Revista Internationala Self Management - NR 6 - Octombrie 2021

Revista SELF MANAGEMENT, NR.
6, octombrie 2021 2
Revista aparţine Asociaţiei Generale a Cadrelor Didactice din România
,,Dăscălimea Română"
Website: https://www.dascalimearomana.ro/; https://dascalimearomana.nextclass.ro/
E-mail: dascalimeaoffice@gmail.com , dascalimearomana@yahoo.com
Proiectului educațional al REVISTEI INTERNAȚIONALE ,,SELF MANAGEMENT”, revistă internațională

de management, teorie, practică și cultură educațională a cadrelor didactice române din țară și de peste hotare, este
realizat în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Ialomița, conform protocolului nr. 17829/30.10.2020, cu
Casa Corpului Didactic Ialomița, conform protocolului nr. 2977/29.10.2020 și cu Institutul pentru Cercetări,
Politici și Evaluare în Educație (APDP), conform protocolului nr. 2/ 30.10.2020.
Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicate revine în exclusivitate autorilor.
Referenți științifici:
• Prof. Univ Dr. Constanța POPESCU, Universitatea Valahia Târgoviște
• Conf.univ.dr. Sebastian Cristian CHIRIMBU, Facultatea de Psihologie si Știintele Educației USH,
(Director) Institutul pentru Cercetări, Politici si Evaluare în Educație APDP - Competență, cercetare și
motivație în cariera didactică
• PHD Cristian HOAGHEA, Pitești, Argeș
• PHD Lucia PUȘCAȘ, Petreu, Bihor
• Dr. Lector Maria DONCA, Oradea, Bihor
• Prof. Liliana AGAPIE, Slobozia, Ialomița
• Prof. Victoriana Aprilia GĂLBENUŞ, Slobozia, Ialomița
Colectivul de redacţie:
o Profesor Victoriana Aprilia GĂLBENUŞ – coordinator
o Prof. Liliana AGAPIE, Ialomița
o Profesor Julieta Marioara RADU, Ialomița
o Customer operations specialist, Rareș – Adrian GĂLBENUȘ
o Jurist Ionela - Rodica CÂMPEANU, București
o Student Ariana - Elena GĂLBENUȘ, Ialomița
o Student Daniel - Marian DUMITRU, Ialomița
ISSN 2734 - 8229

ISSN – L 2734 – 8229
Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 3

Din sumar:
• Argument/ Extras din proiectul educațional internațional al revistei
• Articole ale profesorilor din țară și din străinătate având ca temă:
Învățare, recapitulare, evaluare prin fișe de lucru, joc didactic, optional,

activități extrașcolare în învățământul preuniversitar.

ARGUMENT/ EXTRACT FROM THE MAGAZINE'S INTERNATIONAL
EDUCATIONAL PROJECT
ARGUMENT/ EXTRAS DIN PROIECTUL EDUCAȚIONAL INTERNAȚIONAL AL

REVISTEI
,,Education is not life-readiness, education is life itself”. ( John Dewey)
THE MAGAZINE "SELF MANAGEMENT" is the result of the International Education Program
"International Magazine of Management, Theory, practice and educational culture of Romanian teachers
from the country and abroad.
,,Educația nu este pregătirea pentru viață, educația este viața însăși”( John Dewey)
REVISTA ,,SELF MANAGEMENT” este rezultatul programului educațional internațional ,,Revista

internațională de management, teorie, practică și cultură educațională a cadrelor didactice române din țară
și de peste hotare.
Ideea realizării unei reviste a fost lansată în cadrul întâlnirilor cu profesorii români din țară și de peste
hotare, la școliile internaționale de vară ale profesorilor, organizate de AGCDR ,,Dăscălimea Română” și a
fost îmbrăţişată de întregul Consiliu Director şi de către membrii ei fondatori.
Numele revistei am convenit să fie ,,SELF MANAGEMENT” şi dorim a fi o platformă didactică, cu
resurse didactice deschise pentru profesori, elevi și părinți, pentru promovarea bunelor practici ale profesorilor.
Revista va apărea lunar, în format electronic (pe CD) și pe site-ul asociației.
Sunt invitaţi să publice articole toţi colegii învăţători, educatoare, profesori, membri ai asociaţiei,
precum şi toţi simpatizanţii AGCDR ,,Dăscălimea Română”, din țară și de peste hotare.
Scopul proiectului este formarea continuă a profesorilor români din țatră și de peste hotare, în direcţia
implementării modernului şi eficientului în activitatea profesională şi personală.
Ca obiective ne-am propus:
a) Promovarea atitudinilor pozitive a demersurilor novatoare, purtătoare de valenţe noi, europene, privind
problemele actuale ale educaţiei contemporane.
b) Realizarea unei platforme didactice, cu resurse didactice deschise pentru elevi și profesori, pentru
promovarea bunelor practici ale profesorilor.
c) Realizarea unui schimb de experienţă între cadrele didactice implicate în acest demeres educativ.
d) Cunoaşterea de către întreaga comunitate europeană a acţiunilor desfăşurate de AGCDR ,,Dăscălimea
Română”, organizaţie nonguvernamentală.
e) Sprijinirea asigurării calităţii în învăţământul românesc contemporan.
f) Ridicarea prestigiului şcolii românești şi a dascălului român.
Partenerii AGCDR ,,Dăscălimea Română”, în acest proiect, sunt:
• Inspectoratul Şcolar Judeţean Ialomiţa
• Casa Corpului Didactic Ialomiţa
• Institutul pentru Cercetări, Politici și Evaluare în Educație (APDP)
• Asociația Profesorilor din Învățământul Preuniversitar din București

• Asociația Învățătorilor Ialomițeni
• Filiala Argeș a AGCDR ,,Dăscălimea Română”
• Filiala Bihor a AGCDR ,,Dăscălimea Română”
• Filiala Constanța a AGCDR ,,Dăscălimea Română”,
• Filiala Călărași a AGCDR ,,Dăscălimea Română”
• Filiala Caraș - Severin a AGCDR ,,Dăscălimea Română”
• Filiala Mureș a AGCDR ,,Dăscălimea Română”
• Filiala Vrancea a AGCDR ,,Dăscălimea Română”
• Filiala Mehedinți a AGCDR ,,Dăscălimea Română”
• Școala Gimnazială ,,Sf. Andrei”, Slobozia, Ialomița
• Școala Gimnazială Nr.1 Petreu, județul Bihor
• Grădinița cu Program Prelungit ,,Rostogol”, Călărași, județul Călărași
• Profesori din Moldova, Ucraina, Ungaria , Serbia, Bulgaria și Grecia.
Grupul ţintă al proiectului este: personalul didactic român de îndrumare și control, personalul didactic de
predare și personalul auxiliar din învățământul românesc și european.
Revista apare lunar și va avea ediții speciale. Fiecare număr va avea o tematică stbilită.
Rezultate scontate:
• Revistă online cu accesibilitate imediată, cu materiale de calitate, care să respecte standardele profesionale
românești în context european și care să reprezinte repere didactice în activitatea profesională.
• Promovarea tendințelor de digitalizare, atât la nivelul proiectării activităților la clasă, sau la nivelul
activităților educaționale complementare, cât și în contextul serviciilor pe care școala le oferă – înscrieri la
examene, baze de date interconectate, informații, pagini de prezentare a ofertelor educaționale, analize,
comparații, interpretări din perspectiva managerilor educaționali.
• Accesul profesorilor la informații de calitate din domeniu, prin publicarea informațiilor despre lecțiile
interactive, prezentări de proiecte educaționale, teste de evaluare în variante digitale, utilizarea aplicațiilor
educaționale sau a platformelor digitale.
• Crearea unor rețele și comunități de prezentare practică, axate pe experiențele de învățare, competențele
specifice din domeniu, în scopul de a crea un trend de utilizare a noii tehnologii digitale în vederea
împărtășirii experiențelor practice, modern și temeinice.
• Promovarea valorilor de bază ale unei societăți axate pe învățare: caracterul cuprinzător, încrederea,
diseminarea, comunicarea și cooperarea.
• Încurajarea reunirii experiențelor fiecărui cadru didactic, pentru a permite progresul tuturor.
• Facilitarea inițiativelor de învățare experiențială, împărtășind cunoașterea dobândită prin proiecte
promițătoare, în beneficiul tuturor, creând ecosisteme moderne de învățare, stimulând cercetarea pentru
educație, reinventând și îmbogățind formarea continuă, prin susținerea cadrelor didactice într-un efort de
perfecționare progresivă și eficientă.
• Promovarea creativității cadrelor didactice, adaptabilității, gândirii critice, empatiei, emoțiilor constructive
și comunicării interculturale.
Coordonator proiect,
Președinte AGCDR ,,DĂSCĂLMEA ROMÂNĂ”,
Profesor Victoriana Aprilia GĂLBENUȘ

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
FUNCȚII ȘI IMPORTANȚA JOCULUI LA PREȘCOLARI
PROF. ALEXANDRU MIHAELA
GPN ,,PINOCCHIO”-LIC. TEH. ,,M. EMINESCU”
În organizarea activităților de joc didactic și, în general, pentru proiectarea activităților ludice în grădiniță,
educatoarea trebuie să realizeze un bun echilibru între ponderea activităților de joc și alte tipuri de activități
instructiv-formative din programul educațional al copiilor.
La vârsta preșcolară, jocul este o realitate permanentă. Copilul de 3-6 ani se joacă cea mai mare parte a
timpului și pe măsura creșterii și dezvoltării joaca să ia forme din ce în ce mai complexe și diverse, influențând
și subordonând toate celelalte acțiuni de viață, interese și preocupări. Jocul preșcolarilor obține astfel un
caracter multifuncțional, activitatea practică, învățarea, hrănirea sau îmbrăcarea, luând forma unei conduite
ludice. Manifestările de joc au acum caracter dinamic. Ele evoluează și obțin caracteristici noi și forme variate
și interesante. Din perspectiva pedagogică, jocul e considerat un mijloc de instruire, o formă de educație, o
modalitate pedagogică-terapeutică, având astfel o varietate de semnificații de natură constructivă.
Jocul este un mobil al dezvoltării cognitive, afectiv-emoționale, psihomotorii și de modelare a personalității.
Cunoașterea prin experiență directă, pe care o asigură jocul, presupune implicarea capacităților perceptive, a
abilităților de reacție, a capacităților de raționare, și a posibilităților de comunicare, ce sunt exersate și
îmbogățite în plan calitativ și cantitativ.
Funcții și importanța jocului la preșcolari

La vârsta preșcolară, jocul este o realitate permanentă. Copilul de 3-6 ani se joacă cea mai mare parte a
timpului și pe măsura creșterii și dezvoltării joaca să ia forme din ce în ce mai complexe și diverse, influențând
și subordonând toate celelalte acțiuni de viață, interese și preocupări. Jocul preșcolarilor obține astfel un caracter
multifuncțional, activitatea practică, învățarea, hrănirea sau îmbrăcarea, luând forma unei conduite ludice.
Manifestările de joc au acum caracter dinamic. Ele evoluează și obțin caracteristici noi și forme variate și
interesante. Din perspectiva pedagogică, jocul e considerat un mijloc de instruire, o formă de educație, o
modalitate pedagogică-terapeutică, având astfel o varietate de semnificații de natură constructivă. Prezentate
sintetic, acestea subsumează o serie de funcții care sunt complementare și consistente cu cele ale fenomenului
educațional în ansamblu (după Stan, C., 2000):
Funcția adaptivă, ce se manifestă prin asimilarea realității fizice și sociale și prin acomodarea eu-lui la
realitate. În joc copilul preșcolar transpune impresii dobândite în mediul extern, fizic și social, reușind astfel să
interiorizeze realitatea și să se adapteze la un nivel primar cerințelor acesteia. Pe parcursul vârstei copilăriei
mijlocii se poate observa o creștere a capacității copilului de a transpune rapid și coerent în joc elementele
realității: roluri, conduite, atitudini, obiecte și de a prelucra și reflecta cu o mare profunzime și în contexte ludice
diverse (jocuri cu subiect și roluri) aspecte mai ample ale mediului înconjurător. Jucându-se copilul
experimentează roluri ce se suprapun cu propriul eu și se exersează pe el însuși ca agent activ și nu doar reactiv

al mediului, fapt ce îi va asigura treptat adaptarea și înțelegerea lumii reale și premisele pentru trecerea firească
de la copilărie la adolescență și maturitate.
Această funcție a jocului este larg recunoscută. Astfel, Freud și colaboratorii săi consideră că repetarea
experiențelor reale în joc este o modalitate de obținere a controlului asupra unor evenimente dureroase, Erikson
consideră jocul drept o metodă prin care copii își organizează și integrează experiențele de viață, iar Piaget și
reprezentanții școlii piagetiene arată că jocul este mijlocul esențial al copiilor de stăpânire a realității.
Funcția formativă. Jocul este un mobil al dezvoltării cognitive, afectiv-emoționale, psihomotorii și de
modelare a personalității. Cunoașterea prin experiență directă, pe care o asigură jocul, presupune implicarea
capacităților perceptive, a abilităților de reacție, a capacităților de raționare, și a posibilităților de comunicare,
ce sunt exersate și îmbogățite în plan calitativ și cantitativ. În fața problemelor adesea reale pe care le impune
jocul, copiii au ocazia de a-și exersa capacitatea de analiză a posibilităților de rezolvare și de punere în practică
a soluțiilor optime, astfel încât jocul să poată continua.
Funcția informativă. Prin intermediul jocului, copilul achiziționează informații, noțiuni, concepte
necesare înțelegerii și integrării lumii reale. Investigând realități fizice diverse, copilul manipulează, alege,
ordonează, clasifică, măsoară, se familiarizează cu proprietățile diverselor lucruri și dobândește cunoștințe
despre greutate, duritate, înălțime, volum, textură, categorii, serii și familii de obiecte, legile lumii fizice. În
reflectarea realității sociale, el exersează statusul, limbaje și reguli specifice, a căror învățare sistematică,
necontextualizată ar fi în mare parte imposibilă la această vârstă.
Funcția de socializare este concretizată în exersarea prin joc și asimilarea în plan comportamental a
exigențelor vieții sociale. Majoritatea tipurilor de joc și în special cele de cooperare, de competiție sau de rol
presupun relaționare, adaptare a acțiunilor proprii la acelea ale unui partener de joc, asumare a responsabilității
propriului comportament și respectarea convențiilor comportamentale impuse de situație. Obligat de contextul
ludic să se dedubleze și să interpreteze roluri diverse, preșcolarul mare ajunge să-și formeze un sens al identității
proprii ți să acumuleze elemente ale imaginii de sine, lucru facilitat tocmai de ocaziile, oferite de joc, de analiză
a sinelui din perspective variate.
Funcția de relevare a psihicului. Copilul transpune în joc trăiri, sentimente, intenții neîmplinite în real,
impresii, temeri, gânduri, atitudini, conflicte. Ele sunt astfel accesibile părinților și educatoarei care observă
jocul copilului, felul în care acesta își alege subiectul, resursele materiale, partenerii, felul în care se implică în
roluri și conținutul pe care îl dă acestora, și au astfel ocazia să constate atât manifestările incipiente ale
intereselor, aptitudinilor acestuia, cât și nivelul dezvoltării psihofizice și eventualele tulburări sau disfuncții
survenite în dezvoltarea personalității sale. Jocul este un generator excelent de autocunoaștere a capacităților
proprii și de construire a încrederii în sine și în forțele proprii.
Caracterul și conținutul jocului la vârsta preșcolară este dat de o serie de factori de influență, dintre care
cei mai importanți sunt:
• nivelul dezvoltării intelectuale, sociale, și de conturare a cunoștinței de sine și de altul;
• experiența de viață a copilului și impresiile oferite de mediul ambiant;
• modelul relațiilor sociale dintre adulți, care este preluat și ilustrat în joc, atât din perspectiva
comportamentului de rol, cât și al atitudinilor particulare ale adulților semnificativ;
• mediul, echipamentele și contextul în care are loc jocul.
Clasificarea jocurilor la vârsta preșcolară

Sugestii metodice în proiectarea, organizarea și desfășurarea acestora:
În studiile de psihopedagogia jocului se regăsesc numeroase încercări de integrare a activităților logice în
categorii de sinteză, preocuparea specialiștilor pentru clasificarea tipurilor de joc fiind constantă, indiferent de
perspectiva teoretică în care fiecare dintre aceștia a analizat fenomenul de joc. Diversele clasificări prezente în
literatura de specialitate diferă prin studiul reflectat: longitudinal, transversal și prin criteriul de clasificare
utilizat. Sunt cunoscute astfel de clasificări care au drept criteriu rolul formativ al jocului, caracterul de
complexitate, aptitudinile necesare, numărul de parametri implicați:
A. Glava și C. Glava, prezintă următoarele aspecte definitorii ale tipurilor de jocuri:
A. Jocul de creație:
Această categorie de activități ludice include jocurile în care tema, subiectul și regulile jocului sunt alese de
copii. Ele redau aspecte ale realității fizice și sociale, impresii acumulate de copii în urma unor experiențe
directe sau imaginare ale acestora. Transpunerea realității va fi făcută cu mai multă sau mai puțină acuratețe,
în funcție de calitatea reprezentărilor de care dispune copilul și de materialele disponibile.
Jocurile de creație pot fi exprimate atât ca o creație cu obiecte și materiale, categorie ce integrează jocurile de
construcții, cât și ca o creație prin rol, în această subgrupă putând fi identificate două variante de joc: jocuri cu
subiecte alese din viața cotidiană ( jocurile de conviețuire socială: de-a mama și de-a tata,de-a doctorul, de-a
magazinul) și jocuri cu subiecte din basme și povești ( de-a scufița roșie).
• Jocul de construcții
Atitudinea creatoare în jocul de construcții se manifestă în activitatea de utilizare a unei varietăți de materiale
pentru configurarea unor reproduceri aproximative sau fidele, ale unor obiecte reale. În activitățile organizate
sau libere, jocul de construcții poate lua forma elaborării unei construcții originale, a reconstruirii unui model
sau a unei construcții după model.
Etapele jocului de construcție sunt:
- familiarizarea cu materialele și tema jocului (cuburi, rozete, nisipuri etc.);
- deconstrucția și construcția de șiruri și turnuri;
- construirea podurilor;
- închiderea unor figuri;
- crearea de structuri estetice;
- construcția în grup, cu o temă comună;
Prin caracterul său mai puternic finalist, jocul de construcții îi oferă copilului satisfacția îndeplinirii unei sarcini
și a aprecierii produsului obținut. Adesea acest produs devine un stimul pentru continuarea activității de joc;
jocul de construcție poate pregăti cadrul pentru un joc de creație cu roluri.
• Jocurile de creație prin rol
Jocurile cu subiecte din viața cotidiană reflectă prin conținut experiențele directe trăite de copil.
Jocurile cu subiecte din povești implică adesea crearea unei atmosfere speciale.
Situația de joc este un spațiu de:
- asimilare a caracteristicilor unor obiecte, situații, roluri sociale;
- încorporare a evenimentelor trecute și de completare a realității;
- compensare a realității prin satisfacerea prin joc a unor tendințe și nevoi a căror îndeplinire este imposibilă în
realitate;
- anticiparea unor situații reale și a consecințelor lor;
- retrăire a unor situații reale și exersare a modalităților de stăpânire a lor.
Jocul cu reguli
Jocul cu reguli se constituie începând cu perioada preșcolară și se desăvârșește în perioada școlară mică. Fie că
sunt inventate sau adaptate de participanții la joc sau formulate de educator, fie că sunt impuse prin tradiție, sau
de normele morale, regulile jocului sunt convenții cu privire la un mod de a proceda și de a interacționa social
pe parcursul activității ludice. Prin interiorizare, unele dintre ele tind să devină principii de conduită în joc și în
viața reală.
Pentru categoria jocurilor cu reguli se pot delimita jocuri în care pe prim plan se află mișcarea și jocuri centrate
pe stimularea intelectuală și antrenarea proceselor psihice. O categorie aparte a jocurilor cu reguli o constituie
jocurile didactice, care își propun finalități de dezvoltare psihofizică mai clar conturate.
Conducerea jocurilor didactice

Proiectarea jocului didactic presupune din partea educatoarei proiectarea elementelor de structura jocului. Jocul
de natură didactică are o structură specifică, în care se integrează:
a. scopul didactic al jocului de finalitatea instructiv formativă urmărită;
b. sarcina didactică a jocului reprezintă problema de gândire și/ sau acțiune pusă în fața copilului;
c. elementele de joc ale activității trebuie să fie prezente nu doar ca momente de relaxare sau recompensă finală,
ci ca mijloc de rezolvare a sarcinii de joc;
d. conținutul jocului este alcătuit din ansamblul cunoștințelor și capacităților obținute în diversele activități
instructiv-formative, care sunt activate în funcție de sarcina jocului ce presupune reactualizarea, aplicarea
lor în practică.
În proiectarea jocului didactic educatoarea trebuie să formuleze:
• regulile jocului;
• asigurarea materialului de joc;
• creării atmosferei propice jocului în faza inițială și pe parcursul acestuia;
• prezentarea materialelor de joc;
• explicarea și demonstrarea jocului îi revine tot educatoarei;
• executarea jocului de probă;
• face aprecieri cu privire la comportamentul copiilor;
• evaluarea riguroasă a reușitei jocului.
În organizarea activităților de joc didactic și, în general, pentru proiectarea activităților ludice în grădiniță,
educatoarea trebuie să realizeze un bun echilibru între ponderea activităților de joc și alte tipuri de activități
instructiv-formative din programul educațional al copiilor.
BIBLIOGRAFIE
Albu G., -Introducere într-o pedagogie a libertății, Polirom, Iași, 1998;
Albu M., 1993, Utilizarea calculatorului la prelucrarea datelor, în ”Metodologie psihologică și analiza
datelor”, coord. I. Radu, Ed. Sincron, Cluj-Napoca;
Băban A., 2002, Metodologia cercetării calitative, Ed. PUC, Cluj Napoca;
Berger I., - Omul modern și educația sa, EDP, București, 1973;
Bocoș M., Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, PUC, Cluj Napoca, 2002;
Bocoș M., 2002, Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, Ed. A II-a revăzută, Ed. PUC,
Cluj Napoca;
Bocoș M., 2003, Teoria și practica cercetării pedagogice, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca;
Brooks G. J., Brooks M., 1993, Association for supervision and Curriculum Development, Alexandria,
VA.
COMUNICAREA ȘI LIMBAJUL LA ȘCOLARII MICI
PROF. ANDREI DOINA MARIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ GOSTAVATU,OLT
Limbajul copiilor mici, în special când ei provin direct din familie, fără să mai fi fost într-o instituție cu cadre
didactice specializate, este în plin debut de acumulări sub auspiciile efortului personal și permanent al fiecăruia.
Copilul preia cuvinte auzite la adultul vorbitor din preajma lui, raportându-se la acesta ca la un model. Pentru
exprimarea dorințelor sale sau pentru a-și manifesta opțiunile își stabilește criterii de alegere a cuvintelor,
instrumentate cu grijă deosebită pentru eficacitate: refolosește acei termeni care i-au permis să-și traducă mai
bine emoțiile, nevoile, gândurile, adică l-au ajutat să se facă înțeles.
Intrat în grupa mică la grădiniță, educatoarea este cea care preia rolul modelului de formare a copilului, inclusiv
sub aspectul comunicării și limbajului. De aceea educatoarea de la grupa mică trebuie să aibă permanent în
atenție următoarele:
• Limbajul se constituie; ea trebuie, deci, să vorbească corect, rar, simplu, fără să-l ,, înece pe copil sub un
val de cuvinte”; să folosească termenii exacți, fraze simple, dar cu structuri variate;
• Perioada gângurelii sau a limbajului infantil trebuie să se încheie definitiv, chiar și acasă, de aceea nu
numai că nu trebuie încurajate deprinderile rele ale părinților (prin repetare : papa, nani, etc) , dar trebuie
să-i atenționeze și pe aceștia;
• Nu există comunicare cu un copil decât dacă acesta dorește. De aceea va trebui să profite de situațiile
naturale, spontane, în care copilul este dornic să comunice;
• Limbajul presupune exersare: educatoarea nu trebuie să meargă în întâmpinarea dorințelor copilului doar
intuind, ci să-i lase acestuia timpul necesar să exprime prin limbaj ceea ce vrea. De exemplu îi va da
jucăria atunci când copilul spune că vrea jucăria, nu imediat ce o arată.
În raport cu aceste aspecte, educatoarea trebuie să intuiască sau să identifice momentele sau situațiile cele mai
propice pentru a susține activitatea de familiarizare a copiilor mici cu limbajul și comunicarea. În opinia mea,
în cursul programului de grădiniță, acestea ar fi:
1. Sosirea dimineața. Unii copii sunt dornici să povestească evenimente trăite în familie sau întâmlări din
grupul de prieteni. Este nevoie de multă disponibilitate și tact din partea educatoarei pentru a asculta și a
conduce eficient acest tip de discuții.
2. Îmbrăcatul / dezbrăcatul. Copilul care nu-și găsește haina plânge și merge să-i spună educatoarei. Altul
vrea să-i arate un lucru nou. Un altul întreabă dacă și-a pus bine pantalonii, în timp ce alt copil nu știe
dacă și-a încheiat bine haina. Trebuie atunci răspuns fiecăruia în parte , cu atenție asupra reacției. Acestea
sunt momente de exprimare / comunicare naturală și spontană.

3. Masa. Copiilor li se vor prezenta numele mâncărurilor, verbele uzuale ( a se servi, a se șterge, a consuma,
a cere, a savura, a prepara), structuri de propoziții și fraze simple ( nu-mi place, sunt delicioase, îți place),
noțiuni de cantitate ( prea mult, puțin, destul, suficient).
La acest nivel, educarea limbajului se face de fapt, prin fiecare activitate, copiii îmbogățindu-și permanent
vocabularul și rafinându-și exprimarea și comunicarea. Stabilind clar și atent toate obiectivele, putem afirma că
lucrăm în manieră intedisciplinară.
Exemplific cu o activitate care cuprinde DLC, DȘ, realizate printr-una practic-gospodărească.
Tema: Realizarea unei salate de fructe.
Obiectivele activității:
• Să denumească fructele din săculeț;
• Să-și îmbogățească vocabularul cu câteva cuvinte și expresii: compot, salată, șorț de bucătărie,
denumirea culorilior, elemente de formă;
• Să identifice senzorial câteva caracteristici ale fructelor;
• Să selecteze materialul în funcție de tema propusă;
• Să identifice elementul care nu aparține categoriei de gen;
• Să participe cu acțiuni simple la pregătirea produsului;
• Să verbalizeze acțiunile.
Descriere: Pregătim activitatea cu o zi înainte, când copiii vor alege fructele, privind imagini de pe jetoane. Tot
de pe jetoane, dar și cu ajutor de la educatoare, ei aleg ustensilele și ingredientele și se va anticipa activitatea
din ziua următoare.
A doua zi , educatoarea aduce fructele ( pe care nu le arată) , ustensilele și ingredientele. Un săculeț este pus pe
masă. Copiii trebuie să-i ghicească conținutul prin explorare senzorială ( miros, pipăit, aprecierea greutății).
Fructele sunt scoase unul câte unul și ,, inventariate”. Li se precizează numele, caracteristicile. Vocabularul va
fi orientat asupra senzațiilor și abordărilor senzoriale ( văz, pipăit, gust), copiii fiind antrenați să se exprime.
Printre fructe va fi strecurat și un intrus ( cartof sau altă legumă). Atrăgându-le atenția, copiilor li se va indica
diferența dintre fructe și legume, li se va preciza ce se manâncă crud și ce preparat, care este diferența dintre un
compot și o salată de fructe.
Educatoarea își pune un șorț de bucătărie, ca indiciu că vor lucra la bucătărie. Le va arăta copiilor o carte de
bucate, explicându-le la ce folosește și aratându-le în interior o imagine cu salata de fructe.
Copiii vor alege salatiera (castronul), farfuriile, lingurițele, șervețelele. Se poate începe activitatea propriuzisă.
Observații:
• Copiii mici ( 2-3 ani):
- Nu-și amintesc ce au făcut cu o zi înainte
- Trebuie să guste imediat.
• Copiii mai mari ( 3 ani):
- Au memorie pentru a-și aminti elementele pregătitoare.
- Manifestă răbdarea de a mânca mai târziu.
- Ei trebuie puși să povestească apoi ce au văzut și au făcut.
Alte subiecte utile dezvoltării limbajului:
• Aranjarea ustensilelor de bucatarie.
• Prepararea și servirea ceaiului.
• Sedinta de deghizare ( copiii probeaza haine, palarii, bijuterii..etc)
• Recunosterea unor zgomote ( pași, aplauze,tobe, clopoței, etc)
• Copiii își descoperă vocea ( murmurat, șoptit, strigăt, țipăt..)
• Dialogul cu o marionetă.
• Copiii se deplasează în curte unde sunt îndrumați :
- Să atingă copacii, iarba, să descopere insecte;
- Să facă remarci despre vreme;
- Să privească norii, ploaia;
- Să simtă vântul în păr, etc.
Consider că la această etapă de vârstă, pentru socializare și interiorizarea unor norme de comunicare, este foarte
importantă comunicarea între grupe prin activități comune.
În vederea atingerii scopului nostru educativ, cu copiii mici trebuie să reușim să realizăm din toate aceste
activități o bucurie zilnică pentru ei, să le creăm necesitatea și curiozitatea parcurgerii lor, pentru a le stimula
interesul și dorința de cunoaștere necontenită.
BIBLIOGRAFIE: ,, Revista Învățământul Preșcolar”
DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR SOCIO-EMOȚIONALE LA COPIII PREȘCOLARI
PROF. INV. PREȘC. ANGYAL GEORGETA

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 53 TIMIȘOARA
Dezvoltarea socio-emoțională reprezintă fundamentul relaţiilor şi interacţiunilor care dau semnificaţie experienţelor copiilor
de acasă, de la grădiniţă, din comunitate și influenţează semnificativ succesul copiilor în viaţă şi la şcoală.
Copiii stabilesc interacțiuni cu părinții, alți copii, cu alte personae din familie și alți adulți. Calitatea acestor interacţiuni
stimulează dezvoltarea socio-emoţională adecvată a copiilor. Ambele dimensiuni se completează reciproc şi sunt
interdependente.Interacţiunile sociale reuşite fac posibilă dezvoltarea unei imagini de sine pozitivă şi a autocontrolului.
Abilităţile emoţionale înseamnă: a înțelege,a exprima și a regla emoţiile.
Strategiile de reglare emoţională pot fi clasificate în trei tipuri: strategii de rezolvare a problemelor, strategii emotionale și strategii
cognitive.
Competenţele emoţionale se dezvoltă în mare măsură prin practicile de socializare utilizate de către părinţi şi educatoare (
discuţii despre emoţii, atitudinea faţă de conflicte, exprimarea / inhibarea manifestărilor emoţionale etc.). Mai mult, competenţele
emoţionale influenţează dezvoltarea competenţelor sociale, deoarece în lipsa acestora nu s-ar putea vorbi de iniţierea şi menţinerea
relaţiilor cu ceilalţi.
Vârsta preşcolară se caracterizează prin dezvoltare accelerată în toate planurile: fizic, cognitiv şi socio-
emoţional.
În perioada preşcolară, copilul denumeşte şi recunoaşte emoţiile proprii şi ale persoanelor din jur, acest lucru
permiţându-i să răspundă adecvat la propriile trăiri emoţionale, cât şi la ale celorlalţi. La vârsta de 3 ani, copilul
denumește și recunoaște emoţii precum: bucuria, furia, frica şi tristeţea, ajungând ca la vârsta de 5-6 ani această
paletă de etichete verbale să fie mult mai amplă, fiind incluse de exemplu și ruşinea, vinovăţia sau jena.

În perioada preșcolară, limbajul emoțiilor câștigă rapid în acuratețe, claritate și complexitate și, ceea ce
este cel mai semnificativ, raportarea la posibilele cauze ale sentimentelor oamenilor este din ce în ce mai
frecventă. Din moment ce sunt capabili să vorbească despre emoții înseamnă că pot avea o viziune mai obiectivă
asupra emoțiilor, pot să încerce să înțeleagă propriile emoții și să asculte ce spun alții despre emoțiile lor.
Limbajul emoțiilor are așadar implicații semnificative pentru dezvoltarea emoțională a copilului. În eforturile
lor de a înțelege cauzele emoțiilor, preșcolarii încep să asocieze diferite sentimente cu situații tipice cum ar fi,
de exemplu recunoașterea faptului că ceva care te împiedică să-ți îndeplinești scopurile sau pierderea a ceva
drag te va face trist.
Ei realizează așadar asocierea între emoții, pe de o parte, și gânduri și așteptări cu privire la evenimente,
pe de altă parte.
Înțelegerea emoțiilor de către preșcolari este totuși încă limitată. Ei au dificultăți în înțelegerea modului în care
emoțiile se pot baza pe credințe/gânduri false.
Datorită faptului că preșcolarii încep să facă distincția dintre realitate și aparență, aceștia încep să înțeleagă
faptul că modul în care își exprimă emoțiile influențează dinamica relațiilor cu ceilalți oameni. Înțeleg faptul că
o persoană nu-și arată adevăratele sentimente pentru a proteja astfel o altă persoană, începând să folosească
regulile de exprimare emoţională . Pe măsură ce copiii cresc, discuțiile despre emoții sunt integrate în
conversațiile zilnice, în citirea poveștilor, în discuții despre evenimente ce urmează să se întâmple, în istorii
personale.
Conversațiile educator/părinte-copil despre dorințe, sentimente, comportamente și gânduri îi ajută pe copii să
înţeleagă mecanismele psihice - cuvintele categorizează experiența psihologică dându-i coerență și criterii
pentru înțelegerea acesteia. Mai mult decât atât, conversațiile despre emoții oferă un cadru de transmitere a
valorilor culturale, evaluărilor morale, atribuirilor cauzale și a altor sisteme de credințe ale părinților și
educatorilor .
Cu privire la acest aspect, în comparație cu regulile explicite date de părinți copiilor, referirile la sentimente și
emoții sunt un predictor mult mai important pentru dezvoltarea timpurie a conștiinței la copii. Educatorii și
părinții care discută mai frecvent și mai elaborat despre emoții au copii care pot conceptualiza emoțiile mult mai
exact și mai variat. Există o serie de elemente de elaborare a conversațiilor care oferă copilului baza pentru
înțelegerea emoțiilor, cum ar fi: descrierile făcute de adulți, explicațiile date de către adulți cu privire la cauzele
emoțiilor și la consecințele acestora, întrebările cu privire la modul în care au înțeles emoțiile,
transmiterea/explicarea și învățarea strategiilor de management ale emoțiilor .
Toate aceste cercetări ne arată că experiențele emoționale și sociale se dezvoltă simultan cu mecanismele
cognitive care devin mai complexe în perioada preșcolară, și, pentru o înțelegere completă , dezvoltarea copilului
trebuie să fie privită atât din perspectiva dezvoltării socio-emoționale, cât și a celei cognitive .
Abilităţile emoţionale înseamnă:
• a înțelege;
• a exprima;
• a regla emoţiile.
În această etapă de vârstă copilul dobândeşte o abilitate esenţială pentru dezvoltarea ulterioară și anume
autoreglarea emoţională (controlul propriilor emoţii şi dorinţe). Aceasta implică abilitatea de iniţiere, inhibiţie
sau modulare a proceselor fiziologice, a cogniţiilor şi a comportamentelor relaţionate cu emoţiile astfel încât să
fie atinse scopurile individuale.

Setul de abilităţi care ajută individul să-şi atingă scopurile personale în interacţiunile sociale, menţinând în
acelaşi timp relaţii pozitive cu ceilalţi, reprezintă competența socială. Copiii care sunt mai capabili să îşi inhibe
comportamentele neadecvate, care amână recompensele şi folosesc metode cognitive pentru a-şi controla
propriile emoţii şi comportamente, sunt mai competenţi social, mai plăcuţi de către colegi şi mai bine adaptaţi .
Evoluția interacțiunilor la preșcolari este sprijinită şi de faptul că la vârsta de 4-5 ani se dezvoltă teoria minții,
adică abilitatea de a înțelege faptul ca ceilalți oameni au o lume internă care este diferită pentru fiecare individ.
Strategiile de reglare emoţională pot fi clasificate în trei tipuri:
1. strategii de rezolvare a problemelor;
2. strategii emotionale;
3. strategii cognitive.
1. Strategiile de rezolvare a problemelor
Presupun gasirea de solutii la problemele cu care se confrunta o persoana si care provoaca emotii negative,
precum si aplicarea solutiei optime.
Exemplu de strategie de rezolvare a problemelor:
• Implicarea copiilor în diferite activitati.
• De exemplu, când un copil sparge un pahar, pentru a rezolva problema el/ea este implicat/a în curatarea
cioburilor de pe jos, în aducerea maturii si a farasului.
• Distragerea atentiei de la sursa de stres.
Exemplu: Copiii pot fi dusi în alta camera pentru a se juca cu altceva sau li se pot arata anumite obiecte în
scopul distragerii atentiei de la sursa care le provoaca o emotie negativa.
2. Strategiile emotionale
Au ca scop nu atât rezolvarea problemei care declanseaza emotia negativa, cât mai ales ameliorarea acestei
trairii emotionale negative. În cazul în care problema nu poate fi rezolvata, fie pentru ca nu exista solutii
aplicabile, fie pentru ca persoana implicata nu are resursele sau instrumentele necesare, sunt eficiente strategiile
emotionale.
Exemplu: Copiii de pâna la un an nu pot sa rezolve situatiile de viata, nu pot interveni în mediul
înconjurator pentru a face anumite modificari care sa înlature emotiile negative si în acest caz functioneaza
strategii emotionale aplicate de parinti precum mângâieri, acordarea atentiei, luarea în brate etc.
3. Strategiile cognitive
Reprezinta metode de neutralizare a emotiilor negative prin evaluarea cognitiva a situatiei dintr-o alta
perspectiva. Situatiile ce contribuie la declansarea emotiilor negative si care nu pot fi rezolvate comportamental
pot fi evaluate sau interpretate diferit.
Începând cu vârsta de 2-3 ani, interacțiunile devin tot mai sofisticate: copiii devin capabili să se joace
împreună și nu doar unul lângă celălalt. Astfel, perioadele de interacțiune sunt mai lungi și mai frecvente şi
apare şi jocul cooperativ și reciproc. În plus, copiii devin mai selectivi în alegerea partenerilor de joacă, criteriile
de selecție fiind acum mai ales de ordin fizic.
Aspectul selectiv se poate observa şi în segregarea tot mai marcantă a grupurilor de copii în funcție de gen:
începând cu vârsta de aproximativ 3 ani, băieții preferă să se joace cu băieții și fetele cu fetele, o tendință care
va continua de-a lungul întregii copilării. Selectivitatea se manifestă, de asemenea, în preferința copiilor pentru
anumiți indivizi: prietenia devine un lucru semnificativ și important, iar copiii se vor asocia mai ales cu cei pe
care îi plac, pe care îi apreciază și a căror companie este căutată activ. Începând cu vârsta de 2-3 ani, copilul

începe să atribuie funcții simbolice obiectelor, de pildă, păturica va deveni mantia unui prinț sau pelerina lui
Superman. Acest tip de joc este numit în literatura de specialitate joc simbolic. Preșcolarii se angajează intens
în jocuri simbolice, existând diferențe interindividuale atât în cantitatea și calitatea acestora, precum și în gradul
de interacțiune cu alți copii. Cercetătorii au arătat că acei preșcolari care se angajează în interacțiuni cu alți copii
de la o vârstă mai mică sunt mult mai competenți social la vârsta școlară decât cei care interacționează mai puțin.
Mai mult, copiii care la vârsta de 4 ani au deja prieteni vor fi cei care la vârsta de 9 ani vor raporta un sprijin
mai mare din partea prietenilor . Jocul este activitatea principală pe care preșcolarii o realizează și care, pe lângă
dezvoltarea cognitivă, duce şi la construirea reprezentărilor despre modul în care copilul trebuie să se comporte
în relațiile cu ceilalți.
În modul în care se joacă preșcolarii și mai ales în alegerea partenerilor de joacă, pe lângă selectivitatea
menționată mai sus, se manifestă și stereotipurile de gen, apărute mai ales din educația pe care părinții și
educatorii o dau copiilor. Astfel, fetițele se joacă în grupuri de fetițe, cu jucării „specifice fetițelor” - păpuși,
hăinuțe, jucării care simbolizează obiecte casnice etc. - iar băieții se joacă în grupuri de băieți cu jucării
’’specifice băieților’’ - mașinuțe, cuburi, etc. Studiile arată faptul că aceste stereotipuri pe care preșcolarii le
învață vor avea consecințe și asupra dezvoltării cognitive a copiilor, favorizându-se o dezvoltare diferențiată în
funcție de sex. În consecinţă, se recomandă educatorilor să asiste copilul în explorarea și descoperirea jucăriilor
nespecifice genului: să implice fetele în jocuri care dezvoltă nu numai abilitățile verbale (prin jocul cu păpușile),
ci și abilitățile cognitive și motorii, oferindu-le oportunitatea de a-şi forma competenţe în cât mai multe domenii
de activitate; să implice băieții în jocuri considerare de a fi ’’specifice fetelor’’ precum săritul corzii, șotron și
altele (care contrazic stereotipurile de gen), flexibilizând astfel convingerile de gen și îmbogățind repertoriul
comportamental al copiilor.
Unul dintre cele mai interesante aspecte din dezvoltarea socio-emoțională (dar și cognitivă) a preșcolarilor este
dobândirea identității de gen, respectiv capacitatea copilului de a identifica în mod corect propriul său gen și pe
cel al altora. Încă de la vârsta de 2 ani jumătate-3 ani, copiii pot să eticheteze și să stabilească corect sexul
celorlalți. Stabilitatea genului - înțelegerea faptului că genul este o caracteristică permanentă, care nu se schimbă
în decursul vieții - se atinge spre vârsta de 4 ani. De la vârsta de 5- 6 ani se dezvoltă constanța genului, respectiv
înțelegerea faptului că o persoană își păstrează sexul, chiar dacă în aparență, prin haine ori coafură genul pare a
fi schimbat. De acum înainte ei vor putea înțelege de exemplu faptul că băieții nu se schimbă în fete dacă își lasă
părul să crească sau dacă îmbracă rochii.
Dezvoltarea conștiinței de sine
Conceptul de sine, care reprezintă imaginea pe care copiii și-o formează despre ei înșiși, continuă să se dezvolte
în această perioadă. Preșcolarul se descrie pe sine în termeni concreți, caracterizările cuprinzând trăsăturile sale
fizice sau activitățile pe care el le practică.
Astfel, copiii mici se văd mai mult în termeni de înfățișare și de posesiuni (de ex., Am ochi albaștri, Am o
bicicletă,) și de acțiuni pe care le pot realiza (de ex., Știu să patinez, Ajut la cumpărături). Spre deosebire de
școlari, care sunt mai realiști în ceea ce privește propria persoană, preșcolarii se descriu în termeni optimiști,
menționând despre ei înșiși doar trăsături pozitive. Lockhart (2002) spune despre acest optimism al copiilor că
este benefic pentru că îi ajută în procesul de învățare, menținând motivația acestora în continuarea unor sarcini
la care au eșuat inițial.

Este important de menționat și modul în care preșcolarii fac aprecieri despre natura privată a sinelui, respectiv
faptul că preșcolarii nu fac încă distincția clară între sentimentele proprii (interne) și comportamentul pe care ei
îl manifestă în public .
Copiii își pot exersa abilitățile de autoreglare emoțională, precum gestionarea emoțiilor negative
generate de posibilitatea de a fi eliminat din joc. Reglarea cu succes a emoțiilor negative și continuarea jocului
vor spori competența socială a copilului. Totodată, acest joc implică abilități de interacțiune socială, ca de
exemplu așteptarea rândului de a primi mingea și de a urma regulile. Pentru că această perioadă este importantă
din punctul de vedere al formării identității de gen, implicarea copiilor de ambele genuri în joc va contribui la o
înțelegere mai extinsă a rolurilor de gen și la diversificarea repertoriului de comportamente.
În concluzie, stimulând implicarea copiilor în acest joc, educatoarele vor putea să dezvolte abilitățile de
cooperare, de așteptare a rândului, de urmare a regulilor și de gestionare a emoțiilor negative ale preșcolarilor.
BIBLIOGRAFIE:
- Catrinel A. Ştefan, Kallaz Eva, 2007, Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari, Ghid practic pentru
educatori, ASCR
- Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor de la 3 – 6/7 ani, 2008, MECTS
- Despre dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale ale copiilor, fete şi băieţi, cu vârstă până la 7 ani, 2007, UNICEF
- Goleman D., 2001, Inteligenţa emoţională, Curtea Veche, Bucureşti
- „Revista învăţământului preşcolar” nr 3-4 Editura Arlequin 2011
- Vernon A., 2004, Dezvoltarea inteţigenţei emoţionale prin educaţie raţional-emotivă şi comportamentală, ASC
G.R.O.W-COUNCHING EDUCATIONAL IN INVATAREA LA PRESCOLARUL SI LA

SCOLARUL MIC
GRĂDINIȚA CU PP “ELENA FARAGO” CRAIOVA

PROF. ECATERINA GABRIELA BĂLȘEANU
Coaching-ul poate consolida voința, priceperea, cunoștințe și competențe, deoarece poate pătrunde în
intelectul, comportamentele, practicile, credințele, valorile și sentimentele unui educator, dar și ale unui elev.
Coaching-ul creează o relație în care un client se simte îngrijit și, prin urmare, este capabil să acceseze și să
implementeze noi cunoștințe. Un coach (antrenor) creează condițiile în care poate avea loc reflecția profundă
și învățarea, unde un profesor poate să
și asume riscuri pentru a-și schimba practica, unde un elev poate să-și trezească motivația pentru învățare,
unde pot avea loc conversații puternice și unde este recunoscută, asumată și celebrată creșterea.
Dacă funcționează în organizații, de ce nu ar fi util și în școli? Paradigmele s-au schimbat ori încep să
se schimbe, școala începe să se centreze pe elevi, lecțiile trebuie să fie interesante și interactive astfel încât să
se ajungă la învățarea transformatoare. Holt afirma în 1999 (după Eric J. De Meulenaere, 2013) faptul că
”predarea și coaching-ul sunt două fețe ale aceleiași monede educaționale”. Ce înseamnă asta și ce putem
prelua din coaching pentru a deveni profesori mai buni? În primul rând, în educație, ca și în coaching, e necesar
să punem accent pe individualitatea elevului / clientului și nu să încercăm să o negăm sau să o transformăm
conform ”standardelor”. Că noi, profesorii, trebuie să încurajăm elevii să creadă în ei înșiși, să îi însoțim în
drumul lor către cunoaștere prin întrebări inteligente, care să îi încurajeze să vadă școala din altă perspectivă,
să o simtă mai aproape de ei și de nevoile lor, legând, în felul acesta, școala de viață! Noi, cei care căutăm să
ne sporim cunoașterea, suntem cei care nu ne ferim să aplicăm diferite metode stimulative și amuzante!
Este foarte important să fim onești cu noi și cu elevii noștri, să le dăm acestora și părinților lor feedback atunci
când sunt pregătiți să îl audă, iar feedback-ul să fie construit după niște criterii, să fie constructiv și autentic.
Pentru rezultate de excepție atât pe plan cognitiv, cât și emoțional, ar fi de dorit ca treimea educației, părinte-
copil-profesor, să stabilească o “contractare”, așa cum se procedează și în sesiunea de coaching. Astfel, se
delimitează clar rolul fiecăruia și părțile conștientizează că sunt într-un parteneriat care vizează/pune în centru
elevul. Cu obiectivele bine stabilite, cu acordul părților și prin monitorizarea rezultatelor, putem defini
coaching-ul în educație ca fiind ciclul de intervenție educațională. Rolul coaching-ului în învăţământ constă
în ajutarea actorilor educaţionali să-şi descopere şi să-şi elibereze potenţialul ascuns. Utilizând metodele din
coaching putem contribui la optimizarea predării și la formarea competențelor.
Dacă ne gandim la coaching educational, acesta cuprinde atat educatia formală nonformală si informală cu
focus pe descoperirea resurselor interioare ale celui care invata, in scopul orientarii catre performanta si
dezvoltarea echilibrata a personalitatii acestuia. In invatamant, coaching-ul reprezintă o sinergie, sinteză a
unor metode, teorii şi tehnici preluate îndeosebi din management şi psihologie aplicată. Este o metodă de
perfecţionare a resurselor profesionale şi personale ale unei persoane; prin coaching te ajuţi să-ţi identific
abilităţile şi te învaţă care dintre acestea le poţi pune în valoare mai bine. Principalul rol al coaching-ului în
educaţie ar putea fi acela de a aborda elevul din punct de vedere al obiecivelor şi circumstanţelor; accentul în
proces se pune pe prezent. Acesta realizează din start o conexiune între abilităţile, comportamentele,
convingerile şi motivaţiile persoanei şi obiecivele ori schimbările dorite.
Coaching-ul în educație asigură tuturor celor implicați – părinți, elevi, profesori – varianta lor cea mai bună,
ajutându-i să-și folosească propriile resurse interne și externe.
Un exemplu usor de aplicat pentru copii in parteneriat cu părintii, este modelul de coaching G.R.O.W.
model aplicat deja cu succes in diferite tări din Europa. Modelul are acronimul GROW (in
limba engleza – a creste) pornind de la
cuvintele:
G – goal (obiectiv)
R – reality (realitate)
O – options (optiuni)
W – way forward (plan de actiune)
Ca modalitate de aplicare,
cadrul didactic, după ce a observat
elevul/preșcolarul și a identificat un
potemtial talent care se doreste a fi exploatat, alături de părinti se realizează planul de coaching GROW.
I etapă: G -se stabilește GOAL – obiectivul de dezvoltare al copilului
a II-a etapă: R-reality (realitatea)- se identifica bagajul cognitiv pe care copilul il are deja dezvolat; ce CASK
(Circumstances/ circumstante, Attitudes/ atitudini, Skills/ abilitati, Knowledge/ cunostinte) are deszvolate
elevul in prezent; cat este de dezvoltat talentul pe care il are.
a III-a etapă: O – options (optiuni). Intrucat sunt stabilite obiectivul și se cunoaste situatia prezentă, se poate
proiecta un glosar de elemente din viitor; care sunt persoanele care pot ajuta?; care sunt resursele de informatie;
ce programe se pot urma; Aceasta etapă se bazează foarte mult pe cercetare, oferind o paleta variată de posible
optiuni de urmat de catre elev/ preșcolar , pentru atingerea obiectivului de invătare setat.
a IV-a etapă: W – way forward (plan de actiune). Avand optiunile stabilite la pasul anterior, in aceasta etapa
se stabileste concret un plan de actiune , plan care va raspunde la clasicile intrebari ce / cine / cand / cum / cu
cine vei face?
Acest model se poate folosi atat pentru copiii care au un anumit talent care se poate exploata, darși ca
modalitate de activitate de educatie remedială sau pur si simplu, plan de invatare, plan de devoltare socială
sau emotională.
BIBLIOGRAFIE:
• DeMeulenaere E. J. ș.a., 2013, Reflection from the Field. How Coaching Made Us Better Teachers, Information Age Publishing
Inc.;
• van Nieuwerburgh Ch. (ed.). Coaching in educaion: Geing beter results for students, educators and parents. London: Karnac, 2012
• http://coachingforchange.ro/6-februarie-schimbarea-in-educatie-incepe-prin-coaching/ •
https://iteach.ro/experientedidactice/eficientizarea-demersului-educativ-prin-coaching
JOCUL DIDACTIC –-MODALITATEA OPTIMA PENTRU INVATARE
BEȘTELIU DIANA-MIHAELA
GRADINIȚA CU P.P. ,,ELENA FARAGO’’,CRAIOVA
Jocul didactic reprezinta un complex de elemente atat instructive cat si distractive ce asigura indeplinirea unor finalitati in
conformitate cu programa. Fiind un sistem de demersuri, jocul didactic urmareste sa induca o stare de relaxare si buna dispoziție
copiilor.
Folosind cu pricepere jocul didactic, cadrul didactic trebuie sa poată valorifica unele din bogatele resurse formativ-educative ale
acestuia in angajarea personalității copilului de a desfasura o activitate ce solicită efort susținut, dar intr-o atmosferă de voie buna,
de cooperare, de înțelegere .
Pentru obținerea acestor performanțe cadrul didactic trebuie să știe cănd, cum, unde să folosească jocurile didactice la orice vârsta
scolara .Vorbind despre jocurile didactice,Ursula Schiopu preciza ca ele “educa atentia, capacitatile fizice intelectuale, perseverenta,
promtitudinea, spiritul de echipa, de ordine, darzenie, moduleaza dimensiunile etice ale conduitei”. In concluzie , profesorul va ocupa
mereu o pozitie importanta in viata unui copil aflat la inceput de drum in acest ,, tur ‘’ al vietii , deoarece acesta ii deschide o poarta
spre lumea actuala .

Profesorul are un rol esential in viata fiecarui elev. Abilitatile didactice si insusirile de personalitate isi lasa
amprenta vesnica in inima copiilor. Majoritatea oamenilor cred ca a fi dascal reprezinta doar procesul de
transmitere a unor informatii, evaluare si clasificarea copiilor in functie de rezultate. Incaperile unde se
desfasoara activitatile nu reprezinta doar un loc in care isi au desfasurarea programele educative, iar profesorul
nu este doar persoana care formuleaza cerinte .
Cadrul didactic stimuleaza si mentine interesul copiilor asupra continuturilor noi, le modeleaza personalitatea si
ii introduce in lumea magica a cunoasterii prin diferite metode, fie ele traditionale sau moderne.
Cunoscand faptul ca jocul constituie functia de baza in gradinita, este firesc ca acesta sa fie fructificat la
maximum pe tot parcursul demersului educational.
Jocul didactic reprezinta un complex de elemente atat instructive cat si distractive ce asigura indeplinirea unor
finalitati in conformitate cu programa . Nevoile copilului sunt satisfacute in cel mai inalt grad prin aceasta forma
de realizare a activitatii: de mișcare,de cunoaștere,de afirmare ,eficienta acestuia fiind dovedita prin serii de
cercetari realizate de-a lungul timpului.
Prin jocurile didactice atribuite copiilor , cadrul didactic va oferi libertate in judecata ,va efectua un ehilibru
intre directiile ce vizeaza formarea gandirii logice, rationale, flexibile, fluide, creatoare.
Fiind un sistem de demersuri, jocul didactic urmareste sa induca o stare de relaxare si buna dispoziție copiilor.
Totodata are ca scop pregătirea intelectuală, morală, tehnică și psiho-motrica a elevului.
Notiunea de joc, sarcina didactică, conținutul atractiv (în funcție de tipul jocului și de disciplină), materialul
didactic variat și regulile clare și precise reprezinta conditii obligatorii ale unui joc didactic. Sarcinile didactice
contribuie la modificarea deprinderilor si cunostintelor însușite, la realizarea conexiunilor intre acestea, la
formarea prin metode proprii de noi cunostinte. Ele organizeaza intreaga personalitate formand adevarate situatii
de evidentiere a posibilităților creatoare, dar si mijloace de stimulare a aptitudinilor creative ale copilului.
Un alt criteriu primordial este faptul că are rol formativ și cognitiv, amplifică atenția, gândirea și operațiile
acesteia, dezvoltă spiritul de initiațivă și putand fi folosit in orice secventa a activitatății : la începutul lecției,
intercalat, la sfârșit.
Folosind cu pricepere jocul didactic, cadrul didactic trebuie sa poata valorifica unele din bogatele resurse
formativ-educative ale acestuia in angajarea personalitatii copilului de a desfasura o activitate ce solicita efort
sustinut, dar intr-o atmosfera de voie buna, de cooperare, de intelegere .
Elementul dinamic reprezinta un atuu al jocurilor didactice . Astfel, intre elevi apare sentimentul de competitie
intre grupe de elevi sau chiar intre elevii intregii clase, recurgand nu numai la ceeea ce au invatat ci și la spiritul
de echipa,conexiune, anumite comportamente insusite care sa duca la obtinerea unei victorii pe toate planurile.
Jocul didactic imbina intr-un mod placut si accesibil personalitatea acestora pentru a facilita modul in care se
desfasoara procesul de asimilare a informatiilor.
Dupa participarea la un joc didactic antrenant cei mici se incarca de emotia, bucuria, satisfactia unui demes
didactic eficient.
Pentru obtinerea acestor performanțe cadrul didactic trebuie sa stie cand, cum, unde sa foloseasca jocurile
didactice la orice varsta scolara .Vorbind despre jocurile didactice,Ursula Schiopu preciza ca ele “educa atentia,
capacitatile fizice intelectuale, perseverenta, promtitudinea, spiritul de echipa, de ordine, darzenie, moduleaza
dimensiunile etice ale conduitei”.
In concluzie , profesorul va ocupa mereu o pozitie importanta in viata unui copil aflat la inceput de drum in
acest ,, tur ‘’ al vietii , deoarece acesta ii deschide o poarta spre lumea actuala . Cunoasterea reprezinta o
necesitate care este asigurata, in principal, de invatamant, si anume de cadrul didactic, care inlatura dificultatile
si obstacolele ce isi pot face aparitia pe parcursul dezvoltarii copilului , incercand sa le ofere anumite metode de
invatare care sa ii motiveze . Astfel profesorii sunt constienti de faptul ca au fost odata elevi si incearca sa
aprinda bucuria cunoasterii in sufletul fiecarui copil.
BIBLIOGRAFIE:
Chateau, J., (1972), Copilul şi jocul, Bucureşti: Editura Didactică și Pedagogică

Claparede, E., (1975), Psihologia copilului şi pedagogia experimentală, Bucureşti: Editura Didactică și Pedagogică
Savu Cristescu, M., (2014), Teoria și metodologia instruirii, suport de curs, U.V.T.
Şchiopu, U.,(2001), Psihologia vârstelor, Bucureşti: Editura Credis.
UTILIZAREA PROIECTELOR TEMATICE ÎN VEDEREA ADAPTABILITĂŢII

COPIILOR LA ŞCOALĂ
PROF. INV. PRESCOLAR BIRSAN MARIANA

GRADINITA CU PROGRAM PRELUNGIT «PINOCCHIO» CRAIOVA
Metoda proiectelor – ca strategie de învăţare şi evaluare se concentrează pe efortul deliberat de cercetare al

copiilor, pe depistarea detaliilor şi înţelegerea subiectului în întreaga sa amploare – constituie garanţia calităţii
activităţii de învăţare, deoarece permite folosirea unei multitudini de tehnici de structurare a predării şi poate fi
utilizată la toate nivelurile de şcolarizare. În centrul metodei proiectelor se află o temă, în a cărei abordare şi
soluţionare vor fi implicate mai multe discipline.
Predarea prin ,,metoda proiectelor” contribuie la învăţarea unui mod de ,,gândire interdisciplinară” şi a unui mod
de abordare unitar – modul integrat. Abordarea integrată este o împletire a conţinuturilor într-o formă atractivă,
flexibilă, mobilizatoare, care conduce activitatea copilului spre investigare, documentare, cercetare şi aplicare
practică a celor învăţate. Metoda proiectelor oferă copiilor posibilitatea de a cunoaşte în profunzime domenii
noi, de a acumula cunoştinţe în mod independent şi de a dezvolta competenţe, precum creativitatea, spiritul de
iniţiativă, capacitatea de a comunica şi de a lucra în echipă. Primii beneficiari ai abordării metodei integrate sunt
copiii deoarece, asa cum spune ,,crezul instruirii active”:
Ce aud – uit.
Ce văd şi aud – îmi amintesc puţin.
Ce văd, aud şi întreb sau discut cu cineva – încep să înţeleg.
Ce aud, văd, discut şi fac – îmi însuşesc şi deprind.
Ce predau altcuiva – învăţ.
Ceea ce pun în practică – mă transformă.
Pornind de la aceste argumente am organizat şi desfăşurat cu copiii proiectul tematic ,,Cartea cu
poveşti”
ARGUMENT
“Copilul, scria Călinescu, se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea. Literatura care îi satisface
această pornire îl încântă; ca să fie opere de artă scrierile pentru copii şi tineret trebuie să intereseze şi pe oamenii
maturi şi instruiţi. A ieşi din lecturi cu stimă sporită pentru om, acesta e secretul marilor literaturi pentru copii.”
Într-adevăr, copiii ascultă cu pasiune nu numai creaţiile literare dedicate lor, ci şi altele care, prin
valoarea lor artistică şi frumuseţea limbii interesează deopotrivă şi pe adulţi. Marea varietate a creaţiilor artistice
aparţinînd unor genuri şi specii literare diferite, care se integrează în sfera literaturii pentru copii, evidenţiază
receptivitatea copiilor faţă de frumos, cu condiţia ca acesta să fie accesibil.
Agresiunea audiovizualului în domeniul informaţiilor, de multe ori facile şi nocive, lipsa posibilităţilor
de selecţie, care conduce la pervertirea conştiinţei multor copii, debusolarea în conduita de cunoaştere, necesită
găsirea unor modalităţi de atragere a copiilor către un univers plăcut, atractiv, relaxant, acela al literaturii pentru
copii.
Cândva mirific, acest univers trebuie redescoperit (descoperit) de către şcolari, prin iniţierea şi parcurgerea unor
teme, interesante, bogate, în conţinut informaţional,cu valenţe formative şi capabile să readucă în conştiinţa lor
adevăratul sens al copilăriei.
Iată de ce consider că, nu întâmplător, literatura pentru copii, ca disciplină opţională vine în întâmpinarea
cerinţelor mai multor direcţii: interesul copiilor, dorinţa părinţilor şi nu în ultimul rând, asigurarea viitorului
societăţii cu o generaţie avansată din punct de vedere moral.
Rolul si importanţa povestirilor adultului în instruirea şi educarea copiilor sunt de mult cunoscute. Incă
din antichitate, Aristotel le recomanda ca mijloace însemnate şi potrivite primei copilării, pentru că le plac şi nu
obosesc copiii. Fröbel le foloseste pe scară largă în sistemul său de educaţie preşcolară.
Prin conţinuturile lor, povestirile educatoarei furnizează copiilor cunoştinte privitoare la cele mai variate
aspecte de viaţă şi domenii de activitate, îi familiarizează cu natura înconjurătoare.
Prin varietatea, bogăţia şi noutatea ideilor pe care le cuprind, dar mai ales prin felul în care scriitorul şi
apoi povestitorul le prezintă şi reuşesc să-l emoţioneze şi să-l convingă pe ascultător, povestirile contribuie la
cunoaşterea mai adâncă a vieţii. Un rol deosebit de important îl au în dezvoltarea vorbirii. Pe lângă faptul că
oferă copilului posibilitatea de a învăţa să înţeleagă gândurile şi sentimentele oamenilor, povestirile, prin
folosirea cuvântului şi a imaginii artistice, îi familiarizeaza cu structura limbii, cu bogaţia formelor gramaticale,
cu frumuseţea şi expresivitatea limbii contribuind astfel la dezvoltarea limbajului şi a gândirii lui.
ALEGEREA TEMEI: educatoare, la sugestia unui copil
Alegerea proiectului tematic ,,Cartea cu poveşti’’ a pornit de la o întrebare a unui copil. Pentru că le plac
foarte mult poveştile şi în fiecare zi ascultă la culcare câte o poveste, Alexa a spus că de ziua ei a primit in dar
o carte de poveşti. Toţi copiii au cerut să o aducă la grădiniţă pentru a le citi doamna educatoare poveştile. Si
aşa s-a stabilit ca în săptămâna următoare să învăţăm cum se nasc poveştile.
OBIECTIVELE PROIECTULUI:
să cunoască noţiunea de carte de poveste
să observe cartea de poveşti
să denumească componentele ei : coperta, fila şi caracteristicile copertă groasă, filă subţire
să cunoască etapele prin care trece cartea de poveşti până ajunge să fie citită
să dorescă să se joace de-a poveştile
să descopere din lumea poveştilor trăsături pozitive şi negative ale personajelor, să le diferenţieze şi să le facă
asocieri cu lumea reală
să interpreteze rolul expresiv, nuanţat, în cadrul spectacolului, stimulând comunicarea
DESCRIEREA PROIECTULUI :
Grupul ţintă : grupa mare
Durata : o săptămână
Resurse umane : părinţi, copiii, educatoarele, tipograf, bibliotecar
Resurse materiale :
din grădiniţă : foi de desen, creioane colorate, lipici, carton, hârtie glasată, jocuri şi jucării, cărţi de
poveşti din biblioteca grupei, costume ale personajelor din poveşti, casetofon, casete, cd-uri din familie : cărţi
de poveşti, cărţi de colorat cu text, mape cu cărţi de poveşti, diafilme, aparat foto
INVENTARUL DE PROBLEME :
Ce ştiu copiii
povestea creează plăcere şi bună dispoziţie
cu toţii doresc să semene cu personajul pozitiv din poveste
Ce doresc să afle
cum se nasc poveştile
unde şi cum se tipăresc cărţile
de unde cumpărăm o carte de poveşti
unde se păstrează cărţile
poveştile se tipăresc in cărţi, se imprimă pe discuri, casete
poveştile se pun pe roluri iar copiii interpretează personajele preferate în spectacole de teatru (scenete)
poveştile sunt scrise pentru a fi ascultate şi povestite mai departe.
In funcţie de întrebările copiilor am stabilit direcţiile de dezvoltare şi am întocmit harta proiectului.
Am întocmit afişul către părinţi prin care solicitam sprijinul pentru procurarea materialelor de care aveam
nevoie pe parcursul derulării proiectului.
Dragi părinţi,
În săptămâna următoare vom desfăşura activităţi prin care învăţăm cât mai multe despre cartea de poveşti.
Suntem mici dar toare curioşi să aflăm cum se nasc poveştile şi dornici să cunoaştem etapele prin care trece
cartea de poveşti până ajunge să fie citită şi ascultată. De aceea, vă rugăm să aduceţi la grădiniţă cărţi deosebite
de poveşti, cărţi de colorat, pliante cu scene din poveste, mape cu cărţi, casete cu poveşti, cd-uri cu poveşti,
diafilme, poveşti dramatizate şi tot ce consideraţi că ne-ar putea satisface curiozitatea.
Vă mulţumim!
Albinuţele grupei mari
Totodată am întocmit scrisori de intenţie către tipografie, către librărie şi doamna bibliotecara de la biblioteca
din cartier – secţie a Bibliotecii judeţene ,,Alexandru şi Aristia Aman pentru a ne primi în vizită şi a ne oferi
informaţii interesante, necunoscute copiilor şi actori de la Teatrul pentru Copii şi Tineret ,,Colibril”, teatru cu
care suntem în parteneriat.
Momentele pregătitoare derulării proiectului fiind încheiate am trecut la întocmirea planificării
săptămânale şi la stabilirea metodelor şi a procedeelor care să-mi permită abordarea în manieră integrată.
Metode: observaţia, conversaţia, explicaţia, povestirea, exerciţiul, jocul didactic, brainstorming-ul, învăţarea
prin descoperire, problematizarea;
Având ca activitate opţională ,,Literatură-dramatizare” am stabilit ca evaluarea proiectului să aibă loc în prezenţa
părinţilor, a cadrelor didactice şi a celorlalţi invitaţi, fiind materializată prin dramatizare ,,Puf Alb şi Puf Gri’’.
Implicarea copiilor şi a părinţilor a fost deosebit de fructuoasă, toţi dându-şi seama de beneficiile acestei
colaborări. Voi reda câteva răspunsuri ale copiilor, foarte interesante, la diferitele mele întrebări despre carte,
notate în jurnalul grupei pe parcursul desfăşurării proiectului.
Cum ne dezvoltă cartea mintea şi sufletul?
Cititul se duce în mintea noastră , apoi în inimă.(C. B.)
Cartea este mai mult decât un membru al familiei, căci ne învaţă o mulţime de lucruri interesante (C. B)
Dacă nu înveţi ai parte de cel mai îngrozitor lucru din lume.(S. S)
De carte nu te poţi despărţi niciodată pentru că este prea aproape de sufletul tău.(V. M.)
S-o considerăm un apropiat al inimii noastre.(A. B.)
Cartea este aşa de importantă încât aproape nu avem cuvinte (D. I.)
De ce este cartea ,,izvor de cunoaştere şi înţelepciune?”
Cartea ne dă informaţii, ne învaţă să fim mai buni.(S. S.)
Ne învaţă să ştim literele, multe lucruri. Să fii înţelept înseamnă să ştii multe lucruri. Cartea ne învaţă să fim
buni şi deştepţi. (A. R.)
Una din comorile inimii este dragostea de carte. Inima noastră să fie pentru carte o inimă mare.
(C. B.)
Ce înseamnă ai carte, ai parte?
Înseamnă că ai parte de ceva foarte interesant pentru minte şi suflet. Prin carte găseşti răspunsuri extraordinare
la întrebări. (C. B.)
Ai parte de învăţătură.(A. R.)
Ai parte de lucruri bune, prin carte înveţi tot ce e bun învaţă. (A. M.)
Cartea este cea mai importantă pentru minte.(S. C.)
Concluzii:
Derularea proiectului ,,Cartea de poveşti’’, pe o perioadă de o săptămână, a avut ca punct de plecare o bună
documentare în ceea ce priveşte conţinutul, obiectivele, resursele umane şi materiale, metodologia desfăşurată,
interesul copiilor, colaborarea cu familia, colaborarea cu Biblioteca.
Proiectarea s-a făcut pas cu pas, în sistem cuprinzând activităţi gradate cu multiple conexiuni interne şi
pluridisciplinare.
Prin derularea proiectului am realizat :
- lărgirea sferei de reprezentare despre carte;
- educarea curiozităţii şi a spiritului de cercetare al copiilor ;
- îmbogăţirea şi activizarea vocabularului ;
- educarea unui comportament adecvat faţă de carte.
S-au constatat :
- interes deosebit din partea copiilor şi din partea părinţilor
- un dialog eficient copii – copii, copii – educatoare cu implicarea unor stări afective puternice
Pot încheia cu următorul argument:
,,Deschide cartea ca să vezi ce au gândit alţii, închide cartea ca să gândeşti tu însuţi.” Heyde
PARTENERIAT EDUCAȚIONAL GRĂDINIȚĂ-GRĂDINIȚĂ

“GRĂDINIȚA, IZVOR AL PRIETENIEI”
PROF. ÎNV.PREȘC. BÎRZILOIU ANDREEA-MĂDĂLINA

GRĂDINIȚA STEP BY STEP CU P.P. “DUMBRAVA MINUNATĂ”, PLOIEȘTI, PRAHOVA
REZUMAT
Acest parteneriat este un demers educativ care are ca scop atât diseminarea cursului de formare
internațional “Non formal learning-the golden door for an innovative future for schools”, dar și un schimb de
bune practici referitoare la educația nonformală realizată în grădinițe din județe diferite. În cadrul acestui
parteneriat, preșcolarul vine în contact cu diferite activități, persoane, dar și cu un mediu divers și nou pentru el.
Parteneriatul își propune construirea unei relații comune, din care cadrele didactice să dobândească experiență,
părinții să primească informații, iar preșcolarii să se dezvolte armonios. Prin desfășurarea acestui parteneriat ne
dorim să aducem noutate prin acțiunile pe care le vom desfășura și implementa.
ARGUMENT
Societatea cunoaște un proces continuu de restructurare și reorganizare a sistemelor vieții cotidiene,

familiale și profesionale, cu implicații la nivelul relațiilor dintre oameni și cu efecte la nivelul educațional.
Fiecare individ are dreptul de a beneficia de sprijin pentru formarea și integrarea lui socială și
individuală. Copiii au dreptul de a se dezvolta și forma cât mai adecvat pentru a-și construi unicitatea și a
participa la identitatea socială și culturală din care fac parte. De aceea, este firesc, ca fiecare copil să participe
la o educație de calitate, eficientă și permanentă. Astfel, conceptul de educație se extinde din ce în ce mai
mult. Tot mai multe metode de educație nonformală au început să apară și în sistemul nostru educațional.
Învățarea nonformală se face prin joacă, într-o atmosferă prietenoasă și plină de energie. De o astfel de
experiență am beneficiat și eu, alături de alte colege, în perioada 1-6 iunie 2021 când, în cadrul Proiectului
Erasmus KA1 “Toleranță, Egalitate, Afecțiune, Motivație în grădiniță”, am participat la cursul internațional de
formare “Non formal learning-the golden door for an innovative future for schools”, susținut de Agenția New
Horizons Malta.
Proiectul educațional desfășurat în parteneriat, a fost creat din dorința cadrelor dicactice participante la
această formare internațională, de a stimula partenerii educaționali să pună accent pe învățarea prin activități
interactive, motivante, antrenante și amuzante.
SCOPUL PARTENERIATULUI EDUCAȚIONAL:
• Diseminarea cursului internațional de formare “Non formal learning-the golden door for an innovative
future for schools”, susținut de Agenția New Horizons Malta.
• Stimularea cadrelor didactice de a se implica în proiecte și programe educative extrașcolare și
extracurriculare;
• Dobândirea de către preșcolari a unor cunoștințe despre diferite medii sociale prin activități de învățare
nonformală.
OBIECTIVE:
• Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, sprijinind formarea autonomă și
creativă a acestuia;
• Dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și mediul, pentru a dobândi cunoștințe și
conduite noi.
AVANTAJELE DESFĂȘURĂRII PARTENERIATULUI EDUCAȚIONAL:
• Valorificarea cunoștințelor și experiențelor acumulate în urma participării la cursul internațional de
formare “Non formal learning-the golden door for an innovative future for schools”, susținut de Agenția New
Horizons Malta.
• Schimb de bune practici între cadrele didactice din județe diferite.
PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR PARTENERIATULUI EDUCAȚIONAL:
Octombrie 2021 – Ateliere de lucru în natură;
Noiembrie 2021 – Ateliere de făcut și copt pizza, prăjituri, brioșe etc.;
Decembrie 2021 – Copiii au talent!;
Ianuarie 2022 – masă rotundă – “Nonformal la grădiniță”.
RESURSE UMANE:
- Cadre didactice;
- Preșcolarii;
- Părinţii preșcolarilor.
RESURSE MATERIALE:
- lucrări ale copiilor;
- album cu poze din timpul activităţilor;
- resurse digitale (calculator, tablă smart, videoproiector etc.)
RESURSE TEMPORALE:
Octombrie 2021- Ianuarie 2022
REZULTATE AȘTEPTATE:
dobândirea capacității de lucru în echipă, de cooperare și colaborare;
Exersarea și cultivarea diferitelor înclinații, aptitudini și capacități ;
Promovarea valorilor europene: toleranță, afecțiune, egalitate, motivație.
EVALUAREA PARTENERIATULUI:
-expoziţie cu lucrările preșcolarilor;
-album cu fotografii din timpul acţiunile comune;
-diplome pentru toți participanții.
MEDIATIZARE: pe pagina de Facebook a unității, pe site-ul unității.
DISEMINARE:
În cadrul Consiliilor Profesorale;
În cadrul ședințelor cu părinții;
În cadrul ședințelor ISJ și CCD;
În cadrul Mesei Rotune organizate alături de cadrele didactice partenere.
BIBLIOGRAFIE:
*** Curriculum pentru educație timpurie, 2019;
*** Ghid de bune practici în educația timpurie, 2008
JOCUL DIDACTIC PRINCIPALA ACTIVITATE DIN GRĂDINIȚA
CĂPRARIU ADRIANA
GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.53, TIMIȘOARA
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care educatoarea consolidează, precizează şi chiar verifică cunoştinţele
copiilor, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe, pune în valoare şi antrenează capacităţile creatoare ale acestora.
Prin jocul didactic copilul contribuie la soluţionarea unor taine, deci lucrează efectiv şi în acelaşi timp gândeşte în mod
original, creator. Jocul didactic constituie o motivaţie pentru sarcinile didactice pe care le are de rezolvat copilul având dorinţa,
puterea şi curiozitatea de a cunoaşte, de a afla.
Prin acţiunea sa, jocul are următoarele rezultate: dezvoltarea spiritului de observaţie, interesul pentru cunoaştere,
capacităţile de analiză, sinteză şi calităţile atenţiei, îndemânarea, formarea capacităţii de percepere corectă şi diferenţiată a
limbajului, articularea corectă a cuvintelor. Există o mare importanţă a acestor două preocupări a preşcolarilor, ambele trebuie
utilizate şi folosite împreună deoarece numai aşa se poate face continuitatea dezvoltării copilului şi continuitatea procesului muncii
educative.
Jocul prin natura sa stimulează activitatea de învăţare şi atenuează efectele efortului fizic şi intelectual pe care îl presupune
activitatea organizată de învăţare. Printre jocurile pe care le desfăşurăm cu copiii pentru a-I ajuta să-şi însuşaească deprinderile de
a despărţi cuvintele în silabe voi descrie jocul : “Panglicuţele”. În jocul didactic “Panglicuţele” am urmărit consolidarea deprinderii
de a separa silabele din cuvinte formate din 2-3 silabe directe sau inverse. Sarcina didactică a constat în reprezentarea simbolică a
cuvântului despărţit în silabe cu ajutorul unor pamblicuţe de diferite lungimi. Regula de joc cerea copiilor să denumească imaginea,
să reprezinte cuvântul care era redat simbolic, să stabilească numărul de silabe, locul lor şi apoi să reconstituie cuvântul.
Noi trebuie să ajutăm copilul atunci când este nevoie deoarece copilul este prea mic şi neajutorat spre a pune în aplicare ceea
ce vrea şi ceea ce ar vrea să facă singur. Lăsat liber, fără sprijin şi fără îndrumare atentă, el n-ar putea duce la bun sfârşit ceea ce
şi-a dorit, iar jocul îşi pierde mult din farmec şi din frumuseţea sa.

