Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DE
SPECIALITATE
PITEŞTI
NECLASIFICAT
3 din 74
NECLASIFICAT
- 2019 -
TEMA PROIECTULUI DE
SPECIALITATE:
MENTENANŢA SISTEMULUI DE PROPULSIE AL
AUTOCAMIONULUI DAC-665T
NECLASIFICAT
2 din 74
CUPRINS
ARGUMENT..............................................................................................................................................4
CAPITOLUL 1..........................................................................................................................................5
1.PRINCIPII GENERALE PRIVIND MENTENANŢA TEHNICII DE B.A.T. LA NIVEL GRUPĂ
DE INTERVENŢII TEHNICE..................................................................................................................5
1.1 Concepte utilizate..........................................................................................................................5
1.2 Rolul şi locul grupei de intervenţii tehnice în cadrul subunităţilor de mentenanţă.....................8
1.3 Atribuţiile comandantului grupei intervenţii tehnice....................................................................8
1.4 Organizarea, încadrarea cu personal şi dotarea grupei intervenţii tehnice....................................9
1.5 Activităţile comandantului grupei intervenţii tehnice privind planificarea, organizarea şi
executarea lucrărilor de mentenanţă pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război.......................11
1.6 Activităţi executate de către personalul din cadrul grupei de intervenţii tehnice........................16
1.7 Procesul tehnologic al reparaţiilor executate de către personalul grupei mentenanţă.................25
1.8 Activităţi specifice desfăşurate la evacuarea tehnicii de blindate, automobile şi tractoare
deteriorată şi/sau imobilizată.............................................................................................................26
CAPITOLUL 2.........................................................................................................................................30
2.CONSTRUCȚIA SISTEMULUI DE PROPULSIE LA AUTOCAMIONUL DAC-665T..................30
2.1. Destinaţie, tip, caracteristici tehnice.............................................................................................30
2.2 Compunerea sistemului de propulsie...........................................................................................31
2.3. Descrierea elementelor componente...........................................................................................31
2.4. Funcţionarea sistemului de propulsie..........................................................................................34
2.5. Particularităţi constructive şi de funcţionare ale sistemului de propulsie la celelalte tipuri de
tehnică................................................................................................................................................35
CAPITOLUL 3.........................................................................................................................................36
3.MENTENANȚA SISTEMULUI DE PROPULSIE.............................................................................36
3.1.Mentenanţă preventivă.................................................................................................................36
3.2.Mentenanţa corectivă...................................................................................................................42
3.3 Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă, protecţie a mediului şi prevenire şi stingere
a incendiilor la mentenanţa sistemului/mecanismului/subansamblului............................................55
CAPITOLUL 4........................................................................................................................................60
DOCUMENTE DE EVIDENŢĂ ŞI MIŞCARE UTILIZATE ÎN PROCESUL DE MENTENANŢĂ A
SISTEMULUI/MECANISMULUI/SUBANSAMBLULUI....................................................................60
4.1 Actul de predare-primire (destinaţie, conţinut, mod de completare, circuit, arhivare)...............60
4.2 Comanda (destinaţie, conţinut, mod de completare, circuit, arhivare)........................................61
4.3 Bonul de consum (destinaţie, mod de completare, circuit, arhivare)..........................................62
4.4 Bonul de predare, transfer, restituire (destinaţie, mod de completare, circuit, arhivare)............63
Format ½ A4, tipărit pe ambele feţe, în blocuri de 100 de file.........................................................63
În cazul utilizării ca bon de predare a produselor finite la deposit.............................................63
ANEXE....................................................................................................................................................66
BIBLIOGRAFIA.....................................................................................................................................73
NECLASIFICAT
3 din 74
NECLASIFICAT
ARGUMENT
NECLASIFICAT
4 din 74
NECLASIFICAT
CAPITOLUL 1
Mentenanţa este componenta logisticii care cuprinde totalitatea acţiunilor întreprinse pentru a
menţine sau restabili tehnica la caracteristicile specifice. Mentenanţa se realizează prin:
a) utilizarea eficientă şi menţinerea în permanentă stare de operativitate a tehnicii din
înzestrarea unităţilor militare;
b) organizarea şi executarea activităţilor pentru repunerea în stare de funcţionare a tehnicii
deteriorate sau imobilizate.
Activităţile de mentenanţă se organizează şi execută la tehnica din înzestrare, potrivit normelor
şi instrucţiunilor specifice, particularităţilor constructive, şi de funcţionare, de întreţinere şi de
reparare ale acesteia.
În funcţie de starea tehnicii şi momentul efectuării lucrărilor, mentenanţa poate fi preventivă,
corectivă şi complexă.
Mentenanţa preventivă cuprinde un ansamblu de activităţi întreprinse pentru
menţinerea sistemelor tehnicii în condiţii normale de funcţionare, prin înlocuirea sistematică a
elementelor şi executarea unor lucrări de revizie periodică, reglaj, diagnosticare şi control,
planificate la intervale stabilite în funcţie de durata de utilizare, normele de rulaj în kilometri
sau mile parcurse, timp de funcţionare în ore, număr de lovituri trase etc.
Mentenanţa corectivă cuprinde activităţi desfăşurate pentru restabilirea capacităţii
normale de funcţionare a sistemelor defecte cum ar fi reparaţiile de mică, medie sau mare
amploare, care au ca scop repunerea în stare de funcţionare a tehnicii defecte şi/sau deteriorate,
ca urmare a uzurii normale sau participării la acţiunile militare. Astfel de activităţi de
mentenanţă cuprind operaţii, cum sunt testarea / diagnoza, localizarea şi remedierea
defecţiunilor prin înlocuirea sau repararea elementelor defecte, verificarea şi executarea
reglajelor .
Mentenanţa complexă îmbină operaţiile de mentenanţă preventivă cu cele ale
mentenanţei corective, aplicate în funcţie de anumite criterii funcţionale şi economice specifice
utilizării sistemelor. Verificările executate cu ocazia întreţinerilor zilnice şi observaţiile
operatorilor sunt completate cu activitatea de determinare a parametrilor echipamentelor,
agregatelor şi sistemelor principale, cu aparatură de testare/diagnosticare tehnică, în scopul
stabilirii “punctului critic”, la care trebuie intervenit cu lucrări de mentenanţă corectivă .
Mentenanţa tehnicii şi echipamentelor militare include controlul tehnic, testarea
/diagnosticarea, întreţinerea, clasificarea operaţională, recuperarea, evacuarea, repararea,
reconstrucţia /reasamblarea şi reclamaţiile.
Controlul tehnic reprezintă activităţile efectuate în scopul evaluării nevoilor de lucrări
de întreţinere şi reparare pentru menţinerea tehnicii la nivelul cerinţelor operaţionale. Se
execută, de regulă, de către operatorul tehnicii, mecanicul conductor, servantul, echipajul,
conducătorul auto, specialistul etc. şi reprezintă principala sursă de informaţii pentru
mentenanţa tehnicii.
Testarea /diagnosticarea reprezintă activităţile efectuate pentru determinarea stării
tehnice şi de întreţinere a echipamentului şi refacerea unor reglaje, în limite prevăzute în norme
şi instrucţiuni. Se execută de către personalul specializat în domeniul mentenanţei, periodic, ca
urmare a constatărilor rezultate în urma controlului sau la încheierea reparaţiilor.
NECLASIFICAT
5 din 74
NECLASIFICAT
Întreţinerea reprezintă activităţile efectuate în scopul menţinerii parametrilor
funcţionali, în valori acceptate, pe perioada de timp parcursă de la introducerea în dotare a
tehnicii şi până la prima reparaţie, între două reparaţii sau de la ultima reparaţie la scoaterea din
uz. Se realizează prin:
- menţinerea stării de operativitate a tehnicii;
- siguranţa în funcţionare ;
- asigurarea duratei maxime de funcţionare între două reparaţii;
- prevenirea defecţiunilor şi deteriorărilor pe timpul utilizării;
- încadrarea consumurilor de carburanţi, lubrifianţi, lichide speciale, piese de
schimb, materiale şi alte forme de energie, în limita normelor stabilite prin instrucţiuni,
normative sau documentaţii tehnice.
Clasificarea operaţională constă în evaluarea funcţionalităţii tehnicii, gradului de
imobilizare, defecţiunilor sau deteriorărilor survenite la tehnică şi stabilirea nivelului de
mentenanţă, respectiv a eşalonului la care tehnica trebuie evacuată, în vederea operaţionalizării.
După evaluare, tehnica se clasifică, astfel:
tehnică operaţională – aptă pentru utilizare conform destinaţiei, adică aflată în
resursă, alimentată cu carburanţi, lubrifianţi, lichide speciale, muniţii şi alte materiale prevăzute
în complete, cu influenţă hotărâtoare asupra îndeplinirii misiunilor specifice;
tehnică indisponibilă – inaptă pentru utilizare o perioadă de timp, determinată de
starea tehnică în care se află, respectiv cu nevoi de întreţineri, reparaţii, revizii sau în conservare.
Recuperarea şi evacuarea tehnicii cuprinde identificarea şi evaluarea cantităţilor de tehnică
imobilizată ca urmare a deteriorărilor de luptă, împotmolită, suspendată, răsturnată, înecată,
incendiată, scufundată etc., măsurile şi activităţile planificate, organizate şi desfăşurate pe timpul
pregătirii şi ducerii operaţiei/luptei, cu scopul de a o scoate de sub focul inamicului, din raioanele
ameninţate sau din imobilizare şi de a o transporta în raioane/locuri în care se repară sau se predă
altor structuri.
Repararea tehnicii cuprinde totalitatea activităţilor pentru restabilirea funcţionalităţii la
nivelul condiţiilor tehnice sau parametrilor nominali, prin remedierea defecţiunilor la
subansamblurile, mecanismele şi piesele acesteia sau prin înlocuirea lor cu altele noi. În funcţie
de tipul tehnicii, gradul de uzură şi volumul de manoperă, de regulă, se execută reparaţii şi
revizii. Reparaţiile pot fi : reparaţii curente, reparaţii de complexitate medie, reparaţii de
complexitate ridicată.
Reparaţia curentă este ansamblul operaţiunilor de remediere, prin înlocuirea sau
reparare/recondiţionare a unor agregate, ansambluri şi piese uzate sau deteriorate şi efectuarea
de reglaje pentru restabilirea condiţiilor iniţiale de asamblare şi funcţionare. Reparaţia de nivel
1 are, de regulă, un caracter de necesitate şi se execută ori de câte ori este nevoie, cu condiţia ca
piesele şi materialele consumate într-un an să nu depăşească drepturile calculate pentru întreaga
cantitate de tehnică de acelaşi fel aflată în înzestrarea unităţilor.
Pe timpul executării reparaţiilor de nivel 1 se remediază şi alte defecţiuni constatate şi se
execută una din întreţinerile necesare aducerii tehnicii într-o stare corespunzătoare duratei de
funcţionare. La acest nivel de reparaţii nu se execută demontarea tehnicii, decât atât cât este
necesar pentru accesul la subansamblul defect.
