale.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Eh.., dacă tot ești așa tare, rezolvă următoarea problemă: Să
presupunem că Victor îți dă două sandwich-uri..
VICTOR: Ba să nu mai presupunem nimic, că nu-i dau nici un sandwich, c-am o foame,
de-aș mânca și bătaie.. Nu vedeți ce firav sunt?
INSPECTORUL: Ba eu cred că ești destul de bine făcut..
VICTOR: Da, mama a vrut să facă gemeni și s-a răzgândit în ultima clipă. Deci nu dau
nici un sandwich.
MARIAN: Hai mă, nu fi ofticos, că dau o ciorbă de burtă după cursuri..
VICTOR: Cu smântână, usturoi și ardei iute?
MARIAN: Normal.
VICTOR: Eh.., așa mai merge.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Deci, dacă Victor îți dă două sandwich-uri..
VICTOR: Hai fie..
ÎNVĂȚĂTOAREA: ..și-ți mai dau și eu cinci, tu mănânci trei, câte-ți mai rămân?
MARIAN: Rămân.. ăă.. , rămân suficiente , doamna învățătoare, că mă mai duc și la ciorbă de
burtă, mai am și niște salată boeuf prin geantă..
ÎNVĂȚĂTOAREA: Răspuns evaziv. Hai să te iau altfel: cât fac 1009+1009 ?
MARIAN: O mie nouă și cu o mie nouă fac două mii, noi nouțe.
INSPECTORUL: Un răspuns de adevărat matematician. Bravo, tinere!
MARIAN: Nu vreți o brânzoaică?
ÎNVĂȚĂTOAREA: Să schimbăm domeniul.. Ce este un sinonim?
BIANCA: Făcând un studiu exhaustiv de ordin lexical, cuvântul conferă o ambiguitate
preponderentă contextual, deci indubitabil…
SARA:I s-a făcut rău dintr-o dată…
MARIAN: A mâncat de pe jos?
MARIA: Să sune cineva la 112..
MARINA:E vreun doctor în sală?
VICTOR: O fi mușcat-o șarpele cu sonerie?!
BIANCA: ... sinonimul este cuvântul cu care înlocuim alte cuvinte pe care le-am uitat.
SARA :Păi zi așa, măi fată…

MARIA :..că ne-am și speriat
MARINA:Ptiu..! să nu te deochi...
ÎNVĂȚĂTOAREA: În propoziţia „O maşină a accidentat un pieton", unde este subiectul?
BIANCA: La spital, a fost resuscitat, are perfuzii, da’ scapă, vă spun eu.
221

ÎNVĂȚĂTOAREA: Totuși, nu înțeleg, ce sunt răspunsurile ăstea..?
INSPECTORUL: Lăsați-i, doamna învățătoare, că se descurcă..
ÎNVĂȚĂTOAREA: Mă rog.. Spune-mi, Victore, care este unitatea de măsură pentru lichide?
VICTOR: După părerea mea și-a mai multor savanți, se pornește de la mililitru..
ÎNVĂȚĂTOAREA: Corect
VICTOR: Apoi centilitru.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Foatre bine.
VICTOR: Decilitru
ÎNVĂȚĂTOAREA: Excelent
VICTOR: Și litru.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Super. Și deasupra litrului?
VICTOR: Deasupra litrului e dopul, ca să nu se verse conținutul.
ÎNVĂȚĂTOAREA: E adevărat. Poţi să-mi spui unitățile de măsură superioare litrului?
VICTOR: Păi dacă-i vorba de vin urmează damigeana, butoiul, cisterna, vagonul și
piscina.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Ce piscină?
VICTOR: Cu vin. Să fii salvamar la o piscină cu vin..?!
ÎNVĂȚĂTOAREA: Mda.. ai idei interesante..Mergem mai departe. Maria, ai auzit de Marea
Moartă?
MARIA: Am auzit de ea, săraca.. ce ghinion a avut.. destinul.. Da’ să știți, că n-am
omorât-o eu.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Sper. Unde se află Marea Moartă?
MARIA : Cum unde? La cimitir. Ce-o mai plâng celelalte mări, în special o mare..
ÎNVĂȚĂTOAREA: Care?
MARIA : Marea Britanie.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Da, e jale mare... Mariane, trezeşte-l pe amorțitul ăla de Victor, că
doarme pe tine!
MARIAN:L-aş trezi eu, doamna învățătoare, dar n-ar fi corect.
ÎNVĂȚĂTOAREA: De ce n-ar fi corect?
MARIAN:Dumneavoastră l-aţi adormit, dumneavoastră să-l treziţi!
ÎNVĂȚĂTOAREA: Victoraaaș! Nu cumva te deranjăm cu lecția noastră..?
VICTOR: Ba da. Dacă ați putea să vorbiți mai încet ar fi excelent.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Victoor!!!
VICTOR: Da. Eu. Desigur. Recunosc. Eu am omorât Marea Moartă. Toată ziua fleoșc,
fleoșc.. M-a enervat..
MARINA: 4 orizontal: în ce bătălie a murit Alexandru Macedon? Deci la Rovine.. nu,
Acapulco.. nu, Tenerife.. nu cu U, îîîî.. ultima, asta e. Ce tare e să mori în ultima bătălie! Ha
ha..
ÎNVĂȚĂTOAREA: Marina! Ce eşti aşa speriată? Ţi-e frică de întrebările mele?
MARINA: Nu, doamnă! Mă tem de răspunsurile mele.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Am să te ascult, să văd, ce nu știi.
MARINA: Să-mi pun ochelarii, să văd ce vorbesc.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Definește te rog, noțiunea de invizibil.
MARINA: Dacă vă uitaţi bine, veţi vedea că nu se vede nimic. Şi de ce nu se vede nimic, veţi
vedea imediat, pentru că este invizibil.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Mda.. interesant. Dă-mi un exemplu de obiect invizibil!
MARINA: Broasca.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Țestoasă, râioasă..
222

MARINA: Broasca de ușă, te uiți prin ea și vezi.. dar ce chestii interesante poți să vezi..
ÎNVĂȚĂTOAREA: Deja văd că m-ai băgat în ceață. Mai am un set de întrebări, la care vă
rog să-mi răspundeți rapid: Câte porunci există?
SARA : Zece.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Şi ce se întâmplă dacă nu respecţi una?
BIANCA: Rămân nouă..
ÎNVĂȚĂTOAREA: Cum se numesc vieţuitoarele care trăiesc şi pe apă şi pe uscat?
MARIAN: Marinari
ÎNVĂȚĂTOAREA: Peştii pot vedea şi auzi?
VICTOR: Da.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Dar de mirosit?
VICTOR: Dacă nu sunt proaspeţi…
ÎNVĂȚĂTOAREA: Pe care parte a corpului se află inima?
MARIA: Pe partea interioară, doamnă ...
ÎNVĂȚĂTOAREA: Care sunt cuvintele, cel mai des folosite, la şcoală?
MARINA:Eh... uite că asta nu știu ..
ÎNVĂȚĂTOAREA: Ai dreptate, foarte bine! Mai departe..
INSPECTORUL: Doamna învățătoare, vă mulțumesc, eu m-am edificat și în calitate de
inspector..
TOȚI: General!
INSPECTORUL: He, he.. Da, mulțumesc, calificativul meu pentru dumneavoastră și clasa
dumneavoastră este „foarte bine”.
TOȚI: Să trăiți, domn inspector general!
(marșul gărzii de onoare)
INSPECTORUL: Să vă semnez și procesul verbal de constatare.. Poftiți și felicitări...
ÎNVĂȚĂTOAREA: Mulțumesc.. Dar ce s-o fi întâmplat cu cealaltă clasă a IV-a de au luat
calificativul „foarte rău”.
INSPECTORUL: N-am avut ce să le fac, s-au prezentat foarte, foarte slab.
ÎNVĂȚĂTOAREA: Curios, că e o clasă foarte bună, acolo e și nepoata primului ministru,
care e o elevă de excepție..
INSPECTORUL: (mimică de disperare) Add.. Abb.. Att.. Sinema gu gu uga ?
ÎNVĂȚĂTOAREA: Da cu pizza. Da’ ce s-a întâmplat? Sunteți palid. Vă e rău?
INSPECTORUL: Add.. Add.. Adică am încurcat clasele..?
ÎNVĂȚĂTOAREA: Nu înțeleg..
INSPECTORUL: Asta nu e clasa a IV-a A
ÎNVĂȚĂTOAREA: Nu, e clasa a IV-a B
INSPECTORUL: Și dincolo.. e.. nepoțica..
ÎNVĂȚĂTOAREA: Da, nepoata primului ministru.. Da’ de ce?
INSPECTORUL: Spuneți-mi, bate cumva vântul?
ÎNVĂȚĂTOAREA: Da, de azi dimineață.
INSPECTORUL: Pe mine, cum mă cheamă ?
ÎNVĂȚĂTOAREA: Inspector general Păpădie.
INSPECTORUL: Sunt în aer.
6. Final: King Africa - Bomba
223