Activitatea predominantă la vârsta preşcolară este jocul . Prin joc copilul se familiarizează cu activităţile
de învăţare necesare trecerii în învăţământul primar. Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţii care
paralel cu destinderea, buna dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiectivele de pregătire intelectuală, tehnică, morală
şi fizică a copilului. Jocul nu constituie doar o distracţie ci o ocupaţie de timp liber care deţine un rol important
în formarea omului. Edurade Claparede spunea despre copil că ,,domeniul jocului este paradisul lui, ca şi cum
ar fi în realitate” ( Barbu, H., 1993 , 77) .
Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător,
aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie, de veselie şi de bucurie, de destindere, ceea ce previne apariţia
monotoniei, plictiselii şi a oboselii.
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care educatoarea consolidează, precizează şi chiar
verifică cunoştinţele copiilor, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe, pune în valoare şi antrenează capacităţile
creatoare ale acestora. Eficienţa jocului didactic depinde de cele mai multe ori de felul în care educatoarea poate
să asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent, de felul în care ştie să folosească
cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, indicaţii, explicaţii, aprecieri.
Prin jocul didactic copilul contribuie la soluţionarea unor taine, deci lucrează efectiv şi în acelaşi timp
gândeşte în mod original, creator. Jocul didactic constituie o motivaţie pentru sarcinile didactice pe care le are
de rezolvat copilul având dorinţa, puterea şi curiozitatea de a cunoaşte, de a afla. “Efortul intens intelectual al
copiilor este posibil în cadrul jocului didactic , numai cu condiţia de a menţine trează atenţia lor. În genere ,
acţiunea de joc , prin caracterul ei distractiv , favorizează apariţia şi menţinerea atenţiei în mod spontan . Faptul
acesta are o deosebită importanţă întrucât prin participarea atenţiei involuntare , energia nervoasă economisită
foloseşte în activizarea gândirii.” ( Verzari et all, 1968, 135)
În grădiniţă predominant este jocul. Trecerea la activitatea de învăţare, ca activitate predominantă este
indicat a nu se face brusc. Programele clasei I recomandă desfăşurarea unei activităţi instructive sub formă de
joc. Eduarde Claparede spunea: ,,a introduce în şcoală atmosfera jocului este, de altfel, singura posibilitate de a
o pune la adăpost de învinuirea ce i se aduce şi care altminteri, ar fi pentru ea o condamnare fără apel” ( Barbu,
H., 1993 , 10) .
Alături de joc, la vârsta preşcolarităţii, o altă formă de activitate care contribuie la dezvoltarea psihică
a copilului fie prin ea însăşi, fie combinată cu jocul este învăţarea. Bazată pe asimilarea şi sedimentarea
cunoştinţelor, învăţarea conduce la elaborarea unor comportamente noi care satisfac mai bine necesităţile
adaptative ale copilului. La această vârstă sunt întâlnite două tipuri de învăţare şi anume: - Învăţarea socială,
realizată ca urmare a contactelor interpersonale ale copiilor cu adulţii sau cu cei de-o seamă cu ei în contexte
situaţionale de viaţă. - Învăţarea didactică, ce presupune organizarea, conducerea şi dirijarea ei sistematică de
către personalul social pregătit în acest scop, desfăşurarea în cadrul instituţionalizat al grădiniţei de copii.
Învăţarea şcolară reprezintă un proces social şi are următoarele caracteristici:
“-acumularea de către elev (individ )a unei experienţe sociale (se învaţă prin efort individual , prin experienţa
proprie , din experienţa altora , fixată în modele; -un cadru social concret(şcoala – ca instituţie , organizarea în
clase după anumite criterii , respectiv grup psihosocial educaţional , cu toate implicaţiile ce le integrează); -
finalitaţile , respectiv scopurile şi obiectivele , funcţiile derivă din nevoile sociale concrete; -transmiterea şi
fixarea experienţei se realizează prin actul comunicării , cu ajutorul limbajului , sub forma sistemelor
conceptuale , a priceperilor şi deprinderilor; -contexte culturale şi modele educaţionale; -elevul (individul ) se
integrează într-un colectiv, participă ca factor activ la dezvoltarea socială”( Joiţa et all, ( 2003) , 129), Multe
dintre jocurile copiilor presupun cooperarea lor. Or, pentru ca aceste jocuri să poată fi desfăşurate, este nevoie
ca preşcolarul să înveţe a coopera cu alţii, adică să stabilească uşor contacte interpersonale, acomodându-se uşor
la noile situaţii, aducându-şi contribuţia la desfăşurarea activităţii (aport de informare, opinii, aprecieri). Este
nevoie astfel de a-I respect ape ceilalţi , de a ţine cont de părerea lor.
Învăţarea didactică, presupune după P. Golu următoarele caracteristici:
“-se realizează în cadru innstituţional , implică norme , legi , regulament;
-este un proces dirijat din exterior ;
-este o activitate conştientă;
-are un caractersecvenţial; -deţine un caracter gradual;
-este un proces social de relaţionare pe verticală în special şi pe orizontală;
-are un pronunţat caracter informativ-formativ”( Joiţa et all, 2003 ,130)
Toate informaţiile transmise se realizează la această vârstă sub forma jocului iar datorită explicaţiilor
educatoarei îl obligă pe copil să fie atent, să reţină şi apoi să reactualizeze, să înţeleagă, fapt care impulsionează
dezvoltarea capacităţii sale amnezice, raţionale, verbale.
Jocul prin natura sa stimulează activitatea de învăţare şi atenuează efectele efortului fizic şi intelectual pe
care îl presupune activitatea organizată de învăţare. Printre jocurile pe care le desfăşurăm cu copiii pentru a-I
ajuta să-şi însuşaească deprinderile de a despărţi cuvintele în silabe voi descrie jocul : “Panglicuţele”. În jocul
didactic “Panglicuţele” am urmărit consolidarea deprinderii de a separa silabele din cuvinte formate din 2-3
silabe directe sau inverse. Sarcina didactică a constat în reprezentarea simbolică a cuvântului despărţit în silabe
cu ajutorul unor pamblicuţe de diferite lungimi. Regula de joc cerea copiilor să denumească imaginea, să
reprezinte cuvântul care era redat simbolic, să stabilească numărul de silabe, locul lor şi apoi să reconstituie
cuvântul. Aşa am procedat şi în jocul didactic “De-a şcolarii!” în care copiii au avut ca sarcină să descompună
cuvintele date în silabe şi să redea schema grafică la tablă şi pe caiete. În varianta de joc am cerut copiilor să
ghicească silaba care a fost ştearsă din schema grafică de la tablă şi să-i stabilească locul. Jocul didactic “Spune
la ce m-am gândit!” a urmărit găsirea cuvintelor care să înceapă cu silaba dată în scopul perfecţionării capacităţii
de analiză şi sinteză fonetică, a capacităţii de a efectua rapid asociaţii verbale. Acţiunea de joc a pus copiii în
situaţia de a completa silaba dată în scopul obţinerii unui cuvânt: ma – (să), ca – (nă), va – (ră) şi să găsească
cuvinte care încep cu aceeaşi silabă.
În lucrarea “Didactica activităţilor instructiv-educative pentru învăţământul preprimar “ autorii
consideră că :”pentru buna desfăşurare a jocurilor didactice organizate la grupă , e necesar să se asigure un cadru
stimulativ , în scopul participării , antrenării şi stabilirii unor relaţii între educatoare-copil , copil-copii , copil-
grupă. Atât în cadrul desfăşurării jocurilor , cât şi după parcurgerea unui grup de jocuri didactice , se va analiza
gradul de realizare a obiectivelor propuse , nivelul de însuşire a conţinutului , de formare a deprinderilor de
exprimare orală a preşcolarilor”(Gherghina et all , 2005, 48).
Prin acţiunea sa, jocul are următoarele rezultate: dezvoltarea spiritului de observaţie, interesul pentru
cunoaştere, capacităţile de analiză, sinteză şi calităţile atenţiei, îndemânarea, formarea capacităţii de percepere
corectă şi diferenţiată a limbajului, articularea corectă a cuvintelor. Există o mare importanţă a acestor două
preocupări a preşcolarilor, ambele trebuie utilizate şi folosite împreună deoarece numai aşa se poate face
continuitatea dezvoltării copilului şi continuitatea procesului muncii educative. J. Chateau spunea despre copil:
,,despre un copil nu se poate spune că el creşte şi atât; trebuie să spunem că el se dezvoltă prin joc”( Barbu, H.,
1993 , 44).
Ca educatoare nu trebuie să-i forţăm pe copii să facă anumite lucruri fără o explicaţie. Trebuie să
combinăm elementele de joc cu cele de învăţare pentru ca acestea să fie plăcute şi atrăgătoare. Eduarde
Claparede spunea: ,,fără îndoială, la grădiniţa de copii se ţine seama de necesitatea jocului, fiindcă ar fi cu totul
imposibil să facem altfel... În timpul primilor 5 sau 6 ani de viaţă, evoluţia naturală este, deci, relativ bine
respectată. Dar pe urmă! În loc de a continua să se urmeze calea naturii, şcoala deviază brusc, şi, fără tranziţie,
transplantează copilul, din domeniul jocului celui mai naiv, în acela al muncii cele mai respingătoare, în
domeniul muncii forţate” (Barbu, H., 1993 , 45).
Noi trebuie să ajutăm copilul atunci când este nevoie deoarece copilul este prea mic şi neajutorat spre
a pune în aplicare ceea ce vrea şi ceea ce ar vrea să facă singur. Lăsat liber, fără sprijin şi fără îndrumare atentă,
el n-ar putea duce la bun sfârşit ceea ce şi-a dorit, iar jocul îşi pierde mult din farmec şi din frumuseţea sa.
Copilul nu trebuie să acţioneze într-o lume aleasă subiectiv şi la întâmplare pentru că se pierde cel mai preţios
mod de a influenţa, de a direcţiona dezvoltarea să pe plan psihic, moral şi chiar fizic. Prin activităţile organizate
la grădiniţă, educatoarea urmăreşte să determine într-un sens pozitiv comportamentul copiilor, gândirea lor.

Jocul, din punctul de vedere al copilului nu se înfăţişează ca o activitate, de plăcere”, dar din cel al educatoarei
este o preocupare instructiv - educativă de mare răspundere, şi cu mari valenţe formative.
BIBLIOGRAFIE:
Barbu, H., (1993), Activităţi de joc şi recreativ distractive,. Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică ;
R.A Joiţa, E., Ilie., V., Vlad , M., Frăsineanu, E., ( 2003) , Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi
grade didactice, Craiova : Editura Arves ;
Gherghina , D., Novac, C., Mitrache, A., Ilie , V., (2005),Didactica activităţilor instructiv-educative pentru
învăţământul preprimar, Craiova:Editura Didactica Nova;
E.Verzari , M.Taiban , V.Manasia, E. Gheorghian, (1968), Cunoaşterea mediului înconjurător şi dezvoltarea
vorbirii-metodică, Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică;
*** Curriculum pentru educație timpurie 2019
JOC DIDACTIC INTERDISCIPLINAR

“PRIETENII LUI DINO”
PROF. ÎNV. PREȘC. CIARĂ GEORGIANA

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT, “STELUȚELE MĂRII”, CONSTANȚA
For preschoolers, the best way of learning is through play, this being their main activity. This is a fun way of learning and
understending diffrent subjects.
“Dino’s friends” is a game that engages children’s logical thinking and problematization, exercising the knoledges they’ve already
gained about sets of objects and numbers.
This way, they prove the familiarization with the concept of color and number, they sort and classify objects, they solve problem-
situations, according to their specific motric development.
Physical and mental health enhances pupils’ mood, their attention and labor power, increases knowledge assimilation ability.
Motricity is a means of educating closely interlinked with the intellectual and emotional sides of the individual. The full expression
of the relations described is psycho-motricity and its importance in developing future pupils and preschool children.
Titlul activității: “Prietenii lui Dino”

Mijloc de realizare: joc didactic interdisciplinar
Forma de organizare: frontal, individual
SCOPUL ACTIVITĂȚII: Verificarea și consolidarea cunoștințelor și deprinderilor elementare matematice de
formare de multimi prin numarare si apreciere prin punere in corespondență si comparare a numerelor in

limitele 1 - 5, pentru rezolvarea de probleme, și a unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare
motrică.
Obiective operaționale:
O1- să formeze mulțimi de elemente pe baza criteriului culoare, folosind jetoanele puse la dispoziție;
O2- să formeze, prin punere în corespondență, mulțimi cu,,tot atâtea”, ”mai multe”, ”mai puține” elemente;
O3- să identifice vecinii numerelor date;
O4- să asocieze corect numarul la cantitate și invers;

O5 - să utilizeze un limbaj matematic adecvat pntru a verbaliza acțiunile efectuate cu materialul pus la
dispoziție;
STRATEGII DIDACTICE
Metode și procedee :
• conversația, exercițiul, observația, explicația, demonstrația, observarea dirijată, problematizarea, jocul,

călătorie misterioasă, turul galeriei
Mijloace de învățământ:
• siluete dinozauri, acuarele, pensule, pahar cu apă, mascota Dino, scrisoare, jetoane, carton, lipici, pipete,
stimulente.
DURATA ACTIVITĂȚII: 30 minute
SARCINA DIDACTICĂ: formarea de mulțimi după criteriul culoare, punerea in corespondență și raportarea
cantității la numar și a numărului la cantitate și identificarea vecinilor unui numar in limitele 1 - 5.
REGULILE JOCULUI DIDACTIC:
Preșcolarii, numiți printr-o rimă (Suntem veseli ne jucăm, lucruri multe învățăm, dinozaurul îl ajutăm)
trebuie să:
• caute și să găsească prin clasă plicurile cu sarcini pregătite de prietenii lui Dino
• asculte cu atenție sarcina și să o rezolve, exprimându-se clar, in propoziții și utilizând un limbaj

matematic adecvat. Fiecare răspuns corect va fi aplaudat, iar cel greșit va fi corectat.
COMPLCAREA JOCULUI: Educatoarea a pregatit pentru fiecare cifră în limitele 1 - 5 câte o planșă cu patru
sarcini de lucru. Preșcolarii trebuie să extragă dintr-un bol câte un număr, și în funcție de numărul ales, să
rezolve sarcinile de pe planșa cu cifra corespunzătoare.
ELEMENTE DE JOC: surpiza, aplauzele, rimă, mascota Dino
BIBLIOGRAFIA:
• Curriculum pentru educație timpurie (aprobat prin OMEN nr.4694/02.08.2019);

• Suport pentru explicitarea și întelegerea unor concept și instrumente cu care optează curriculum pentru educatie timpurie,
2019;
• Scrisoare metodică pentru anul școlar 2019-2020;
• Neagu, M, Beraru,G(1995), Activități matematice în grădiniță,Editura AS*S Iftimie,G.(1976).
• Breben, Silvia, Gongea , Elena,Elena Fulga ,,Metode interactive de grup-ghid metodic,,, Editura Arves,București,2002;
• Paisi, Mihaela Lăzărescu,Liliana Ezechil,,,Laborator preșcolar-ghid metodologic (ediția a IV-a revizuită)” Editura V&I
Integral,București,2011.
• Metodica predarii activitatii de educarea limbajului in gradinita de copii,Laborator prescolar, ed. Aramis, 20019;
• Ghid Metodic pentru educatoare – Activități specifice domeniul estetic și creativ, ed. Diana;
• www.pinterest.com.
”METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ONLINE”
PROF. CLIM MIHAELA ECATERINA

G.P.P. ”STELUȚELE MĂRII” CONSTANȚA
Evaluarea este o dimensiune fundamentală a procesului de învăţământ, ea determinând valoarea rezultatelor şi

progreselor învăţării. Prin urmare, predarea se justifică numai dacă generează învăţare, dacă îi motivează pe
copii şi îi implică în efortul de învăţare, obiectivele acesteia şi modul de realizare fiind deduse din obiectivele
învăţării. Prin evaluare, cadrul didactic urmăreşte cum învaţă preşcolarii, îi ajută să conştientizeze propriile
succese sau eşecuri, să-şi amelioreze performanţele şi eforturile, îşi evaluează propria sa activitate, elaborează
judecăţi de valoare despre el însuşi, ca educator, despre calitatea activităților, reuşita sau nereuşita unor strategii
utilizate.
Metodele alternative de evaluare presupun o investigare de mai lungă durată a comportamentului preşcolarilor.
Astfel, procedeuri tradiţionale, precum observarea curentă a comportamentului copiilor, întrebări de evaluare,
exerciţii, probe scrise şi practice, etc. sunt completate de teste de diagnostic, fişe de evaluare, chestionare, studii
de caz, interviuri individuale, teste standardizate, teste de randament, de aptitudini, formative, fişe individuale
de progres, probe pentru evaluarea originalităţii şi creativităţii, elaborări şi eşantionări de proiecte.
În ultima perioadă s-au făcut diverse eforturi de a integra anumite tehnologii noi în procesul măsurării şi
aprecierii, spre exemplu, tehnicile bazate pe utilizarea calculatorului, tehnicile video, de înregistrare audio,ş.a.
Educatoarele sunt încurajate să pregătească propriile lor probe de diagnostic, acestea fiind utile pentru depistarea
greşelilor copiilor şi pentru analizarea şi explicarea lor. Dealtfel, este încurajată şi „evaluarea complementară”
prin utilizarea unor mari varietăţi de strategii alternative, destinate evaluării calitative.
Menţionez câteva dintre aceste metode, întâlnite mai des în activitatea educatoarelor: observarea sistematică a
comportamentului copilului; fişa de evaluare individuală, investigaţia; studiul de caz; evaluarea cu ajutorul
calculatorului.
Fişa de evaluare este completată de educatoare, care înregistrează date factuale despre evenimentele cele mai
importante pe care le identifică în comportamentul copiilor (anumite fapte, probleme de comportament,
aptitudini deosebite ale preşcolarului în anumite domenii). Pe lângă aceste date se adaugă interpretările
educatoarei în legătură cu cele observate. Un dezavantaj major al fişelor de evaluare este faptul că implică foarte
mult timp şi are grad redus de obiectivitate. În realizarea fişelor de evaluare, educatoarea poate utiliza
următoarele tehnici de înregistrare a datelor: înregistrări factuale şi înregistrările narative (de tip jurnal).
Înregistrările narative sau de tip jurnal sunt aprecieri, impresii asupra activităţilor individuale sau de grup care
prezintă aspecte reuşite sau mai puţin reuşite şi se fac la sfârşitul zilei.

Fişa de evaluare este un formular pe care sunt formulate sarcini ce urmează a fi rezolvate de preşcolari, în
timpul activităţii, de regulă după predarea unei secvenţe de conţinut. În aceste condiţii, fişa de evaluare se
foloseşte, mai ales, pentru obţinerea feedback-ului de către educatoare, pe baza căruia poate face precizări şi
completări, noi exemplificări etc., în legătură cu conţinutul predat. În funcţie de complexitatea conţinutului
predat, se pot aplica fişe de evaluare pe domenii experienţiale (pot evalua cunoştinţele copiilor dintr-un singur
domeniu de cunoaştere), pot fi interdisciplinare sau transdisciplinare. Fişa de evaluare are un pronunţat caracter
de lucru, de optimizare a învăţării, ceea ce o şi deosebeşte de testul de evaluare care se foloseşte, prioritar, pentru
aprecierea şi notarea preşcolarilor. Aceasta mai poate fi folosită şi pentru înregistrarea rezultatelor observării
sistematice a comportamentului şi activităţii copilului, în această situaţie evaluarea având un rol sumativ.
Investigaţia oferă copilului posibilitatea de a aplica într-un mod original şi creativ cunoştinţele însuşite, în
situaţii noi şi variate, pe parcursul unei activităţi sau pe o perioadă mai îndelungată. Investigaţia solicită copilul
la îndeplinirea unei sarcini de lucru, prin care poate pune în practică şi demonstra cunoştinţele şi capacităţile
sale. Această metodă presupune definirea unei sarcini de lucru, cu întrebări precise şi înţelegerea sarcinilor de
către preşcolari şi promovează interrelaţiile în grup şi deprinderile de comunicare, stimulează iniţiativa copiilor
pentru luarea deciziilor. Prin utilizarea investigaţiei se poate realiza o acumulare de cunoştinţe, se exersează
anumite abilităţi de investigare a fenomenelor, se evaluează capacităţile, competenţele copiilor de a realiza
asemenea demersuri. Ca metodă de evaluare, investigaţia aduce în prim plan potenţialul creativ al preşcolarilor,
punându-se accent pe iniţiativă, cooperare, comunicativitate, flexibilitatea gândirii, capacitatea de argumentare
şi de rezolvare a situaţiilor problemă.
Prin utilizarea studiului de caz, educatoarea deprinde preşcolarii de mici să observe şi să analizeze situaţiile sau
fenomenele supuse atenţiei, să asculte şi să accepte schimbul de opinii, să participe activ la analiza unei situaţii
problemă. Prezentat sub forma unei povestiri, a unei întâmplări reale ( sau aparent reale), cazul supus analizei
şi dezbaterii determină copiii să se manifeste critic faţă de o situaţie dată. A-i învăţa pe copii să gândească critic
înseamnă a-i învăţa să gândească democratic, ceea ce-i va face să caute soluţii multiple la situaţiile variate în
care se vor găsi, formându-şi o viziune mai largă despre realitate.
Evaluarea cu ajutorul calculatorului constituie un mijloc modern şi necesar în realizarea procesului evaluativ.
Deoarece lucrul la calculator este o activitate foarte îndrăgită de copii poate constitui un prilej de evaluare care
asigură unitate cunoaşterii, depăşind graniţele disciplinelor printr-o abordare interdisciplinară a conţinuturilor.
Jucându-se la calculator, copilul este pus în situaţia de a aplica în contexte noi şi variate cunoştinţele acumulate
anterior. Evaluarea cu ajutorul calculatorului poate fi utilizată în diferite situaţii: la sfârşitul unor activităţi
frontale, în timpul unor jocuri didactice, a activităţilor integrate, în cadrul activităţilor liber alese şi la activitatea
opţională, dacă se desfăşoară la grupă. Jocuri, cum ar fi: „Piti-clic îşi alege o meserie”„La fermă”, „ Cine ştie,
câştigă!”, „ Cu matematica în lumea poveştilor”, „ Hai la şcoală”, ”Alfabetul”, „Vreau să ştiu” pun copiii în
situaţia de a-şi valorifica cunoştinţele acumulate la diferite domenii de cunoaştere ( DŞ, DLC, DEC, DOS ).
Evaluarea cu ajutorul calculatorului prezintă anumite caracteristici: răspunsurile sunt apreciate cu exactitate,
timpul util de lucru este gestionat corect, rezultatele sunt confirmate sau infirmate imediat,există posibilitatea
abordării unui subiect printr-un joc, dar cu nivel diferit de complexitate, fapt ce oferă satisfacţii tuturor copiilor
. Dezavantajul acestei metode constă în faptul că se măsoară mult mai greu abilităţile, stările afective, atitudinile
şi conduita preşcolarului.
BIBLIOGRAFIE:
Ausubel, P. D., Robinson, R. F. (1981) – „ Pedagogia secolului XX. Învăţarea în şcoală”, București, EDP.;
Chiriac, Maria-„ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță”- studiu ștințifiic
Comenius, J., A. (1970) – „ Didactica Magna”m Bucureşti, EDP;
Cucoş, Constantin – „Pedagogie” ediţia a II a revizuită şi adăugită, - Iaşi, Polirom, 2006;
Tomşa, G., Chelaru, M., Ilade, C., Iurea, C., Mălureanu, F., Ştefănescu, C., Tomșa, R. (2005) –
„Psihopedagogie preşcolară şi şcolară”, Bucureşti, supliment la Revista învăţământului preşcolar.

,,MICII MUZICIENII” - PROIECT DE PROGRAMĂ PENTRU OPȚIONAL
PROF. ÎNV. PREȘC. DÎRDALĂ IONELA NICOLETA

GRĂDINIȚA CU P.P NR. 16 FOCȘANI
"LITTLE MUSICIANS"
PROF. INV. PRES. DÎRDALĂ IONELA NICOLETA
KINDERGARTEN WITH P.P NO. 16 FOCȘANI
AESTHETIC AND CREATIVE FIELD
LEVEL I
SCHOOL YEAR: 2021-2022
MIDDLE GROUP "A"
DESIGN OF THE TOPICS PROPOSED FOR REALIZATION
SEMESTER I:
SEPTEMBER 2021
• Good morning, dear kindergarten

• I have two hands
OCTOBER 2021
• Autumn has come on the hills

• Autumn, hard-working autumn!
• The song of the apple
• Vegetable soup
NOVEMBER 2021
• A, a, a, now it's autumn, yes

• Yellow and red leaves
• In the world of fairy tales
DECEMBER 2021
• Saint Nicholas
• The Christmas tree
• Santa, welcome!
SECOND SEMESTER:
JANUARY. 2022
• The Snowman

• The sleigh runs away
• Snowflakes, thousands and thousands
FEBRUARY 2022
• A kitten as big as a kitten

• Martinel the Bear
• My ducklings
• My uncle is a housekeeper
MARCH 2022
• Martisoara, martisoare
• For your birthday, mommy!
• Spring is coming
• The tree
•
APR. 2022
• Let's play
• Gardens are blooming
• The bus
• A ship
MAY 2022
• The Plane
• We don't spin, we don't spin!
• Trades
• Everything in the world
JUNE 2022
• Dear and beautiful summer

• The holiday is coming
• Song, play and good cheer!
DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV

NIVELUL I
AN ȘCOLAR : 2021-2022
GRUPA MIJLOCIE ,,A”
ARGUMENT:
Motto: ,,Muzica trezeste in sufletul copiilor stari emotionale deosebite ,le dezvolta sensibilitatea si
receptivitatea artistica’’
Arta deschide căi spre cunoaşterea realistă prin limbajul imaginilor artistice. Prin artă se dezvoltă sensibilitatea,
gustul pentru frumos, se întregeşte cunoaşterea realităţii cu date semnificative care dau nuanţele, coloritul,
fineţea, poezia. Muzica, cea mai profundă dintre arte este exprimarea ideilor şi sentimentelor prin, mijlocirea
sunetelor muzicale mesajele ei sunt adresate afectivităţii, sensibilităţii. Orizontul artistic al copiilor se dezvoltă
prin dezvăluirea conţinutului de idei şi a formelor de expresie artistică a pieselor muzicale audiate. Pornind de
la ideea că: ,,Educatorul este acela care dă viaţă metodelor şi de calitatea pregătirii lui depinde ritmul şi calitatea

înnoirii întregului învăţământ, inclusiv a tehnologiilor de lucru” ( D. Salade)m-am preocupat permanent de
perfecţionarea metodelor şi procedeelor folosite în cadrul activităţiilor de educaţie muzicală
CURRICULUM
OBIECTIVE CADRU:
• Dezvoltarea capacităţii de receptare a muzicii;
• Dezvoltarea capacităţii interpretative – vocale;
• Cunoaşterea şi utilizarea elementelor de limbaj muzical în interpretarea şi audierea
muzicii;
• Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului muzical;
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
• Să asculte muzica pentru copii şi alte genuri de muzică;
• Să diferenţieze lucrările muzicale vocale de cele instrumentale;
• Să diferenţieze auditiv timbrul şi intensitatea sunetelor din mediul apropiat şi al sunetelor
muzicale;
• Să exprime prin mişcare starea sufletească creată de muzica audiată;
• Să asculte, să sesizeze, să descopere sunetele muzicale din natură
CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII:
1. Practica muzicală - cântarea vocală
a. Vocea - sunete vocale
• vocea utilizată în cântare şi în vorbire;
• deprinderi specifice de cânt;
• cântarea individuală şi în grup;
b. Obiecte sonore: toba, tamburină,muzicuță.
2. Elemente de limbaj muzical

a. Sunetul muzical
* sunete muzicale şi din viaţa cotidiană;
* sunetul muzical şi zgomotul;
* calităţile sunetului muzical, durată, înălţime, intensitate;
b. Ritmul muzical
* sunete lungi şi scurte;
* pauzele( momente de tăcere în muzică);
c. Muzica
* sunete înalte şi joase;
* nuanţe( tare, încet);
* timbrul;
3. Elemente de cultură muzicală
* audiţii muzicale;
MODALITĂȚI DE EVALUARE:
-concursuri,
• Să intuiască timbrul vocal, intensitatea sunetelor, durata acestora;
• Să interpreteze cântece cu acompaniament liber;
• Să se mişte spontan, exteriorizându-se propriile trăiri;

• Să recunoască fragmente din diferite creaţii , corespunzătoare specificului de vârstă al
copilului preşcolar şi preocupărilor acestora;
PROIECTAREA TEMELOR PROPUSE SPRE REALIZARE

SEMESTRUL I:
SEPT. 2021- Să asculte şi să reproducă sunete simple şi complexe din natură şi mediul înconjurător respectând
ritmul impus de melodie/ Conversaţia,explicaţia,demonstraţia,exerciţiul/ Frontal,pe grupuri, individual
• Bună dimineața ,dragă grădiniță“
• ,,Am doua mânuțe”
OCT. 2021- Să asculte şi să reproducă sunete simple şi complexe din natură şi mediul înconjurător respectând
ritmul impus de melodie/ Conversaţia,explicaţia,demonstraţia,exerciţiul/ Frontal,pe grupuri, individual
• ,,A venit pe dealuri toamna“
• ,,Toamnă,toamnă harnică!,,
• ,,Căntecul mărului
• ,,Supa de zarzavat”
NOV. 2021- Să execute mișcările impuse de textul fiecărui cântec
/Conversaţia,explicaţia,demonstraţia,exerciţiul/ Frontal,pe grupuri, individual
• ,,A,a,a,acum e toamnă, da”
• ” Galbene și roșii frunze”
• ,,În lumea basmelor”ndividual
DEC. 2021- Să interpreteze corect cântecele respectând linia melodică şi ritmul impus de fiecare
cântec/Conversaţia,explicaţia,demonstraţia,exerciţiul/ Frontal,pe grupuri, individual
• ,,Moș Nicolae ”
• ,,Brăduțul”
• ,,Moș Crăciun, bine ai venit!”
SEMESTRUL AL II- LEA:

IAN. 2022- Să asculte şi să interpreteze corect cântecele respectând linia melodică şi ritmul impus de fiecare
cântec /Conversaţia,explicaţia,demonstraţia,exerciţiul/ Frontal,pe grupuri, individual
• ,,Omul de zăpadă,,
• ,,Săniuța fuge,,
• ,,Fulgi de nea,mii și mii,,
FEBR. 2022- Să asculte şi să interpreteze corect cântece pentru copii respectând ritmul şi mişcările
• “Un motan cât un pisoi”
• ,,Ursulețul Martinel”
• ,,Rățuștele mele ”
• ,,Unchiul meu e gospodar ”
MARTIE 2022- Să exprime stări sufleteşti sugerate de conţinutul cântecului, formulând verbal aceste
trăiri/Conversaţia,explicaţia,demonstraţia,exerciţiul/ Frontal,pe grupuri, individual
• ,,Mărțișoare, mărțișoare”
• ,,De ziua ta, mămico!”
• ,,Vine,vine primăvara”
• ,,Copăcelul,,

APR. 2022- Să asculte şi să interpreteze corect cântece pentru copii respectând ritmul şi mişcările
• ,,Hai la joc”
• ,,Înfloresc grădinile”
• ,,Autobuzul”
• ,,Un vapor”
MAI 2022- Să execute mişcări sugerate de melodiile cântecelor Conversaţia,explicaţia,demonstraţia,exerciţiul/
Frontal,pe grupuri, individual
• „Avionul”
• .„Ne- nvârtim, ne- n vârtim!”
• „Meseriile”
• „Tot ce e pe lume”
IUNIE 2022-Să execute mişcări sugerate de melodiile cântecelor, exprimând prin cântec, joc de mişcare
impresia muzicală creată/ Conversaţia,explicaţia,demonstraţia,exerciţiul/ Frontal,pe grupuri, individual
• ,,Vară dragă și frumoasă”
• „Vine vacanța”
• ,,Cântec , joc și voie bună! ”
EVALUARE – DESCRIPTORII DE PERFORMANŢĂ

PERFORMANŢĂ MINIMĂ- Copiii ascultă explicaţiile educatoarei şi interpretează cu ajutorul ei cântecul.
PERFORMANŢĂ MEDIE - Copiii cântă corect şi memorează relativ repede textul cântecului.
PERFORMANŢĂ SUPERIOARĂ
- Copiii interepretează cântecul la intensitatea optimă şi evită dereglările melodice;
- memorează mai repede textul şi semnificaţia acestuia;
- când este necesar, copiii vor intercala bătăi de tranbulina, tobă sau alte instrumente şi vor cânta solo;
-recepţionează mesajul muzical;
BIBLIOGRAFIE:
1. Culegere de cântece pentru preşcolari, Editura Mirador
2. Vers şi cânt în grădiniţa, Editura Didactică, Bucureşti 1979
3. Culegere de căntece. Manual pentru liceele pedagogice, Editura Didactică , Bucureşti 1977
4. Prichindel, Prof. Anton Scornea, Editura Didactică, 1976
5. Prichindel - Poezii şi cântece de învăţat şi desene de colorat
6. Culegere de cântece pentru copii, Editura Măiastra, Tg-Jiu, 2006.

IMPORTANȚA EVALUĂRII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ENACHE MIRELA

GRĂDINIȚA BRĂDĂCEȘTI, ȘCOALA GIMNAZIALĂ „DIMITRIE GUSTI” NEREJU
În reforma educațională întreprinsă în momentul de față în învățământ, importanța activității de evaluare

devine din ce în ce mai accentuată, deoarece permite cadrului didactic să aprecieze gradul în care au fost
atinse obiectivele procesului de învățământ, precum și dificultățile acestuia.
Evaluarea se poate defini ca un sistem de concepții, principii si tehnici referitoare la măsurarea si aprecierea
rezultatelor școlare si a procesului didactic .
În învățământul preșcolar actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării activității didactice,
având drept scop măsurarea și aprecierea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor dobândite de copii
în cadrul actului educațional. În același timp ,evaluarea urmărește și aspectele formative ale muncii
educatoarei ,concretizată în atitudinile și comportamentele dobândite de copilul preșcolar prin procesul
de învățământ.
Din perspectiva momentului efectuării și a modului de interpretare a datelor cu relevanță în desfășurarea
procesului didactic, se conturează utilizarea în învățământul preprimar a următoarelor de evaluare :
❖ evaluare inițială — predicativă;
❖ evaluare cumulativă- sumativă, certificată;
❖ evaluare formativă- continuă
Evaluarea inițială — se realizează la începutul anului școlar ,în momentul inițierii unui program de instruire
și are rol de a stabili nivelul de cunoștințe , priceperi și deprinderi, de a cunoaște capacitățile de învățare ale
copiilor. Concluziile desprinse în urma evaluării inițiale ajută la realizarea predicției — stabilirea
coordonatelor esențiale ale activității viitoare , a obiectivelor ,alegerea strategiilor adecvate pentru obținerea
performanței copiilor, ritmul de parcurgere a conținuturilor, deci premisa pentru eficiența procesului de
învățământ preșcolar viitor, care se va oglindi în planificarea semestriala. Datele obținute la acest tip de
evaluare ajută la conturarea activității didactice în trei planuri :
❖ stabilirea modului adecvat de predare a noului conținut ;
❖ organizarea unui program coerent de recuperare pentru întreaga grupa de copii ;
❖ aplicarea unor măsuri recuperatorii pentru unii copii din grupă ,fie de sprijin și recuperare,
fie activitate suplimentară pentru copiii supradotați.
Evaluarea formativ-continuă este una din formele cele mai des utilizate în grădiniță și se manifestă în toate
activitățile derulate, de la observarea continuu a comportamentului copiilor , a reacțiilor pe care le au la
diverse solicitări , a semnalării progreselor pe care le fac prin rezolvarea unor sarcini cu un grad ridicat de
dificultate, până la recompensarea succeselor pe care copiii le obțin. Utilizarea acestei forme de evaluare ajuta
atât educatoarea , dar în special copilul la reglarea activității. Pentru a avea rolul pozitiv pe care l-am
menționat anterior , evaluarea formativă trebuie să respecte unele cerințe :
❖ aprecierile educatoarei să fie făcute la momentul potrivit;
❖ aprecierile verbale: „Foarte bine”, „Bravo”, să reflecte cu adevărat performanța copilului,
prin urmare să aibă acoperire în fapte;
❖ criteriile de acordare a recompenselor să fie cunoscute de copii înainte de acordarea lor.
Avantajele utilizării acestei forme de evaluare sunt multiple, dintr-acestea amintim : sesizează imediat
lacunele ,rămânerile în urma a unor copii și ,implicit ,educatoarea acționează pentru recuperarea acestora ; se
verifică, la fiecare copil în parte, întregul conținut al domeniului de cunoaștere selectat pentru evaluare.

Evaluarea formativă are câteva caracteristici esențiale care o deosebesc de celelalte forme de evaluare și care,
în esență ,sporesc impactul pe care îl are asupra copilului, personalității acestuia și asupra procesului de
învățare și formare:
Centrarea interesului pe procesul învățării este considerat a fi mai relevant decât produsul învățării,
îndeosebi la grădiniță. Astfel, într-o activitate cu conținut matematic ,educatoarea va urmări nu numai
însușirea cunoștințelor matematice, ci mai mult prestația copiilor, implicarea în activitate , rapiditatea în
efectuarea operațiilor, independență în realizarea unor sarcini individuale, capacitatea de efort, profunzimea și
logica în gândire.
Caracterul sistematic și continuu este văzut nu atât prin prisma aspectului temporal, cât mai ales prin faptul
că se reintroduc permanent și cu promptitudine constatările și informațiile dobândite prin evaluarea în procesul
curricular și prin urmare, educatoarea poate adopta măsuri ameliorative imediate .
Caracterul dinamic, flexibil și creator face posibilă evoluția procesului curricular , îmbogățirea operațiilor
cognitive pe care le implică acesta și a metodelor, mijloacelor și strategiilor didactice.
Caracterul său individualizat presupune implicarea activa a fiecărui copil. Oferă posibilitatea corectării
prompte a erorilor, precum și a reglării rapide a demersurilor curriculare, grație informațiilor, corecturilor,
ameliorărilor pe care le sugerează sistematic. Face posibilă modificarea, reorientarea procesului de
învățământ, inclusiv pe secvențe mici, replanificarea unor teme.
Evaluarea sumativă ,cumulativă ,se realizează de regula la sfârșitul unui semestru, al unui an școlar, urmărește
sa realizeze un sondaj despre cunoștințele si achizițiile copiilor în urma participării la un anumit program
educațional. Rezultatele obținute se raportează la obiectivele Programei preșcolare, gradul de realizare al
acestora, cu mijloacele si strategiile didactice propuse de fiecare educatoare. In evaluarea cumulativa sau
sumativa se constata rezultatele , dar important este interpretarea acestora prin prisma metodelor si strategilor
de lucru, ca imediat să urmeze decizia in adoptarea unor programe educaționale, care sa conducă la creșterea
performantei copiilor. Dintr-o alta perspectiva si anume din aceea a obiectivității si gradului de certitudine , se
disting evaluare empirica ( subiectiva ) si evaluare obiectiva.
Evaluarea empirică este atunci când cadrul didactic apelează la intuiția proprie ; este considerată mult
mai facilă și la îndemâna fiecăruia. Acest tip de evaluare are însă multiple dezavantaje :
❖ este nesigura , are un grad de obiectivitate redus ;
❖ rezultatele pot fi fluctuante, fiind influențate de factori subiectivi( dispoziția celor implicați,
atmosfera existenta in sala de grupa etc.)
❖ este fragmentara , surprinde elemente de moment, fără relevanță ;
❖ face necesara întocmirea unor liste de trăsături , comportamente , performanțe sau rezultate ce
trebuie sa fie mereu in atenția evaluatorului ;
❖ face necesara elaborarea unor scale grafice , cu ajutorul cărora să se înregistreze sistematic dacă
o anumită trăsătura performanta este prezenta , precum si gradul in care ea a evaluat sau nu într-
un anumit interval de timp.
Evaluarea obiectivă se caracterizează prin folosirea unor tehnici speciale de măsurare a unor trăsături, a
unei performante, a unei prestații, a unei experiențe. Ea necesită crearea unor instrumente de culegere a datelor
și de comparare deliberată a comportamentului copilului cu un anumit standard acceptat. Acest tip de evaluare
presupune realizarea următoarelor proceduri : raportarea comportamentului copilului la obiectivele procesului
instructiv —educativ, definite în termeni măsurabili ; raportarea comportamentului copilului la media normala
a realizării acestui comportament in rândul uneia si aceleiași categorii de subiecte .
Indiferent de forma care se utilizează ,evaluarea, desfășurată în scopul de reglare și autoreglare a activității
didactice , este un proces complex, dar in același timp firesc si normal ,integrat procesului de învățământ. Ea
furnizează date importante despre capacitățile de învățare a copiilor, pentru ca , in deplina cunoștință de cauza,
sa se stabilească obiectivele activității următoare și sa se adopte cele mai potrivite mijloace de realizare.

În unitatea noastră evaluarea a cuprins variate forme de verificare , metode si procedee de evidențiere a
performantelor atinse ,printre care as aminti: observarea curenta a comportamentului de învățare al grupei ;
conversația ,dialogul ; probe de control ; studiul produselor activității ; testele si fisele de evaluare.
Educatoarele au libertatea de a selecta metode si tehnici de evaluare potrivite și să le adapteze nivelului
individual de vârstă ale copilului.
Bibliografie:
• Cristea S., Dicționar de pedagogie, Chișinău-București, Grupul editorial Litera-Litera Internațional, 2000.
• Cristea S., Evaluarea procesului de învățământ (II), în Tribuna învîțământului, 563/2000.
• Manolescu M., Evaluarea școlară-un contract pedagogic, Ed. Fundației „D.Bolintineanu”, București, 2002.
FIŞE DE EVALUARE FINALĂ

GRUPA MARE
Prof. FOTU ŞTEFANIA-NETA

G. P.P. „ AMICII”, CONSTANŢA
Itemul 1: Recunoaşte păsările din imagine. Colorează-le pe cele domestice.

Itemul 2: Colorează corespunzător păsările, încercuindu-le pe cele care sosesc
primăvara la noi înţară.

Itemul 3: Colorează bulina din dreptul păsărilor care nu zboară.

BIBLIOGRAFIE:
* Curriculum pentru învățământul preșcolar, prezentare și explicitări, Editura DPH, București, 2009;
** Google imagini – păsări de colorat.
OPŢIONAL
,,UN STIL DE VIAŢĂ SĂNĂTOS”
PROF. ÎNV.PREȘC. GOGAN OREDANA VALENTINA

GRĂDINIȚA STEP BY STEP CU P.P. “DUMBRAVA MINUNATĂ”, PLOIEȘTI, PRAHOVA
Rezumat
Acest optional are ca scop dezvoltarea comportamentelor care descriu un stil de viata sanatos la varsta
prescolara.Pentru prescolari ,alimentele si servirea mesei reprezinta o noua oportunitate de a explora si de
a culege informatii.Comportamentul alimentar in aceasta perioada de dezvoltare se caracterizeaza
prin:curiozitate(intreaba de ce morcovii sunt portocalii, in loc sa ii manance, sunt fascinati de noile alimente
si modul de a le servi), scop(prescolarii mananca atunci cand le este foame si se concentreaza asupra mesei
si refuza mancarea atunci cand s-au saturat sau nu le mai este foame), fluctuatia(apetitul copiiloe creste
dupa perioade de activitate intensa si scade atunci cand sunt obositi sau entuziasmati), dorinta
decompanie(prescolarii doresc sa manance impreuna cu alti copii si copiaza de multe ori preferintele
alimentare a celor din jur).
ARGUMENT
Dreptul la sănătate, la dezvoltarea fizică şi psihică armonioasă constituie unul dintre drepturile
fundamentale înscrise în Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generală a
Organizaţiei Naţiunilor Unite la data de 29 noiembrie 1989.
În contextul schimbărilor majore şi accelerate ale lumii contemporane, asigurarea unei stări de sănătate
a tinerilor şi copiilor reprezintă una dintre direcţiile prioritare ale strategiei educaţionale a Ministerului
Educaţiei şi Cercetării.
Astăzi, la începutul mileniului trei, când viaţa individului a devenit mai complicată, când ştiinţa şi
întreaga societate au evoluat, educaţia pentru sănătate se impune ca o necesitate şi devine o condiţie esenţială
a educaţiei unei naţiuni civilizate.
Educaţia constituie un sistem complex şi unitar, care prezintă mai multe dimensiuni, corespunzătoare
principalelor laturi ale personalităţii umane: educaţia intelectuală, educaţia estetică, educaţia civică, educaţia
pentru sănătate, educaţia fizică, etc. Aceste dimensiuni se află în raporturi de interdependenţă şi
complementaritate, ce-i conferă educaţiei în cadrul grădiniţei un caracter sistemic, deschis, dinamic. Din acest
punct de vedere, educaţia pentru sănătate în grădiniţă devine o componentă esenţială a educaţiei.
Educaţia pentru sănătate în grădiniţă este imperios necesar să se efectueze, ca în majoritatea ţărilor,
începând din prima zi din grupa mică, deoarece, la vârste mici copiii dobândesc deprinderi şi obiceiuri care
sunt relevante pentru activităţile ulterioare.
Astfel opţionalul ,,Un stil de viață sănătos”, prin abordare şi strategia de derulare, este astfel proiectat încât se
încadrează în ceea ce numim ,,noile educaţii” şi este ancorat în realitatea şi nevoile societăţii româneşti,
stabilind un set de valori ce vizează cu prioritate perspectiva evoluţiei educaţiei. Prin alegerea acestui opţional
am urmărit ca preşcolarii să-şi formeze un stil de viaţă sănătos.
Abordarea domeniilor din cadrul opţionalului de educaţie pentru sănătate (noţiuni de anatomie şi
fiziologie, noţiuni de igienă, activitate şi odihnă, sănătatea mediului, sănătatea alimentaţiei, sănătatea mintală,
prevenirea consumului de substanţe toxice, accidentelor, abuzurilor, violenţei, etc.) se realizează sistemic şi
respectă principii şi metodologia specifică, novatoare.
Tratarea din punct de vedere sistemic a opţionalului, care este centrat pe copil, facilitează posibilitatea
cunoaşterii riguroase şi profunde a psihicului şi personalităţii copiilor, identificându-se în acelaşi timp noi
modalităţi de eficientizare a scopului propus prin acest opţional.
PLANIFICAREA ACTIVITĂŢILOR OPŢIONALE
Categoria de activităţi: Educaţie pentru societate

Tema opţionalului: ,,Un stil de viață sanatos”
Durata: 1an şcolar
Coordonator: Gogan Loredana Valentina
Obiective cadru:
• Formarea şi cultivarea interesului pentru problematica sănătăţii.
• Cunoaşterea organismului uman şi a funcţiilor sale vitale, precum şi a unor norme de comportament
pentru asigurarea echilibrului dintre sănătatea individuală şi cea colectivă.
• Cunoaşterea noţiunilor legate de sănătate şi boală în vederea dezvoltării armonioase a organismului.
• Formarea şi consolidarea deprinderilor de igienă a muncii, de odihnă şi recreere.
• Formarea deprinderilor de alimentaţie raţională şi de desfăşurare de exerciţii fizice în vederea
menţinerii sănătăţii.
• Dezvoltarea capacităţii de utilizare a normelor igienico-sanitare prin corectarea deprinderilor greşite şi
încurajarea celor corecte.
Obiective de referinţă:
• Să cunoască schema corporală umană.
• Să identifice reguli de igienă personală, dovedind aceasta şi prin folosirea din proprie iniţiativă a
obiectelor sanitare personale.
• Să cunoască necesitatea curăţeniei, păstrându-şi curate corpul, hainele, camera.
• Să precizeze implicaţiile respectării regulilor de igienă personală şi consecinţele nerespectării acestora.
• Să deosebească prin comportament atitudini favorabile ocrotirii mediului şi sănătăţii propriului
organism.
• Să conştientizeze noţiunile de sănătate, igienă, boală.
• Să cunoască propria stare de sănătate şi simptomele unei stări de boală.
• Să respecte reguli de igienă dentară.
• Să cunoască alimentele care menţin sănătatea dinţilor, diferenţiindu-le de cele dăunătoare.
• Să sesizeze că după o activitate solicitantă sunt necesare şi binevenite jocul şi odihna.
• Să respecte programul zilnic pentru dezvoltarea armonioasă a organismului.
• Să conştientizeze că organismul este sănătos şi rezistent la boli dacă îl călim, reţinând semnificaţia
proverbului ,,Minte sănătoasă în corp sănătos”.
• Să cunoască alimentele de bază, să le diferenţieze, consumând toată gama de alimente.
• Să cunoască normele igienico-sanitare respectându-le în orice împrejurare.
• Să realizeze conexiunea cauză – efect vizând factorii naturali (apă, aer, soare) şi ambientali asupra
sănătăţii individului şi a grupului.
• Să-şi dezvolte deprinderi igienico – sanitare corecte.
Finalităţi şi standarde de performanţă:

Activităţile de învăţare vor fi orientate spre a dezvolta copiilor următoarele performanţe:
• Să aibă formate deprinderi de securitate personală.
• Să adopte comportamente adecvate pentru păstrarea sănătăţii.
• Să formuleze reguli igienice în legătură cu propriul corp, hrană, haine etc.
• Să aducă argumente pentru necesitatea păstrării curăţeniei şi respectării igienei.
• Să pună în practică cunoştinţele şi regulile însuşite referitoare la sănătatea şi securitatea personală prin
exersarea de deprinderi.
Modalităţi de evaluare:
• Probe orale.
• Probe practice.
• Autoevaluare.
• Miniproiecte.
• Probe scrise (fişe de muncă independentă).
Bibliografie:
• Marcela, Peneş ,,Igiena personală”, ed. Ana, Bucureşti, 2004
• Codul bunelor maniere ,,Cei şapte ani de acasă”, ed. Coresi, Bucureşti
• Revista ,,Învăţământul preşcolar” nr.1-2, 2006
• Siminica Şova ,,Activităţi opţionale în grădiniţă” ed. ASS
JOCUL - O MODALITATE DE INVǍTARE SI EDUCARE
PROF.INV.PREȘCOLAR: HRUBARU DANIELA

GRADINIȚA CU P.P. NR.16 , FOCSANI, JUD. VRANCEA
În mod obişnuit o asemenea activitate este izvorâtă din nevoia de acţiune, de mişcare a copilului o modalitate
de a-şi consuma energia sau de a se distra, un mod plăcut, de a utiliza timpul liber, şi nu numai.
Jocul reprezintă un ansamblu de acţiuni şi operaţiuni care urmăresc obiective de pregătire intelectuală, tehnică,
morală, fizică a copilului.
Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă acesteia un caracter mai viu si mai atragător,
aduce varietate si o stare de bună dispoziţie funcţională, de veselie şi bucurie, de destindere, ceea ce previne
apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii.
Locul didactic este un tip specific de activitate prin care învaţătorul consolidează, precizează şi chiar verifică
cunoştinţele elevilor, le îmbogăţeşte sfera lor de cunoştinţe, pune în valoare şi le antrenează capacităţile
creatoare ale acestora.
Atunci când jocul este utilizat în procesul de învăţământ, el dobândeşte funcţii psihopedagogice semnificative,
asigurând participarea activă a elevului lecţii, sporind interesul de cunoaştere faţă de conţinutul lecţiei.
Odată cu împlinirea vârstei de 6 ani, în viaţa copilului începe procesul de integrare în viaţa şcolară, ca o
necesitate obiectivă determinată de cerinţele instruirii şi dezvoltării sale multilaterale.
Psihologia jocului evidenţiază importanţa activării acestei metode mai ales în învăţământul preşcolar şi primar.
Analiza sa permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci direcţii de dezvoltare, orientate astfel :

-de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase ;
-de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile ;
-de la jocurile fară subiect spre cele cu subiect ;
-de la şirul de episoade nelegate între ele spre jocul cu subiect şi cu desfăşurare sistematică ;
-de la reflectarea vieţii personale şi a ambianţei apropiate, la reflectarea evenimentelor vieţii
sociale’’(Elkonin).
Această metodă dinamizează acţiunea didactică prin intermediul motivaţiilor ludice care sunt subordonate
scopului activităţii de predare-evaluare într-o perspectivă pronunţat formativă. Modalităţile de realizare
angajează următoarele criterii pedagogice de clasificare a jocurilor didactice.
-după obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale, motorii, tactile ), jocuri de observare, jocuri
de dezvoltare a limbajului, jocuri de stimulare a cunoaşterii interactive ;
-după conţinutul instruirii: jocuri matematice, jocuri muzicale, jocuri sportive, jocuri literare/ lingvistice ;
-după forma de exprimare : jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare, jocuri conceptuale,
jocuri-ghicitori, jocuri de cuvinte încrucişate ;
-după resursele folosite: jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe bază de întrebări, jocuri pe bază de fişe
individuale, jocuri pe calculator ;
-după regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin tradiţie, jocuri cu reguli inventate, jocuri spontane,
jocuri protocolare ;
-după competenţele psihologice stimulate: jocuri de mişcare, jocuri de observaţie, jocuri de imaginaţie, jocuri
de atenţie, jocuri de memorie, jocuri de gândire, jocuri de limbaj, jocuri de creaţie.
Prin joc, elevii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea lor de a acţiona creativ, pentru
că strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se manifestă isteţimea, spontaneitatea,
inventivitatea, initiaţiva, rǎbdarea, îndrǎzneala, etc. Organizarea unor activităţi cu adevărat interactive va
avea rezultat profitabil .
Jocurile au ca finalitate :
• dezvoltarea motricităţii fine: jocuri de construcţie; confecţionarea de jucării din materiale naturale;
jocuri de dicţie; ...
• dezvoltarea inteligenţei spaţiale : puzzle; tangam; cuvântul ascuns;
jocuri de identificare a poziţiei silabelor în cuvânt, elementelor într - un experiment, elementelor lipsă
dintr - o reprezentare; jocuri cu numere; jocuri de completare a unor modele repetitive reprezentete
prin obiecte, numere, desene;
• dezvoltarea gândirii divergente: cuburi colorate; jocuri de combinatorică care se pot utiliza chiar
dacă elevii nu găsesc soluţii concrete; cuvântul opus (iad; adună);
• dezvoltarea gândirii simbolice: domino matematic; jocul de cărţi, mimă ;
• dezvoltarea gândirii convergente: gruparea numărului dat de obiecte; sortare de obiecte cu numărare
din nou; cântarea alternativă (cântare vocală + bătutul ritmului , + cântare în gând ...); leagă 2 câte 2
cuvintele (tu; vin; dor; de); ...
• dezvoltarea posibilităţilor de anticipare: jocuri cu beţişoare (câte doi, pe rânduri; „cel care ia ultimul
beţişor de pe masă pierde“); cuvântul pierdut (propoziţii eliptice); etc.
Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare şi se succed în ordinea
implicată de logica cunoaşterii şi a învăţăturii.
În acest caz, intenţia principală a jocului nu este divertismentul, rezultat din încercarea puterilor, ci învăţătura
care pregăteşte copilul pentru muncă şi viaţă. Pentru a atinge aceste scopuri, jocul didactic trebuie să fie
instructiv, să le consolideze cunoştinţele.
Folosirea jocului didactic ca activitate de completare cu întreaga clasă, aduce variaţie în procesul de instruire
a copiilor, făcându-l mai atractiv.
Fiecare joc didactic cuprinde următoarele laturi constitutive :
1. conţinuturi

2. sarcina didactică
3. regulile jocului
4. acţiunea de joc
Prima latură - conţinuturi - este constituit din cunoştinţele anterioare ale copiilor însuşite în cadrul activităţilor
comune cu întreaga clasă, cunoştinţe ce se referă la plante, animale, anotimpuri, reprezentări matematice,
istorice, etc.
Cea de a doua componentă a jocului - sarcina didactică - poate să apară sub forma unei probleme de gândire,
de recunoaştere, denumire, reconstituire, comparaţie, ghicire. Jocurile didactice pot avea acelaşi conţinut,
acestea dobândind un alt caracter, datorită sarcinilor didactice pe care le au de rezolvat, de fiecare dată altele.
A treia latură - regulile jocului - decurge din însăşi denumirea ei. Regulile sunt menite să arate copiilor cum să
se joace, cum să rezolve problema respectivă. Totodată regulile îndeplinesc o funcţie reglatoare asupra
relaţiilor dintre copii.
Ultima latură - acţiunea de joc - cuprinde momente de aşteptare, surprize, ghicire, întrecere şi fac ca rezolvarea
sarcinii didactice să fie plăcută si atractivă pentru elevi.
Dacă vin în completarea lecţiei, jocurile didactice, pot fi grupate după obiectivele urmărite şi tipul lecţiei.
După obiectivele urmărite, jocul este folosit în cadrul tuturor ariilor curriculare, iar după tipul lecţiei jocul este
folosit ca mijloc de predare, asimilare, mijloc de consolidare, sistematizare, recuperare a cunoştinţelor.
Indiferent de modul de folosire, jocul didactic îl ajută pe elev să-şi angajeze întregul potenţial psihic, să-
şi cultive iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, spiritul de cooperare şi de echipă.
În cazul în care jocurile organizate au scop educativ bine precizat, devin metode de instruire, iar dacă jocul este
folosit pentru a demonstra o caracteristică a unei lecţii, acesta devine un procedeu didactic.
Metodica desfăşurării unui joc didactic cuprinde :
-introducerea in joc;
-executarea jocului;
-complicarea jocului;
-încheierea jocului.
Jocul didactic nu poate fi desfăşurat la întâmplare; în aplicarea lui trebuie să se ia în considerare următoarele
condiţii :
• jocul să se constituie pe fondul activităţii dominante urmărindu-se:
-scopul şi sarcinile lecţiei ;
-să fie pregătit de învăţător în direcţia dozării timpului şi a materialului folosit ;
-să fie variat, atractiv, să îmbine forma de divertisment cu cea de învăţare;
-să creeze momente de relaxare, de odihnă, în vederea recuperării energiei nervoase a elevilor ;
-să antreneze toţi copiii în activitatea de joc;
-să fie proporţionat cu activitatea prevăzută de programă şi structurat în raport cu tipul şi scopul lecţiei
desfăşurate;
-să urmărească formarea deprinderii de muncă independentă ;
-după caz, sarcinile didactice ale jocului să fie date diferenţiat pentru a preîntâmpina rămâneri în urmă la
învăţătură ;
-să solicite gândirea creatoare şi să valorifice cu maximum de eficienţă posibilităţile intelectuale ale elevilor;
-activităţile în completare prin joc să fie introduse în orice moment al lecţiei ;
-indicaţiile privind desfăşurarea activităţii să fie clare, corecte, precise, să fie conştientizate de către elevi şi să
le creeze o motivaţie pentru activitate;
-activităţile de joc să se desfăşoare într-un cadru activ, stimulator şi dinamic;
-să nu fie prea uşoare, nici prea grele ;
-regulile de joc să fie explicate clar şi să se urmărească respectarea lor de către elevi.
Elementele de joc : ghicirea, mişcare, întrecerea, surpriza, etc. creează stări emoţionale care întreţin interesul
şi dau un colorit viu activităţii.
Folosirea jocului didactic în cadrul procesului de învăţare ne va demonstra că:
-randamentul orei este mai mare, verificarea cunoştinţelor făcându-se în mod plăcut, activ, temeinic ;
-gândirea elevilor este mereu solicitată şi astfel în continuă formare;
-independenţa, creativitatea se formează de timpuriu ;
-iniţiativa copiilor creşte, în joc devine mai curajos, mai degajat;
-prin jocuri îi putem cunoaşte pe copii mai repede şi mai bine;
-prin varietatea lor, prin creare unor situaţii-problemă, ele dezvoltă spiritul de observaţie, de analiză, de
judecată, înlătură, monotonia, rutina, stereotipia, dau posibilitatea elevilor să-şi dezvolte vocabularul,
comunicarea devine mai permisivă ;
-jocul didactic ne oferă prilejul de a afla mai uşor cum gândesc elevii şi de a modela logica gândirii lor.
Literatura de specialitate ne oferă o multitudine de jocuri didactice pe care le putem folosi în cadrul lecţiilor
din toate ariile curriculare, iar măiestria învăţătorulul va duce la rezultate deosebite.
Relevând legătura dintre joc şi munca copilului, Jean Piaget a pus în evidenţa aportul jocului la dezvoltarea
intelectuală a şcolarului. De aceea, el susţine că ,,toate metodele active de educare a copiilor mici să furnizeze
acestora un material corespunzător pentru ca jucându-se, ei să reuşească să asimileze realităţile intelectuale
care, fără aceasta, rămân exterioare inteligenţei copilului”(Piaget Jean, 1965, pag.98).
Reprezentanţii teoriei intelectualiste învăţării: Bruner, Galperin apreciază că orice elev poate asimila un
conţinut dacă sunt folosite căi adecvate de activitate cu aceştia. De aici, rezultă că adevărata problemă a
succesului şcolar nu constă în a stabili dacă un elev este apt sau nu să obţină rezultate vizate de şcoală, ci în a
găsi metode şi mijloace potrivite pentru aceasta. Astfel, succesul şcolar se raportează la totalitatea elevilor, atât
în ceea ce priveşte nivelul de pregătire ştiinţifică, cât şi dezvoltarea capacităţii de a se instrui, de a deveni.
Rebusul şcolar sprijină succesul şcolar prin :
a) cunoştinţele însuşite; capacităţile intelectuale; abilităţile de aplicare a cunoştinţelor în rezolvarea unor
probleme; trăsături de personalitate;
b) evaluarea- măsură în care sunt îndeplinite obiectivele activităţii didactice.
Succesul are un efect mobilizator, stimulativ asupra elevului; corelează potrivit cu performanţă şcolară, cu
satisfacţia în muncă şi cu dorinţa de a învăţa din ce în ce mai mult.
Una dintre cele mai puternice structuri motivaţionale ar fi starea de curiozitate ce se manifestă în dorinţa rapidă
de a rezolva rândurile orizontale ale rebusului, spre a descoperi cuvântul sau cuvintele de pe verticala A-B.
Vorbind despre jocurile didactice, U.Schiopu preciza că ele „educă atenţia, capacităţile fizice intelectuale,
perseverenţa, promtitudinea, spiritul de echipă, de ordine, dârzenie, modulează dimensiunile etice ale
conduitei”(U.Schiopu, 1989, pag.124).
Poate că e bine să ne amintim, atunci când suntem în faţa vlăstarelor pe care le modelăm, că vârsta lor este
vârsta jocului, iar în activităţile didactice ce le desfăşurăm cu ei să fie folosite cât mai multe jocuri didactice
şi atunci…..succesul este garantat.
Prin jocul didactic le cultivăm elevilor dragostea pentru studiu matematicii, le stimulăm efortul susţinut şi îi
determinam să lucreze cu plăcere, cu interes, atât în oră,cât şi în afara ei .
Jocul didactic poate fi folosit atât ca metodă de predare-învăţare, dar mai ales ca mijloc util de consolidare şi
aplicare desfăşurat metodic, joc didactic are o valoare instructiv-formativă deosebită. Copilul învaţă cu plăcere,
devine interesat faţă de activitatea ce se desfăşoară, cei timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai
curajoşi şi capătă mai multă încredere.
Învăţământul de astăzi are în vedere faptul că matematica se impune ca o ştiinţă generală a noţiunilor de ordin
şi structură, de stăpânirea a mulţimilor complexe, organizate şi neorganizate.
El reprezintă o activitate de bază, organizată în grădiniţă, care contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor,
având un rol deosebit în amplificarea acţiunii formative, în primul rand, prin faptul că poate fi inclus în structura
activităţii comune, realizând în felul acesta o continuitate între activitatea de învăţare şi cea de joc..
Jocul diactic matematic poate să apară în programul activităţilor din clasa I, atât ca element al unei activităţi
comune, cât şi ca o activitate independentă; este o formă de activitate accesibilă copilului prin care se realizează
în mare măsură o parte din sarcinile educaţionale. Încorporat în activitatea didactică, elementul de joc imprimă
acesteia un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie funcţională, de veselie
şi bucurie, de destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei, a plictiselii şi a oboselii. Prin joc didactic, se
consolidează, precizează şi chiar verifică cunoştinţele copiilor, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe, pune în
valoare şi le antrenează capacităţile creatoare .
Datorită conţinutului şi modului lor de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a
întregului colectiv al clasei, dezvoltă spiritul de echipă, de întrajutorare, formează şi dezvoltă unele deprinderi
practice elementare şi de muncă organizată.
BIBLIOGRAFIE:
1. Cerghit, Ioan, 1987, „Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă”, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
2. Chateau, Jean, 1967, „Copilul şi jocul”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
3. Cucoş, Constantin(coord.), 1999, „Psihopedagogie”, Editura Polirom,Iaşi
4. Cristea, Sorin, 1998, „Dicţionar de termeni pedagogici”, Editura Didactică şi Pedagogică
5. Dienes, Z., P., 1973, „Un studiu experimental asupra învăţării matematicii”, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI

LA COPIII PREȘCOLARI
PROF. LAZĂR MARIANA

GRĂDINIȚA CU P.P. NR. 16, FOCȘANI
Vârsta preșcolară prezintă o însemnată importanță în dezvoltarea limbajului și ridicarea gândirii pe trepte
mai înalte de generalizare și abstractizare. Se știe că în evoluția psihică a copiilor preșcolari, o mare valoare
o are gândirea care este determinată de formarea și utilizarea reprezentărilor și mai ales de dezvoltarea
limbajului. Vârsta cuprinsă între trei și șapte ani este vârsta vorbirii. Nu întâmplător ea coincide cu vârsta
grădiniței, aceasta fiind cea care oferă prima educație organizată. Însă grădinița nu și-ar îndeplini această
menire dacă n-ar acorda educării limbajului un loc de frunte în cadrul preocupărilor sale educative.
Dezvoltarea și îmbogățirea limbajului constituie o grijă permanentă a educatoarei, deoarece el
reprezintă principala cale de comunicare cu cei din jur și de cunoaștere a realității. Vârsta preșcolară este un
stadiu hotărâtor în stimularea corectă a vorbirii, deoarece acum au loc modificări cantitative care vizează
deprinderea pronunției corecte, asimilarea în practica curentă a structurii gramaticale, constituirea lexicului
de bază, diversificarea formelor de comunicare.
Pedagogia preșcolară științifică ne învață că jocul satisface în cel mai înalt grad nevoia de activitate a
copilului, generată de trebuințe, dorințe, tendințe specifice copilului de vârstă preșcolară. Copilul începe să se
joace cu obiectele apropiate încă din primii ani ai vieții, dar jocul devine o activitate conducătoare a copilului
doar la vârsta preșcolară, motiv pentru care această perioadă este considerată adesea drept vârsta jocului.
Vârsta preșcolară prezintă o însemnată importanță în dezvoltarea limbajului și ridicarea gândirii pe trepte mai
înalte de generalizare și abstractizare. Se știe că în evoluția psihică a copiilor preșcolari, o mare valoare o are
gândirea care este determinată de formarea și utilizarea reprezentărilor și mai ales de dezvoltarea limbajului.
Vârsta cuprinsă între trei și șapte ani este vârsta vorbirii. Nu întâmplător ea coincide cu vârsta grădiniței, aceasta
fiind cea care oferă prima educație organizată. Însă grădinița nu și-ar îndeplini această menire dacă n-ar acorda
educării limbajului un loc de frunte în cadrul preocupărilor sale educative.