Reparaţia de complexitate medie constă în înlocuirea sau repararea unor ansambluri
principale, care impun demontarea parţială a tehnicii. La această reparaţie, se execută în mod
obligatoriu controlul amănunţit al stării tehnice a tuturor subansamblurilor, înlocuirea sau
repararea/recondiţionarea pieselor defecte, precum şi reglajele necesare restabilirii parametrilor
funcţionali, în conformitate cu condiţiile tehnice de reparaţii.
Reparaţia de complexitate ridicată este ansamblul operaţiunilor de demontare completă
a tehnicii, controlul amănunţit al stării tuturor subansamblurilor/pieselor, înlocuirea sau
repararea/recondiţionarea celor defecte, precum şi efectuarea reglajelor necesare restabilirii
parametrilor funcţionali, în conformitate cu condiţiile tehnice de reparaţie sau cu instrucţiunile
NECLASIFICAT
6 din 74
NECLASIFICAT
de deservire şi exploatare.
Revizia este ansamblul operaţiunilor/lucrărilor executate în scopul eliminării uzurilor
sau efectelor îmbătrânirii la echipamente, subansambluri, mecanisme, piese sau materiale ca
urmare a funcţionării sau păstrării o perioadă normată de timp, fără executarea reparaţiilor de
complexitate medie şi ridicată.
Scoaterea din serviciu a tehnicii pentru executarea reparaţiilor curente , de complexitate
medie şi ridicată sau a reviziei se consemnează în ordinul de zi pe unitate şi se raportează
ierarhic eşaloanelor superioare, prin grija şefului structurii logistice, la termenele stabilite.
Unităţile, subunităţile şi formaţiunile execută lucrări în funcţie de competenţele
acordate prin concepţia mentenanţei, pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război, astfel:
grupele de mentenanţă ale unităţilor execută lucrările de întreţinere tehnică, reglaje şi
remedierea defecţiunilor mici, cu participarea conducătorilor de autovehicule, operatorilor,
echipajelor, servanţilor. În raport de situaţie şi timpul la dispoziţie, pot executa şi reparaţii
curente cu volum mic de lucrări;
companiile de mentenanţă execută lucrările calificate din cadrul întreţinerilor tehnice,
precum şi reparaţii curente;
batalioanele de mentenanţă execută reparaţii curente care depăşesc posibilităţile
formaţiunilor de la unităţile subordonate marii unităţi, reparaţii de complexitate medie şi
ridicată în limita timpului, fondurilor alocate şi capacităţilor disponibile;
structurile de mentenanţă de la nivelul eşaloanelor strategice execută reparaţii de
complexitate medie, care depăşesc posibilităţile celorlalte unităţi productive subordonate
corpurilor de armată teritoriale/similare, reparaţii de complexitate ridicată şi revizii.
Reparaţiile curente se pot executa în toate unităţile, subunităţile şi formaţiunile de
mentenanţă, la ordinul eşaloanelor superioare, unităţile beneficiare asigurând, în acest scop,
materialele şi fondurile financiare necesare.
Reconstrucţia/reasamblarea reprezintă totalitatea activităţilor şi măsurilor luate pentru
asamblarea elementelor bune, recuperate de la echipamentele care nu mai pot fi reparate, în
vederea realizării unui produs funcţional, având caracteristicile specifice celui de bază.
Reclamaţiile reprezintă totalitatea măsurilor întreprinse pentru monitorizarea
comportării tehnicii în exploatare la utilizator, centralizarea şi transmiterea la furnizor/reparator
a constatărilor privind neîndeplinirea condiţiilor operaţionale prevăzute în specificaţiile tehnice,
gradul de fiabilitate, defecţiunile care apar, precum şi a propunerilor de îmbunătăţire.
Sistemul de mentenanţă a tehnicii este organizat pe niveluri, stabilite în funcţie de
complexitatea lucrărilor, durata de imobilizare a tehnicii, dotarea cu echipamente, aparatură,
utilaje şi scule, dispozitive şi verificatoare specifice, de calificarea personalului şi condiţiile de
lucru, astfel:
nivelul de bază –cuprinde intervenţiile de mentenanţă nr.1 şi 2, cu imobilizare de scurtă durată a
tehnicii;
nivelul intermediar – cuprinde intervenţiile de mentenanţă nr.3 şi / sau 4, cu imobilizare a
tehnicii pe durată medie de timp;
nivelul general – cuprinde intervenţiile de mentenanţă nr.5, cu imobilizare a tehnicii pe durată
de timp relativ mare.
Intervenţiile de mentenanţă definesc complexitatea lucrărilor şi sunt asociate locului unde
acestea se execută, fiind clasificate astfel:
intervenţia de mentenanţă nr. 1 -I.M. 1 - lucrări de verificare, întreţineri
tehnice curente, respectiv întreţineri tehnice zilnice, întreţineri înainte şi după îndeplinirea unei
misiuni, care sunt executate, de regulă, la nivelul subunităţii de către operator, folosind scule,
dispozitive şi materiale din lotul de bord individual, tehnica fiind repusă în stare de funcţionare,
de regulă, în aceeaşi zi de luptă;
intervenţia de mentenanţă nr. 2 -I.M. 2 – operaţiuni de întreţineri tehnice de
volum mare şi reparaţii de nivel 1, de mică amploare, executate cu forţe şi mijloace specializate
NECLASIFICAT
7 din 74
NECLASIFICAT
din unitate de nivel batalion, divizion/similare, tehnica fiind repusă în stare de funcţionare, de
regulă, în ziua următoare;
intervenţia de mentenanţă nr. 3 -I.M. 3 - reparaţii de nivel 1, cu volum mare de
lucrări, executate cu forţe şi mijloace specializate din marea unitate tactică, tehnica devenind
disponibilă, de regulă, în ziua următoare;
intervenţia de mentenanţă nr. 4 -I.M. 4 - reparaţii de nivel 2 şi/sau de nivel 3, în
funcţie de complexitatea tehnicii, executate cu forţe şi mijloace aflate la dispoziţia marii unităţi
operative, tehnica devenind disponibilă pentru luptă după 3 – 4 zile de la primirea în reparaţie;
intervenţia de mentenanţă nr. 5 -I.M. 5 – lucrări de reparaţii de nivel l, 2 şi 3,
care depăşesc posibilităţile eşalonului operativ, executate de forţe şi mijloace mobile de
reparaţii din subordinea statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei şi comandamentelor
de armă, în fâşiile de acţiune ale marilor unităţi operative, precum şi în unităţi productive fixe,
militare şi civile, din zona de responsabilitate. Perioada de imobilizare depăşeşte 4 zile. După
reparare, tehnica poate fi distribuită altor unităţi, potrivit ordinelor eşaloanelor superioare.
NECLASIFICAT
8 din 74
NECLASIFICAT
să se preocupe de ridicarea calificării personalului tehnic din subordine;
să ia măsuri pentru menţinerea în stare de funcţionare a atelierelor mobile şi a mijloacelor de
evacuare din înzestrare;
să organizeze controlul de calitate şi să urmărească încadrarea în normele de lucru a
personalului din subordine.
În situaţii de criză şi la război comandantul grupei intervenţii tehnice este obligat:
să cunoască în permanenţă situaţia tactică a unităţii proprii sau la care a fost dat ca întărire /
sprijin, să-şi însuşească ordinele primite de la eşalonul superior, în părţile care îl privesc;
să cunoască modul şi posibilităţile de întrebuinţare a grupei pe timpul acţiunilor militare în
orice condiţii de timp şi stare a vremii;
să organizeze şi să conducă activităţile grupei în raionul de adunare a tehnicii deteriorate;
să înştiinţeze la timp personalul din subordine asupra misiunii primite, forţelor şi
mijloacelor din zona acţiunilor de luptă, care pot fi folosite în sprijinul evacuării şi reparării
tehnicii militare deteriorate a unităţii;
să execute întreţinerea şi repararea tehnicii şi echipamentelor militare din înzestrarea unităţii
NECLASIFICAT
9 din 74
NECLASIFICAT
Organizarea de principiu a grupei intervenţii tehnice
COMANDA
Specialist II ( şi comandant de grupă) – M.M.
PERSONAL
2 Specialişti– M.M.
ECHIPĂ 2 Mecanici – s.g.v.
ÎNTREŢINERI 1 Electromecanic – s.g.v.
TEHNICE BLINDATE
DOTARE
A.D.M.S. pentru tancuri pe şasiu de DAC665T = 3
PERSONAL
2 Specialişti– M.M.
1 Mecanic – s.g.v.
ECHIPĂ 1 Electromecanic – s.g.v.
ÎNTREŢINERI
TEHNICE AUTO
DOTARE
A.I.R.A. tip 4 pe şasiu de DAC665T = 2
A.R.I.A. pe şasiu de remorcă R2RPF – 7 = 1
PERSONAL
1 Specialist – M.M.
ECHIPĂ 1 Reparator telefon - telegraf – s.g.v.
ÎNTREŢINERI 2 Acumulatorişti – s.g.v.
TEHNICĂ DE
TRANSMISIUNI
DOTARE
A.R.T.T. –M-5 pe şasiu de DAC665T = 1
PERSONAL
1 Specialist – M.M.
ECHIPĂ 1 Armurier armament artileristic – s.g.v.
ÎNTREŢINERI
TEHNICĂ DE
ARTILERIE DOTARE
A.R.T. pe şasiu de DAC665T = 1
Notă:
- A.D.M.S. pentru tancuri pe şasiu de DAC665T (l autoşasiu şi 1 remorcă): Autoatelier pentru demontare-montare şi
sudură la tancuri;
- A.I.R.A. tip 4 pe şasiu de DAC665T (l autoşasiu): Autoatelier pentru întreţineri şi reparaţii la automobile;
- A.R.I.A. pe şasiu de remorcă R2RPF – 7 (1 remorcă): Remorcă atelier pentru verificat, reparat şi încărcat baterii de
acumulatoare cu plăci de plumb;
- A.R.T.T. -M-5 pe şasiu de DAC665T (1 autoşasiu): Autoatelier pentru întreţineri şi reparaţii curente la aparatura
radiotelefonică, telegrafică şi încărcat baterii de acumulatoare alcaline;
- A.R.T. pe şasiu de DAC665T (1 autoşasiu şi 1 remorcă): Autoatelier pentru verificarea şi repararea armamentului
de artilerie şi aruncătoarelor, cu remorca atelier pentru repararea şi întreţinerea armamentului portativ, mat.
chimice şi muniţiilor.
NECLASIFICAT
10 din 74
NECLASIFICAT
1.5.1 Generalităţi
NECLASIFICAT
11 din 74
NECLASIFICAT
la război” – L11/1 vol. 1.
NECLASIFICAT
12 din 74
NECLASIFICAT
Primitorul verifică starea tehnică şi funcţională prin probe şi încercări, iar în cazul când
se constată defecţiuni funcţionale sau lipsuri, tehnica nu se ia în primire, grupa de intervenţii
tehnice fiind obligată să le remedieze pe loc.
Operaţiunea de predare-primire din reparaţie se consideră încheiată când primitorul a
semnat de primire pe “formularul tip comandă”.