PROF. NAN STELUTA

GRADINITA CU PROGRAM PRELUNGIT ,,PITICOT”, SLOBOZIA
“Sa nu-i educam pe copiii nostri pentru lumea de azi. Aceasta lume nu va mai exista cand ei
vor fi mari si nimic nu ne permite sa stim cum va fi lumea lor. Atunci sa-i invatam sa se
adapteze.” (Maria Montessori–”Descoperirea copilului”)
Educatia extracurriculara isi are rolul si locul bine stabilit in formarea personalitatii copiilor.
Educatia prin activitatile extracurriculare urmareste identificarea si cultivarea corespondentei
optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viata civilizat, precum si stimularea
comportamentului creativ in diferite domenii. Incepand de la cea mai frageda varsta, copiii
acumuleaza o serie de cunostinte punandu-i in contact direct cu obiectele si fenomenele din
natura.
Trebuinţa de a se juca, de a fi mereu în mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm
scoala cu viaţa.
caracteriale. Activităţile extracurriculare se desfăşoară într-un cadru informal, ce permite
elevilor cu dificultăţi de afirmare în mediul şcolar şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte decât cele din procesul
de învăţare şcolară. În acest cadru, numeroşi alţi factori acţionează pozitiv
Activitățile extracurriculare contribuie la formarea personalității elevului. Sunt importante și
utile.
extracurriculare, ne referim la acel program la care elevul participă cu plăcere deoarece scopul
este acela de a-i forma abilitățile necesare unei bune dezvoltări, formării personalității elevului
care își va găsi prin acestea înclinațiile, talentul și domeniul în care ei vor fi performanți.
Activitatile extracurriculare oferă copilului oportunitatea de mişcare, interactiune directă,
exprimare liberă, relaxare, descoperirea unor lucruri noi, experimentarea diferitelor situaţii, etc.
Dezvoltarea sănătoasă a copiilor se bazează foarte mult pe acumulările ce provin din
multitudinea de surse oferite. Copilul trebuie să primească o mulţime de informaţii pentru a
putea desfăşura o activitate. Aceste informaţii pot proveni din mai multe direcţii şi pot canaliza
aptitudinile copilului spre anumite domenii, singur dându-şi seama de ceea ce-i place să facă şi
ce nu .
Schimbările din toate domeniile vieţii sociale determină ca educaţia să fie privită din cu totul
altă perspectivă. Aspectul formativ ia locul din ce în ce mai mult caracterului informativ al
educaţiei. Totul tinde spre depăşirea valorilor naţionale, spre universalitate, spre integrarea în
patrimoniul valorilor umanităţii.
224

Activităţile extracurriculare se pot desfăşura atât în grădiniţă cât şi în afara ei.Ca şi activităţile
de tip curricular, cele extracurriculare se desfăşoară sub atenta supraveghere a educatoarei şi au
o importanţă deosebită în formarea personalităţii copiilor şi integrarea lor în societate.
Într-o lume dominată de mass media , aceste activităţi sunt necesare pentru a modela
comportamentul copiilor, pentru a-i pregăti atât emotional, cât şi intelectual.
Contactul direct cu lumea înconjurătoare, încă de la o vârstă mica, determină o acumulare
de cunoştinţe mai trainică, putând vorbi aici despre simple plimbări organizate în natură, despre
excursii, prin care copiii percep activ realitatea aşa cum este ea. Natura îi dă şansa copilului de
a-l face s-o iubească, s-o ocrotească, să aprecieze ceea ce este realizat de oameni, să păstreze
intacte frumuseţile naturale, unice, să-şi dorescă să realizeze lucruri măreţe în viaţă.
Creativitatea copilului va avea de câştigat, imaginaţia lui va fi mai bogată, activităţile din
grădiniţă vor putea fi desfăşurate la un nivel mai înalt. Prin ochii copilăriei, natura va fi mereu
mai frumoasă, imaginile vor persista toată viaţa.
Se pot organiza cu copiii acţiuni de protejarea mediului: îngrijirea unor animale, curăţarea
locurilor de joacă, plantarea de pomi, flori, etc.
Plimbările şi excursiile îmbogăţesc cunoştinţele copiilor , le educă dragostea pentru locurile
natale, pentru frumuseţile ţării noastre.
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice,case memoriale organizate
selectiv constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale
naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale, momentele legate
de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei
şi culturii universale şi naţionale,relaţiile dintre oameni .
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii,distractive sau sportive, stimuleaza si
orienteaza copiii spre unele domenii de activitate: muzica, sport, poezie, pictura.
Excursiile , contribuie la imbogatirea cunostintelor copiilor despre frumusetile tarii, la
educarea dragostei, respectului pentru frumosul din natura, arta, cultura. Prin excursii, copiii
pot cunoaste realizarile oamenilor, locurile unde s-au nascut, au trait si au creatopere de arta.
Spectacolele constituie o formă de activitate extracurriculară prin care copilul face cunoştinţă
cu lumea minunată a artei. Deşi această formă de activitate îl pune pe copil în majoritatea
cazurilor în rolul de spectator, valoarea ei deosebită prezintă faptul că ea constituie o sursă
inepuizabilă de impresii puternice, precum şi în faptul că apelează, permanent, la afectivitatea
copilului asupra dezvoltării elevilor.
Se ştie ca incepand de la cea mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoştinte
punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din natură. Activităţile de acest gen au o
deosebită influenţă formativă, au la bază toate formele de acţiuni
turistice:plimbări, excursii, tabere.
In cadrul activităţilor organizate in mijlocul naturii, al vietii sociale , copiii se confruntă cu
realitatea si percep activ, prin acţiuni directe obiectele , fenomenele,anumite locuri istorice.
Fiind axate în principal pe viata în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, elevii isi pot forma
sentimental de respect si dragoste fata natura, fata de om si realizarile sale .Grija fata de timpul
liber al copilului, atitudinea de cunoastere a dorintelor copiilor si de respectare a acestora
trebuie sa fie dominantele acestui tip de activitati.
Acestea le ofera destindere,incredere, recreere, voie buna, iar unora dintre ei posibilitatea unei
afirmari si recunoastere a aptitudinilor.
Activitatea educativa scolara si extrascolara dezvolta gandirea critica si stimuleaza implicarea
tinerei generatii in actul decizional in contextul respectarii drepturilor omului si al asumarii
225

responsabilitatilor sociale, realizandu-se, astfel, o simbioza lucrativa intre componenta
cognitiva si cea comportamentala.
In urma plimbarilor, a excursiilor in natura, copiii pot reda cu mai multa creativitate si
sensibilitate , imaginea realităţii, încadrul activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe
care le culeg ,sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de creaţie. La vârsta preşcolară,
copiii sunt foarte receptivi la tot ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind dispuşi
să acţioneze în acest sens.
Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului,la educarea lui cetăţenească şi
patriotică. Ea este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţes
ociale importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural ştiinţific. Excursia reprezintă
finalitatea unei activităţi îndelungate de pregătire a copiilor, îi ajută să înţeleagă excursiile nu
numai din perspectiva evadării din atmosfera de muncă de zi cu zi ci şi ca un act de ridicare a
nivelului cultural .
Serbarile si festivitatile- marcheaza evenimentele importante din viata prescolarului. Din
punct de vedere educativ importanta acestor activitati consta in dezvoltarea artistica a
elevului precum si in atmosfera sarbatoreasca instalata cu acest prilej. Aceste mici serbari,
organizate de catre cadrele didactice, le ofera elevilor rasplata primita dupa munca, si de
asemenea au un rol de motivare, mai putin seminificativ.
Concursurile sunt o metoda extrascolara de a starni interesul elevului pentru diferite arii
curriculare avand, in acelasi timp, o importanta majora si in orientarea profesionala a elevilor,
facandu-le cunoscute toate posibilitati pe care acestia le
au. Acelasi efect il pot avea concursurile organizate de catre cadrele didactice in clasa. Daca
sunt organizate intr-o atmosfera placuta vor stimula spiritul de initiativa al copilului, ii va oferi
ocazia sa se integreze in diferite grupuri pentru a duce la bun sfarsit exercitiile si va asimila
mult mai usor toate cunostintele.
Activităţile extraşcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă cele mai
eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din gradinita, deoarece sunt factorii
educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.
Activităţile complementare concretizate în excursii şi drumeţii, vizite, vizionări de filme sau
spectacole imprimă copilului un anumit comportament, o ţinută adecvată situaţiei, declanşează
anumite sentimente. O mai mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului o au
activităţile extraşcolare care implică în mod direct copilul prin personalitatea sa şi nu prin
produsul realizatde acesta. Activitatea în afara clasei şi cea extraşcolară trebuie să cuprindă
masa de copii.
Activitatile exracurriculare, bine pregătite, sunt atractive la
orice vârstă. Ele stârnesc interes,produc bucurie, facilitează acumularea de cunoştinţe, chiar dacă
necesită un efort suplimentar. Copiilor li se dezvoltă spiritul practic, operaţional, manualitatea,
dând posibilitatea fiecăruia să se afirme conform naturii sale. Copiii se autodisciplinează, prin
faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor, asumându-şi responsabilităţi.
Dascălul are, prinacest tip de activitate posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i
dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal
-pregătirea copilului pentru viaţă..
Realizarea acestui obiective depinde în primul rând de educator, de talentul său, de dragostea
Activitatile extracurriculare sunt apreciate atat de catre copii, cat si de factorii educationali in
masura in care : valorifica si dezvolta interesele si aptitudinile copiilor ;organizeaza intr-o
maniera placuta si relaxanta timpul liber al copiilor contribuind la optimizarea procesului de
226