Dezvoltarea și îmbogățirea limbajului constituie o grijă permanentă a educatoarei, deoarece el
reprezintă principala cale de comunicare cu cei din jur și de cunoaștere a realității. Vârsta preșcolară este un
stadiu hotărâtor în stimularea corectă a vorbirii, deoarece acum au loc modificări cantitative care vizează
deprinderea pronunției corecte, asimilarea în practica curentă a structurii gramaticale, constituirea lexicului de
bază, diversificarea formelor de comunicare.
A folosi limbajul implică și nevoia de a fi înțeleși de cei cărora ne adresăm. Astfel, copiii trebuie să
dobândească încă din perioada preșcolară abilitatea de a comunica cu cei din jur, de a-și exprima ideile, ceea
ce va forma o bază în activitatea școlară și apoi în viața socială de mai târziu. Activitățile de educare a
limbajului fac posibilă cultivarea limbajului oral, accentul fiind pus pe comunicare, pe dialogul liber, pe
formarea deprinderii de exprimare ordonată a gândirii și de însușire a structurilor gramaticale.
Eficiența jocului didactic în dezvoltarea limbajului la copiii preșcolari a fost demonstrată în cadrul procesului
de învățământ prin rezultatele bune care au fost obținute. De aceea din ce în ce mai mulți psihologi, pedagogi
și cadre didactice pledează pentru învățarea prin joc. Atras de elementul de joc, copilul nu mai este timorat și
își poate folosi inteligența poate învăța mult mai ușor.
Importanța jocului didactic

Jocurile didactice alcătuiesc cea mai vastă categorie de jocuri cu reguli, fiind create expres pentru a
rezolva, în procesul instruirii, unele sarcini didactice, motiv pentru care poarta acest nume. În raport cu celelalte
mijloace practicate în grădiniță, eficiența jocului didactic este cu atât mai mare cu cât este realizat un acord
optim între procesul de învățare, procesul de cunoaștere a mediului înconjurător și acțiunea de joc. Astfel
procesul asimilării și amplificării cunoștințelor este adaptat la cerințele și specificul vârstei preșcolare.
Jocul didactic ocupă un loc foarte important în educarea limbajului la copiii preșcolari, deoarece forma
de joc antrenează copilul în exersarea și stimularea vorbirii în direcția propusă în cadrul fiecărui joc, fără ca
acest efort să fie conștientizat de către acesta. Eficacitatea jocurilor didactice față de celelalte activități frontal
dirijate rezidă în faptul că la desfășurarea lor participă toți copiii din grupă, depunând același efort de gândire
și exprimare.
O mare însemnătate pentru dezvoltarea limbajului prezintă jocurile didactice orale. Acestea cer discernământ
în alegerea cuvintelor, în înlocuirea unui cuvânt prin altul, cu înțeles opus. Aceste jocuri mai dezvoltă și
promptitudinea reacțiilor verbale datorită faptului că fiecare copil se străduiește să dea răspunsul potrivit
înaintea celorlalți.
Copiii timizi capătă în cadrul jocului didactic capătă curaj și mai multă încredere, mai multă siguranță,
rapiditate și spontaneitate în răspunsuri. Jocul imprimă activității didactice un caracter vioi și antrenant, induce
o stare de buna dispoziție, de bucurie, de destindere și de divertisment care previne monotonia și oboseală.
În funcție de tipul de activitate la care sunt inculuse jocurile didactice, se pot clasifica astfel:
a) Jocuri pentru educarea limbajului și a comunicării;
b) Jocuri didactice matematice;
c) Jocuri didactice pentru activitatea de cunoaștere a mediului;
d) Jocuri didactice de educație pentru societate;
e) Jocuri didactice muzicale.
Jocurile didactice verbale pentru dezvoltarea limbajului și a comunicării pot fi:
- Jocuri fonetice, lexicale și gramaticale;
- Jocuri pentru formarea deprinderii de exprimare corectă;
- Jocuri pentru precizarea și activizarea vocabularului;
- Jocuri de recunoaștere a personajelor literare și a textelor;
- Jocuri cu imagini, cu povestiri, cu obiecte;
- Jocuri fără suport material;
- Jocuri de simulare.
Activități în care se folosește jocul didactic în educarea limbajului

Educarea limbajului copiilor ca instrument de gândire, de cunoaștere, dar și ca mijloc de comunicare între
copii, se realizează în toate activitățile din grădiniță din toate domeniile experiențiale, nu doar în cadrul
activităților din domeniul Limbă și comunicare.
În exercițiile și jocurile senzoriale din cadrul domeniului Științe, copiii exprimă verbal ceea ce simt,
pipăie, aud, miros, văd, gustă, ceea ce observă la anumite obiecte, ființe, activități umane, fenomene ale naturii,
anotimpuri, etc. În jocurile și exerciţiile cu conținut matematic, copiii sunt stimulați să exprime verbal relații
și însușiri exacte între obiecte, imagini și simboluri.
În domeniul Om și societate, copiii își exersează limbajul în discuțiile despre respectarea normelor utile
integrării în viața socială și a regulilor de securitate personală. Ei trebuie să învețe să adauge comportamentului
un limbaj adecvat cerințelor grupurilor în care trăiește: familia, grădiniţa, grupul de joacă.
În domeniul Estetic și creativ, activitățile de pictură, desen, lucru manual, jocurile de construcție, de
creație, etc., dau copiilor ocazia de a comunica între ei, de a face schimburi de idei în legătură cu activitatea
lor.
Și în domeniul Psihomotric, în activitățile educație fizică și de muzică, copiii transformă mesajul verbal
în mișcare sau îl exprimă în ritm și melodie.
Prin urmare, nu există activitate fără comunicare și pentru că în grădinița de copii toate activitățile tind
către același rezultat - educarea limbajului, noul curriculum recomandă activitățile integrate prin depășirea
granițelor dintre disciplinele din învățământu lpreșcolar tradițional.
În cadrul activităților din domeniul Științe, se organizează jocul didactic „Cum ne îmbrăcăm?” având
ca sarcină cunoașterea și folosirea corectă a denumirii obiectelor de îmbrăcăminte în funcție de anotimp.
Mijloacele de învățământ care se folosesc în cadrul jocului sunt: un tablou reprezentând un anotimp cu
elementele specifice, o păpușă care trebuie îmbrăcată potrivit anotimpului, jetoane care reprezintă obiecte de
îmbrăcăminte și încălțăminte. Copiii descrie anotimpul prezentat în tablou, apoi vor aduce păpușii jetoanele
care prezintă obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte necesare și le vor așeza în ordinea în care trebuie
îmbrăcată păpușa.
Acest joc ajută copii să își clarifice cunoștințele despre obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte
folosite în funcție de anotimp, dar în același timp ajută și la educarea limbajului, obișnuindu-i să formuleze
propoziții corecte din punct de vedere gramatical, respectând acordul dintre subiect și predicat, între substantiv
și adjectiv. Pentru complicarea jocului, se cere copiilor să determine însușirile fiecărui obiect de îmbrăcăminte
sau să clasifice îmbrăcămintea necesară fetițelor și băieților după anotimp.
Jocul didactic reprezintă un important mijloc de educare a limbajului copiilor în vederea școlarizării,
prin intermediul acestuia se fixează, se precizează și se activează vocabularul copiilor, ajută la îmbunătățirea
pronunției, la formarea unor notiuni, la însușirea unor construcții gramaticale necesare formării deprinderii de
citire și scriere în clasa I. Pornind de la cunoașterea cerințelor învățământului primar și a posibilităților de
adaptare a fiecăreia din aceste cerințe, se poate acorda experiență crescută jocului didactic de dezvoltare a
limbajului și exersare a vorbirii, dacă sunt folosite metodele activ-participative, iar obiectele dezvoltării
limbajului și comunicării orale se realizează la nivel potrivit prin variante de jocuri didactice proiectate sau
adaptate scopului urmărit.
Particularitățile limbajului la copiii de vârstă preșcolară
Limbajul este o formă de activitate specific umană, care constă în folosirea limbii în procesul de
comunicare între oameni prin intermediul limbii. Formarea și dezvoltarea intelectuală a copiilor se realizează
prin limbaj. Cunoscând mediul înconjurător, intrând în relații cu cei din jur, copilul își exersează limbajul, își
dezvoltă vocabularul cu noi cuvinte și expresii. Cu ajutorul cuvintelor, copilul descoperă și apreciază frumosul
din natură și cel creat de om, ceea ce contribuie la educarea estetică a acestuia (Molan,V., 2006, p.8).
Particularitățile limbajului copilului depind de o serie de factori intelectuali și extraintelectuali.
Limbajul copiilor se dezvoltă substanțial sub influența adulților cu care stabilesc relații de comunicare din ce
în ce mai complexe. Apariția limbajului interior face ca răspunsurile pe care le formulează copilul, să fie
rezultatul unei formulări anterioare ale gândirii anticipate. Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizează în
condițiile intensificării activității de intercomunicare a unui proces de formare a limbajului interior, de
memorare verbală și de activizare a vocabularului.
Al. Roșca și A. Chircev definesc limbajul ca fiind „o formă de activitate specific umană care constă în
esență în folosirea limbii în procesul de comunicare și gândire” 1 Copilul preșcolar străbate etapa
cunoașterii prin lărgirea contactului său cu mediul social și cultural din care își însușește modele de viață ce
permit și determină integrarea sa tot mai activă în condiția umană.
Limbajul reprezintă un element foarte important pentru organizarea funcționalității psihocomportamentale a
copilului preșcolar. Cu ajutorul limbajului, copilul își dezvoltă capacitatea de manifestare a gândurilor și
sentimentelor, își lărgește contactul cu cei din jur, iar cu ajutorul cuvântului imprimă dinamism și ordine la
nivelul întregii activități psihice. Limbajul copilului preșcolar se lărgește permanent atât sub raport cantitativ,
prin creșterea volumului vocabularului, cât și sub raport calitativ, ca urmare a capacității de formulare logico-
gramaticală, a frazării logice și a introducerii unor conținuturi care au sens și sunt din ce în ce mai bine
structurate și mai clare.
Comunicând cu ceilalți oameni, copilul transmite ceea ce a auzit, a văzut, a făcut, a trăit și a gândit,
apărând astfel limbajul contextual, sub forma povestirii monologate despre ceea ce a văzut copilul la teatrul de
păpuși, despre relațiile lui cu ceilalți copii, despre ce s-a întâmplat în activitatea lui. În cazul limbajul
contextual, conținutul comunicării reiese din contextul celor spuse, astfel nu este necesar ca ascultătorul să
cunoască situația la care se referă vorbitorul, așa cum este în cazul limbajului situativ.
Până la însușirea deplină a vorbirii, copilul intră în contact cu mediul, mai ales prin acțiunea directă a
acestuia asupra organelor de simț. Pe parcurs copilul va începe să mânuiască foarte ușor limbajul la vârsta
preșcolară. Acum cunoașterea directă se realizează la un nivel superior, însoțită fiind de explicațiile
educatoarei. Procesul organizat de instruire și educare, procesul de transmitere a cunoștințelor despre mediul
înconjurător se realizează prin intermediul cuvântului. Prin cuvânt educatoarea înlesnește cunoașterea
denumirii lucrurilor, fenomenelor, însușirilor acestora, relațiile dintre ele. În cadrul activităților, sub
îndrumarea educatoarei, copilul trebuie obișnuit să distingă esențialul și să redea prin cuvinte ceea ce observă.
Întrebările adresate copiilor îi determină să gândească, să analizeze, să facă comparații, clasificări și
generalizări.
BIBLIOGRAFIE
Al. Roșca, A. Chircev, Psihologia copilului preșcolar, Editura DIDACTICĂ ȘI PEDAGOGICĂ, București
1964;
Cucoș, C., Pedagogie, Editura Polirom, Iași 1996 ;
Mitu, F., Antonovici, Ş., Metodica activităților de educare a limbajului în învățământul preșcolar, Ed. Pro
Humanitate, București 1999.
JOC DIDACTIC (DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE): “SĂ AJUTĂM FLORILE SĂ

ÎNFLOREASCĂ!”
EDUCATOARE MIU GINA

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT "LUMEA COPILĂRIEI", RÂMNICU SĂRAT
Grupa: 5-6 ani, Nivel II

Scopul activității: Consolidarea comunicării orale a preșcolarilor sub aspect fonetic, lexical, al structurii
gramaticale.
1
Al. Roșca, A. Chircev, Psihologia copilului preșcolar, Editura DIDACTICĂ ȘI PEDAGOGICĂ, București 1964, p. 103

O1-să îndeplinească sarcinile jocului didactic;
O2-să formuleze propoziții pe baza imaginilor;
O3-să precizeze numărul de silabe al cuvintelor date, sunetul inițial;
O4-să găsească răspunsul la ghicitorile enunțate.
Sarcina didactică:
-identificarea elementelor specifice primăverii și formularea unor propoziții despre primăvară;
-despărțirea în silabe a cuvintelor ce denumesc imaginile prezentate;
-identificarea sunetului inițial al unor cuvinte;
-găsirea unor cuvinte ce încep cu sunetul dat;
-identificarea răspunsurilor la ghicitorile prezentate.
Elemente de joc:
-surpriza, așteptare, rostogolirea cubului, mișcare, aplauze, recompensă.
Regulile jocului:
-la solicitarea educatoarei, copiii trebuie să enumere elementele specifice anotimpului primăvara și să
formuleze propoziții despre primăvară;
-copiii extrag un jeton din plic, denumesc imaginea, despart în silabe;
-copiii rostogolesc cubul cu imagini, denumesc imaginea de deasupra, identifică sunetul inițial, găsesc alte
cuvinte care încep cu același sunet;
-copiii identifică răspunsurile la ghicitori, despart în silabe răspunsul găsit și precizează numărul de silabe;
-toți copiii sunt atenți pentru a corecta eventualele greșeli;
-răspunsurile corecte sunt aplaudate;
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, explicăția, demonstrația, exercițiul, muncă independența și pe echipe,
metodă Piramidei.
Materiale didactice: păpușa Zâna Primăvară, jetoane cu diferite imagini de primăvară, plicuri cu sarcini de
lucru, ghicitori, copăcei înfloriți, rândunele, crenguțe înmugurite, păsări, tempera, acuarele, pensula, palete,
coli albe, pietre tratate, pahar cu apă, șervețele, siluete reprezentând flori, buretei, PC, recompense (flori
dulci).
Forme de organizare: individual, frontal.
Educatoarea anunță jocul didactic ce urmează a fi desfășurat: “Să ajutăm florile să înflorească!”
Copiii extrag dintr-un plic câte o floare, în funcție de floarea extrasă, grupa este împărțită în două
echipe: lalele și narcise. Educatoarea explică regulile jocului: câte un reprezentant de la fiecare grupă va
extrage un plic. Doamna educatoare citește sarcina și copilul răspunde la ea. Răspunsurile corecte
vor fi aplaudate și recompensate cu jetoane reprezentând elemente specifice primăverii. Răspunsul
incorect/incomplet va fi corectat/completat de un coleg de echipa sau de un copil de la echipa cealaltă. Toți
copiii sunt atenți pentru a corecta eventualele greșeli; Răspunsurile corecte sunt aplaudate.
Jocul de probă:
Se va verifica modul în care copiii au înțeles regulile de desfășurare ale jocului, efectuându-se un joc de
probă: “La ce mă gândesc când spun primăvară?”
Copilul trebuie să enumere elemente specifice anotimpului primăvara, să formuleze o propoziție
despre primăvară. Dacă răspunde corect, echipa primește stimulentul la panou în dreptul echipei sale.
Jocul propriu-zis:
Proba nr.1:
Câte un copil de la fiecare echipă extrage un plic din coș. Educatoarea citește sarcina. Copilul alege un jeton,
denumește imaginea și desparte cuvântul în silabe;
Proba nr.2:
Un copil va rostogoli cubul, va denumi imaginea de deasupra, va identifica sunetul inițial și va da exemple de
alte cuvinte care încep cu același sunet.
Proba nr.3:
Dezlegarea unor ghicitori despre flori și despărțirea în silabe a răspunsului.
Ghicitori:
Clopoțel mititel
Cine sună lin din el?
Nimeni!Nimeni!
Numai vântul,
Clătinându-l, legănându-l,
Dă de veste-n toată țara
Că sosește primăvara.
(Ghiocelul)
E o floare-nmiresmată
Cu-o legendă-ndelungata
Da Narcis ne amintește
Și de Paști ea înflorește.
(Narcisa)
Atrag roiuri de albine,

Fluturaș pe ele vine,
Cu flori multe, parfumate,
Alb, bleu, roz sunt colorate.
(Zambilele)
Cupe albe, sângerii,

Stau pe lujere înfipte,
Parc-ar fi niște făclii!
Hai, ghicește-le, de le știi!
(Lalelele)
Pe rând, copiii din ambele echipe vor fi aleși să răspundă la ghicitori.

Complicarea jocului se face prin folosirea metodei Piramidei. Astfel, doamna educatoare citește
întrebarea pe care o scoate din plic, iar un copil alege jetonul/jetoanele potrivit/e (de pe masă) și le pune în
plic. În acest mod se va continuă până la epuizarea întrebărilor și a jetoanelor.
1-În ce anotimp suntem?;
2-Ce flori au fost cele două echipe?
3-Enumerăm 3 flori care încep cu același sunet;
4-Căutăm 4 flori care au câte 3 silabe.
Evaluarea activității se realizează printr-o formă de autoevaluare.
Încheierea activității
Se fac aprecieri verbale generale și individuale cu privire la comportamentul copiilor și la activitatea
desfășurată. Educatoarea felicită copiii pentru modul în care au răspuns și le va oferi acestora câte un
stimulent, flori dulci.
Bibliografie:
1.Curriculum pentru educația timpurie , 2019;
2.Metode Interactive de Grup” Ed. Arves, 2009;
3.Suport pentru explicitarea și înțelegerea unor concepte și instrumente cu care operează curriculumul pentru educație timpurie ,
2019;
4.Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani.
SUNTEM MICI ECOLOGIȘTI
EDUC. NEGOIȚĂ LICA

GRĂD. CU P.P. NR.16 FOCȘANI, JUD. VRANCEA
”Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și
nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”
(Maria Montessori-”Descoperirea copilului”)
Procesul educațional din grădiniță presupune și forme de muncă didactică complementară activităților
obligatorii. Acestea sunt activități desfășurate în grădiniță în afara activităților obligatorii sau activități
desfășurate în afara grădiniței. Ele sunt activități extracurriculare și se desfășoară sub îndrumarea atentă a
educatoarelor.
Faza experimentului a avut loc în trei anotimpuri: primăvara, vara, toamna. Pentru aceasta, am
apelat la persoane specializate în domeniu și anume: inginerul silvic Florin Apostol, pădurarul, profesorul
de biologie, precum și părinții care ne-au sprijinit permanent în realizarea proiectului.
Valorificarea și prelucrarea informațiilor s-a făcut în clasă la nivelul de înțelegere al copiilor cu resurse
materiale necesare. Cu ajutorul copiilor am consemnat în jurnalul grupei, date și impresii despre ceea ce am
învățat despre pădure. În timpul excursiilor am strâns diferite materiale din natură pentru grădiniță, am
desfășurat activități de îngrijire și ocrotire a copacilor, am învățat ce avem voie să facem în pădure și ce nu.
Din minunatele materiale, am alcătuit un ierbar, am confecționat diferite jucării din furnir, hârtie, am
amenajat colțul naturii permanent specific fiecărui anotimp.
Problematica educației dobândește în societatea contemporană noi conotații, date mai ales de
schimbările fără precedent din toate domeniile vieții sociale. Accentul trece de pe informativ pe formativ.
Educația depășește limitele exigențelor și valorilor naționale și tinde spre universalitate, spre
patrimoniul valoric comun al umanității. Un curriculum unitar nu mai poate răspunde singur diversității umane,
iar dezideratul educației permanente tinde să devină o realitate de necontestat.
Procesul educațional din grădiniță presupune și forme de muncă didactică complementară activităților
obligatorii. Acestea sunt activități desfășurate în grădiniță în afara activităților obligatorii sau activități
desfășurate în afara grădiniței. Ele sunt activități extracurriculare și se desfășoară sub îndrumarea atentă a
educatoarelor. Educația extracurriculară își are locul și rolul bine stabilit în formarea personalității tinerilor.
Modelarea, formarea și educația omului cere timp și dăruire. Timpul istoric pe care îl trăim cere oameni
în a căror formație, caracterul și inteligența se completează pentru propria evoluție a individului. Învățământul
are misiunea de a-i forma pe copii sub aspect psihointelectual, fizic și socioafectiv, pentru o cât mai ușoară
integrare socială.
Astfel de activități sunt de o reală importanță într-o lume dominată de mass-media și ne referim la
televizor, calculator și internet, care nu fac altceva decât să contribuie la transformarea copiilor noștri în niște
persoane incapabile de a se controla comportamental, emoțional și mai presus de toate slabi dezvoltați
intelectual. Se știe că de la cea mai fragedă vârstă, copiii acumulează o serie de cunoștințe punându-i în contact
direct cu obiectele și fenomenele din natură.
Ecologia este nu numai o știință, ci și o concepție care trebuie să fie prezentă în toate activitățile.
PROIECT ECOLOGIC:”PĂDUREA - PRIETENA NOASTRĂ”

ARGUMENT
Poate n-a existat produs al ”uzinei verzi” mai căutat ca lemnul și totuși dintre toate formele de covor
vegetal cele mai mari degradări le-a suferit pădurea.
Despăduririle și urmările lor catastrofale au condus la diminuarea suprafețelor cu pădurea plantată de
azi deși aceasta îndeplinește funcții importante, unele vitale atât sub aspect economic cât și ecologic.
În procesul de fotosinteză, pădurea contribuie la regenerarea rezervei de oxigen la nivel local, cât și
global, favorizează o stare de bună dispoziție și sănătate, perdelele forestiere împiedicând poluarea chimică și
fonică.
Privite în ansamblu, importanța pădurii și menținerea echilibrului ecologic și acțiunile distructive la
care aceasta este supusă se poate ușor desprinde necesitatea colaborării pe diverse planuri a tuturor specialiștilor
care activează în diferite sectoare productive și de cercetare în scopul prevenirii, refacerii și menținerii
echilibrelor ecologice, atât de importante vieții de pe Terra.
OBIECTIVELE PROIECTULUI:
- explorarea, cunoașterea și înțelegerea mediului înconjurător;
- stimularea curiozității pentru investigarea naturii;
- dezvoltarea gustului estetic al copiilor, pornind de la frumusețile și tainele pădurii;
- manifestarea dragostei de a participa la acțiuni de îngrijire și ocrotire a naturii.
DESCRIEREA VIRTUALĂ A PROIECTULUI:

Proiectul cuprinde cel puțin trei excursii în pădurea Dumbrăvița cu grupul de copii format pentru a
observa aspectul ei în perioade diferite ale anului, de la înmugurire și până la căderea frunzei. Prelucrarea în
clasă a informațiilor acumulate pe teren se va face prin alcătuirea unei hărți a proiectului, ce va fi completată
pe parcursul derulării lui. În final se va realiza evaluarea proiectului, materializată prin diferite forme de
organizare: expoziții, albume, spectacole, dramatizări.
ARIA DE INTERES – PĂDUREA DUMBRĂVIȚA

RESURSE MATERIALE:
- pădurea;
- atlas botanic;
- cărți;
- reviste; ierbar;
- microscop;
- aparat foto; calculator (internet);
- costumații pentru dramatizare (soare, copac, pasăre, frunze, etc.).
RESURSE UMANE:
- 20 copii de la grupa mare, pregătitoare;
- specialiști în domeniu(inginer silvic, pădurar);
- profesor de biologie;
- părinți, bunici, frați;
- elevi.
METODE:
- brainstorming-ul;
- observația dirijată și spontană;
- învățarea prin descoperire;
- explicația, demonstrația, exercițiul, experimentul, problematizarea;
- munca în echipă, jocul.
REALIZAREA ÎN FAPT A PROIECTULUI
Primii pași spre înfăptuirea proiectului s-au realizat o dată cu ”Luna Pădurii” din perioada 15 martie –
15 aprilie. Natura, în măreția ei, ne-a determinat să pătrundem în miracolul pădurii, să cunoaștem viața
misterioasă a copacilor, cu frumusețea frunzelor multicolore.
Proiectul l-am derulat de la ceea ce știu copiii, privind răspunsuri interesante pentru ca apoi să
investigăm pentru a afla lucruri noi. Copiii au înțeles conceptul de ecosistem al pădurii, au identificat etapele
de vegetație, au învățat despre biodiversitatea pădurii, desigur la nivelul de înțelegere al vîrstei, îmbrăcând
totul într-o poveste despre tainele pădurii.
Faza experimentului a avut loc în trei anotimpuri: primăvara, vara, toamna. Pentru aceasta, am apelat
la persoane specializate în domeniu și anume: inginerul silvic Florin Apostol, pădurarul, profesorul de biologie,
precum și părinții care ne-au sprijinit permanent în realizarea proiectului. Copiii au observat și au aflat lucruri
interesante despre pădurea ”investigată”, cum ar fi:
- în ce anotimp înfloresc copacii;
- ce se formează din mugurii copacilor;
- de ce cresc pomii;
- ce culoare au frunzele vara;
- de ce cad frunzele copacilor toamna;
- ce sunt tufișurile;
- pădurea e o casă pentru animale;
- ce alte foloase are pădurea.
Valorificarea și prelucrarea informațiilor s-a făcut în clasă la nivelul de înțelegere al copiilor cu resurse
materiale necesare. Cu ajutorul copiilor am consemnat în jurnalul grupei, date și impresii despre ceea ce am
învățat despre pădure. În timpul excursiilor am strâns diferite materiale din natură pentru grădiniță, am
desfășurat activități de îngrijire și ocrotire a copacilor, am învățat ce avem voie să facem în pădure și ce nu.
Din minunatele materiale, am alcătuit un ierbar, am confecționat diferite jucării din furnir, hârtie, am amenajat
colțul naturii permanent specific fiecărui anotimp.
Pe parcursul derulării am amenajat în centrul tematic la sectorul ”Știință” diferite resurse materiale:
afișe, informații culese de pe internet, cărți, albume, reviste, texte literare, precum și materiale culese de copii
din pădure, cum ar fi: flori, frunze, fructe, ghinde etc.
Jocurile,experimentele, întâlnirile cu specialiștii, excursiile și observația în natură, plimbările în aerul
curat, toate au condus copiii la descifrarea unor necunoscute. Curiozitatea copiilor, dorința lor de cunoaștere,
capacitatea de asimilare au fost satisfăcute cu ajutorul naturii și a materialelor puse la dispoziția lor. Fantezia
copiilor n-a avut limite. Metodele folosite au dat posibilitatea fiecărui copil să se manifeste, să-și spună părerea,
să acționeze, să descopere singur prin efort propriu, să asculte părerea celorlalți.
Categoriile de activități planificate au răspuns cerințelor ”programei activităților instructiv-educative”,
selectând mijloacele și formele de realizare, astfel încât acestea să fie cât mai atractive și preferate de copii.
INVENTAR DE ACTIVITĂȚI:
Desfășurarea proiectului a reușit să coreleze excursiile în pădure cu curriculum-ul școlar astfel:
Cunoașterea mediului și Educarea limbajului
- observări în natură, spontane și organizate;
- convorbiri despre pădure;
- povestiri tematice: ”Locuitorii pădurii”, ”Tăietorul de lemne”, ”Ajutoarele pădurii” de Eugen Jianu,
”Frunza” de Emil Gîrleanu;
- povestiri create de copii despre întâmplări în pădure;
- lecturi după imagini: ”Pădurea iarna”;
- poezii: ”Ploaia” de George Coșbuc, ”Cântec de toamnă” de Elena Dragoș, ”Ce te legeni” de Mihai
Eminescu.
Activități matematice
- exerciții cu materiale din pădure (ghinde, frunze, conuri);
- ordonări după criterii date (frunze);
- poziții spațiale (”Copacul cu frunze ruginii”).
Artă
- desene, modelaje, picturi pe diferite suprafețe și tehnici variate: ”Covor de frunze uscate”, ”Amprentele
frunzelor”, ”Copaci înfloriți”;
- aplicații cu diferite materiale din pădure;
- confecții din cutii de chibrituri, ghirlande.
Educație muzicală
- cântece și jocuri muzicale: ”La pădure”, ”Căsuța din pădure”;
Jocuri de mișcare și sportive
- ”În poiană”;
- ”În pădure”.
Activități gospodărești
- strângerea hârtiilor din pădure;
- colectarea unor materiale de lucru în clasă: flori, frunze, conuri, fructe, ghinde.
EVALUAREA PROIECTULUI:
Evaluarea acestui proiect s-a făcut pe etape, în timp, în fiecare anotimp, astfel încât am organizat expoziții cu
lucrările copiilor, am alcătuit albume cu fotografii din excursiile desfășurate, am dăruit mamelor felicitări
confecționate din materiale refolosibile din pădure.
În cadrul spectacolelor prezentate pe parcursul anului școlar, am cuprins cântece și poezii specifice
proiectului, iar evaluarea finală s-a realizat printr-o scenetă intitulată ”Carnavalul din pădure”.
CONCLUZII:
Prin realizarea proiectului ”Pădurea – prietena noastră” am străbătut câteva trepte pedagogice în
formarea conștiinței ecologice a copilului, cum ar fi:
- experimentează și observă natura;
- învață să te bucuri în aer liber;
- înțelege sistemul ecologic;
- ia decizii referitoare la protejarea mediului înconjurător;
- înțelege relația oamenilor cu natura;
- devin o responsabilitate pentru viitor.
Prin această experiență și încercând să înțelegem natura, am învățat copiii să simtă recunoștință și respect
pentru natură, ceea ce sper că le va ifluiența acțiunile și sănătatea în viitorul lor.
BIBLIOGRAFIE:
1.Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii – Editura SITECH Craiova.
2.Metoda proiectelor la vârstele timpurii - Editura MINIPED, București-2002.
METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE UTILIZATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
PROF.ÎNV.PREȘCOLAR: NICULA IONELA FLORENTINA

G.P.P.”VOINICELUL”-SLOBOZIA

Reforma sistemului educativ românesc nu poate fi concepută fără o regândire la nivelul tuturor celor
trei componente ale spiralei educaţiei:predare-învăţare- evaluare, recunoscut fiind unanim faptul că între
acestea există o relaţie de intercondiţionare reciprocă, fiecare realizându-se prin raportare la celelalte.
Metodele complementare de evaluare reprezintă o alternativă viabilă la formele tradiţionale de
măsurare şi apreciere a rezultatelor şcolare . Ele sunt apreciate deoarece:
reuşesc să se îmbine armonios cu învăţarea,
interesează rezultatele şcolare pentru o perioadă mai lungă de timp,
vizează formarea de capacităţi, dobândirea de competenţe şi schimbări în planul intereselor, aptitudinilor,
prin tonusul lejer care-l impun actului evaluativ au puterea de a elimina tensiunile induse de metodele
tradiţionale de evaluare
Metodele alternative de evaluare prezente în mai toate materialele de specialitate şi care sunt mai
frecvent utilizate în învăţământul românesc sunt: observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului
copilului, proiectul, portofoliul, studiu de caz, metoda R.A.I.,evaluarea cu ajutorul calculatorului, tehnica 3-
2-1, investigaţia, interviul e.t.c. Multe dintre aceste metode alternative de evaluare sunt aplicabile şi în
învăţământul preşcolar.
Reforma sistemului educativ românesc nu poate fi concepută fără o regândire la nivelul tuturor celor trei
componente ale spiralei educaţiei:predare-învăţare- evaluare, recunoscut fiind unanim faptul că între acestea
există o relaţie de intercondiţionare reciprocă, fiecare realizându-se prin raportare la celelalte.
O reformă educaţională reală, pertinentă impune o nouă concepţie asupra evaluării progresului şcolar,
aceasta fiind impusă şi de modificările intervenite la nivelul curriculumului şcolar, modificări care trebuie
secondate de schimbări în domeniul evaluării rezultatelor. Fenomenul evaluator a căpătat valenţe din ce în ce
mai mai ample. El este astăzi mai mult decât un proces final sau paralel cu învăţarea , este un act integrat
structural şi funcţional în activitatea instructiv-educativă.
Analizând practicile evaluative Ion T. Radu remarca: ”Evaluarea performanţelor olare este tot mai mult
înţeleasă nu ca o acţiune de control…ci ca un proces ce se interpune organic cu celelalte procese ale actului
didactic, exercitând o funcţie esenţial formativă, concretizată în a informa şi a ajuta în luarea unor decizii cu
scop de ameliorare a activităţii în ansamblu.”
Sensul schimbării în domeniul evaluării se face simţit atât prin schimbarea accentului de pe evaluarea
produselor învăţării pe procesele pe care acestea le implică , cât şi prin abordarea unor strategii didactice
evaluative cât mai variate care pun accent pe participarea copilului la propria sa formare şi evaluare.
Metodele complementare de evaluare reprezintă o alternativă viabilă la formele tradiţionale de măsurare
şi apreciere a rezultatelor şcolare . Ele sunt apreciate deoarece:
reuşesc să se îmbine armonios cu învăţarea,
interesează rezultatele şcolare pentru o perioadă mai lungă de timp,
vizează formarea de capacităţi, dobândirea de competenţe şi schimbări în planul intereselor, aptitudinilor,
prin tonusul lejer care-l impun actului evaluativ au puterea de a elimina tensiunile induse de metodele
tradiţionale de evaluare
Metodele alternative de evaluare prezente în mai toate materialele de specialitate şi care sunt mai
frecvent utilizate în învăţământul românesc sunt: observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului
copilului, proiectul, portofoliul, studiu de caz, metoda R.A.I.,evaluarea cu ajutorul calculatorului, tehnica 3-2-
1, investigaţia, interviul e.t.c. Multe dintre aceste metode alternative de evaluare sunt aplicabile şi în
învăţământul preşcolar.
PORTOFOLIUL numit în multe materiale de specialitate “cartea de vizită” a copilului este un instrument
evaluativ care permite educatoarei, şi nu numai, să urmărească progresul copilului în plan cognitiv, atitudinal
şi comportamental pe parcursul unui interval de timp mai îndelungat ( un semestru, un an şcolar,sau chiar pe
parcursul perioadei preşcolare).

Structurat sub forma unei mape deschise în care în permanenţă se mai poate adăuga ceva, portofoliul
este un element flexibil de evaluare care permite fiecărui copil să lucreze în ritmul său propriu, să-şi pună în
valoare toate calităţile cu care este înzestrat.
Scopul principal al portofoliului nu vizeză numai evaluarea , ci mai ales urmăreşte stimularea învăţării,
notă dată de implicarea directă a copiilor în alcătuirea portofoliilor.
Portofoliul nu este numai o metodă alternativă de evaluare a copilului ci, poate fi ilustrativ pentru crearea
unei imagini pozitive asupra unei grupe sau a unei grădiniţe. Prezentat sub forma unei mape , portofoliul
grupei cuprinde lucrări reprezentative şi reuşite, poze din timpul unor activităţi mai deosebite, cât şi din timpul
unor activităţi extracurriculare ( excursii, concursuri, activităţi socio-umanitare), de asemenea cuprinde mostre
de lucrări care au necesitat cooperarea între doi sau mai mulţi copii din grupă, diferite observaţii făcute de către
copii privind modul în care au interacţionat în timpul unor activităţi desfăşurate pe grupe sau în perechi.
Aranjate în ordine cronologică, materialele din componenţa portofoliului de grup evidenţiază progresele
copiilor, punctele tari ale activităţilor desfăşurate şi analiza lor este un prilej pentru stabilirea unor obiective
noi de învăţare şi deprinderi sociale pe care şi le propun copiii grupei.
Portofoliul este o metodă de evaluare utilizată în procesul instructiv-educativ deoarece:
oferă o privire de ansamblu asupra copilului şi a activităţii desfăşurate de acesta în grădiniţă;
are un grad sporit de adaptabilitate la specificul diferitelor categorii de activitate, a condiţiilor existente în
grupă, a particularităţilor copilului preşcolar;
cuprinde în actul evaluării unele lucrări realizate de copii care în mod obişnuit nu ar fi avute în vedere;
încurajează copiii în exprimarea personală,îi determină să se angajeze în activitate mai activ ,îi motivează
pentru realizarea unor lucrări care să- i reprezinte;
implică direct copiii în actul evaluator determinându-i să fie mai interesaţi de rezultatele evaluării;
dezvoltă capacitatea copiilor de autoevaluare;
poate fi utilizat cu succes în activitatea cu părinţii.
PROIECTUL- recomandat atât ca modalitate de învăţare, cât şi ca metodă de evaluare este o activitate
amplă ce se derulează pe parcursul câtorva zile sau săptămâni şi oferă copiilor prilejul de a se afla într-o situaţie
autentică de cercetare.
Concentrat pe efortul voit al copilului, pe înţelegerea subiectului în toată amploarea lui , proiectul asigură
o învăţare activă, oferă posibilitatea copiilor de a arăta ce ştiu, dar mai ales ceea ce ştiu să facă, să-şi pună în
valoare anumite capacităţi. Prin această metodă copiii intră direct în contact cu realitatea ,iar procesele,
fenomenele, obiectele sunt investigate în dimensiunile şi caracteristicile lor reale, aşa cum se manifestă în
realitate.
Ca metodă de evaluare, proiectul este un instrument prognostic întrucât pe parcursul derulării lui putem
aprecia măsura în care copilul are anumite aptitudini care-i pot permite obţinerea în viitor a unor performanţe,
şi o valoare diagnostică fiind un bun prilej de testare şi verificare a capacităţilor intelectuale, de depistare a
lacunelor şi a greşelilor.
În ultimii ani proiectul se bucură apreciere şi este mult utilizat în învăţământul preşcolar.
Pentru a argumenta afirmaţia potrivit căreia proiectul este o metodă cu un real potenţial formator,
superior altor metode de evaluare pot aduce următoarele argumente: copiii sunt implicaţi activ în procesul de
învăţare, îşi construiesc învăţarea prin operarea cu idei,cunoştinţe şi concepţii pe care le posedă deja, învaţă
prin cooperare, interacţionând unii cu ceilalţi, sunt încurajaţi să se exprime liber, dar să manifeste respect
pentru opinia celuilalt. Deoarece sunt antrenaţi în procurarea materialelor,în colectarea şi analiza datelor copiii
devin mai responsabili, au mai multă încredere în forţele proprii, au şansa de a-şi planifica propriile activităţi
şi au prilejul de a se bucura de finalitatea activităţii desfăşurate.
STUDIU DE CAZ este o metodă care urmăreşte evaluarea capacităţii copiilor de a analiza, înţelege şi
interpreta anumite evenimente sau fenomene .
Această metodă poate fi utilizată cu succes şi în învăţământul preşcolar, îndeosebi la grupele mari, deşi aparent
pare un proces prea greu pentru această vârstă.

În munca desfăşurată cu preşcolarii urmăresc să-i deprind de mici să observe şi să analizeze situaţiile
sau fenomenele supuse atenţiei, să asculte şi să accepte schimbul de opinii, să participe activ la analiza unei
situaţii problemă. Prezentat sub forma unei povestiri,a unei întâmplări aparent veridice sau chiar a unei situaţii
reale, cazul supus analizei şi dezbaterii determină copiii să se manifeste critic faţă de o situaţie dată. A-i învăţa
pe copii să gândească critic înseamnă a-i învăţa să gândească democratic şi multicauzal, ceea ce-i va face să
caute soluţii multiple la situaţiile variate în care se vor găsi.
Toţi copiii, indiferent de dezvoltarea intelectuală, contribuie la elucidarea unei situaţii,spunându-şi
părerea. Urmărind copiii antrenaţi în analiza şi dezbaterea unui caz , a unei situaţii,educatoarei i se oferă prilejul
de a-i evalua din cele mai variate puncte de vedere: gândire, limbaj, interacţiune socială, judecată morală,
imaginaţie, creativitate.
EVALUAREA CU AJUTORUL CALCULATORULUI constituie un mijloc modern şi util în realizarea
procesului evaluativ. Deoarece lucrul la calculator este o activitate foarte îndrăgită de copii poate constitui un
prilej de evaluare
care asigură unitate cunoaşterii, depăşind graniţele disciplinelor printr-o abordare interdisciplinară a
conţinuturilor. Aşa cum în viaţa de zi cu zi nu folosim cunoştinţele disparate, acumulate la anumite discipline
şi nu valorificăm capacităţi specifice unei materii este important să formăm la copii o gândire integratoare.
Jucându-se la calculator jocuri atractive, copilul este pus în situaţia de a aplica în contexte noi şi variate
cunoştinţele acumulate anterior.
Evaluarea cu ajutorul calculatorului are câteva caracteristici: răspunsurile sunt apreciate cu exactitate,
timpul util de lucru este gestionat corect, rezultatele sunt confirmate sau infirmate imediat,există posibilitatea
abordării unui subiect printr-un joc, dar cu nivel diferit de complexitate, fapt ce oferă satisfacţii tuturor copiilor
.
METODA R.A.I. (răspunde, aruncă, întreabă) este o metodă deosebit de flexibilă şi uşor de aplicat în
activităţile desfăşurate atât cu preşcolarii mari cât şi cu elevi din ciclurile superioare. Este un joc simplu de
aruncare a unei mingi de la un copil la altul. Copilul care aruncă mingea pune o întrebare celui care o prinde.
Acesta răspunde la întrebare, apoi aruncă mingea altui coleg şi-i adresează o altă întrebare vizând conţinutul
evaluat.
Furaţi de mirajul jocului, chiar şi cei mai timizi copii acceptă cu plăcere provocarea acestui joc care, prin
caracterul său antrenant, menţine trează atenţia copiilor. Participanţii iau totul ca pe un joc binevenit la finele
unei activităţi de învăţare şi sunt atraşi de suspansul generat de întrebările neaşteptate şi de exerciţiul de
promptitudine la care îi solicită jocul.
R.A.I. este în egală măsură o metodă-joc de evaluare dar şi o strategie de învăţare care reuşeşte să îmbine
cu succes competiţia şi colaborarea şi care permite realizarea unui feed-back rapid.
Metodele de evaluare, fie ele tradiţionale sau moderne au puncte tari şi puncte slabe. Important este ca
educatorul să cunoască aceste metode şi să încerce să aplice în fiecare moment didactic acel demers evaluativ
care se pretează mai bine la situaţia didactică existentă în vederea asigurării unui progres rapid al fiecărui copil
în funcţie de disponibilităţile proprii.
Opţiunea pentru o anume metodă de evaluare este determinată de vârsta copiilor, de volumul de
cunoştinţe, de categoria de activitate şi,în mod deosebit , de obiectivele urmărite.”Perfecţionarea oricărei
evaluări provine din adecvarea ei la obiectivele pentru care este făcută.”(Gemeniene Meyer- 2000)
Evaluarea este o dimensiune esenţială a procesului curricular , ea reprezintă o practică ce poate fi
continuu îmbunătăţită şi diversificată. Metodele complementare de evaluare sunt doar o alternativă la metodele
tradiţionale şi sunt menite să îmbunătăţească practica evaluativă. Ele accentuează acea dimensiune a acţiunii
evaluative care oferă copiilor variate posibilităţi de a demonstra ceea ce ştiu dar, mai ales , ceea ce pot să facă
cu ceea ce ştiu.
BIBLIOGRAFIE:
Neacşu, I.,Stoica, A., Reforma sistemului de evaluare şi de examinare, Bucureşti, Editura Aramis, 1996.

Oprea, Crenguţa, Lăcrămioara, Pedagogie. Alternative metodologice interactive . Editura Universităţii,
Bucureşti, 2003.
Radu, I.,T., Evaluarea în procesul didactic, Bucureşti, Editura didactică şi Pedagogică, 2000.
IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚARE A PREȘCOLARILOR
PROFESOR PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR PANȚURU MONICA
GRĂDINIȚA ,,CLOPOȚEL”, SECTOR 2, BUCUREȘTI
The didactic game is the greatest good for the child. This is a kind of fun that envelops a certain duty that requires work on his
part. It is a way of acquiring knowledge without awareness, a job that you work at an unimaginable intensity, but that does not feel
like you are working. All because work comes from pleasure. The pleasure of performing, of practicing, of doing everything with a
smile on your face. It's like a dream job, which motivates you to wake up at sunrise and not regret anything. Because everything
feels so wonderful.
The (didactic) game is, therefore, the best way to learn and assimilate knowledge. And this not only for the little ones, but also for
the big ones, but they still haven't thought about it.
„Jocul este şi o pregătire pentru viaţa de mai târziu, dar mai presus de toate, el este însăşi viaţa copilului” –
Mc. Dougall
Conform teoriei inteligențelor multiple a lui H. Gardner2, jocul este un proces interdisciplinar, care nu se axează
doar pe un tip de inteligență, ci încurajându-le pe toate: muzicală, lingvistică, spaţială, logico-matematică,
corporal-chinestezică, socială dar și personală. Prin urmare, scopurile jocului asigură copilului nu numai o mai
bună cunoaştere a lumii, dar și un control mai adecvat al propriei persoane şi al raportului cu lumea, oferind
încă de la început posibilitatea explorării relaţiilor dintre realitate şi fantezie. Prin joc se stimulează dezvoltarea
tuturor proceselor psihice, la cel mai înalt grad. În cadrul jocului, copilul este capabil să obţină performanţe pe
care, în mod normal, nu le-ar obţine în cadrul altor activităţi.
J.Piaget în lucrarea sa ,,Psihologia inteligenţei” susține că: „De modul cum sunt valorificate posibilităţile native
ale copilului şi câştigurile obţinute până la această vârstă, depinde foarte mult evoluţia lui ulterioară...” atât în
plan social, cât și psihic.3
Joaca și jocul sunt acțiuni fundamentale ale ființei umane, predominante în anumite etape ale vârstelor, având
un potențial formativ extrem de valoros ce este structurat, respectiv ghidat sub forma jocului didactic practicat
în grădinița de copii. Principala formă de activitate a copiilor în grădiniţă, jocul, este la fel de necesar dezvoltării
multilaterale a copilului precum este şi lumina soarelui.
Elementul de joc este integrat pentru a se realiza și asigura atât captarea atenției și a interesului copiilor, cât și
participarea vie, respectiv mobilizarea resurselor lor psihice în rezolvarea problemelor, dincolo de eforturile
cerute şi de riscul eşecului.
Jocul didactic este o formă de activitate obligatorie prin care se realizează precizarea, fixarea și sistematizarea
cunoștințelor, precum și verificarea acestora. Termenul „didactic”, face referire la latura instructivă, care
devine parte integrată, concretizându-se la nivelul fiecărui joc didactic, printr-o anumită cantitate de cunoştinţe
și de acţiuni (obiectuale şi mintale), pe care le solicită. Jocul didactic reprezintă o modalitate de îmbinare
2
Gardner, H., Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences, NYC: Basic Books, 1983
3
Piaget, J., Psihologia inteligenței, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968;
armoniosasă a părții instructive şi a exerciţiului cu partea distractivă, idee susținută de I. Cerghit ,,jocul didactic
a devenit una dintre principalele metode active, atractive, extrem de eficace în munca instructivă cu copiii.” 4
Jocul didactic poate fi perceput, de asemenea, ca pe o fază pregătitoare și intermediară pentru copil, ce
marchează trecerea de la jocul liber la învățare.”Copilul, prin joc, într-un mod plăcut şi distractiv, învaţă.”5
Ca urmare a îmbinării elementului instructiv cu cel distractiv, își fac apariția o serie de stări emotive complexe,
care exersează și stimulează procesele de dezvoltare psihică. Acţiunea instructivă și cea de joc, sunt corelate
după următoarea formulă: învăţarea prin intermediul jocului, pe căi specifice lui. De aceea jocul didactic nu
trebuie înțeles doar ca pe o simpla alăturare de acţiuni ludice cu acţiuni instructive sau ca pe desfăşurarea a lor
prin alternare, ci ca pe o formă de joc unitară, unde motivele jocului conduc la rezolvarea sarcinilor didactice,
pe baza unor reguli determinate riguros.
,,Jocul este forma cea mai naturală de învățare și, în același timp, de exprimare a conținutului psihic al
fiecăruia.”6
Dezvoltarea multilaterală a copiilor preșcolari se realizează în grădiniță, prin procesul intructiv-educativ, în
mod organizat, sistematic, sub conducerea educatoarei, prin diferite forma de activitate: jocuri, activități
obligatorii, muncă, activități și jocuri la alegere.
Jocul didactic vizează, în principiu, dezvoltarea intelectuală a copiilor, contribuind la însușirea unor cunoștințe
temeinice și trainice de către copii. Prin rezolvarea sarcinilor didactice, se educă la copii procesele psihice –
de la cele mai simple, la cele mai complexe.
Este important de subliniat faptul că prin joc, copiii își formează o identitate personală: învață operații, acțiuni,
acte și conduite care îl ajută să rezolve probleme din mediul său, învață să creeze soluții diferite la probleme,
să devină flexibil în gândire, să comunice, să socializeze, dezvoltându-și în tot acest timp atenția, motivația și
abilitățile sociale. Realitatea este schimbată de copil prin joc, el învățând „să fie cu ceilalți, învață lucruri noi,
toate acestea într-o stare de relaxare și plăceri; totodată, prin joc se dezvoltă întreaga sa ființă, își conturează
personalitatea.”7
Eficienţa jocurilor didactice, faţă de celelalte activităţi, constă în faptul că la desfăşurarea acestora participă
toţi copiii din grupă, depunând acelaşi efort de gândire şi de exprimare. În ceea ce privește jocul didactic,
valoarea educativă principală se rezultă din faptul că reușește să îi facă pe copii participanți direcți, activi și
interesați de actul instructiv-educativ (ce constă în stimularea răbării, spiritului critic și a stăpânirii de sine).
Jocul didactic, prin îmbinarea elementului distractiv cu cel intructiv, determină „apariţia unor stări emotive
complexe, care stimulează şi intensifică procesele de reflectare directă şi mijlocită a realităţii şi de fixare a
cunoştinţelor.”8
Desigur, eficiența procesului intructiv-educativ din grădiniță depinde ,,atât de stabilirea adecvată a conținutului
cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor cât și de modalitățile prin care ajung să fie însușite de copii.”9
(Gherghina, D., Cornel Novac, C. 2005, p.48)
O trăsătură distinctivă a jocului didactic este reprezentată de faptul că aceasta cuprinde o sarcină precisă, care
la rândul ei face ca activitatea de joc să urmărească un anumit rezultat, nefiind schimbat motivul jocului.
Îmbinând într-un tot unitar șim armonios atât funcții și sarcini specifice jocului, cât și funcții și sarcini specifice
învățării, acesta devina un mijloc de educare și totodată o cale eficientă de cunoaștere a lumii ce îl înconjoară
4
Cerghit I., Metoda de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979, p.18;
5
Lespezeanu M., Tradiţional şi modern în învăţământul preşcolar, Editura Omfal Esential, București, 2007, p.107 ;
6
Curriculum pentru învățământ preșcolar, București, 2009, p.15;
7
Tomșa, G., Psihopedagogie preșcolară și școlară – definitivat și grad didactic II, Editura Ministerul Educației și Cercetării, 2005,
p.152;
8
Chircev, E., Pedagogia preşcolară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972, p.49;
9
Gherghina, D., Cornel Novac, C., Didactica activizării instructiv-educative pentru învățământul preprimar, Editura Didactică
Nova, Craiova, 2005, p48;

pe copil. Jucându-se, acesta cunoaște formele, culorile și multitudinea de proprietăți ale obiectelor cu care
acționează, devine conștient de seria de capacități și aptitudini cu care acesta acționează, își perfecționează
limbajul, toate în vederea structurării personalității.
Îmbinarea raţională a jocului cu elemente de învăţare aduc schimbări în natura şi în structura proceselor psihice.
Astfel, subiectivismul şi fantezia copilului sunt înlocuite de percepțiile de mărime, culoare, formă, greutate,
acest lucru realizându-se mânuind diferite obiecte, în joacă.
Jucându-se, copilul este capabil să obţină performanţe pe care, în mod normal, în cadrul altor activităţi
(exteriore jocului), acesta nu ar reuși să le atingă. Fixându-și un scop, depune eforturi voluntare în vederea
realizării lui şi depăşeşte obstacolele care i se ivesc în cale.
Jocul însuși este un mijloc de însuşire activă a cunoştinţelor, devenind activitatea principală ce stimulează şi
întreţine cele mai importante modificări ale psihicului. În cadrul acestuia, se dezvoltă procesele psihice, ce
pregătesc trecerea copilului la o treaptă superioară de dezvoltare. De asemenea, jocul didactic impune
rezolvarea corectă a sarcinilor, putere de stăpânire, spirit disciplinat, respectarea celorlalţi, cooperare.
Drept rezultat, jocurile didactice sunt mijlocul prin care copiii sunt supuși la rezolvarea unei multitudini de
sarcini, fără să conștientizeze, de fapt, importanța sarcinilor sau folosul reușitelor în conturarea personalității
și profilului psihologic, facilitând atingerea scopului formativ-educativ urmărit și ,,împreună cu celelalte
activități obligatorii exercită o puternică influență formativ-educativă asupra copilului în vederea pregătirii
pentru școală.” (F.Stan, 2013, p.51)
BIBLIOGRAFIE:
Cerghit I. (1979). Metoda de învățământ. București: Editura Didactică și Pedagogică;

Chircev, E. (1972). Pedagogia preşcolară. București: Editura Didactică și Pedagogică;
Curriculum pentru învățământ preșcolar, București, 2009;
Gardner, H. (1983). Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences. NYC: Basic Books;
Gherghina, D., Cornel Novac, C. (2005). Didactica activizării instructiv-educative pentru învățământul preprimar. Craiova: Editura
Didactică Nova;
Păunescu, C., Mușu, I. (1990). Recuperarea medico-pedagogica a copilului handicapat mintal. București: Editura Medicală;
Piaget, J. (1968). Psihologia inteligenței. București: Editura Didactică și Pedagogică;
Tomșa, G. (2005). Psihopedagogie preșcolară și școlară – definitivat și grad didactic II, București: Editura Ministerul Educației și
Cercetării;
CU CREIONEL ÎN LUMEA SEMNELOR

ACTIVITATE OPŢIONALĂ
PROFESOR PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR PANȚURU SIMONA

GPP ”LUMEA COPILĂRIEI”RM SĂRAT JUD. BUZĂU
Denumire opţional: Cu Creionel în lumea semnelor

Durata desfăşurării: 1 an școlar
Număr de activități : 1/săptămână
Tipul opţionalului: la nivelul mai multor domenii de dezvoltare
Domenii experiențiale: DLC, DEC, DOS
Parteneri: educatoare, parintii preșcolarilor
Argument:

Unul dintre obiectivele vizate a fi atinse la sfârșitul preșcolarității este dezvoltarea capacității de a înțelege
și transmite intenții, gânduri, semnificații mijlocite de limbajul scris.Opţionalul propune o metodă de exersare
a elementelor de limbaj scris bazată pe înţelegerea şi realizarea corelaţiei dintre unele elemente de limbaj plastic
şi unele elemente de limbaj scris.Ceea ce este original constă în abordarea elementelor de limbaj scris într-un
mod diferit, şi anume, ca mijloace de expresie a compoziţiei şi a tehnicilor aritstico-plastice, abordabile în
activităţile cu copiii de grupă mare şi ca mijloace de pregătire pentru şcoală, în etapa pregătitoare pentru scriere.
Domenii de dezvoltare implicate:
A. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂŢII ŞI IGIENEI PERSONALE (care cuprinde o gamă largă
de deprinderi şi abilităţi ,de la mişcări largi, cum sunt săritul, alergarea, până la mişcări fine de tipul realizării
desenelor sau modelarea, dar şi coordonarea, dezvoltarea senzorială, alături de cunoştinţe şi practici referitoare
la îngrijire şi igienă personală, nutriţie, practici de menţinerea sănătăţii şi securităţii personale- fiind vizat aici
mai ales subdomeniu dezvoltarea fizică
D. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ŞI PREMISELE CITIRII ŞI SCRIERII
(care vizează dezvoltarea limbajului sub aspectele vocabularului, gramaticii, sintaxei, dar şi a înţelegerii
semnificaţiei, a comunicării cuprinzând abilităţi de ascultare, comunicare orală şi scrisă, nonverbală şi
verbală şi preachiziţiile pentru scris-citit şi însoţeşte dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii)
-subdomeniu premisele citirii și scrierii.
REPERE
A.1.2. Aspect specific: Motricitatea fină
A.1.2. –R.3. Copilul ar trebui să fie capabil să utilizeze mâinile și degetele pentru scopuri diferite;
D.2.3.-Aspect specific: Conștientizarea mesajului scris/vorbit
D.2.3-R.10. Copilul ar trebui să aprecieze și să folosească limbajul scris și tipăritura în fiecare zi
D.2.3.-R.11. Copilul ar trebui să fie capabil să folosească mesaje scrise/vorbite pentru scopuri variate;
D.2.4.Aspect specific: Însușirea deprinderilor de scris; folosirea scrisului pentru transmiterea unui
mesaj.
D.2.4.-R.12. Copilul ar trebui să fie capabil să utilizeze diferite modalități de comunicare grafică
Indicatori:
65. Scrie unele litere și cifre ce pot fi recunoscute ( A.1.2-R.3.)
67. Scrie diferite litere și cifre (precum cele din propriul nume) (A.1.2.-R.3.)
370. Ascultă cu plăcere povești înregistrate pe diferite suporturi magnetice ( Casetă audio, CD) înregistrări
radio sau povești citite de adulți;
371. Participă la activități în care se citesc povești, povestiripentru mai mult de 20 de minute;
523. Înțelege faptul că limbajul scris ia forme diferite(semne, litere,, ziar ,reviste, cărți, meniu, mesaje prin
internet.(D.2.3.-R.10 )
526. Începe să conștientizeze că litere compun cuvinte (D.2.3.-R.10)
531.Conștientizează faptul că un mesaj se scrie/citește de la stânga la dreapta , de sus în jos.(D.2.3.-R.10)
539. Recunoaște semne/simboluri din mediul ambiant (D.2.3.-R.11)
554. Își corectează poziția corpului la scris; își ajustează poziția foii, hârtiei folosite. (D.2.4.-R.12.)
559. Experimentează scrisul cu o varietate de instrumente de scris. (creiooane, pensule, computere) (D.2.4-
R.12)
560. Copiazã sau își poate scrie numele cu ajutor.(D.2.4-R.12) 561. Folosește/scrie cuvinte familiare(
numele, mama..). (D.2.4-R.12) 562. Copiazã cuvinte familiare sau data.(D.2.4-R.12)
563. Folosește instrumente de scris foarte variate(creion, pix,culori, computer). (D.2.4-R.12) 564. Își
ajustează poziția la scris, modul de aplicare a instrumentelor de scris și poziția foii.(D.2.4-R.12)
565.Înțelege conceptul de scriere pentru comunicarea unei informații sau a unui mesaj( etichetarea lucrărilor,
scrie scurte mesaje, de felicitare).(D.2.4-R.12)