Comandantul grupei de intervenţii tehnice participante la rezolvarea unor situaţii de
criză ţine permanent legătura cu unitatea de origine, eşalonul superior şi organele de conducere
şi coordonare create în astfel de situaţii.
În situaţii de criză comandantul grupei de intervenţii tehnice desfăşoară următoarele
activităţi:
a) pregătirea temeinică, în funcţie de timpul avut la dispoziţie, a operatorilor, pentru
a fi în măsură să rezolve operativ orice situaţie, pe timpul misiunii;
b) stabilirea unor itinerare care să evite pe cât posibil localităţile, punctele
aglomerate sau greu accesibile;
c) organizarea asistenţei tehnice, atât în locurile de intervenţie, cât şi pe itinerare, în
vederea reducerii la minimum a timpului de staţionare a tehnicii pentru remedierea
defecţiunilor.
Pe timpul ducerii luptei / operaţiei grupa de intervenţii tehnice acţionează pe axele de
aprovizionare-evacuare sau în cadrul raioanelor / locurilor de adunare a tehnicii deteriorate.
Grupa de intervenţii tehnice, dată în sprijin / întărire subunităţilor, participă alături de
operatori la executarea lucrărilor de întreţineri tehnice şi reparaţii curente la tehnica din
înzestrarea subunităţilor.
Lucrările concrete de întreţineri, nominalizate pentru fiecare tip de tehnică din
înzestrare, locul unde se execută, timpul afectat şi forţele participante se stabilesc de
comandantul grupei de intervenţii tehnice.
Întreţinerile tehnice se execută în amplasamente sau pe locul de dispunere al subunităţii.
Pe timpul trecerii la apărare din contact nemijlocit cu adversarul, sub presiunea puternică
a acestuia, comandantul grupei de intervenţii tehnice ia următoarele măsuri:
1. asigurarea preluării tehnicii deteriorate care nu poate fi reparată pe loc, în special de pe
direcţiile ameninţate;
2. dispunerea grupei de intervenţii tehnice astfel ca, în cazul pătrunderii adversarului în dispozitivul
propriu de apărare, să asigure timpul necesar atât pentru strângerea şi deplasarea autoatelierelor,
cât şi pentru evacuarea tehnicii deteriorate;
3. conducerea neîntreruptă a activităţilor de mentenanţă;
4. executarea lucrărilor de întreţinere a tehnicii, pe timp de noapte, în dispozitiv, concomitent cu
îndeplinirea acţiunilor de luptă;
5. executarea reparaţiilor pe locul scoaterii din funcţionare, pe timp de noapte, uneori concomitent
cu executarea misiunilor, timp în care tehnica de luptă poate executa focul / lovituri din poziţii
de tragere pregătite.
Organizarea apărării în afara contactului cu adversarul oferă condiţii mai avantajoase
de executare a activităţilor şi lucrărilor de mentenanţă, datorită timpului suficient avut la
dispoziţie şi distanţei mai mari faţă de adversar.
Comandantul grupei de intervenţii tehnice poate organiza activităţile de mentenanţă în
condiţii bune, existând posibilitatea executării pregătirii personalului, amenajării genistice
complete, conducerii, controlului, îndrumării şi realizării legăturilor.
Pe timpul ducerii luptei / operaţiei de apărare se organizează grupe de evacuare,
evacuare-reparare sau grupe mixte de reparat tehnică pregătite, în funcţie de hotărârea
comandantului, să intervină în scurt timp în sprijinul trupelor din fâşia de asigurare, a celor de
pe direcţiile principale de interzis care au pierderi mai mari în tehnică, a celor care execută
contraatacuri / contralovituri, precum şi a celor lovite cu mijloace N.B.C. şi incendiare.
Unităţilor / subunităţilor care acţionează în fâşia de asigurare li se dau ca întărire /
NECLASIFICAT
13 din 74
NECLASIFICAT
sprijin grupe de evacuare, de reparaţii sau grupe mixte.
Tehnica deteriorată în fâşia de asigurare se evacuează, în principiu, pe itinerare dinainte
stabilite, către adâncimea dispozitivului de apărare.
Grupele de evacuare sau evacuare-reparare care acţionează ca întărire / sprijin în fâşiile
eşaloanelor respective execută reparaţiile pe locul scoaterii din funcţionare a tehnicii sau în
acoperiri şi evacuează pe cele care depăşesc posibilităţile proprii. Pe direcţiile pe care a pătruns
adversarul în dispozitivul de apărare, se concentrează majoritatea forţelor şi mijloacelor de
evacuare.
În această situaţie, grupa execută numai lucrările de restabilire parţială a sistemelor de
propulsie şi direcţie pentru evacuarea urgentă a tehnicii deteriorate şi îndeosebi a celei în pericol
de a fi capturată de adversar.
În cazul lovirii trupelor proprii cu mijloace N.B.C. sau incendiare, grupele de evacuare
din cadrul detaşamentelor de salvare-evacuare acţionează pentru scoaterea tehnicii şi
operatorilor din raioanele / locurile contaminate şi evacuarea acestora într-un raion / loc care
oferă condiţii atât pentru executarea decontaminării, cât şi de lucru.
Repararea tehnicii deteriorate pe timpul apărării se execută în raport cu situaţia tactică,
timpul la dispoziţie, cantitatea tehnicii scoase din funcţionare, nevoile de reparaţii ale acesteia şi
capacităţile productive şi formaţiunile primite ca sprijin / întărire sau de la agenţii economici.
Reparaţiile curente cu volum mic de lucrări se execută în perioada de pregătire a luptei /
operaţiei de apărare, pe locul scoaterii din funcţionare, iar pe timpul ducerii luptei / operaţiei, în
acoperirile apropiate, pentru subunităţile din forţele de angajare imediată sau pe locul scoaterii
din funcţionare, pentru celelalte subunităţi.
În raport cu situaţia tactică şi timpul la dispoziţie, în perioada de pregătire a ofensivei,
comandantul grupei de intervenţii tehnice ia măsuri pentru:
executarea întreţinerilor tehnice cu volumul cel mai mare de lucrări, corespunzător consumurilor
de resurse efectuate anterior şi a celui necesar pentru îndeplinirea misiunii de luptă; când timpul este
scurt, la tehnică se execută principalele lucrări de întreţinere punându-se accent pe verificarea şi
reglarea armamentului, aparatelor de observare şi ochire la tehnica de luptă;
verificarea şi, la nevoie, completarea tehnicii cu materialele necesare măririi capacităţii de
trecere şi a aparaturii de vedere pe timp de noapte;
evacuarea şi repararea în timp scurt a tehnicii deteriorate, pentru a da posibilitatea ca, pe
timpul pregătirii ofensivei, să fie pusă în stare de funcţionare o cantitate cât mai mare de
tehnică, mărind prin aceasta capacitatea de luptă a trupelor;
intervenţia la ordin în sprijinul structurilor subordonate de pe direcţiile principale de
ofensivă, a celor din forţele de angajare imediată, care au reuşit să rupă apărarea adversarului şi
care participă la respingerea contraatacurilor, precum şi a celor lovite puternic de adversar.
În principiu, grupa de intervenţii tehnice îşi desfăşoară activitatea în raioane /locuri de
adunare a tehnicii deteriorate.
Când terenul / zona, gradul deteriorărilor sau importanţa tehnicii nu permit evacuarea
acesteia în raioanele / locurile de adunare a tehnicii deteriorate, grupa de mentenanţă se
deplasează la locul scoaterii acesteia din funcţionare.
În perioada de pregătire a ofensivei comandantul grupei de intervenţii tehnice trebuie să
reţină:
caracteristicile itinerarelor de deplasare şi vitezele medii care se pot realiza pe acestea, pentru
fiecare categorie de tehnică;
amenajările necesare la punctele cheie, precum şi modul de asigurare a asistenţei tehnice a
acestora;
axul de evacuare-reparare şi itinerariile de evacuare;
raioanele / locurile de adunare a tehnicii deteriorate, de bază şi de rezervă;
forţele şi mijloacele agenţilor economici existente în fâşie, care pot fi folosite în sprijinul
mentenanţei.
NECLASIFICAT
14 din 74
NECLASIFICAT
Pe timpul dezvoltării ofensivei în adâncime, unităţile din forţele de angajare imediată vor fi
întărite /sprijinite cu mai multe forţe şi mijloace de evacuare-reparare. Când nu se dispune de timp
suficient pentru aducerea forţelor şi mijloacelor din adâncime se vor folosi forţe şi mijloace de
evacuare şi reparaţii care se găsesc în imediata apropiere a trupelor.
Pe timpul dezvoltării cu succes a ofensivei, subunităţile care se transformă în
detaşamente înaintate se întăresc cu grupe mixte de reparaţii-evacuare care execută şi asigură
evacuarea, repararea şi predarea tehnicii deteriorate, precum şi asistenţă tehnică în locurile greu
accesibile.
Grupele mixte de reparaţii-evacuare, care se dau ca întărire detaşamentelor, se pun la
dispoziţia acestora de pe aliniamentul de transformare în detaşament înaintat. Ele acţionează în
dispozitivul de luptă al detaşamentului înaintat, executând, în primul rând, evacuarea tehnicii
deteriorate care blochează itinerariile de deplasare a trupelor.
NECLASIFICAT
15 din 74
NECLASIFICAT
1.6 Activităţi executate de către personalul din cadrul grupei de intervenţii tehnice
NECLASIFICAT
16 din 74
NECLASIFICAT
înlăturarea eventualelor defecţiuni apărute ca urmare a acţiunii factorilor atmosferici;
verificarea şi completarea la nevoie a plinurilor de C.L. şi L.S., precum şi înlăturarea scurgerilor
din instalaţii sau cartere;
schimbarea uleiului din motor sau din transmisie, dacă s-a îndeplinit norma de rulaj sau
termenul de păstrare;
executarea unor operaţiuni de reglare sau gresare prevăzute a fi executate la anumite termene;
verificarea pe timp de iarnă a calităţii lichidului antigel şi a instalaţiilor de preîncălzire şi
climatizare;
verificarea şi, la nevoie, încărcarea buteliilor de aer comprimat din compunerea instalaţiilor de
pornire a motoarelor;
verificarea şi întreţinerea bateriilor de acumulatoare, înlocuirea celor cu norma de folosire
îndeplinită;
verificarea uzurii anvelopelor, presiunii din pneuri şi permutarea roţilor conform schemei şi
periodicităţii indicate;
verificarea, repararea şi completarea materialelor de mărire a capacităţii de progresiune în teren,
a mijloacelor de remorcare, de scoatere şi autoscoatere din imobilizare;
verificarea, întreţinerea, repararea şi completarea uneltelor genistice şi lotului de bord de pe
autovehicule;
retuşarea vopselei, emblemelor, semnelor de recunoaştere, numerelor de înmatriculare,
repararea huselor, prelatelor şi covergilor;
verificarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor electrice, de încălzire, sanitare şi construcţiilor
parcului de tehnică militară;
curăţirea şi amenajarea drumurilor de acces şi a drumurilor interioare ale parcului, sectoarelor
de parcare repartizate subunităţilor, verificarea şi repararea împrejmuirii parcului.
