Părţile de vorbire neflexibile.

Aplicaţii

Se dau textele:
„ – O! pentru nimic. Eram prea bătrân, vedeam că se plictiseşte, era o chestiune de
umanitate s-o las să-şi petreacă liberă anii cei mai frumoşi. S-a căsătorit bine şi-mi scrie
uneori. [...]. Pentru mine e o enigmă.” (G. Călinescu, Enigma Otiliei)

„Ah! Garafa pântecoasă doar de sfeşnic mai e bună!” (M. Eminescu, Cugetările
sărmanului Dionis)

„Străzile erau destul de animate, cum sunt mereu în zilele dinaintea Crăciunului. Cu
ochii pe sus, ca să nu-l ude, Nicu se pomeni întins în zăpadă, supărat ca atunci când te
trezeşti cu faţa la cearşaf.” (Ioana Pârvulescu, Viaţa începe vineri)

„S-a strecurat pe uliţa lui prost luminată, pe furiş, cu groaza în suflet să nu-l
întâlnească pe Botosu şi să rămână chiar fără nimic din toată munca, anul trecut aşa se
întâmplase. Pestriţa dormea în bucătărie, iar mama în casă (...), se întorsese, dar băuse iar,
asta înseamnă c-o să facă urât. S-a culcat şi el, şi a adormit bine. (...)”
(Ioana Pârvulescu, Viaţa începe vineri)

1. Identifică părţile de vorbire neflexibile (adverb, prepoziţie, conjuncţie, interjecţie)

din fragmentele date, notându-le în tabelul de mai jos:

Adverb/loc. Prepoziţie Conjuncţie Interjecţie

adverbiale coordonatoar subordonatoar
e e

2. Precizează funcţiile sintactice îndeplinite de adverbele/loc. adverbiale identificate

la ex. 1.

3. Menţionează partea de vorbire a cuvintelor subliniate în enunţurile date:

Ea locuieşte deasupra.
Ea locuieşte deasupra barului.
Este împotrivă.
Este împotriva acestei soluţii.
S-a aşezat în faţă.
Stă în faţa mea.

1
 4. Construieşte enunţuri în care să utilizezi următoarele perechi omofone (cuvinte
care au aceeaşi pronunţie, dar se scriu diferit), precizând valorile lor morfologice:
▪ odată X o dată;
▪ numai X nu mai;
▪ cândva X când va;
▪ deloc X de loc;
▪ departe X de parte;
▪ bineînţeles X bine înţeles.

5. Adaugă semnele de punctuaţie în enunţurile date:

– Măi fiţi atenţi!
– Of ce curaj!
– Sst Linişte!
Nu m-a anunţat dar ştiam că va fi o şedinţă.