invatamant ;formele de organizare sunt din cele mai ingenioase, cu caracter recreativ ; copiii au
teren liber pentru a-si manifesta in voie spiritul de initiativa; participarea este liber consimtita,
necoditionata, constituind un suport puternic pentru o activitate sustinuta; au un efect pozitiv
pentru munca desfasurata in grup; sunt caracterizate de optimism si umor; creeaza un sentiment
de siguranta si incredere tuturor participantilor; urmaresc largirea si adancirea influentelor
exercitate in procesul de invatamant; contribuie la dezvoltarea armonioasa a copiilor.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea ş icompletarea procesului de învăţare, la
dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor copiilor, la organizarea raţionalăşi plăcută a timpului
lor liber. Având un caracter atractiv,copiii participă într-o atmosferă de voie bună şi
optimism. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii
variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din
sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase.
Bibliografie :
* Cernea, Maria:,,Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de
învăţământ” nr. 1 /2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionesc, M., Chiş, V.,, Mijloace de învăţământ şi integrareaacestora în activităţile de instruire
* Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurricularedesfăşurate cu elevii
ciclului primar, în“Învăţământul primar“ nr.2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
UNIVERSUL MAI APROAPE DE NOI CU TELESCOPUL HUBBLE- HST
TOPOR NARCIZA
LICEUL TEORETIC DECEBAL CONSTANȚA
Johannes Kepler spunea Universul are desăvâșirea proporțiilor armonice, dar

armoniile trebuie să se lase pătrunse.
Universul este mai aproape de noi mergând în Univers. Hermann Oberth (1894-1989),
profesor de matematică la liceul Stephan Ludwig Roth din Mediaș, a avut ideea unui telescop
spațial. În 1923, Oberth a publicat cartea "Die Rakete zu den Planetenraumen" ("Racheta înspre
spațiul planetar"). În această carte propunea un model de rachetă în trepte, destinată cuceririi
cosmosului și propunea realizarea unui laborator spatial care ar putea fi plasat pe o orbită în
jurul Pământului, dând detalii tehnice. Ideea lui Oberth a fost preluată de astronomul american
Lyman Spitzer, într-un articol publicat în 1946 Astronomical advantages of an extraterrestrial
observatory ("Avantajele astronomice ale unui observator extraterestru"). Spitzer consemna ca
avantaje: creșterea rezoluției (creșterea puterii aparatului de a distinge între obiecte cosmice
foarte apropiate), cel de a "vedea" razele infraroșii și ultraviolete, care sunt în mare parte
absorbite de atmosferă.
227

Agenţia Națională Spaţială Americană- NASA, cu ajutorul Agenţiei Spaţiale Europene
a realizat telescopul Hubble, singurul telescop spaţial proiectat să fie
întreţinut de către astronauţi. Construcția și punerea în funcțiune a
telescopului Hubble a fost un pas uriaș pentru astronomia spațială. Numele
acestui telescop provine de la numele astronomului american Edwin
Hubble. Prescurtarea HST, provine de la numele lui în engleză Hubble
Space Telescope. HST a fost lansat în 1990 și în scurt timp a devenit unul
dintre cele mai importante instrumente din istoria astronomiei. Scopul
telescopului Hubble era să scruteze Universul, dincolo de capacitatea
observatoarelor de pe Pământ, care nu pot "vedea" prea adânc în cosmos.
HST realizează o rotație în jurul Pământului în 97 minute, deplasându-se cu
o viteză de aproximativ 8 km/s. Modul de transmitere, schematic, a
informațiilor de la HST către centrul de pe Pământ, poate fi văzut în
imaginea din stânga: Hubble's Data Pipeline.
(http://www.hubblesite.org/the_telescope/hubble_essentials/)
Cu ocazia împlinirii a 21 de ani de funcționare a telescopului
Hubble, NASA a oferit iubitorilor cosmosului un ‘trandafir cosmic’
Foto: Arp 273, trandafirul cosmic - 20 aprilie 2011, NASA, ESA, and the Hubble
Heritage Team (STScI/AURA) http://www.astro-urseanu.ro/hubble-new.html. În
imagine se observă două galaxii în proces de coliziune. Galaxiile sunt
spirale, brațele lor, colecții de miliarde de stele și nebuloase, sunt
deformate de atracția galaxiei vecine. Se află la numai 340 milioane de
ani lumină depărtare și se proiectează în constelația Andromeda.
Universul are secrete care așteaptă să fie găsite!
Bibliografie:
http://www.astro-urseanu.ro/hubble-new.html
www.hubblesite.org
http://filmedocumentare.com/telescopul-hubble/
http://www.formula-as.ro/2010/904/mica-enciclopedie-as-27/aventurile-telescopului-hubble-12077
http://www.delfinariu.ro/ro/planetariu
IMPACTUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ASUPRA

COPILULUI
PROF. ÎNV. PRIMAR, MOCĂIȚĂ MARIANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ PETREȘTI, JUD. DÂMBOVIȚA
,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista
când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor..‖
(Maria Montessori –―Descoperirea copilului‖).
228

Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii, date mai
ales de schimbările fără precedent din toate domeniile vieţii sociale. Accentul trece de pe
informativ pe formativ. Educaţia depăşeşte limitele exigenţelor şi valorilor naţionale şi tinde
spre universalitate, spre patrimoniul valoric comun al umanităţii. Un curriculum unitar nu mai
poate răspunde singur diversităţii umane, iar dezideratul educaţiei permanente tinde să devină
o realitate de necontestat.
Procesul educational din şcoală presupune şi forme de muncă didactică complementară
activităţilor obligatorii. Acestea sunt activităţi desfaşurate în şcoală în afara activităţilor
obligatorii sau activităţi desfaşurate în afara școlii. Ele sunt activităţi extracurriculare şi se
desfăsoară sub îndrumarea atentă acadrelor didactice . Astfel, fără a nega importanţa educaţiei
copiilor.
Activităţile extracurriculare vizează de regulă acele activităţi cu rol complementar
orelor clasice de predare învăţare. Aria lor e dificil de delimitat. Pot fi excursii şi vizite la muzee,
cinematografe, teatre, operă, balet, pot fi excursii şi vizite la instituţii publice sau alte obiective
de interes comunitar, pot fi vizite la alte şcoli, pot fi activităţi artistice, de hobby, cluburi
tematice şi echipe sportive, pot fi activităţi legate de un ziar sau post de radio al şcolii, activităţi
legate de protecţia mediului, sau chiar activităţi legate de consilii ale elevilor.
Eccles şi Barber (1999) identifică cinci tipuri, în funcţie de implicarea pe care acestea o
presupun:
1.Prosociale (legate de biserică şi activităţi de voluntariat);
2.Sporturi de echipă (care se regăsesc în activităţile sportive care au loc în şcoli);
3.Implicare în activităţi de organizare în şcoli (consilii de elevi);
4.Artistice (implicare în piese de teatru şcolare, coruri, formații de dansuri, etc.);
5.Cluburi şcolare (dezbatere, ecologie, cercuri tehnico-aplicative, etc.
şcolare şi asupra integrării sociale în general.
Participarea la activităţi extracurriculare structurate organizate de şcoli, spre deosebire
de participarea la activităţi nestructurate (uneori incluzându-le şi pe cele organizate în şcoli) se
asociază cu rezultate pozitive în ceea ce priveşte dezvoltarea copiilor:
-performanţă şi rezultate şcolare mai bune;
-coeficienţi de abandon şcolar mai scăzuţi;
229

-o stare psihologică mai bună, incluzând un nivel de stimă de sine mai bun, mai puţine griji
privind viitorul şi sentiment redus de izolare sociala. Trebuinţa de a se juca, de a fi mereu în
Dacă avem grijă ca obiectivele instructive-educative să primeze, dar să fie prezentate în
mod echilibrat şi momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna
deosebite.
În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească surse informaţionale diverse,
să întocmească colecţii, să sistematizeze date,învaţă să înveţe.
responsabilităţi, copiii se autodisciplinează. Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi,
realizeze mai uşor şi mai frumos obiectivul principal al scolii şi al învăţământului primar –
pregătirea copilului pentru viaţă.
Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case memoriale–organizate
selectiv –constituie un mijloc de a intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale
poporului nostru. Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive sau sportive,
cei mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învăţat la şcoală,
acasă, să deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate.
Acelasi efect îl pot avea concursurile organizate de către cadrele didactice în clasă. Dacă
sunt organizate într-o atmosferă placută vor stimula spiritul de iniţiativă al copilului, îi va oferi
ocazia să se integreze în diferite grupuri pentru a duce la bun sfârşit exerciţiile şi va asimila
mult mai uşor toate cunoştinţele.
Bibliografie :
*Cernea,Maria,Contribuţia activităţilor extracurriculare la optimizarea procesului de

învăţământ, în Învăţământul primar―nr. 1 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
* Ionescu, M., Chiş, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de instruire
* www.didactic.ro
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRA-CURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA

PROFESOR INVATAMANT PRIMAR: JECIU OANA-MARIA
“Dibăcia învăţătorului nu este decât aceea de a trezi curiozitatea minţilor tinere, ca să le

potolească apoi această curiozitate, pe care numai fiinţele fericite o au vie şi sănătoasă.
230