Competențe specifice:
✓ Compunerea spațiului plastic aplicând elemente de limbaj plastic
✓ Utilizarea elementelor de limbaj plastic la realizarea unei compoziții;
✓ Îmbinarea creatoare a tehnicilor de modelaj învățate
✓ Exersarea deprinderilor și priceperilor psiho-motrice și oculo-motorii specifice modelajului în
vederea pregătirii pentru scris
✓ Respectarea sensului liniei;
✓ Respectarea încadrării în spațiul dat, paralelismul și oblicitatea semnelor grafice;
✓ Exersarea grafismelor în combinații prefigurând scrierea literelor;
Conţinuturi
PUNCTUL:
✓ Punctul ca element de limbaj vizual;
✓ Caracteristicile punctelor mari, mici, spontane, ordonate;
✓ Semnificaţia punctelor;
✓ Obţinerea întâmplătoare/spontană, dirijată/elaborată a punctului în diverse tehnici şi materiale;
✓ Probleme ale elaborării punctului sub formă de exerciţii;
✓ Procedee de relaţionare a punctului cu linia şi cu celelalte elemente de limbaj plastic;
✓ Diversificarea exerciţiilor şi compoziţiilor grafice, figurativ- decorative, ornamentale realizate din
puncte, linii şi pete de aplicare expresivă a punctului ca semn sau element ornamental.
LINIA:
✓ Linia ca element de limbaj vizual;
✓ Linia ca mijloc de exprimare şi de comunicare;
✓ Linia – duct continuu/dreaptă;
✓ Linia – curbă;
✓ Utilizarea liniei în lucrări plastice;
✓ Caracterul convenţional al liniei;
✓ Clasificarea liniilor după formă, poziţie, sens, funcţionalitate;
✓ Linia modelată, linia picturală, linia decorativă.
✓ Poziţii şi configuraţii liniare de structurare a compoziţiilor, relaţionarea compoziţională a liniei cu
celelalte elemente de limbaj plastic;
✓ Ordine, dezordine, static, dinamic, condensări şi dispersări de linii în spaţiul plastic/sugerarea prin
linii a unor fenomene naturale ( ploaie, vânt, viscol, torent) şi a literelor.
PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR DIN CADRUL OPȚIONALULUI
1.„Nisip pe plajă” - să identifice punctul în diferite compoziţii picturale şi decorative;
- să traseze punctul prin uşoara apăsare cu pensula pe foaia de hârtie;
2.„Drumul de acasă la grădiniţă” - să identifice punctul într-un text scris;
- să picteze ornamente;
3.„ Iarba din grădină” - să identifice linia dreaptă ca element cu rol pictural şi decorativ;
4.„Ploaia adusă de vânt” - să traseze linii drepte cu pensula pe foaia de hârtie;
5.„Fulgere pe cer” (evaluare) - să picteze modele din natură;
6.„Decorăm obiecte” - să folosească linii şi puncte în compoziţii proprii.
7.„Pictăm grafisme” - să scrie cu pensula grafisme
8.„Modelăm linii drepte” - să modeleze/ sugereze din plastilină linii drepte.
9.„ Ne jucăm cu linii” - să identifice linia curbă ca element pictural şi decorativ; - să traseze linii curbe cu
pensula pe foaia de hârtie;- să scrie cu pensula grafisme;
10.„Modelăm linii curbe/ grafisme” - să modeleze din plastilină linii curbe/grafisme”
”Pictăm un peisaj de iarnă” (evaluare) - să identifice punctul, linia dreaptă, linia curbă ca elemente cu rol
pictural şi decorativ;- să picteze modele din natură;
11.„Pictează mai departe” - să scrie cu pensula grafisme şi litere;
12.„Pictăm litere mari de tipar” - să scrie cu pensula grafisme şi litere;
13.„Modelăm litere mari de tipar” - să modeleze din plastilină linii curbe, drepte, grupate.
14„Chenar pentru fotografie/ text” - să identifice linia dreaptă ca element constructiv;
15.„Completează desenul” - să traseze independent linii drepte
16.„Scriem litere de tipar” (T, U, V, W, Z) - să traseze linii drepte prin uşoara apăsare cu creionul pe foaia
de hârtie;- să scrie grafisme şi litere
17.”Linii şi forme” - să traseze linii drepte prin uşoara apăsare cu creionul pe foaia de hârtie;
18.„Grupăm linii” - să se orienteze în spaţiul grafic;
19.„ Decorăm obiecte” - să identifice linia curbă ca element constructiv;
20.„Desenează marea pe furtună” - să identifice linia curbă ca element constructiv;
21.„Completează desenul” - să identifice linia curbă ca element într-un text scris;
22.”Pictăm bastonașe mari și mici” -să picteze grafisme
23.„Scriem litere” (O, B, R, S) -să picteze grafisme
24.„Hora liniilor şi punctelor” - să scrie grafisme şi litere.
25.”Hora literelor vesele” -să picteze litere; -să scrie litere
26. Evaluare – „Să facem un tablou” - să picteze/modeleze grafisme şi litere liber.
27.Evaluare – „ Scriem litere” - să traseze puncte, linii drepte şi curbe cu creionul pe foaia de scris;
MODALITĂȚI DE EVALUARE
- Observarea comportamentului copiilor
- Aprecierea răspunsurilor corecte
- Aprecieri pozitive asupra modului de participare în timpul activității
- Probe practice
- Probe scrise
- Concursuri
- Expoziţii
Resurse :
Metodologice:
✓ Metode și procedee: brainstorming, exerciţiul, observaţia, demonstraţia, elemente de
problematizare, jocul de rol, aprecierea
✓ Forme de organizare : frontal, individual, pe grupuri
✓ Mijloace didactice: acuarelă, pensulă, tempera, hârtie, modele ale educatoarei, albume de artă,
mascotă, plastilină, instrumente de scris, stimulente, ecusoane, diplome.
Umane :
✓ preșcolari ai grupei mari
✓ educatoare
✓ Părinții preșcolarilor
BIBLIOGRAFICE
✓ Curriculum pentru educație timpurie;
✓ Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la șapte ani;
✓ Dumitru G., Metodica activităţilor instructiv educative în învăţământul preprimar, Ed.
Didactica Nova, Craiova, 2007
✓ Mătăsaru M. (coord), Secrete metodice în învățământul preșcolar, Editura Rovimed, 2009
✓ Olga Olariu, Mariana Andreianu, Radu Vasile Tapescu, Creionel, Editura Diana, 2016
✓ A. Casteilla, Scrierea cursivă modernă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977;

✓ M. Preda, D. Ghiea, R.V. Ţăpescu, Creionel – Caiet pentru exerciţii grafice, Editura Diana,
Piteşti, 2010;
ROLUL JOCULUI MATEMATIC ÎN ACTIVITĂȚILE DIN GRĂDINIȚA
PAȘAN MARIA ANA

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.53, TIMIȘOARA
Jocul didactic este „un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea de învăţare”.
Jocul didactic are o structură aparte. Elementele componente ale acestuia sunt: scopul jocului, conţinutul jocului, sarcina
didactică, regulile jocului, elementele de joc.
Cunoscând faptul că jocul este activitatea fundamentală în grădiniţă, este firesc ca acesta să fie valorificat la maximum şi
în predarea matematicii. In şcoală însă, jocul trece pe planul secund, locul lui fiind luat de o altă formă de activitate: învăţarea.
Trecerea de la joc la învăţare se realizează prin intermediul jocului didactic. Acesta ocupă un loc bine determinat în planul de
învăţământ al instituţiilor preşcolare, fiind cel mai indicat mijloc de desfaşurare a activităţilor de matematică, dar şi a celor de
cunoaştere a mediului şi de educarea limbajului.
Desfăşurarea jocului cuprinde, de regulă, următoarele momente: introducerea în joc (discuţii pregătitoare); anunţarea
titlului jocului şi a scopului acestuia; prezentarea materialului; explicarea şi demonstrarea regulilor jocului; fixarea regulilor;
executarea jocului de către elevi; complicarea jocului; introducerea unor noi variante; încheierea jocului (evaluarea conduitei de
grup sau individuale).
Unele jocuri pot crea copiilor posibilitatea de a număra o anumită cantitate (,,Cine ştie să numere mai bine?”), de a stabili
suma obiectelor numărate (,,Câţi porumbei sunt?”), de a indica locul fiecărui număr în şirul numeric (,,A câta jucărie lipseşte?”),
de a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare şi invers (,,Dă-mi tot atâtea jucării”). În alte jocuri au prilejul să compare
cantităţile (,,Cine are acelaşi număr”) sau să efectueze operaţii de adunare şi scădere (,,Să adăugăm - Să scădem”). Jocul didactic
matematic poate apărea deci atât ca element al unei activităţi comune, cât şi ca activitate independentă.
Sarcina jocului didactic matematic este legată de conţinutul acestuia, de structura lui. Astfel, pot fi concepute drept sarcini
didactice recunoaşterea cifrelor şi raportarea lor la cantitate (,,Cine are acelaşi număr?”), respectarea succesiunii numerelor în
ordine crescătoare şi descrescătoare, în intervalul 1-10 (,,Cine ştie să numere mai bine”), compararea numerelor în limitele 1-10
cu diferenţă de o unitate (,,Caută vecinii”), precizarea locului numărului în şirul numeric (,,A câta minge lipseşte?”), sesizarea
locului numerelor în şirul natural al numerelor, deci folosirea numeralelor cardinale şi ordinale (,,Al câtelea brad şi a câta ciupercă
lipseşte?”).
Fixarea sarcinilor didactice în joc ne oferă posibilitatea desprinderii unor elemente metodice şi anume: formulează o
problemă care trebuie rezolvată de toţi copiii şi conţine indicaţia concretă a acţiunii pe care trebuie să o desfăşoare aceştia în cursul
jocului propus, au în vedere numai un singur aspect al număratului şi socotitului, exersează operaţiile gândirii – comparaţia,
analiza, sinteza -, verifică divers cunoştinţele şi deprinderile copiilor
Jocul didactic este „un mijloc de facilitare a trecerii copilului de la activitatea dominantă de joc la cea
de învăţare”. Termenul „didactic” asociat jocului accentuează componenta instructivă a activităţii şi
evidenţiază că acesta este organizat în vederea obţinerii unor finalităţi de natură informativă şi formativă
specifice procesului de învaţământ. Imbinarea elementelor instructiv-educative cu cele distractive îi face pe
copii să traiască stări afective complexe care determină participarea cu interes a acestora la activitate. Jocul
didactic are o structură aparte. Elementele componente ale acestuia sunt: scopul jocului, conţinutul jocului,
sarcina didactică, regulile jocului, elementele de joc.
Cercetările facute de specialişti în domeniu confirmă faptul că introducerea cunoştinţelor matematice
în învaţământul preşcolar este cu atât mai eficientă cu cât se realizează devreme. Aceste cunoştinţe trebuie
introduse treptat, pornindu-se de la acţiunea în plan extern cu obiectele, la formarea reprezentărilor şi abia apoi
la utilizarea simbolurilor. Abordarea matematicii în această manieră este accesibilă preşcolarilor şi răspunde
intenţiei de a-l determina pe copil să „descopere” matematica, trezindu-i interesul şi atenţia. Cunoscând faptul
că jocul este activitatea fundamentală în grădiniţă, este firesc ca acesta să fie valorificat la maximum şi în

predarea matematicii. In şcoală însă, jocul trece pe planul secund, locul lui fiind luat de o altă formă de
activitate: învăţarea. Trecerea de la joc la învăţare se realizează prin intermediul jocului didactic. Acesta ocupă
un loc bine determinat în planul de învăţământ al instituţiilor preşcolare, fiind cel mai indicat mijloc de
desfaşurare a activităţilor de matematică, dar şi a celor de cunoaştere a mediului şi de educarea limbajului.
Desfăşurarea jocului cuprinde, de regulă, următoarele momente: introducerea în joc (discuţii
pregătitoare); anunţarea titlului jocului şi a scopului acestuia; prezentarea materialului; explicarea şi
demonstrarea regulilor jocului; fixarea regulilor; executarea jocului de către elevi; complicarea jocului;
introducerea unor noi variante; încheierea jocului (evaluarea conduitei de grup sau individuale).
Cercetări experimentale organizate pe plan mondial au demonstrat că teoria mulţimilor, chiar sub forma
ei elementară din activităţile matematice din grădiniţă, constituie o bună călăuză a copilului preşcolar în
matematica modernă, iar primii paşi sunt favorizaţi de utilizarea frecventă în activitatea preşcolară a jocului
didactic matematic. Justificarea acestei afirmaţii îşi află originile în următoarele constatări:
Jocul didactic matematic reprezinta o activitate de baza, organizata în gradinita, în scopul dezvoltarii
intelectuale a copiilor prescolari.
Urmarirea progresului înregistrat de copilul angajat în realizarea acestor activitati permite observatii
prognostice privind ritmurile individuale de maturizare intelectuala si afectiva.
Observarea modului de manifestare a copilului în cadrul activitatilor matematice în care se utilizeaza jocul
didactic matematic permite o evaluare corecta a progreselor înregistrate de copil în dezvoltarea gândirii,
îndeosebi în sfera operatiilor de analiza, sinteza, a progreselor în comportament, în activitatea de observare, în
formularea unor aprecieri asupra evolutiei probabile a copilului, cu posibilitatea interventiei în aspectele
deficitare.
Observarea sistematica a conduitei intelectuale a copilului în cadrul activitatilor de joc didactic matematic
permite aprecierea individualizata a momentului optim de intrare în etapa micii scolaritati.Observarea
sistematică a conduitei intelectuale a copilului în cadrul activităţilor de joc didactic matematic permite
aprecierea individualizată a momentului optim de intrare în etapa micii şcolarităţi.Jocul didactic matematic are
un rol deosebit în amplificarea acţiunii formative a grădiniţei, în primul rând prin faptul că poate fi inclus în
structura activităţii comune, realizând în acest fel un continuum între activitatea de învăţare şi cea de joc.
Datorită faptului că preşcolarul îşi structurează operaţiile şi acţiunile fără a resimţi efortul, învăţarea
prin intermediul jocului se realizează economicos şi eficient.Jocul didactic matematic constituie un mijloc
atractiv de realizare a sarcinilor număratului şi socotitului. El conţine o problemă, o sarcină didactică pa care
copilul trebuie s-o îndeplinească concomitent cu participarea lui la acţiunea jocului. Experienţa probează că
jocul didactic matematic are o eficienţă formativă crescută în situaţia sistematizării, consolidării şi verificării
cunoştinţelor.
Consolidarea sau verificarea cunoştinţelor copiilor prin intermediul jocurilor didactice matematice se
realizează diferit în funcţie de scopul imediat al activităţii, de forma pe care o îmbracă acţiunea jocului şi de
materialul folosit de educatoare.
Unele jocuri pot crea copiilor posibilitatea de a număra o anumită cantitate (,,Cine ştie să numere mai
bine?”), de a stabili suma obiectelor numărate (,,Câţi porumbei sunt?”), de a indica locul fiecărui număr în şirul
numeric (,,A câta jucărie lipseşte?”), de a raporta numărul la cantitatea corespunzătoare şi invers (,,Dă-mi tot
atâtea jucării”). În alte jocuri au prilejul să compare cantităţile (,,Cine are acelaşi număr”) sau să efectueze
operaţii de adunare şi scădere (,,Să adăugăm - Să scădem”). Jocul didactic matematic poate apărea deci atât ca
element al unei activităţi comune, cât şi ca activitate independentă.
Sarcina jocului didactic matematic este legată de conţinutul acestuia, de structura lui. Astfel, pot fi
concepute drept sarcini didactice recunoaşterea cifrelor şi raportarea lor la cantitate (,,Cine are acelaşi
număr?”), respectarea succesiunii numerelor în ordine crescătoare şi descrescătoare, în intervalul 1-10 (,,Cine
ştie să numere mai bine”), compararea numerelor în limitele 1-10 cu diferenţă de o unitate (,,Caută vecinii”),
precizarea locului numărului în şirul numeric (,,A câta minge lipseşte?”), sesizarea locului numerelor în şirul
natural al numerelor, deci folosirea numeralelor cardinale şi ordinale (,,Al câtelea brad şi a câta ciupercă
lipseşte?”).
Fixarea sarcinilor didactice în joc ne oferă posibilitatea desprinderii unor elemente metodice şi anume:
formulează o problemă care trebuie rezolvată de toţi copiii şi conţine indicaţia concretă a acţiunii pe care trebuie
să o desfăşoare aceştia în cursul jocului propus, au în vedere numai un singur aspect al număratului şi
socotitului, exersează operaţiile gândirii – comparaţia, analiza, sinteza -, verifică divers cunoştinţele şi
deprinderile copiilor. Sarcina didactică a jocului matematic se realizează prin acţiunea dirijată a copiilor,
împletindu-se strâns deci cu elementele propriu-zise de joc. Sudura dintre sarcina didactică şi acţiunea jocului
o realizează regula. Fiecare joc didactic matematic trebuie să conţină cel puţin două reguli: una de transpunere
a sarcinii didactice în acţiune concretă, atractivă, iar alta este cea care vizează organizarea copiilor. Acceptarea
şi respectarea regulilor, după cum observa J. Piaget, determină copilul să participe la efortul comun al grupului
din care face parte.
BIBLIOGRAFIE:
https://abcdidactic.net/2011/08/19/rolul-si-aplicatii-ale-jocului-didactic-matematic-la-prescolari/
AVRAM, S., MIHU, E. Jocul didactic pentru preșcolari. Ghid metodic. Focșani: Editura Terra, 2004. 24 p.
ISBN 978-973-83-7013-5.
Jocului didactic matematic – rolul lui în dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor de 3-5 ani [online] [citat 10
martie 2020]. Disponibil: https://www.didactic.ro/ materiale-didactice/jocului-didactic-matematic-rolul-lui-in-
dezvoltareaintelectuala-a-prescolarilor 7. Copilul preșcolar și jocul didactic [online] [citat 10 martie 2020].
Disponibil: https://vdocuments.site/copilul-prescolar-si-jocul-didactic.html
HAI RĂSPUNDE REPEJOR, ROATA SĂ O-NVÂRȚI DE ZOR!

JOC DIDACTIC DLC
PROF. ÎNV. PREȘC. LAZĂR MANOLE MARIA

G.P.P. „LUMEA COPILĂRIEI”, RÂMNICU SĂRAT
„ Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale. Sufletul și inteligența devin mari prin joc.
Despre un copil nu se poate spune că el crește și atât, trebuie să spunem că el se dezvoltă prin joc.(Jean
Chateau)”
Expunerea copilului la numeroasele schimbări sociale și informaționale, precum și nevoia de a forma o
personalitate armonioasă, impun existența, în demersurile educative, a unor conținuturi flexibile și a unor
metode interactive care să formeze un stil euristic de cunoaștere. În cadrul acestor metode interactive, un loc
aparte îl ocupa jocul, acesta fiind forma de activitate dominantă în copilărie. În mod evident, dezvoltarea laturii
ludice a personalității, oferă individului un cadru de abordare a problemelor în mod inventiv, creativ.
Jocul este o activitate dominantă în copilărie, care se diferențiază de învățare prin scop, în sensul că nu se
urmărește în mod explicit, direct, asimilarea unor cunoștințe. Învățarea bazată pe jocurile didactice este un tip
de învățare care presupune participarea activă și interactivă a elevului, în procesul de asimilare a cunoștințelor,
într-un cadru în care sunt îmbinate elementele instructiv-educative cu cele distractive, ludice.(M.D. Bocoș,
2013).
Dezvoltarea vorbirii copiilor constituie una dintre problemele de bază ale activităţii din grădiniţă, învătământul
preşcolar având ca obiective principale îmbogăţirea vocabularului acestora, precum şi însuşirea corectă a
structurii fonetice şi gramaticale a limbii române.Conform literaturii de specialitate, jocul didactic este unul
dintre cele mai eficiente mijloace de dezvoltare a vocabularului copiilor, deoarece el asigură o participare
activă, atractivă şi deconectantă din partea lor. Munca cu vocabularul are o importanţă covârşitoare, cuvintele
alcătuind materialul de construcţie al limbii. Înflorirea vorbirii, cultivarea şi îmbogăţirea ei, constituie o
preocupare majoră a fiecarei educatoare.
Problema eficientizării procesului instructiv-educativ presupune, pe de o parte, perfecţionarea metodelor
tradiţionale şi, pe de altă parte, introducerea unor metode, procedee şi tehnici educative noi care să răspundă
mai bine nevoilor actuale de formare a indivizilor.
Pe perioada pandemiei, procesul de învățare a fost organizat și adaptat la condițiile date, un exemplu de astfel
de soluții sunt diferitele resurse digitale create de către cadrele didactice.
Tinând seama de aceste considerente, am încercat să folosesc pe toată această perioadă a anului astfel de
metode în jocurile didactice pe care le-am organizat cu copiii şi am observat imediat rezultatele.
Un astfel de exemplu de joc didactic l-am utilizat cu preșcolarii grupei mari în cadrul domeniului limbă și
comunicare: ,,Hai răspunde repejor, roata să o-nvârți de zor!”
Regulile de joc: voi partaja ecranul, voi apăsa tasta spin it (rotește-o), roata va începe să se învârtă oprindu-se
în dreptul uneia dintre sarcini, pe care o voi citi, după care voi numi copiii, astfel încât toții să participe activ
la joc. Dacă raspunsul a fost corect, întrebarea este eliminată, continuând astfel până la epuizarea tuturor
întrebărilor. Sarcina didactică: copiii vor preciza forma corectă a singularului și a pluralului substantivelor, vor
despărți în silabe cuvinte precizând numărul de silabe care alcătuiesc cuvântul, și vor formula propoziții
dezvoltate din punct de vedere grammatical și logic. Elemente de joc: învârtirea roții (prin apăsarea tastei „Spin
it”), surpriza, aplauzele, întrecerea. Voi anunța jocul ce urmează a fi desfășurat: Hai răspunde repejor, roata
să o-nvârți de zor!. Voi explica regulile jocului: Voi partaja ecranul, voi apăsa tasta spin it (rotește-o), roata va
începe să se învârtă oprindu-se în dreptul uneia dintre sarcini, pe care o voi citi, după care voi numi copiii,
astfel încât toții să participe activ la joc. Dacă raspunsul a fost corect, întrebarea este eliminată, continuând
astfel până la epuizarea tuturor întrebărilor.
Jocul de probă, va executat de unul dintre copii pentru asigurarea înțelegerii sale.
Ca sarcini, copiii vor preciza forma de singular și de plural a cuvintelor din roată, vor despărți în silabe cuvintele
date, specificând numărul de silabe al acestora, și vor formula propoziții pe baza imaginilor/cuvintelor propuse
în roată. Urmează ca jocul să se complice în momentul în care eu voi alcătui propoziții lacunare pe care copiii
le vor completa, alegând dintre obiectele propuse de mine, cuvântul care se potrivește (hartă/penar, steag/glob,
româncuță/carte, opinci/, ulcior/poșetă).
În tot acest timp, voi avea pregătit un tabel cu pozele copiilor care participă la activitate, iar în urma
fiecărui răspuns corect voi lipi câte un zâmbărici. În încheierea activității, cel care va avea cele mai multe
emoticoane, va primi aplauzele binemeritate și titlul de Cel mai iscusit românaș/Cea mai iscusită româncuță.
Consider că rezultatele obţinute în urma desfăşurării acestui joc le-a creat copiilor o experienţă colectivă
plăcută, nu i-a obosit, ci le-a oferit oportunitatea de a folosi cele învăţate în situaţii de viaţă variate,
optimizându-le, în acelaşi timp, capacitatea de relaţionare atât cu adulţii cât şi cu alţi copii, de integrare eficientă
în mediul natural, social şi cultural.
https://wordwall.net/resource/9219908/dlc-educarea-limbajului
DLC-educarea limbajului - Random wheel (wordwall.net)
DLC-educarea limbajului - Random wheel (wordwall.net)
Bocoș, M.D, (2013). Instruirea interactivă. Iași: Polirom

Chateau, J., (1972). Copilul şi jocul. Bucureşti: Editura Didactică și Pedagogică
Claparede, E., (1975). Psihologia copilului şi pedagogia experimentală. Bucureşti:
Editura Didactică și Pedagogică
Stefania Antonovici, Paula Neatu, “Jocuri și activități alese”, editura Aramis, București,2008;

ÎMPREUNĂ VOM REUȘI!
PROF. ÎNV.PREȘCOLAR PETREA ALINA

GRĂDINIȚA NR.16 FOCȘANI
In life, people are faced with events and challenges with a strong emotional charge, which test his
adaptive skills. People who find their mental and emotional balance will face events and challenges.
Through the kindergarten activity, children learn about emotions and how they can be managed correctly in
the context of social interactions.
It is very important for the educator to identify the resource by which to prevent the deficient development of
social and emotional skills in the preschool period, knowing that this has negative effects on the adaptation of
children in adolescence or adulthood.
This optional activity helps to: increase the ability to adapt to school requirements; reducing the risk of further
development of mental disorders; acquiring strategies that facilitate adaptation to stressful situations; the
ability to maintain and effectively manage emotional relationships; developing interpersonal and
intrapersonal skills to facilitate professional and financial success.
Opțional pentru dezvoltarea socio-emoțională a copilului
ARGUMENT
În viaţă omul este pus în faţa unor evenimente şi provocări cu o puternică încărcătură emoţională, care îi pun
la încercare abilităţile de adaptare. Vor face faţă evenimentelor şi provocărilor oamenii care-şi găsesc echilibrul
mental şi emoţional, nu doar cei cu abilităţi intelectuale foarte bine dezvoltate cum se credea până nu demult.
Abilităţile intelectuale sunt foarte importante în obţinerea unor rezultate bune în unele domenii, dar nu este
suficient pentru o bună adaptare şi nici nu asigură succesul în viaţă, emoţiile constituind o sursă de informaţii
esenţială pentru supravieţuire.
Pentru supravieţuire, pentru o bună adaptare omul trebuie pregătit încă de mic copil. Şi cum, la nivelul
învăţământului preşcolar sunt foarte puţini psihologi, revine educatoarelor şi sarcina de a contribui la
dezvoltarea socio-emoţională a preşcolarilor. Grădiniţa este mediul social în care copiii au ocazia să
interacţioneze cu ceilalţi copii în mai mare măsură decât în familie, având posibilitatea să înveţe sistematic
despre comportamente sociale adecvate şi despre emoţii. Educatoarea ajută copiii să-şi dezvolte optim
competenţe sociale, care facilitează manifestarea unor comportamente adecvate şi acceptate din punct de
vedere social, şi care au consecinţe pozitive asupra celor implicaţi –copii şi adulţi- în aşa fel încât, să permită
atingerea propriilor scopuri cu respectarea nevoilor celorlalţi.
Prin activitatea din grădiniţă copiii învaţă nu numai despre regulile sociale şi modul de interacţiune cu ceilalţi,
ci şi despre manifestarea adecvată a emoţiilor. Îşi dezvoltă competenţe emoţionale referitoare la trăirea,
exprimarea, înţelegerea şi recunoaşterea emoţiilor, şi ceea ce este foarte important, faptul că dobândesc unele
strategii de reglare emoţională adecvate vârstei, necesare pentru gestionarea corectă a emoţiilor negative, în
consecinţă, o adaptare mai bună la cerinţe. Copiii învaţă despre emoţii şi modul în care pot fi gestionate corect
în contextul interacţiunilor sociale, prin practicile de socializare utilizate de către educatoare şi părinţi. Aşadar,
competenţele emoţionale şi cele sociale se înfluenţează reciproc.
Rezultatele pozitive sunt influenţate şi de relaţia educatoare-copil. Este foarte important ca educatoarea să
identifice mijloacele prin care să prevină dezvoltarea deficitară a competenţelor sociale şi emoţionale în
perioada preşcolară, ştiindu-se că aceasta are efecte negative asupra adaptării copiilor în adolescenţă sau în
viaţa adultă.
Propun acest opţional convinsă fiind că, activităţile derulate, intervenţiile de acest gen sunt eficiente pe termen
lung şi ajută la:
creşterea capacităţii de adaptare la cerinţele şcolare;
reducerea riscului dezvoltării ulterioare a unor tulburări psihice;
dobândirea unor strategii care facilitează adaptarea la situaţii stresante;
capacitatea de a menţine şi de a gestiona eficient relaţiile afective;
dezvoltarea unor abilităţi inter şi intrapersonale care să faciliteze atingerea succesului profesional şi financiar.
Durata opționalului: 1 an școlar

Număr de activități pe săptămână: 1 activitate pe săptămână
Durata unei activități: 35 minute
Grupa: mare
Domenii implicate: DLC, DEC,DS, DPM, DOS.
Forme de organizare: Activități frontale; Activități pe grupuri mici; Activități individuale
Evaluarea: autoevaluare, aprecieri verbale, desene, fișe de lucru, întrebări tematice, concurs, probe practice,
probe orale, conversația examinatoare, fotografii, expozitii, etc.
Competente generale:
Cunoaşterea şi respectarea normelor de comportare în societate;
Educarea abilităţii de a intra în relaţie cu cei din jur;
Dezvoltarea conceptului de sine
Inițierea interacțiunilor cu adulții și cu copiii de vârste apropiate
Competente specifice:
Cunoașterea și respectarea normelor necesare integrării în viața socială
Adaptarea comportamentului propriu la cerințele grupului în care trăiește: familie, grădiniță, grup de joacă
Transmiterea adecvată a mesajelor cu încărcătură emoțională
Înțelegerea cauzelor și consecințelor emoțiilor
Aprecierea în situații concrete a unor comportamente și atitudini în raport cu normele prestabilite și cunoscute
Trăirea în relațiile cu cei din jur a unor stări afective pozitive (armonie, prietenie, toleranță) concomitent cu
învățarea stăpânirii de sine
Exersarea autoaprecierii pozitive în diferite situații
Promovarea imaginii de sine, prin manifestarea ca persoană unică
Manifestarea încrederii în adulții cunoscuți, prin exersarea interacțiunii cu aceștia
Inițierea/participarea la interacțiuni pozitive cu alți copii de vârste apropiate
Conținuturi de învăţare:
- cunoașterea de sine a copilului recunoașterea emoțiilor, dezvoltarea conceptului de sine relaționare socială,
interacțiune socială, dezvoltarea controlului emoțional, comportamente prosociale, gestionarea emoțiilor,
aceptarea diversității, comportamente pozitive și negative, identificarea sentimentului de iubire,
reglarea/autoreglarea emoțiilor, autocunoaștere și atitudine, exprimarea sentimentelor,
Metode şi procedee: conversația, explicaţia, demonstraţia, turnirul întrebărilor, turnirul enunțurilor, turul
galeriei, benzi desenate.
Resurse materiale: jetoane, planşe,roata cu emoţii, oglinzi, cărţi cu poveşti terapeutice, truse de construcţii, de
joc de rol, marionete, jucării din pluş, păpuşi, lădiţe cu surprize, trăistuţe, obiecte de artizanat, medalioane,
rechizite, diafilme, diascol, CD-uri , retroproiector, calculator etc.
Resurse umane: copii, părinţi, educatoare
PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ A ACTIVITĂȚILOR
SEMESTRUL I
1. Cunoasterea de sine a copilului -,,Dorințe și nevoi’’ - Joc didactic

2. Recunoașterea emoțiilor -,,Povestea Broscuței Țestoase” – Lectura educatoarei
3. Dezvoltarea conceptului de sine - “Oglinda fermecată” - Joc exercitiu
4. Relaționare socială – „Povestea Peștelui Curcubeu” – Povestire
5. Recunoașterea emoțiilor - ,,Săculețul cu emoții” - Joc didactic
6. Relaționare socială/ atitudini prosociale - ,,Cei trei iezi neastâmpăraţi” - Vizionare film
7. Interrelaționare și cooperare - ,, Cursa cu obstacole şi surprize” - Joc de mișcare
8. Interacțiune socială - “Povestea Mărului buclucaș și lecția de prietenie” - Povestirea
Educatoarei
9. Dezvoltarea controlului emoţional - ,,Cutiuța emoțiilor ” - Joc exercitiu
10. Identificarea sentimentului de iubire - „Bunicul”, „Bunica” de B. St. Delavrancea - Joc didactic
11. Interacțiune socială - ,,Culorile prieteniei” - Lectura educatoarei
12. Recunoașterea emoțiilor - ,,Călătorie în Împărăția Emoțiilor” - Joc didactic
13. Gestionarea emoțiilor – „Reporterul întreabă, tu răspunzi” - Convorbire
14. Identificarea emoțiilor - ,,Găsește soluția potrivită’’ – Joc didactic
15. Acceptarea diversității - ,,Povestea Dragonului Albastru” - Lectura educatoarei
16. Reglarea/ autoreglare a emoțiilor - ”Trăistuţa cu emoţiilor negative„ - Poveste creată
SEMESTRUL II
1. Dezvoltarea conceptului de sine - “Eu sunt…” - Joc exercițiu

2. Relaționare socială/atitudini prosociale - “Ghemul magic” - Joc de intercunoaștere și relaționare pozitivă
3. Recunoașterea emoțiilor - “Aura și prietenii săi” - Lectura educatoarei
4. Interacțiunea socială - “Alfi, Pufi și Pușu ne învață să rezolvăm problemele dintre prieteni” - Lectură după
imagini
5. Autocunoaştere şi atitudine -“Eu pot…” – Joc motivațional
6. Exprimarea sentimentelor - “Butonul magic al emoțiilor” - Joc didactic
7. Identificare a propriilor emoții - ”Cufărul cu emoţii” - Activitate practică
8. Acceptarea şi respectarea diversităţii - „Copiii lumii” - Lectură după imagini
9. Identificarea emoțiilor - ,,Dacă vesel se trăieşte...” - Joc muzical
10. Cunoașterea relațiilor umane (prietenie) - “Cei patru prieteni credincioși” - Povestirea educatoarei
11. Atitudine pozitivăfaţă de sine şi faţă de ceilalţi - ”Să fim mai buni!” - Activitate în colaborare cu familia
/Activitate de voluntariat
12. Exprimarea emoțiilor - Baloane vesele și triste” - Joc exercițiu
13. Comunicare eficientă – „Spune ce simţi” - Joc senzorial
14. Dezvoltarea controlului emoţional - ”S-o ajutăm pe Nuţa Albinuţa!” – Convorbire
15. Reglare emoțională - „Pălăria magică pentru soluții” - Joc exercițiu
16. Autocunoaştere şi atitudine pozitivă faţă de sine şi faţă de ceilalţi “Povestea ursulețului” – Lectura
educatoarei
17. Exprimarea adcevată a emoțiilor și autocontrol - ”Comoara sufletului meu” - Joc didactic
BIBLIOGRAFIE:
Ştefan,C., Kallay, E. Dezvoltarea competenţelor emoţionale şi sociale la preşcolari, Ed. ASCR, Cluj-Napoca,
2007;
MECT, Unitatea de Management al Proiectelor, pentru Învăţământul Preuniversitar, Curriculum pentru
educaţia timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani, 2008;
Breben,S., Gongea,E., Ruiu,G., Fulga,M., Metode interactive de grup, Ed. ARVES, 2002
Avram, I., Kovacs, I., Sărmăşan, E., Nagy, Z., & colab., Cartea educatoarei, Tg. Mureş, 2000.
„ZÂNA TOAMNĂ LA CONCURS CU ZÂNA IARNĂ”

PROF. ÎNVĂŢAMÂNT PREŞCOLAR, PISALTU CECILIA
GRĂDINIŢA CU P.P.NR 13
Scopul jocului:
-verificarea şi consolidarea cunoştinţelor legate de caracteristicile anotimpului toamnă/iarnă, aplicarea
acestor cunoştinţe şi a deprinderilor dobândite în contexte variate de învăţare;
-dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, de înţelegere şi utilizare corectă a semnificaţiilor structurilor
verbale orale.
Sarcina didactică:
- recunoaşterea principalelor caracteristici ale anotimpului de toamnă/iarnă, mânuirea corectă a jetoanelor
pentru realizarea sarcinilor primite, interpretarea corectă a unor cântece de toamnă/iarnă;
- mânuirea corectă a instrumentelor de lucru pentru realizarea sarcinii motrice.
Elemente de joc:mânuirea materialelor,aplauze, deplasarea de la un punct la altul al grupei cu trecere printre
obstacole,competiţia.
Desfășurarea jocului:
Anunţ copii că astăzi vom desfăşura o activitate în care ne vom juca împreună cu cele două zâne,musafirii
nostri de astazi, vom face un joc sub formă de întrecere între două echipe, iar echipa care va fi cea mai atentă
şi va răspunde corect va câştiga concursul şi va primi recompense din partea musafirilor. Concursul se
numeşte: “Zăna Toamnă la concurs cu Zăna Iarnă”.
Această competiţie îşi propune să le testeze cunoştinţele acumulate despre anotimpul de toamnă şi iarnă.
Stabilirea regulilor:
1.Copiii trebuie să răspundă numai la solicitare;
2.Să răspundă în propoziţii şi limbaj potrivit fiecărui domeniu.
3.Să respecte cerinţele grupului din care fac parte şi ale educatoarei.
Jocul de probă:se realizează de 1-2 ori, se extrage o siluetă se recunoaște, se denumește sise aseaza
imaginea corect pe cararea Toamnei sau a Iernii.
Proba 1-”Aşează pe cărarea potrivită!”

Pe masa sunt aşezate jetoane cu imagini din cele două anotimpuri, un copil va veni şi va alege un jeton şi va
spune ce reprezintă.
La întrebarea „Când se întâmplă?”, va recunoaşte anotimpul corespunzător şi va aşeza jetonul pe cărarea
acelui anotimp.
Alege un jeton: măr
I:-Ce observi pe acest jeton?
R:-Eu văd pe acest jeton un măr.
I:–Când se coc merele? R:(toamna)
R:-Pe ce cărare trebuie să asezi jetonul?R:( pe cărarea toamnei)
Un copil va alege alt jeton:patine
I:-Ce reprezintă imaginea de pe jeton? R:(patine)
R:-Când te dai cu patinele?R: (iarna)
I-Pe ce cărare trebuie să-l aşezi?R: (pe cărarea iernii)
Jocul se va desfăşura după modelul prezentat pănă la epuizarea jetoanelor.
-toamnă:măr,crizantemă, umbrelă,vânătă
-iarnă: sanie, patine, globuleţ, om de zăpdă.
Proba 2 -“Găseşte greşeala!”(copiii închid ochii în timp ce educatoarea strecoară elemente
nepotrivite pe cărările anotimpurilor)
-Priviti!I: Pe cararea toamnei tot ce este îi aparţine?R:(nu)
I:Ce nu este specific anotimpului de iarnă?R:(mere, Frunze îngălbenite)
I:Cui ii este specific merele?R:(toamnei)
Se va proceda în acest mod până la refacerea cărărilor
Proba 3: "Tablou de toamnă/Tablou de iarnă”

Copiii vor avea de terminat cele două tablouri începute. Echipă frunzelor va lucra la terminarea tabloului de
toamnă, echipa fulgilor de nea va termina tabloul de iarnă.
Proba 4”Care echipă căntă cel mai frumos”!

În al cincilea balon se află un bileţel în care le cere echipelor să cânte câte un cântec învăţat. Echipa frunzelor
să cânte un cântec de toamnă- “Toamna-i anotimp bogat”, echipă fulgilor de nea să cânte un cântec de iarnă-
“Iarna ne-a sosit în zori”.
Proba 5 “Cursa cu mărul/globuleţul în lingură. Urmează un concurs: “Mărul în lingură” pentru echipa
frunzelor galbene, “Globuleţul în lingură” pentru echipă fulgilor de nea.
Fiecare echipă trebuie să depăşească nişte obstacole(vaze cu flori, brăduţi ) ţinând în mână căte o
lingură în care se află un măr, un globuleţ. Se punctează echipa care nu scapă obiectul din lingură .
Complicarea jocului:
"Bula-dublă”Asemănările şi deosebirile între anotimpurile Toamna/Iarna
Pe masă aşez jetoanele din plic astfel încât să se poată vedea imaginile.
Pe panou sunt prinse doua cercuri mari de culoare maro care reprezintă tema de studiu. Cu ajutorul
meu vom aranja imaginea Zânei Toamnă şi a Zânei Iarnă.
Completăm bula dublă cu două caracteristici ale celor două zâne: copacul cu frunze îngălbenite, copacul nins,
toamna ne dă bogăţii, iarna vine Moş Crăciun.
Asemănările dintre cele două zâne sunt: amândouă anotimpuri; fiicele Bătrânului An; stau câte trei luni la
noi.
Încheierea jocului:Voi aprecia modul cum au răspuns copiii pe grupe. Voi face aprecieri verbale
individuale si colective asupra comportamentului lor în timpul activităţii, precizand echipa castigatoare.
Copiii vor primi stimulente.
BIBLIOGRAFIE:
1.Avram, Săftica ; Mihu ,Ecaterina; Său, Zonica , , Jocul dicactic pentru preşcolari. Ghid metodic, Editura
Terra, Focşani, 2004.
2. Popovici şi colaboratorii , Culegere de jocuri didactice, E.D.P.,Bucureşti, 1971.
3. Cojocaru Ioana , "Influenţele jocului didactic în procesul instructiv – educativ " , 1994.
„LIMBA ENGLEZĂ PRIN CÂNTECE ȘI POEZII”
PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PREȘCOLAR, SANDU OANA-MONICA

GRĂDINIȚA CU P.P. NR. 16 FOCȘANI,VRANCEA
The optional course „English through songs and poems”aims to enrich children’s language skillsin a large
group.The course aims especiallyat the satisfaction, the joy of discovering a new learning activity.The activities
include personalized moments thet place the child and his real life in the center of the learning process.
Considering their agea nd their psychological characteristics, the course contains a multitude of songs, poems
and games adding to the activities an element of funthet will motivate the children more.
ARGUMENT
Cursul opţional „LIMBA ENGLEZĂ PRIN CÂNTECE ŞI POEZII” îşi propune să îmbogăţească aptitudinile
de învăţare a unei limbi străine ale copiilor din grupa mare. Cursul vizează în special satisfacţia, bucuria
descoperirii unei noi activităţi de învăţare. Activităţile includ momente personalizate care plasează copilul şi
viaţa lui reală în centrul procesului de învăţare.
Luând în considerare vârsta copiilor şi caracteristicile lor psihologice, cursul conţine o multitudine de
cântece şi poezii adăugând activităţilor un element de distracţie care va motiva mai mult copiii.
Pe parcursul acestui opţional se va pune accentul atât pe învăţarea cât mai multor cuvinte şi fraze
uzuale cât şi pe conversaţie.
Motivarea pentru învăţarea limbii engleze va fi deplină cu condiţia ca activitatea de limba engleză să
îi permită copilului să facă ce îi place : să se joace, să deseneze, să confecţioneze obiecte, să pună întrebări,
să numere.
OBIECTIVE DE REFERINTA:
La sfârşitul perioadei preşcolare, copilul va fi capabil să :
1.1 să recunoască sunete specifice limbii engleze ;
1.2 să distingă cuvinte şi sintagme ;
1.3 să reacţioneze verbal – nonverbal la un mesaj audiat ;
2.1 să articuleze sunete, izolat şi în cuvânt / grupuri de cuvinte, respectând accentul şi intonaţia specifice limbii
engleze ;
2.2 să reproducă enunţuri simple / părţi ale unui enunţ ;
2.3 să producă enunţuri simple, adecvate unor situaţii de comunicare uzuală ;
5.1 să manifeste curiozitate pentru descoperirea unor aspecte legate de viaţa copiilor din Marea Britanie ; 10
OBIECTIVE CADRU:
- Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral;
- Dezvoltarea capacității de eprimare orală;
- Dezvoltarea interesului pentru studiul limbii engleze și al civilizației anglo-saxone;
ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE:
- exerciţii de identificare;
- exerciţii de discriminare;
- exerciţii de răspuns la comenzi, formule simple de comunicare în societate;
- exerciţii de pronunţie;
- exerciţii de repetare, după model, a unor cuvinte, sintagme, propoziţii;
- recitare de poezii, interpretare de cântece;
- activităţi în perechi ( dialoguri simple ), jocuri didactice; 11
ACTE DE VORBIRE:
- a saluta / a răspunde la salut;
- a se prezenta / a prezenta pe cineva;
- a răspunde la prezentare;
- a identifica elemente din universul familiar;
- a descrie persoane / animale / locuri;
- a cere / a da informaţii ( de ordin personal, despre mediul înconjurător);
- a localiza persoane / obiecte / acţiuni;
10
„English together” – Manual de limba engleză pentru începători
11
„English nursery rhimes” – Manual de poezii pentru cei mici.

- a exprima o dorinţă;
- a mulţumi / a răspunde la mulţumiri;
- a face o urare / a felicita;
- a se scuza / a răspunde la scuze;
- a propune / a cere cuiva să facă ceva;
- a relata activităţi ( la prezent );
- a cere / a acorda permisiunea;
- a exprima ceea ce îţi place / nu îţi place;
16. a exprima capacitatea mentală şi fizică. 12
METODE DE EVALUARE:
1. Metode tradiţionale și metode moderne:
- probe orale;
- probe practice;
- metoda „Pălăria cunoașterii”, „Cubul”, „ Piramida” etc;
2. Metode complementare de învăţare:
- observarea sistematică a comportamentului şi activităţii copilor;
- investigaţia;
- autoevaluarea.13
STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANTA
OBIECTIVE CADRU / STANDARDE:
1. Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral
S1. Desprinderea sensului global al unui mesaj audiat;
2. Dezvoltarea capacității de exprimare orală
S2. Reproducerea unor mesaje scurte;
S3. Producerea unui mesaj simplu şi scurt despre persoane şi activităţi din universul apropiat.
CONȚINUTURILE INVĂȚĂRII:
- Organizare tematică:
1. Introducing yourself;
2. Describing things/colours and objects;
3. Greetings;
4. Describing places.Talking about classroom;14
5. Describing places. Talking about the playground;
6. Asking for identification. Expressing a request;
7. Talking about buildings;
8. Introducing your family;
9. Identifying the toys. Expressing a request;
10. Asking about possession. Epressing possession;
11. Numbers;15
12. Counting shapes;
13. Asking for information. Describing someone/something;
14. Talbing about the parts of the body / naming;
15. Naming fruits and vegetables;
12
Georgiana Gălăţeanu , „Play time” – antologie.
13
Monica Vișan, „Engleza pentru toți”, Ed. Paco, Bucureşti, 1993.
14
Georgiana Gălăţeanu , „Fun time” – antologie, Ed. Compania, Bucureşti, 2001.
15
„Games for children”, Ed. Litera, Bucureşti, 1994.
16. Naming domestic and wild animals. Describing them;
17. Clothes;
18. Colours;
19. Looking for things;
20. Photographs;
21. Romania;
22. Weather;
23. The seasons;
24. Revision;16
24. Games and songs;17
BIBLIOGRAFIE:
1. „English together” – Manual de limba engleză pentru începători.
2. „English nursery rhimes” – Manual de poezii pentru cei mici.
3. Georgiana Gălăţeanu , „Play time” – antologie.
4. Georgiana Gălăţeanu , „Fun time” – antologie, Ed. Compania, Bucureşti, 2001.
5. „Games for children”, Ed. Litera, Bucureşti, 1994.
6. Monica Vișan, „Engleza pentru toți”, Ed. Paco, Bucureşti, 1993.
7. „Selected English and songs”, Ed. Aramis, 1999.
8. „The music box” – manual de cântece pentru cei mici.
EDUCAȚIE SI INOVAIȚE PENTRU O SOCIETATE
PROF.INV.PRESC. SAVA RADUCA IONELA

GR.NR.13 FOCSANI VRANCEA
DEFINIŢIE:
Educația este activitatea socială complexă, organizată şi de dezvoltare a personalității în vederea integrării
active și creative în viața socială. Scopul educației este acela de a forma și modela personalități umane,
generații, în concordanță cu idealul societății promovat într-o perioadă istorică. Educația reprezintă un proces
dirijat spre un anume scop bine delimitat, o activitate conștientă și finalistă, orientată de valorile și exigențele
impuse de societate.
NOILE EDUCAŢII:
• educaţia ecologică
• educaţia pentru schimbare şi dezvoltare
• educaţia pentru tehnologie şi progres
• educaţia faţă de mass-media
• educaţia demografică
16
„Selected English and songs”, Ed. Aramis, 1999.
17
„The music box” – manual de cântece pentru cei mici.

• educaţia pentru pace şi cooperare
• educaţia pentru democraţie
• educaţia sanitară modernă
Educaţie permanentă: este specific pedagogiei contemporane şi poate fi disociată de un alt conţinut
noţional, cel referitor la caracterul permanent al educaţiei. Educaţia nu trebuie să se rezume la ceea ce oferă
şcoala, ea trebuie să continue şi după absolvirea şcolii şi pe întreg parcursul vieţii. Educaţia permanentă apare
ca un concept integrator, ce înglobează toate dimensiunile actului educativ atât în plan temporal, cât şi în
plan spaţial, articulând toate influenţele educaţionale exercitate într-o organizare formal, noformală şi
informală. Aceasta este un process de perfecţionare a dezvoltării personale, sociale şi profesionale pe durata
întregii vieţi a indivizilor, un principiu organizator al întregii educaţii.
Factorii care reclamă şi justifică înscrierea învăţământului în perspectiva educaţiei permanente : procesul de
accelerare a schimbărilor, explozia demografică, evoluţia fără precedent a ştiinţelor şi tehnologiei, sporirea
timpului liber, criza modelelor relaţionale şi de viaţă (Lengrand, 1973), multiplicarea profesiunilor, creşterea
gradului de democratizare a vieţii sociale (Văideanu, 1988).
Principii educaţie permanentă:
• instrucţia şi educaţia trebuie extinse la durata întregii vieţi, asupra tuturor oamenilor, în toate
sferele de actvitate socio-umană;
• actul educativ trebuie conceput ca formare totală a omului;
• educaţia are un caracter sistematic, menit să contribuie la realizarea adaptării continue a
omului, în plan social, profesional şi cultural;
• prioritatea dezvoltării creativităţii şi productivităţii gândirii şi acţiunii umane.
Obiective:
• înţelegerea necesităţii educaţiei permanente de factorii de decizie a unităţilor de învăţământ, a
altor factori educativi a individului tânăr şi adult;
• asigurarea împrospătării şi îmbogăţirii continue a cunoştinţelor generale şi speciale ;
• perfecţionarea capacităţilor şi deprinderilor intelectuale şi profesionale
• asigurarea progresului social continuu ;
• diminuarea efectelor ―uzurii morale a cunoştinţelor teoretice şi practice
Factorii educaţiei permanente sunt :
1.Factori instituţionali şcolari: şcoala trebuie să asigure pregătirea pentru autoeducaţie după absolvirea şcolii
şi realizarea sistematică şi organizată a educaţiei permanente;
2. Factori instituţionali peri şi extraşcolari -mass-media : presa, teatral, cinematograful, internetul ,expoziţii,
excursii
3. Factori generali: progresul social, revolutia ştiintifico-tehnică, culturală, setea de cunoaştere a omului -
necesitatea restructurarii educaţiei şi învăţământului în conformitate cu progresul social
4. Forme de educaţie permanentă: organizate de şcoală, organizate de sistemul de educaţie permanentă ,
forme libere, spontane
Strategii şi moduri de acţiune:
• universalizarea accesului la educaţie şi promovarea echităţii;

• accentuarea procesului de însuşire conştientă şi temeinică a cunoştinţelor;
• amplificarea şi diversificarea ariei educaţie de bază;
• ameliorarea condiţiilor de învăţare;
• intensificarea relaţiilor de parteneriat.

FIȘĂ DE EVALUARE FINALĂ
DOS – GRUPA MIJLOCIE
PROF.ȘERBATIUC SIMONA
GRĂDINIȚA P.P.,,AMICII,, CONSTANȚA
*RECUNOAȘTE MESERIA, ROSTEȘTE-O COLEGILOR;

*UNEȘTE CU O LINIE IMAGINEA MESERIEI CU IMAGINEA
CARE ÎI CORESPUNDE.
Barem:
1p.- recunoaște 0 – 2 meserii și 0 – 2 imagini corespunzătoare;
2p.- recunoaște 2 – 4 meserii și 2 – 4 imagini corespunzătoare;
3p.- recunoaște 4 – 6 meserii și 4 – 6 imagini corespunzătoare A comentat [VAG1]:

FIȘĂ DE EVALUARE FINALĂ
DLC – GRUPA MIJLOCIE
PROF.ȘERBATIUC SIMONA
GRĂDINIȚA P.P.,,AMICII,, CONSTANȚA
*RECUNOAȘTE PERSONAJELE , SPUNE ÎN CE POVEȘTI LE-AI ÎNTÂLNIT;
*IDENTIFICĂ LITERA CU CARE ÎNCEPE NUMELE LOR.
Barem:
1p.- recunoaște 0 – 2 personaje și 0 – 2 litere;
2p.- recunoaște 2 – 4personaje și 2 – 4 litere;
3p.- recunoaște 4 – 6 personaje și 4 – 6 litere.
BIBLIOGRAFIE:
* Curriculum pentru învățământul preșcolar, prezentare și explicitări, Editura DPH, București,
2009;

** Metodica activităților instructiv - educative în grădinița de copii, Editura Gheorghe - Cârțu
Alexandru, Craiova, 2009.
IMPORTANŢA JOCULUI DIDACTIC ÎN GRĂDINIȚĂ
PROF.ÎNV.PREȘC.SEREA IULIANA
GRĂDINIȚA CU P.P.NR.16 FOCȘANI
Jocul este o activitate specific umană, cu caracter universal şi permanent pe scara vârstelor,
deoarece jocul nu are vârstă. Această activitate specific umană este prezentă la toate nivelurile
de dezvoltare a personalităţii umane. La fiecare vârstă, însă, diferă concepţia de joc, conţinutul
şi formele de organizare. Jocul pare, la prima vedere, o activitate banală, însă el este un moment
deosebit de important în viaţa oricărui om, datorită modului unic în care îmbină aspectul
informativ cu cel formativ, în anumite etape de dezvoltare ontogenetică.
Jocul este principala formă de activitate în grădiniţa de copii, fiind necesar dezvoltării
multilaterale a copilului. Putem spune că jocurile copiilor sunt o formă de activitate în care se
reflectă, în mod specific, unele relaţii între oameni şi, mai ales, relaţii de muncă. De aceea jocul
copilului trebuie îndrumat de către adult, fără ca sponteneitatea copilului să fie stingherită. Pentru
copil, jocul este distracţie, este învăţătură, este muncă, mijloc prin care se educă, mijloc eficient
de cunoaştere a lumii înconjurătoare şi de educare a limbajului.
Indiferent de natura şi tipurile de joc, toate au un rol formativ-educativ. Prin intermediul acestora
se exersează caracteristicile proceselor psihice, se formează şi se dezvoltă o serie de însuşiri ale
personalităţii. Astfel se dezvoltă particularităţi intelectuale, sociale şi fizice ca: spiritul de
competiţie şi sociabilitatea, perseverenţa în activitate, abilităţi manuale, atitudinea faţă de parteneri
şi faţă de colectiv.
Copilul evoluează continuu de-a lungul existenţei sale, iar participarea la procesul de educaţie este
un element cheie pentru asigurarea acestei evoluţii. Instituţia grădiniţei are scopul de a oferi
copiilor aflaţi la vârsta preşcolarităţii condiţiile necesare pentru o dezvoltare normală şi deplină.
Ea ţine cont de ritmul propriu de dezvoltare a copiilor, de nevoile sale afective şi de activitatea sa
fundamentală – jocul.
Mediul de joc este cel în care totul este posibil şi nimic nu poate opri manifestarea liberă şi plenară
a personalităţii, în care copilul încearcă cele mai subtile şi mai ingenioase soluţii, de a realiza cât
mai complet, de a se autopedepăşi.
Jocul este activitatea cea mai îndrăgită de copii, izvorâtă din nevoia de acţiune, de mişcare a
copilului, este modalitatea optimă prin care acesta îşi consumă energia, se distrează în mod plăcut,
utilizează timpul liber şi nu numai.
Astfel, în procesul jocului, se dezvoltă întreaga viaţă psihică a copilul deoarece acesta dobândeşte
numeroase şi variate cunoştinţe despre mediul înconjurător. Totodată i se dezvoltă procesele
psihice de reflectare directă şi mijlocită a realităţii: percepţiile, reprezentările, memoria,
imaginaţia, gândirea, limbajul, etc.

Mânuind în procesul jocului diferite obiecte şi materiale, copilului i se dezvoltă percepţiile de
mărime, formă, culoare, greutate, distanţă, etc. Prin joc se formează şi se diferenţiază
reprezentările.De asemenea, în joc se realizează mai uşor procesele memoriei (întipărirea,
recunoaşterea, reproducerea), ca şi operaţiile gândirii (analiza, sinteza, comparaţia, generalizarea,
abstractizarea) şi se dezvoltă limbajul copilului preşcolar, acesta fiind în strânsă legătură cu
celelalte procese de cunoaştere. După cum nu există jocuri fără mişcare şi acţiune, tot aşa, nu există
jocuri lipsite de reacţii verbale. Un joc colectiv nu este conceput fără comunicare verbală între
copii. Copilul vorbeşte chiar şi atunci când se joacă singur; acţiunile pe care le efectuează,
subiectul pe care îl realizează ridică numeroase probleme şi de aceea copilul vorbeşte singur în
timpul jocului. În această etapă de dezvoltare a vorbirii, copilul gândeşte cu voce tare, soluţionarea
problemelor nu se realizează în planul limbajului interior, ci prin intermediul limbajului extern. În
jocurile colective, copiii se înţeleg asupra subiectului, îşi repartizează rolurile, îşi comunică
impresiile şi în felul acesta îşi activează vocabularul, îşi precizează semnificaţia cuvintelor, îşi
dezvoltă limbajul contextual,își exteriorizează întreaga viață psihică.
În toate cazurile, jocul contribuie intens la educarea generală a copilului preşcolar, la angajarea lui
într-o comunicare multilaterală, începând cu perfecţionarea capacităţii de a observa şi ajungând
până la formarea capacităţii de a avea răbdare, perseverenţă, spirit colectiv, responsabilitate, cinste
şi corectitudine, prietenie, respect faţă de alţii şi faţă de adevăr, etc.
Prin joc copiii învaţă să interacţioneze cu ceilalţi, să exploreze mediul, să găsească soluţii la
situaţiile problemă, să îşi exprime emoţiile, să achiziţioneze cunoştinţe şi abilităţi care îi vor fi
necesare pentru adaptarea la cerinţele şcolii.
Între joc şi educaţie există o strânsă legătură pentru că jocul reprezintă:
-mijloc de familiarizare a copiilor cu lumea înconjurătoare;
-mijloc de valorificare a creativităţii, abilităţilor, deprinderilor copiilor;
-mijloc de educaţie morală şi socială;
-formă de organizare a vieţii şi activităţii copilului, în special în grădiniţe;
-mijloc de cunoaştere a copilului;
-formă de terapie a copiilor cu cerinţe educative speciale.
Copiii învaţă şi se joacă în funcţie de nivelul de dezvoltare şi de vârsta lor, de particularităţile fizice
şi psihice. În alegerea jocurilor pentru copii educatoarea trebuie să ţină seama de stadiul la care se
află preşcolarii din punct de vedere al dezvotării fizice, cognitive, sociale şi emoţionale.
Folosirea jocului în educarea copiilor presupune observarea, conducerea, îndrumarea sau chiar
participarea adultului la această activitate. La intrarea în grădiniţă, se trece de la jocurile simple de
mânuire, de manipulare a obiectelor, la jocuri mai complexe ca cele de creaţie sub forma jocurilor
cu subiect şi roluri, a celor de construcţie şi a celor didactice. Preşcolarul are nevoie nu numai de
sprijin şi îndrumare, ci şi de libertate şi iniţiativă personală, iar educatoarea trebuie să înţeleagă, să
accepte şi să încurajeze modalităţile specifice prin care copilul achiziţionează cunoştinţe: imitare,
încercare şi eroare, experimentare.
Prin urmare, jocul constituie cadrul specific unui antrenament al spontaneităţii şi al libertăţii de
expresie, un stimul important în cultivarea receptivităţii şi sensibilităţii, a mobilităţii şi flexibilităţii
psihice. E plin de promisiuni şi surprize, poate să se dezvolte liber, dar când intervine controlul
adultului, jocul se încheie.
Vârsta preşcolară este o perioadă de evoluţie spectaculoasă a conduitei ludice.Bogăţia şi
impetuozitatea conduitei ludice este datorată nu numai dezvoltării şi maturizării psihofizice, ci şi
posibilităţilor de relaţionare şi a experienţelor acumulate odată cu intrarea copilului în grădiniţă.

Jocurile didactice alcătuiesc cea mai cuprinzătoare categorie de jocuri cu reguli. Ele poartă acest
nume pentru că sunt create special spre a rezolva, în procesul instruirii, anumite sarcini didactice.
Eficienţa jocului didactic în raport cu celelalte mijloace practicate în grădiniţa de copii este cu atât
mai mare cu cât realizăm o concordanţă optimă între procesul de cunoaştere a mediului
înconjurător, procesul de învăţare şi acţiunea de joc, atât de atractive pentru preşcolari. În felul
acesta procesul asimiliării şi adâncirii cunoştinţelor este adaptat la cerinţele şi specificul vârstei
preşcolare.
În concluzie, jocul didactic este o specie de joc care îmbină armonios elementul instructiv şi
educativ cu elementul distractiv.
Elementul de joc încorporat în activitatea didactică imprimă acesteia un caracter mai viu, mai
atrăgător, aduce varietate şi o stare de bună dispoziţie funcţională, de veselie şi bucurie, de
destindere, ceea ce previne apariţia monotoniei şi a plictiselii, a oboselii.
Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care educatorul consolidează, precizează şi
chiar verifică cunoştinţele copiilor, le îmbogăţeşte sfera lor de cunoştinţe, pune în valoare şi le
antrenează capacităţile creatoare ale acestora.Totodată este o activitate care se deosebeşte prin
structura sa specifică de celelalte activităţi cu conţinut asemănător. Unitatea deplină între sarcina
didactică şi acţiunea de joc, forma distractivă pe care o îmbracă şi o păstrează permanent, trebuie
să caracterizeze jocul didactic. Jocul didactic rămâne joc numai dacă conţine elemente de aşteptare,
de surpriză, de întrecere, elemente de comunicare între copii, etc. Joc nu înseamnă în nici un caz
numai simpla prezenţă la activitatea preşcolarilor a unei păpuşi oarecare sau numai aplauze.
Reducerea elementului de joc numai la atâta ,poate transforma activitatea de învăţare într-o joacă
banală fără implicaţii semnificative în formarea celor care participă la activitate.
În practica învăţământului preşcolar, jocurile didactice fac parte integrantă din activităţile
obligatorii şi la liberă alegere. Astfel jocul didactic poate fi folosit pentru a forma copilului o
pronunţare sau o exprimare corectă (educaţia limbajului) sau pentru formarea unei reprezentări
matematice, dar şi pentru a cunoaşte lumea înconjurătoare.
Valoarea educativă principală a jocului didactic rezidă în faptul că îi face pe copii participanţi
direcţi, activi şi interesaţi la actul instructiv-educativ. Astfel, jucându-se, de fapt, prin utilizarea
metodelor active de educaţie, cât şi a materialului corespunzător, ei reuşesc să asimileze realităţi
care, fără aceasta, rămân exterioare inteligenţei copilului.
Jocul încheagă colectivul de copii al grupei educându-i să devină mai disciplinaţi; prin respectarea
sarcinilor de joc, a regulilor jocului, copiii învaţă să-şi autoregleze propriile activităţi. Apreciem şi
rolul jocului didactic în educarea estetică a copiilor. Întrebuinţând un material adecvat – realizat
estetic, artistic, copiii învaţă să aprecieze frumosul dezvoltându-şi gustul estetic. Prin urmare, jocul
didactic constituie activitatea cea mai firească, cea mai eficientă în dezvoltarea multilaterală a
copilului, în perceperea şi înţelegerea lumii înconjurătoare, în stimularea dorinţei preşcolarului de
a cunoaşte şi de a-şi exprima gândurile şi impresiile. Toate acestea potenţează considerabil
valoarea educativă a jocului didactic.
Valoarea practică a jocului didactic constă în faptul că, în procesele desfăşurării lui, copilul are
posibilitatea să-şi aplice cunoştinţele, să-şi exerseze priceperile şi desprinderile ce s-au format în
cadrul diferitelor activităţi. Folosirea jocurilor didactice ca activităţi obligatorii aduce varietate în
procesul de instruire a copilului, făcându-l mai atractiv. Aşadar, o caracteristică esenţială a jocului
didactic constă în crearea unor condiţii favorabile pentru aplicarea multilaterală a cunoştinţelor şi
pentru exersarea priceperilor şi deprinderilor sub forma unor activităţi plăcute.

Totuşi, jocul didactic nu trebuie să fie un simplu exerciţiu, chiar dacă exerciţiul apare ca element
constituiv, el nu trebuie să rămână totuşi în joc; activitatea pe care o desfăşoară copilul trebuie să-
i trezească interesul, dorinţa vie de a-l juca.
Jocul didactic este o formă de activitate accesibilă copilului preşcolar, prin care se realizează
obiective şi sarcini de învăţare, folosind un conţinut accesibil, modalităţi atractive şi recreative de
organizare şi desfăşurare, precum şi materiale didactice interesante.
Jocul didactic contribuie la realizarea sarcinilor formative ale procesului de învăţare, în cadrul
jocului preşcolarul fiind solicitat pe toate planurile psihicului său: cognitiv, afectiv şi voliţional.
Importanţa jocului didactic constă în faptul că el facilitează pregătirea preşcolarilor pentru
introducerea lor în activitatea de învăţare şcolară. Prin intermediul jocurilor didactice, preşcolarii
învaţă să observe, să compare, să gândească, să susţină un dialog. Jocurile didactice solicită
intelectul preşcolarilor pentru rezolvarea unor sarcini în mod individual, ei analizează obiecte şi
situaţii, compară lucruri, realizează clasificări şi generalizări.
Jocul didactic contribuie sistematic la lărgirea, precizarea, fixarea, aprofundarea şi sistematizarea
cunoştinţelor însuşite prin posibilitatea pe care o are de a fi reluat într-un cadru, într-un context
sau formă nouă.
Valoarea educativă a jocurilor didactice se manifestă nu numai în efectele vizibile de dezvoltare a
intelectului preşcolarilor, ci şi în influenţarea comportamentului acestora, în primul rând prin
intermediul regulilor. Orice joc presupune din partea preşcolarilor o rezolvare corectă, cinstită a
sarcinilor,puterea de a se stăpâni, spirit de ordine şi spirit critic în relaţiile cu materialul şi cu ceilalţi
copii.
Iată cum pot fi rezumate influenţele pozitive pe care le exercită jocul didactic asupra sarcinilor
învăţării:
-Prin caracterul său distractiv, jocul didactic prezintă activitatea de învăţare într-o formă plăcută,
atractivă. Acest lucru antrenează copiii la o activitate susţinută căreia îi acordă caracter de
seriozitate, diminuând rigiditatea activităţii de învăţare, cultivândd curajul şi încrederea în forţele
proprii.
-Oferă un cadru prielnic pentru învăţarea activă, participativă, stimulând iniţiativa şi creativitatea
preşcolarului. Prin transpunerea copiilor în lumea jocului cu ajutorul elementelor de joc, prin
independenţa adecvată în organizarea şi desfăşurarea jocului se dezvoltă unele elemente ale
gândirii şi imaginaţiei creatoare.
-Atmosfera plăcută şi atractivă a jocului dezvoltă la copii interesul şi motivaţia pentru activitatea
de învăţare sub formă de joc. Obiectivele educaţionale vor fi mai bine realizate prin intermediul
jocului, deoarece, prin natura sa, jocul cuprinde o motivaţie intrinsecă, mobilitând resursele psihice
ale copiilor, asigurând participarea, captând interesul, angajând afectiv şi atitudinal copilul.
1. Ştefănescu, Cornelia, 2009, Didactica activităţii instructiv-educative în grădiniţă, Editura

Terra, Focşani.
2. Taiban, Maria (coord); Petre, Maria; Nistor, Valeria; Berescu, Antonia, 1976, Jocuri
didactice pentru grădiniţele de copii, E D. P., Bucureşti
3. Tomşa, Gheorghe, 2005, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Bucureşti.