Comandantul grupei de intervenţii tehnice controlează calitatea lucrărilor de întreţinere
atât pe timpul executării acestora (controlul interoperaţional) cât şi la finalizarea lor, verificând
totodată respectarea termenelor de execuţie.
Întreţinerile tehnice nr. 1 şi 2 / similare se execută conform programului lunar de
producţie al plutonului mentenanţă.
Tehnica la care s-a realizat norma de funcţionare până la întreţinerea tehnică următoare
nu va fi scoasă în cursă înainte de executarea lucrărilor respective.
Întreţinerile tehnice periodice se execută la staţia de întreţineri tehnice de către operator
cu participarea obligatorie a personalului specializat din plutonul mentenanţă, pe baza fişelor
tehnologice întocmite de către comandantul de subunitate.
Distribuţia materialelor consumabile necesare executării lucrărilor se face în baza cererii
de materiale întocmită de gestionarul subunităţii căreia îi aparţine tehnica respectivă, pe
documente centralizatoare.
La tehnica aflată în conservare, se execută verificările şi întreţinerile tehnice prevăzute
în normative specifice.
Cu ocazia întreţinerilor tehnice, dacă s-au îndeplinit termenele scadente, se execută
verificările periodice ale instalaţiilor sub presiune şi de ridicat, ale aparatelor de măsură şi
control, precum şi ale aparaturii instalaţiilor speciale, iar obligatoriu a instalaţiei de stins
incendiu.
La efectuarea lucrărilor de întreţinere, se interzice scoaterea sau deteriorarea sigiliilor
aplicate de constructor sau de unităţile reparatoare la agregatele, instalaţiile sau mecanismele
aflate în termen de garanţie. Aceleaşi restricţii se aplică şi pentru sigiliile rezervoarelor de
combustibil. În cazul deteriorării unui sigiliu, comandantul grupei intervenţii tehnice raportează
ierarhic, şeful structurii logistice cercetează cazul, ia măsurile care se impun, efectuează
resigilarea şi consemnează despre aceasta în cartea tehnică la rubrica „ observaţii speciale”.
În poligoane pentru conducerea tehnicii / maşinilor de luptă, în aerodromuri de rezervă,
poligoane şi tabere, când se prevede folosirea pe timp mai îndelungat a tehnicii fără înapoierea
NECLASIFICAT
17 din 74
NECLASIFICAT
ei în unitate, se organizează sector de întreţinere. În acest caz întreţinerile tehnice se execută de
către operatorii de tehnică, cu sprijinul plutonului de mentenanţă, folosind utilajele şi aparatura
de pe atelierele mobile, după o planificare aprobată de comandantul unităţii.
Întreţinerea tehnică de sezon se execută sub conducerea comandanţilor de subunităţi.
La convocarea de pregătire şi instructaj pentru trecerea tehnicii la exploatarea de sezon
participă întregul personal care are în primire, răspunde sau foloseşte tehnica.
Lucrările pentru trecerea tehnicii la exploatarea de sezon se execută de către operatorii
care o au în primire şi personalul specializat din cadrul plutonului de mentenanţă, constituit pe
echipe specializate.
În spaţiile destinate executării întreţinerilor tehnice, se dispun, la loc vizibil, panouri sau
fişe cu operaţiunile care se execută.
Pe timpul lucrărilor de trecere la exploatarea de sezon, se interzice ca personalul care are
în primire sau răspunde de tehnică să execute alte activităţi.
Operaţiunile care se execută se stabilesc în aşa fel încât la terminarea programului de
lucru toată tehnica unităţii să fie repusă în stare de funcţionare.
Comandantul grupei de intervenţii tehnice controlează calitatea lucrărilor de întreţinere,
pe timpul executării şi după terminarea lor şi raportează ierarhic comandantului plutonului că
lucrările de trecere a tehnicii la exploatarea de sezon s-au terminat.
Comandantul grupei de intervenţii tehnice:
a) participă cu întreg personalul din subordine la convocarea de pregătire a personalului pentru
executarea întreţinerii tehnice de sezon;
b) asigură prezenţa şi verifică încadrarea în program, în totalitate, a personalului participant la
executarea lucrărilor;
c) asigură prezenţa în totalitate a tehnicii la care se execută operaţiunile de întreţinere;
d) distribuie conducătorilor de autovehicule şi echipajelor fişele tehnologice cu operaţiuni,
urmărind şi verificând respectarea acestora şi desfăşurarea lucrărilor prevăzute în fişe, în volum
complet şi de calitate;
e) organizează şi execută reparaţiile şi fabricaţiile, până la începerea lucrărilor practice, cu
personalul din subordine;
f) la începutul activităţilor practice va desfăşura cu personalul din subordine instructajul de
protecţia muncii şi va prelucra normele de prevenire şi stingere a incendiilor specifice locului de
muncă şi în parcul de tehnică militară.
Inspecţiile tehnice se execută de către personalul autorizat din cadrul plutonului de
mentenanţă. Autorizarea personalului se face anual în urma absolvirii cursului de specializare şi
atestare a personalului destinat executării inspecţiilor tehnice la autovehicule, cu durata de 2 – 3
zile.
Inspecţiile tehnice constau în verificarea stării tehnice fără demontare, utilizându-se
aparatura, utilajele şi dispozitivele din înzestrare. Rezultatele se consemnează în Registrul cu
evidenţa efectuării inspecţiilor tehnice la autovehicule, în certificatele de înmatriculare, iar la
tehnica blindată, în cărţile tehnice. Registrul se păstrează la comandantul plutonului de
mentenanţă.
Când starea tehnică nu corespunde normelor prescrise se dă un termen de remediere de
maxim 30 de zile.
Se interzice ieşirea în cursă a autovehiculelor care nu au executat inspecţia tehnică la
termenele prevăzute.
NECLASIFICAT
18 din 74
NECLASIFICAT
a) cu caracter comercial, în perioada de garanţie;
b) cu caracter de depanare, în vederea stabilirii în mod activ a cauzelor şi locului defectărilor în
procesul de mentenanţă;
c) cu caracter de control final, la terminarea operaţiilor de întreţinere tehnică sau la reparaţii;
d) cu caracter de verificare a stării tehnice, la sistemele şi mecanismele care condiţionează
siguranţa circulaţiei; se efectuează în cazul lucrărilor de control şi întreţinere zilnică;
e) cu caracter de verificare a stării tehnice periodice stabilită prin normative. De obicei se execută
în cadrul întreţinerilor tehnice sau în cadrul inspecţiilor tehnice.
Diagnosticarea se execută cu aparatură specializată, conform proceselor tehnologice
prevăzute în manuale şi instrucţiuni, cu sau fără demontarea organelor şi ansamblurilor.
În funcţie de nivelul valorilor parametrilor de diagnosticare, autovehiculele se pot afla în
una din stările:
în stare tehnică bună – autovehicul operaţional - când valorile parametrilor de diagnosticare
sunt cuprinse între valorile nominale şi cele limită;
în stare tehnică necorespunzătoare – autovehicul neoperaţional - când valorile parametrilor de
diagnosticare sunt în afara valorilor limită sau egale cu acestea.
Diagnosticarea stării tehnice a motorului poate fi:
generală, la care se determină parametrii: puterea, consumul de combustibil orar / specific,
consumul de ulei, gradul de poluare al gazelor arse, nivelul de zgomot; puterea efectivă se
poate efectua prin determinarea directă a puterii efective a motorului, prin suspendarea
funcţionării cilindrilor sau prin metoda accelerării;
pe elemente, atunci când unul din parametrii de diagnosticare generală are valori
inacceptabile.
Pentru stabilirea stării tehnice a mecanismului motor se determină: gradul de etanşare a
cilindrului, prin măsurarea: presiunii la sfârşitul compresiei; scăpărilor de gaze în carter;
presiunii şi debitului gazelor scăpate în carter; depresiunii din galeria de admisie; mărimea
jocului în articulaţii; analiza zgomotelor şi vibraţiilor.
Diagnosticarea generală a stării tehnice a motorului se poate executa prin mai multe
procedee, astfel:
a) după consumul de ulei şi după consumul de combustibil;
b) prin măsurarea gradului de fum;
c) prin măsurarea puterii la roţile motoare;
d) prin suspendarea funcţionării cilindrilor;
e) prin măsurarea presiunii de compresie;
f) prin măsurarea scăpărilor de aer;
g) prin măsurarea depresiunii în galeria de admisie;
h)prin măsurarea presiunii şi / sau debitului de gaze scăpate în carter;
i) prin analiza chimică a uleiului;
j) vibro-acustic.
Diagnosticarea prin primele trei procedee nu oferă garanţie decât în cazul în care
celelalte părţi ale motorului de care depind consumul de ulei, de combustibil şi emisia de fum
sunt în stare bună şi cu reglajele corespunzătoare.
La stabilirea stării tehnice a motorului prin determinarea puterii la roată, pe lângă
considerentele menţionate, precizia indicaţiilor mai este condiţionată şi de starea transmisiei şi
de cunoaşterea randamentului mecanic al acesteia.
Diagnosticarea pe stand presupune determinarea:
a) puterii motorului, prin măsurarea puterii la roată şi forţei de tracţiune;
b) consumului de combustibil;
c) compoziţiei gazelor arse şi temperaturii acestora;
d) stării tehnice a ambreiajului;
e) calităţilor de demaraj şi frânare;
NECLASIFICAT
19 din 74
NECLASIFICAT
f) forţelor de frânare la roţi;
g) apariţiei zgomotelor anormale în angrenajele transmisiei în funcţie de complexitatea standului.
Pentru diagnosticarea pe stand a autovehiculelor se efectuează o serie de lucrări
pregătitoare:
a) se execută curăţirea exterioară şi interioară a autovehiculului;
b) se introduce autovehiculul la punctul de diagnosticare şi se dispune cu roţile motoare pe
rolele standului;
c) se fixează autovehiculul împotriva deplasărilor laterale;
d) se racordează turometrul electronic la motor, furtunurile de legătură ale standului la
alimentarea cu combustibil a motorului;
e) se plasează suflante în poziţia corespunzătoare unei bune răciri a motorului;
f) se montează furtunul pentru captarea gazelor arse;
g) se aduce motorul la regimul termic normal.
Operaţiile de diagnosticare specifice se execută în conformitate cu prescripţiile tehnice
pentru fiecare tip de autovehicul şi stand de diagnosticare. Diagnosticarea pe parcurs presupune
determinarea: spaţiului şi timpului de accelerare, deceleraţiei autovehiculului, vitezei maxime,
consumului de combustibil şi ulei.
La diagnosticarea tehnică a mecanismului de distribuţie se determină:
a) jocul termic al supapelor;
b) analiza zgomotelor;
c) fazele distribuţiei.
Diagnosticarea instalaţiei de alimentare cu combustibil şi cu aer a motoarelor se poate
realiza cu ajutorul metodelor globale prin evaluarea cantitativă sau calitativă a emisiilor
poluante din gazele de evacuare şi după consumul de combustibil.