Cunoştinţele vârâte cu de-a sila în minte o astupă şi o înăbuşă. Ca să mistui ştiinţa trebuie s-o
înghiţi cu poftă”.
(Anatole France)
Educaţia nonformală îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei şi
conţine majoritatea influenţelor educative care au loc în afara clasei, fiind activităţi extraşcolare
sau activităţi opţionale. Acţiunile educative plasate în ca¬drul acestui tip de educaţie, sunt
flexibile şi vin în întâmpinarea diferitelor interese, în mod particular pentru fiecare persoană.
Timpul extraşcolar a fost caracterizat drept „libertate sub control instituţional”. Timpul liber se
caracterizează prin alegerea liberă şi eliberarea de sub obligaţiile instituţionale, caracterul
dezinteresat al activităţilor; caracterul personal, întrucât încurajează virtuţile dezinteresate.
Dintre funcţiile timpului liber, pot fi amintite: funcţia de relaxare, de destindere, care constă în
posibilitatea de refacere a organismului după activitatea de bază, funcţia de distracţie, care se
realizează prin delectare şi amuzament generând un tonus optimist; funcţia educativă, de
dezvoltare, care se concretizează în îmbogăţirea vieţii spirituale şi dezvoltarea personalităţii,
creatoare şi a stilului participativ .
Educaţia nonformală este diferită faţă de educaţia formală, prin aspectul
conţinutului şi formele de realizare, fiind caracterizată prin: caracterul facultativ; elevii sunt
implicaţi în proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor; nu se face o evaluare prin note;
oferă răspunsuri concrete la cerinţele fixate; permite momente de abstractizare, prin utilizarea
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale,
Zilnic fiecare dintre noi suntem bombardati cu foarte multa informatie, fapt care ,
in pedagogie, este reflectat cu ajutorul conceptului de forme generale ale educatiei, concept care
reprezinta o modalitate de realizare a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii prin
intermediul unor actiuni si/sau influente pedagogice desfasurate in cadrul sistemului de
educatie/ invatamant in conditiile exercitarii functiilor generale ale educatiei (functia formare-
dezvoltare a personalitatii, functia economica, functia civica, functia culturala) ( G. Cristea
2002, ap. Oprea)
Într-o societate determinata istoric, sistemul de educatie se materializeaza printr-o
educatie de tip formal, nonformal sau informal, incluzând toate dimensiunile (intelectuale,
morale, estetice, tehnologice, fizice) implicate în cadrul actiunilor educationale organizate,
structurate si planificate sau în contextul influentelor incidentale de tip pedagogic provenite din
câmpul psihosocial.
231

natal constituie o părticică din ţară,iar istoria lor reprezintă o parte integrantă din istoria patriei.
De aceea prin intermediul activităţilor care se organizează în vederea cunoaşterii ţinutului
natal,precum şi cu ajutorul unor relicve istorice locale se creează momente deosebit de
emoţionante pentru elevi,care pot fi valorificate temeinic din punct de vedere educativ.
didactice. Sentimentul patriotic nu este înnăscut,ci se dezvoltă în procesul educaţiei elevilor.
Şcolii îi revine sarcina organizării procesului de educaţie patriotică a elevilor,inserând în
conştiinţa lor sentimentul de dragoste faţă de patrie,acest sentiment prezentând anumite
elevi
bogăţiile patriei. Sarcinile educaţiei patriotice a elevilor se realizează în cl.I-IV prin procesul
de învăţământ şi activităţile extracurriculare pe care le desfăşoară elevii. Fiecare dintre aceste
elevilor. Rezultatele pe care le obţin la aceste activităţi generează în sufletul elevilor sentimente
noastre. Activitatea extracurriculară are forme variate. Să analizăm valoarea educativă a unora
desfăşoară trezesc trăiri emoţionale..În evoluţia lor serbările se leagă strâns şi cu evoluţia
Ianuarie”, „ZiuaEroilor”etc. Antrenarea în asemenea acţiuni contribuie la formarea
deprinderilor de conduită patriotică,concretizează sentimente patriotice pe care le generează
evenimentele mari din viaţa poporului nostru.
chestionar. La prima întrebare ,referitoare la activitatea extracurriculară cea mai îndrăgită,a
Ele au contribuit la activizarea şi dezvoltarea creativităţii elevilor. Prezentându-le frumuseţea
,bogăţia şi importanţa locurilor vizitate, li se dezvoltă sentimente de dragoste faţă de ţinutul
legate de trecutul şi prezentul localităţii şi împrejurimilor ei.
am folosit mai multe procedee pentru valorificarea elementelor de istorie locală,ca de
memoriale,îngrijirea monumentelor istorice. Strângerea materialului
232

învăţătorilor multă dragoste,pasiune,interes.
capătă adevărate virtuţi educative ,deoarece participarea directă a elevilor face posibilă
declanşarea unui proces lent,dar profund,de cunoaştere a frumuseţilor patriei,a trecutului şi
prezentului poporului român,la îmbogăţirea simţămintelor lor.Conţinutul acestor activităţi se
valorifică din punctul de vedere al educaţiei patriotice,prin înţelesul plin de originalitate şi
expresivi-tate în care se realizează transmiterea ideilor şi sentimentelor.Valorificarea obiectelor
de interes istoric local au prins viaţă în muzeul satului din Valea Doftanei.Valoarea izvoarelor
istorice locale au darul de a acţiona în mod direct asupra elevilor trezindu-le impresii
profunde,deoarece ei participă activ la cunoaşterea istoriei locale şi istoriei României.
patrie. După ce au citit lecturile recomandate ,se impune interpretarea conţinutului lor .De aceea
,este necesară organizarea unor discuţii pe marginea cărţilor citite. În aceste discuţii se vor
sublinia , printre altele, acele părţi care pot fi valorificate pentru educaţia patriotică a elevilor.
În activitatea extra-curriculară , pe lângă mijloacele de mai sus, care capătă forme
adecvate activităţii extra-curriculare , sunt folosite şi alte variate mijloace de educaţie patriotică
În practica educaţiei este necesar să fie folosite toate mijloacele de educaţie
patriotică a elevilor. Dar eficienţa educativă a folosirii lor depinde de măiestria pedagogică a
cadrelor didactice,de respectare particularităţilor de vârstă şi de cunoaşterea metodicii folosirii
lor . Pentru a forma convingeri patriotice la elevi este necesar ca învăţătorii să fie exemple de
urmat.convingerile lor patriotice şi conduita lor patriotică manifestată în activităţi cât mai
dezvoltarea gândirii, limbajului, a trăsăturilor de caracter ale copiilor, dacă se apreciază just
Ţinând seama de rolul important pe care-l joacă emoţiile estetice în viaţa spirituală
a copiilor de vârstă şcolară mică şi mijlocie, am urmărit nu numai vizionarea, ci chiar punerea
în scenă a unor piese pentru copii. Aceste spectacole constituie încercări destul de grele la care
la stimulare
activităţii şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative .
Desfăşurarea activităţilor şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a
233

relaţiilor creative.În acest cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea
didactică.
concursuri, spectacole, serbări etc.- sau activităţi extraşcolare în cercuri de elevi.În acest sens,
turistice ş.a.m.d. Astfel de activităţi oferă numeroase prilejuri de afirmare a elevilor, de
calculator
Activităţile turistice sunt activităţi extracurriculare cu o deosebită valoare
formativă. Ele se pot realiza sub forma plimbărilor, excursiilor sau taberelor.
excursii cu elevii la Tulcea unde ne-am plimbat pe Delta cu Catamaranul si am vizitat Centrul
Muzeal Eco-Turistic Delta Dunării.
Am constatat că aceste activităţi au îmbogăţit cunoştinţele elevilor despre viaţa
plantelor şi a animalelor, dar au încurajat şi exprimarea liberă a copiilor în afara clasei . S-a mai
observat că ei pot reprezenta cu mai multă creativitate realitatea atunci când desenează,
modelează sau au de alcătuit scurte texte .
statornicite în şcoală. Serbarea şcolară este o activitate extracurriculară tradiţională, care are
mari valenţe educative. Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi
mai talentaţi într-un domeniu sau altul, ci a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare
contribuind, în felul lui, la reuşita comună.
posibilitatea de a se exprima liber oral , în scris sau prin muzică.
zilei de 1 Iunie . Participanţii au purtat costume întruchipând diverse personaje, iar jocul de rol
234

de pictură, dans ş.a.m.d. determinând astfel şi dezvoltarea creativităţii.
Activităţile extraşcolare au o mare valoare educativă întrucât realizarea lor se face şi
din punct de vedere interdisciplinar. Acţiunile desfăşurate i-au implicat pe elevi în promovarea
tradiţiilor şi obiceiurilor specifice, dar şi în stimularea potenţialului creativ al copiilor prin
organizarea şi derularea unor programe artistice sau a unor expoziţii cu lucrările elevilor .Dintre
acţiunile ce au fost practici de succes în şcoală aş enumera:
-realizarea unui Targ de Craciun cu vanzare,
comunitate.
şcolar când sunt învăţatoare la clasa I am încercat să realizez un echilibru între activităţile
şcolare şi cele extracurriculare.
Am realizat activităţi extracurriculare programate şi proiectate din timp, diverse
atăt ca forma , căt şi conţinut, ce s-au desfăşurat în şcoală, în afara ei, în comunitate, folosind
metode active şi stimulative pentru participarea elevilor.
creative.Î n acest cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
235

adapteze.”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)
Bibliografie:
1. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord. , ( 2008), Psihologie şcolara, Ed.Polirom, Iaşi
6. Dulamă, Maria Eliza - Practica pedagogică, teorie şi metodologie, Editura Clusium, Cluj-
Napoca, 2005
7. Dicţionarul limbii române pentru elevi, Ed. Didactică şi pedagogică, București, 1983
extracurriculare, Ed. Universităţii 10. Oradea, Oradea, 2003
12. Ionescu, M.; Chiş, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura 13. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
14. Oprea, C. L. - Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2008
ÎNVĂȚAREA CENTRATĂ PE DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR CHEIE
PROF. ÎNV. PRIMAR FULGĂ MIHAELA FLORICA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ IZBICENI, OLT
“Îmi imaginez un sistem educaţional ce recunoaşte că învăţarea este firească, că a-ţi place să
înveţi este normal şi că învăţarea autentică înseamnă învăţare pasionată. Un curriculum şcolar
ce apreciază întrebările mai mult decât răspunsurile … creativitatea mai mult decât
236