OPȚIONAL „PRIETENII SĂNĂTĂŢII”
PROF.ÎNV.PREȘC. COȘERAN DORINA

GRĂDINIȚA CU P.P. "ELENA FARAGO" CRAIOVA
„Sănătatea e darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura ştie să-l facă.”
Michel de Montaigne
Rezumat
Starea de sănătate a devenit prioritară la nivel național în ultimii ani și este important ca încă de mici copiii
să își formeze deprinderi corecte de îngrijire a corpului, de păstrare a sănătății fizice și emoționale. Prin activitățile
propuse, prin implicarea activă a preșcolarilor, a cadrelor didactice, a părinților și a specialiștilor invitați se dorește
conștientizarea preșcolarilor că sănătatea lor și a celor din jur depinde de fiecare dintre noi și presupune respectarea
unor reguli care sunt la îndemâna noastră, a tuturor. Activitățile opționalului (curriculum la deci zia școlii) "Prietenii
sănătății" se desfășoară de către educatoarea grupei, pe durata celui de al doilea semestru al anului școlar și propune
activități adecvate.
Structura proiectului de programǎ pentru opţional
Denumirea opţionalului: „PRIETENII SĂNĂTĂŢII”

Tipul opţionalului:
Educaţie pentru sănătate - La nivelul mai multor domenii experienţiale
Domenii experienţiale vizate:
- DS
- DLC
- DOS
- DEC
- DPM
Nivelul de vârstǎ/grupa:
Grupa Mijlocie - Buburuzele
Grup ţintǎ:
Preşcolarii de la grupa mijlocie şi cadrele didactice.
Durata:
Anul şcolar 2020 – 2021, semestrul al doilea
Argument:
Dreptul la sănătate, la dezvoltarea fizică şi psihică armonioasă constituie unul dintre
drepturile fundamentale înscrise în Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, adoptată de
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la data de 29 noiembrie 1989.
În contextul schimbărilor majore şi accelerate ale lumii contemporane, asigurarea unei
stări de sănătate a tinerilor şi copiilor reprezintă una dintre direcţiile prioritare ale strategiei
educaţionale a Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Astăzi, la începutul mileniului trei, când viaţa individului a devenit mai complicată, când
ştiinţa şi întreaga societate au evoluat, educaţia pentru sănătate se impune ca o necesitate şi
devine o condiţie esenţială a educaţiei unei naţiuni civilizate.

Educaţia pentru sănătate în grădiniţă este imperios necesar să se efectueze, ca în majoritatea
ţărilor, începând din prima zi din grupa mică, deoarece, la vârste mici copiii dobândesc deprinderi
şi obiceiuri care sunt relevante pentru activităţile ulterioare.
Astfel opţionalul ,,Prietenii sănătății”, prin abordare şi strategia de derulare, este astfel proiectat
încât se încadrează în ceea ce numim ,,noile educaţii” şi este ancorat în realitatea şi nevoile
societăţii româneşti, stabilind un set de valori ce vizează cu prioritate perspectiva evoluţiei
educaţiei. Prin alegerea acestui opţional am urmărit ca preşcolarii să-şi formeze un stil de viaţă
sănătos.
Abordarea domeniilor din cadrul opţionalului de educaţie pentru sănătate (noţiuni de
anatomie şi fiziologie, noţiuni de igienă, activitate şi odihnă, sănătatea mediului, sănătatea
alimentaţiei, sănătatea mintală, prevenirea consumului de substanţe toxice, accidentelor,
abuzurilor, violenţei, etc.) se realizează sistemic şi respectă principii şi metodologia specifică,
novatoare.
Deprinderile elementare de igienă trebuie imprimate de timpuriu pentru a deveni
elemente ale modului de viaţă cotidian. Deprinderile igienice o dată formate, îi dau copilului
siguranţă în acţiune, încredere în posibilităţile lui, chiar îi formează o oarecare independență. Lipsa
deprinderilor igienice creează dificultăţi în respectarea regimului din grădiniţă , îngreunează
activitatea educatoarei.
Modul de abordare a acestor activități pleacă de la ideea că este bine pentru copii să
înţeleagă că sănătatea nu înseamnă numai absenţa bolii , ci şi un mod de viaţă echilibrat.
Astfel format şi educat, copilul poate deveni un factor educativ atât pentru el cât şi pentru grupul
din care face parte-familie, colegi , prieteni.
Tratarea din punct de vedere sistemic a opţionalului, care este centrat pe copil, facilitează
posibilitatea cunoaşterii riguroase şi profunde a psihicului şi personalităţii copiilor, identificându-
se în acelaşi timp noi modalităţi de eficientizare a scopului propus prin acest opţional.
Competenţe generale:
• dobândirea unor cunoştinţe legate de igiena personală, de cunoaşterea de sine şi a celor din
jur,
• formarea unor atitudini pozitive şi responsabile faţă de sănătatea sa,
• dezvoltarea armonioasă sub aspect psihofizic şi formarea capacităţii de a utiliza cunoştinţele
însuşite în situaţii reale.
Competenţe specifice:
01. sǎ cunoascǎ noţiuni legate de sănătate, igienă, boală;
02. sǎ-şi formeze şi sǎ-şi consolideze deprinderi şi obişnuinţe igienico-sanitare , şi sǎ-şi însuşeasca
sistematic noţiuni elementare privind probleme de igienǎ individualǎ şi colectivǎ;
03. sǎ-şi cultive interesul pentru promovarea normelor de igienǎ personalǎ;
04. să identifice rolul activităţii fizice şi al odihnei în menţinerea sănătăţii;
05. să respecte normele de igienă și de distanțare socială impuse de autorități în anumite situații;
EVALUAREA cunoştinţelor şi deprinderilor copiilor se va face prin˸
✓ convorbire
✓ exerciţiul
✓ activitate practică
✓ joc de mişcare
✓ joc didactic
✓ portofoliu cu lucrǎrile copiilor şi fotografii
✓ albume create în mediul on-line
FINALITĂŢI ŞI STANDARDE DE PERFORMANŢĂ
Activitățile de învățare vor fi orientate spre a dezvolta copiilor următoarele performanțe:
- să aibă formate deprinderi de securitate personală;
- să adopte comportamente adecvate pentru păstrarea sănătății;
- să poată formula reguli de igienă în legătură cu propriul corp, hrană, haine, etc.;
- să aducă argumente pentru necesitatea păstrării curățeniei și respectării igienei;
- să pună în practică cunoștințele și regulile însușite referitoare la sănătate și securitate
personală.
Desfățurarea activităților:
Data: 16.01. 2020

Tema: ,, Aceştia suntem noi!” - fetiţe / băieţi
Mijloc de realizare: -observare
Competențe vizate: *să-şi descrie propriul corp, enumerând funcţiile vitale ale organismului uman;
Data: 23.01.2020
Tema: „Locul de joacă.”
Mijloc de realizare: vizită- sala de joc a grădiniţei
Competențe vizate: *să recunoască locurile special amenajate pentru copii.
Data: 30.01.2020
Tema: ,,Cum ne spălăm?”
Mijloc de realizare: -activitate practică
Competențe vizate: să se spele corect cu apă şi cu săpun;
Data: 06.02.2020
Tema: „Jocul degetelor”
Mijloc de realizare: -joc muzical
Competențe vizate: *să denumească fiecare deget cu ajutorul jocului muzical;
Data: 13.02.2020
Tema: ,, Ce ne spune oglinda?”
Mijloc de realizare: -joc-exerciţiu
Competențe vizate: *să identifice propria stare de sănătate privindu-se în oglindă;
Data: 20.02.2020
Tema: „Dacă vesel se trăiește”
Mijloc de realizare: -joc muzical
Competențe vizate: *să-şi coordoneze mişcările corpului cu ajutorul jocului muzical;
Data: 27.02.2020
Tema: ,,Cinci minute despre igienă!”
Mijloc de realizare: -convorbire
Competențe vizate: *să cunoască principalele re guli de igienă personală;
Data: 05.03.2020
Tema: ,,Unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe uşă!”
Mijloc de realizare: -lectură după imagini
Competențe vizate: *să identifice factorii de mediu care ajută la călirea organismului şi menţinerea
sănătăţii;
Data: 12.03.2020
Tema: ,,Ceaiul – un medicament natural”
Competențe vizate: *să cunoască efectele benefice ale unor plante medicinale asupra
organismului;
Data: 19.03.2020
Tema: ,,Ce şi cum e bine pentru corp?”
Mijloc de realizare: -joc didactic
Competențe vizate: *să înţeleagă că organismul poate fi mai rezistent la boli dacă îl călim;
Data: 26.03.2020
Tema: ,,Salata de legume”
Competențe vizate: *să prepare salata de legume respectând regulile de igienă;
Data: 02.04.2020
Tema: „Locul de joacă.”
Mijloc de realizare: -vizită- curtea grădiniţei
Competențe vizate: să recunoască locurile special amenajate pentru copii.
Data: 23.04. 2020
Tema: ,,Arată-mi ce şi cum pot folosi.”
Mijloc de realizare: joc didactic – mimă

Competențe vizate: să folosească din proprie iniţiativă, corect,obiecte personale;
Data: 30.04.2020
Tema: ,,Salata de fructe”
Competențe vizate: să spele fructele înainte de a le folosi la prepararea salatei;
Data: 07.05.2020
Tema: Aer, soare și mișcare/ Sănătate și vigoare
Mijloc de realizare: -jocuri de mișcare în aer liber
Competențe vizate: să-şi coordoneze mişcările corpului cu ajutorul jocului muzical;
Data: 14.05.2020
Tema: Clubul – „Apa şi săpunul, prietenii mare”
Mijloc de realizare: -convorbire
Competențe vizate: să deosebească comportamentul prin care se ocroteşte mediul şi sănătatea;
Data: 21.05.2020
Tema: ,, Şerveţelul”
Mijloc de realizare: -desen decorativ
Competențe vizate: sǎ manifeste în timpul activitǎţii atitudini de cooperare, spirit de echipǎ, de
competiţie şi fair –play;
sǎ compunǎ în mod original şi personal spaţiul plastic, utilizȃnd materiale şi tehnici diverse alese
de ei
Data: 28.05.2020
Tema: ,,Dinţi frumoşi, dinţi sănătoşi”
Mijloc de realizare: -lectură după imagini; întȃlnire cu medicul stomatolog
Competențe vizate: sǎ aplice norme de comportare specifice asigurǎrii sǎnǎtǎţii şi protecţiei
omului și naturii;
Data: 04.06.2020
Tema: ,,Sunt curat şi sănătos, viaţa ştiu să o păstrez!
Mijloc de realizare: - evaluare
Competențe vizate: să poată răspunde la întrebări şi să execute practic acţiunile învăţate.
Data: 11.06.2020
Tema: „Prietenii sănătății”
Mijloc de realizare: evaluare
Competențe vizate: realizarea panoului cu imagini, poze, etc.
BIBLIOGRAFIE:
1. Elliot, Jane., King, Colin.- „Enciclopedie generală pentru copii”, Editura Aquila 93, Bucureşti,
1999.
2.M.Ed.C „ Programa activităţilor instructiv-educative în Grădiniţa de copii şi Legislaţie şi
documente reglatoare” Editura V& I Integral, Bucureşti, 2005.
3. Tănase, Valentin, Şmalenic.- „ Cartea cu vieţuitoare”, Bucureşti, 1989.
4. Vodă, Claudiu. – „ Din secretele naturii înconjurătoare”, Editura „ Ion Creangă”, Bucureşti,
1987.
5. „ Colecţia revistelor „ Arborele lumii”, „Terra magazin”
JOCUL DIDACTIC ÎN ACTIVITĂȚILE DIN GRĂDINIȚĂ
ȘTEFAN MIHAELA CORINA-PROF. ÎNVĂȚĂMÂNT PREȘCOLAR

G.P.P. ,,LUMEA COPILĂRIEI,, RÂMNICU SĂRAT
Lucrarea cu titlul ,,Jocul didactic în activitățile din grădiniță ,, cuprinde înformații cu

privirre la importanța pe care o are jocul didactic în cadrul activităților integrate desfășurate în
grădiniță, dar și descrierea unui joc didactic, pentru nivel preșcolar, care are ca scop
consolidarea cunoștințelor despre regulile de comportare în mijloacele de transport terestre și în
cele maritime. Obiectivele operaționale care sunt atinse prin desfășurarea acestui joc sunt
următoarele: precizarea condițiilor obligatorii de acces în mijloacele de transport în comun-
terestre și maritime; denumirea regulilor de comportare în mijloacele de transport- la
urcare/coborâre și în timpul călătoriei și identificarea comportamentului corect/ incorect în
timpul călătoriei cu autobuzul.
Activitatea predominantă la vârsta preşcolară este jocul. Prin joc copilul se familiarizează cu
activităţile de învăţare necesare trecerii în învăţământul primar. Deoarece în grădiniță jocul este
folosit ca mijloc de instruire și educare, în literatura pedagogică de specialitate acesta primește
denumirea de joc didactic.
Jocul este folosit în activitatea instructiv-educativă pentru a forma sau consolida anumite
cunoștințe, priceperi și deprinderi. Jocul didactic este o metodă independentă de educaţie şi
instruire a preșcolarilor. Utilizarea jocului didactic îl determină pe copil să înveţe cu plăcere, să
devină mai activ, curios, curajos, să capete mai multă încredere în capacităţile sale.
Reușita jocului didactic depinde, de cele mai multe ori, de modul în care educatoarea poate să
asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent, de felul în care ştie să
folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări, indicaţii, explicaţii, aprecieri.
Cele mai multe jocuri au ca element dinamic întrecerea între grupe de copii sau chiar copiii
întregului colectiv, astfel, se apelează nu numai la cunoştinţele lor, dar şi la spiritul de disciplină,
ordine, coeziune, în vederea obţinerii victoriei. În astfel de activităţi copiii simt sentimente şi
emoţii precum bucuria, satisfacţia.
În continuare, voi descrie jocul didactic ,,Cine știe, câștigă!,, folosit la o activitate, din cadrul
Domeniul Om și Societate, la grupa mijlocie.
Grupa: Mijlocie
Tema anuală: Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?
Tema săptămânii: Povestea mijloacelor de transport
Tema activității: Mijloace de transport maritime si terestre
Domeniul experiențial: Om și societate- Educație pentru societate
Tipul de activitate: Consolidare de cunoștințe
Mijloc de realizare: Joc didactic- ,,Cine știe câștigă!,,
Scopul activității: consolidarea cunoștințelor despre regulile de comportare în mijloacele de

transport terestre și în cele maritime.
Obiective operaționale
O1: să precizeze condițiile obligatorii de acces în mijloacele de transport în comun-terestre și
maritime;
O2: să denumească regulile de comportare în mijloacele de transport- la urcare/coborâre și în
timpul călătoriei;
O3: să identifice comportamentul corect/ incorect în timpul călătoriei cu autobuzul.
Strategii didactice
Metode și procedee: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, povestirea.
Materiale didactice: Planşe cu imagini ale diferitelor mijloace de transport, jetoane cu mijloace de
transport, panou cu recompense pentru răspunsurile corecte, plic, baghetă, pachet.
Forme de organizare: individual, pe grupe
Durata activității: 25 de minute
Sarcina jocului: precizarea regulilor de comportare în mijloacele de transport terestre și maritime
Regulile jocului: plicul care conține imagini cu mijloace de transport terestre și maritime porneste
din mână în mână. El se oprește la copilul atins de baghetă. Copilul la care s-a oprit plicul, răspunde
la întrebări despre mijlocul de transport pe care l-a extras și regulile de comportare pe care trebuie
să le respecte când circulă cu acesta.
Elementele de joc: mișcarea plicului, bagheta, aplauzele, recompensele.
Introducerea în joc
Voi aşeza scaunele în semicerc pentru toţi copii, asigurând un spaţiu de lucru corespunzător
necesar desfăşurării activităţii. Apoi, le voi capta atenția cu ajutorul unei povești scurte: ,,De
dimineață, când veneam la grădiniță, m-am întâlnit cu un magician, care mi-a dat pentru voi un
pachet și o baghetă magică. ,,Vreți să le vedeți?,, Magicianul mi-a spus ca dacă vom atinge
pachetul cu bagheta și vom spune cuvintele magice ,,Hocus pocus,, vom avea parte de o surpriză.
,,Ce spuneți, încercăm?,, Spunem împreună formula magică, iar apoi descoperim că în pachet sunt
mai multe mijloace de transport terestre și maritime. Le spun copiilor că acestea nu sunt unele
obișnuite, ci sunt fermecate. Magicianul ni le-a trimis pentru a ne juca cu ele, dar si pentru a afla
cât de bine le cunoașteți voi.
Cu ajutorul jucăriilor și a unor planșe voi realiza o scurta reactualizare cunoștințelor.
Pentru a-l convinge pe magician că voi cunoașteți bine mijloacele de transport terestre și maritime,
dar mai ales regulile pe care trebuie să le respectați atunci când circulați cu acestea, astăzi ne vom
juca jocul ,,Cine știe, câștigă!,,
Prezentarea materialelor
Le prezint copiilor plicul cu jetoane, cu mijloace de transport, care va merge din mână în mână pe
parcursul jocului. Totodată, le voi spune acestora că vor fi împărțiți în două echipe: cea a
mașinuțelor și cea a vaporașelor. Pe un panou, așezat în fata copiilor voi pune simbolurile pentru
fiecare echipă. Fiecare răspuns corect va primi o recompensă pe panou.
Explicarea și demonstrarea regulilor jocului
Jocul este o întrecere între cele două echipe. Fiecare răspuns corect va fi răsplătit cu aplauze şi o
recompensă pe panou. Câştigă grupa cu cele mai multe recompense. Plicul, care conține jetoane
cu mijloace de transport terestre și maritime porneste din mână în mână. El se oprește la copilul
atins de baghetă. Acesta arată jetonul pe care l-a extras si răspunde la întrebări despre mijlocul de
transport și regulile de comportare, pe care trebuie să le respecte când circulă cu acesta. Le voi
spune copiilor regulile jocului: copilul numit să răspundă va fi atins cu bagheta magică și păstrăm
liniștea pentru a auzi răspunsurile colegilor.
Jocul de probă
Împreună cu un copil voi desfășura etapele jocului, ținând seama de regulile acestuia. Copilul atins
de bagheta magică, va extrage un jeton din plic și va răspunde la intrebarile adresate.
Desfășurarea jocului
Jocul se va desfășura după regulile și explicațiile date, antrenând cât mai mulți copii de la fiecare
echipă. Le voi atrage atenția să fie cuminți, pentru că cel mai atent va fi conducătorul jocului.
Răspunsurile corecte vor fi aplaudate și vor primi câte o recompensă pe panou. Conducătorul
jocului va atinge cu bagheta magică un coleg la care dorește să se oprească plicul cu jetoane.
Complicarea jocului
Le voi spune copiilor să închidă ochii, iar eu voi așeza în fața lor două planșe, cu ,,Așa da/ așa nu,,.
Copiii, la semnalul meu, bătaie din palme, vor deschide ochii și vor răspunde la întrebarea ,,Care
este este comportamentul corect în timpul călătoriei cu autobuzul?,,. Jocul se va desfășura în acest
fel de câteva ori. La final, câștigă grupa cu cele mai multe recompense.
Evaluarea jocului
Se va realiza printr-o scurtă conversație, în care le voi adresa întrebări legate de jocul desfășurat.
,,Cum s-a numit jocul?,, ,,Ce reguli trebuie să respectăm când mergem cu autobuzul sau cu
vaporul?,,
Încheierea jocului
Felicit copiii și le mulțumesc pentru că au fost foarte atenți și au participat la activitate. In semn
de mulțimire ei primesc din partea magicianului câte un stimulent.
Jocul didactic determină creşterea încrederii în sine a copilului şi dorinţa de autodepăşire, lăsându-
i la îndemână libera opţiune, libera fantazie şi imaginaţie. Copilul are nevoie ca tot timpul să se
afle în activitate, timpul alocat pentru jocuri le oferă copiilor posibilitatea de a-şi perfecţiona prin
practică dexterităţile. Acţionând asupra sa prin jocul didactic, copilul câştigă încrederea în
propriile sale puteri, fiind pregătit pentru abordarea problemelor de mai târziu.
Activitatea de joc este pentru preşcolar ocazia în care se simte ,,actor principal”, controlându-şi în
mod treptat comportamentele. În măsura în care se recunoaşte ca fiind în centrul acţiunilor sale,
jocul devine cadrul prielnic pentru formarea şi dezvoltarea încrederii în sine a copilului. Jocul
apare ca un divertisment, ca un mod de petrecere agreabilă a timpului, dar, mult mai mult decât
atât, jocul devine activitatea fundamentală a copilului preşcolar.
Activitatea de joc apare ca o activitate în care plăcerea comunicării şi formarea personalităţii sunt
inseparabile, jocul fiind experienţa unei dobândiri progresive a autonomiei şi prilej de experienţe
individuale.
Prin acţiunea sa, jocul are următoarele rezultate: dezvoltarea spiritului de observaţie, interesul
pentru cunoaştere, capacităţile de analiză, sinteză şi calităţile atenţiei, îndemânarea, formarea
capacităţii de percepere corectă şi diferenţiată a limbajului, articularea corectă a cuvintelor.
Bibliografie:
1. AVRAM, S., MIHU, E. Jocul didactic pentru preșcolari. Ghid metodic. Focșani: Editura Terra,
2004. 24 p. ISBN 978-973-83-7013-5.
2. DIMA, S. Copilăria – fundament al personalității. Cunoaștere – Exploatare – Educare.
București: Editura Învățământul preșcolar, București, 1997. 303 p. ISBN 973-0-00470-6.
3. GHERGHINA, D., NOVAC, C., MITRACHE, A., ILIE, V. Didactica activităţilor instructiv-
educative pentru învăţământul preprimar. Craiova: Editura Didactica Nova, 2005. 170 p. ISBN
9737905156.
4. GRANACI, L. Educaţia prin joc: teorie şi practică. Chişinău: Epigraf, 2010. 191 p. ISBN 978-
9975-109-34-5.
JOCUL DIDACTIC CA METODĂ DE EVALUAREA
PROF. ÎNV. PREȘCOLAR TĂNASE VALENTINA

LICEUL TEHNOLOGIC ”MIHAI EMINESCU”, SLOBOZIA
Pornind de la cuvintele lui Jean Chateau putem spune că într-adevăr copilul se dezvoltă prin
joc formându-se ca om, acesta fiind preocuparea lui preferată. Tot Jean Chateau afirma: prin
intermediul jocului putem părăsi lumea nevoilor şi tehnicilor noastre, această lume interesantă care
ne înconjoară şi ne încătuşează. Scăpăm de forţa constrângerii exterioare, de povara trupului pentru
a ne crea lumi de utopie. Punem atunci în joc ... funcţii pe care acţiunea practică le-ar fi lăsat
nefolosite şi intrând în joc cu trup şi suflet, ne realizăm pe deplin18. Copiii găsesc aproape în orice
un joc. Ei par a fi fiinţe care doar se joacă şi atât. La copiii, jocul înseamnă spontaneitate,
curiozitate, întrecere, dorinţă de a cunoaşte şi de a şti mai mult, dar şi dorinţă de autodepăşire. Prin
joc, copilul îşi dezvoltă personalitatea, capacităţile şi competenţele de bază.
Jocul satisface în cel mai înalt grad trebuinţele copilului: de acţiune, de mişcare, de
exprimare.În joc totul este permis, totul devine posibil. Jocul este un mijloc de exersare a gândirii
şi a unor deprinderi, de cunoaştere şi autocunoaştere, mijloc de învăţare, cale de relaxare şi
distracţie, este un mijloc de socializare dar şi un mod de exersare şi exprimare a originalităţii şi
creativităţii.
18
Jean Chateau, Copilul şi jocul, E. D. P., Bucureşti, 1972, p. 8.
Vorbind despre jocurile didactice, U.Schiopu preciza că ele „educă atenţia, capacităţile fizice
intelectuale, perseverenţa, promtitudinea, spiritul de echipă, de ordine, dârzenie, modulează
dimensiunile etice ale conduitei”
”Activitatea evaluativă în domeniul școlar este precedată de un set multidirecțional de întrebări
pe care trebuie să le aibă în vedere un cadru didactic. Răspunsurile acestora determină strategia
sau strategiile de urmat, cu toate celelalte elemente componente: metode, tehnici, instrumente,
etc.”19 Aceste întrebari ale evaluării vizează- componente sau variabile ale demersului evaluativ,
care dispune de spații de variații și se articulează, se organizează intr-un tot unitar. Întrucât diferă
nesemnificativ de la o lucrare la alta de specialitate, de la un autor la altul, putem identifica, fără
prea mare efort, componentele definitorii ale evaluării școlare.
”Evaluarea pedagogică vizează eficienţa învăţământului prin prisma raportului dintre
obiectivele proiectate şi rezultatele obţinute de către elevi în activitatea de învăţare. Sunt urmărite
efectele pedagogice, respectiv consecinţele acţiunii întreprinse asupra formării personalităţii
umane în ansamblul său. Consemnând rezultatele se scot în evidenţă şi mecanismele care au
condus la obţinerea lor, precum şi evoluţia posibilă a rezultatelor respective, într-un cuvânt,
evaluarea pedagogică include în sfera ei rezultatele şi substratul psihologic al acestora. Ea se
realizează de către profesor prin strategii didactice adecvate, încheindu-se cu aprecieri asupra
funcţionării interne a acţiunii educaţionale”20.
Ca proces, evaluarea are următoarele componente: măsurarea achiziţiilor copilului,
înregistrarea şi aprecierea. Aceasta din urmă cuprinde pe de-o parte, predicţia privind nivelul de
dezvoltare a copilului ca premisă pentru stadiul următor şi diagnoza, în termeni de identificare a
factorilor ce frânează dezvoltarea copilului. Deoarece evaluarea este parte a procesului educativ,
se recomandă să fie formativă, în flux continuu, sistematică şi analitică, pentru a-i putea oferi
evaluatorului informaţii concrete în legătură cu nivelul de atingere a obiectivelor educaţionale, cu
dificultăţile de învăţare şi de adaptare ale copilului, să îi sugereze acestuia modificări, ajustări,
ameliorări ale unor deprinderi, atitudini, prejudecăţi, conduite. Din această perspectivă, amintim
că procesul de evaluare a copilului din grădiniţă va avea predominant caracter constatativ, corectiv
şi formativ. Rezultatele evaluării vor fi utilizate ca repere la nivelul deciziei pentru iniţierea,
ameliorarea, ajustarea şi eficientizarea intervenţiei educative. Va avea caracter comparativ pentru
evidenţierea rezultatelor pozitive pe care le-a obţinut copilul în activitatea de învăţare de la o etapă
la alta a dezvoltării sale şi va urmări să-l motiveze şi stimuleze în crearea unei imagini de sine
pozitivă.
Evaluarea dezvoltării copilului se face pornind de la următoarele întrebări cheie:
• ” De ce evaluez?
• Ce doresc să evaluez?
• Cui servește evaluarea?
• Când evaluez?
• Cum evaluez?”21
sau
• ”Pentru ce se face evaluarea (care sunt funcţiile acesteia)?
• În raport cu ce (care este sistemul de referinţă, care sunt criteriile evaluării)?
• Pentru cine (care sunt destinatarii evaluării)?
2 Manolescu, M. Evaluarea școlară-metode, tehnici, instrumente, Ed. Meteor Press, București, 2005, p.22
3
Nicola, I.- Pedagogie, EDP, R.A., Bucureşti, 1992, p.253
21
Manolescu, M. Evaluarea școlară-metode, tehnici, instrumente, Ed. Meteor Press, București, 2005, p.17
• Ce se evaluează (conduite, rezultate, procese, evoluţii)?
• Cu ajutorul căror instrumente şi prin ce proceduri se face evaluarea?22.
”Pentru a avea o imagine globală despre dezvoltarea copilului, este necesară aprecierea nivelului
tuturor domeniilor de dezvoltare:
• dezvoltarea fizică, sănătate şi igienă personală;
• dezvoltare socio-emoţională;
• capacităţi şi atitudini în învăţare;
• dezvoltarea limbajului, a comunicării şi premisele citirii şi scrierii;
• dezvoltarea cognitivă şi cunoaşterea lumii.”23
Formele de evaluare se clasifică astfel în funcţie de momentele în care se derulează procesul și
dupa cum spunea M. Manolescu în ” Evaluarea școlară-metode, tehnici, instrumente”, după
”parametrul timp se disting urmatoarele:
• evaluarea inițială;
• evaluarea curentă/ formativă/continuă;
• evaluarea finală/recapitulativă/ de bilanț”24.
Din punctul de vedere al metodelor şi procedeelor de verificare, al instrumentelor de recoltare
a informaţiilor, se disting probele orale, scrise şi practice. Evaluarea orală este foarte frecvent
întâlnită în învățământul românesc. ”Atâta timp cât educația rămâne o problemă de comunicare,
ca orice act de comunicare ea va utiliza cuvântul”25.
Jocul didactic îmbină funcții și sarcini de învățare cu forma destinsă și atractivă a jocului,
deschizând interesul pentru studiu.Copilul este solicitat pe toate planurile psihicului său: cognitiv,
afectiv și volițional.O mare importanță a jocului didactic o reprezintă facilitarea pregătirii copiilor
preșcolari pentru introducerea în activitatea de învățare.Prin joc preșcolarul învață să observe, să
compare, să poarte un dialog.Valoarea educativă principală a jocului didactic rezultă din faptul că
îi face pe copii participanți direcți, activi și interesați la actul intructiv-educativ.Astfel jucându-se
ei reușesc să asimileze realități care fără aceasta, rămân „exterioare inteligenței copilului”
(I.Cerghit,p.221).
Valoarea educativă a jocului didactic stă în stimularea cinstei, a răbdării, a spiritului critic, a
stăpânirii de sine, jocul leagă colectivul de copii al grădiniței sau al grupei educându-i pe copii să
devină disciplinați: prin respectarea sarcinilor de joc, a regulilor jocului, copiii învață să-și
autoregleze proprile activități.Deci, jocul didactic constituie activitatea cea mai firească, cea mai
eficientă în dezvoltarea multilaterală a copilului, în perceperea și înțelegerea lumii înconjurătoare,
în stimularea dorinței preșcolarului de a cunoaște și de a-și exprima gândurile și impresiile.
Joc: Copacii și vrăbiuța (3-4 ani)
Obiective : Să ia parte la activitățile de joc, de învățare în grup, să sugereze ce este de făcut
mai departe într-un joc, o activitate, continuând secvențe ale acțiunii;
Să învețe cuvinte noi și să le utilizeze în cadrul jocurilor sau actvităților de învățare.
Scop: exersarea pronunțării consoanelor f, ș, v, j existente în cuvinte;
Activizarea vocabularului.
22
Cucoş, C.Teoria şi metodologia evaluării, apud Alain Kerlan
23
Module pentru formarea şi perfecţionarea personalului din grădiniţe elaborată în cadrul Proiectului pen tru Reforma
Educaţiei Timpurii, Componenta 2: Formarea şi perfecţionarea personalului din grădiniţe, București 2008, p.56
24
Manolescu, M. Evaluarea școlară-metode, tehnici, instrumente, Ed. Meteor Press, București, 2005, p.28
25
Cerghit, I. Sisteme de instruir alternative și complementare, Ed. Aramis, 2002, p. 101
Sarcina didactica: pronunțarea corectă a onomatopeelor și a versurilor date de educatoare.
Desfășurarea jocului: Copiii sunt așezți în semicerc.Educatoarea expune o povestire verbal
sau cu ajutorul unei înregistrări:
„Într-o zi copiii din grupa mică au plecat la plimabre în parc.Când se jucau ei mai bine
s-a pronit o furtună.Vântul a ânceput să bată puternic: vâjj, vâjj!Frunzele copacilor foșneau: fâșș,
fâșș!”
Copiii repetă sunetele – o dată cu educatoarea – însoțite de mișcările potrivite.Apoi sunt
interpretate versurile:
„Pe copacul înverzit/ Vrăbiuța a sosit,/Huța – huța cu crenguța”
Strofa va fi recitată de copii și însoțită de mișcările sugerate de versuri.Jocul este reluat
de câte ori doresc copiii.
În evaluarea preşcolarilor nu putem face o delimitare riguroasă între cele trei metode, ci putem
vorbi de procedee sau de o combinare a lor, în care una este dominantă.Astfel că, a evalua
rezultatele şcolare înseamnă a determina măsura în care obiectivele programului de instruire au
fost atinse, precum şi eficienţa metodelor de predare-învăţare. Aceasta este punctul de final dintr-
o succesiune de acţiuni cum sunt: stabilirea scopurilor pedagogice, proiectarea şi executarea
programului de realizare a scopurilor sau măsurarea rezultatelor aplicării programului. Esenţa
evaluării este cunoaşterea efectelor acţiunii desfăşurate, pentru ca pe baza informaţiilor obţinute,
această activitate să poată fi ameliorată in timp. Evaluarea înseamnă deci: măsurarea, interpretarea,
aprecierea rezultatelor şi adoptarea deciziei.
BIBLIOGRAFIE:
Cerghit, I. Sisteme de instruir alternative și complementare, Ed. Aramis, 2002
Cucoş, C.Teoria şi metodologia evaluării, Ed. CollegiumPolirom, București, 2015
Manolescu, M. Evaluarea școlară-metode, tehnici, instrumente, Ed. Meteor Press, București, 2005
Nicola, I.- Pedagogie, EDP, R.A., Bucureşti, 1992
Module pentru formarea şi perfecţionarea personalului din grădiniţe elaborată în cadrul Proiectului
pentru Reforma Educaţiei Timpurii, Componenta 2: Formarea şi perfecţionarea personalului din
grădiniţe, București 2008,
CEL MAI BUN CONSTRUCTOR
PROF. TĂNĂSELI GEORGIANA

GRĂDINIȚA CU P.P. NR.16, FOCȘANI
Jocul matematic„Cel mai bun constructor”reprezintă o modalitate atractivă și antrenantă pentru

preșcolarii grupelor mari de a-și evalua conceptele prematematice despre formă, mărime,
culoare, grosime, lungime, dar mai ales de a opera cu concepte precum comparația, analiza,
sinteza formelor, culorilor, mărimilor. Cu ajutorul trusei de construcție de dimensiuni foarte mari
și utilizând conceptele prematematice, preșcolarii au oportunitatea de a descoperi că matematica
poate fi una dintre cele mai distractive activități.
Tema: „Cel mai bun constructor”

Grupa: mare
Forma de realizare: joc de construcții
Forma de organizare: pe grupe
Scop: evaluarea conceptelor prematematice (formă, culoare, mărime, grosime, lungime), a
operațiilor cu concepte prematematice (comparația, analiza, sinteza formelor, culorilor, mărimilor,
etc.), evaluarea formelor geometrice, evaluarea limbajului matematic corespunzător.
01 să aleagă cubul indicat de educatoare sau colegi;
02 să precizeze forma, culoarea, mărimea unui cub;
03să așeze cubul „cărămida” în locul indicat de colegi (sus, jos, lângă, pe, sub);
04 să identifice soluțiile pentru construirea celui mai înalt castel din cuburi;
05 să colaboreze cu echipa pentru rezolvarea sarcinilor.
-metode: jocul de construcție, conversația, explicația, comparația, problematizarea;
-mijloace didactice: cuburi de diferite forme, mărimi, culori.
Desfășurarea activității: Activitatea se desfășoară pe 2 grupuri. Fiecare grup va avea de construit
un castel din cuburi astfel încât să fie cât mai înalt, fără să se prăbușească. În timpul jocului, copiii
trebuie să explice unui zidar neexperimentat (educatoarea) ce trebuie să facă pentru a duce la
îndeplinire sarcina: aceea de a construi cel mai înalt castel. La început grupul alege cuburile. În
acest moment educatoarea îi întreabă ce cuburi au ales, ce formă au, ce culoarea, ce mărime. Pentru
că educatoarea este „neindemânatică”, are nevoie de ajutorul copiilor în alegerea cărămizii dar și
a locului în care să o așeze (ex. așezăm cubul mic roșu deasupra celui albastru, mare, gros și lung
din dreapta). Zidarul nepriceput pune mereu întrebări: „De ce așezăm acest cub aici și nu altul mai
mare sau mai mic? R: Pentru că la baza construcției așezăm întâi piesele mari și apoi cele mici
pentru a nu cădea.” „De ce așezăm forma aceasta ascuțită aici deasupra și nu sub cubul cel roșu?
R: Pentru că un cub nu poate sta pe o formă ascuțită (piramidală).”
La sfârșitul jocului, cele două echipe măsoară înălțimea castelelor și compară lungimea
acestora. Echipa cu cel mai înalt castel construit este declarată câștigătoare.
IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI
PROF.ÎNV.PREȘC. TÎRȘOGOIU ALINA MARILENA

GRĂDINIȚA CU P.P. "ELENA FARAGO" CRAIOVA
Rezumat
O contribuţie importantă la pregătirea copilului pentru şcoală şi-o aduc jocurile didactice pentru
dezvoltarea limbajului. Se ştie că mediul familial exercită o influenţă cultural-educativă
binefăcătoare asupra dezvoltării limbajului copilului şi în mod deosebit, asupra dezvoltării
limbajului acestuia.
Dezvoltarea limbajului se realizează atât în activităţile specifice dezvoltării vorbirii, cât şi în
cadrul întregului program din grădiniţă. Procesul de influenţare asupra dezvoltării limbajului
copiilor începe la grupa mică ţinându-se seama de caracterul concret al limbajului, dificultăţile
de pronunţie, vocabularul redus şi alte particularităţi psihice cum sunt: gândirea concretă, atenţia
instabilă, memoria individuală. Dezvoltarea vorbirii copiilor se realizează în mod treptat, prin
lărgirea relaţiilor verbale cu cei din jur, în condiţiile manifestării de către copii a curiozităţii de
cunoaştere a obiectelor, a însuşirilor acestora, pe de o parte şi a atitudinii interogative referitoare
la originea şi cauza unor fenomene, pe de altă parte.
Jocurile didactice, organizate conform cerinţelor psihologice ale învăţării, devin o metodă activă
şi eficientă de instruire şi educare. „Jocul este o asimilare a realului la activitatea proprie, oferindu-
i acestei activităţi alimentaţia necesară şi transformând realul în funcţie de multiple trebuinţe ale
eului. Iată de ce, toate metodele active de educare a copiilor mici cer să li se furnizeze acestora un
material ajutător pentru ca, jucându-se, ei să reuşească să asimileze realităţile intelectuale care,
fără aceasta, rămân exterioare inteligenţei copilului” – J. Piaget.
O contribuţie importantă la pregătirea copilului pentru şcoală şi-o aduc jocurile didactice pentru
dezvoltarea limbajului. Se ştie că mediul familial exercită o influenţă cultural-educativă
binefăcătoare asupra dezvoltării limbajului copilului şi în mod deosebit, asupra dezvoltării
limbajului acestuia. Cu toate acestea, realitatea confirmă că influenţele exercitate de mediul
familial sub acest aspect sunt încă deosebit de variate. În consecinţă, fie datorită acestor influenţe,
fie datorită unor întârzieri sau defecţiuni în vorbirea copiilor la intrarea lor în grădiniţă, diferenţele
semnalate în dezvoltarea limbajului sau a vocabularului acestora sunt încă deosebit de sesizabile.
Aceste diferenţieri accentuate se menţin până la intrarea copilului în şcoală, mai ales pentru cei ce
nu frecventează zilnic grădiniţa. Mai jos vom exemplifica două jocuri care pot fi folosite în
activitatea cu copiii.
Focul şi vântul
Scopul: formarea deprinderii de a pronunţa corect diferitele sunete ale limbii materne şi în mod
deosebit a consoanelor labio-dentale : f, v, ş, j, dezvoltarea atenţiei şi a promptitudinii în acţiune.
Sarcina didactică: redarea corectă a unor sunete izolate şi a sunetelor din componenţa unor
cuvinte.
Regulile jocului : copiii reproduc prin mişcări şi onomatopee fenomenele despre care se relatează
în povestirea educatoarei, respectând sensul acesteia.
Material didactic : ilustraţii, reprezentând un foc într-un cămin sau cuptor şi vântul redat prin
mişcarea crengilor şi căderea frunzelor unor pomi din parc, livadă sau pădure etc.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Copiii vor sta fie pe scăunele, fie pe covor în semicerc, în introducerea activităţii se vor reactualiza
reprezentările despre foc şi vânt, cerându-se copiilor să reproducă onomatopeele fâşşş. fâşşş şi vâj-
j — vâj-j. În acest scop se vor prezenta pe rând cele 2 ilustraţii şi se vor denumi fenomenele : foc
şi vânt.
În continuare, educatoarea introduce exerciţiile de pronunţare în contextul unei poveşti simple.
Regula jocului cere copiilor ca atunci când povestea se întrerupe, ei să reproducă sunetele
corespunzătoare fenomenului enunţat în contextul poveştii. De exemplu : „în casă s-a făcut frig.
Mama a pus lemne în sobă şi a aprins focul. „Focul făcea...”. Copiii vor imita zgomotul focului.
„S-au ars lemnele şi focul s-a stins, apoi tata a ieşit în curte să aducă altele. Afară era frig şi bătea
vântul. Vântul făcea...“. Copiii vor reproduce mişcarea vîntului, zgomotul produs de acesta (vâj-
vâj).
Povestea poate continua sau poate fi reluată într-o altă formă asigurându-se repetarea pronunţării
de către copii a sunetelor corespunzătoare.
În partea a doua a jocului educatoarea imită unul din fenomenele discutate mai sus, iar copiii
formulează propoziţii simple în legătură cu acţiunea percepută: „focul arde“ sau „focul face fâş-
fâş“ (educatoarea şi copiii mimează acţiunea de aprindere a focului) sau „vântul bate.“
(educatoarea şi copiii leagănă puternic braţele deasupra capului).
În pronunţarea onomatopeelor care încep cu consoanele f~v, se recomandă articularea exagerat
conturată prin aducerea buzei inferioare sub incisivii superiori.
Variantă
Copiii sunt aşezaţi în cerc şi merg unul după altul. La semnalul educatoarei „bate vântul“, copiii
ridică braţele, le leagănă şi reproduc zgomotul acestuia. în continuare, educatoarea introduce în
timpul mersului acţiunea de încălzire la foc. Copiii se opresc şi suflă în dreptul palmelor, imitând
zgomotul produs de foc.
La ridicarea imaginii copiii reproduc onomatopeele corespunzătoare fenomenului redat. La cererea
educatoarei formulează în cor propoziţia : focul arde, vântul bate.
La repetarea jocului se pot introduce şi alte fenomene : ploaia -(pic, pic), tunetul (bum, bum) etc.
Cocoşul şi gâsca
Scopul: însuşirea deprinderii de a articula corect consoanele velare c şi g în diferite părţi ale
cuvântului ; dezvoltarea atenţiei auditive şi formarea deprinderii de a acţiona în colectiv.
Sarcina didactică : recunoaşterea păsării, denumirea acesteia, imitarea sunetelor emise,
construirea unei propoziţii simple care să. se refere la acţiunea percepută.
Regulile jocului: copiii imită sunetele emise de păsările care apar pe rând la teatrul de păpuşi.
Copilul numit enunţă acţiunea şi o execută împreună cu întreaga grupă.

Material didactic: teatru de păpuşi, un cocoş şi o gâscă. În lipsa lor imagini cu cele două păsări,
executând diferite acţiuni : ciugulit, bătut din aripi, scurmat, alergat, înotat etc.
Indicaţii pentru organizarea şi desfăşurarea jocului
Aşezarea copiilor se poate face în semicerc sau ca la vizionările de spectacole pe 4—5 rânduri a
câte 4—5 scaune, astfel încât toţi să aibă scena în faţa ochilor.
Jocul se desfăşoară prin prezentarea pe rând a celor două păsări în cadrul teatrului de păpuşi.
Educatoarea poate motiva sosirea lor. Cu această ocazie se precizează şi denumirea lor, mai ales
pentru gâscă, pasăre mai puţin cunoscută de către copiii de 3—4 ani. După denumirea celor două
păsări se pot face câteva exerciţii de pronunţare corectă a sunetelor prevăzute c şi g. Educatoarea
prezintă modelul de articulare : se va urmări ca limba să fie retrasă spre fundul cavităţii bucale.
Copilul solicitat, va răspunde indicând ce face pasărea, după care grupa va imita mişcarea şi va
pronunţa onomatopeea corespunzătoare.
În locul personajelor de teatru de păpuşi se pot utiliza siluete, figurine, imagini, menţinându-se
aceeaşi succesiune în desfăşurarea jocului. în acest caz prezentarea se face ca la teatru de masă, pe
o machetă sau pe masa educatoarei.
Variantă
1) Se utilizează un disc cu două secţiuni pe care se afişează imaginea celor două păsări una fiind
acoperită cu o jumătate de disc. Un copil va învârti jumătatea de disc şi va denumi pasărea care va
apărea. Copiii aşezaţi în cerc reproduc sunetele corespunzătoare păsării respective şi execută unele
acţiuni indicate de educatoare.
Educatoarea poate cere copiilor să găsească şi ei mişcări ale păsărilor respective şi să le reproducă
în faţa grupei.
NOTA:
Copiii care au dificultăţi în pronunţarea consoanelor c-g, vor fi solicitaţi să încerce articularea, prin
poziţia gurii larg deschise, limba ghemuită în fundul cavităţii bucale, în timp ce, cu degetul mare
şi cel arătător îşi palpează/ apăsând uşor regiunea superioară a gâtului.
BIBLIOGRAFIE
1. DOGARU, ZOE, Jocuri didactice pentru educarea limbajului, învăţământ preprimar,

Bucureşti, Editura Aramis, 2001;
2. DUMITRANA, MAGDALENA, Educarea limbajului în învăţământul preşcolar, volumul I,
Bucureşti, Editura Compania, 1999;
3. GHERGHINA, DUMITRU, Didactica activităţilor instructiv-educative pentru învăţământul
preprimar, Craiova, Editura Didactica Nova, 2005.
TOAMNA AURIE
(EVALUARE CONTINUU- FORMATIVĂ- ”TREASURE HUNT”)
PROF. ÎNV. PREȘCOLAR ZLATCU TINCUȚA

GRĂDINIȚA ”STELUȚELE MĂRII”, CONSTANȚA
“Gold Autumn” is a treasure hunt, a type of game that engages children’s logical thinking and
also a fun
game,because is competitive and verifies the knoledges they’ve already gained about autumn
season.
For preschoolers, the best way of learning is through play, this being their main activity. This is a
fun way of
assessment.
This way, they prove the familiarization with the season autumn, they sort and classify fruits and
vegetables , they solve problem-situations, according to their specific motric development, they
make art projects and they sing.
Toamna este o bucurie atât pentru cei mari cât și pentru cei mici.
Este o sursă infinită de creativitate atât prin minunatele culori cu care ne răsfață cât și prin
generozitatea roadelor pe care ni le dăruiește din luna septembrie până spre sfârșit de brumar.
Startul unei zile creative de toamnă poate fi dat de o distractivă vânătoare de comori(treasure
hunt) la finalul căreia cu puțină înțelepciune vei putea colecta suficiente materialele cât să îți
ajungă și pentru zilele mai puțin însorite de toamnă.
Așadar, ne-am gândit să ne distrăm, organizând o vânătoare de comori. Colectivul se
împarte în 3 echipe:
• Echipa ”Bufnite colorate”
• Ehipa ”Frunze ruginii plimbărețe”
• Echipa ”Coronița toamnei”.
Se extrag bilețelele și se fac echipele.

Dar, povestea noastră începe așa: “In grădiniță noi ne distrăm, / Și atenți noi ascultăm /
Un răspuns corect să dăm/ Vânătoarea s-o pornim”:
”Au plecat spre ţări cu soare/ Păsările călătoare,/ Căci la noi e frig şi plouă./ Vântul bate cu
putere/ Frunzele-au căzut şi ele./ În cămară adunate/Stau la sfat fructele coapte/Nu este greu de
ghicit/ Ce anotimp a sosit ?” (Toamna)
Așadar, vânătoarea începe. În clasă se află primele indicii. Căutați o frunză roșie și veți
descoperi primele sarcini. Fiecare echipă extrage o ghicitoare și trebuie să dea răspunsul:
• ”Miezul, doar, e de mâncat./ Coaja e de aruncat./ Şi în sac se pot păstra/ Sparte, doar, se
pot mânca”. (Nuca)
• ”Țăruș galben ascuțit/ În pământ șade înfipt./ Un iepuraș l-a găsit/ Și pe loc la
ronțăit./Cine este? L-ați ghicit?” (Morcovul)
• ”Ciucur verde sau roşcat/Pe arac stă agăţat,/ Boabele îi sunt mărgele,/Însă în ciorchini
stau ele./Must şi vin din ele fac, Cui îi dai, zău că îi plac!/ Cine este, l-aţi aflat?”/
(Strugurii)
Un răspuns corect la ghicitori, vă permite înainatrea pe traseu. Pe mese sunt pregătite materiale
pentru activități practice: o coroniță a toamnei, un borcan al toamnei personalizat într-o bufniță
și frunze ruginii plimbărețe (o decorațiune de toamnă).
Sub grămada de frunze este un alt indiciu: CÂNTĂ MAI DEPARTE....
Cântecul ”Toamna cea bogată” este pornit la computer și apoi se oprește brusc melodia, copiii
având sarcina de a cânta mai departe singuri...
La ieșirea din clasă se află o decorațiune minunată de toamnă și acolo aveți următoarele sarcini.
Copiii descoperă două plicuri: un plic conține întrebări care au ca scop evaluarea cunoștințele
despre anotimpul toamna și unul conține sarcini de educarea limbajului.
Plicul nr 1:
• În ce anotimp ne aflăm?
• Care sunt lunile de toamnă?
• Ce fenomene de toamnă cunoașteți?
• Denumiți fructe de toamnă.
• Denumiți legume de toamnă.
• Ce flori de toamnă cunoașteți?
Plicul nr 2:
• Desparte în silabe cuvintele: dovleac, toamnă, ploaie, nor, ceață, bruma, septembrie și
indică numărul silabelor.
• Alintă cuvintele: dovleac, ardei, roșie, prună, strugure, castravete, cartof.
• Alcătuiește propoziții cu cuvintele: nor, toamnă, pasăre.
Următoarele indicii ne conduc spre sala de sport. Sarcina este de a sorta legume si fructe de
toamna timp de 1 minut. Câștigă echipa care a sortat cele mai multe legume și fructe.
Și la ultima probă fiecare echipa trebuie să desemneze un reprezentant care va fi legat la
ochi și va colecta de jos un element (castane, conifere , nuci, ghinde, frunze și va trebui să
ghicească ce alege și le va da celorlați membri ai echipei care le vor colecta în pungi.
La finalul jocului copiii descoperă un cufăr în spatele sălii desport în care se află: un
dovleac, mere și foi de plăcintă. Aceste ingrediente îi vor transforma în mici bucătari si vor
pregăti placintă cu dovleac și cu mere.

Echipa ”Bufnite colorate”
Primele sarcini...
...
Ehipa ”Frunze ruginii plimbărețe”

Probele
creative
Echipa”Coronița toamnei”
Vânătoarea continuă... Micii bucătari pregătind plăcinte... (finalul jocului)

PRIMAR
PROIECT DE EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

SĂNĂTOS ȘI RESPONSABIL
PROF. ÎNV. PRIMAR FULGĂ MIHAELA FLORICA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ IZBICENI, JUDEȚUL OLT
Health education at school level is one of the main ways to promote the correct knowledge on various aspects of
health and at the same time to form the attitudes and skills essential for responsible and healthy behavior.
The activities within this project give the teacher the opportunity to use the information depending on the level of
the class, the psychosomatic development of the students and the local peculiarities. The activities mee t the
fundamental educational needs of any child, and the formation of a healthy lifestyle becomes an essential condition
for the harmonious development of the student's personality.
A. PREZENTAREA PROIECTULUI:
a) Argument:
O expresie la modă spune că “suntem ceea ce mâncăm”.
Alimentația are, într-adevăr, o importanță capitală pentru starea noastra de sănătate. În plus, ea
influențează și calitatea vieții pe care o trăim.
Alături de mișcare, alimentația este o componentă esențială a unui stil de viață sănătos. Ea ne
poate ajuta decisiv să prevenim apariția unor boli, să ameliorăm manifestările altora și, în general,
să ne prelungim viața.
Tocmai de aceea, alimentația a ajuns, în ultimele decenii, un subiect de mare interes nu numai în
lumea medicală, printre specialiști, ci și în rândul opiniei publice. Sărbătorirea Zilei Internaționale
a Alimentației, în fiecare an, pe 16 octombrie, este cea mai bună dovadă a importanței acestui
subiect.
În prezent, această zi este sărbătorită în peste 150 de ţări.
În România prin Legea nr. 47/2016 s-a declarat 16 octombrie ca ZIUA NAŢIONALĂ A
ALIMENTAŢIEI ŞI A COMBATERII RISIPEI ALIMENTARE.
Prin acest proiect ne propunem promovarea unei alimentații sănătoase în rândul elevilor prin
informarea și educarea lor în această privință și de încurajare a alegerilor care să le asigure un stil
de viață sănătos.
A învăţa copilul de la cea mai fragedă vârstă să fie îngrijit, să respecte regulile de igienă
alimentară, să se obişnuiască cu un regim raţional de alimentaţie, înseamnă a pune bazele
formării comportamentului igienic. E bine pentru copii să înţeleagă de mici că sănătatea nu
înseamnă absenţa bolii, ci un mod de viaţă echilibrat, un mod de comportare igienică
alimentară.
De Ziua Mondială a Alimentației, ne dorim a-i învăța pe elevi să conştientizeze în problemelor

privind alimentaţia la nivel mondial şi să fie solidari în lupta împotriva foametei, malnutriţiei şi
sărăciei. Vrem să-i învățăm cum să-și pregătească pachețelul pentru școală cu alimente sănătoase,
dar și să facă o donație la cămara de alimente pentru familiile nevoiașe din zona noastră, elevilor
din familii nevoiașe din școala noastră sau o donație unei organizații de ajutorare a foametei în
lume, o contribuție pentru masa de prânz din orfelinatele din comunitatea noastră.
Nu trebuie să uităm nici o clipă că ,,sănătatea este cea mai de preţ avuţie’’şi să le oferim
elevilor noştri pe lângă cheia care deschide taina cititului şi scrisului şi cheia care să le ofere un
stil de alimentație sănătos.
b) Scopul:
Creşterea gradului de conştientizare în rândul elevilor a problemelor privind alimentaţia la nivel
mondial şi consolidarea solidarităţii în lupta împotriva foametei, malnutriţiei şi sărăciei.
Obiective specifice:
➢ privind şcolarii:
• Însuşirea de către copii a noţiunilor legate de sănătatea alimentației, igiena alimentară
și boală în vederea formării unei atitudini pozitive a personalităţii;
• Încurajarea elevilor să doneze organizațiilor de ajutorare împotriva foametei, caselor de
bătrâni, centrelor de copii alimente;
• Cunoașterea de către elevi a importanței accesului la educație, ca cea mai bună
apărare/sursă împotriva sărăciei și a foametei.
• Conștientizarea a 75% dintre elevi de a-și asigura singuri hrana într-un mod sustenabil;
• Înțelegerea a 50% dintre elevi a necesității combaterii risipei alimentare și consolidarea
solidarităţii în lupta împotriva foametei, malnutriţiei şi sărăciei;
• Însuşirea a 90% dintre elevi unor norme igienico- sanitare a alimentației pentru
asigurarea echilibrului dintre sănătatea individuală şi cea colectivă.
• Cunoaşterea semnificației culorii galben- drept culoare specifică a acestei zile.
➢ privind cadrele didactice:
• Să contribuie la formarea capacităţii de a construi un mediu educaţional propice formării
unor deprinderi sănătoase, igienice, sanitare, de alimentaţie sănătoasă, de protejare a vieţii.
➢ privind părinţii:
• Să accepte şi să coopereze cu alţi factori educaţionali în activitatea școlară, tratându-i ca
parteneri în educaţie
➢ privind medicul de familie:
• Să prezinte informaţiile accesibile vârstei elevilor;
d) Grupul ţintă:
• Elevii Școlii Gimnaziale Izbiceni;
• Cadre didactice îndrumătoare.
Beneficiarii direcţi şi indirecţi:

Direcți:
• Elevii Școlii Gimnaziale Izbiceni;

• cadrele didactice.
Indirecți:

• Părinți;
• Reprezentanţi ai comunităţii locale;
• Parteneri.
e) Durata proiectului: an școlar 2021-2022
f) Descrierea activităţilor:
Activitatea nr. 1
1. Titlul activității: Întocmirea proiectului
2. Data/ perioada de desfășurare: octombrie 2021
3. Locul desfășurării: Școala Gimnazială Izbiceni-Olt
4. Participanți: prof. înv. primar Fulgă Mihaela
5. Descrierea pe scurt a activității: Realizarea proiectului, a documentației.
Activitatea nr. 2
1. Titlul activității: Obţinerea aprobărilor necesare desfăşurării proiectului
4. Participanți: prof. înv. primar Fulgă Mihaela, prof. Voinea Ginu
5. Descrierea pe scurt a activității: activitatea constă în obținerea aprobărilor de la
directorul unității
Activitatea nr. 3
1. Titlul activității: Mediatizarea proiectului
4. Participanți: prof. înv. primar Fulgă Mihaela, prof. Voinea Ginu
5. Descrierea pe scurt a activității: Mediatizarea proiectului în cadrul consiliului
profesoral și a comisiilor metodice din școală. Postarea materialului la avizierul unității.
Activitatea nr. 4
1. Titlul activității: „Educație nutrițională-parte integrată a unui stil de viață sănătos”
2. Data/ perioada de desfășurare: 11 octombrie 2021
4. Participanți: elevii, profesorii îndrumători, nutritionist, asistent medical
5. Descrierea pe scurt a activității: Prezentarea pe scurt a istoricului acestei zile. Elevii vor
participa la o lecție de nutriție despre noțiunile de bază privind alimentația sănătoasă – despre
nutrienți, grupe alimentare, porția, echilibrul energetic. Aceasta lectie va fi susținută de către
nutriționist și profesorii de biologie ai școlii. Concursul de eseuri libere și desene cu tema „Hrană
sănătoasă pentru copii” pentru elevii în clasele I-VIII. Activitate de comunicare şi informare
susţinută de medic pentru promovarea sănătăţii. Ore de consiliere şi orientare cu tema –“Tânărul
sănătos şi alimentaţia corectă”.
Activitatea nr. 5
1. Titlul activității – „Sănătate în bucate”
2. Data/ perioada de desfășurare – 12-13 octombrie 2021
3. Locul desfășurării - Şcoala Gimnazială Izbiceni
4. Participanți: copii, cadre didactice îndrumătoare, părinți, membri ai comunității locale
5. Descrierea pe scurt a activității : Elevii vor colecta legume și fructe proaspete și

conservate pe care le vor dona familiilor nevoiașe din zona noastră, elevilor din familii
nevoiașe din școala noastră sau vor face o donație unei organizații de ajutorare a foametei în
lume, o contribuție pentru masa de prânz din orfelinatele din comunitatea noastră, centrelor de
bătrâni.
Activitatea nr. 6
1. Titlul activității – „Ora de gătit”
2. Data/ perioada de desfășurare – 14 octombrie 2021
4. Participanți: copii, cadre didactice îndrumătoare
5. Descrierea pe scurt a activității: Conversaţie pe bază de imagini despre un program de

alimentație sănătoasă. Realizarea unor afişe cu tema dată. Elevii îndrumați de profesori vor
învăța cum să pregătească câteva feluri de mâncare sănătoase. Totodată, va avea loc și un
atelier practic în care elevii vor putea găti rețete sănătoase. Ştiaţi că… Dulciurile..../Sănătatea
alimentaţiei.... “
Activitatea nr. 7
1. Titlul activității – „Pachețelul de la școală/La cumpărături”

2. Data/ perioada de desfășurare – 15 octombrie 2021
4. Participanţi: elevi(clasa pregătitoarea și clasele I-IV), cadre didactice.
5. Descrierea pe scurt a activităţii: Dezbateri pe tema „Meniul sănătos al școlarului,

Acțiunile noastre sunt viitorul nostru: Diete sănătoase pentru o lume mai sănătoasă, Ești cee ace
mănânci, Realizarea unor ecusoane/insigne cu mesaje de încurajare a copiilor de a avea o
atitudine pozităvă față de risipa alimentară”; Prezentare ppt „Alimentatia o poartă deschisă
sănătăţii”. Elevii îsi vor pregăti pachetul de mâncare pentru școală, după ce și-au procurat din
magazine alimentele sănătoase necesare. Profesorii vor coordona și supraveghea întreaga
activitate.
Activitatea nr. 8
1. Titlul activității – „Din experienţa noastră vrem să vă împărtăşim şi vouă…”
2. Data/ perioada de desfășurare –Noiembrie 2021
3. Locul desfășurării –Şcoala Gimnazială Izbiceni
4. Participanți: copii, cadre didactice îndrumătoare, părinți, membri ai comunității locale
5. Descrierea pe scurt a activității: Diseminarea proiectului. Expoziţie (fotografii, lucrările

cele mai reuşite, alte imagini sugestive), realizare raport final proiect.
A. Rezultate calitative și cantitative aşteptate ca urmare a implementării proiectului :

• Conștientizarea de către elevi că trebuie să își asigure singuri hrana într-un mod sustenabil,
• Participarea la diminuarea considerabila a efectelor negative produse de risipa alimentară
atat asupra economiei, cat si mediului;
• Înțelegerea a 50% dintre elevi a necesității combaterii risipei alimentare și consolidarea
solidarităţii în lupta împotriva foametei, malnutriţiei şi sărăciei;
• Promovarea unui stil de viaţă de calitate.
• Însuşirea a 90% dintre elevi unor norme igienico- sanitare a alimentației pentru asigurarea
echilibrului dintre sănătatea individuală şi cea colectivă.
B. Modalităţi de monitorizare şi de evaluare ale proiectului:

a)iniţială:
• Chestionare pentru elevi, aplicate unui eşantion reprezentativ, pentru diagnoza activităţilor
b)periodică:
• Constituirea unei echipe de monitorizare care desfăşoară întâlniri de lucru, activităţi de
verificare, evaluare prin: observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului elevului,
aplicarea de chestionare.
• Urmărirea termenelor pentru fiecare etapă a proiectului, a respectării sarcinilor, a încadrării
în bugetul estimat-alocat, a gradului de atingere a obiectivelor până la momentul respectiv,
a impactului asupra grupului ţintă, prin verificarea documentelor, inventarerea produselor
activităţilor de către echipa de monitorizare.
• Analiza periodică a activităţilor desfăşurate prin întâlniri de lucru.
• Plan remedial în situaţii impuse de neatingerea obiectivelor, de către echipa de proiect
c)finală:
• Raportul scris al proiectului.
• Realizarea unui album cu fotografii care să ilustreze diferite secvenţe de pe parcursul
activităților;
C. Modalități de asigurare a continuității /sustenabilității proiectului :
• Proiectul se va desfăşura pe durata anului şcolar 2021-2022, în luna octombrie
desfăşurându-se o activitate.
• Coordonatorii proiectului se vor asigura de buna desfăşurare a proiectului şi vor fi
responsabili de activitatea desfăşurată în cadrul instituţiei din care fac parte.

• Coordonatorii proiectului se vor ocupa de atragerea de sponsori din rândul comunităţii
locale, care să ajute financiar sau material la derularea acestui program.
D. Activităţi de promovare/mediatizare şi de diseminare pe care intenţionaţi să le realizaţi

în timpul implementării proiectului:
• Prezentarea proiectului în cadrul Comisiei metodice a învăţătorilor şi în cadrul Consiliului
profesoral;
• În urma discuţiilor purtate cu părinţii elevilor şcolii se va urmări dorinţa elevilor de a se
implica în activităţile propuse.
• Experienţa pozitivă şi rezultatele proiectului vor fi aduse la cunoştinţă copiilor şi părinţilor,
întregii instituţii în cadrul consiliului profesoral şi a comisiei metodice.
E. Parteneri implicaţi în proiect descrierea proiectului:

• Dispensarul uman Izbiceni
JOCUL DIDACTIC ,,CÂT CÂNTĂREȘTE ROBOTUL?”
PROFESOR GĂLBENUȘ VICTORIANA APRILIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,SF. ANDREI”, SLOBOZIA, IALOMIȚA
In the chapter "Units and measuring instruments" we can organize the didactic game "How much does the
robot weigh?"
La capitolul ,, Unități și instrumente de măsură” putem organiza jocul didactic ,,Cât cântărește
robotul?”
Scopul jocului:
-Consolidarea deprinderilor de operare cu unități de măsură pentru masa corpurilor.
-Dezvoltarea gândirii logice, prin efectuarea de transformări pentru calculul cu unitatea de măsură
potrivită.
Obiective:
Sarcina didactică:
-Să descopere cât cântărește un robot, prin efectuarea unor transformări și calcule necesare.
-Să aleagă unitatea de măsură potrivită calculelor date.
-Să trasnsforme unități de măsură, pentru a calcula corect.
-Să calculeze masa unui corp geometric dat.
Elemente de joc:
Planșe cu roboți de dimensiuni mari, fișe cu roboți de dimensiuni mici, markere
(Anexa 3, fig. 3).
Organizarea jocului:
Elevii pot desfășura jocul sub formă de concurs și pot calcula individual, până la ieșirea la
tablă, unde e afișat robotul mare și unde trebuie să demonstreze că toate transformările și calculele
sunt corect efectuate.
Stabilirea regulilor:
Elevii trebuie să fie disciplinați și să vină pe rând la tablă dar, suficient de rapid, pentru a
termina calculele repede și corect.
Jocul de probă:
Jocul va fi executat de probă, executând modul de desfășurare, pentru o mai bună înțelegere
a sa.
Desfășurarea jocului:
Pe tablă sunt afișate planșele mari cu roboți, în funcție de numărul echipelor pe care dorim să
le formăm. Sunt scrise în unități de măsură diferite, cât cântăresc părțile corpului roboților. Se cere
elevilor să aleagă unitatea de măsură potrivită, să efectueze transformările și să calculeze masa
corpului fiecărui robot.
Complicarea jocului:
Jocul se poate desfășura și în perechi sau pe grupe de elevi, complicând sarcinile, introducând
adunări, scăderi cu unitățile de măsură învățate.
Încheierea jocului: Echipa care va descoperi prima masa corectă a robotului devine câștigătoare.
BIBLIOGRAFIE:
-Cerghit, I., (2006) – Metode de învățământ, Iași Editura Polirom;
-Chateau, J., (2002), Copilul și jocul, București, Editura Didactică și Pedagogică
MATEMATICA ȘI POVEȘTILE – PROBLEME
PROF. ÎNV. PRIMAR BÎRGĂOANU CLAUDIA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,, I. CANTACUZINO ” PAȘCANI, JUD. IAȘI
Somnorosul
Calculați:
29 l + 39 l= 444 l- 35 l =
478 l + 265 l= 72 l- 54 l =
9l x 7 l= 56 l : 8 l =
5 l x 9 l + 63 l : 9 l =
Fericitul
Două găleți au câte 46 de litri de lapte fiecare.