În cadrul operaţiilor de diagnosticare a instalaţiei de alimentare a motoarelor cu
aprindere prin scânteie se vor executa:
a) verificarea pompei de alimentare cu combustibil prin măsurarea debitului, presiunii
de refulare şi etanşeităţii;
b) verificarea carburatorului / sistemului de injecţie pentru motoarele echipate cu acest
sistem;
c) analiza gazelor de evacuare;
d) verificarea buşonului rezervorului;
e) verificarea etanşeităţii instalaţiei de alimentare;
f) verificarea gradului de îmbâcsire a filtrelor de aer / determinarea căderii de presiune
pe filtre.
În cadrul operaţiilor de diagnosticare a instalaţiei de alimentare a motoarelor cu
aprindere prin comprimare se vor executa:
a) analiza fumului din gazele de evacuare;
b) verificarea pompei de alimentare cu combustibil;
c) verificarea injectoarelor cu sau fără demontarea de pe motor, astfel: măsurarea
presiunii de injecţie, calitatea pulverizării, etanşeitatea ansamblului ac-pulverizator, proba de
glisare;
d) verificarea pompei de injecţie, astfel: determinarea începerii injecţiei, uniformitatea
debitului elementelor de pompare, debitul elementelor, verificarea funcţionării regulatorului,
uzurii elementelor pompei şi a supapelor de refulare;
e) verificarea conductelor de înaltă presiune;
f) verificarea gradului de îmbâcsire a filtrelor de aer / determinarea căderii de presiune
pe filtre;
g) verificarea etanşeităţii instalaţiei.
NECLASIFICAT
20 din 74
NECLASIFICAT
La motoarele supraalimentate se va determina în plus: debitul şi presiunea aerului de
supraalimentare, temperatura aerului de supraalimentare, zgomotele anormale, bătăi în zona
lagărelor turbosuflantelor.
Diagnosticarea instalaţiei de răcire presupune determinarea:
a) etanşeităţii instalaţiei;
b) temperaturii lichidului de răcire;
c) cantităţii / nivelului lichidului de răcire din instalaţie;
d) presiunii de deschidere a supapei abur-aer;
e) temperaturii de deschidere a termostatului şi a cursei supapei termostatului;
f) săgeţii curelei ventilatorului;
g) zgomotelor anormale, bătăilor în zona pompei de lichid şi a ventilatorului;
h) verificarea temperaturii de cuplare a ventilatorului în cazul antrenării acestuia prin
elemente de comandă pe baza temperaturii lichidului de răcire sau a momentului de patinare.
Diagnosticarea instalaţiei de ungere presupune :
a) verificarea etanşeităţii instalaţiei;
b) verificarea nivelului uleiului;
c) verificarea funcţionării corecte a aparaturii de măsură şi control de la bord /
traductorul presiune şi indicatorul la bord;
d) verificarea presiunii uleiului din instalaţia de ungere / rampa centrală;
e) verificarea calităţii uleiului prin analiza acestuia;
f) verificarea la pompa de ulei a debitului presiunii de refulare, supapei de siguranţă;
g) verificarea gradului de îmbâcsire a filtrelor de ulei.
Diagnosticarea transmisiei se poate face prin procedee de apreciere globală a stării
tehnice sau pe elemente.
Pentru diagnosticarea generală a transmisiei se utilizează ca parametri de diagnosticare:
puterea consumată prin frecări, drumul parcurs liber şi jocul unghiular. Dacă la analiza acestor
parametri nu se obţine un rezultat valoric corespunzător cu valorile admisibile, se va proceda la
diagnosticarea separată a subansamblurilor transmisiei.
Diagnosticarea transmisiei se poate face pe parcurs sau pe standuri / în regim static sau
dinamic.
Diagnosticarea la stand presupune determinarea puterii consumate pentru antrenarea
transmisiei. Se execută pe standuri speciale.
La diagnosticarea pe parcurs se determină spaţiul liber parcurs de autovehicul în rulare
liberă, valoarea reprezentând pierderile prin frecări în organele transmisiei.
Static, diagnosticarea generală a transmisiei se execută utilizând ca parametru de
diagnosticare jocul unghiular în transmisie. Această mărime constituie un indice al stării tehnice
generale a transmisiei, exprimând gradul de uzură şi precizia reglajului elementelor acesteia.
Pentru determinarea jocurilor unghiulare se utilizează dispozitive ce permit stabilirea
valorii efective a acestui parametru de diagnosticare la o anumită solicitare a lanţului cinematic
al transmisiei. Construcţia acestor dispozitive depinde de tipul transmisiei autovehiculului.
Diagnosticarea stării tehnice a ambreiajului se execută pentru determinarea următorilor
parametri de diagnosticare:
a) cursa liberă a pedalei;
b) gradul de patinare;
c) gradul de decuplare;
d) efortul la pedală.
Diagnosticarea cutiei de viteze, reductoarelor şi a altor subansambluri care au în
compunere angrenaje cu roţi dinţate presupune determinarea următorilor parametri:
a) jocul unghiular;
b) temperatura carterului sau timpul scurs până la atingerea temperaturii de regim sau a
unei anumite temperaturi;
NECLASIFICAT
21 din 74
NECLASIFICAT
c) analiza zgomotelor şi vibraţiilor;
d) gradul de etanşare.
Diagnosticarea transmisiei longitudinale, respectiv a articulaţiilor şi arborilor cardanici
presupune determinarea:
a) strângerii şuruburilor de prindere;
b) jocului unghiular;
c) bătăii radiale;
d) zgomotelor şi vibraţiilor specifice, prin ascultare.
Diagnosticarea suspensiei, pentru stabilirea stării tehnice, presupune determinarea
parametrilor geometrici, de elasticitate, de oscilaţie şi de etanşare pentru arcuri şi amortizoare,
adică caracteristicile funcţionale.
Diagnosticarea generală a sistemului de frânare se execută prin determinarea spaţiului de
frânare, a deceleraţiei, forţei de frânare la roţi şi efortului la pedală.
În cazul diagnosticării pe elemente se determină:
a) gradul de etanşare al sistemului;
b) cursa liberă a pedalei şi efortul la pedală;
c) temperatura frânelor;
d) jocul dintre tambur şi saboţi;
e) stabilitatea, uniformitatea şi sincronizarea frânării;
f) forţa de frânare la roţi, viteza de creştere şi reducere a acesteia;
g) timpul de reacţie al sistemului de frânare;
h) nivelul zgomotelor;
i) verificarea gradului de uzură a compresorului prin metoda "proba de ulei".
Diagnosticarea direcţiei constă în verificarea următorilor parametri:
a) jocul liber şi efortul la volan / leviere de direcţie;
b) geometria roţilor directoare / unghiurile de aşezare a roţilor de direcţie;
c) verificarea servomecanismului de direcţie;
d) verificarea gradului de etanşare;
e) starea mecanismelor planetare de direcţie prin proba de mers rectiliniu pentru
autovehiculele pe şenile.
Diagnosticarea sistemului de rulare la autovehiculele pe roţi presupune determinarea:
a) gradului de uzură a pneurilor;
b) dezechilibrarea roţilor;
c) zgomotelor specifice din zona rulmenţilor de la butucul roţii.
La autovehiculele pe şenile se determină:
a) starea galeţilor şi a bandajelor de cauciuc de la toate elementele sistemului de rulare;
b) starea roţilor de întindere şi a mecanismului acesteia;
c) gradul de uzură al coroanelor dinţate ale roţilor motrice;
d) gradul de uzură al şenilelor.
Diagnosticarea stării tehnice a echipamentului electric presupune diagnosticarea
elementelor componente şi a echipamentului în ansamblu.
La bateriile de acumulatori se execută:
a) verificarea densităţii electrolitului;
b) verificarea tensiunii pe elemente sau în ansamblu;
c) verificarea tensiunii în sarcină rapidă şi continuă;
d) verificarea scurgerilor de curent;
e) verificarea etanşeităţii.
La generatoarele de curent şi consumatorii se execută:
a) verificarea puterii nominale la turaţia nominală de funcţionare;
b) verificarea tensiunii, a curentului nominal şi absorbit la mersul în gol şi în sarcină;
c) verificarea circuitului de alimentare cu energie electrică;
NECLASIFICAT
22 din 74
NECLASIFICAT
d) măsurarea rezistenţei totale a înfăşurării rotorului;
e) verificarea elementelor de antrenare;
f) ascultarea zgomotelor, bătăilor anormale în zona elementelor de antrenare sau a
lagărelor rotorului;
g) verificarea releului regulator de tensiune.
Pentru sistemul clasic de aprindere se verifică:
a) bobina de inducţie;
b) contactele ruptorului;
c) unghiul de înclinare a contactelor ruptorului ;
d) bujiile.
Diagnosticarea sistemelor speciale se execută în conformitate cu normativele şi
specificaţiile tehnice în vigoare pentru fiecare tip de sistem în parte.
NECLASIFICAT
23 din 74
NECLASIFICAT
b) cu ocazia trecerii autovehiculelor la utilizarea pe timp de vară nu se mai spală
instalaţia cu soluţie specială întrucât lichidul antigel nu depune soluţii calcaroase ci, dimpotrivă,
le dizolvă şi le desprinde de pe pereţii motoarelor;
c) se verifică starea supapei de abur-aer / buşonul radiatorului a racoardelor de cauciuc,
presetupelor pompei de apă a motorului şi cea a încălzitorului de apă şi ulei, scurgerile pe la
orificiul de drenaj, se strâng toate colierele şi îmbinările cu scopul de a se asigura etanşeitatea
perfectă a instalaţiei de răcire. Strângerea colierelor se repetă după alimentarea cu antigel,
întrucât acesta dizolvă produsele calcaroase dintre racoardele şi gâturile instalaţiei, determinând
apariţia pierderilor de lichid;
d) pentru a se elimina complet apa rămasă în instalaţia de răcire a motorului, acesta se
antrenează cu demarorul timp de 3-5 secunde, în timp ce robinetul de golire este deschis.
Alimentarea instalaţiilor de răcire cu lichid antigel se face respectându-se următoarele
reguli:
a) în prezenţa mecanicilor conductori / conducători auto, a personalului tehnic al
subunităţii şi al ofiţerului cu mentenanţa din cadrul compartimentului logistic se stabileşte
densitatea lichidului antigel şi se identifică tipul acestuia după datele înscrise în buletinul de
analiză şi în actul care atestă distribuirea-primirea lichidului la subunitate;
b) în instalaţiile de răcire se introduce numai lichid antigel care în prealabil a fost
omogenizat; dacă acesta a mai fost folosit, înainte de omogenizare, lichidul se va transvaza într-
un butoi curat, avându-se grijă să nu tulbure produsele decantate;
c) întrucât prin încălzire lichidul antigel se dilată, instalaţiile de răcire se alimentează cu
cantităţi mai reduse, în general cu 5-8%, faţă de capacitatea nominală, respectându-se indicaţiile
din manualele de utilizare;
d) din lichidul antigel introdus în fiecare autovehicul se iau probe în flacoane de sticlă
sau masă plastică transparentă, având capacitatea de 100-150 ml;
e) pe fiecare flacon se lipeşte o etichetă pe care scrie cu vopsea numărul de
înmatriculare / seria autovehiculului;
f) probele se păstrează la subofiţerul de serviciu pe parcul de tehnică militară, afară sub
cheie, urmând să fie împrospătate în mod obligatoriu la fiecare înapoiere din cursă a
autovehiculului;
g) în registrul pentru predarea serviciului de zi pe parc se întocmeşte un tabel cu seriile
autovehiculelor care au fost alimentate cu lichid antigel, pe baza căruia se vor primi-preda
flacoanele cu mostre.