reproducerea informaţiilor… individualitatea mai mult decât conformismul… şi excelenţa mai
mult decât realizările standard.” Tom Peters
E duc aț ia mo d er nă pr o mo vea z ă învă ță mâ nt u l c e nt r at p e

co mpetențe, iar avanta jele curr iculu mu lui centrat pe co mpetențe
sunt date de princ ip iile pe care acesta este înt eme iat și de
funcțiile pe care el le îndep linește. Ana lizând funcț iile în parte,
se pot evidenția avant aje de ordin normat iv, șt iințific,
met o do lo g ic , pr o c e su a l, va lo r ic ș i e va lu at iv. Cur r ic u lu m ce nt r at
pe co mpetențe o feră avanta jul de a structura co nț inuturile în
v iz iu ne mo du la r ă, int er d is c ip lina r ă, o r ig ina l ș i cr eat iv, d â nd
posibilit atea fiecăru i elev să desfășo are act ivități în rit m
pr o pr iu, în fu nc ț ie de int er e s e ș i par t ic u lar it ăț i d e vâr st ă ș i
individuale, mot ivând în acelaș i t imp elevu l pentru învățare.
Pr o ie ct at ast fe l, înt r egu l de mer s d idact ic va mo t iva ș i co nd iț io na
caracteru l s iste mat ic al procesului de învățământ. Nu pute m
înţe lege importanţa curriculu mu lui centrat pe co mpetenţe, dacă
nu înţelegem termenu l de co mpetenţă.
Într-o accepţ iune largă, co nceptul de co mpetenţă poate fi defin it
ca f iind ca pa c it at ea u ne i
per so a ne de a mo biliz a u n a ns a mb l u int egr at de r e s ur s e co g n it ive,
afect ive, gestuale ,etc. pentru a
realiza o ser ie de sarcini sau de situaţ ii pro ble mă.
Î n t er me n i pe dago g ic i, co mp et e nţ a e st e c ap ac it at e a e le vu lu i de a
mo biliza un ansamblu
int e gr at de cu no şt inţ e, depr ind er i, at it ud in i ş i va lo r i p e nt r u a
realiza fa milii de sarcini de învăţare.
Co mpet e nţ a e st e u n po t e nţ ia l car e t r ebu ie pr o bat /d e mo nst r at de
e le v în s it uaţ ii co ncr et e.
Î nvă țar ea ce nt r at ă p e de z vo lt ar e a c o mp et e nț e lo r nu e st e o met o dă
de predare, ci o abordare de predare ext insă. Poate presupune o
ga mă la rg ă d e met o d e, ia r u ne le d int re a ce st ea po t îmbră ca fo r ma
pr ed ăr ii t r a d iţ io na le.
Aspectul esenţ ia l este că pune accentu l în princ ipa l pe
sat is facerea nevo ilor e levulu i.
Ro lul e levilor:
• o mai mare autono mie
• responsabilit atea e levilor
• să devină manipulatori act ivi de cunoşt inţe.
Ro lu l pr o fe so r ilo r :
• instructor, ghid, îndrumătorul care te aco mpaniază, mentor,
s făt u it o r , co nsu lt a nt , t r a ns miţ ăt o r de cu no şt inţ e, c e l c ar e fa c e
lu cr ur ile po s ib ile p e nt r u t ine, fo r mat o r , supr a veg het o r , d ir ig int e ,
co o r do nat o r , cer c et ăt o r cr it ic, br o ker de cu no şt inţ e, mo d e l… .
facilit ător, colaborator.
Învăţarea tradiţională Invatarea bazata pe dezvoltarea
competentelor
237

Instruire centrată pe professor Instruire centrată pe elev
Predare de informaţii Schimb de informaţii
Factuală, bazată pe cunoştinţe Gândire critică, luare de decizii bine
Predare bazată pe disciplinele tradiţionale informată
Elevii primesc informaţii Mai holistică, abordare în funcţie de nevoi
Organizare formală în sala de clasă Elevii pun întrebări şi rezolvă problem
Accentul pe învăţare în vederea amintirii Aranjamente flexibile, schimbătoare
Evaluarea în mare parte prin examene Accentul pe înţelegere/aplicare
Învăţare pasivă Diversitate de evaluări
Răspuns ca reacţie Învăţare activă, exploratoare, bazată pe
Un singur mijloc media cercetare
Muncă individuală Acţiune interactivă, planificată
Multimedia
Muncă în colaborare
Legea Educaţiei Naţionale Nr. 1/2011 prevede: „Curriculumul naţional pentru învăţământul
primar şi gimnazial se axează pe 8 domenii de competenţe cheie care determină profilul de
formare a elevului:
a) competenţa de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul minorităţilor
naţionale;
b) competenţe de comunicare în limbi străine;
c) competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
d) competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi
cunoaştere;
e) competenţe sociale şi civice;
f) competenţe antreprenoriale;
g) competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;
h) competenţa de a învăţa să înveţi.”
Avantaje ale curriculum-ului centrat pe competenţe:
• răspunde exigenţelor pieţei muncii, deoarece asigură pregătirea absolvenţilor pentru viaţa
socială şi profesională;
• instruirea este orientată către rezultatele finale;
• se lucrează în echipă pentru actualizarea ofertei educaţionale;
• ofertă educaţională câştigă în structuralitate, funcţionalitate şi actualizare, răspunzând
cerinţelor profesionale;
• elevii sunt implicaţi în activitatea de învăţare continuă şi de autoevaluare a competenţelor;
• permite valorificarea întregii experienţe didactice a profesorului şi posibilitatea estimării
performanţelor elevilor;
• asigură flexibilitatea parcursului educaţional prin organizarea sistemuli modular, sistem care
debutează şi se finalizează cu evaluarea competenţelor, este orientat către cel care învaţă,
respectiv către disponibilităţile sale, urmând să le pună mai bine în valoare;
• poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice;
• la modulele parcurse pot fi adăugate altele noi pentru formarea continuă, ceea ce răspunde
imperativului educaţiei permanente;
• profesorii dobândesc competenţe de proiectare didactică în baza modelului centrat pe
rezultate – reconstruiesc oferta de curs din perspectiva competenţelor intenţionate, stabilesc
nivelurile de complexitate ale competenţelor, asociază teme suport care susţin şi asigură
formarea competenţelor, creează situaţii practice de învăţare implicând activ clasa, stabilesc
238

criterii de evaluare privind dobândirea competenţei, evaluează elevii într-un mod complex,
precum şi oferta educaţională;
• elevii au reprezentarea achiziţiilor finale şi a demersului (teoretic şi practic) de dobândire a
acestora. Prin evaluarea pe criterii şi indicatori de performanţă, fiecare elev înţelege cum
este evaluat şi de ce are nevoie pentru câştigarea/dobândirea competenţei.
În învăţământul bazat pe competenţe, instruirea este orientată către rezultatele finale elevii fiind
implicaţi în activitatea de învăţare continuă şi de autoevaluare a competenţelor. Astfel ,elevii
au reprezentarea achiziţiilor finale şi a demersului (teoretic şi practic) de dobândire a acestora.
Prin evaluarea pe criterii şi indicatori de performanţă, fiecare elev înţelege cum este evaluat şi
de ce are nevoie pentru câştigarea/dobândirea competenţei.
STRATEGIA DIDACTICĂ
– ELEMENT ESENȚIAL ÎN DEMERSUL DIDACTIC DE SUCCES –
PROF. MARIA STOIAN

ȘCOALA GIMNAZIALĂ AUREL VLAICU, FETEȘTI – IALOMIȚA
Educația este elementul esențial în evoluția unei societăți și ea presupune adaptare la

schimbare, ba mai mult, nu voi enunța o noutate dacă voi afirma că ar trebui să fie cu un pas
înainte, pentru a favoriza schimbarea societății într-o direcție corectă. Dacă ar trebui să ne
imaginăm în zilele noastre nu o lecție, ci o succesiune de lecții bazate strict pe metodologia
clasică, fără nimic din flexibilitatea și implicarea cerute de metodele moderne, de mijloacele
didactice interactive, ar fi ca și când am obliga elevii să trăiască în trecut, niște ani și niște
vremuri care nu le aparțin, i-am ține captivi, fără să le permitem să evolueze. Nu acesta este
scopul educației și doresc să cred că, în România zilelor noastre, așa ceva nu se întâmplă în
realitate. ,,De valoarea școlii se leagă multe speranțe. Din această perspectivă învățământul
trebuie să se remodeleze, să se înnoiască pentru a continua să îndeplinească și în viitor un rol
fundamental în formarea tineretului și în pregătirea lui pentru abordarea cu succes a
problematicii începutului de secol.” (Mariana Pintilie: Metode moderne de învățare-evaluare,
pag.16)
Pentru cei mai mulți dintre noi, timpul a lămurit lucrurile și ne-a ajutat să descoperim,
atât prin propria experiență, cât și din experiența altora că prin folosirea metodelor moderne, în
239