A treia găleată are 17 litri de lapte . Câți litri
cântăresc cele trei găleți de lapte ?
Rușinosul
Din bazinul în care spală pietre prețioase găsite în

mină, piticii au folosit 290 de litri de apă. Știind că
în bazin mai sunt 129 de litri de apă, aflați câți litri
de apă au fost inițial în bazin.
Hapciu
Aflați numărul necunoscut:
341 l – a = 206 l 3 l x a = 24 l
a + 333 l = 334 l a : 9 l= 9 l
Supărăciosul
Două sticle cu suc și o sticlă cu apă conțin 7 litri.

Câți litri conțin patru sticle cu suc și două sticle cu apă ?

Medicul
Piticii când au ajuns acasă ,piticii au băut :
- Apă – 10 litri ;
- Suc - cu 5 litri mai mult decât apă ;
- Vin – cu 3 litri mai puțin decât suc;
Câți litri au băut piticii ?
Mutulică
Compune o problemă folosind datele următoare, apoi rezolv-o.
45 l + 36 l = ? l
BIBLIOGRAFIE:
-Barbu, H., Popescu, E., Șerban, F., (1993) – Activități de joc și recreativ – distractive,
București, Editura Didactică
și Pedagogică;
„INSULA MISTERIOASĂ” - JOC DE COMUNICARE
PROF. BOCANCEA VIOLETA

PALATUL COPIILOR PITEȘTI, ARGEȘ
Rezumat: Copiii vor experimenta și vor descoperi că prin joc pot comunica atât prin cuvinte cât și prin
intermediul corpului (antrenarea atenției, controlul asupra propriului corp - atitudine, gest, mimică, dezvoltarea
senzorialității conștiente, dezvoltarea imaginației și a creativității).
Titlul: Joc de comunicare: „INSULA MISTERIOASĂ”

Scopul didactic:
- Dezvoltarea creativității spontaneității și imaginației prin jocuri de comunicare.
Obiective:
- să deosebească şi să explice creativitatea ca atitudine (curiozitate, bucurie);
- să exerseze gândirea, imaginaţia, creativitatea, spontaneitatea, memoria, intuiţia,
capacitatea de a se concentra;
- să îmbine şi să exemplifice: experimentare, descoperire, cunoaştere;
- să dezvolte comunicarea verbală, nonverbală și paraverbală;
- să elibereze blocajele, să realizeze că libertatea creatoare nu înseamnă să dai deoparte
regulile;
- să se deprindă rapid cu observarea, să se observe unul pe altul în mod real, să-şi respecte
părerile unii altora, să-şi dozeze spiritul critic astfel încât observaţiile aduse să nu-i inhibe;
- să experimenteze lucrul în echipă pentru a rezolva probleme.
Descrierea jocului: Vă aflați pe un vas de croazieră în largul Oceanului Pacific. În urma unei
furtuni devastatoare, vasul începe să ia apă la bord, iar singura șansă de supraviețiure este aceea
de a vâsli, în singura barcă de salvare pe care o aveți, către o insulă misterioasă care nu este
populată de oameni, ci doar de animale ciudate și misterioase. Înainte de a urca în barcă ai șansa
de a lua cu tine un singur obiect, pe care să-l folosești în aventura de pe insula pustie. Care ar fi
acel obiect?
Sarcinile didactice:
Pasul 1. Notați obiectul ales. (După ce fiecare a notat obiectul, profesorul împarte aleatoriu elevii
în mai multe echipe).
Pasul 2. Fiecare echipă va folosi fiecare obiect într-o strategie comună a echipei. Strategia are în
vedere fie rămânerea în siguranță pe insulă, fie plecarea de pe insulă. Echipele notează strategiile
luate în considerare.
Pasul 3. Fiecare echipă îşi va prezenta mai întâi obiectele pe care le-a avut la dispoziţie, iar apoi
strategia sub forma unei povești sau a unui scenariu, în faţa celorlalte grupuri.
Pasul 4. Fiecare echipă va prezenta sub formă de spectacol/joc de rol, improvizație, scenariul
ales.
Materiale și mijloace didactice necesare:
- Pixuri, coli de hârtie, pentru fiecare grupă;
- Costum de mişcare, scaune, pernuţe, diferite obiecte;
- Manual de tehnici pedagogice şi regizorale „Impovizaţie pentru teatru”, Viola Spolin;
- expunerea; argumentaţia;
- observare participativă;
- exerciţii practice – jocuri teatrale;
- problematizarea;
- brainstorming-ul (furtuna de idei);
- indicațiile pe parcurs (Stați cu fața la public! Arată, nu povesti! Acționează simplu! Așteptați să
înțelegeți ce face, nu vă grăbiți! Căutați cele mai trăsnite metode de a complica acțiunea!)
Conţinut:
- dezvoltarea intelectuală, socială şi emoțională prin intermediul jocului;
- consolidarea deprinderilor de învățare prin descoperire;
Regulile jocului:
A fi profesor implică o răspundere foarte mare – pui o cărămidă în educația unui copil, nu ai voie
să construiești strâmb. Nu contează cum îți faci planul de lecție, important este să-l faci, să fie clar
pentru tine, ca profesor, apoi să fie clar și pentru elevii cu care lucrezi. Copilul trebuie să înțeleagă
și să facă diferența între ”joc” și ”joacă”. Spre deosebire de joacă, jocul are reguli. În conluzie
trebuie să înțeleagă fiecare că nu poate juca un joc, dacă nu are reguli clare și nu respectă aceste
reguli:

- să păstrăm liniștea în timpul jocului pentru a auzi și înțelege indicațiile pe care le dă
profesorul;
- să păstrăm distanța, ritmul și să avem contact vizual cu cei pe care îi întâlnim în
mișcarea browniană;
- să umplem tot spațiul de joc în mod egal și să reacționăm la indicația: ”se răstoarnă
barca”;
- să apreciem cu aplauze fiecare evoluție a colegilor;
- să fim clari atunci când propunem o acțiune, să nu ne complicăm în detalii care încurcă;
- fiecare echipă lucrează independent;
- elevii din echipă au voie să colaboreze;
- un elev poate să răspundă doar prin desen;
- un elev poate răspunde doar prin gesturi, mimică;
- să fim clari atunci când comunicăm, să nu ne complicăm în detalii care încurcă
Elementele de joc:
- Recompensă (să apreciem cu aplauze fiecare evoluție a colegilor);
- Alegerea numelui pentru echipă.
Evaluare :
Aplicăm principiul unității în diversitate. (Cum facem să lucrăm cu elevul aşa cum este el şi nu
aşa cum am dori sau ar “trebui” să fie şi totuşi să înarmăm întregul grup cu o cale, un drum, o
metodă, fără să oferim soluţii ale problemelor?)
Formularea temelor, indicaţiile pe parcurs, aprecierile se formulează astfel încât libertatea
elevului să nu fie îngrădită, să i se stimuleze intuiţia, spontaneitatea, capacitatea de a rezolva pe o
cale proprie. (“Profesorul poate cunoaşte o sută de soluţii ale unei probleme, iar elevul poate veni
cu a mia una”. - V. Spolin)
La finalul jocului, tragem concluzii despre:
- Cum ne-am simțit?
- A existat un moment în care nu ne-am simțit confortabil? De ce?
- Ce am descoperit nou la noi azi?
- A fost clar totul? Există lucruri neclare?
- Am acţionat sau am mimat?;
- Ce am văzut? ce am înţeles?
- Cum vi s-a părut activitatea?
- Ce vi s-a părut cel mai greu?
- Ce aţi simţit pe parcursul jocului din perspectiva comunicării?
- Cum rezolvăm problemele de comunicare?
- Ați simțit că puteți comunica fără să folosiți cuvintele?
- A fost dificil să nu vorbiți, ci doar să acționați în spațiul imaginat?
- Dacă cineva ar privi pe geam, ar înțelege povestea doar privindu-vă?
BIBLIOGRAFIE:
1. Cojar Ion, O poetică a artei actorului, editura Paideia în colaborare cu Unitext, ediţia a III-a, București, 1998
2. Spolin Viola, Improvizaţie pentru Teatru,Unatc Press, traducerea Mihaela Bălan-Beţiu, București, 2008
*** Arta actorului, vol. I, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti

LITERELE „a” „A”
FIŞĂ DE LUCRU
PROF.ÎNV. PRIMAR CARAMAN MARIANA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.12 „B.P.HASDEU”, CONSTANȚA
FIŞĂ DE LUCRU
LITERELE „a” „A”
1.REPREZINTĂ GRAFIC CUVINTELE CE DENUMESC IMAGINILE

ŞI SCRIE LITERA „a”ACOLO UNDE SE AUDE SUNETUL „a”
2.SUBLINIAZĂ CU ALBASTRU LITERA „a” ŞI CU VERDE LITERA „A” .
Ana Antonio Anca Aurel Arad

Ada Antonia Ama Aurelia Amara
Alin Anastasia Albert Anton Agapia
Andrei Anuţa Anuţa Anişoara Albeşti
3.COMPLETEAZĂ PRENUMELE COPIILOR CU LITERA „a” SAU „A” .
___ ___ ___ __ ____ __
4. FORMEAZĂ NUME DE COPII CU SILABELE DATE:

A An
nn
-lin -ma-li-a -to-ni-a -u-re-li-a -dre-as -nu-ţa
5.SCRIE NUMAI PRIMA LITERĂ A FIECĂRUI CUVÂNT:
Alex arici Aurica aragaz
6.CITEŞTE TEXTUL, APOI COLOREAZĂ CU GALBEN CASETA CU RĂSPUNSUL

CORECT.
Dovlecelul
În grădină, stă supărat un dovlecel. E mic şi copt. Aşteaptă să fie cules. Anca, gospodina, a
uitat de el.
Un arici a zărit dovlecelul. Adormise bosumflat. Aricică l-a luat şi l-a cioplit.
L-a transformat într-un felinar.
Ce fericit e acum dovlecelul!
MARIA ANCA ALINA

a) CUM SE NUMEA GOSPODINA?
b) CINE A GĂSIT DOVLECELUL? IEPURELE URSUL ARICIUL
c) CUM SE SIMŢEA DOVLECELUL ÎN GRĂDINĂ? VESEL SUPĂRAT MIRAT

7. COLOREAZĂ CU ACEEAŞI CULOARE ETICHETELE CARE CONŢIN CUVINTE CU
ÎNŢELES ASEMĂNĂTOR.
SUPĂRAT VESEL MÂNDRU
FERICIT TRIST A ZĂRIT A CULES
NECĂJIT A STRÂNS
A VĂZUT BUCUROS
FIȘĂ DE LUCRU – CLASA I
PROF. CIOACĂ MARGARETA
ȘC. GIM. ”I.L.CARAGIALE”
1.Coloraţi imaginile date conform cerințelor:
a) cu albastru imaginea denumită de un cuvânt care începe cu sunetul “t”
b) cu roşu imaginea denumită de un cuvânt care se termină cu sunetul“r”
c) cu galben imaginea denumită de un cuvânt care conține sunetul “h”

2. Reprezintă grafic denumirea imaginilor, după model:
3.Uneşte cuvântul cu imaginea potrivită:
STRUGURE CÂINE MELC LEU NOR
4. Realizează corespondenţa între literele mari de tipar şi cele mici de tipar:
Ă U T M N Î D P
t ă u n m p î d
5. Scrie litera iniţiala a fiecărui cuvânt :
6. Citește fiecare cuvânt și scrie în casetă numărul de silabe din care e alcătuit:
camera masa Maria Mara Simona mama
7. Citește fiecare propoziție și notează în casetă numărul de cuvinte din care e formată fiecare
propoziție:
Mimi a cules pere din

livadă.
Marin a primit o masină.
Joc

Copiii stau în bănci, iar unul se așază pe ”scaunul autorului”, în față. Copilul din față, se gândește
la un obiect care se află in preajma lui si încearcă să-l descrie. Ceilalți din bănci ghicesc obiectul
numind pentru început litera inițială a cuvantului presupus de el. Copilul așezat în față, trebuie ca
să-i ghideze pe ceilalți colegi pentru a descoperii cuvantul la care se gândește.
ÎN LUMEA FIGURILOR GEOMETRICE – PROBLEME
PROF. ÎNV. PRIMAR IFTIMIA CRISTINA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,, I. GERVESCU ” SĂVINEȘTI, JUD. NEAMȚ
Perimetrul unui triunghi este de 3 624 cm. Aflaţi lungimile

laturilor ştiind că acestea sunt egale.
Laturile unui paralelogram au mărimi egale cu soluţiile

următoarelor expresii:
321 : l x 9 – 3 = 960
( 142 – 91 : 7 ) + L = 150
Află de câte ori este mai mare lungimea decât lăţimea.

Dacă dublăm latura unui romb şi adăugăm 1 obţinem 25.
Să se determine perimetrul rombului. (Perimetrul se va calcula în
centimetri.)
Un dreptunghi are lăţimea egală cu latura unui pătrat cu

perimetrul 200 cm, iar lungimea 2/3 din cel mai mare număr impar
de două cifre. Află perimetrul dreptunghiului.
Un trapez are 3 laturi de lungimi egale cu 7 m, 10 m şi

12 m, iar perimetrul de 40 m. Aflaţi lungimea celei de-a patra
laturi.

Aflaţi suma dintre produsul numerelor din interiorul
cercului şi câtul numerelor din exteriorul lui.
BIBLIOGRAFIE:
-Barbu, H., Popescu, E., Șerban, F., (1993) – Activități de joc și recreativ – distractive, București, Editura Didactică
și Pedagogică;
JOCURI DIDACTICE MATEMATICE
PROF. ÎNV. PRIMAR MALOȘ MIRELA

COLEGIUL TEHNIC ”MIRCEA CRISTEA”, BRAȘOV
Având în vedere gradul sporit de abstactizare a noțiunilor de unități de măsură la clasele primare, am creat situații
de învățare cu un pronunțat caracter intuitiv, practic-aplicativ, aplelând la diverse jocuri didactice, iar pentru
activizarea și antrenarea tuturor elevilor, mai ales a celor cu dificultăți de învățare, am utilizat jocuri didactice
matematice pentru însușirea numerelor naturale, pentru aflarea numărului necunoscut și jocuri de perspicacitate.
Conduita învăţătorului este foarte importantă, la fel ca şi creativitatea sa în a găsi noi moduri
inovative de desfăşurare a lecţiei, astfel încât să faciliteze înțelegerea de către elevi a noțiunilor
matematice destul de abstacte pentru aceștia.
În dezvoltarea psihică a şcolarului mic se ţine cont şi de dificultăţile înţelegerii noţiunilor de unităţi
de măsură, de situaţiile de învăţare care trebuie să aibă un pronunţat caracter intuitiv, practic-
aplicativ, prin intermediul predării integrate. Aceste activităţi vor fi corelate cu experienţa elevilor,
cu preocupările lor, iar jocurile didactice, sunt eficiente în cadrul unor acţiuni directe de măsurare
şi comparare. Încă de la clasa pregătitoare, pentru introducerea unităţii fundamentale de măsurat
lungimea (metrul), este necesar să se realizeze un număr relativ mare de măsurători cu unităţi
nestandard: palma, creionul, pasul. Activitatea poate primi un caracter activizant prin jocul didactic
- Câţi paşi măsoară clasa noastră?, având ca scop măsurarea lungimii sau lăţimii sălii de clasă,
folosind ca etalon pasul. Jocul poate fi organizat pe echipe, rezultatele fiind consemnate într-un
tabel existent pe tablă. Se constată că în tabel nu apare acelaşi număr de paşi la fiecare elev, deşi
lungimea clasei este aceeaşi. De ce? Paşii nu sunt egali. Prin comparare, elevii constată că cei mai
înalţi au înregistrat un număr mai mic de paşi decât cei de statură mai mică, datorită deschiderii
mai mari a pasului. Se impune nevoia de a găsi un rezultat identic şi se impune necesitatea de a
folosi un etalon - mărime constantă. Se prezintă metrul ca unitate de măsură principală şi
instrumentală de măsurat lungimi într-o varietate de forme în care poate fi întâlnit. Cunoaşterea
intuitivă a instrumentelor de măsurat trebuie să fie urmată de acţiuni de măsurare efectivă, pentru
a forma la elevi unele capacităţi şi deprinderi practice de măsurare. Prin măsurarea diferitelor
lungimi, lăţimi, grosimi, înălţimi în diferite poziţii (vertical, orizontal, oblic, circular), dezvoltăm
spiritul de observaţie al copilului, orientarea în spaţiu, sesizarea aspectelor semnificative ale
realităţii înconjurătoare.
La clasele a III-a şi a IV-a, formarea capacităţii de apreciere cu o uşurinţă relativă şi de
exactitate a unor lungimi date, se poate desfăşura prin exerciţii-joc, de forma: Ce distanţă există
între pomii din grădină?, Ce înălţime au colegii de pe rândul meu?, Ce lungime crezi că are…?
Prin jocul Calculaţi lungimea traseului, avem posibilitatea de a forma elevilor, capacitatea
de a se orienta pe harta turistică, de a calcula distanţa pe care trebuie să o parcurgă pe un itinerar
dat sau ales şi nu în ultimul rând a deprinderile de calcul matematic.
Exemplific în continuare cum folosirea jocului didactic activizează elevii în orele de
matematică.
a) Jocuri didactice matematice pentru însuşirea numerelor naturale
Pentru compunerea şi descompunerea numerelor naturale în concentrul 0 - 10 am folosit jocuri
cum sunt: Domino.
b) Jocuri cu şirul numerelor naturale şi cu sistemul zecimal poziţional al scrierii acestor

numere
Completaţi numerele naturale din şirul:
1 4 8
5 11
10 14
c) Jocuri pentru aflarea numărului necunoscut
Trifoiul gânditor
…-…
10+4 …
19
-… …. +…
10+7
. +
12
14 17
…
.
18
-… -… -…
+… …
…+…
13 .
20 - ….
+
Cine urcă şi coboară scara mai repede!

12+3 15+2
5 +9 20-11 6+8 20-6
9 +6 20-18 8+5 20-17
7 +8 20-13 6+7 20-8
15+3
4+7 20-3
7+8 20-6
8+4 20-5
d) Jocuri de perspicacitate
În jocurile de perspicacitate elevii sunt solicitaţi să descopere relaţii matematice între diferiţi
termeni cu timp limitat.
Indicaţi prin săgeţi termenii din primul cerc care corespund sumelor din al doilea cerc!
6
1 1
8 6 7
9 5
6 7 1 1
6 2 3
8 9
5 7 1 1
8
9 7 4
6
Avantajul major al folosirii jocurilor didactice, provine din faptul că ele pot motiva şi elevii care
au rămâneri în urmă la matematică, contribuie la stimularea capacităţilor creatoare ale micului
şcolar, având ca obiectiv educarea emoţiei, educarea stimei de sine, dezvoltarea solidarităţii, a
raţionamentului schematic, a siguranţei, a toleranţei, a priceperii de prelucrare a pierderilor şi
frustrărilor, a capacităţii de administrare a gândurilor în situaţii de tensiune.
Bibliografie
Breben, Silvia, Goncea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulga, Mihaela, Metode interactive de grup, Editura Arves, Craiova,
2002.
Dănilă, Ioan, Țarălungă, Elena, Strategii activ-participative de predare-învățare în ciclul primar, Editura C.C.D.,
Bacău, 2004.
-16
:8
+23
X9 -6 5 :7 X5
X8
+6 + 13
EVALUARE –FIȘĂ DE LUCRU LA COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
CLASA PREGĂTITOARE
PROFESOR PTR. ÎNV. PRIMAR,OANCEA MARINA ADELINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,I. C. LĂZĂRESCU”-ȚIȚEȘTI, JUD. ARGEȘ
Rezumat:
Fișa de lucru se poate folosi în perioada de evaluare finală la clasa pregătitoare, de la sfârșitul
anului școlar.
Materialul conține cerințe de evaluare finală la disciplina Comunicare în limba română.
Abordări: Abordare integrată
Colorează litera corespunzătoare sunetului inițial al cuvântului care denumește imaginea.

Scrie în cerculeț cifra care indică numărul de silabe al cuvântului.
D O R S M V N B C P A I G E J
Scrieți literele corespunzătoare sunetului inițial și sunetului final pentru cuvintele care denumesc
urmatoarele imagini.

Citește propozițiile următoare, apoi numără cuvintele și încercuiește cifra corespunzătoare
numărului de cuvinte.
Mirela joacă șotron. 1 2 3
Ioana cântă. 2 4 6
Emil zboară cu avionul. 3 4 5
Realizează corespondența între cuvânt și imagine.
veveriță
câine
zebră
brad
vulpe
robot
cuib
iepure

”UNDE ȘI VIBRAȚII. PRODUCEREA ȘI PROPAGAREA SUNETELOR”
PROIECT DIDACTIC
PROF. POPA MARINELA VERGINICA
Clasa: I
Propunător: Prof. Popa Marinela Verginica
Aria curriculară: Matematică și științe ale naturii
Subiectul: ”Unde și vibrații. Producerea și propagarea sunetelor”
Forma de realizare: activitate integrată
Disciplina: Matematică și explorarea mediului
Discipline implicate: MEM, CLR,M.M.
Tipul lecției: achiziții de cunoștințe
Competențe specifice:
Matematică și explorarea mediului:
3.1. Rezolvarea de probleme prin observarea unor regularităţi din mediul apropiat;
4.2. Identificarea unor consecinţe ale unor acţiuni, fenomene, procese simple;
Competențe ale disciplinelor integrate:

Comunicare ȋn limba română
1.3. Identificarea unor sunete, silabe, cuvinte în enunțuri rostite cu claritate;
Muzică și mișcare:
Receptarea unor sunete din mediul înconjurător şi din natură, cu durate, intensităţi
şi viteză de succesiune contrastante;
Obiective operaţionale:
Cognitive
-să identifice vocalele;
-să diferențieze sunetele joase de cele medii si înalte;
-să recunoască sunetele produse de instrumente musicale;
-să recunoască instrumente care produc sunete prin suflare;
-să efectueze operație de adunare;
-să coloreze imaginile respective;
-să interpreteze un cântec cu strofă şi refren
Psiho-motorii:
-să adopte o poziție corectă în timpul scrisului;
-să lucreze corect pentru obținerea sunetelor;
-să execute mișcările indicate.
Afectiv-atitudinale:
-să participe activ la desfăşurarea lecţiei;
-să dezvolte un comportament pozitiv.
Resurse:
Metodologice
Metode şi procedee: conversaţia, experimentul, explicaţia, exerciţiul, problematizarea, jocul;
Mijloace de învăţământ: materiale necesare experimentului( fluier, .....,tobița,sticle din plastic ce
conțin boabe de fasole, orez,nisip,apă,castron din plastic ,folie alimentară,orez,boxă), fișe de
lucru, manualul.
Forme de organizare: frontală, pe grupuri, individuală;
Evaluare: formativă, observarea sistematică a comportamentului elevilor, aprecieri verbale,
expunerea lucrărilor.
Temporale
Ora are o durată de 45 minute – 35 minute activitati de învățare + 10 minute activități recreative
Umane
Clasa are un număr de 34 elevi, care se caracterizează printr-o dezvoltare psihică și fizică
normală, corespunzătoare vârstei.
BIBLIOGRAFIE:
Cucoş, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi 2006

Radu,T.Ion, Învățământ diferențiat. Concepții și strategii, EDP, București,1978
Mândru, E., Niculae, A.,Borbeli, L., Strategii didactice interactive, Editura Didactica Publishing
House, Bucureşti, 2010
Pârâială, V., Pârâială, D.,Bălan C., Vasilache A.,Tanasă T, Activități în completarea programului
din ciclul primar, Editura Euristica,Iași, 2004
Programele şcolare-Clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a, aprobată prin ordin al ministrului
Nr. 3418/19.03.2013, București
Manual MEN,autori TUDORA PITILĂ, CLEOPATRA MIHĂILESCU
MESAJUL DE DIMINEAŢĂ ÎN ALTERNATIVA STEP BY STEP
PROF. ÎNV. PRIMAR ROTARU IULIANA

ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 12 “B. P. HASDEU” CONSTANŢA
Unul din principiile alternative educaţionale Step by Step este acela de a oferi copiilor permanent
posibilitatea de a-şi asuma diferite roluri în cadrul clasei, îndeplinindu-se astfel scopurile şi
obiectivele stabilite ca: gânditori, persoane care rezolvă o problemă, ascultători, interlocutori,
organizatori, parteneri, prieteni. Pentru aceasta, învăţătoarea trebuie să creeze situaţii favorabile

asumării acestor roluri. De exemplu, începerea activităţii cu un mesaj. Deşi este un instrument
specific alternative educaţionale Step by Step, merită adus în atenţia tuturor cadrelor didactice ca
pe un element strategic.
Mesajul este un text scris structurat pe trei părţi: formula de adresare, conţinutul şi
sarcina/sarcinile. Numărul de sarcini, precum şi complexitatea lor rămân la latitudinea
învăţătoarei, care le va adapta colectivului de elevi. Mesajul trebuie conceput cu concizie şi
relevanţă, pentru îndeplinirea scopului şi a obiectivelor urmărite – introducerea cunoştinţelor şi a
noţiunilor noi, reactualizarea celor anterioare, stabilirea de conexiuni, formarea sau consolidarea
unor deprinderi, într-un mod interactiv.
Abordarea cunoştinţelor se face într-o manieră plăcută, învăţătoarea apelând la cunoştinţele
copiilor, din orice domeniu, legând aspectele teoretice de cele practice, din viaţa de zi cu zi, copiii
înţelegând astfel utilitatea celor învăţate, manifestând interes în găsirea unor soluţii proprii.
Mesajul poate fi însoţit de imagini/desene sugestive, de scheme sau diagrame, poate fi un joc
didactic, o ghicitoare, un text lacunar.
Iată cateva exemple create şi utilizate la clasa a II-a!
Iubitori de poveşti, bună dimineaţa !
Meşterul Cireaşă îi dăruieşte prietenului său Geppeto un lemn. Acesta îl ia să-şi facă o
păpuşă care ştie să danseze şi să facă tumbe.
Îndată ce intră în casă, îşi pregăti uneltele şi se pregăti să meşterească un prichindel. Se
gândi să-i dea numele ................. .
• Citiţi textul înlocuind cuvintele subliniate cu altele cu înţeles asemănător .

• Cum era Pinocchio ? Enumeraţi câteva din trăsăturile acestuia .
• Câte cuvinte conţine fiecare enunţ din textul de mai sus ?
1→ .......... ; 2 → .......... ; 3→ .......... ; 4→ .......... .
• Ordonaţi crescător, apoi descrescător numerele găsite.

Bună dimineaţa, călătorilor!
Daniel şi Alina povestesc despre locurile pe care le-au văzut în vacanţa de vară :
-- Eu am fost cu familia la munte ! spune Alina . Acolo am văzut brazi înalţi, căprioare, un urs şi
multe veveriţe. Aerul era foarte curat !
-- Împreună cu fratele meu , i-am vizitat pe verii mei, care locuiesc la ţară . Cu toţii am cules
fructe din livadă . Am fost şi pe câmp când s-au recoltat cerealele, povesteşte Daniel .
➢ Completează următoarele enunţuri :

• Muntele şi câmpia sunt forme de ....................... .
• …......................... şi ........................... diferă de la o formă de relief la alta .
➢ Uneşte corect :
MUNTE CÂMPIE
brazi maci cerbi urşi rozătoare
grâu porumb capra neagră fragi mure
Utilizarea zilnică a mesajului generează o activitate stimulativă de învăţare, prin care şcolarii îşi
formează şi îşi consolidează deprinderi de citit, de înţelegere a unui mesaj scris, de comunicare,
de organizare, de colaborare etc. Prin astfel de activităţi elevii descoperă conexiuni pe care
construiesc structuri informaţionale, îşi dezvoltă capacitatea de a lega informaţii noi de experienţe
din trecut, devin parteneri pentru a rezolva anumite sarcini, sunt observatori şi martori în timp ce
îndeplinesc o activitate. Rezultatul acestora se va concretiza în acumularea de cunoştinţe
operaţionale, temeinice, în găsirea de soluţii alternative la problemele cu care se confruntă, în
dezvoltarea deprinderilor şi a mijloacelor necesare pentru a comunica propriile observaţii şi idei,
asumându-şi răspunderea pentru propriile decizii.
BIBLIOGRAFIE:
1.FLUIERAŞ, VASILE,Teoria şi practica învăţării prin cooperare, Editura Casa Cărţii de
Ştiinţă,Cluj-Napoca, 2005;
2.KIRSTEN A. HANSEN, ROXANE K. KAUFMAN ,KATE BURKE WALS, Crearea claselor
orientate după necesităţile copilului., Iaşi,Cermi, 1999.

EVALUAREA INIȚIALĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
PROF. ÎNV. PRIMAR ȚECU MARIA

ŞCOALA GIMN. ,,ANGHEL SALIGNY”, FOCŞANI, JUD. VRANCEA
Misiunea noastră ca dascăli este de a pregăti elevul pentru „a fi” şi „a deveni”, pentru
autonomie, pentru autoeducaţie şi autoevaluare.În condiţiile învăţământului românesc de astăzi,
se impune o altă manieră de abordare a evaluării rezultatelor şcolare, un model de proiectare /
realizare a procesului integrat de predare – învăţare – evaluare mai eficient, centrat, cu adevărat,
pe elev. Activităţile de evaluare trebuie proiectate din perspectiva nevoilor de formare ale celui
educat. Este necesar ca evaluarea să fie centrată pe aspectele ei formative, astfel încât să cultive
şi să susţină interesul elevilor pentru studiu, să-i îndrume în activitatea de învăţare.Scopul comun,
de care trebuie să se ţină cont, este cel de dezvoltare a capacităţii de autoevaluare la elevi,
concomitent cu schimbarea viziunii asupra rolului evaluării, cel de ameliorare şi corectare mai
mult decât de sancţionare.
Procesul de evaluare necesită demersuri şi atitudini metodologice concretizate în:
parcurgerea unor etape definite, înregistrarea exactă şi conservarea datelor, utilizarea
de instrumente diverse (fişe, rapoarte, documente rubricate etc.), asigurarea validităţii, a
relevanţei, a fidelităţii demersului evaluativ.
Evaluarea în general,deci și cea inițială, are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul
unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate
Misiunea noastră ca dascăli este de a pregăti elevul pentru „a fi” şi „a deveni”, pentru
autonomie, pentru autoeducaţie şi autoevaluare.În condiţiile învăţământului românesc de astăzi, se
impune o altă manieră de abordare a evaluării rezultatelor şcolare, un model de proiectare /
realizare a procesului integrat de predare – învăţare – evaluare mai eficient, centrat, cu adevărat,
pe elev. Activităţile de evaluare trebuie proiectate din perspectiva nevoilor de formare ale celui
educat. Este necesar ca evaluarea să fie centrată pe aspectele ei formative, astfel încât să cultive şi
să susţină interesul elevilor pentru studiu, să-i îndrume în activitatea de învăţare.Scopul comun, de
care trebuie să se ţină cont, este cel de dezvoltare a capacităţii de autoevaluare la elevi, concomitent
cu schimbarea viziunii asupra rolului evaluării, cel de ameliorare şi corectare mai mult decât de
sancţionare.
Ceea ce influențează cel mai mult învățarea sunt cunoștințele pe care elevul le posedă la plecare..
Ea oferă profesorului și elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exacta a situației
existente și de aformula cerințele următoare. Pe baza informațiilor evaluării inițiale se planifică
demersul pedagogic imediat următor și eventual a unor programe de recuperare. Pentru ca
evaluarea inițială să fie urmată de rezultatele scontate,e nevoie să se țină seama de următoarele:
tratarea diferențiată a elevilor; selecția riguroasă a conținutului învățarii; utilizarea a acelor metode
și procedee didactice care să antreneze cel mai mult capacitățile intelectuale,care asigură învățarea
activă și formativă;îmbinarea eficientă și alternarea formelor de activitate la clasă (frontală,
individuală și pe grupe).
Învăţătorul trebuie să stăpânească toate metodele şi instrumentele de evaluare şi să le aplice
în funcţie de particularităţile clasei de elevi. Utilizarea eficientă a strategiilor, metodelor şi
instrumentelor de evaluare va pune în valoare aspectul creativităţii, al gândirii critice, al
manifestării individuale, proprii fiecărui elev, rezultatul final vizat fiind formarea, la nivelul
individului, a culturii generale, formarea de abilităţi, atitudini, competenţe, priceperi şi deprinderi
necesare integrării sociale a acestuia.
Opţiunea pentru una sau alta dintre metodele de evaluare cunoscute (metodele tradiţionale şi
metodele complementare) constituie rezultanta mai multor factori: scopul şi obiectivele evaluării,
tipul acesteia, specificul conţinuturilor supuse aprecierii, particularităţile populaţiei şcolare vizate,
achiziţiile cadrelor didactice privind exersarea / practicarea / experimentarea diverselor modalităţi
de procedare.Se pune aşadar problema modului în care cadrele didactice aleg una sau alta dintre
metodele/tehnicile de evaluare.
Procesul de evaluare necesită demersuri şi atitudini metodologice concretizate în:
parcurgerea unor etape definite, înregistrarea exactă şi conservarea datelor, utilizarea
de instrumente diverse (fişe, rapoarte, documente rubricate etc.), asigurarea validităţii, a
relevanţei, a fidelităţii demersului evaluativ.
Alegerea celor mai adecvate metode şi instrumente de evaluare reprezintă o decizie
importantă în vederea realizării unui demers evaluativ pertinent şi util.
Evaluarea iniţială identifică nivelul achiziţiilor iniţiale ale elevilor în termeni de cunoştinţe,
competenţe şi abilităţi, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa
imediat următoare se efectuează la începutul unui program de instruire (ciclu de învăţământ, an
şcolar, semestru, începutul unui capitol şi chiar al unei lecţii),este interesată de acele cunoştinţe şi
capacităţi care reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi formarea altor
competenţe, premise “cognitive şi atitudinale” capacităţi, interese, motivaţii), necesare integrării
în activitatea următoare Evaluarea iniţială poate fi realizată prin mai multemodalităţi:harta
conceptuală; investigaţia;chestionarul;testele Are avantaje şi dezavantaje:oferă atât profesorului
cât şi elevului posibilitatea de a avea o reprezentare cât mai exactă a situaţiei existente (potenţialul
de învăţare al elevilor, lacunele ce trebuiesc completate şi remediate) şi a formula cerinţele
următoare;pe baza informaţiilor evaluării iniţiale se planifică demersul pedagogic imediat următor
şi eventual a unor programe de recuperare, dar nu permite o apreciere globală a performanţelor
elevului şi nici realizarea une ierarhii.
Pentru a crește impactul pozitiv al evaluării inițiale, am evidențiat reușitele elevilor până în
acel moment. Aceste reacții au contribuit la creșterea încrederii în forțele proprii și au catalizat
energii noi în direcția realizării planului individualizat de învățare. Atenția va fi concentrată
întotdeauna pe aspecte care pot face obiectul schimbării,cu evitarea supraîncărcării elevilor cu
excesiv de mult feedback transmis într-o singură sesiune. Se vor urmări căile de mers împreună
înainte, prin împărtășirea ideilor și explorarea soluțiilor posibile și nu prin formularea excesivă de
sugestii. Întotdeauna am ales cu mare atenție itemii care au alcătuit evaluarea inițială,ținând seama
de prevederile curriculumului pentru învățământul primar și pentru ca aceasta să reflecte cât mai
obiectiv nivelul de pregătire al elevilor,pe care să se plieze cât mai bine pregătirea următoare.
Evaluarea în general,deci și cea inițială, are rolul de a regla permanent și a forma în spiritul
unor decizii realiste atât cu privire la curriculum cât și la resursele umane implicate
Procesul evaluativ își îndeplinește pe deplin funcția majoră numai atunci când,atât dascălul
cât și școlarii reușesc să colaboreze nu pentru că trebuie, ci pentru că își doresc acest lucru, fiecare
îmbunătățindu-și comportamentul în funcție de reacțiile celuilalt.
BIBLIOGRAFIE:
Nicola, Ioan , Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti, 1994.
Radu, Ion .Teorie şi practică în evaluarea eficienţei învăţământului, Bucureşti, E.D.P., 1981
Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Ed. Humanitas Educaţional,
Bucureşti, 2003
EVALUARE INIŢIALĂ
CLASA PREGĂTITOARE
FIŞĂ DE LUCRU
1. Formează perechi între cele două mulţimi. Colorează mulţimea care are mai multe elemente.
2. Desenează atâtea FRUCTE câte îţi arată cifra de deasupra mulţimii:

4 6 5
3. Colorează cercul cu galben, triunghiul cu roșu, pătratul cu albastru şi dreptunghiul cu verde.

4.Descoperă umbra fiecărui element şi realizează corespondenţa.
5.Recunoaşte şi colorează pomul care aparţine anotimpului vara.
6. Desenează liber, în spaţiul de mai jos, clasa

MATEMATICĂ ŞI EXPLORAREA MEDIULUI
Competenţe generale
1. Utilizarea numerelor în calcule elementare

2. Evidenţierea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în spaţiul
înconjurător
3. Identificarea unor fenomene/relaţii/ regularităţi/structuri din mediul apropiat
4. Generarea unor explicaţii simple prin folosirea unor elemente de logică
5. Rezolvarea de probleme pornind de la sortarea şi reprezentarea unor date
6. Utilizarea unor etaloane convenţionale pentru măsurări şi estimări
1. Utilizarea numerelor în calcule elementare

Competente specifice

1.1. Numărarea elementelor unei mulţimi,
1.2. Colorarea elementelor unei mulţimi după criterii date;
2. Evidenţierea caracteristicilor geometrice ale unor obiecte localizate în spaţiul
înconjurător
2.1. Reprezentarea prin desene a unor modele decorative simple, folosind linii orizontale,
verticale, oblice;
2.2. Recunoaşterea unor forme geometrice plane (pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc);
3. Identificarea unor fenomene/relaţii/ regularităţi/structuri din mediul apropiat
3.1. Exerciţii variate de asocieri şi corespondenţe
4. Generarea unor explicaţii simple prin folosirea unor elemente de logică
4.1. Formularea unor observaţii asupra mediului apropiat folosind limbajul comun, reprezentări
prin desene şi operatorii logici „şi”, „nu”
4.2. Identificarea relaţiilor de tipul „dacă... atunci…” între două evenimente succesive
6. Utilizarea unor etaloane convenţionale pentru măsurări şi estimări
6.1. Colorarea selectivă a elementelor unui desen, pe baza unui criteriu precizat;
6.2. Ordonarea cronologică a anotimpurilor/zilelor săptămânii;
DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ:CÎ = comportament însuşit; CD = comportament în dezvoltare; CA
= comportament absent
Centralizarea rezultatelor: Interpretarea rezultatelor.

GIMNAZAIU
OMONIMIA ȘI POLISEMIA. TEST DE EVALUARE – CLASA A VI-A
PROFESOR DAVID MIHAELA

ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 183, SECTOR 1, BUCUREȘTI
I. Citiţi cu atenţie afirmaţiile de mai jos. Dacă apreciaţi că sunt adevărate, încercuiţi litera A.
Dacă apreciaţi că sunt false, încercuiţi litera F.
A–F Omonimele sunt cuvintele care au formă identică, dar sensuri diferite.
A–F Omofonele sunt cuvintele care se pronunță la fel, dar se scriu diferit.
A–F Cuvintele aflate în relație de omonimie au, în general, origine diferită.
A–F Între sensurile cuvintelor polisemantice nu există nicio legătură.
II. Scrieţi în spaţiul punctat din coloana A cărui tip de omonimie îi aparțin cuvintele din coloana
B.
A B
........... 1. omonime lexicale parțiale a) leu, lei (animal); leu, lei (monedă)
........... 2. omonime gramaticale b) (eu) aduc; (ei) aduc
........... 3. omonime lexicale totale c) râs, râși; râs, râsete
........... 4. omonime lexico-gramaticale d) cer (substantiv); cer (verb)
III. Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:
1. În propoziția N-ai de ce să cânți la nai. există:
a) omonime b) omofone c) omografe
2. În propoziția În zori mama mă zori să plec la școală. există:
a) omofone b) omografe c) cuvinte polisemantice
3. În propoziția Cu pălăria pe cap fac drumul până la cap. există:
a) cuvinte polisemantice b) omografe c) omonime
IV. Acătuiți enunțuri cu următoarele omonime.
liliac __________________________________________________________
__________________________________________________________
râs __________________________________________________________
__________________________________________________________
sare __________________________________________________________
__________________________________________________________
cer __________________________________________________________
__________________________________________________________
V. Precizați sinonimul potrivit în enunțurile următoare pentru cuvântul polisemantic a sta.
1. Bunicul stă în Făgăraș. _____________________
2. Te rog să stai jos! _____________________
3. De câteva ore vântul a stat. _____________________
4. Stai să-ți spun ceva! _____________________
5. Mama stă mereu de el. _____________________
6. Am stat la hotel peste noapte. _____________________

MATEMATICĂ-clasa a VII a
SISTEME DE DOUĂ ECUAȚII CU DOUĂ NECUNOSCUTE
FIȘĂ DE LUCRU
PROF. GHERMAN GABRIELA, COLEGIUL TEHNIC”GHEORGHE ASACHI”

FOCȘANI
2𝑥 + 6𝑦 = −10
1. Fie sistemul de două ecuații cu două necunoscute : {
𝑥 − 2𝑦 = 5
a) Completați tabelul următor:
Ecuația Necunoscute Coeficienți Termenul Soluțiile ecuației în cazul Soluția generală a

liber x=0 sau y=0 ecuației
2x+6y=-10 x, y 2, 6 -10 y= -10/6 sau x= -5 − x−5

(x 0 , y 0 = )
3
x-2y=5
b) Alegeți dintre următoarele ecuații pe cele echivalente cu ecuația a doua a sistemului:

x −5
i) x=2y+5 ii) y = iii) x=5-2y
2
3𝑥 + 5𝑦 = 8
2. Care dintre perechile următoare verifică sistemul { ?
6𝑥 − 7𝑦 = −1
a) (1,-1) b) (1,1) c) (3,1) d) (2,2)
3𝑥 + 4𝑦 = 7
3. Fie x și y numere reale și sistemul de ecuații: {
12𝑥 + 16𝑦 = 28
a) Împărțiți ecuația a doua a sistemului la 4. Ce observați?
b) Câte soluții are sistemul?
c) Notând x=a, scrieți soluția generală a sistemului

7𝑥 − 3𝑦 = 4
4. Fie x și y numere reale și sistemul de ecuații {
21𝑥 − 9𝑦 = 18
a) Împărțiți ecuația a doua a sistemului la 3. Ce observați?
b) Câte soluții are sistemul?
2𝑥 + 3𝑦 = 𝑎
5. Se consideră sistemul { , în necunoscute x, y numere reale.
𝑥−𝑦=𝑏
Dacă perechea (1;1) este soluție a sistemului, atunci a = … și b = …
Activitate:
Se consideră sistemul de ecuații în necunoscutele x și y
𝑥+𝑦 = 7
{2𝑥 + 𝑦 = 10
Urmărește pașii prezentați în continuare și rezolvă sarcinile de lucru precizate:
Pasul 1 Alege prima ecuație și din ea exprimă Alege prima ecuație și din ea exprimă
necunoscuta y cu ajutorul necunoscutei x necunoscuta x cu ajutorul
necunoscutei y
𝑦 =𝟕−⋯
{2𝑥 + 𝑦 = 10
𝑥 =𝟕−⋯
{2𝑥 + 𝑦 = 10
Pasul 2 Înlocuiește pe y din prima relație în cea de-a Procedează la fel pentru înlocuirea lui x
doua .....
𝑦 =𝟕−𝒙 𝑥=⋯
{2𝑥 + (7 − 𝑥) = 10 {2(… … . ) + 𝑦 = 10
Pasul 3 Observ că a doua ecuație a sistemului

depinde doar de necunoscuta x. Rezolv
această ecuație pentru a determina soluția în
x:
𝑦 = 𝟕−𝒙
 { 
2𝑥 … 7 … 𝑥 = 10
𝑦 =𝟕−𝒙 𝑦 =𝟕−𝒙
{  {
2𝑥 − 𝑥 = 10 … 7 𝑥=⋯

Dacă am obținut x=3, continui cu pasul
următor.
Dacă nu, îmi verific calculele și identific unde

s-a produs o greșeală.
Pasul 4 Am obținut valoarea corectă pentru x, x=3.

Înlocuiesc pe x cu 3 în prima ecuație:
𝑦 =𝟕−⋯ 𝑦=⋯
{  {
𝑥=3 𝑥=3
Dacă am obținut y=4 , e corect și trec la pasul

următor.
Dacă nu, îmi verific calculele și identific unde

s-a produs o greșeală.
Pasul 5 Am obținut x=3 și y=4. Pentru a mă asigura

că aceste valori formează perechea soluție a
sistemului, fac proba:
3+⋯=7
{ .
2 … . . +4 = 10
Constat că ambele ecuații se verifică.
Pasul 6 Am certitudinea că aceste valori formează

perechea ce reprezintă soluție a sistemului
dat. Scriu mulțimea soluțiilor sistemului:
S={(3,4)}
Felicitări! Ai parcurs cu succes toți pașii prin care se rezolvă sistemele de ecuații prin metoda
substituției! Pentru a te asigura că ai înțeles metoda, reia toții pași pentru cazul aceluiași sistem ,
𝑥+𝑦 =7
{2𝑥 + 𝑦 = 10, dar exprimând pe x cu ajutorul lui y în prima ecuație.
Pe scurt, etapele de rezolvare ale sistemelor prin metoda substiuției sunt:

𝑥+𝑦 = 7 𝑦 = 𝟕−𝒙 𝑦 =𝟕−𝒙 𝑦 =𝟕−𝒙
{2𝑥 + 𝑦 = 10  {2𝑥 + 𝑦 = 10  {  { 
2𝑥 + 7 − 𝑥 = 10 2𝑥 − 𝑥 = 10 − 7
𝑦 =𝟕−𝒙  𝑦 =𝟕−𝟑 𝑦=4
{ {  {  S={(3,4)}
𝑥=3 𝑥=3 𝑥=3
Recomandare. Se verifică perechea de valori obținută pentru a avea certitudinea că este soluția
sistemului!
De reținut!
Metoda substituției
A substitui = a înlocui. Aşadar vom înlocui una dintre necunoscute cu ajutorul celeilalte necunoscute
Metoda de rezolvare a sistemului prin substituție presupune ca mai întâi să analizăm sistemul și alegem o
ecuație convenabilă pentru a exprima mai ușor una din necunoscute, apoi să exprimăm o necunoscută în
funcție de cealaltă. După aceea să înlocuim în cealaltă ecuație și obținem o ecuație cu o singură
necunoscută, pe care o rezolvăm. Revenim la prima ecuație și determinăm necunoscuta rămasă.
Exerciții propuse
1. Rezolvați prin metoda substituției următoarele sisteme, unde x și y sunt numere întregi
5𝑥 + 7𝑦 = 1 3𝑥 + 𝑦 = 10
a) { b) {
𝑥 − 8𝑦 = 19 5𝑥 − 3𝑦 = −2
2. Rezolvați prin metoda substituției următoarele sisteme, unde x și y sunt numere reale nenule
3𝑥 − 𝑦 = −4 2𝑦 − 𝑥 = −3
a) { b) {
𝑥 + 2𝑦 = 8 3𝑦 − 2𝑥 = −7
3. Rezolvați sistemele
 1 1 1 1
 a+b = x + y = 5
 5 
 
 2a − b = 1 2 − 1 = 1
a) 
 4 b) 
x y 4
c) Ce legătură există între cele două sisteme?

THE READING, AN IMPORTANT SOURCE OF KNOWLEDGE FOR PUPILS
LECTURA, SURSA A CUNOAŞTERII
PROF.GRIGORE CARMEN
SCOALA GIMNAZIALA NR.2, COMARNIC, JUD. PRAHOVA
SUMMARY
Scientific knowledge is the basic, fundamental imperative in understanding the laws of nature.
For pupils, the fascinating activity of Nikolai Tesla who identified in the universe new types of energy, new properties
of the material field, is a huge progress for the knowledge of the mankind in using the resources of the universe for
the human benefits. Nikolai Tesla, the famous man of science, was claimed for his ethinc roots, also by the Croatian
and the Romanian people, and taken over for his science genius, by the American people from the United States.
Latest studies show that Tesla does not belong to the Croatian and the Romanian people, but he belongs
by his genetical roots to a certain ethnic minority form the south of the Danube, and we talk here about the Vlachs.
But this is a minor detail, because through his work, Tesla belongs to the whole world.
Cunoaşterea ştiinţifică este condiţia fundamentală a înţelegerii corecte a naturii şi, pe cale de consecinţa, a
folosirii conştiente şi responsabile a resurselor şi fenomenelor prin care se manifestă. Fizica, prin excelenţă, ştiinţa
a naturii, sau mai corect, despre structura materiei, proprietăţile ei generale, legile de mişcare a materiei,
transformările reciproce ale structurii materialelor, au o importantă valoarea formativă. Capacitatea formativă a
fizicii poate fi sporită prin recurs la trecutul ei istoric, din viaţa şi activitatea unor fizicienii reputaţi, fie prin scur te
referinţe incluse în lecţii, fie prin ore de lectură. Este un mod de mobilizare a componentei afectiv-volitive a elevilor.
M-am oprit asupra câtorva aspecte din viaţa lui Nikola Tesla, întâi pentru că se spune că este „ român”, unul dintre
mulţi alţii, care au contribuit la ridicarea prestigiului neamului şi a revoluţionat ştiinţ . O lecție pentru invatare,
evaluare prin fisa de lucru sau optional – ora de lectura - .
Ora este diferită faţă de celelalte ore deoarece nu despre fenomenele fizice se va discuta , ci despre biografia
şi activitatea unuia dintre cei mai mari fizicieni ai lumii care, genial şi stăruitor, a identificat noi calităţi, noi energ ii,
noi valori ale lumii materiale, îmbogăţind cunoaşterea şi mijloacele puse la dispoziţia oamenilor de a folosi în
benficiu propriu, resursele ei. Este vorba de savantul Nicola Tesla, ca origine etnică, revendicat de croaţi şi de
români, iar ca produs ştiinţific, de americanii din SUA. Se cuvine o îndreptare, pentru că Tesla nu aparţine nici
croaţilor, nici românilor ci unei minorităţi din trunchiul romanităţii sud-dunărene, respectiv vlahii, ceea ce, să fim
drepţi, îl apropie mai mult de români decât de croaţi. De fapt, asta este mai puţin important pentru că, prin operă,
Tesla aparţine lumii întregi”.
A Continutul educational
Cunoaşterea ştiinţifică este condiţia fundamentală a înţelegerii corecte a naturii şi, pe cale
de consecinţa, a folosirii conştiente şi responsabile a resurselor şi fenomenelor prin care se
manifestă. Fizica, prin excelenţă, ştiinţa a naturii, sau mai corect, despre structura materiei,
proprietăţile ei generale, legile de mişcare a materiei, transformările reciproce ale structurii
materialelor, au o importantă valoarea formativă. Capacitatea formativă a fizicii poate fi sporită
prin recurs la trecutul ei istoric, din viaţa şi activitatea unor fizicienii reputaţi, fie prin scurte
referinţe incluse în lecţii, fie prin ore de lectură. Este un mod de mobilizare a componentei afectiv-
volitive a elevilor. M-am oprit asupra câtorva aspecte din viaţa lui Nikola Tesla, întâi pentru că se
spune că este „ român”, unul dintre mulţi alţii, care au contribuit la ridicarea prestigiului neamului
şi a revoluţionat ştiinţa.Cunoaşterea vieţii savantului Tesla,a preocupărilor sale reuşite pentru
investigarea şi explicarea unor fenomene fizice, pentru utilizarea in practică a efectelor pe care le
produce, pune în evidenţă – dincolo de talent – rolul interesului, pasiunii, stăruinţei, dăruirii,
perseverenţei în activitatea de cercetare, de cunoaştere, în fond în orice lucrare cu final
materializat. Definirea succesului prin mijlocirea cu ajutorul unor trăsături de personalitate –
continut educativ- lectiei, induce in elevi interesul pentru cultivarea lor, interes stimulat şi de
preocuparea pentru a obţine calificarea identităţii pe criterii de valoare.
B. Lista activitătilor elevilor
Lecturarea textului ; solicitarea unor explicaţii (noţiuni, date, concepte... etc.) ; completarea fişei
de lucru, discuţii.
C. Directiii de actiune privind predarea temei integratoare (abordări)
Selectarea materialului - text -; multiplicarea textului, elaborarea fişei elevului,
organizarea lecturii, discuţii.Ora de lectură (ora „altfel”) despre Nikola Tesla, vizează lărgirea
orizontului de înţelegere a importanţei electricităţii, stimularea interesului pentru lectură, pentru
valorile care definesc personalitatea, sporirea mândriei de a aparţine unui neam din rândurile căruia
s-au ridicat oameni de mare valoare.
D. Activitătile elevilor
Lectura textului, completarea unei (unor fise) propusa/e de profesor/elevi.
E. Evaluarea elevilor si a activitătii
Evaluarea elevilor :prin chestionarea orală, observarea elevilor
Titlul lectiei interdiscipinare:„Nikola Tesla a fost roman”
Stadiul atins în ciclul invațãrii: de antrenare. Competentele vizate: stimularea interesului pentru
lectura, pentru performanțã, pentru căutarea unor modele de personalitate. Capacității de a
identifica şi înţelege importanţa relaţiei dintre trăsăturile de personalitate şi performanţă.
Tipul de activitate: descoperirea dirijatã.
Abilitațile exersate de elevi: lectura, expunerea rezumată a lecturii, selectarea ideilor, analiza unor
date şi aspecte biografice, formularea de întrebări.
Materialele utilizate/informatii pentru elevi: imagini, schite/ citirea textul, comentarea lui in
grupă, completarea unor fise.
Metodologia: . Studiu de caz, explicaţia, conversaţia, metoda Philips 6/6.
Cronologia sugerata: organizarea activităţi, studiul textului, consultaţii, discutarea subiectului,
completarea fişei, verificare
Evaluarea elevilor: Evaluarea elevilor :prin chestionarea orală, observarea elevilor, corectarea
reciproca
Punctele esentiale de pe fisa de lucru a elevilor:
Reflectare asupra intrebarii directoare: cine a fost Nikola Tesla? Citesc textul propus, identifică,
consemnează: date biografice, trasaturi de personalite, realizari etc.
Activitatea propriu zisa.
Introducere: ora o să fie puţin diferită faţă de celelalte ore în care, cum este normal, ne ocupam
de cunoaşterea unor fenomene fizice. Nu fenomenele fizice ne vor interesa, ci biografia şi
activitatea unuia dintre cei mai mari fizicieni ai lumii care, genial şi stăruitor, a identificat noi
calităţi, noi energii, noi valori ale lumii materiale, îmbogăţind cunoaşterea şi mijloacele puse la
dispoziţia oamenilor de a folosi în benficiu propriu, resursele ei. Este vorba de savantul Nikola
Tesla, ca origine etnică, revendicat de croaţi şi de români, iar ca produs ştiinţific, de americanii
din SUA. Se cuvine o îndreptare, pentru că Tesla nu aparţine nici croaţilor, nici românilor ci unei
minorităţi din trunchiul romanităţii sud-dunărene, respectiv vlahii, ceea ce, să fim drepţi, îl

apropie mai mult de români decât de croaţi. De fapt, asta este mai puţin important pentru că, prin
operă, Tesla aparţine lumii întregi.
Constituirea grupurilor de câte 6 (4 membrii + 1 secretar+ 1 conducator de grup). Secretarul din
fiecare grupă consemnează ideile colegilor iar conducătorul dirijează dezbaterea în cadrul grupului
şi prezintă concluziile.Discuţii pe bazea temei, in cadrul grupului – 10 minute –
La sfârşit se retin datele cele mai importante prin completarea unei fise
Analiza: Profesorul prezintă concluziile privind participarea la desfăşurarea activităţii şi a
eficienţei demersului intreprins.
Evaluare: investigatii suplimentare- realizarea unor fişe şi pentru alţi savanţi români: Henri
Coanda, Nicolae Donici etc.; corectarea reciproca; observarea lucrului in grup; chestionarea orala.
Fişa de lucru a elevului: UN CERCETATOR GENIAL: NIKOLA TESLA
,,Este pur si simplu numit "cel mai mare inventator din toate timpurile". Revendicat de sarbi, croati
sau cehi, e aproape de netagaduit ca Tesla, pe numele adevarat Nicolae Teslea, are, de fapt,
ascendenta istro-romana. S-a nascut la 10 iulie 1856, in satul Similjan din Croatia. Tatal lui Nicu
Teslea (Tesla) a mai avut un frate, Iosif, militar de cariera, care dupa absolvirea scolii de ofiteri a
predat matematica in diferite scoli militare, ca pana la urma sa ajunga profesor la Academia de
Razboi din Viena . Tatal lui Teslea, initial, si el elev la scoala militara, si-a schimbat repede
profesia, trecand la seminarul teologic, devenind preot ortodox in 1845, cand s-a insurat cu Gica.
Biserica in care a slujit initial parintele Teslea se gasea in comuna Similian, la poalele muntilor
Velebiti, acoperiti de paduri de stejar, fag si corn, in provincia Lica, cu centrul la Gospici, unde a
fost transferat si parintele. Mama lui Teslea, Gica Mandici, romanca dupa nume, a ramas - copila
fiind - orfana, si a trebuit sa se ocupe de cei sase frati mai mici. Tatal sau a refuzat s-o trimita la o
scoala in limba straina, dar ca autodidacta si-a completat cultura ca eleva a sotului ei. In casa
preotului se stransese o vasta biblioteca din felurite domenii, mai mult stiintifice.Teslea a mai avut
un frate, Dan, mort tanar într-un accident, și trei surori: Anghelina, Milica și Marita, mezina pe
care a iubit-o cel mai mult. Pe bunicul patern îl chema Draghici, dar, fiind dulgher, adica teslar,
lumea i-a zis Teslea și aceasta porecla s-a transmis mai departe.
Henri Coanda îl prezinta pe marele inventator Tesla ca roman bãnãțean din Banatul
sârbesc, dar realitatea era cã prietenul sau Nicolae era istro-roman din Croația. Provincia Lica era
locuita compact de istro-romanii morlaci, inca din sec. XV-XVI. Gospici se afla la câțiva kilometri
de tarmurile Marii Adriatice, iar satul Similian la 12 km de Gospici, satul fiind patria lui Tesla.
Nicolae Tesla a invațat la școli celebre din vremea sa, precum Politehnica din Graz. Dar
talentul sau înnãscut de cercetator științific, de constructor si de inventator genial l-a facut sã
depașeascã enorm stadiul cunoștințelor de Electricitate și Magnetism din acea vreme. Astfel,
inginerul Tesla a descoperit câmpul magnetic învartitor, curentul electric alternativ, a construit
primele motoare de curent alternativ, generatoare electrice etc.
Cercetatorul Tesla a facut invenții extraordinare: a inventat radioul, a construit un post de
radio-emisie, a condus prin unde radio-electrice, de la mare ditanța, o nava in miniatura, care
evolua pe un lac artificial, a aprins de la distanța becurile ce urmau sã lumineze un oraș, a imaginat
radarul sau radiolocația și a fost implicat in timpul celui de-al doilea razboi mondial (1942) în
"Proiectul Rainbow", alias "Experimentul Philadelphia", care trebuia sa faca navele de razboi
americane invizibile pentru radare. Are realizari și cercetari si in alte domenii: al aviației, al fizicii
nucleare, accelerând particule elementare cu ajutorul generatorului de înalta tensiune Van Graaff,
construit de inventatorul cu acelasi nume in anul 1931.
Tot Tesla a construit prima hidrocentralã, a realizat primele fotografii cu raze X. A lucrat
și in cadrul Companiei Edison, dar partenerii sãi au dat dovezi de neloialitate. O situație
neprevazutã îl face sa se remarce in mod deosebit (1885). Transatlanticul Oregon, dotat cu
generator Edison, care se defectase, trebuia sa plece spre Europa la data fixã; avea toate locurile
vândute și întârzierea le-ar fi adus armatorilor mari pagube. Firma lui Edison îl însarcineaza pe
Teslea sã repare scurt-circuitul generatorului, cauza pe care o descoperã în spirele infãșurãrii
bobinei si o remediaza, rebobinand-o in 20 de ore. Edison ii promisese un premiu de 50.000 dolari
daca defecțiunea este îndepartatã în timp util plecarii vasului la data prenotata. Nava pleaca la
timp, dar promisiunea premiului se transforma in explicații: fusese o gluma. Nici alte gratificații
promise, de exemplu pentru perfecționarea generatoarelor și motoarelor electrice Edison in 24 de
variante, înzestrate cu un regulator și un nou tip de întrerupator, nu i se acorda. Edificat asupra
conduitei lui Edison, Teslea va lucra de acum înainte pe cont propriu și va realiza definitivarea
sistemului sãu original, bazat pe curenti alternativi polifazați. Trecerea timpului îi da dreptate lui
Teslea în competiția sa cu Edison și treptat, teza sa privind curentul alternativ se impune.Din
primãvara lui 1885, mândrul Teslea refuza sa mai colaboreze cu Edison și lucreaza independent,
inființându-și propria firma, "Tesla Arc Light Company". Şi-a construit prin eforturi mari un
laborator de cercetare propriu, la New York, unde a lucrat mai mulți ani. Spre ghinionul sãu, acest
laborator a fost distrus de un incendiu. Nicolae Tesla a fost propus, împreuna cu Thomas Alva
Edison, la premiul Nobel (1915), dar el l-a refuzat, pentru a protesta fata de colaborarea nefericitã
cu Edison, și el un inventator și constructor reputat.. In primavara lui 1898, Teslea demonstreaza
public dirijarea prin radio, la mare distanta, a unui vas fara echipaj. Experiențele au fost efectuate
în largul marii, în apropiere de New York. In 1899, Teslea construiește la Colorado un mare post
de radio, cu o putere de 200 KW,și realizeazã transmisii prin telegrafie fãra fir, de peste 1000 km,
face sa se aprinda lampile orasului de la distanta, obtine tensiuni de 12 milioane de volti. Edison
si Teslea au fost propusi impreuna sa imparta premiul Nobel pentru fizica pe 1915, ca unii ce-si
inchinasera viata pentru descoperiri si realizari tehnice utile omenirii. Teslea a refuzat premiul, din
cauza animozitatilor din trecut. Dar era in 1916, si premiul pe acel an nu a mai fost acordat, din
cauza razboiului mondial. Henri Coanda, marele savant a declarat personal ca il cunoscuse pe
Teslea: "Eu l-am cunoscut pe Teslea, cand eram tanar de tot, prin tatal meu (Generalul Constantin
Coanda - n.n.), care a fost intotdeauna langa mine. Nicolae Teslea, care este inventatorul curentului
electric alternativ, era roman din Banat (era aroman - n.n.); e banatean, si felul lui de a gandi si de
a vedea, m-a frapat enorm de mult. El era cu patru luni mai tanar fata de tatal meu, dar nu pot sa
spun ca nu am fost influentat si de el, pentru ca felul lui de a vorbi si de a prezenta lucrurile erau
asa de extraordinare incat, desi eram copil, n-am uitat. Vezi, unul din romanii foarte importanti,
care a schimbat poate toata viata omenirii, e un banatean!...". Daca acum, sa zicem 150 de ani, s-
ar fi spus, ar fi venit cineva sa ne spuna cum spunea Teslea Nicolae, Teslea, romanul din Banat:
"Voi face lumina electrica, adica lumina, voi face asta mișcând o bucata de fier în fața unui fir de
arama", lumea l-ar fi închis ca nebun. Intâlnirea lui Coanda cu Teslea s-a petrecut in 1893, cand
Teslea se afla în țara, datoritã morții mamei sale. Era deja celebru in lumea întreaga, în Romania
însa mai puțin. In noiembrie 1933, recent emigrat in SUA, Albert Einstein afla de cercetarile lui
Tesla asupra fisiunii nucleare și cauta sã-l cunoasca. Apropierea se face cu ajutorul unui tanar
reporter stiintific, Kenneth Sweasy, care se prezinta la Tesla cu o scrisoare de recomandare din
partea lui Einstein. Teslea avea 75 de ani, in 1931, cand primește scrisoarea lui Einstein. Cu prilejul
sãrbãtoririi aniversarii sale, el marturisește ca lucra la o noua sursa de energie, informație care-l
incita pe Einstein spre a-l cunoaște. Teslea se ocupa de câmpurile gravitaționale (asemenea celui
electromagnetic). Einstein ia cunostința de articolul savantului roman din "Scientific American",
bazat pe experiențele efectuate la instalatia sa de la Institutul Tehnologic din Massachussetts
(1934), pentru obținerea tensiunilor inalte, cu ajutorul unui generator Van den Graaf, destinat
cercetãrii nucleului atomic. Moare la 7 ianuarie 1943 la New York. Ca o recunoaștere
internaționala a aportului sau în studierea fenomenelor electro-magnetice, numele sau a fost dat
unitãții de densitate de flux magnetic,în Sistemul Internațional de Unitãți de Mãsurã, cu simbolul
T: 1 T = 1 Wb/m2, (1) unde Wb este simbolul unitãții de flux magnetic, weberul, dat în cinstea
fizicianului Wilhelm Eduard Weber (1804-1891).
In final, iata explicaţia data vietii pe planeta Pamant, de marele savant Tesla:
"stiinta moderna declara: Soarele este trecutul, Pamantul este prezentul, iar Luna viitorul. Dintr-o
masa de flacari ne-am nascut si intr-o masa inghetata o sa ne transformãm. Legea naturii este
nemiloasa si suntem in mod irezistibil atrasi de destinul nostru. Lordul Kelvin ne da o sansa redusa
de viata: circa 6 milioane de ani, dupa care lumina Soarelui se va stinge, iar Pamantul nostru va
deveni un desert de gheata, cazand in noaptea eterna. ". (Citat din Diana Iane, Nikolae Teslea - un
vizionar al aviației", Revista Lumea", nr. 6/2006)
Subiectul: Nikola Tesla

Date biografice:
Părinţii...............................................................................................................................................
Data
naşterii:.......................................................................................................................................
Localitatea..................................................................................................................................
Studii: ........................................................................................................................................
Activitatea:
- ţara, locul şi instituţiile în care a activat.................................................................................
- realizări, descoperiri................................................................................................................
Trăsături de
personalitate:.............................................................................................................................
Idei sugerate de personalitatea şi realizările lui Nikola Tesla:...............................................
.................................................................................................................................................
ASPECTE ALE STUDIERII LITERATURII ROMÂNE ÎN ȘCOALA CONTEMPORANĂ
PROF. GRIGORE ELENA-MIHAELA

PALATUL COPIILOR PITEȘTI
Rezumat:
Disciplina Limba şi literatura română are un rol deosebit de important în formarea personalităţii elevilor,
în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul postşcolar la învăţa rea pe toată durata
vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaştere. Achiziţia, actualizarea continuă şi ridicarea nivelului
de cunoaştere, a deprinderilor şi a competenţelor sunt considerate o condiţie preliminară pentru dezvoltarea tutu ror
cetăţenilor în vederea implicării acestora în societatea învăţării, de la cetăţenia activă la integrarea pe piaţa muncii.
Perspectiva modernă, europeană abordată și de țara noastră în sistemul public de educație continuă
să acorde un rol primordial educației umaniste, atât prin intermediul disciplinelor studiate în cadrul
ariei curriculare Limbă și comunicare, cât și prin arii curriculare precum Arte sau Om și societate,
toate acestea aflându-se într-o interdependență și interacțiune necesare.
”Limba și literatura română” rămâne în continuare un obiect de studiu cu un potențial formativ
recunoscut (alături de aspectul informativ intrinsec procesului instructiv-educativ). În acest sens,
profesorilor le revine dificila și înalta misiune de a face din actul pedagogic prilej de comunicare
și de comuniune cu elevii, pentru a contribui deplin la formarea armonioasă a personalității
acestora.
Prin intermediul modelelor de artă literară oferite spre receptare, materia Limba și literatura
română acționează direct asupra sensibilității și, implicit, conștiinței elevilor, inoculându-le
cunoștințe, idei, sentimente, fixându-le abilități sau deprinderi, modelându-le atitudini și
comportamente umane26.
În acest sens, cadrul didactic trebuie să îmbine în personalitatea sa ambele dimensiuni ale unui act
pedagogic de calitate: omul și profesionistul, să fie în același timp un adevărat practician al
disciplinei (transmițător obiectiv al unui conținut dat), dar și un neobosit cercetător avizat al
problemelor legate de studiul acestei discipline în școală27.
Și pentru că vremea lui „magister dixit” a trecut, dascălul trebuie să își dubleze buna pregătire
profesională de o bună pregătire psihopedagogică, grefate ambele pe o zestre aptitudinală certă
(vocația pedagogică), întărite de afecțiunea pentru copii și de pasiunea de a lucra cu ei și pentru ei
(este esențială conturarea unei relații bazate pe simpatie și pe empatie – transmise reciproc în
parteneriatul profesor-elev).28
Profesorul de Limba și literatura română va reuși în felul acesta să transmită elevilor săi plăcerea
de a studia această materie școlară, posibilitatea de a-și încerca propriile valențe în domeniu, într-
un efort comun dedicat importanței acestei discipline în conturarea și formarea unei personalități
complete.
Rolul studierii literaturii române în liceu
Programele școlare aferente anilor de studiu / claselor IX-XII29 ne oferă detalii precise despre rolul
și scopul studierii Limbii și literaturii române în timpul liceului.
Disciplina Limba şi literatura română are un rol deosebit de important în formarea personalităţii
elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul postşcolar la
învăţarea pe toată durata vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaştere. Achiziţia,
actualizarea continuă şi ridicarea nivelului de cunoaştere, a deprinderilor şi a competenţelor sunt
considerate o condiţie preliminară pentru dezvoltarea tuturor cetăţenilor în vederea implicării
acestora în societatea învăţării, de la cetăţenia activă la integrarea pe piaţa muncii (conform
recentelor documente ale Comisiei europene).
În perioada învăţământului obligatoriu, elevii trebuie să-şi formeze în primul rând competenţele
de comunicare, indispensabile în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională:
să se exprime corect, clar şi coerent în limba maternă, să asculte, să înţeleagă şi să producă mesaje
orale şi scrise, în diverse situaţii de comunicare.
Studiul limbii şi al literaturii române are, de asemenea, o contribuţie esenţială la formarea unei
26
Constantin Parfene, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico-aplicativ, Iași, Editura
Polirom, 1999, p. 115.
27
Nicolae Eftenie, Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, ediția a IV-a, revăzută și adăugită,
Pitești, Editura Paralela 45, 2008, p. 14.
28
Idem, ibidem.
29
Programele sunt publice și sunt postate pe site-ul Ministerului Educației, www.edu.ro,
http://www.edu.ro/index.php/articles/curriculum/c556+587+580+/ (aria curriculară: Limbă și comunicare).

personalităţi autonome a elevilor, capabile de discernământ şi de spirit critic, apte să-şi
argumenteze
propriile opţiuni, dotate cu sensibilitate estetică, având conştiinţa propriei identităţi culturale şi
manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie artistică.
Finalităţile disciplinei se reflectă nemijlocit în competenţele generale şi în setul de valori şi
atitudini enunţate în programele aflate în vigoare, aprobate de Ministerului Educației, din care
derivă întreaga structură curriculară (competenţe specifice, conţinuturi ale învăţării). Aceste
finalităţi îşi găsesc corespondent, în principal, în domeniul Comunicare în limba maternă, aşa cum
apare acesta definit în documentele Uniunii Europene (Competenţe cheie pentru învăţământul pe
tot parcursul vieţii – Cadrul european de referinţă, Anexa la Recomandarea Parlamentului şi a
Consiliului European, 2006), cât şi în competenţele transversale, menţionate în acelaşi document,
din domeniile A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi civice, Iniţiativă şi cultură antreprenorială,
Conştiinţă şi exprimare culturală.
Paradigma programelor de Limba şi literatura română (atât pentru gimnaziu, cât şi pentru
învăţământul liceal) este una comunicativ-funcţională. Aceasta presupune studiul integrat al
limbii, al comunicării şi al textului literar.
Principiile actualului model sunt:
• urmărirea unui set unitar şi coerent de finalităţi ale studiului disciplinei pe parcursul întregii
şcolarităţi obligatorii;
• adoptarea unui model didactic coerent, în cadrul căruia să apară evidentă deplasarea accentului
de pe simpla achiziţionare de cunoştinţe pe formarea de competenţe şi atitudini, cu valenţe
ulterioare de
actualizare şi de extindere;
• diversificarea strategiilor, a ofertelor şi a situaţiilor de învăţare şi adaptarea acestora la grupul-
ţintă;
• asigurarea caracterului flexibil şi actual al studierii limbii române, prin conectarea sa la realităţile
vieţii cotidiene;
• echilibrarea ponderii acordate în studiu variantei scrise şi celei orale;
• îmbinarea echilibrată a proceselor de receptare şi a proceselor de producere a mesajului;
• adoptarea unei perspective consecvent comunicative, în cadrul căreia accentul să fie plasat pe
aspectele concrete ale utilizării limbii30.
De asemenea, un scop esențial al studiului literaturii române în clasele liceale este acela de a
forma elevilor capacitatea și abilitatea de „a ști să citești”, care se constituie la nivelul personalității
drept componentă fundamentală prezentă în toate activitățile intelectuale31. Sunt vizate aici, prin
munca și priceperea dascălului, descoperirea și formarea sensibilității elevilor, a atracției lor față
de lectură, fără de care nu se poate concepe o educație reală, consistentă32.
În acest demers, cadrul didactic are menirea ca, adoptând cele mai adecvate strategii, metode,
30
Idem, Notă de prezentare, în Programa pentru Limba și literatura română, clasa a X-a, ciclul inferior al liceului,
București,
2009, p. 2.
31
Nicolae Eftenie, op. cit., p. 160.
32
„Doar lectura iubește opera și întreține cu ea un raport de dorință. A citi înseamnă a dori opera, a voi să fii operă și
a refuza dublarea operei în afara oricărui alt cuvânt decât însuși cuvântul operei” (Roland Barthes, Romanul scriiturii.
Antologie, București, Editura Univers, 1987, p. 157).
tehnici și procedee didactice, să implice elevii în procesul lecturii, să îi facă să trăiască subtextul
emoțional al scriiturii și, după studierea anumitor modele și structuri interpretative, să
experimenteze
abordarea unor judecăți de valoare personale.
Obiectivele generale ale studierii literaturii române în liceu
Privind la modul general această chestiune, Constantin Parfene33 precizează că obiectivele
cunoașterii literaturii române ca proces didactic desfășurat într-o viziune modernă, în școala de
cultură
generală, sunt formarea interesului elevilor pentru lectura textelor literare și, pe această cale,
modelarea gustului lor estetic.
Aceste obiective generale presupun existența altor obiective subsidiare: cultivarea gândirii, a
imaginației (îndeosebi a celei creatoare), a spiritului de observație, a exprimării adecvate, educarea
unor sentimente deosebite, precum cele morale (solidaritatea umană, atașamentul față de adevăr,
bine și frumos, față de rădăcinile personale: familie, sat, oraș, țară natală), formarea unei conduite
civilizate în societate etc. Însă finalitatea principală a procesului de receptare a literaturii în școală
rămâne aceea de a forma din elevi cititori constanți de literatură, oameni cu deprinderea de a citi
zilnic și de a fi capabili să adopte o poziție personală față de propriile lecturi34.
Nicolae Eftenie35 subliniază contribuția esențială a disciplinei Literatura română în realizarea
obiectivelor general-instructive ale școlii românești contemporane. Reprezentând o modalitate
specifică de cunoaștere și având o dimensiune artistică esențială și definitorie, literatura română
ca obiect de studiu operează cu mijloacele specifice artei.
Obiectivele-cadru36 pentru ciclul liceal sunt stabilite în continuitatea celor din gimnaziu și vizează:
cultivarea plăcerii de a citi, a sensibilității estetice, dezvoltarea abilității de a recepta și de a produce
o gamă variată de texte, însușirea și practicarea diverselor strategii de comunicare. Accentul cade
pe latura formativă a învățării, iar scopul principal este formarea unor elevi capabili să se raporteze
la cultură „autonom, reflexiv, critic și operativ”37. (va urma)
BIBLIOGRAFIE:
Barthes, Roland, Romanul scriiturii. Antologie, București, Editura Univers, 1987.
Eftenie, Nicolae, Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, ediția a IV-a, revăzută și adăugită,
Pitești, Editura Paralela 45, 2008.
Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico-aplicativ, Iași, Editura
Polirom, 1999.
FIȘĂ DE LUCRU-INTERACȚIUNEA
Cls. a VII-a
33
Constantin Parfene, op. cit., p, 115.
34
Idem, pp. 115-116.
35
Nicolae Eftenie, op. cit. p. 162.
36
Autorul precizează și obiectivele de referință ale studierii Literaturii române în liceu: 1. dezvoltarea capacităților
de a recepta și de a reproduce texte scrise și orale de diverse tipuri; 2. dezvoltarea capacității de utilizare corectă și
eficientă a limbii române în diferite situații de comunicare; 3. dezvoltarea competențelor de argumentare și de gândire
critică; 4. Cultivarea gustului estetic în domeniul literaturii și formarea unor reprezentări culturale care să contribuie
la dezvoltarea conștiinței identitare (N. Eftenie, op. cit., p. 166-167).
37
Idem, p. 167.