Apa din instalaţiile de răcire, la cele ce nu au lichid antigel, se scoate după fiecare
utilizare a autovehiculelor lăsând robinetele de golire deschise. Apa scoasă va fi colectată şi
evacuată în decantoare de apă uzată sau în instalaţia de canalizare.
După întoarcerea din cursă sau cu ocazia zilei de verificare şi întreţinere a tehnicii,
conducătorul auto / mecanicul conductor ia probe de lichid antigel pentru verificarea calitativă.
La nevoie se reface concentraţia lichidului antigel.
Înainte de plecarea în cursă şi pe parcurs se vor verifica funcţionarea jaluzelelor
radiatoarelor şi a dispozitivelor de dezaburire a parbrizelor şi lunetelor, etanşeitatea instalaţiei
de răcire, precum şi nivelul lichidului de răcire din instalaţie.
Preîncălzirea, pornirea şi încălzirea motorului se face în conformitate cu regulile
prevăzute în manualul de utilizare a autovehiculului respectiv.
Deplasarea autovehiculului este permisă numai după ce motorul a ajuns la o temperatură
minimă de funcţionare stabilită în documentaţia tehnică.
Pe timpul folosirii preîncălzitorului autovehiculele nu vor fi acoperite cu prelate,
echipajele şi conducătorii acestora vor ieşi din interiorul lor, iar obloanele de acces vor rămâne
deschise. Conducătorii de autovehicule vor supraveghea permanent modul de funcţionare a
preîncălzitoarelor şi temperatura indicată de aparate.
NECLASIFICAT
24 din 74
NECLASIFICAT
Întreţinerea tehnică a autovehiculelor şi în special înlocuirea uleiurilor şi unsorilor se
face după oprire, înainte ca subansamblurile şi uleiul / unsoarea din ele să se fi răcit.
atenţie deosebită se va acorda bateriilor de acumulatoare ce se vor verifica periodic în
ceea ce priveşte densitatea electrolitului şi tensiunea, care trebuie să fie cele corespunzătoare
condiţiilor de iarnă. Periodic, în conformitate cu instrucţiunile furnizorului, se va asigura
încărcarea bateriilor de acumulatoare la staţia de încărcat acumulatoare, în special cele ale
autovehiculelor care nu sunt parcate în remize închise şi încălzite.
Calitatea carburantului şi uleiului se va verifica periodic prin analize corespunzătoare,
iar atunci când se constată prezenţa apei se vor lua măsuri de înlocuire sau deshidratare.
Pe timpul alimentării se iau măsurile corespunzătoare pentru evitarea pătrunderii apei
sau zăpezii în carburant.
atenţie sporită se acordă reglării corecte a tuturor mecanismelor de comandă, dotării cu
dispozitive şi materiale necesare măririi capacităţii de trecere, precum: lanţuri antiderapante,
fascine, grile, saci cu nisip etc., verificării şi completării cu unelte genistice, iar dacă este
necesar şi posibil, se vor monta pneuri cu profil antiderapant.
Înainte de executarea deplasărilor se iau măsuri pentru pregătirea corespunzătoare a
acestora, pregătirii personalului participant şi pentru cunoaşterea stării itinerarelor de deplasare
şi a condiţiilor meteorologice.
Utilizarea autovehiculelor pe timp de vară este caracterizată de temperaturile ridicate,
existenţa din abundenţă a prafului în aer şi murdăriei ce se depune pe părţile exterioare ale
autovehiculului, ansamblurilor şi subansamblurilor acestuia.
Pentru asigurarea unui regim termic normal de funcţionare a motorului şi a celorlalte
ansambluri şi subansambluri se vor lua măsuri pentru:
a) respectarea riguroasă a perioadei / normei de rulaj stabilită pentru curăţirea filtrelor;
b) verificarea funcţionării corecte a ejectoarelor de evacuare a prafului din filtrele de
aer;
c) curăţirea periodică şi montarea corectă a buşoanelor de aerisire a carterelor şi a altor
subansambluri;
d) menţinerea unei stări tehnice bune a instalaţiilor de răcire, ungere, alimentare cu aer şi
combustibil, aprindere;
e) controlul permanent, înaintea plecării în cursă şi pe parcurs a nivelului lichidului din
instalaţia de răcire şi uleiului din instalaţia de ungere – la nevoie se reface nivelul stabilit în
documentaţia tehnică prin completare;
f) menţinerea curată a suprafeţei de răcire a radiatoarelor instalaţiilor de răcire şi ungere;
g) prevenirea formării depunerilor pe suprafeţele interioare ale instalaţiei de răcire;
h) reglarea turaţiei motorului şi mărirea debitului de aer în radiatoare prin deschiderea
jaluzelelor;
i) controlul sistematic asupra funcţionării corecte a supapei abur-aer şi a termostatului;
j) verificarea periodică a nivelului electrolitului în bateria de acumulatoare şi
completarea cu apă distilată, curăţirea bateriilor, capacelor şi orificiilor de aerisire a buşoanelor;
k) menţinerea curată a suprafeţelor exterioare ale autovehiculelor.
La deplasarea în coloană pe drumuri cu mult praf se va mări distanţa dintre
autovehicule.
NECLASIFICAT
25 din 74
NECLASIFICAT
Procesul tehnologic al reparaţiei curente cuprinde următoarele operaţii:
a) primirea autovehiculului în reparaţie;
b) spălarea şi curăţirea exterioară;
c) demontarea agregatelor care necesită a fi reparate şi recondiţionarea lor;
d) controlul şi remedierea defectelor instalaţiei electrice;
e) controlul şi remedierea defectelor agregatului motor;
f) controlul şi remedierea defectelor celorlalte agregate care nu se demontează de pe
autovehicul;
g) montarea pieselor, ansamblurilor şi agregatelor reparate sau înlocuirea acestora cu
altele noi sau reparate;
h) repararea dispozitivelor de comandă ale autovehiculului;
i) încercarea autovehiculului;
j) remedierea defecţiunilor constatate cu ocazia încercării;
k) predarea maşinii pentru utilizare.
Principalele lucrări ce se pot executa în cadrul reparaţiei curente la tehnica de blindate,
automobile şi tractoare sunt prevăzute în anexa nr. 7.
În funcţie de condiţiile de spaţiu, calificarea şi specializarea forţei de muncă,
competenţele stabilite prin normativele de reparaţii, gradul de asigurare cu piese de schimb şi
materiale, repararea se execută după una din următoarele metode:
a) prin schimbul agregatelor, ansamblurilor sau pieselor uzate / deteriorate cu altele noi
sau reparate / recondiţionate;
b) prin repararea / recondiţionarea agregatelor, ansamblurilor sau pieselor uzate
/deteriorate, demontate de pe tehnică şi montarea lor pe aceeaşi tehnică;
c) combinat, când o parte din agregate, ansambluri sau piese de schimb se înlocuiesc cu
altele noi sau reparate anterior, iar o parte se repară şi se montează din nou pe tehnica de pe care
au fost demontate.
Pentru reducerea timpului de imobilizare, grupa de intervenţii tehnice foloseşte, de
regulă, metoda de reparare prin înlocuirea subansamblurilor şi pieselor defecte.
NECLASIFICAT
26 din 74
NECLASIFICAT
Metodele de evacuare sunt influenţate de următorii factori:
a) gradul imobilizării;
b) starea tehnică;
c) mijloacele existente şi distanţa la care se evacuează tehnica de blindate, automobile şi
tractoare.
În funcţie de lucrările de mentenanţă pregătitoare, imobilizarea tehnicii se clasifică:
a) imobilizare de tip semiuşor;
b) imobilizare de tip uşor;
c) imobilizare de tip mijlociu;
d) imobilizare de tip greu;
e) imobilizare de tip foarte greu.
Pentru planificarea şi organizarea evacuării ce se execută de către structurile logistice
ale unităţilor militare se stabilesc următoarele:
a) fondul de evacuat existent şi probabil;
b) raioanele şi locurile în care s-au produs sau se prevăd imobilizări ale tehnicii şi felul
acestora;
c) momentul scoaterii din funcţiune în situaţia în care reparaţia nu mai este eficientă;
d) căile de comunicaţie ce urmează a fi folosite şi distanţele de evacuare;
e) cauzele şi complexitatea imobilizărilor;
f) priorităţile în executarea evacuărilor;
g) măsurile de realizare a sistemelor de informare ierarhic privind momentul şi locul
scoaterii din funcţiune precum şi modul de cooperare;
h) modalităţi de executare a evacuărilor tehnicii de blindate, automobile şi tractoare;
i) necesarul de forţe şi mijloace pentru evacuarea tehnicii;
j) misiunile, repartiţia, conducerea şi manevra unităţilor, subunităţilor şi formaţiunilor
militare de evacuare din cadrul structurilor de mentenanţă.
Fondul de evacuat reprezintă cantitatea de tehnică imobilizată, împotmolită, răsturnată,
suspendată, inundată, incendiată sau abandonată în zona acţiunilor de luptă şi se stabileşte în
vederea planificării forţelor şi mijloacelor necesare evacuării.
În funcţie de gradul imobilizării starea tehnică a autovehiculelor, mijloacele existente şi
distanţa la care se evacuează se folosesc următoarele metode:
a) auto-scoaterea care se execută când tehnica este în stare de funcţionare şi dotată cu
mijloace care îi dau posibilitatea ieşirii din această situaţie cu motorul şi propulsia proprie;
b) scoaterea se foloseşte când tehnica este împotmolită, înecată, suspendată, răsturnată
sau căzută în mari denivelări ale terenului şi necesită a fi tractată cu unul sau mai multe
mijloace de tractare dispuse în serie, în paralel sau combinat folosind palane simple sau
complexe în funcţie de mărimea forţei de tracţiune necesară pentru repunerea tehnicii în stare
iniţială permiţând lucrări de mentenanţă sau continuarea deplasării;
c) remorcarea este folosită când tehnica deteriorată are unul din sisteme în stare de
funcţionare sau când capacitatea de manevră poate fi restabilită prin suspendarea părţii defecte;
d) transportarea tehnicii se execută atunci când remorcarea nu poate fi folosită din cauza
deteriorărilor sau lipsei mijloacelor specializate de tractare;
e) evacuarea combinată constă în folosirea succesivă a mai multor procedee în raport cu
gradul de imobilizare şi distanţei de evacuare.