îmbinare cu cele clasice ,,elevii devin colaboratori activi ai profesorului, reducându-se astfel
rolul lui de transmițător de cunoștințe în favoarea creșterii rolului său de organizator și
îndrumător al activității de învățare desfășurate de elevi.” (Constantin Postelnicu: Fundamente
ale didacticii școlare, pag.257) O îmbinare corespunzătoare între clasic și modern, între
activitatea frontală și cea independentă sau interactivă poate eficientiza actul didactic în
integralitatea lui, în mod continuu și susținut. Această afirmație poate fi întărită de o mulțime
de argumente care țin de nivelul de atingere a obiectivelor, de implicarea elevilor în propria
formare, de motivația psiho-afectivă a acestora în actul educațional, de deschiderea pe care o
crează fiecare lecție în vederea formării elevului pentru un viitor loc de muncă, a contribuției
la formarea și dezvoltarea personalității elevului, a dezvoltării relației acestuia cu cadrul
didactic. ,,Orice strategie este concomitent tehnică și artă educațională”, afirmă Ioan Nicola în
lucrarea Tratat de pedagogie școlară (pag.371), iar Miron Ionescu întărește ideea, argumentând
în lucrarea sa Lecția între proiect și realizare că ,,metodologia este în același timp tehnică, artă
și știință” (pag.79). În elaborarea strategiei, în conceperea lecției bazate pe cea mai eficientă
metodologie, misiunea cadrului didactic capătă valențe deosebite și incumbă responsabilități pe
măsură, ea ,,condensează într-un tot unitar elementele și variabilele predării și învățării,
conținutul informațional, obiective operaționale, strategii și mijloace didactice, particularitățile
psihice ale elevilor, organizarea psihosociologică a colectivului, personalitatea profesorului
etc., toate fiind subordonate logicii acțiunii educaționale.” (Ioan Nicola: Tratat de pedagogie
școlară, pag.437)
O bună cunoaștere a metodologiei didactice permite profesorului elaborarea unei
strategii echilibrate, care să aibă o finalitate așteptată, astfel încât elevul participant la lecție să
fie implicat fizic, psihic și emoțional, ,,adică pe ce traiectorie urmează să-i conducem efortul
lui de învățare. A adopta o strategie înseamnă a adopta o linie directoare, un anumit mod general
(sau particular) de organizare a învățării, posibil de aplicat la o întreagă categorie de lecții, de
probleme ce rezultă din confruntarea subiecților (elevi și profesori) cu anumite sarcini concrete
de învățare.” (Ioan Cerghit: Perfecționarea lecției în școala modernă, pag.92) Se evidențiază
astfel capacitatea cadrului didactic de a acționa eficient și de a determina și ceilalți factori ai
formării să se înscrie în realizarea aceluiași țel, întrucât ,,strategia se distinge prin suplețe și
dinamism, prin caracterul ei reglabil în funcție de situațiile concrete care se ivesc în cursul
lecției” (Ioan Cerghit: Perfecționarea lecției în școala modernă,pag.93).
Cu cât experimentăm mai mult, cu atât valoarea rezultatelor noastre determină
alegerile viitoare. Bazându-mă pe această constatare, consider că strategia didactică poate fi
gândită pe termen lung, în anumite elemente ale sale. Să luăm în considerare, pentru început,
un aspect specific învățământului primar. Elaborând strategia pentru fiecare lecție și fiecare
disciplină, îmi formez o tehnică de organizare a învățării, aceasta în condițiile predării clasice
sau integrate. Atunci, extind termenul pentru care proiectez strategia și pot elabora scenarii
pentru o zi, astfel încât în clasă, delimitarea disciplinelor să nu fie condiționată de timpul
prevăzut în orarul zilei. Scopul este să realizez obiectivele fiecărei lecții până la finalul zilei,
combinând metode, mijloace, forme de organizare, valorizând elemente specifice disciplinelor
integrate creativ, într-un proiect al zilei sau scenariu didactic pentru o zi. Nu este un mod de
lucru ușor pentru orice cadru didactic și acest lucru cere experiență, dar eficiența în timp dă
240

valoare principiului integrării și sprijină formarea competențelor prin acțiune, implicare,
flexibilitate, dezvoltă gândirea sistemică.
Un alt aspect sub care poate fi gândită strategia didactică este organizarea pe o perioadă
extinsă. Acest lucru se realizează la momentul actual prin proiectarea unităților tematice, dar
dacă aceste proiectări sunt descărcate de pe un site și puse într-un dosar, care este eficiența lor?
Un cadru didactic care se respectă își crează propria proiectare! O strategie pe termen relativ
extins, corespunzător unei unități tematice, se bazează pe cunoașterea a ceea ce a mers bine și
ce nu, ce a fost eficient și ce nu, oferă posibilitatea adoptării combinației considerată ca cea mai
eficientă pentru colectivul pe care îl conduce în pasul următor. Strategia gândită în elemente
esențiale, care pot fi modificate ușor, pentru o unitate de învățare, sub forma unui proiect
tematic, poate înlocui eficient o proiectare realizată de altcineva, care se adresează altui
colectiv. Astfel, creez un document necesar și util, pe care mă pot baza în activitatea următoare,
asigurând realizarea unor obiective specifice în manieră integrată, în măsura în care
conținuturile îmi permit acest lucru. Este o modalitate de a da un caracter activ-formativ
procesului de realizare a competențelor.
Se spune tot mai des că avem multe hârtii de făcut și acest lucru crează, firesc,
nemulțumire. În momentul în care un document este făcut ,,ca să fie” și nu este eficient, el este
inutil. Am un respect deosebit pentru cadrele didactice care, indiferent de anii de experiență, nu
concep să intre la clasă fără să își pregătească lecțiile în scris, în schiță, cu materiale, cu
mijloace, cu strategie. Dar nu vreau să mă gândesc ce ar fi dacă s-ar lăsa libertatea realizării
numai a acelor documente considerate necesare de către fiecare cadru didactic... Pentru noi,
hârtia și ,,creionul” rămân esențiale!
Pentru a se dovedi eficientă, strategia didactică presupune mai multe elemente:
-În primul rând, o bună cunoaștere a colectivului de elevi, a nivelului acestora, a
gradului de omogenitate/eterogenitate a clasei, a disponibilităților pentru un obiect de studiu
sau pentru un anumit tip de activitate. Din experiența anilor de practică la clasă, am constatat
că anumite metode sunt eficiente la un colectiv, dar nu la oricare. De exemplu, metodele de
lucru în echipă sau în perechi sunt dificil de implementat la clasele la care predomină elevi fără
frați, iar în aceste cazuri este necesar să fie gândită o strategie pe termen lung, care să demonteze
puțin câte puțin barierele psihologice generate de egoism, egocentrism, individualism. Un alt
exemplu poate fi utilizarea metodei Turul galeriei la o clasă numeroasă sau cu elevi hiperactivi.
Organizarea precisă a pașilor fiecărei metode și educarea în timp a răbdării, a respectului pentru
efortul celorlalți, a spiritului critic constructiv sunt câteva elemente necesare reușitei în
aplicarea unei astfel de metode. În caz contrar, dezordinea sau superficialitatea aprecierilor
formulate de elevi ar determina nerealizarea obiectivelor lecției.
-Ritmul de utilizare al unei metode este un alt element care poate genera plus valoare
sau dimpotrivă. Există metode de lucru care îi încântă pe elevi, îi antrenează, le solicită diferite
capacități și competențe, dovedindu-și eficiența. Ele sunt considerate astfel foarte potrivite și o
vreme cadrul didactic este tentat să le utilizeze ca pe un ritual în multe lecții succesive. Acest
lucru poate deveni la un moment dat o capcană, deoarece privează elevul de elementul de
noutate care să îi stimuleze curiozitatea, imaginația, creativitatea și atunci nivelul lui de
implicare volitiv-motivațională scade. ,,Învățarea ne apare ca un proces de structurare și
241