PROF. MAZĂRE VALENTINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ” GALA GALACTION”+ȘCOALA GIMNAZIALĂ” SF.
ANDREI” MANGALIA
Rezumat
Interacțiunea dintre corpuri este un capitol important în studiul fizicii pentru înțelegerea relațiilor cauză -efect, pentru
determinarea evoluției ulterioare a unor fenomene; deasemenea este foarte importantă corelarea noțiunilor, a
fenomelor și legilor studiate cu cele întâlnite în viața de zi cu zi. În acest sens Fișele de lucru au rolul de a consolida
cunoșțintele însușite, precum și de a identifica eventualele carențe în învățarea, restectiv înțelegerea anumitor
noțiuni,dând totodata posibilitatea autoevaluării.
1.Inerția este proprietatea corpurilor de a-si

păstra………………………………………………..sau ..…………………………………
0,5p
2.Forța este mărimea fizică scalară/vectorială ce măsoară:
a) inerția b) interacțiunea
0,5p
3. Dați două exemple din viața cotidiană în care ați simțit efectul inerției:
a)
b)
1p
4. Reprezentați un corp sprijinit pe o suprafață și forțele ce acționează asupra lui.

1p
5. În ce loc a) de pe Pământ
b) din Sistemul Planetar
greutatea voastră ar fi mai mare?
0,5p
6. Reprezentați viteza apei unui râu v= 60 m/s, ce curge în direcția N-E.

0,5p
7. Un cub are latura de 10 cm, iar materialul din care este alcătuit are densitatea de 1200kg/m3 .
a) Care este greutatea lui? (g=10N/kg)
b) Ce greutate ar avea acest corp pe Lună? g,=g/6
c) Reprezentați grafic cele două greutăți.
3p
oficiu.3p
BIBLIOGRAFIE :
Victor Stoica,Corina Dobrescu,Florin Macesanu,Ion Bararu,Manual de fizică-clasa a VII-a,ed.Art Klett, 2017

PERSPECTIVE
SELEA MIRELA DAIANA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ANGHEL SALIGNY” FOCȘANI
Rezumat:
Lucrarea conține elemente de referință privind intruziunea elementelor anamorfice în diferite domenii conexe cu
disciplinele matematică, fizică, chimie, biologie, arte. Dorința de a ușura trecerea elevilor de la plan la spațiu, de la
universul bidimensional la cel tridimensional, mi-a adus în cale un fenomen care a luat amploare încă din Renaștere
și s-a propagat, prin artă, mai ales, până în zilele noastre pe străzile și pereții clădirilor relativ abandonate dar și în
parcurile edililor cu deschidere spre acest gen de perspectivă care vizează iluziile optice. Pentru elevii mei, a desena
un corp geometric pe o foaie de hârtie, adică un plan, a reprezentat o tranziție care a cerut explicații privind
deformarea corpurilor în desenarea lor în plan pentru a păcăli ochiul și creierul implicit.
La debutul geometriei în spațiu (clasa a VIII-a) am întâmpinat, la fiecare generație de elevi, rezistență în accepta
trecerea de la planul bidimensional la cel tridimensional, prin urmare a deformării figurilor geometrice vizualizate
până acum în plan vertical. Pentru a putea „vedea” și imprima vederii noastre a treia dimensiune, vechiul plan vertical
devine orizontal, iar figurile inițiale trebuie să suporte deformări prin care să „păcălim” ochii (prin urmare, creierul),
că într-o reprezentare 2D a apărut a treia dimensiune. Astfel a apărut cuvântul perspectivă (metodă d e construcție a
imaginii tridimensionale pe un plan bidimensional, ținând cont de procesul vederii umane) sau „anamorfoză”, care,
tradus din limba greacă din care provine, ar însemna „ formă nouă”. Anamorfoza este un caz special al artei de
perspectivă, de reprezentare realistică a vederilor tridimensionale pe suprafețe bidimensionale.
Acest gen de perspectivă a apărut abia în timpul Renașterii, folosindu -se principii matematice. În 1485, Leonardo da
Vinci a creat primul desen
anamorfic cunoscut, deformând
prin anamorfoză fața unui copil și
un ochi, de aici preluându-i
tehnica mulți artiști renascentiști,
inclusiv, Hans Holbein. În
lucrarea sa, „Ambasadorii”,
Holbein este reprezentată o formă
distorsionată a unui craniu, care se vede ca atare dintr-o parte. Abatele Niceron,
matematician al secolului XVII descrie anamorfozele în prima sa carte de studiu “Perspectiva Curioasă”, ce conţine
ingredientele unei “vrăjitorii” vizuale. Regăsim de la arta zilelor noastre a grafferilor cu celebrele “gropi” desenate
virtual care „trebuie” ocolite, la marile reclame pe care le parcurgem cu pasul descoperind în timp imaginea reală.
Salvador Dali a folosit cu măiestrie și cinism aceste efecte vizuale în operele sale.
Un exemplu de folosire a
anamorfozei este proiectul din
parcul aflat în fața Primăriei din
Paris, realizat de arhitectul
Francois Abelanet, supranumit
„regele anamorfozelor” în
revista Le Courrier de l’ouest.
Dintre cele două poze de
alături, prima este cea care
pune în evidență efectul scontat.
Concepute şi utilizate atât pentru încifrarea imaginilor, ori pentru forme
utilitare de corecţie a spaţiului proiectat, anamorfozele folosesc metode de construcţii geometrice avansate, ce pot
calcula deformările perspective. În procedeul anamorfotic, “punctul cheie” este cel ce dezvă luie imaginea finală şi
decodifică reţeaua construită în prealabil de artist. Fie că sunt anamorfoze liniare sau de tip oglinzi, acestea sunt o
resursă infinită de creativitate pentru arta contemporană şi cu atât mai râvnite cu cât bagajul lor geometric-perspectiv
este de tip proiectiv.
Anamorfozele prezentate mai sus sunt de tip liniar. Crearea structurii liniare a anamorfozei depinde de doi
parametrii: înălțimea observatorului și distanța de la care se privește.

În ceea ce privește anamorfozele de tip oglinzi sau reflectorizante cilindric, se ia imaginea
desenată pe o rețea de pătrate (ca o tablă de șah) și se
deformează pe o grilă de deformare care păstrează
dimensiunile rețelei inițiale (numărul de pătrate și pe
lungime și pe lățime, acestea putând fi egale pentru
ușurință în lucru). Deformarea se realizează pe rețeaua
de deformare, păstrându-se reperele din rețeaua inițială.
Imaginea inițială se compune pe oglinda cilindrică
(reparându-se deformările create pe grila de deformare). Ceea ce se întâmplă are justificare în fizică. Un
fascicul de raze paralele întâlnește curba sub diferite unghiuri. Fiecare rază se va reflecta sub un unghi
în propria porțiune pe oglindă, razele feflectate devin divergente și astfel, imaginea este distorsionată.
Anamorfozele sunt ofertante în ceea ce privește materia care poate fi predată în cadrul orelor de
curriculum la decizia școlii sau opționalelor integrate la nivel de matematică și științe. Termenul poate
fi întâlnit în chimie, anamorfii fiind substanțe chimice capabile să împiedice sau să inhibe dezvoltarea https://educalingo.com/ro/dic
de microorganisme. În biologie, anamorfoza este procesul de evoluție care are loc de la o specie la -fr/anamorphose
alta. În psihologie termenul se întâlnește în interpretarea dată de pacienți desenelor alb-negru prezentate de psiholog,
interpretare care oferă informații despre personalitatea, conștiința persoanelor respective.
Bibliografie
https://dexonline.ro/definitie/Anamorfoza
https://anamorf.wordpress.com/
http://docplayer.pl/6947941-Anamorfozy-w-matematyce.html
https://newatlas.com/ipad-3d-anamorphosis/20320/
Periodicul Le Courrier de l’ouest, departamentul Maine et Loire, 13 septembrie 2015
https://perspectiveartnow.wordpress.com/2020/03/19/anamorfoze-anul-3-optional-prezentare-online-19-03-2020-
orele-18-20-anamorfozele-liniare-si-tema-complexa-a-ascunderii-lor-in-compozitii-individuale-bidimensionale/

LICEAL
EXPERIENȚA ERASMUS+ O OPORTUNITATE DE ÎNVĂȚARE CARE ÎNCEPE

ÎNCĂ DIN TIMPUL LICEULUI
PROFESOR- VINȚAN EMILIA

COLEGIUL NAȚIONAL PEDAGOGIC ”REGINA MARIA”, DEVA, JUD.
HUNEDOARA
Rezumat
Lucrarea de față oferă câteva informații legate de Programul Erasmus+ care permite tinerilor a flați în formare
inițială VET să se formeze profesional în alte țări ale Uniunii Europene. Am ales ca exemple două proiecte europene
derulate prin Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale,
beneficiar fiind Colegiul Național Pedagogic ”Regina Maria”, Deva, jud. Hunedoara. Unul dintre proiecte s-a
adresat elevilor ce studiau la profilul de matematică-informatică, iar celălalt a inclus elevii de la profilul vocațional.
Pentru mine, experiența Erasmus+ a însemnat descoperirea unor noi perspective,

abilități, posibilități, oportunități, mentalități și culturi. Am plecat cu emoții și m-am întors o altă
persoană, cu o altă viziune, am crescut, am învățat și am povestit tuturor despre ceea ce am trăit
alături de elevii și profesorii din alte țări în Portugalia.
Povestea mea în Erasmus a început în 2014, în Portugalia, în timpul mobilității de studiu
a elevilor de la secția de matematică- informatică a liceului nostru. Am ajuns acolo ca mulți alți
profesori, colegi de-ai mei, aflați pentru prima oară într-o țară străină, necunoscând limba,
obiceiurile. Am fost cazați într-un campus ce aparținea de organizația intermediară și așa mi-am
făcut o mulțime de prieteni cu care stăteam de vorbă seara, ne evaluam activitățile zilnice, ne
pregăteam pentru ziua următoare sau ne plimbam în timpul liber prin orașul Barcelos, situat la 15
km de Porto.
Experiența E+ atestă faptul că pe lângă rezultate bune, deții și capacități de adaptare,
curaj și inițiativă. Este categoric un plus pentru toți cei ce participă. Cu siguranță ți se deschid
ochii, îți dai seama cu ce concurezi pe piața muncii la o scară mai largă, plus multe alte experiențe
ce țin mai mult de interacțiune umană.
Proiectul nostru a vizat plasamentul a 20 de elevi aflaţi în formare profesională iniţială
în cadrul Colegiului Național Pedagogic ”Regina Maria” Deva, 10 elevi din clasa a XI-a şi 10 elevi
din clasa a XII-a, tineri care obțineau în urma promovării examenului de competenţă profesională
calificarea de ajutor analist-programator.

Prin plasament s-a oferit șansa de a desfășura orele de pregătire practică în firme, dotate
cu computere performante, posibilitatea de a utiliza tehnici hardware şi software avansate, versiuni
de soft performante care să faciliteze dezvoltarea spiritului creativ şi inovativ, schimb de opinii şi
transfer de informaţii cu specialişti, crearea unor legături directe cu piaţa muncii europene. Noi am
putut vedea cum funcţionează firmele din domeniu, am lucrat în mod cooperant şi flexibil, am
răspuns pozitiv la schimbare, ne-am identificat punctele slabe şi punctele forte, am evaluat şi ne-
am asuma riscuri în diverse situaţii. De asemenea, ne-am exersat limbile străine, ne-am lărgit
orizontul cultural și am cunoscut noi mentalitati și stiluri de viață. Certificatele obținute, Europass
Mobility și Certificatul de participare, pe care le-am primit, ne-au făcut mai încrezători.
Din prisma impactului la nivelul școlii, experienţa acumulată prin folosirea
instrumentelor europene pe parcursul derulării, implementării şi valorificării proiectului a
contribuit la îmbunătăţirea managementului educaţional şi a strategiei de dezvolatare a unităţii
şcolare, la întărirea dimensiunii europene în educaţie şi formare, creşterea competenţelor
profesorilor în elaborarea şi managementul proiectelor europene şi a abilităţilor acestora de a lucra
în echipă.
Un alt proiect ce a vizat profilul vocațional al școlii noastre se derulează în prezent și se
numește “Stagii de practică la nivel ERASMUS+ pentru viitorii învățători-educatoare,
respectiv educatori-puericultori” din cadrul Programului Erasmus+ - Acţiunea Cheie 1
Mobilităţi pentru Învăţare, derulat prin Agenţia Națională pentru Programe Comunitare în
Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale, nr. proiect aprobat 2020-1-RO01-KA102-079317,
buget 149890 euro.
Profilul vocațional este cel care deține locul principal în programele de formare inițială
ale Colegiului National Pedagogic '' Regina Maria'' din Deva, jud. Hunedoara, un profil care
reprezintă un segment important din cadrul învățământului preuniversitar, deoarece deține o
finalitate aparte față de celelalte profile, prin faptul că absolvenții devin cadre didactice pentru
învățământul preșcolar și primar, având posibilitatea continuării formării profesionale,
concomitent cu inserția profesională.
Un aspect deosebit de important îl deține desfășurarea orelor de practică psiho-
pedagogică, prin intermediul cărora se formează și se dezvoltă mai usor competențele necesare
profilului, aspect pe care scoala noasta nu reușește să îl acopere în totalitate, în condițiile în care
numărul mare de elevi din clasele de educatori-învățători și numărul mic de coordonatori de
practică acreditați existent în școlile/creșele/grădinițele partenere, produc dificultăți și deficiențe
în pregătirea practică. De aceea, plecând și de la țintele și obiectivele din Planul de dezvoltare
instituțională care are drept finalitate dezirabilă realizarea unui "produs-final"- viitorul educator-
învăţător și educator-puericultor cu o solidă şi interdisciplinară pregătire de specialitate care să fie
competitiv în raport cu o realităţile şi cerinţele pieţei forţei de muncă, am considerat necesară și
oportună dezvoltarea unui proiect de mobilitate E+ adresat elevilor din clasele a X-a, a XI-a și a
XII-a, în parteneriat cu grădinițe și școli pre-primare și primare, private și publice, centre sociale
din Cipru, Spania și Portugalia. De aici și scopul principal al proiectului nostru: Formarea
competențelor profesionale pentru inserția pe piața europeană a muncii.
Pentru a duce la îndeplinirea scopului, am stabilit următoarele obiective:

1. Dezvoltarea abilităților practice în domeniul pedagogiei ale celor 63 de elevi din grupul țintă,
pe perioada derulării proiectului, validate, recunoscute și integrate în pregătirea practică curentă;
2. Dezvoltarea competențelor lingvistice ale elevilor implicați în proiect;
3. Dezvoltarea unor competențe metacognitive prin promovarea unui dialog intercultural, prin
implicarea ca subiect activ într-o comunitate de învățare europeană;
4. Realizarea a trei parteneriate între instituţii educaţionale europene şi implementarea unor
structuri comune pentru asigurarea calităţii.
Participanţii la mobilitate au fost 63 elevi, clasa a X-a, a XI şi a XII-a de la profil vocaţional,
educator-învăţător și educator-puericultor. La absolvire aceştia primesc diploma de bacalaureat,
dar şi un certificat de atestare a competenţelor profesionale dobândite în urma studierii
disciplinelor teoretice de specialitate, a parcurgerii orelor de practică pedagogică de specialitate şi
a susţinerii unui examen de specialitate. Acesta le oferă calificarea de educator-învăţător/educator-
puericultor putând lucra în şcoli/grădiniţe/creșe/centre sociale/protectia copilului/centre de
zi/centre de consiliere părinți/centre pentru mame aflate în situații de risc sau absolvenții îşi pot
continua studiile. Ca atare, aceşti elevi vor reprezenta resursa umană a sistemului educaţional
românesc, care se doreşte a fi unul modern, conectat şi corelat cu standardele Uniunii Europene.
Prin intermediul proiectului aceştia au efectuat un plasament de două săptămâni în unități de
primire din Cipru, Spania şi Portugalia. Acest lucru permite parcurgerea unei săptămâni de practică
comasată și 30 ore din practică pedagogică curentă, alocate de planul cadru pentru curriculumul
diferenţiat al liceelor vocaţionale cu profil pedagogic, aprobat prin OMECT nr. 3608/2009 -
“Pregătire practică de specialitate” .
Unitățile de conținut parcurse prin plasament sunt:
- activităţi de asistenţă a procesului instructiv-educativ din grădiniţă și alte unități conexe;
- activităţi de asistenţă a procesului instructiv-educativ din scolile pre-primare și primare;
- activități de proiectare, predare şi evaluare a activităţilor susţinute de către elevi(practica
activă);
- alte tipuri de activităţi educaţionale şcolare şi extraşcolare.
Stagiu va deveni parte a formării de specialitate şi va fi recunoscut şi validat pe baza
certificatului Europass Mobility și prin implementarea unor elemente ale sistemului ECVET
pentru organizarea mobilităţilor transnaţionale. Totodata, elevii participanţi dobândesc noi
competențe generale, îşi vor îmbunătăţi competenţele cheie transferabile, îşi vor exersa abilităţile
lingvistice, sociale promovându-şi dezvoltarea personală și profesională. Pe termen mediu formăm
resursă umană de calitate care să ocupe posturile de educator, puericultori și învățători în creșele,
grădinițele și scolile primare din județ și din țară.
Vrei să pleci? Mi-ar plăcea să te ajut cu câteva informații:
1. Vei călători și vei locui temporar într-o țară străină.

2. Vei avea ocazia să testezi un sistem de învățământ diferit de cel din România.
3. Vei cunoaște oameni interesanți, persoane de diferite naționalități și vei învăța despre alte
culturi.
4. Te vei maturiza și vei învăța să te descurci singur într-o societate diferită de cea de-acasă.
5. Vei deveni mai adaptabil, mai flexibil, mai deschis înspre idei și oportunități.
6. Impactul cultural va fi mare și toate lecțiile de viață ce deriva din el.
7. Îți vei exersa cel puțin o limbă străină.
8. Vei avea parte de un program cultural.
9. Vei vedea ca poti locui oriunde în lumea Erasmus+
10. Prietenii din Erasmus rămân pe termen nelimitat.
11. Te vei întoarce cu un CV mai bogat.
12. Primești sprijin financiar pe toata durata mobilității.
13. Înveți lucrurile prin practică.
14. Vei împărtăși și povesti și altora ceea ce ai trăit și învățat în programul Erasmus.
15. Fii AmbasaDOR Erasmus!

INOVAȚIE ȘI CREATIVITATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ON LINE
PROFESOR ANDREI SANDA LAVINIA

LICEUL TEHNOLOGIC ,,CONSTANTIN FILIPESCU” CARACAL, JUD. OLT
Creativitatea pedagogică defineşte modelul calităţilor necesare cadrului didactic pentru

proiectarea şi realizarea unor activităţi eficiente prin valorificarea capacităţilor sale de înnoire
permanentă a acţiunilor specifice angajate la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ.
Componenta principală a creativităţii o constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai
presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza ceva nou, ceva deosebit. Pentru elevi, şcoala
viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care elevii să
creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor de vedere:
şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă. Prioritatea învăţământului o constituie
informatizarea, softul educaţional, reprezentat de programele informatice special dimensionate în
perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce reprezintă o necesitate evident. Utilizarea
calculatorului în procesul instructiv-educativ facilitează realizarea scopurilor didactice şi
idealurilor educaţionale. Formarea capacităţii de a utiliza calculatorul, de a folosi internetul este
benefică elevilor,atât în activitatea şcolară cât şi în cea extraşcolară, în plan cognitiv cât şi
psihic,prin relaţionarea cu lumea oferită de aceste instrumente de lucru ale mileniului al III-lea.
Creativitatea este o capacitate mai complexă. Ea face posibilă crearea de produse reale sau
pur mintale constituind un progres în planul social. Componenta principală a creativităţii o
constituie imaginaţia, dar creaţia de valoare reală mai presupune şi o motivaţie, dorinţa de a realiza
ceva nou, ceva deosebit. Şi cum noutatea, azi nu se obţine cu uşurinţă, o altă componentă este
voinţa, perseverenţa în a face numeroase încercări şi verificări.
Munca de creaţie parcurge mai multe etape:
• Perioada de preparare când se adună informaţii, se fac observaţii, se delimitează scopul
sau problema, se schiţează o ipotecă sau un proiect general.
• Incubaţia este timpul încercărilor sterile, când nu se găseşte soluţia, incubaţia poate
dura foarte mult, ani de zile!
• Iluminarea este momentul fericit când apare soluţia, se vorbeşte de intuiţie adică o
cunoaştere sintetică, integrală a demonstraţiei care elucidează toate aspectele problemei
• Verificarea este necesară pentru a elimine eventualele erori sau lacune
Folosirea abuzivă a tehnologiei se răsfrânge negativ asupra procesului de învățământ,
conducând la o scădere a abilităților cognitive și a nivelului școlar. Aceste afirmații sunt susținute
de studiile realizate în ultimele două decenii, din care am adus câteva exemple:
-lectura pe suportul digital este cu 20% – 30% mai lentă decât pe suport de hârtie și cu 50% mai
lentă dacă este vorba de lectură online;
-lectura efectuată pe monitor consumă mai multe resurse mentale decât cea pe hârtie și totodată
face mai dificil procesul de reamintire ulterioară a textului. Lucrul pe computer conduce la un nivel
mai înalt de oboseală și la o senzație crescută de stres aferentă respectivei sarcini. Citirea de
narațiuni lineare și texte descriptiv-explicative pe un ecran de computer conduce la o înțelegere
mai slabă a textelor lecturate decât citirea acelorași texte de pe hârtie.

-citirea de pe ecran reduce capacitatea memoriei de lucru, dar și memoria de lungă durată, deoarece
procesarea informației de pe suport digital nu se face pe hipocampus, zona din creier care răspunde
de procesul de memorare, ci în striatum.
-atât multitasking-ul cât și hipertextualitatea pe care le oferă tableta afectează puternic atenția,
memorizarea, învățarea și performanța școlară.
-cele mai importante efecte ale mediului digital asupra învățării sunt date de mecanismele
metacognitive, care sunt afectate major până la blocare în cazul lecturii și învățării după ecran.
Mecanismele metacognitive sunt cele care favorizează dispoziția pe care o are un om pentru
învățare și capacitatea pe care o are de a-și organiza procesul de învățare, a-și fixa obiectivele și a
le realiza. Copiii care stăpânesc bine procesul metacognitiv se dovedesc mult mai performanți în
școală, chiar dacă alocă mai puțin timp învățatului.
„Învățatul on-line” este lipsit de calitatea și de eficiența cerute de lege. Relațiile
interpersonale esențiale în procesul de învățare nu se pot transmite, decât limitat, la distanță,
procesul de predare/învățare presupunând în mod egal evaluarea de către cadrul didactic a întregii
personalități și dezvoltări a copilului.
Raportat la prevederile constituționale privind dreptul la învățătură și la prevederile legii educației
naționale, prin sistemul on-line , copilului îi este periclitată dezvoltarea normală, armonioasă și
capacitatea de socializare, fiind totodată întrerupt contactul cu natura și societatea.
Discriminări multiple, mai ales contra copiilor cu diverse dizabilități – inclusiv de auz
Dificultățile tehnice și materiale ridicate de necesitatea de a urma „școala online” nu sunt nici ele
de neglijat, iar despre unele s-a vorbit suficient în ultima perioadă: mulți dintre copii nu au acces
la internet; în multe familii sunt mai mulți copii și prin urmare ar trebui dispozitive pentru fiecare
ca să își poată desfășura activitatea; discriminarea este accentuată față de copiii vulnerabili, din
medii defavorizate sau cu cerințe educaționale speciale. Din dorința de a nu lungi prea mult acest
articol-semnal îndemn pe cei interesați să parcurgă argumentația din plângere aici.
Aș accentua însă un aspect care mă privește direct: dreptul la educație incluzivă, de calitate
și relevantă al tuturor copiilor cu deficiențe auditive și vizuale încadrați în școlile de masă este
grav afectat de „educația online”. Barierele de mediu (fizice), a căror îndepărtare la fel ca și a
barierelor de atitudine a fost și este un scop esențial al educației incluzive pentru copiii cu
dizabilități, nu doar că nu mai sunt îndepărtate acum, ci revin amplificate și se adaugă la
intensitatea afectării funcționale și la limitările de activitate ale copilului, astfel că este îngreunat
suplimentar accesul la educație, cu impact asupra învățării.
Îi este în mod evident dificil copilului cu dizabilități auditive sau vizuale, în general să
interacționeze cu procesul educațional prin intermediul unui dispozitiv tehnic cu limitări clare
chiar și pentru copilul tipic, în ce privește acuratețea sunetului, spațialitatea, câmpul vizual,
calitatea conexiunii la internet.
În final, un alt aspect din acest ordin de ministru frizează absurdul: obligativitatea
participării la „activități de învățare on line” și a copiilor preșcolari . Încercați să „vedeți” cu ochii
minții un copil aflat la vârsta cea mai agitată și zglobie a vieții făcut sendviș între doi adulți

disperați (părintele în spate, caricatura unei educatoare dincolo de ecran), cu ochii ațintiți în
dreptunghiul hipnotic care-i lovește cu un ciocan cortexul și trimite la somnic procesele cognitive.
CUVÂNTUL: FORMĂ ȘI SENS
PROF. CIOLAC MIRELA ZAMILIA,

LICEULTEORETIC ”GR. MOISIL” TIMIȘOARA
REZUMAT:
Orice cuvânt are o formă și unul sau mai multe sensuri. Sensurile cuvintelor și formele corecte ale
acestora le căutăm în DEX și DOOM. Pentru a găsi sensul correct, trebuie să ținem cont de context.
Sensul unui cuvânt poate fi propriu (de bază și secundar), sau figurat ce apare frecvent în opera
literare. Pentru fiecare am dat exemple corespunzătoare.
Amintește-ți!
CUVÂNTUL
Orice cuvânt are o formă: - o îmbinare de sunete (uneori un singur sunet)

- o îmbinare de litere (uneori o singură literă)
unul sau mai multe sensuri
Pentru a afla ce înseamnă un cuvânt, se consultă Dicționarul explicativ al limbiiromâne
(DEX) (de preferință ultima ediție, revizuită și adăugită)
Pentru a afla cum se scrie și cum se pronunță corect un cuvânt, trebuie consultat Dicționarul
ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a doua (DOOM2).
Observă
Exemplu: -un singur sens: a lectura
-două sau mai multe sensuri: a citi
Contextul are un rol important în stabilirea sensului unui cuvânt.
Reține
Sensul unui cuvânt poate fi:
1. Sensul propriu este sensul obișnuit al unui cuvânt, folosit în vorbire. Aceste poate fi:
a) Sensul propriu de bază (fundamental) este primul sens din dicționar, sensul care
apare cel mai frecvent într-o comunicare.
b) Sensul propriu secundar este sensul înrudit cu sensul de bază; el depinde de context
și este marcat în DEX prin cifre (altele decât 1) și prin ♦. El nu are valoare expresivă.
2. Sensul figurat este un sens care apare mai frecvent în operele literare decât în vorbirea
de zi cu zi, având o valoare expresivă. În DEX, sensul figurat este marcat prin
prescurtarea Fig.
Exemplu:
1. a) Am o bomboană în gură.
b)Am ajuns la gura peșterii. Am acoperit gura canalului. Gura paharului e ciobită.
2. ”Pe-un picior de plai, /Pe-o gură de rai”
Exersează:
Construiește enunțuri cu sensuri diferite pentru cuvintele ce corespund imaginilor:
EVALUAREA ONLINE COMPARATIV CU EVALUAREA TRADIȚIONALĂ ÎN

CAZUL DISCIPLINELOR ECONOMICE
PROF. CÎRCOTĂ ROXANA

LICEUL TEHNOLOGIC GENERAL DE MARINĂ NICOLAE DUMITRESCU MAICAN
GALAȚI
Rezumat
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică, prin care profesorul va măsura
eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura în care elevii au achiziţionat rezultatele
învăţării propuse în standardele de pregătire profesională.
În învățământul tradițional profesorul predă lecția, fixează o temă, o notează, indică ce este incorect, dar nu
verifică dacă elevul și-a îndreptat deficiențele și trece la următoarea lecție. Pentru un învățământ optim profesorul
ar trebui să utilizeze evaluarea diagnostică și formativă, adică profesorul predă lecția, se fixează o sarcină de lucru,
atât elevii, cât și profesorul folosesc această sarcină pentru a diagnostica deficiențele și de a fixa obiectivele pentru
înlăturarea lor, care se monitorizează.
Cea mai mare importanţă în evaluare o are modul cum se implică elevul în optimizarea propriei învăţări,
evaluarea devenind un proces prin care cel care învaţă devine conştient de propriile cunoștiințe şi de propriile
capacităţi, iar profesorul se transformă într-un îndrumător care-l orientează spre atingerea obiectivelor propuse.
În concluzie, învățare care îmbină oportunitățile de învățare față în față cu oportunitățile de învățare online
este cea mai eficientă.
Evaluarea este activitatea care permite formularea unor judecăți privind starea,
funcționarea, evoluția viitoare probabilă a elevului, profesorului, unității școlare pe baza
informațiilor colectate prin intermediul instrumentelor de măsură.38
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică, prin care
profesorul va măsura eficienţa întregului proces instructiv-educativ. Evaluarea urmăreşte măsura
în care elevii au achiziţionat rezultatele învăţării propuse în standardele de pregătire profesională.
Evaluarea rezultatelor învăţării poate fi:
3. La începutul modulului/disciplinei - evaluare iniţială.
25. Instrumentele de evaluare pot fi orale şi scrise.
26. Reflectă nivelul de pregătire al elevului.
4. In timpul parcurgerii modulului/disciplinei, prin forme de verificare continuă a rezultatelor
învă(ării.
27. Planificarea evaluării trebuie să se deruleze după un program stabilit, evitându-se
aglomerarea evaluărilor în aceeaşi perioadă de timp.
5. Finală, la sfârșitul parcurgerii modulului/disciplinei
28. Realizată printr-o metodă cu caracter aplicativ şi integrat la sfârşitul procesului de
predare/ învăţare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a
cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor.
Propun următoarele instrumente de evaluare iniţială: întrebări, chestionare; exerciţii de
tipul ştiu/vreau să ştiu/am învăţat; brainstorming.
Pentru evaluare continuă propun următoarele instrumente: fişe de observaţie; fişe test; fişe
de lucru; fişe de autoevaluare; fişe de monitorizare a progresului; fişe pentru evaluarea/
autoevaluarea abilităţilor specifice; teste de verificare a cunoştinţelor cu: itemi cu alegere multiplă,
itemi alegere duală, itemi de completare, itemi de tip pereche, itemi tip întrebări structurate sau
rezolvare de probleme; fişa de autoevaluare a capacităţii colaborative; lista de verificare a
proiectului; mozaicul; fişă de observaţie; jurnalul elevului; teme de lucru; prezentare.
Cele mai eficiente instrumente de evaluare finală consider că sunt următoarele: chestionare
(cu grile de evaluare/autoevaluare); proiectul ( prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea
38
Doina Mihalașcu (2006)
corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de
organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. poate fi abordat individual sau de către un grup
de elevi); studiul de caz (care constă în descrierea unui produs, a unei imagini sau a unei înregistrări
electronice care se referă la un anumit proces economic); portofoliul (care oferă informaţii despre
rezultatele şcolare ale elevilor, activităţile extraşcolare etc.); probele practice (care oferă
posibilitatea evaluării capacităţii de aplicare a cunoştinţelor teoretice în rezolvarea unor probleme
practice).
Rezultatele învăţării/ competenţele cheie dobândite se evaluează integrat în situaţiile în care
s-a realizat agregarea acestora în unităţile respective şi separat în situaţiile în care pot fi
individualizate în contextul profesional.
În învățământul tradițional profesorul predă lecția, fixează o temă, o notează, indică ce este
incorect, dar nu verifică dacă elevul și-a îndreptat deficiențele și trece la următoarea lecție. Pentru un
învățământ optim profesorul ar trebui să utilizeze evaluarea diagnostică și formativă, adică profesorul
predă lecția, se fixează o sarcină de lucru, atât elevii, cât și profesorul folosesc această sarcină pentru
a diagnostica deficiențele și de a fixa obiectivele pentru înlăturarea lor, care se monitorizează.
Principalele metode de evaluare în învățământul românesc sunt:
1. Verificarea orală face parte din categoria metodelor tradiționale de evaluare și este cea mai
utilizată în clasa de elevi din sistemul românesc de învățământ. Se realizează printr-o
conversație cu rol de verificare a cantității și calității procesului de instruire, prin întrebări
și/sau sarcini de lucru care solicită răspunsuri orale sau în scris.
2. Verificarea scrisă constituie, de asemenea o metodă tradițională de evaluare, adecvată pentru
evaluarea formativă, fiind concretizată într-o gamă variată de suporturi scrise: lucrări de
control, teze, referate, eseuri.
3. Verificarea practică permite identificarea capacităților de aplicare a cunoștințelor dobândite,
a gradului de asimilare a unor deprinderi și și priceperi. Probele practice oferă posibilitatea
elevului de a-și dezvolta atât competențe generale (comunicare, analiză, sinteză, evaluare), cât
și pe cele specifice pregătirii tehnologice (manipularea instrumentelor de lucru, interpretarea
rezultatelor). Probele practice reflectă cel mai bine ceea ce știu elevii să facă, demonstrând
explicit utilitatea celor învățate, motivând elevii pentru a învăța în continuare.
4. Verificarea în mediul online facilitează furnizarea unei experiențe de învățare personalizate
pentru elevi, deoarece notele și performanțele lor sunt urmărite în sistemul centralizat.
În procesul de evaluare online trebuie să se acorde o importanță deosebită pentru designul
evaluării, fiind foarte important că sarcinile și conținutul probelor de evaluare să fie interesante,
provocatoare schimbând astfel evaluarea rigidă într-o experiență exploratorie.
Verificarea în mediul online ajută la: centralizarea și eficientizarea administrării și evaluării;
reduceți costurile, eforturile și timpul necesar pentru evaluarea manuală a fișelor de răspunsuri;
opțiuni pentru adăugarea de comentarii și feedback pentru fiecare elev; urmărirea rezultatelor
fiecărui elev și a progresului acestuia în timp.
Platformele online facilitează evaluarea în timp util, reducând timpul de așteptare și oferind
elevilor rezultate instantanee ale testării. Cu astfel de mecanisme de feedback imediat, un elev poate
analiza progresul lui de învățare, punctele forte și punctele slabe rapid.
Voi prezenta în continuare principalele platforme și aplicații pe care le-am utilizat în evalurea
online a elevilor:
1. KAHOOT!
Este o aplicație care are la bază jocul, cu ajutorul căreia se pot realiza teste interactive. Elevii
primesc imediat feedback-ul prin slide-uri animate.

Aplicaţia Kahoot oferă posibilitatea ca testul să fie (re)editat, vizualizat, jucat sau distribuit,
permite elevilor să lucreze individual sau pe echipe.
Elevii nu au nevoie de un cont, aceştia vor intra pe Kahoot.it, vor introduce codul generat de
aplicație şi numele celui care joacă. Întrebările sunt proiectate pe rând, pe videoproiector/telefon/laptop
(în mediul online elevii au nevoie de două device-uri (telefon și laptop de exemplu), iar elevii vor
selecta răspunsul corect. Răspunsurile corecte vor fi colorate cu verde, iar răspunsurile greşite cu roşu.
La sfârşitul testului, elevul poate să-şi îmbunătăţească scorul, parcurgând testul de la început.
Profesorul urmărește răspunsurile elevilor din contul său, apăsând butonul Viewresults.
La finalul testului sunt afișate cele mai bune 3 punctaje obţinute de primii trei elevi.
Rezultatele testului pot fi salvate sub forma unui fişier Excel care conţine informaţii despre
răspunsurile elevilor.
Test creat de mine pentru modulul Contabilitate, cls.XI-a, specializarea tehnician în activități
de comerț: https://create.kahoot.it/details/4ae88f72-e9d3-4a8f-bba3-7dad15728aba
2. WORDWALL
Este o platformă care permite de construirea de: jocuri educaționale interactive în format
digital, ce pot fi inserate în alte platforme de învățare sau, mai simplu, distribuite prin link. Aceste
joculețe permit fragmentarea noțiunilor complexe, crearea de resurse după tipare date, schimbarea
tiparelor compatibile, fără a relua construirea jocului. De asemenea platforma permite posibilitatea
de a edita o resursă publică creată de altcineva, posibilitatea de a alege teme și opțiuni de
personalizare a resurse, crearea de sarcini de lucru atribuite elevilor, publicarea resursei, fiind
vizibilă și altor profesori/creatori de conținut educațional. Platforma permite modul de multiplayer
– atunci când pe aceeași resursă intră mai mulți elevi, fiecare de pe dispozitivul propriu.
Pentru a avea o evidență a elevilor care au rezolvat aplicația putem face următoarele setări: să
se completeze numele elevului; să distribuim aplicația într-un anumit interval de timp; să se
realizeze un clasament cu punctajele obținute. Se poate Pentru descărcarea aplicației și a
rezultatelor obținute în vederea atașării acestora la un portofoliu se accesează opțiunea
“Imprimabile PDF”.
Test creat de mine pentru modulul Contabilitate, cls.XI-a, specializarea tehnician în
activități de comerț: https://wordwall.net/ro/resource/2968712/.
3. LEARNINGAPPS.ORG
Learning Apps.org este o aplicație Web 2.0 concepută pentru a sprijini procesul de instruire
prin metode interactive. Tipurile de exerciții care pot fi alcătuite sunt diverse pornind de la:
Cuvinte încrucișate; Jocul Milionarii; Marchează în text; Quiz cu alegere; Completează tabel; Quiz
cu introducere; Grilă ordonare; Joc-Perechi(Perechi imagini); Joc-Perechi(Text/Imagine);
Ordonare cu hartă; Ordonare grupe; Ordonare pe imagini; Ordonează perechi; Puzzle – Grupe;
Tabel ordonare; Rebus; Spânzurătoarea; Text spații goale, etc. Profesorul are posibilitatea să
structureze materialul pe care doreşte să-l predea în cel mai bun mod, sau să se folosească de
exercițiile oferite de colegi.
Pentru elevi, LearningApps oferă moduri cât mai interactive şi atrăgătoare de însuşire a noilor
informaţii. Prin intermediul LearningApps elevul va învăţa mult mai uşor prin descoperire şi mai
ales prin interactivitate. Este foarte atractivă pentru elevi întrucât aceștia pot executa sarcinile atât
singuri, cât și în competiție cu alți colegi. La final pot vedea rezultatul.
Aplicația permite crearea de clase și să distribuim exercițiile cu eleviilor noștrii. Putem
invita elevii cu ajutorul unui link sau, mai nou, cu un cod QR. Elevul scanează codul QR și intră
direct în clasa lui, unde găsește exercițiile propuse. Cu ajutorul statisticilor, le putem urmări
munca și rezolvarea exercițiilor propuse.
Test creat de mine pentru modulul Contabilitate, cls.XI-a, specializarea tehnician în activități
de comerț: https://learningapps.org/display?v=pn59jnibk20
4. LIVEWORKSHEETS
Platforma Liveworksheets este utilizată pentru a construi activități de învățare, care se pot
efectua online interactiv , cu feedback imediat. permite transformarea fișelor de lucru tradiționale,
a testelor (doc, pdf, jpg) în exerciții interactive online cu autocorecție. Elevii pot face fișele de
lucru online și pot trimite răspunsurile profesorului, deci este și motivant și este o economie
economisește de timp pentru profesor.
Foile de lucru interactive pot include sunete, viddeoclipuri, exerciții de „drag adn drop”, unire
cu săgeți, alegere multiplă, și chiar exerciții de vorbire, pe care elevii trebuie să le facă folosind
microfonul.
Se pot crea până la 10 caiete interactive, cu 120 de pagini fiecare, și să înregistrați pană la 100
de elevi.
Test creat de mine pentru modulul „Analiza economico-financiară”, pentru capitolul „Surse
străine de finanțare ale entității”, clasa a-XII-a, specializarea tehnician în activități de comerț:
https://www.liveworksheets.com/dk1309827hz
Rolul evaluării este de a diagnostica deficiențele, astfel încât timpul și efortul să fie
concentrate pe înlăturarea lor.
Noile direcţii de dezvoltare a evaluării presupune transferul de la evaluarea centrată pe
control, la evaluarea centrată pe învăţare adică, de la evaluarea centrată pe iniţiativa profesorului
de a controla, la cea care pune accentul pe iniţiativa elevului de a reflecta la propriul proces de
cunoaştere, învăţând din greşeli. Deci cea mai mare importanţă în evaluare o are modul cum se
implică elevul în optimizarea propriei învăţări, evaluarea devenind un proces prin care cel care
învaţă devine conştient de propriile cunoștiințe şi de propriile capacităţi, iar profesorul se
transformă într-un îndrumător care-l orientează spre atingerea obiectivelor propuse.
În concluzie, învățare care îmbină oportunitățile de învățare față în față cu oportunitățile
de învățare online este cea mai eficientă. Strategia de combinare a învățării online cu instruirea
școlară faţă în faţă este utilă pentru a adapta diversele stiluri de învățare ale elevilor şi pentru a
permite fiecărui elev să studieze în ritmul propriu.
Este indicată o îmbinare între metodele clasice de învățare și evaluare și a celor eLearning
pentru a obține performanțe în ceea ce privește dezvoltarea competențelor elevilor.
Bibliografie
1. Cucoş, C.: Teorie şi metodologia evaluării, Editura Polirom, Bucureşti, 2008
2. Cerghit I.: Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri, strategii, Editura Aramis,
2002
3. Creţu ,C. : Psihopedagogia succesului, Editura Polirom Iaşi, 1997
4. *** - www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca
5. *** - www.asociatia-profesorilor.ro/metode-de-predare-interactive.html
6. https://er.educause.edu/articles/2020/3/the-difference-between-emergency-remote-teaching-and-online-
learning

ROLUL DE MANAGER EDUCAŢIONAL
AL PROFESORULUI
PROFESOR: COJOCARIU AURORA

COLEGIUL ECONOMIC,,M.KOGĂLNICEANU ”,FOCȘANI, JUD.VRANCEA
O caracteristică esenţială a educaţiei în perioada actuală este reprezentată de faptul că profesorul nu este
doar un transmiţător de cunoştinţe, ci şi un foarte bun organizator, îndrumător, gestionar şi evaluator al tuturor
resurselor materiale, umane şi procedurale implicate in procesul de instruire şi educaţie. Dezvoltarea
personalităţii elevilor şi modelarea generaţiilor viitoare sunt strâns legate de realizarea unui management
educaţional de cea mai mare calitate.
Profesorul reprezintă autoritatea publică care are rolul de a transmite cunoştinţe, de a evalua elevii, de
a păstra legătura educativă cu parinţii şi cu comunitatea locală.
Profesorul manager trebuie să realizeze un dialog deschis şi permanent cu elevii şi părinţii. Toate activităţile
desfăşurate în şcoală trebuie să urmărească oferirea de servicii educaţionale de înaltă calitate şi performanţă.
Realizarea unui bun management în procesul instructiv educativ urmăreşte:

• Promovarea unui învăţământ modern, deschis și flexibil, capabil să asigure accesul
absolvenţilor la învăţământul universitar şi la piaţa muncii, din perspectiva formării
abilităţilor şi a competenţelor cheie pentru realizarea succesului personal și profesional;
• Facilitarea unui dialog permanent, deschis și flexibil între partenerii sociali şi
educaţionali;
• Asigurarea dezvoltării personalităţii elevilor într-un climat stimulativ de colaborare şi
de siguranţă.
Profesia de educator este încărcată de responsabilitate și nevoie de coordonare.
Profesorul trebuie să conștientizeze misiunea sa, are obligația să observe, să urmărească și să
evalueze toate componentele procesului de învățământ. Educatorul trebuie să manifeste
disponibilitatea de a primi sugestii, aptitudinea de a organiza, regiza și finaliza proc esul
instructiv-educativ (Mihai. Ş.,2012).

Procesul de învățare impune o planificare riguroasă și obiective operaționale care
urmăresc realizarea misiunii și viziunii instituției școlare și a tuturor țintelor strategice
stabilite.
În desfășurarea procesului instructiv-educativ, profesorul formează și modelează
personalitatea elevului. Este necesară o nouă viziune a planificării, a stabilirii obiectivelor
operaționale, a organizării procesului de învățare şi a relației cu elevii. Asistăm la o creștere a
rolului de manager al profesorului ca urmare a stabilirii noilor sale atribuții. Dintre acestea se
remarcă:
• Opțiunea pentru dezvoltare activă a clasei prin relaționare, motivare, formare,
participare și comunicare;
• Practicarea unui management bazat pe afirmare, participare, asumare a rolurilor,
implicare a elevilor în toate momentele procesului educațional;
• Corelarea modalităților de intervenţie în anumite situaţii, cu particularităţile și
așteptările elevilor;
• Abordarea constructivă a tuturor formelor de rezistență la schimbare, susținând
dezvoltarea personalității elevilor(Joiţa.E. , 2000).
Sarcinile și atribuțiile profesorului vizează realizarea obiectivelor privind formarea și
dezvoltarea elevilor. Acestea reflectă capacitățile dovedite şi competențele câștigate.
Profesorul are rolul de a stimula, încuraja, consilia și sprijini elevul în fiecare etapă. Elevii au
așteptări față de care profesorul proiectează și realizează componentele actului educațional.
Principalele roluri deținute de către profesor sunt:
• receptor de mesaje;
• emițător de mesaje;
• proiectant și participant în activităţile instructiv-educative;
• regizor și organizator al activităţilor școlare și extrașcolare;
• bun consilier,mediator de situații conflictuale;
• transmițător de idei și soluții;
• factor de decizie în gestionarea și alegerea resurselor, conținuturilor, obiectivelor şi
strategiilor;

• diseminator de valori;
• călăuzitor al tuturor activităților și țintelor didactice.
Calitatea de bun manager a profesorului se concretizează prin rolul de expert în actul
de predare-învățare în care adoptă diverse decizii, rolul de a motiva și stimula interesul elevilor
pentru materia predată, lider în cadrul grupului de elevi, model prin personalitatea sa.
Profesorul manager organizează, supraveghează și dirijează toate activitățile clasei.
Interacțiunea permanentă cu elevii duce la creșterea calității actului educațional. (Bruda, A.,
2016).
Profesorul intervine pentru a provoca și menține interacțiunea în to ate etapele lecției:

• organizează și structurează conținutul lecției;
• alege strategiile didactice;
• stabilește obiectele specifice ale lecției;
• gestionează timpul, stabilește sarcinile elevilor;
• organizează elevii pentru munca în echipă;
• urmărește realizarea sarcinilor și sprijină elevii.
Profesorului îi revine rolul de arbitru al comportamentului elevilor, previne situațiile
conflictuale, ia decizii pe tot parcursul activității urmărind atingerea obiectivelor propuse.
Toate aceste roluri ale profesorului necesită o continuă perfecționare, deschidere spre nou și
manifestarea în întregime a personalității .
Rolul de manager al procesului educativ este afirmat în întreaga activitate didactică.
Profesorul manager este implicat atât în reușita școlară a elevilor, cât și în realizarea
performanțe.școlare. Actvitățile.de.planificare, organizare, decizie, coordonare, control,
îndrumare, reglare, apreciere, gestionare a resurselor, interacțiune cu elevii - necesare realizării
procesului instructiv-educativ , întăresc rolul de manager al profesorului în actul educațional.
Concluzii
Învățământul este un domeniu prioritar în viaţa sociala, iar eficieţa și competența
sistemului de învățământ au la bază realizarea managementului educațional. Calitate a se
produce, se generează, se măsoară și se îmbunătățește permanent.

Rolul de manager educațional al profesorului este responsabil de asigurarea internă a
calității, de buna dezvoltare a personalității elevului și de realizarea a progresului școlar .
Managementul necesită o pregătire specifică, eficiență şi participare continuă,
urmărește obținerea de rezultate școlare și de performanță, formarea de capacități și
competențe.
Pentru a fi un manager bun și eficient, profesorul trebuie să dovedească o concepție
amplă asupra abordării interdisciplinare și o înțelegere cât mai clară a funcției manageriale.
Pentru a se îndeplini obiectivele educaționale, avem nevoie de profesori dev otați, înzestrați cu
valoroase calități personale și profesionale. Sarcina educației tinerei generații revine
profesorului cu rol de manager al actului educațional.
BIBLIOGRAFIE
1. Bruda,A.,2016. Managementul calității în educație. Secțiunea Didactică și Educație:
București.
2. Joiţa.E.,2000. Management educațional. Editura Polirom: Iași
3. Păun,E., 2002. Managementul instituției școlare, Buletinul Centrului Național de Formare a
Personalului din Învățământul Preuniversitar. Nr.1 :București
4. Mihai. Ş.,2012. Asigurarea și managementul calității în sistemul educațional
românesc. Disponibil la : http://asociatia-profesorilor.ro/asigurarea-si-managementul-calitatii-
in-sistemul-educational-romanesc.html
FOTOGRAFIA – ÎNTRE ȘTIINȚĂ ȘI ARTĂ
PROFESOR GIURCĂ MINODORA

COLEGIUL NAȚIONAL „GEORGE COȘBUC”
Rezumat
Opţionalul de extindere “ Fotografia – între știință și artă “ vine în întâmpinarea dorinţei elevilor de a-şi
extinde cunoştinţele, de a conștientiza legătura dintre știință și artă, sau știință și cotidian, asigurând totodată
menţinerea interesului şi a motivaţiei pentru studierea fizicii. Fotografia are multe calități pentru care este
considerate artă, care transcede de la precizia științifică la viziunea poetică și lirică. Astfel, pro grama propusă în
documentul de faţă a fost elaborată pentru a sintetiza ansamblul de aşteptări exprimate de societate faţă de un tânăr
capabil să răspundă cerinţelor unor realităţi în schimbare. O atenţie sporită se dă şi capacităţii elevilor de a face
conexiuni cognitive în cadrul disciplinei, a ariei curriculare şi interarii în scopul dobândirii unei imagini de ansamblu
a fizicii ca parte a unui sistem aflat în permanentă evoluţie şi interacţiune cu lumea înconjurătoare.
Abstract
The optional extension "Photography - between science and art" meets the students' desire to expand their
knowledge, to become aware of the connection between science and art, or science and ordinary, while ensuring the
maintenance of interest and motivation to study physics. Photography has many qualities for which it is considered
art, which transcends from scientific precision to poetic and lyrical vision. Thus, the program proposed in this paper
was developed to summarize the set of expectations expressed by society towards a young person able to meet the
requirements of changing realities. Increased attention is also paid to students' ability to make cognitive connections
within the discipline, curricular area and interaction in order to gain an overvie w of physics as part of a system that
is constantly evolving and interacting with the world around.
NOTĂ DE PREZENTARE
Titlul : “ Fotografia – între știință și artă “
Clasa : a XI –a
Totalul orelor necesare : 34 ore
Ritmicitatea : 1 oră / săptămână
Durata : 1 an
DEFINIREA OPŢIONALULUI
Opţionalul prezintă :
a) Istoria fotografiei și a aparatului de fotografiat.
b) Aparatul de fotografiat ca instrument optic.
c) Elemente de artă fotografică.
d) Importanța fotografiei în știință și în viața cotidiană.
ARGUMENT
Opţionalul de extindere “ Fotografia – între știință și artă “ vine în întâmpinarea dorinţei
elevilor clasei a XI-a din Colegiul Naţional „George Coşbuc” Motru.
Şcoala a propus elevilor unele opţionale de extindere, discipline opţionale, în conformitate
cu interesele elevilor, baza materială existentă şi tendinţele actuale în procesul instructiv –
educativ.
Fizica este disciplina care asigură o dezvoltare a personalităţii elevului, a structurilor
cognitive, a unei gândiri sintetice, a abilităţilor şi aptitudinilor sale, care sunt premisele pentru
atingerea idealului educaţional, omul viitorului capabil să se adapteze unei lumi în continuă
schimbare, puternic tehnologizată şi informatizată.
Fotografia este arta de-a comunica “ceva” care ne-a impresionat, care ne-a trezit
curiozitatea. Fotografia este pasiunea de a comunica altor persoane emoțiile stârnite de “ceva”.
Fotografia are multe calități pentru care este considerate artă, care transcede de la precizia
științifică la viziunea poetică și lirică. Fotografia face uz de o tehnică din ce în ce mai rafinată,
care cere un nivel înalt de cunoștințe, atât tehnice, cât și artistice.
”Capacitatea de prefigurare mintală a imaginii înainte de a o fixa pe peliculă, permite
interpretarea artistică a realității. Înainte de a fi o chestiune de ochi, fotografia este o chestiune de
idei, o problemă mintală. Acest lucru redă fotografiei caracterul intelectual și nu pe cel mecanic.”,
afirma criticul de artă Eug. Schilleru.
Sub asaltul permanent al imaginilor, apare nevoia studiului teoretic elevat pentru a ridica
fotografia peste ştacheta din ce în ce mai sus ridicată. Există o multitudine de căi de abordare a
fotografiei, cu opţiuni variate în ceea ce priveşte stilurile, genurile şi tehnicile abordate: de la
instantaneul cotidian la fotografia dintr-un reportaj autonom, la colajul regizat, de la fotografia
publicitară la fotografia conceptuala. Fotografia nu mai trăieşte autonom, apelând tot mai des la
extensia sau la conjugarea limbajului şi expresiilor fotografice cu noile medii uzuale: TV, video,
internet, etc. Imaginile pot fi compuse pe cale optică şi electronică din unităţi spaţiale delimitate.
Singurul criteriu valabil rămâne exigenţa abordării, în cunoştinţă de cauză, a acestor varietăţi de
imagini, prin descifrarea limbajului specific al fotografiei ca ramură distinctă a artelor plastice.
Interpretarea oricărei imagini fotografice depinde atât de intenţia celui care o priveşte, cât şi de
intenţia realizatorului. Având în vedere nivelurile diferite de înţelegere, coincidenţa lor nu
presupune însă anularea relativului pentru că subiectivitatea este prezentă fără a avea pretenţia
universal-valabilului.
“Fotografia este un puternic mijloc de expresie. Bine folosită, ea devine o mare forţă de
binefacere şi înţelegere; folosită greşit, ea poate stârni multe incidente periculoase”.
Astfel, programa propusă în documentul de faţă a fost elaborată pentru a sintetiza ansamblul
de aşteptări exprimate de societate faţă de un tânăr capabil să răspundă cerinţelor unor realităţi în
schimbare:
- capacităţi superioare de gândire critică şi divergentă, în măsură să-i ajute pe elevi să
utilizeze cunoştinţele dobândite în diferite situaţii problemă, concrete.
- motivaţia şi disponibilitatea de a răspunde la schimbare, ca premisă a oricărei
dezvotări a personalităţii.
- capacităţi de inserţie socială activă, alături de un set de atitudini şi de valori
personalizate, care vor permite elevilor participarea la viaţa unei societăţi deschise şi
democratice.
Conţinutul tematic a fost ales în conformitate cu competenţele stabilite şi baza materială ce poate
susține abordarea practică.
Numeroasele cărţi, reviste, cursuri universitare și de asemenea diversele site-uri de
specialitate constituie o importantă sursă bibliografică în tratarea temelor. Temele propuse
constituie o extindere firească a programei analitice obligatorii de fizică – capitolul de optică, prin
abordarea unui subiect de interes pentru elevi şi nu numai.
Se urmăreşte astfel dezvoltarea capacităţii elevilor de a discerne adevărul ştiinţific de ficţiune şi
fabulaţie, perfecţionarea abilităţilor de lucru cu aparatura aferentă, interpretarea unor rezultate
obținute practic, dezvoltarea capacităţilor intelectuale prin rezolvarea de probleme cu caracter
teoretic şi analizarea unor situaţii din cotidian pe baza noţiunilor teoretice.
Competenţele specifice stabilite vizează focalizarea atenţiei dinspre câmpul larg al
noțiunilor teoretice despre instrumentele optice spre cele de tip inventiv, euristic-creative și
artistice.
O atenţie sporită se dă şi capacităţii elevilor de a face conexiuni cognitive în cadrul disciplinei, a
ariei curriculare şi interarii în scopul dobândirii unei imagini de ansamblu a fizicii ca parte a unui
sistem aflat în permanentă evoluţie şi interacţiune cu lumea înconjurătoare.
Programa este construită pe baza competenţelor generale ale predării – învăţării fizicii şi
are următoarele componente :
❖ argument
❖ competenţe specifice / conţinuturi
❖ valori şi atitudini
❖ sugestii metodologice

Această programă, prin conţinuturile sale vine în întâmpinarea dorinţei elevilor de a-şi
extinde cunoştinţele la fizică, de a conștientiza legătura dintre știință și artă, sau știință și cotidian,
asigurând totodată menţinerea interesului şi a motivaţiei pentru studierea fizicii.
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