Raioanele şi locurile din care se vor executa evacuări şi distanţele de evacuare se cunosc
din rapoartele primite de la eşaloanele subordonate. Pentru noua misiune primită acestea se
stabilesc odată cu analiza pierderilor probabile în funcţie de acţiunile viitoare ale trupelor
proprii şi adversarului. Pentru evacuarea tehnicii deteriorate se prevăd căi de comunicaţie
special destinate aprobate de comandantul / şeful eşalonului respectiv.
Primele constatări privind cauzele şi complexitatea imobilizării tehnicii sunt executate
de echipaj sau personalul tehnic specializat de pe mijlocul de evacuare sau de comandantul
NECLASIFICAT
27 din 74
NECLASIFICAT
subunităţii care le comunică la preluarea tehnicii deteriorate de la subunităţi personalului tehnic
specializat al eşalonului superior.
Tehnica de blindate, automobile şi tractoare care nu poate fi evacuată sau dezmembrată
se predă forţelor rămase în teren sau se ascunde în locuri ferite de observarea adversarului
demontându-se în prealabil piese sau organe care o fac inutilizabilă. În situaţii extreme când
timpul nu mai permite şi există pericolul capturării de către adversar a tehnicii, aceasta se
distruge.
Evacuarea tehnicii imobilizate se realizează după următoarele priorităţi:
a) autovehicule care blochează drumurile cu circulaţie intensă sau puncte obligatorii de
trecere;
b) autovehicule care se găsesc sub focul adversarului;
c) autovehicule imobilizate uşor şi mijlociu cu volum redus de reparaţii;
d) autovehicule imobilizate greu, foarte greu şi cu volum mare de reparaţii.
Pentru stabilirea priorităţilor de evacuare se are în vedere:
o situaţia tactică şi operativă;
o gradul de imobilizare şi deteriorare;
o valoarea, complexitatea şi importanţa în luptă a tehnicii deteriorate;
o forţele şi mijloacele de evacuare avute la dispoziţie.
Pentru executarea evacuării trebuie să se cunoască în orice moment următoarele date:
a) cui aparţine tehnica deteriorată;
b) cantităţile de tehnică deteriorată pe tipuri şi mărci;
c) natura deteriorărilor şi volum de lucrări necesare pentru repunerea în stare de
funcţionare;
d) cantitatea de tehnică care nu poate fi reparată la nivelul eşalonului propriu şi necesită
a fi evacuată;
e) gradul de contaminare şi starea medicală a echipajului.
Necesarul mijloacelor de evacuare se determină pe baza fondului de evacuat, distanţe şi
viteze de evacuare, timpului de lucru şi perioada în zile la dispoziţie. În funcţie de categoria de
tehnică de blindate, automobile şi tractoare deteriorată, natura deteriorărilor şi gradul
imobilizărilor pentru evacuare se folosesc mijloace specializate sau nespecializate care, în
funcţie de procedeele folosite, se împart în mijloace de tractare şi mijloace de transport. Atunci
când numărul mijloacelor de evacuare este deficitar se poate folosi tehnică de la agenţii
economici.
Activităţile organizate şi executate pentru evacuarea tehnicii avariate şi a personalului
rănit sunt cuprinse într-un proces tehnologic ţinându-se cont de următoarele elemente:
o observarea câmpului de luptă;
o luarea măsurilor de evacuare a răniţilor;
o scoaterea tehnicii deteriorate de sub focul inamicului, din raionul contaminat sau în pericol de a
fi ocupat de către adversar;
o pregătirea pentru evacuare şi evacuarea propriu zisă.
Tehnica de blindate, automobile şi tractoare se evacuează în următoarea ordine: tancuri,
maşini de luptă ale infanteriei, transportoare blindate, tractoare de artilerie, autospeciale şi
automobile.
Conducerea forţelor de evacuare se realizează de către şeful structuri logistice şi şefii
formaţiunilor de mentenanţă prin ordine în care se prevăd date asupra tipurilor şi cantităţilor de
tehnică, locurile unde aceasta este dispusă, modul de evacuare, locuri unde se execută
evacuările, subordonarea forţelor de evacuare, mijloace de legătură, mod de cooperare, măsuri
pentru protecţia personalului şi a tehnicii de evacuat.
Manevra forţelor de evacuare presupune modificări ale planificării şi repartiţiei iniţiale,
stabilirea de noi măsuri în funcţie de situaţia concretă şi acţiunile preconizate a se desfăşura, de
NECLASIFICAT
28 din 74
NECLASIFICAT
cantitatea şi calitatea mijloacelor de evacuare avute la dispoziţie. Pentru a fi eficace manevra
forţelor şi mijloacelor de evacuare, sunt necesare:
a) cunoaşterea în detaliu a misiunilor primite şi deciziile comandantului / şefului pentru
îndeplinirea ei;
b) cunoaşterea permanentă a situaţiei tactice şi operative, a modului de acţiune al
adversarului şi a deciziilor comandantului / şefului pentru contracarare;
c) planificarea manevrei forţelor şi mijloacelor de evacuare pe itinerarii de deplasare,
drumuri de rocadă şi în locuri impuse de situaţii;
d) asigurarea în permanenţă a legăturii cu forţele de evacuare îndeosebi cu cele
planificate pentru manevră.
Manevra forţelor şi mijloacelor de evacuare se planifică din timp, pe etape ale misiunii,
potrivit deciziei comandantului / şefului şi se execută pe baza planului logistic şi al deciziilor
următoare.
Pentru evacuarea tehnicii avariate se iau măsuri pentru prevenirea accidentelor de
muncă, îmbolnăvirilor profesionale şi respectarea normelor de protecţia muncii şi a mediului
precum şi pentru asigurarea securităţii deplasării.
NECLASIFICAT
29 din 74
NECLASIFICAT
CAPITOLUL 2
2.CONSTRUCȚIA SISTEMULUI DE PROPULSIE LA AUTOCAMIONUL DAC-665T
Propulsia automobilelor are rolul de a transmite căii de rulare forţele motoare, cele de frânare,
cele provenite din mişcarea neuniforma (inclusiv în viraj ) şi de a prelua toate reactiunile din partea
drumului. Datorita elasticităţii pneurilor, propulsia participa si la obţinerea unei caracteristici bune pentru
suspensie.
Roţile au rolul de a:
- servi ca element de susţinere prin care se transmit sarcinile verticale de la autocamion
la drum;
- transmite la sol forţa de tracţiune şi forţa de frânare în timpul deplasării
autocamionului;
- asigură menţinerea autocamionului pe traiectoria impusă datorită aderenţei cu solul;
- contribuie la realizarea suspensiei datorită elasticităţii aerului din pneuri şi a
flexibilităţii pneului.
Tip
DAC 665 T – roţi cu pneuri şi camere de aer cu presiune variabilă care se poate modifica
intre 0,5 şi 3,5 daNcm2 în funcţie de teren.
Caracteristici tehnice
Pneurile absorb şocurile produse de denivelările mici ale drumului, realizează o buna
aderenta cu calea de rulare si reduc zgomotul produs prin rostogolirea rotii pe drum.
Janta cu elementul de închidere sunt piese executate din otel, care au rolul de a asigura
fixarea pneului si transmiterea către acesta a mişcări primite de la discul rotii. Este de tipul demontabila si
de forma plata, fiind prevăzuta cu o bordura in care se sprijină un talon al anvelopei si o degajare de
farma dreptunghiulara, prin care trece valva camerei. Elementul de închidere al jenţi este un disc de
otel prevăzut cu o degajare centrala de forma circulara, o bordura pentru fixarea celui de al doilea
talon al anvelopei si orificii prin care trec prezoanele de fixare a discului rotii.
NECLASIFICAT
30 din 74
NECLASIFICAT
Caracteristici tehnice
Autocamioane
Caracteristici tehnice
DAC 665 T
Tipul jantei 1000 – 20"
Dimensiuni pneuri 1400-20"/12 PR
Nr. Autocamioane
Compunere U/M
crt. DAC 665 T
Partea rigidă
- butuc Buc. 6
1.
- disc Buc. 6
- jantă Buc. 6
Partea elastică
Buc. 6
- pneul
2. - anvelopă Buc. 6
- cameră Buc. 6
- bandă de protecţie Buc. 6
NECLASIFICAT
31 din 74
NECLASIFICAT
l-grinda portanta; 2-suportul de arc; 3-flanşa grinzii; 4-rulment cu role; 5-levierul de comanda a fuzetei; 6-pinion; 7-arborele conducător
al articulaţiei; 8-carcasa reductorului; 9-pivotul superior; 10-fuzeta; 11-capacul de inchidere a spaţiului mecanismului de frânare; 12-
tamburul de frâna; 13-butucul rotii; 14-surub de fixare; 15-teava fuzetei; 16-flansa de antrenare a butucului; 17-piulita crenelata; 18-
arborele condus al articulaţiei; 19-suportul port-saboti; 20-pivotul inferior; 21-articulaţie dubla cu role; 22-suportul arborelui conducător
al articulaţiei; 23-pinion; 24-rulment cu role; 25-arborele planetar stâng
Butucul roţii (fig. 1) este acea parte a roţii care se montează la punţile autovehiculului. Butucul roţii
este turnat din otel aliat, fiind montat prin intermediul a doi rulmenţi cu role conice la exteriorul fuzetei. El se
sprijină în general pe rulmenţi.
La butucul roţii se găseşte fixată flanşa furcii acţionate şi tamburul de frână. De asemenea se
găsesc prezoanele cu piuliţe hexagonale şi siguranţe tranconice, pentru fixarea discului.
Janta cu elementul de închidere sunt piese executate din oţel, care au rolul de a asigura fixarea pneului
şi transmiterea către acesta a mişcării primite de la discul rotii. Este de tipul demontabilă şi de formă plată, fiind
prevăzută cu o bordură în care se sprijină un talon al anvelopei şi o degajare de formă dreptunghiulară, prin care
trece valva camerei. Elementul de închidere al jenţii este un disc de otel prevăzut cu o degajare centrală de
formă circulară, o bordură pentru fixarea celui de-al doilea talon al anvelopei şi orificii prin care trec
prezoanele de fixare a discului roţii.
Notă: Jenţile pot fi nedemontabile, la autoturisme sau demontabile, la autocamioane şi autobuze.
Pneurile formeză partea elastică a roţii, absorb şocurile produse de denivelările mici ale drumului,
realizează o bună aderenţă cu calea de rulare şi reduc zgomotul produs prin rostogolirea roţii pe drum.
NECLASIFICAT
32 din 74
NECLASIFICAT
Pneul se compune din (fig. 2):
- anvelopă;
- camera de aer (6);
- banda de protecţie – profil protecţie (5).
La unele construcţii camera de aer poate să lipsească (anvelope tubelles).
Anvelopa – un înveliş elastic compus din:
- banda (suprafaţa) de rulare (1);
- strat amortizor – centura de siguranţă a pneului (2);
- carcasă (3);
- flancurile – pereţii laterali (4);
- talon (7);
- armătură teflon (8);
- valvă (9).