restructurare continuă a întregului edificiu anterior, dinamica internă a personalității constituind
în același timp un rezultat și o condiție a acestei participări active din partea elevului.” (Ioan
Nicola: Tratat de pedagogie școlară, pag.346) În acest sens, cadrul didactic trebuie să aibă în
vedere că ,,aprofundarea cunoașterii aduce în prim plan imaginația și gândirea” susținute atât
de ,,comunicarea dintre profesor și elevi, cât și de motivația ca motor al vieții psihice.”(Andrei
Cosmovici; Luminița Iacob: Psihologie școlară,pag.130)
-Gradul de implicare a elevilor în sarcinile de lucru pe care le presupune o metodă sau
alta este diferit. Temperamentul, personalitatea, starea emoțională din acel moment pot
determina gradul de participare intelectuală, motrică, motivațională a copilului în sarcina
didactică. O metodă de lucru activă poate fi pe placul unui elev, în timp ce pentru altul aceasta
poate determina o reacție de stres, panică sau pasivitate. ,,Aspirația spre dezvoltarea spiritului
creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte, să combată blocajele, iar pe de altă
parte, să favorizeze asociația cât mai liberă a ideilor, considerându-se că astfel se pot utiliza la
maximum resursele inconștientului. În acest scop, unele metode se bazează pe o stare de
relaxare, pe îndepărtarea criteriilor raționale și a spiritului critic.” (Andrei Cosmovici; Luminița
Iacob: Psihologie școlară, pag.156). O bună cunoaștere a colectivului și a caracteristicilor unei
metode poate oferi combinația dorită. În același timp, susținând metoda cu materialele și
mijloacele didactice potrivite, organizând activitatea didactică în formele cele mai eficiente, ne
asigurăm că strategia gândită în toate elementele ei va asigura reușita fiecărei lecții, prin
performațele elevilor.
-Metoda de lucru nu poate fi aleasă de dragul metodei, al sonorității denumirii ei, al
spectaculozității. Orice cadru didactic are libertatea să experimenteze o metodă pe care o
consideră adecvată unei lecții, unui colectiv, unui obiect de studiu. Practica poate demonstra
dacă alegerea a fost bună sau neinspirată. A persista în greșeală este inadmisibil. De exemplu,
metoda pălăriilor gânditoare sau metoda cubului sunt metode care presupun ca
responsabilitățile fiecărei echipe să fie bine înțelese, iar elevii să demonstreze competențe de
comunicare, astfel încât sarcinile de lucru să poată fi realizate corespunzător. Eficiența aplicării
acestor metode la clasele primare trebuie analizată cu responsabilitate, pentru a determina
frecvența încadrării lor sau a altor metode complexe în strategia lecției curente. ,,Întotdeauna
modalitățile de lucru se găsesc în consens deplin cu obiectivele specifice de atins, cu tipul
cunoștințelor de însușit, cu felul deprinderilor de format, cu natura atitudinilor de modelat”
(Ioan Cerghit: Perfecționarea lecției în școala modernă,pag.100), nicidecum cu utilizarea în
mod special a unei metode.
-Aplicarea unei metode activ-participative sau interactive presupune o bună cunoaștere
a ei și o bună prezentare în fața clasei. Orice metodă nouă despre care citim trebuie să provoace
în mintea noastră un scenariu care să ne arate cât de potrivită ar fi clasei pe care o conducem.
Aplicarea ei depinde și de modul în care o prezentăm elevilor, în primul rând, ca organizare a
colectivului și ca sarcini de lucru și, în al doilea rând, ca mijloace didactice care însoțesc
metoda. Însă scopul ei principal este să conducă la realizarea obiectivelor. Marele pedagog
român Ioan Cerghit susține în acest sens că ,,realizarea evenimentelor este condiționată de
punerea în acțiune a unor metode, procedee și mijloace care să fie în stare să facă jocul
operațiilor specifice însușirii fiecărui tip de cunoștințe, de deprinderi etc. avute în vedere, să
242

contribuie la exersarea operațiilor intelectuale sau fizice ce asigură producerea învățării.” (Ioan
Cerghit: Perfecționarea lecției în școala modernă, pag.101)
Cadrul didactic este cel care alege metoda și colectivul căreia o aplică, el dă eficiență
lecției și tot el își asumă responsabilitatea actului didactic. Cu cât un cadru didactic este mai
creativ, mai deschis către nou și modern, dar are o bază solidă a formării sale profesionale, cu
atât el va adapta metoda la cerințele secvenței didactice în care o aplică. În actul didactic, ceea
ce este stereotip este ineficient și respins de elevi mai devreme sau mai târziu. Eficiența în zilele
noastre înseamnă și dinamică, diversitate, creativitate. Dacă vorbim despre eficiența actului
didactic, atunci este evident că trebuie să privim lucrurile din perspectiva strategiei didactice în
ansamblul ei.
Având în vedere evoluția spectaculoasă a tehnologiei moderne și extinderea
aplicabilității ei în universul școlar, utilizarea mijloacelor audio-video, a tehnologiei
informatice în lecție devine o normalitate. Pornind de la această idee și ținând cont de expertiza
privind procesul instructiv-educativ la ciclul primar, dar și de schimbările rapide în evoluția
societății, consider că se impune, pe de o parte, ca strategia didactică să fie gândită și elaborată
din perspectiva utilizării mijloacelor și tehnologiei informatice în mod constant, iar pe de altă
parte, o reconsiderare a proiectelor de finanțare pentru toate unitățile școlare, asigurându-se
accesul tuturor elevilor la resursele moderne, indiferent de mediul din care provin sau în care
învață. Diferențele dintre școli privind aceste aspecte sunt majore în acest moment, iar strategia
care să implice tehnologia informatică este ocazională. Dacă dorim să obținem performanță cu
susținere pe termen lung, trebuie să regândim această problemă!
Bibliografie:
1. Pintilie, Mariana: Metode moderne de învățare-evaluare. Editura Eurodidact, Cluj-
Napoca, 2002
2. Postelnicu, Constantin: Fundamente ale didacticii școlare. Editura Aramis, 2002
3. Nicola, Ioan: Tratat de pedagogie școlară. Editura Aramis, 2001
4. Ionescu, Miron: Lecția între proiect și realizare. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982
5. Cerghit, Ioan: Perfecționarea lecției în școala modernă. Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1983
6. Cosmovici, Andrei; Iacob Luminița: Psihologie școlară. Editura Polirom, Iași, 1998
7. Călin, C. Marin: Filosofia educației. Editura Aramis, 2001
8. Crețu, Elvira: Psihopedagogia școlară pentru învățământul primar. Editura Aramis,
2001
9. Iucu, Romiță; Manolescu, Marin: Pedagogie. Editura Fundației Culturale Dimitrie
Bolintineanu, 2001
ROLUL ACTIVITĂŢILOR EXTRA-CURRICULARE ÎN DEZVOLTAREA

243

PROFESOR INVATAMANT PRIMAR: JECIU OANA-MARIA
“Dibăcia învăţătorului nu este decât aceea de a trezi curiozitatea minţilor tinere, ca să le

potolească apoi această curiozitate, pe care numai fiinţele fericite o au vie şi sănătoasă.
Cunoştinţele vârâte cu de-a sila în minte o astupă şi o înăbuşă. Ca să mistui ştiinţa trebuie s-o
înghiţi cu poftă”.
(Anatole France)
Educaţia nonformală îşi are începuturile încă din timpul fondării educaţiei şi
conţine majoritatea influenţelor educative care au loc în afara clasei, fiind activităţi extraşcolare
sau activităţi opţionale. Acţiunile educative plasate în ca¬drul acestui tip de educaţie, sunt
flexibile şi vin în întâmpinarea diferitelor interese, în mod particular pentru fiecare persoană.
Timpul extraşcolar a fost caracterizat drept „libertate sub control instituţional”. Timpul liber se
caracterizează prin alegerea liberă şi eliberarea de sub obligaţiile instituţionale, caracterul
dezinteresat al activităţilor; caracterul personal, întrucât încurajează virtuţile dezinteresate.
Dintre funcţiile timpului liber, pot fi amintite: funcţia de relaxare, de destindere, care constă în
posibilitatea de refacere a organismului după activitatea de bază, funcţia de distracţie, care se
realizează prin delectare şi amuzament generând un tonus optimist; funcţia educativă, de
dezvoltare, care se concretizează în îmbogăţirea vieţii spirituale şi dezvoltarea personalităţii,
creatoare şi a stilului participativ .
Educaţia nonformală este diferită faţă de educaţia formală, prin aspectul
conţinutului şi formele de realizare, fiind caracterizată prin: caracterul facultativ; elevii sunt
implicaţi în proiectarea, organizarea şi desfăşurarea activităţilor; nu se face o evaluare prin note;
oferă răspunsuri concrete la cerinţele fixate; permite momente de abstractizare, prin utilizarea
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale,
Zilnic fiecare dintre noi suntem bombardati cu foarte multa informatie, fapt care ,
in pedagogie, este reflectat cu ajutorul conceptului de forme generale ale educatiei, concept care
reprezinta o modalitate de realizare a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii prin
intermediul unor actiuni si/sau influente pedagogice desfasurate in cadrul sistemului de
educatie/ invatamant in conditiile exercitarii functiilor generale ale educatiei (functia formare-
dezvoltare a personalitatii, functia economica, functia civica, functia culturala) ( G. Cristea
2002, ap. Oprea)
Într-o societate determinata istoric, sistemul de educatie se materializeaza printr-o
educatie de tip formal, nonformal sau informal, incluzând toate dimensiunile (intelectuale,
morale, estetice, tehnologice, fizice) implicate în cadrul actiunilor educationale organizate,
structurate si planificate sau în contextul influentelor incidentale de tip pedagogic provenite din
câmpul psihosocial.
244

natal constituie o părticică din ţară,iar istoria lor reprezintă o parte integrantă din istoria patriei.
De aceea prin intermediul activităţilor care se organizează în vederea cunoaşterii ţinutului
natal,precum şi cu ajutorul unor relicve istorice locale se creează momente deosebit de
emoţionante pentru elevi,care pot fi valorificate temeinic din punct de vedere educativ.
didactice. Sentimentul patriotic nu este înnăscut,ci se dezvoltă în procesul educaţiei elevilor.
Şcolii îi revine sarcina organizării procesului de educaţie patriotică a elevilor,inserând în
conştiinţa lor sentimentul de dragoste faţă de patrie,acest sentiment prezentând anumite
elevi
bogăţiile patriei. Sarcinile educaţiei patriotice a elevilor se realizează în cl.I-IV prin procesul
de învăţământ şi activităţile extracurriculare pe care le desfăşoară elevii. Fiecare dintre aceste
elevilor. Rezultatele pe care le obţin la aceste activităţi generează în sufletul elevilor sentimente
noastre. Activitatea extracurriculară are forme variate. Să analizăm valoarea educativă a unora
desfăşoară trezesc trăiri emoţionale..În evoluţia lor serbările se leagă strâns şi cu evoluţia
Ianuarie”, „ZiuaEroilor”etc. Antrenarea în asemenea acţiuni contribuie la formarea
deprinderilor de conduită patriotică,concretizează sentimente patriotice pe care le generează
evenimentele mari din viaţa poporului nostru.
chestionar. La prima întrebare ,referitoare la activitatea extracurriculară cea mai îndrăgită,a
Ele au contribuit la activizarea şi dezvoltarea creativităţii elevilor. Prezentându-le frumuseţea
,bogăţia şi importanţa locurilor vizitate, li se dezvoltă sentimente de dragoste faţă de ţinutul
legate de trecutul şi prezentul localităţii şi împrejurimilor ei.
245