Competenţe specifice
o Evidențierea evoluției fotografiei de-a lungul veacurilor.
o Evidențierea importanței fotografiei în diverse domenii: artă, știință, industrie, mediu
informațional, viața cotidiană.
o Identificarea tipurilor de aparate de fotografiat apărute de –a lungul timpului.
o Evidențierea evoluției aparatului de fotografiat.
o Prezentarea importanței aparatelor de fotografiat în viața omului.
o Identificarea domeniului și a caracteristicilor fotografiei.
o Evidențierea mesajului unei fotografii.
o Descrierea aparatului de fotografiat ca instrument optic.
o Stabilirea părților componente ale aparatului de fotografiat.
o Evidențierea formării imaginii în aparatul de fotografiat.
o Identificarea caracteristicilor materialelor fotografice.
o Stabilirea rolului și importanței punctului de stație, indiferent de tipul aparatului de
fotografiat.
o Evidențierea proprietăților și funcțiilor luminii în realizarea fotografiilor.
o Diferențierea anumitor genuri de fotografii.
o Stabilirea unor detalii de fotografiere în funcție de genul fotografiei.
o Evidențierea principiilor specifice de alcătuire estetică a imaginii fotografice.
o Aplicarea în practică a principiilor de realizare a esteticii unei imagini fotografice.
o Explicarea funcționării camerei digitale.
o Compararea funcționării camerei digitale cu cea a camerei tradiționale.
o Evidențierea etapelor urmate în realizarea fotografiei digitale.
o Evidențierea importanței fotografiei în viața omului, de –a lungul timpului
o Evidențierea unor informații de referință în evoluția fotografiei
Conţinuturi
o Istoria fotografiei
o Aparatul de fotografiat – repere cronologice.
o Fotografia – limbaj pictural.
❖ Domeniul și caracteristicile fotografiei (autenticitate, putere de șoc, putere emoțională,
conținut)
o Aparatul de fotografiat – instrument optic.
❖ Componente
❖ Principiu de funcționare.
o Materiale fotografice.
❖ Formarea imaginii în aparatul de fotografiat
❖ Caracteristicile materialelor fotografice.
o Tehnica fotografierii.
❖ Punctul de stație și rolul lui în plastica imaginii.
o Lumina în fotografie.
❖ Proprietățile și funcțiile luminii.
o Genuri de fotografii.
❖ Peisajul
❖ Portretul
❖ Fotografia de arhitectură
❖ Reportaj fotografic
o Estetica imaginii fotografice.
❖ Organizarea în plan a imaginii
❖ Organizarea în adâncime
❖ Perspectiva
❖ Plastica imaginii (relieful)
❖ Linii , suprafețe, volume
❖ Culoarea
o Fotografia digitală.
❖ Camera digitală
❖ Trei pași în fotografia digitală:
- Capturarea imaginii
- Procesarea imaginii
- Afișarea imaginii
o Știați că ....... despre fotografie
VALORI ŞI ATITUDINI
Dezvoltarea interesului elevilor pentru studierea unor noțiuni noi despre fotografie
Cultivarea sentimentului de respect faţă de descoperirile ştiinţifice utile umanităţii
Încredere în adevărurile ştiinţifice şi aprecierea critică a limitelor acestora
 Interes şi respect pentru ceilalţi, respectiv pentru opiniile lor
 Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare
 Aprecierea critică a raportului dintre beneficii şi efecte indezirabile în aplicarea
tehnologiilor
 Dorinţă de informare şi de afirmare
 Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu
SUGESTII METODOLOGICE
 Curriculumul scris se constituie ca instrument de bază în activitatea profesorului la clasă, în
realizarea efectivă a obligaţiilor profesionale fundamentale ale fiecărui profesor. În acest sens,
programele şcolare propuse pentru CDS trebuie să ofere orientări metodologice specifice
asupra activităţilor de învăţare şi a metodelor de evaluare.
 Locul de desfăşurare a instruirii se recomandă a fi un laborator de fizică în care pentru
optimizarea demersului didactic este necesar să existe o dotare minimală.
 În strategia didactică propunem folosirea metodelor active de învăţare, cum sunt: studiul
individual, explicaţia în etapa de comunicare, învăţarea prin descoperire dirijată, inductivă,
experimentală, conversaţia în etapa de fixare a cunoştinţelor.
 Activităţile de învățare recomandate pentru acest opţional de extindere sunt:
- utilizarea corectă a termenilor în descrierea noțiunilor studiate şi a aplicaţiilor lor.
- descrierea unor fenomene optice pe baza unor principii şi legi
- identificarea unor fenomene optice studiate în funcţionarea unor sisteme
- descrierea aparatelor de fotografiat
- utilizarea unor desene schematice, planşe, prezentări ppt. în expunerea, prezentarea
noţiunilor
şi interpretarea lor.
- utilizarea unor aparate de fotografiat în condiţii optime.
- realizarea de fotografii de genuri diverse.
- urmărirea evoluţiei comparate a unor idei din fizică, chimie, tehnică, arte plastice, jurnalism.
- identificarea unor repere istorice în evoluţia unor termeni, explicaţii, teorii asupra unor
noțiuni
studiate.
- identificarea unor legături între ramurile fizicii şi între acestea şi alte ştiinţe sau arte.
- analizarea relaţiilor cauzale între modul de realizare a fotografiilor și calitatea acestora.
- interpretarea din punct de vedere fizic a obținerii imaginii într-un aparat de fotografiat.
- utilizarea unor cunoştinţe din alte domenii ale ştiinţei pentru înţelegerea și explicarea tehnicii
foto
- utilizarea cunoştinţelor din domeniul artelor plastice pentru explicarea artei foto.
- realizarea unor anchete şi acţiuni de documentare privind istoria fotografiei și a aparatelor
de fotografiat, tehnica și arta foto, importanța fotografiei în cotidian, informații inedite din
lumea fotografiei.
- aprecierea fotografiilor realizate pe baza tehnicii foto studiate.
 Evaluarea trebuie să vizeze mai ales interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a
le aplica în practică. O modalitate de evaluare mai interesantă şi mai eficientă este adoptarea
metodei proiectului care concentrează atât instrumente complementare precum investigatia,
observarea sistemică a elevilor, teme de lucru pentru acasă, portofoliul, cât şi instrumentele
clasice (probele practice). Proiectul se desfăşoară pe parcursul întregului an şcolar sub
coordonarea şi supravegherea profesorului. Metoda proiectului va fi folosită alături de
celelalte medode, punând accent însă pe metodele moderne de evaluare. O evaluare externă a
întregii activități a clasei se va realiza prin participarea elevilor cu lucrări proprii la diverse
concursuri de fotografie, organizate la nivel regional sau național. De asemenea se va realiza
o expoziție în școală cu fotografii realizate de elevi și cu unele proiecte ale acestora.
BIBLIOGRAFIE
1. Andrei Baciu, Cristina Ţintă, Dorin Bofan, De ce fotografia?, Editura Filos, 2012
2. Eugen Iarovici, Măiestria în fotografie, Editura Tehnică, 1977
3. Lucian Tudose – cadru didactic asociat, Tehnică și artă fotografică, curs universitar, 2008-2009
4 . Michael Freeman, Ochiul fotografului, Editura Litera, 2011
5. Octavian Saiu, Clipa ca imagine – Teatru și fotografie, Editura Nemira, 2018
6. Compendiu de fizică, Editura ştiinţifică şi enciclopedică Bucureşti
7. Fizică – manual pentru clasa a IX -a, Editura Niculescu, 2000
8. blog.f64.ro, Aparatul de fotografiat – repere cronologice, F64 Blog
9. Fotografia WildLife - Ghid pentru imagini creative , Editura 3D Media Communications, 2014
10. marucisphotography.wordpress.com, : Știați că ……., Maru Cis Photography
11. photobooths.ro, Istoria fotografiei, Epics Photobooths
12. ro.wikipedia.org

INTERNETUL - MIJLOC DE COMUNICARE. FIŞĂ DE EVALUARE
PROF. IONIŢĂ DOINA

COLEGIUL NAŢIONAL CALISTRAT HOGAŞ TECUCI
O modalitate de formare a deprinderii de a munci, de a învăța, de a-l pune pe elev în fața unei situații
pe care el trebuie să o rezolve, este munca independentă.
Cu ajutorul fișelor de evaluare, elevul își formează priceperi și deprinderi practice, învață să descopere
și să găsească o soluție. Descoperind și rezolvând sarcina primită, își află în același timp propriile disponibilități.
Munca cu fişele de lucru este un mijloc plăcut şi interesant de verificare a cunoştinţelor. Prin rezolvarea
sarcinilor de învăţare de pe fişe, elevii se obişnuiesc cu munca şi gândirea independentă, p rimesc noi informaţii
prin sarcinile de lucru şi prin rezolvarea lor, îi determină la o organizare şi prelucrare proprie.
Munca independentă se manifestă în primul rând în priceperea de a gândi în mod

independent, în capacitatea de a se orienta într-o problemă nouă și de a găsi o cale de rezolvare.
Este necesară folosirea fișelor de lucru, de muncă independentă, considerându-se că este una
din cele mai active și eficiente metode care contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor.
Prin activitatea independentă, fiecare elev dobândește cunoștințe noi și își cultivă spiritul de
răspundere față de sarcinile încredințate.
Am folosit fișele de evaluare nu numai ca mijloc de verificare a cunoștințelor dar și ca
mijloc de consolidare, fixare și completare. Pentru ca fișele de evaluare folosite să ducă la
obținerea unor rezultate bune, am ținut cont de anumite cerințe:
o cunoașterea particularităților individuale şi de vârstă ale elevilor în trasarea sarcinilor;
o organizarea, îndrumarea, controlul și dirijarea corectă din punct de vedere metodic a
muncii independente a elevilor;
o echilibrarea sistemului de sarcini date și formarea deprinderii de învățare prin activitate
proprie;
o pregătirea muncii independente prin comunicarea obiectivelor și familiarizarea cu
sarcinile date.
Fişa de lucru
Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerinţelor se acordă 9 de puncte. Din oficiu se acordă
1 punct. Timpul de lucru efectiv este de 50 minute.
I. Alegeţi varianta corectă. Fiecare răspuns corect 0,5 puncte.
1. World Wide Web (WWW) reprezintă:
a. o reţea de computere interconectate cu întindere globală
b. un program care permite utilizatorilor să vizualizeze documente hypertext
c. un serviciu pentru copierea fişierelor sau a programelor de pe Internet
d. un serviciu care asigură accesul la o colecţie de documente hypertext legate între
ele, stocate pe serverele HTTP din întreaga lume
2. Motorul de căutare reprezintă:
a. un program care caută viruşi în paginile Web
b. un dispozitiv electronic care permite căutarea informaţiilor pe Internet
c. un program care reîncarcă paginile Web
d. un program de căutare a diferitelor informaţii pe Internet
3. Hyperlink-ul este:
a. o referinţă, legătură într-un document către alte părţi ale aceluiaşi document sau alte
documente.
b. un protocol ce permite transferul de fişiere
c. un fişier audio ce poate fi descărcat de pe un site web
d. o etichetă de reţea (netiquette) aplicată mesajelor electronice
4. Ce reprezintă ISP:
a. un motor de căutare a informaţiilor pe Internet
b. un program de criptare
c. o firmă care asigură servicii de conectare la Internet
d. un hyperlink la o pagină web
5. Internetul este:
a. o reţea privată a unei companii
b. o reţea internaţională de telefonie
c. o colecţie de documente hipertext legate între ele
d. o reţea globală de computere interconectate
6. Ce semnificaţie are termenul de browser web?
a. un program de căutare a diferitelor informaţii pe Internet
b. un program care creează documente în format HTML
c. un site ce conţine sumarul ultimelor ştiri
d. un program cu ajutorul căruia se vizualizează informaţiile de pe World Wide Web
7. Ce semnifică http:// şi .ro din următorul URL: http:// infogim.org.ro ?
a. protocolul de transfer şi sufixul care identifică tipul organizaţiei
b. protocolul de transfer şi hiperlegătura
c. protocolul de transfer şi numele subdomeniului
d. protocolul de transfer şi codul de ţară
8. Care dintre următoarele practici reprezintă cea mai sigură modalitate de descărcare a
fişierelor de pe Internet:
a. activarea unui program antivirus după descărcarea fişierelor
b. download-area fişierelor de pe calculatoarele colegilor de muncă
c. descărcarea de pe paginile de Internet sigure
d. activarea unui program antivirus actualizat înainte de descărcarea fişierelor
9. Ce reprezintă pagina de start (Home Page) a browser-ului web:
a. pagina care se încarcă de fiecare dată în momentul accesării unui site web
b. prima pagină dintr-un set de pagini cuprinse într-un site web
c. pagina de ieşire dintr-un site web
d. pagina care se încarcă de fiecare dată la pornirea browser-ului de web
10. Ce reprezintă criptarea:
a. codificarea datelor în vederea prevenirii pierderilor de date
b. codificarea datelor în vederea prevenirii virusării calculatorului
c. codificarea datelor în vederea prevenirii ştergerilor de date
d.codificarea datelor în vederea prevenirii accesului neautorizat la informaţii
11.Care dintre următoarele activităţi poate duce la infectarea computerului cu viruşi, în timpul
accesării Internetului:
a. navigarea pe Internet
b. utilizarea unui firewall
c. descărcarea de fişiere
d. dezactivarea cookies-urilor
12. Ce reprezintă un certificat digital?
a. o verificare digitală a identităţii pentru e-mail-uri
b. o verificare digitală ce autentifică faptul că un site web nu are viruşi
c. o verificare digitală ce autentifică faptul că un site web este actualizat
d. o verificare digitală ce autentifică un site web sau un utilizator
II. Deschideţi aplicaţia de navigare pe Internet. Realizaţi practic la calculator cerinţele:
1. Stabiliţi ca şi pagină de start www.google.ro.
2. Accesaţi URL-ul https://oradenet.ro . Deschideţi într-un nou tab link-ul Resurse.
3. Deschideţi într-o nouă pagină link-ul Campanii.
4. Reveniţi în pagina anterioară şi accesaţi link-ul Home.
5. Reveniţi la pagina vizitată anterior. Reîncărcaţi (refresh) pagina web.
6. Accesaţi pagina de start a browserului web.
Închideţi aplicaţiile deschise.
BIBLIOGRAFIE
1. Cerghit, I., Radu, T., I., Vlăsceanu, L., Didactica, E.D.P., Bucureşti 1993.
2. Hall, Eric, Internet Core Protocols: The Definitive Guide, O'Reilly, 2000.
3. https://world-it.ro/web/totul-despre-internet-cum-functioneaza-lumea-virtuala-a-retelelor
4. Miloşescu, Mariana, Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor. Manual pentru clasa a IX-a, E.D.P.,
Bucureşti, 2004.
5. Platon, Thierry, Începuturile Internetului, revista Planeta lnternet.
EUROPA CONTEMPORANA
PROF. NEGRUT GINA

CNAE TECUCI
Deviza: ,,UNITATE IN DIVERSITATE”

Lectii transmise elevilor despre constituirea UE si despre ceea ce reprezinta ea, dar si noi
ca parte a Uniunii, ar trebui sa se desfasoare in jurul acestei devize.
Nu ne putem explica existenta noastra ca popor decat in raport cu ceilalti sau ca parte a unui
intreg. Pe langa sentimentul solidaritatii nationale exista un sentiment al solidaritatii
unioniste.
Uniunea Europeana nu reprezinta doar o comunitate economica sau politica ci si culturala.
Obiective
Uniunea Europeană își propune:
-să promoveze pacea, valorile europene și bunăstarea cetățenilor săi;
-să ofere libertate, securitate și justiție fără frontiere interne;
-să asigure o dezvoltare durabilă bazată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea
prețurilor, să mențină o economie de piață deosebit de competitivă care să favorizeze
ocuparea integrală a forței de muncă și progresul social și să protejeze mediul;
-să combată excluziunea socială și discriminarea;
-să încurajeze progresul tehnic și științific;

-să consolideze coeziunea economică, socială și teritorială și solidaritatea între statele
membre să respecte diversitatea culturală și lingvistică a popoarelor sale;
-să creeze o uniune economică și monetară a cărei monedă să fie euro.
Valori
Valorile UE sunt comune tuturor statelor membre, într-o societate în care au întâietate
toleranța, justiția, solidaritatea și combaterea discriminării. Aceste valori sunt parte
integrantă din modul european de viață:
Demnitatea umană
Demnitatea umană este inviolabilă. Trebuie să fie respectată și protejată și constituie baza
propriu-zisă a drepturilor fundamentale.
Libertatea
Libertatea de mișcare le dă cetățenilor dreptul de a se deplasa și stabili în mod liber pe
teritoriul Uniunii. Libertățile individuale, cum ar fi respectul față de viața privată, libertatea
de gândire, libertatea religioasă, libertatea de întrunire, dreptul la informație și libertatea de
exprimare, sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a UE.
Democrația
Funcționarea Uniunii se întemeiază pe democrația reprezentativă. Statutul de cetățean
european implică și exercitarea unor drepturi politice. Fiecare cetățean adult din UE are
dreptul de a candida și de a vota la alegerile pentru Parlamentul European, fie în țara de
reședință, fie în țara de origine.
Egalitatea
Egalitatea presupune drepturi egale în fața legii pentru toți cetățenii. Principiul egalității între
femei și bărbați stă la baza tuturor politicilor europene și reprezintă piatra de temelie a
integrării europene. Se aplică în toate domeniile. Principiul plății egale pentru muncă egală
a fost integrat în tratatul din 1957. Deși mai există încă inegalități, UE a făcut progrese
semnificative.
Statul de drept
Uniunea Europeană este întemeiată pe statul de drept. Tot ce face UE se bazează pe tratate,
asupra cărora au convenit toate statele membre, în mod voluntar și democratic. Dreptul și
justiția sunt protejate de un organism judiciar independent. Țările membre au conferit
competență judiciară definitivă Curții Europene de Justiție, ale cărei hotărâri trebuie
respectate de toată lumea.
Drepturile omului
Drepturile omului sunt protejate de Carta drepturilor fundamentale a UE. Acestea includ
dreptul de a nu fi discriminat pe motive de sex, origine etnică sau rasială, religie sau
convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, dreptul la protecția datelor cu caracter
personal și dreptul de a obține acces la justiție.
Aceste obiective și valori reprezintă temelia pe care s-a construit UE și sunt consfințite
prin Tratatul de la Lisabona și Carta drepturilor fundamentale a UE.
În 2012, UE a primit Premiul Nobel pentru Pace ca recompensă pentru susținerea unor
cauze majore precum pacea, reconcilierea, democrația și drepturile omului în Europa.

Numele :
TEST
EUROPA CONTEMPORANA
Clasa a XI-a
I.Ordonati cronologic si scrieti pe foaia de lucru literele corespunzatoare evenimentelor :

a. Constituirea Pietei Comune.
b. Constituirea CECO
c. Grecia devine membra UE
d. Semnarea Tratatului de la Maastricht.
e. Crearea Parlamentului european
f. Polonia devine membra UE.
15 puncte
II. Cititi cu atentie cele doua surse si apoi raspundeti la intrebari :
Sursa 1.
“ Art.1. Prin prezentul tratat, Inaltele Parti Contractante instituie intre ele o Comunitate Economica
Europeana.
Art.2. Comunitatea are ca misiune, prin instituirea unei piete comune si prin apropierea treptata a
politicilor economice ale statelor membre, sa promoveze in intreaga Comunitate o dezvoltare
armonioasa a activitatilor economice, o crestere durabila si echilibrata, o stabilitate crescanda, o
crestere accelerata a nivelului de trai si relatii mai stranse intre statele pe care le reuneste.
Art.3 In vederea realizarii scopurilor prevazute la articolul 2, actiunea Comunitatii presupune:
(a) eliminarea, intre statele membre, a taxelor vamale si a restrictiilor cantitative la intrarea si iesirea
marfurilor, precum si a oricaror altor masuri cu efect echivalent;[…]
(c) eliminarea, intre statele membre, a obstacolelor care stau in calea liberei circulatii a persoanelor, a
serviciilor si a capitalurilor…”
Sursa 2.
« Prin prezentul tratat, Inaltele parti contractante constituie intre ele o Uniune Europeana..(….)
Prezentul tratat marcheaza o noua etapa in procesul de creare a unei uniuni(…) intre popoarele Europei,
in care deciziile luate sunt cat mai aproape de cetateni. »
SARCINI DE LUCRU :
1. Identificati tratatul la care se refera sursa 1.
2. Folosind sursa 1, indicati un scop pentru care a fost fondata Comunitatea Economica Europeana.
3. Folosind sursa 1 indicati o modalitate prin care se pot realiza scopurile propuse.
4. Ce drept al omului este mentionat in sursa 1.
5. Care din urmatoarele state nu a semnat acest tratat- mentionat in sursa 1 :
a. Franta b. Germania Federala c. Belgia d. Bulgaria
6. Identificati tratatul la care se refera sursa 2.
7. Mentionati un eveniment care a avut drept consecinta extinderea Uniunii Europene spre Est.
8. Mentionati un simbol al Uniunii Europene.
9. Enumerati statele ce au facut parte din ,,blocul celor 10” , care au intrat in UE in anii 2000?
45 puncte
III. Mentionati doua avantaje ale aderarii la UE.
10 puncte

IV. Alcatuiti un eseu de10-15 randuri, utilizand termenii: piata de desfacere, forta de munca,
moneda unica, aderare, extindere, diversitate, piata muncii.
20 puncte
Oficiu 10 puncte
MATEMATICA-PUNTEA DE LEGĂTURĂ ÎNTRE TOATE

DISCIPLINELE
PIȚU GEORGETA
COLEGIUL TEHNIC „ION HOLBAN”, IAȘI
Caracterul interdisciplinar al educației nu se reflectă, din păcate, în manualele școlare și,

de cele mai multe ori, nici în abordările lecțiilor. Este necesară, spre exemplu, o corelare mai bună
a programei de matematică cu programele disciplinelor tehnice. Matematica oferă suport teoretic
pentru multe discipline: fizica, chimie, biologie, construind modele, deschizând drumuri. O ecuație
matematică poate fi o lege în chimie sau fizică. În fizică și chimie întâlnim proporțiile, funcțiile
trigonometrice, ca si alte abstractizări ale matematicii. Multe noțiuni matematice pot fi integrate
cu exemple practice din alte discipline.
Predarea-învăţarea prin asocierea obiectelor de studiu înfățișează noutatea în lecţii, stimulează
creativitatea elevilor şi ajută la omogenizarea procesului instructiv-educativ, la dezvoltarea unui
om cu o cultură cuprinzătoare. Predarea interdisciplinară favorizează aspectele multiple ale
dezvoltării copilului: intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică.
La mijlocul secolului al XX-lea, nevoia de punţi între diferitele discipline a dus la apariţia
pluridisciplinarităţii şi a interdisciplinarităţii. Basarab Nicolescu, unul dintre cei mai importanţi
teoreticieni în domeniu, afirmă că pluridisciplinaritatea se referă la studierea unui obiect dintr-una
şi aceiaşi disciplină prin intermediul mai multor discipline deodată. Pe de altă parte,
interdisciplinaritatea desemnează transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta iar
transdisciplinaritatea, aşa cum ne-o arată şi prefixul trans-, studiază ceea ce se află în acelaşi timp
şi între discipline şi înăuntrul diverselor discipline şi dincolo de orice disciplină. Finalitatea sa este
înţelegerea lumii prezente, unul dintre imperativele sale fiind unitatea cunoaşterii.
Aceste noi metode de abordare pot fi aplicate cu succes în varii domenii, inclusiv în
studierea comportamentului uman sub aspectul său prosocial. Acesta are multiple definiţii care au
rezultat tocmai din aplicarea acestor metode de studiu şi, în general, se referă la acele persoane
care, conform parabolei bunului samaritean din textele biblice, au un comportament atent, de
compasiune şi ajutorare faţă de cei din jurul lor. Sunt cercetători care preferă termenul de
”altruism” (precum Albrecht, Myers sau Serge Moscovici), de ”comportament de ajutorare”
(Davidio, Saks) sau ”acţiune socială pozitivă” în locul celui de ”comportament prosocial” folosit
de majoritatea cercetătorilor.
În literatura de specialitate există trei tipuri de teorii aplicabile în studierea
comportamentului prosocial: teorii sociologice (teoriile normative şi teoria învăţării sociale), teorii
psihologice (cost-beneficiu, a afectelor, a stimei de sine) şi teorii biologice (sociobiologia) a căror
aplicare permite formarea unei imagini complexe asupra fenomenului.
Conținutul disciplinelor școlare a fost conceput, în mod tradițional, cu o independență a

unor discipline față de altele, adică fiecare disciplină studiată să fie de sine stătătoare. Deci
cunoștințele acumulate de elevi reprezinta adesea un ansamblu de elemente separate, ducând la o
cunoaștere statică a lumii. Uneori, unele materii folosesc noțiuni teoretice specific altor materii,
iar aceste notiuni teoretice sunt predate mai târziu. Alteori, aceleași noțiuni teoretice sunt predate
la mai multe materii, pierzând astfel timp prețios.
În învăţământul preuniversitar este tot mai des întâlnită noținea de organizare a

conţinuturilor din perspectiva integrată. Astfel, a fost creat planul cadru și structurat pe şapte arii
curriculare (reprezintă o asociere de discipline cu anumite obiective de formare asociate). În școlile
gimnaziale temele interdisciplinare sunt incluse prin intermediul Curriculumului Național.
Integrarea conţinuturilor presupune stabilirea unor relaţii strânse, convergente între următoarele
elemente: concepte, abilităţi, valori aparţinând disciplinelor şcolare distincte (De Landsheere,
1992).
Abordarea interdisciplinară presupune stabilirea de legături între discipline, iar succesul în

activitatea tinerilor se realizează atunci când aceștia pot să coreleze interdisciplinar informațiile
dobândite în cadrul lecțiilor. Promovarea învățământului interdisciplinar poate fi realizată la
nivelul planului de învatamânt, la nivelul programelor școlare (prin realizarea interdependenței
între obiecte și prin formularea unor competențe instructiv-educative comune), la nivelul
manualelor școlare și prin conținutul lecțiilor.
Iată câteva exemple ale utilizării matematicii la:
- fizică: raportul a două numere determină viteza medie – raportul dintre distanța parcursă și timpul
de parcurgere,
- chimie: mărimile direct proporționale
- geografie: volumul și aria sferei (Pamântului)
Considerate independente ca discipline matematice, geometria și algebra au fost puse într-

o strânsă legătură de către Descartes, creând o interdisciplinaritate care a generat o nouă disciplină
matematică numită geometria analitică.
Legătura dintre matematică și fizică este foarte veche și consacrată din punct de vedere
științific, deși pentru elevi există încă probleme în întelegerea acestor discipline: unii elevi, destul
de buni la matematica, nu iubesc fizica dar o învață din obligație, alții nu înteleg utilitatea unor
noțiuni teoretice din matematică.
Este important să reușim să punem cunoștințele de fizică și cele de matematică în strictă
legatură, iar în viata de zi cu zi să privim dezvoltarea acestora prin prisma aplicațiilor lor în viața
oamenilor.

Bibliografie:
Cerghit, Ioan, Popescu, E., Vlăsceanu, Radu I., Didactica, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1993.
Nicolescu, Basarab, Transdisciplinaritatea, Editura Polirom, Iași, 1999.
TEST INIȚIAL CLASA XI - MODUL CONTABILITATE
PROF. EC. POPA VICTORIA

COLEGIUL ECONOMIC ”DIONISIE POP MARȚIAN” ALBA IULIA
Before starting a new instructive-educational process, the teacher must know in detail the state of
preparation of students to achieve effective training. Thus, it is necessary to perform and apply an initial (predictive)
test. In the elaboration of the initial test for class XI, Accounting module, we took into account the objectives of the
training already carried out in class X at the General Accounting module but also of what the students are going to
learn next.
The main purpose of applying the initial test and conducting effective supplementary training programs
is to cover knowledge gaps and provide the missing information needed to cover it. The identification and completion
of knowledge deficits is necessary to be done in a systematic and planned way to improve the qual ity of the educational
act.
Fiecare profesor este conștient că înainte de a porni un nou proces instructiv-educativ

trebuie să cunoască amănunțit starea pregătirii elevilor pentru a realiza o instruire eficientă. Astfel
se impune realizarea și aplicarea unui test inițial (predictiv).
În elaborarea testului inițial pentru clasa XI (specializarea Tehnician în activități
economice), modul Contabilitate, am ținut cont de obiectivele instruirii deja desfășurate în clasa
X la modulul Contabilitate generală dar și de ceea ce urmează să învețe elevii în continuare.
În vederea aplicării testului inițial se prezintă elevilor obiectivele/competențele de evaluare
și modul în care se va derula acest demers. Apoi se comunică: enunțul testului, baremul/ și/sau
criteriile de evaluare, timpul de lucru.
Test inițial
I. Să se înregistreze în contabilitate următoarele operații economico-financiare:
1. Se cumpără mărfuri de la furnizori în valoare de 5000 lei, TVA 19%, conform Facturii fiscale.
2. Se vând mărfuri clienților cu încasarea directă în numerar, conform Raportului zilnic, în
valoare de 1000 lei, TVA inclus în preț.
3. Se încasează suma de 700 lei, de la clienți, prin casieria entității.
4. Se plătește o datorie față de furnizori, în valoare de 8000 lei, cu Ordin de plată, reprezentând
contravaloarea unui utilaj.
5. Se dau în consum materii prime în valoare de 500 lei.
6. Se închid conturile de venituri și cheltuieli.
II. Stabiliți debitul, creditul, rulajele, total sume și soldul final al contului 121.
Notă:
* Se acordă un punct din oficiu.
* Pentru fiecare răspuns corect se acordă 0,09 puncte. Pentru răspuns incorect și lipsa acestuia se
acordă 0 puncte.
BAREM
I.
1. 401 P + C
371 A + D
4426 A + D
% = 401 5950
371 5000
4426 950
2. 5311 A + D
707 P + C
4427 P + C
5311 = % 1000
707 840
4427 160
3. 5311 A + D
4111 A - C
5311 = 4111 700
4. 404 P – D
5121 A - C
404 = 5121 8000
5. 601 A + D
301 A - C
601 = 301 500
6. 121 B /A + D
601 A - C
121 B/P + C
707 P - D
121 = 601 500
707 = 121 1000
II.
D(+/-) 121 C(+/-)
500 1000
RD 500 1000 RC

TSD 500 1000 TSC
500 SFC
MATRICEA DE SPECIFICAŢII
Unitatea de rezultate ale învățării /Rezultate ale învățării (conform Standardului de pregătire
profesională): 3 Utilizarea metodelor, procedeelor și principiilor contabilității
Conținuturile învățării:
a) Contul – intrument de înregistrare, calcul și control
• Definiție, importanță, structură, formă
• Planul de conturi general
• Reguli de funcționare a conturilor
• Dubla înregistrare și corespondența conturilor
• Analiza contabilă
• Formula și articolul contabil
Cunoștințe: 3.1.2 Prezentarea principiilor și procedeelor specifice metodei contabilității: bilanțul
contabil, contul, balanța de verificare
I.
1)18 x 0,045p
2)18 x 0,045p
3)11 x 0,045p
4)11 x 0,045p
5)11 x 0,045p
6)22 x 0,045p
II. 9 x 0,045p
TOTAL = 4,5 p
Abilități:
3.2.2 Aplicarea reglementărilor contabile privind înregistrarea operațiilor în contabilitate cu
ajutorul procedeelor contabile specifice metodei contabilității
3.2.3 Stabilirea regulilor de funcționare a conturilor pe baza raționamentelor matematice
I.
1)18 x 0,045p
2)18 x 0,045p
3)11 x 0,045p
4)11 x 0,045p
5)11 x 0,045p
6)22 x 0,045p
II.9x0,045p
TOTAL = 4,5 p
Total punctaj = 4,5 p + 4,5 p + 1 p din oficiu = 10 p
În urma aplicării testului are loc o verificare individuală a rezultatelor; evidențierea
greșelilor tipice, însoțită de explicaţii suplimentare pentru corectarea acestora, pentru clarificarea
problemelor și/sau pentru completarea lacunelor. Se fac aprecieri asupra modului în care s-a lucrat,
recomandări asupra îmbunătăţirii tehnicii de lucru.
În vederea atingerii performanțelor minimal acceptabile sau obținerii de performanțe
superioare prevăzute în curriculum se impun programe de instruire suplimentară ce pot fi
desfășurate simultan cu procesul de învățământ.
Printre măsurile de remediere ce se iau în primele 3 săptămâni de la aplicarea testului
inițial se numără:
1. În fiecare oră, în primele 10 minute se realizează o recapitulare a regulilor de funcţionare
a conturilor
2. Fiecare elev realizează pe o foaie A4, individual, în portofoliul personal, schema cu
funcţionarea conturilor de activ şi de pasiv
3. În fiecare oră se rezolvă cel puţin o problemă în care se cere identificarea simbolurilor
conturilor de activ şi de pasiv din operaţiile economico-financiare impuse, efectuarea
analizei contabile şi scrierea formulei contabile aferente
4. Muncă individuală, diferenţiată, în funcţie de necesităţile fiecărui elev.
Principalul scop al aplicării testului inițial și al desfășurării unor programe de instruire
suplimentară eficiente este acoperirea deficitelor de cunoaștere și furnizarea informațiilor lipsă,
necesare acoperirii. Astfel, cunoștințele se îmbunătățesc, elevul își lărgește aria de învățare,
răspunde noilor provocări și progresează într-o direcție pozitivă.
Identificarea și completarea deficitelor de cunoaștere este necesar să se realizeze într-un
mod sistematic și planificat pentru îmbunătățirea calității actului educațional.
BIBLIOGRAFIE:
Jinga, Ioan, Negreţ, Ion, Învăţarea eficientă, Editura EDITIS, Bucureşti, 1994
Matiş, Dumitru, Pop, Atanasiu, (coordonatori), Contabilitate financiară, Ediţia a III-a, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,
Cluj-Napoca, 2010.
Matiş Dumitru (coordonator), Bazele contabilităţii. Fundamente şi premise pentru un raţionament profesion al autentic,
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Biblioteca de Contabilitate, Cluj Napoca, 2010
Popan, Maria, Manual de contabilitate - clasa a X-a, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2004
Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional
și Tehnic, Standard de pregătire profesională, calificarea profesională Tehnician în activități economice, nivel 4,
domeniul de pregătire profesională Economic, Anexa 4 la OMENCS nr. 4121 din 13.06.2016
Ministerul Educației Naționale, Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, Curriculum
pentru clasa a X -a, învățământ liceal – filiera tehnologică, domeniul de pregătire profesională Comerț/Economic,
Anexa nr. 2 la OMEN 3915 din 18.05.2017
Legea contabilității 82/1991, republicată

LUCRAREA PRACTICĂ – ACTIVITATE DE ÎNVĂŢARE A DISCIPLINELOR
TEHNICE
PROF. ANCA POPESCU

LICEUL TEHNOLOGIC „GENERAL DE MARINĂ NICOLAE DUMITRESCU
MAICAN”, GALAŢI
Activitatea didactică din şcoală urmăreşte şi asigură pregătirea de cultură ssimil, ssimilate
cu dobândirea competenţei profesionale. Pentru realizarea competenţelor ssimila, propun un
exemplu de activitate de învăţare sub forma unei lucrări practice, în cadrul activităţii de laborator
tehnologic, care se poate realiza în învățământul liceal, domeniul de pregătire profesională:
Mecanică, la clasa a X-a, modulul I – Măsurări tehnice, tema: Măsurarea şi controlul
dimensiunilor liniare.
Activitatea didactică din şcoală urmăreşte şi asigură pregătirea de cultură ssimil, ssimilate
cu dobândirea competenţei profesionale, pentru ca tinerii să aibă capacitatea de a rezolva
problemele din viaţa cotidiană utilizând în timp real cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile
dobândite.
Pentru a-l sprijini pe elev să înveţe, pentru ca ssimila didactic să fie atractiv pentru toate tipurile
de elevi, profesorul trebuie să aleagă metoda didactică corespunzătoare situaţiei de învăţare,
metodă ce va conduce la atingerea finalităţilor preconizate.
Lucrarea practică este o metodă didactică ssimil, în care elevii, sub îndrumarea profesorului şi
conform unui mod de lucru prestabilit, îndeplinesc anumite sarcini, deoarece competenţele se
formează aplicând informaţia, cunoştinţele, într-un mod structurat.
Pentru realizarea competenţelor ssimila, propun un exemplu de activitate de învăţare cu caracter
aplicativ şi ssimilate e ary, sub forma unei lucrări practice, în cadrul activităţii de laborator
tehnologic, care se poate realiza la clasa a X-a, modulul I – Măsurări tehnice, tema: Măsurarea şi
controlul dimensiunilor liniare.
Rezultate ale învățării avute în vedere –conform curricumului pentru învățământ liceal – filiera
tehnologică, domeniul de pregătire profesională: Mecanică, aprobat prin OMEN nr. 3915 din
18.05.2017:
Cunoștințe:
1) Mijloace de măsurare şi control utilizate pentru realizarea pieselor
conform documentaţiei tehnice – Măsurarea şi controlul dimensiunilor
liniare
Abilități:
4.2.2. Efectuarea transformărilor de unităţi de măsură
4.2.3.Selectarea mijloacelor şi metodelor de măsurare şi control în funcţie de mărimea de măsurat
şi de domeniul ei de variaţie
4.2.7.Utilizarea mijloacelor de măsurare şi control pentru lungimi
4.2.22.Utilizarea corectă a vocabularului comun şi a celui de specialitate
Atitudini:
4.3.4. Asumarea inițiativei în rezolvarea unor probleme
4.3.5. Asumarea, în cadrul echipei de la locul de muncă, a responsabilităţii pentru sarcina de lucru
primită
Activitatea este organizată pe grupe, apoi ca activitate ssimilate, iar pentru comunicarea
rezultatelor se va trece la activitate ssimil.
Elevii vor forma grupe de câte 4, fiecare grupă primeşte o piesă mecanică, pe care o identifică,
apoi fiecare elev reprezintă (realizează schiţa piesei) pe caiete, urmând să o coteze folosind cotele
obţinute prin măsurare, în cadrul grupei. Pentru măsurare se ssimi mijlocul de măsurare, se
realizează măsurarea, apoi pe caiete se va specifica denumirea mijlocului de măsură utilizat, se vor
enumera minim 2 caracteristici ale mijlocului de măsurare şi se va explica modul de efectuare a
măsurării dimensiunilor.
De asemenea, elevii primesc fişa de lucru – laborator, cu ajutorul căreia îşi pot reaminti câteva
consideraţii teoretice privind mijloacele de măsură puse la dispoziţie, pot urmări modul de lucru
şi sarcinile propuse spre rezolvare.
La finalul activităţii grupele îşi prezintă rezultatele, se discută pentru clarificarea unor ssimi, iar
elevii îţi vor exprima impresia privind activitatea desfăşurată.
Fişa de lucru – laborator tehnologic

Măsurarea dimensiunilor exterioare cu şublerul şi micrometrul
2) Scopul activităţii
Scopul activităţii este de a măsura dimensiunile exterioare ale unor piese cu ajutorul şublerului şi
micrometrului.
3) Consideraţii teoretice
Şublerul este un instrument de măsurat lungimi, realizat cu riglă ssimil şi vernier.
Părţile componente ale unui şubler sunt: rigla ssimil; ciocuri fixe; cursor; ciocuri mobile; vernier;
suprafaţa de măsurare; tija de adâncime; dispozitiv de blocare.
Precizia şublerului: 0.01mm, 0.02 mm sau 0.001mm
Micrometrul este un instrument de măsurat lungimi, realizat cu un ssimilat şurub micrometric –
piuliţă.
Părţile componente ale unui micrometru sunt: potcoava; nicovala; tija; bucşa ssimil; tambur;
dispozitiv de blocare; şurub de limitarea a forţei;
Precizia micrometrului 0.02mm sau 0.05mm
4) Resurse materiale : şublere, micrometre de exterior, fişa de

laborator/lucru, piese diferite
5) Mod de lucru:
se formează grupe de câte 4 elevi;
se identifică piesa primită (activitate pe grupe)
se realizează schiţa piesei pe caiet (activitate pe ssimilate)
se identifică mărimile care definesc piesa, se alege mijlocul de măsurarea, se măsoară cotele
necesare (activitate pe grupe)
se completează desenul piesei folosind cotele obţinute prin măsurare (activitate pe ssimilate)
se rezolvă punctul V.
V. Sarcina de lucru:
Specificaţi mijlocul de măsură utilizat.
Caracterizaţi mijlocul de măsură folosit.
Explicaţi cum se realizează măsurarea dimensiunilor exterioare cu ajutorul mijlocului de măsură
ales.
Precizaţi denumirea mărimii măsurate.
Consider că activitatea a fost:
foarte dificilă dificilă adecvată uşoară foarte uşoară
JOCUL DIDACTIC – MIJLOC DE PROMOVARE A ÎNVAŢĂRII

ACTIVE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV
PROF. EC. STANCIU NICOLETA

COLEGIUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI ECONOMIE TECUCI
Rezumat
Metodele ssimi –participative stimulează participarea conştientă şi ssimi a scopurilor în
procesul ssimilate -educativ, ajută copii să caute, să cerceteze, să găsească singuri noile
cunoştinţe, să afle singuri soluţii la probleme, să prelucreze cunoştinţele, să le sistematizeze,
punând accent pe învăţarea prin acţiune, pe manipularea în plan manual şi mental a obiectelor,
acţiunilor; sunt metode de interacţiune colectivă, facilitând colaborarea dintre copii; intensifică
schimbul de idei şi informaţii; aduc copii în contactul direct cu realitatea înconjurătoare, cu
situaţii concrete de viaţă reală, care dau prilej de participare la rezolvarea problemelor practice
din realitate şi îi atrag în crearea de bunuri materiale; ssimil cu eficacitate gândirea,
imaginaţia, memoria şi voinţa copiilor; imprimă actului de instruire un pronunţat caracter
ssimilat – ssimilat.
Experienţa îndelungată la catedră ne-a ssimilate că trebuie să-I învăţăm pe elevi să
înveţe, să-I abilităm cu tehnici de învăţare eficientă, pregătindu-I în acelaşi timp pentru
autoînvaţare si educaţie permanentă. Considerăm că învăţarea ar trebui să fie tot ssimila un
proiect personal al elevului, asistat de un educator ce este mai degrabă un organizator, un
animator, un manager al unor situaţii de instruire, care să faciliteze învaţarea eficientă. Prin
metodele ssimi-participative, înţelegem toate situaţiile, nu numai metodele active propriu-zise
în care elevii sunt puşi şi care-I scot pe aceştia din ipostaza de obiect al formării şi-I transformă
în subiecţi activi, coparticipanţi la propria formare.
Am fost şi suntem preocupaţi permanent de găsirea unor metode şi procedee variate adaptate
diferitelor situaţii de instruire în care elevii sunt puşi. Prin participarea la cursurile de
perfecţionare organizate de Casa Corpului Didactic Galaţi, competenţele noastre profesionale au
fost mereu actualizate, şi am încercat noi metode de predare. Am canalizat efortul ssimil în
direcţia operaţionalizării cunoştinţelor, ssimil a condus la o creştere a interesului şi motivaţiei
elevilor pentru diferitele domenii ale cunoaşterii, i-a pregatit mai bine pe aceştia în perspectiva
integrării în viaţa ssimi.
Îmbinînd activitatea cu cea ssimilate şi pe grupe, realizând diferenţierea şi personalizarea
activităţii de instruire, iată strategii didactice ssimi folosite. Pentru activizarea predării invăţării
am folosit unele metode, tehnici şi procedee care să-l implice pe elev în procesul de învăţare,

urmărind dezvoltarea gândirii, stimularea creativităţii, dezvoltarea interesului pentru învăţare, în
sensul formării lui ca participant ssimi la procesul de educare. Astfel, am ajutat elevul să
înţeleagă lumea în care traieşte şi să aplice in diferite situaţii de viaţă ssimil am învăţat.
Exemplificăm prin cateva metode cu valenţe activizatoare ssimilat la orele de curs:
DISCUŢIA: Folosind această metodă ssimi-participativă la diferite discipline şi în
diverse momente ale lecţiei, am favorizat înţelegerea conceptelor şi ideilor, am valorificat
experienţa proprie a elevilor, am transformat activitatea didactică într-un schimb reciproc de
informaţii, idei, impresii, păreri, critici şi propuneri în jurul unei teme. Am ssimi o atmosferă
de deschidere, am ssimilate intercomunicarea şi am acceptat punctele diferite de vedere, am
realizat un climat democratic la nivelul clasei. Au fost urmate etapele:
1) reamintirea regulilor de discuţie; am ssimilat impreuna cu elevii reguli pe care toţi să le
inţeleagă şi să le respecte, acestea fiind:
- întotdeauna ascultă persoana care vorbeşte;
- vorbeste cand iţi vine rândul;
- ridică mâna dacă doreşti să spui ceva;
- nu întrerupe pe cel care vorbeşte;
- critică ssi şi nu persoana care o exprimă;
- nu râde de ce spune colegul tău;
- încurajeaza-ţi colegii să ssimilate la discuţii;
2) prezentarea clară a subiectului discuţiei;
3) moderarea discuţiei cu orientarea răspunsurilor elevilor prin lansarea unor intrebări de tipul:
“De ce credeţi că...?”, “Ce s-a întamplat?”, “De ce s-a întamplat aceasta?”, “Se putea întampla
şi altfel? Cum?”, “Ce ai fi făcut tu într-o astfel de situaţie?”, “A fost ssimil? De ce?”, “Ce ai fi
simţit tu într-o astfel de situaţie?” etc. Am folosit aceste intrebari în scopul înţelegerii de către
elev a cauzelor şi efectelor, în acelaşi timp ajutându-I să-şi clarifice perspectiva asupra cazului,
întrebarile presupunand analiza, sinteza si evaluarea evenimentelor. Am constatat că aceasta
metodă are o mai mare eficacitate la disciplinele educaţie civică, ssimilate, istorie.
CUBUL: este o altă metodă ssimi de învăţare pe care am folosit-o în scopul explorării
unui subiect, a unei situatii din mai multe perspective. Am oferit astfel elevilor posibilitatea de
a-şi dezvolta competenţele necesare unor abordări complexe şi integratoare. Pentru folosirea
acestei metode am respectat următoarele etape:
6) realizarea unui cub pe ale carei feţe au fost notate cuvintele:
DESCRIE, COMPARĂ, ANALIZEAZĂ, ASOCIAZĂ, APLICĂ,
ARGUMENTEAZĂ;
2) anunţarea temei/subiectului pus în discuţie;
3) împărţirea colectivului de elevi în şase grupuri, fiecare grup urmând
să examineze tema aleasă din perspectiva cerinţei de pe una din feţele
cubului, astfel:
- DESCRIE: culorile, formele, mărimile etc.;
- COMPARĂ: ce este asemănător ssim este diferit?;
- ASOCIAZĂ: la ce te îndeamna să te gandeşti?;
- ANALIZEAZĂ: spune din ce este făcut, din ce se compune?;
- APLICĂ: ce poţi face cu el? Cum poate fi folosit?;
- ARGUMENTEAZĂ: pro si contra, enumeră o serie de motive care
vin in sprijinul informaţiei tale;

4) forma finală a scrierii e împărtăşită întregului grup;
5) lucrarea în forma finala este desfăsurată pe tablă sau pe pereţii
clasei.
În scopul stimulării creativităţii elevilor, am folosit adesea metoda BRAINSTORMING
care funcţionează pe principiul cantitatea generează calitatea, conform căreia, pentru a ajunge la
idei viabile si inedite, este necesară o productivitate ssimila cât mai mare. De asemenea,
utilizând brainstorming-ul am optimizat dezvoltarea relaţiilor interpersonale. Etapele aplicării
acestei metode sunt:
1) alegerea temei şi anunţarea sarcinilor de lucru (ex.: comunicare “in vacanţă, la bunici”);
2) împărţirea colectivului de elevi în grupuri de minim 10 persoane;
3) se ssimil exprimarea în mod rapid, în fraze scurte şi concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor;
se acceptă şi idei neobişnuite, fanteziste fără a se ssimi critici;
4) totul se înregistrează pe tablă;
5) pentru “aşezarea” ideilor emise si recepţionate se lasă o pauză;
6) se fixează criterii de grupare a ideilor (ex. Activităţi productive, activităţi intelectuale,
activităţi speculative);
7) are loc dezbaterea prin analiză critică, evaluarea, argumentarea şi contraargumentarea ideilor
emise anterior; se selectează ideile originale; discuţiile au loc liber, spontan;
8) se afişează ideile rezultate pentru a fi cunoscute de toţi elevii.
MOZAIC: este o metodă ssimi de învăţare prin colaborare, având următoarele avantaje:
- are caracter ssimilat;
- stimulează încrederea în sine a elevilor;
- dezvoltă abilităţi de comunicare ssimilate e şi de relaţionare în cadrul grupului;
- dezvoltă gândirea logică, critică şi ssimilate ;
- dezvoltă raspunderea ssimilate şi de grup.
Pentru eficacitatea folosirii acestei metode am respectat etapele:
1) am împărţit clasa în grupe eterogene de patru elevi, fiecare membru al grupei primind un
număr de la 1 la 4 şi o fişă de învaţare care cuprindea o unitate de cunoaştere – un fragment dintr-
o lecţie, lecţia având atatea parţi, câte grupe se constituiseră;
2) toţi elevii purtând acelaşi număr formează un grup; fiecare grup e obligat să înveţe foarte bine
fragmentul de lecţie primit;
3) fiecare elev se întoarce la grupul ssimil pentru a preda celorlalţi cunoştinţele ssimilate prin
studierea fragmentului; strategia de predare rămâne la latitudinea elevului; astfel, fiecare individ
invaţă întregul conţinut al lecţiei.

CUPRINS
• EXTRAS DIN PROIECT ȘI REGULAMENTUL PROIECTULUI REVISTEI INTERNAȚIONALE

,,SELF MANAGEMENT”
Coordonator proiect, Președinte AGCDR ,,DĂSCĂLMEA ROMÂNĂ”, Profesor Victoriana Aprilia
GĂLBENUȘ
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
• FUNCȚII ȘI IMPORTANȚA JOCULUI LA PREȘCOLARI

PROF. ALEXANDRU MIHAELA, GPN ,,PINOCCHIO”-LIC. TEH. ,,M. EMINESCU”
• COMUNICAREA ȘI LIMBAJUL LA ȘCOLARII MICI

PROF. ANDREI DOINA MARIA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ GOSTAVATU,OLT
• DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR SOCIO-EMOȚIONALE LA COPIII PREȘCOLARI

PROF. INV. PREȘC. ANGYAL GEORGETA, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 53
TIMIȘOARA
• G.R.O.W-COUNCHING EDUCATIONAL IN INVATAREA LA PRESCOLARUL SI LA

SCOLARUL MIC
GRĂDINIȚA CU PP “ELENA FARAGO” CRAIOVA, PROF. ECATERINA GABRIELA BĂLȘEANU
• JOCUL DIDACTIC –-MODALITATEA OPTIMA PENTRU INVATARE

BEȘTELIU DIANA-MIHAELA, GRADINIȚA CU P.P. ,,ELENA FARAGO’’,CRAIOVA
• UTILIZAREA PROIECTELOR TEMATICE ÎN VEDEREA ADAPTABILITĂŢII

COPIILOR LA ŞCOALĂ
PROF. INV. PRESCOLAR BIRSAN MARIANA, GRADINITA CU PROGRAM PRELUNGIT
«PINOCCHIO» CRAIOVA
• PARTENERIAT EDUCAȚIONAL GRĂDINIȚĂ-GRĂDINIȚĂ“GRĂDINIȚA, IZVOR AL

PRIETENIEI”
PROF. ÎNV.PREȘC. BÎRZILOIU ANDREEA-MĂDĂLINA, GRĂDINIȚA STEP BY STEP CU P.P.
“DUMBRAVA MINUNATĂ”, PLOIEȘTI, PRAHOVA
• JOCUL DIDACTIC PRINCIPALA ACTIVITATE DIN GRĂDINIȚA

CĂPRARIU ADRIANA, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.53, TIMIȘOARA
• JOC DIDACTIC INTERDISCIPLINAR“PRIETENII LUI DINO”

PROF. ÎNV. PREȘC. CIARĂ GEORGIANA, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT, “STELUȚELE
MĂRII”, CONSTANȚA
• ”METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ONLINE”

PROF. CLIM MIHAELA ECATERINA, G.P.P. ”STELUȚELE MĂRII” CONSTANȚA
• ,,MICII MUZICIENII” - PROIECT DE PROGRAMĂ PENTRU OPȚIONAL

PROF. ÎNV. PREȘC. DÎRDALĂ IONELA NICOLETA, GRĂDINIȚA CU P.P NR. 16 FOCȘANI
• IMPORTANȚA EVALUĂRII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR ENACHE MIRELA, GRĂDINIȚA BRĂDĂCEȘTI, ȘCOALA
GIMNAZIALĂ „DIMITRIE GUSTI” NEREJU

• FIŞE DE EVALUARE FINALĂ GRUPA MARE
Prof. FOTU ŞTEFANIA-NETA, G.P.P. „ AMICII”, CONSTANŢA
• OPŢIONAL,,UN STIL DE VIAŢĂ SĂNĂTOS”

PROF. ÎNV.PREȘC. GOGAN OREDANA VALENTINA, GRĂDINIȚA STEP BY STEP CU P.P.
“DUMBRAVA MINUNATĂ”, PLOIEȘTI, PRAHOVA
• JOCUL - O MODALITATE DE INVǍTARE SI EDUCAREPROF.INV.PREȘCOLAR: HRUBARU

DANIELA, GRADINIȚA CU P.P. NR.16 , FOCSANI, JUD. VRANCEA
• ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA COPIII PREȘCOLARI

PROF. LAZĂR MARIANA, GRĂDINIȚA CU P.P. NR. 16, FOCȘANI
• JOC DIDACTIC (DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE): “SĂ AJUTĂM FLORILE SĂ

ÎNFLOREASCĂ!”
EDUCATOARE MIU GINA, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT "LUMEA COPILĂRIEI",
RÂMNICU SĂRAT
• SUNTEM MICI ECOLOGIȘTI

EDUC. NEGOIȚĂ LICA, GRĂD. CU P.P. NR.16 FOCȘANI, JUD. VRANCEA
• METODE ALTERNATIVE DE EVALUARE UTILIZATE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

PROF.ÎNV.PREȘCOLAR: NICULA IONELA FLORENTINA, G.P.P.”VOINICELUL”-SLOBOZIA
• IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚARE A PREȘCOLARILOR

PROFESOR PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR PANȚURU MONICA, GRĂDINIȚA
,,CLOPOȚEL”, SECTOR 2, BUCUREȘTI
• CU CREIONEL ÎN LUMEA SEMNELOR ACTIVITATE OPŢIONALĂ

PROFESOR PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR PANȚURU SIMONA, GPP ”LUMEA
COPILĂRIEI”RM SĂRAT JUD. BUZĂU
• ROLUL JOCULUI MATEMATIC ÎN ACTIVITĂȚILE DIN GRĂDINIȚA

PAȘAN MARIA ANA, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.53, TIMIȘOARA
• HAI RĂSPUNDE REPEJOR, ROATA SĂ O-NVÂRȚI DE ZOR!JOC DIDACTIC DLC

PROF. ÎNV. PREȘC. LAZĂR MANOLE MARIA, G.P.P. „LUMEA COPILĂRIEI”, RÂMNICU SĂRAT
• ÎMPREUNĂ VOM REUȘI!

PROF. ÎNV.PREȘCOLAR PETREA ALINA, GRĂDINIȚA NR.16 FOCȘANI
• „ZÂNA TOAMNĂ LA CONCURS CU ZÂNA IARNĂ”

PROF. ÎNVĂŢAMÂNT PREŞCOLAR, PISALTU CECILIA, GRĂDINIŢA CU P.P.NR 13
• „LIMBA ENGLEZĂ PRIN CÂNTECE ȘI POEZII”

PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PREȘCOLAR, SANDU OANA-MONICA, GRĂDINIȚA CU P.P. NR. 16
FOCȘANI,VRANCEA
• EDUCAȚIE SI INOVAIȚE PENTRU O SOCIETATE

PROF.INV.PRESC. SAVA RADUCA IONELA, GR.NR.13 FOCSANI VRANCEA
• FIȘĂ DE EVALUARE FINALĂ DOS – GRUPA MIJLOCIE

PROF.ȘERBATIUC SIMONA, GRĂDINIȚA P.P.,,AMICII,, CONSTANȚA

• FIȘĂ DE EVALUARE FINALĂ DLC – GRUPA MIJLOCIE
PROF.ȘERBATIUC SIMONA, GRĂDINIȚA P.P.,,AMICII,, CONSTANȚA
• IMPORTANŢA JOCULUI DIDACTIC ÎN GRĂDINIȚĂ

PROF.ÎNV.PREȘC.SEREA IULIANA, GRĂDINIȚA CU P.P.NR.16 FOCȘANI
• OPȚIONAL „PRIETENII SĂNĂTĂŢII”

PROF.ÎNV.PREȘC. COȘERAN DORINA, GRĂDINIȚA CU P.P. "ELENA FARAGO" CRAIOVA
• JOCUL DIDACTIC ÎN ACTIVITĂȚILE DIN GRĂDINIȚĂ

ȘTEFAN MIHAELA CORINA-PROF. ÎNVĂȚĂMÂNT PREȘCOLAR, G.P.P. ,,LUMEA COPILĂRIEI,,
RÂMNICU SĂRAT
• JOCUL DIDACTIC CA METODĂ DE EVALUAREA

PROF. ÎNV. PREȘCOLAR TĂNASE VALENTINA, LICEUL TEHNOLOGIC ”MIHAI EMINESCU”,
SLOBOZIA
• CEL MAI BUN CONSTRUCTOR

PROF. TĂNĂSELI GEORGIANA, GRĂDINIȚA CU P.P. NR.16, FOCȘANI
• IMPORTANȚA JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI

PROF.ÎNV.PREȘC. TÎRȘOGOIU ALINA MARILENA, GRĂDINIȚA CU P.P. "ELENA FARAGO"
CRAIOVA
• TOAMNA AURIE (EVALUARE CONTINUU- FORMATIVĂ- ”TREASURE HUNT”)

PROF. ÎNV. PREȘCOLAR ZLATCU TINCUȚA, GRĂDINIȚA ”STELUȚELE MĂRII”, CONSTANȚA
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
• PROIECT DE EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE SĂNĂTOS ȘI RESPONSABIL

PROF. ÎNV. PRIMAR FULGĂ MIHAELA FLORICA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ IZBICENI, JUDEȚUL
OLT
• JOCUL DIDACTIC ,,CÂT CÂNTĂREȘTE ROBOTUL?”

PROFESOR GĂLBENUȘ VICTORIANA APRILIA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,SF. ANDREI”, SLOBOZIA,
IALOMIȚA
• MATEMATICA ȘI POVEȘTILE – PROBLEME

PROF. ÎNV. PRIMAR BÎRGĂOANU CLAUDIA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,, I. CANTACUZINO ”
PAȘCANI, JUD. IAȘI
• „INSULA MISTERIOASĂ” - JOC DE COMUNICARE

PROF. BOCANCEA VIOLETA, PALATUL COPIILOR PITEȘTI, ARGEȘ
• LITERELE „a” „A” - FIŞĂ DE LUCRU

PROF.ÎNV. PRIMAR CARAMAN MARIANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.12 „B.P.HASDEU”,
CONSTANȚA
• FIȘĂ DE LUCRU – CLASA I

PROF. CIOACĂ MARGARETA, ȘC. GIM. ”I.L.CARAGIALE”
• ÎN LUMEA FIGURILOR GEOMETRICE – PROBLEME

PROF. ÎNV. PRIMAR IFTIMIA CRISTINA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,, I. GERVESCU ” SĂVINEȘTI, JUD.
NEAMȚ
• JOCURI DIDACTICE MATEMATICE

PROF. ÎNV. PRIMAR MALOȘ MIRELA, COLEGIUL TEHNIC ”MIRCEA CRISTEA”, BRAȘOV
• EVALUARE –FIȘĂ DE LUCRU LA COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ- CLASA

PREGĂTITOARE
PROFESOR PTR. ÎNV. PRIMAR,OANCEA MARINA ADELINA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,I. C.
LĂZĂRESCU”-ȚIȚEȘTI, JUD. ARGEȘ
• ”UNDE ȘI VIBRAȚII. PRODUCEREA ȘI PROPAGAREA SUNETELOR”- PROIECT DIDACTIC

PROF. POPA MARINELA VERGINICA
• MESAJUL DE DIMINEAŢĂ ÎN ALTERNATIVA STEP BY STEP

PROF. ÎNV. PRIMAR ROTARU IULIANA, ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 12 “B. P. HASDEU”
CONSTANŢA
• EVALUAREA INIȚIALĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

PROF. ÎNV. PRIMAR ȚECU MARIA, ŞCOALA GIMN. ,,ANGHEL SALIGNY”, FOCŞANI, JUD.
VRANCEA
ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIMNAZIAL
• OMONIMIA ȘI POLISEMIA. TEST DE EVALUARE – CLASA A VI-A

PROFESOR DAVID MIHAELA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 183, SECTOR 1, BUCUREȘTI
• MATEMATICĂ-clasa a VII a- SISTEME DE DOUĂ ECUAȚII CU DOUĂ NECUNOSCUTE- FIȘĂ

DE LUCRU
PROF. GHERMAN GABRIELA, COLEGIUL TEHNIC”GHEORGHE ASACHI” FOCȘANI
• THE READING, AN IMPORTANT SOURCE OF KNOWLEDGE FOR PUPILS - LECTURA,

SURSA A CUNOAŞTERII
PROF.GRIGORE CARMEN, SCOALA GIMNAZIALA NR.2, COMARNIC, JUD. PRAHOVA
• ASPECTE ALE STUDIERII LITERATURII ROMÂNE ÎN ȘCOALA CONTEMPORANĂ

PROF. GRIGORE ELENA-MIHAELA, PALATUL COPIILOR PITEȘTI
• FIȘĂ DE LUCRU-INTERACȚIUNEA - Cls. a VII-a

PROF. MAZĂRE VALENTINA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ” GALA GALACTION”+ȘCOALA
GIMNAZIALĂ” SF. ANDREI” MANGALIA
• PERSPECTIVE
SELEA MIRELA DAIANA, ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ANGHEL SALIGNY” FOCȘANI
ÎNVĂȚĂMÂNTUL LICEAL
• EXPERIENȚA ERASMUS+ O OPORTUNITATE DE ÎNVĂȚARE CARE ÎNCEPE ÎNCĂ DIN

TIMPUL LICEULUI
PROFESOR- VINȚAN EMILIA, COLEGIUL NAȚIONAL PEDAGOGIC ”REGINA MARIA”, DEVA, JUD.
HUNEDOARA

• INOVAȚIE ȘI CREATIVITATE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ON LINE
PROFESOR ANDREI SANDA LAVINIA, LICEUL TEHNOLOGIC ,,CONSTANTIN FILIPESCU”
CARACAL, JUD. OLT
• CUVÂNTUL: FORMĂ ȘI SENS

PROF. CIOLAC MIRELA ZAMILIA, LICEUL TEORETIC ”GR. MOISIL” TIMIȘOARA
• EVALUAREA ONLINE COMPARATIV CU EVALUAREA TRADIȚIONALĂ ÎN CAZUL

DISCIPLINELOR ECONOMICE
PROF. CÎRCOTĂ ROXANA, LICEUL TEHNOLOGIC GENERAL DE MARINĂ NICOLAE
DUMITRESCU MAICAN GALAȚI
• ROLUL DE MANAGER EDUCAŢIONAL AL PROFESORULUI

PROFESOR: COJOCARIU AURORA, COLEGIUL ECONOMIC,,M.KOGĂLNICEANU ”,FOCȘANI,
JUD.VRANCEA
• FOTOGRAFIA – ÎNTRE ȘTIINȚĂ ȘI ARTĂ

PROFESOR GIURCĂ MINODORA, COLEGIUL NAȚIONAL „GEORGE COȘBUC”
• INTERNETUL - MIJLOC DE COMUNICARE. FIŞĂ DE EVALUARE

PROF. IONIŢĂ DOINA, COLEGIUL NAŢIONAL CALISTRAT HOGAŞ TECUCI
• EUROPA CONTEMPORANA
PROF. NEGRUT GINA, CNAE TECUCI
• MATEMATICA-PUNTEA DE LEGĂTURĂ ÎNTRE TOATE DISCIPLINELE

PIȚU GEORGETA, COLEGIUL TEHNIC „ION HOLBAN”, IAȘI
• TEST INIȚIAL CLASA XI - MODUL CONTABILITATE

PROF. EC. POPA VICTORIA, COLEGIUL ECONOMIC ”DIONISIE POP MARȚIAN” ALBA IULIA
• LUCRAREA PRACTICĂ - ACTIVITATE DE ÎNVĂŢARE A DISCIPLINELOR TEHNICE

PROF. ANCA POPESCU, LICEUL TEHNOLOGIC „GENERAL DE MARINĂ NICOLAE DUMITRESCU
MAICAN”, GALAŢI
• JOCUL DIDACTIC – MIJLOC DE PROMOVARE A ÎNVAŢĂRII - ACTIVE ÎN PROCESUL

INSTRUCTIV-EDUCATIV
PROF. EC. STANCIU NICOLETA, COLEGIUL NATIONAL DE AGRICULTURA SI ECONOMIE TECUCI

Revista Internationala Self Management - NR 6 - Octombrie 2021

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Internationala Self Management - NR 6 - Octombrie 2021

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista SELF MANAGEMENT, NR.

Proiectului educațional al REVISTEI INTERNAȚIONALE ,,SELF MANAGEMENT”, revistă internațională

Responsabilitatea pentru conţinutul materialelor publicate revine în exclusivitate autorilor.

ISSN 2734 - 8229

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 3

• Argument/ Extras din proiectul educațional internațional al revistei

• Articole ale profesorilor din țară și din străinătate având ca temă:

Învățare, recapitulare, evaluare prin fișe de lucru, joc didactic, optional,

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 4

ARGUMENT/ EXTRAS DIN PROIECTUL EDUCAȚIONAL INTERNAȚIONAL AL

,,Education is not life-readiness, education is life itself”. ( John Dewey)

REVISTA ,,SELF MANAGEMENT” este rezultatul programului educațional internațional ,,Revista

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 5

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 6

FUNCȚII ȘI IMPORTANȚA JOCULUI LA PREȘCOLARI

PROF. ALEXANDRU MIHAELA

GPN ,,PINOCCHIO”-LIC. TEH. ,,M. EMINESCU”

Funcții și importanța jocului la preșcolari

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 7

Clasificarea jocurilor la vârsta preșcolară

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 8

Conducerea jocurilor didactice

COMUNICAREA ȘI LIMBAJUL LA ȘCOLARII MICI

PROF. ANDREI DOINA MARIA

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 11

BIBLIOGRAFIE: ,, Revista Învățământul Preșcolar”

DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR SOCIO-EMOȚIONALE LA COPIII PREȘCOLARI

PROF. INV. PREȘC. ANGYAL GEORGETA

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 13

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 14

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 15

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 16

G.R.O.W-COUNCHING EDUCATIONAL IN INVATAREA LA PRESCOLARUL SI LA

GRĂDINIȚA CU PP “ELENA FARAGO” CRAIOVA

JOCUL DIDACTIC –-MODALITATEA OPTIMA PENTRU INVATARE

GRADINIȚA CU P.P. ,,ELENA FARAGO’’,CRAIOVA

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 19

Chateau, J., (1972), Copilul şi jocul, Bucureşti: Editura Didactică și Pedagogică

UTILIZAREA PROIECTELOR TEMATICE ÎN VEDEREA ADAPTABILITĂŢII

PROF. INV. PRESCOLAR BIRSAN MARIANA

Metoda proiectelor – ca strategie de învăţare şi evaluare se concentrează pe efortul deliberat de cercetare al

PARTENERIAT EDUCAȚIONAL GRĂDINIȚĂ-GRĂDINIȚĂ

PROF. ÎNV.PREȘC. BÎRZILOIU ANDREEA-MĂDĂLINA

Societatea cunoaște un proces continuu de restructurare și reorganizare a sistemelor vieții cotidiene,

JOCUL DIDACTIC PRINCIPALA ACTIVITATE DIN GRĂDINIȚA

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 26

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 28

JOC DIDACTIC INTERDISCIPLINAR

PROF. ÎNV. PREȘC. CIARĂ GEORGIANA

Titlul activității: “Prietenii lui Dino”

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 29

O3- să identifice vecinii numerelor date;

O4- să asocieze corect numarul la cantitate și invers;

• conversația, exercițiul, observația, explicația, demonstrația, observarea dirijată, problematizarea, jocul,

• asculte cu atenție sarcina și să o rezolve, exprimându-se clar, in propoziții și utilizând un limbaj

• Curriculum pentru educație timpurie (aprobat prin OMEN nr.4694/02.08.2019);

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 30

”METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL ONLINE”

PROF. CLIM MIHAELA ECATERINA

Evaluarea este o dimensiune fundamentală a procesului de învăţământ, ea determinând valoarea rezultatelor şi

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 31

Revista SELF MANAGEMENT, NR. 6, octombrie 2021 32

PROF. ÎNV. PREȘC. DÎRDALĂ IONELA NICOLETA