am folosit mai multe procedee pentru valorificarea elementelor de istorie locală,ca de
memoriale,îngrijirea monumentelor istorice. Strângerea materialului
învăţătorilor multă dragoste,pasiune,interes.
capătă adevărate virtuţi educative ,deoarece participarea directă a elevilor face posibilă
declanşarea unui proces lent,dar profund,de cunoaştere a frumuseţilor patriei,a trecutului şi
prezentului poporului român,la îmbogăţirea simţămintelor lor.Conţinutul acestor activităţi se
valorifică din punctul de vedere al educaţiei patriotice,prin înţelesul plin de originalitate şi
expresivi-tate în care se realizează transmiterea ideilor şi sentimentelor.Valorificarea obiectelor
de interes istoric local au prins viaţă în muzeul satului din Valea Doftanei.Valoarea izvoarelor
istorice locale au darul de a acţiona în mod direct asupra elevilor trezindu-le impresii
profunde,deoarece ei participă activ la cunoaşterea istoriei locale şi istoriei României.
patrie. După ce au citit lecturile recomandate ,se impune interpretarea conţinutului lor .De aceea
,este necesară organizarea unor discuţii pe marginea cărţilor citite. În aceste discuţii se vor
sublinia , printre altele, acele părţi care pot fi valorificate pentru educaţia patriotică a elevilor.
În activitatea extra-curriculară , pe lângă mijloacele de mai sus, care capătă forme
adecvate activităţii extra-curriculare , sunt folosite şi alte variate mijloace de educaţie patriotică
În practica educaţiei este necesar să fie folosite toate mijloacele de educaţie
patriotică a elevilor. Dar eficienţa educativă a folosirii lor depinde de măiestria pedagogică a
cadrelor didactice,de respectare particularităţilor de vârstă şi de cunoaşterea metodicii folosirii
lor . Pentru a forma convingeri patriotice la elevi este necesar ca învăţătorii să fie exemple de
urmat.convingerile lor patriotice şi conduita lor patriotică manifestată în activităţi cât mai
dezvoltarea gândirii, limbajului, a trăsăturilor de caracter ale copiilor, dacă se apreciază just
Ţinând seama de rolul important pe care-l joacă emoţiile estetice în viaţa spirituală
a copiilor de vârstă şcolară mică şi mijlocie, am urmărit nu numai vizionarea, ci chiar punerea
în scenă a unor piese pentru copii. Aceste spectacole constituie încercări destul de grele la care
246

la stimulare
activităţii şcolare cu activităţi extracurriculare ce au numeroase valenţe formative .
Desfăşurarea activităţilor şcolare şi extraşcolare permite şi manifestarea creativităţii de grup, a
relaţiilor creative.În acest cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea
didactică.
concursuri, spectacole, serbări etc.- sau activităţi extraşcolare în cercuri de elevi.În acest sens,
turistice ş.a.m.d. Astfel de activităţi oferă numeroase prilejuri de afirmare a elevilor, de
calculator
Activităţile turistice sunt activităţi extracurriculare cu o deosebită valoare
formativă. Ele se pot realiza sub forma plimbărilor, excursiilor sau taberelor.
excursii cu elevii la Tulcea unde ne-am plimbat pe Delta cu Catamaranul si am vizitat Centrul
Muzeal Eco-Turistic Delta Dunării.
Am constatat că aceste activităţi au îmbogăţit cunoştinţele elevilor despre viaţa
plantelor şi a animalelor, dar au încurajat şi exprimarea liberă a copiilor în afara clasei . S-a mai
observat că ei pot reprezenta cu mai multă creativitate realitatea atunci când desenează,
modelează sau au de alcătuit scurte texte .
statornicite în şcoală. Serbarea şcolară este o activitate extracurriculară tradiţională, care are
mari valenţe educative. Această activitate permite exprimarea activă nu numai a câtorva elevi
mai talentaţi într-un domeniu sau altul, ci a unui număr cât mai mare de elevi, fiecare
contribuind, în felul lui, la reuşita comună.
247

posibilitatea de a se exprima liber oral , în scris sau prin muzică.
zilei de 1 Iunie . Participanţii au purtat costume întruchipând diverse personaje, iar jocul de rol
de pictură, dans ş.a.m.d. determinând astfel şi dezvoltarea creativităţii.
Activităţile extraşcolare au o mare valoare educativă întrucât realizarea lor se face şi
din punct de vedere interdisciplinar. Acţiunile desfăşurate i-au implicat pe elevi în promovarea
tradiţiilor şi obiceiurilor specifice, dar şi în stimularea potenţialului creativ al copiilor prin
organizarea şi derularea unor programe artistice sau a unor expoziţii cu lucrările elevilor .Dintre
acţiunile ce au fost practici de succes în şcoală aş enumera:
-realizarea unui Targ de Craciun cu vanzare,
comunitate.
şcolar când sunt învăţatoare la clasa I am încercat să realizez un echilibru între activităţile
şcolare şi cele extracurriculare.
Am realizat activităţi extracurriculare programate şi proiectate din timp, diverse
atăt ca forma , căt şi conţinut, ce s-au desfăşurat în şcoală, în afara ei, în comunitate, folosind
metode active şi stimulative pentru participarea elevilor.
248

creative.Î n acest cadru, şi educatorul îşi poate afirma spiritul novator, creativitatea didactică.
adapteze.”
(Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)
Bibliografie:
1. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminiţa coord. , ( 2008), Psihologie şcolara, Ed.Polirom, Iaşi
6. Dulamă, Maria Eliza - Practica pedagogică, teorie şi metodologie, Editura Clusium, Cluj-
Napoca, 2005
7. Dicţionarul limbii române pentru elevi, Ed. Didactică şi pedagogică, București, 1983
extracurriculare, Ed. Universităţii 10. Oradea, Oradea, 2003
12. Ionescu, M.; Chiş, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea acestora în activităţile de
instruire şi autoinstruire, Editura 13. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
14. Oprea, C. L. - Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2008
249

250


CARTE SIMPOZION - COMPETENTE CHEIE VOL I - REFERATE 2018 - PG 1-3 - 78-80

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CARTE SIMPOZION - COMPETENTE CHEIE VOL I - REFERATE 2018 - PG 1-3 - 78-80

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ASOCIAȚIA GENERALĂ A CADRELOR DIDACTICE DIN ROMÂNIA

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Conf.univ.dr. Sebastian CHIRIMBU

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR - CHEIE ALE ELEVILOR PRIN

Pledoarie pentru formare și schimbare

MANAGER PROGRAM FORMARE, PROFESOR VICTORINA APRILIA GĂLBENUȘ

În contextul unei societăți caracterizate prin schimbare, rapiditate, explozie informațională,

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

COMMUNICATIVE COMPETENCE IN L2 TEACHING AND LEARNING

Conf.univ.dr. Sebastian CHIRIMBU

Communicative Language teaching Approach is defined by flexibility as students participate

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

1.Defining Communicative Competence

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

2. Methods and tehniques used in applying Communicative Competence in L2 Teaching

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Conf.univ.dr. Sebastian CHIRIMBU

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

1. Integrating culture in English teaching, a component of communicative

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

REPERE ALE INSTRUIRII ŞI FORMӐRII PROFESIONALE CONTINUE

Conf.univ.dr. Sebastian CHIRIMBU

a. Așa cum se cunoaște, în cadrul concluziilor Consiliului European de

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Inspector Şcolar General Prof. Manuela Cornelia ZAINEA

Jocul este singura atmosferă în care ființa psihologică poate să respire și în

Iată care sunt principalele tipuri de inteligență și jucariile corespunzătoare:

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

REPERE ALE PEDAGOGIEI WALDORF

Inspector Şcolar General Prof. Manuela Cornelia ZAINEA

Fundamentul pedagogiei Waldorf îl reprezintă antropologia şi psihologia dezvoltării, aşa

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

PROF. BACIU MIHAELA ANTOANETA

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Curriculum predat - experienţa de învăţare oferită direct de educatori

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

.Finalitățile invatământului primar

Finalitățile invățământului gimnazial

Finalitatile invățământului liceal

Curriculum optional/curriculum la decizia şcolii

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Modalitati de realizare a curriculumului la decizia scolii

Implicatiile existentei curriculumului la decizia scolii

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

- Competenţele se depreciază rapid, datorită evoluţiei cunoaşterii, tehnologiilor şi

IMPORTANŢA ACTIVITĂŢILOR EXTRACURRICULARE ÎN

PROF. PT. ÎNV. PRIMAR, ANDA CRISTINA BORDEI

Activităţile extracurriculare sunt activităţi complementare activităţilor de învăţare

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească

Ca profesor de limba și literatura română, am căutat să îndrept elevul spre abordarea

Pornind de la această temă se poate realiza în cadrul orelor extrașcolare o prezentare a

Competențe - cheie, prin activităţi extracurriculare în școala românească