Suprafaţa de rulare: este partea ce intră în contact direct cu suprafaţa şoselei, fiind fixată pe exteriorul
carcasei şi a centurii de siguranţă a pneului, fiind o îmbrăcăminte rezistentă de cauciuc, cu înalte performanţe
antiabrazive. Performanţele în funcţionare depind de profilul suprafeţei
Centura de siguranţă a pneului: se află între suprafaţa de rulare şi carcasă prevenind eventualele
distrugeri ale părţii interioare a pneului, datorate şocurilor externe şi vibraţiilor.
Carcasa: este partea importantă a pneului, realizată din fibre sintetice rezistente, ce alcătuiesc structura
pneului. Pneul, păstrând presiunea aerului şi suportând încarcatura autocamionului, precum şi şocurile la care
este supus, prezintă o mare rezistenţă la oboseală. Este compusă din mai multe pliuri din fire de cord, din
bumbac, sintetice sau metalice, impregnate cu cauciuc şi dispuse în straturi.
Talonul: este reprezentat printr-o înfăşurare de sârmă oţelită dispusă radial, în partea interioară a
carcasei, placată cu o pelicula de cauciuc şi acoperită cu un cordon radial de folii de nylon. Ajută la fixarea
pneului pe jantă.
Camera de aer: este un tub inelar din cauciuc, in interiorul căruia se găseşte aer, care contribuie la
amortizarea şocurilor în timpul deplasării. La cameră se montează o valvă care se găseşte în legătură cu
robinetul de la sistemul de umflare a pneurilor din mers.
NECLASIFICAT
33 din 74
NECLASIFICAT
Peretele lateral: este prevăzut pentru îmbunătăţirea confortului în conducere, prin protejarea carcasei şi
având scopul realizării unei mai bune amortizări
Valva: poate fi de tip T (dreaptă). Valva se fixează la camera de aer fie cu ajutorul unei piuliţe, fie prin
îngroparea bazei valvei în materialul camerei. În situaţia în care pneul este fară cameră, atunci valva se fixează
pe janta roţii.
Discul roţii se fixează prin sudură la jantă căreia îi transmite mişcarea de la butuc. Discul roţii
este executat din oţel fiind prevăzut cu 10 orificii pentru trecerea prezoanelor de fixare la butucul roţii
şi un număr de 16 orificii pentru trecerea prezoanelor de fixare a jenţii.
La discul roţii se mai găseşte fixat suportul robinetului din instalaţia de umflare a pneurilor.
NECLASIFICAT
34 din 74
NECLASIFICAT
DAC 665 T – roţi cu pneuri şi camere de aer cu presiune variabilă care se poate modifica
intre 0,5 şi 3,5 daNcm2 în funcţie de teren.
DACIA – roţi cu pneuri şi camere.
ARO – roţi cu pneuri şi camere.
Autocamioane Autoturisme
Caracteristici tehnice
DAC 665 T DACIA ARO
4,5 E x 16
Tipul jantei 1000 – 20" 4,5 B x 13
5,5 E x 16
1400-20"/12 155 x 13 650 x 16
Dimensiuni pneuri
PR 165 x 13 750 x 16
0,5-3,5 2 atm. 2 kgf/cm²
Presiune pneuri
daN/cm² 2,2 atm. 2,75 kgf/cm²
Unghiul de cădere 1°30' 1°±30' 1°
Unghi de fugă 1° 4°±1° 2°
Convergenţa roţilor 0±2 mm 0-3 mm 1,5 – 3 mm
NECLASIFICAT
35 din 74
NECLASIFICAT
CAPITOLUL 3
3.1.1.1. Solicitări
► solicitări chimice
îmbătrânirea materialului (cauciucului);
► solicitări electrice (electricitate statică)
• datorită microalunecărilor relative între sol şi pneu; în masa acestuia se
acumulează electricitate statică; diferenţa de potenţial creată astfel putând
atinge local câteva zeci de mii de volţi, ca urmare, apar descărcări electrice
între anvelopă şi cameră în urma cărora se formează ozon, gaz care accelerează
procesul de îmbătrânire a cauciucului;
► solicitări ale mediului:
• temperatura, lumina solară, apa infiltrată prin fisuri, până la benzile de cord
determinând reducerea duratei de exploatare a pneului.
NECLASIFICAT
36 din 74
NECLASIFICAT
Nr.
Simptom Cauze
crt.
1 Uzura excesivă a părţii centrale a benzii de rulare. - presiune prea mare;
- presiune insuficientă;
2 Uzura flancurilor benzii de rulare.
- modificarea unghiurilor roţilor directoare;
- uzura avansată a pneului;
- presiune insuficientă;
3 Încălzirea pneului în timpul rulajului. - suprasarcină;
- răcire necorespunzătoare datorită unui rulaj îndelungat, în
zile însorite;
- rulmenţii excesivi de strânşi pe arbore;
4 Încălzirea excesivă a jantelor roţilor.
- lipsa lubrifiantului la rulmenţi;
La rulajul rectiliniu automobilul „ trage” într-o parte
5 (nu menţine direcţia pe teren orizontal).
- valori inegale ale presiunii la roţile directoare;
NECLASIFICAT
37 din 74
NECLASIFICAT
Permutarea roţilor
Una din măsurile profilactice de prelungire a duratei de folosire a pneurilor este permutarea
roţilor.
Procesul se impune ca urmare a constatării că nu toate anvelopele roţilor sunt supuse aceloraşi
solicitări.
pneurile roţilor motoare şi directoare în acelaşi timp sunt supuse unor eforturi mai mari;
încărcarea roţilor din dreapta maşinii în timpul rulajului este mai mare din cauza denivelărilor străzii;
roţile jumelate se uzează diferit din cauza diferenţelor de drum în timpul virajelor.
Durata de exploatare a pneurilor creşte cu 20%.
NECLASIFICAT
38 din 74
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
39 din 74
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
40 din 74
NECLASIFICAT
• perii de sârmă;
• trusă de chei cu accesoriiTSA-3;
• cricuri hidraulice;
cărucioare sau platforme din lemn pentru aşezarea pieselor şi subansamblurilor;
• ciocane;
• dispozitive de montaj;
• dispozitive de prindere;
• instalaţii de sudură oxiacetilenică;
• instalaţii de sudură electrică;
• bancuri de lucru pentru demontare;
• bancuri de lucru pentru controlul si tăierea pieselor;
• bancuri de încercări.
• trusă chei tubulare;
• trusă chei inelare;
• cheie dinamometrica;
• şurubelniţa;
• ciocan;
• cleşte ,sigurante, dornuri;
• dispozitive de susţinere in vederea asamblării si dezasamblării.
• diferite tipuri de piese pentru extragerea / presarea rulmenţilor.
• macara 500 kg foita;
• aparat de sudura;
• strung cu diferite cuţite;
• maşină de găurit;
• polizor.
În exterior:
a) pe peretele din spate: nişă cu generator de acetilenă;
b) pe peretele lateral stânga: macara braţ de 1,5 tf;
pe şasiu: 1 generator de 15KVA
În interior:
convertizor de sudură;
vinci de 12,5 tf;
cărucior de lucru sub maşină;
ciocan TS cu coadă;
2 butelii de oxigen;
3 scaune pliante;
banc de lucru stânga cu:
polizor dublu de banc;
agregat de gresat cu pedală;
dulap special;
polizor electric portabil drept;
trusă sanitară;
staţie radio R-1070;
NECLASIFICAT
41 din 74
NECLASIFICAT
complet de degazare CD3;
menghină pentru maşinile unelte;
bidon de 25 L;
3 tăvi pentru spălat piese;
banc de lucru dreapta cu:
2 truse TSA-3;
1 trusă scule TSL 1;
1 trusă instalatori TSI;
1 trusă scule sudor;
menghină A4;
banc de lucru TSG-2;
vinci manual 5 – 7tf;
menghină A2 la bancul TSG2;
mască pentru sudori;
distilator electric;
ladă pentru accesorii cu stelaj pentru canistre cu:
dispozitiv de suspendare;
cablu de ancorare;
dispozitiv pentru ridicat motor;
palan de 1 tf;
2 canistre a 20 L;
consola rotativă cu troliu;
riglă pentru măsurat unghiurile de convergenţă;
electropompă cu accesorii;
dispozitiv pentru ridicat reductoare TAB;
dulap pentru lucrări personale.
3.2.Mentenanţa corectivă
NECLASIFICAT
42 din 74
NECLASIFICAT
a) testarea parţială se execută cu ocazia întreţinerilor tehnice nr.l/similare,
precum şi când se înregistrează consumuri de carburanţi-lubrifianţi peste norme sau se produc
defecţiuni care impun reparaţii de nivel 1;
b) testarea completă se execută pe tot parcursul anului pe baza planificării din
planul de mentenanţă sau când se constată abateri, de la parametrii normali de funcţionare, stabilite
prin norme. Ea se execută de către unitate sau de către structuri de mentenanţă ale eşaloanelor
superioare, în funcţie de complexitate şi reprezintă bază pentru efectuarea reparaţiilor de nivel 2 sau
3, când nu sunt stabilite alte criterii, pentru introducerea în conservare sau pentru valorificare, în timp
de pace, dacă repararea nu se justifică din punct de vedere economic.
Testarea se execută în locuri amenajate şi dotate cu utilaje şi aparatură specială. De regulă, în
unităţi se organizează un singur punct de testare pentru toate tipurile de tehnică din înzestrare.
Activitatea punctului de testare este coordonată nemijlocit de şeful subunităţii de
mentenanţă.
Punctul de testare va fi deservit de personal calificat şi specializat, în măsură să execute
operaţiunile de testare la toate categoriile de tehnică din înzestrarea »unităţii, corespunzător cerinţelor
precizate în documentaţia produselor.
NECLASIFICAT
43 din 74
NECLASIFICAT
Verificarea şi corectarea presiunii din pneuri:
pentru verificarea şi corectarea presiunii din pneuri se foloseşte un manometru portabil, care se
cuplează la o sursă de aer comprimat cu ajutorul unui furtun şi care poate executa următoarele
operaţii:
- măsurarea presiunii existente în pneuri;
- umflarea pneului până la valoarea necesară;
- reducerea presiunii din pneu, prin eliminarea aerului până la valoarea
necesară;valoarea presiunii aerului în pneuri se stabileşte în funcţie de tipul
pneului şi de sarcina repartizată pe roată, această valoare, numită presiune de
regim, este recomandată de uzina constructoare în notiţa tehnică a fiecărui
autovehicul;
- neajunsurile procedeului constau în timpul relativ mare necesar pentru efectuarea
controlului, unele dificultăţi de acces la ventilele pneurilor interioare ale roţilor
duble şi posibilitatea defectării ventilelor prin operaţii repetate de slăbire-
strângere;
- pe timpul exploatării presiunea aerului din pneuri mai trebuie reglată în raport cu
temperatura mediului ambiant şi cu starea drumului, mai ales la autovehiculele
prevăzute cu sistem central de reglare a presiunii; astfel, vara la temperaturi
ridicate ale mediului ambiant presiunea de regim trebuie redusă cu 0,1-0,15
daN/cm2.
Presiunea de regim din pneurile unui autovehicul de fabricaţie românească:
DAC 665 T
la toate roţile – 3,5 daN/cm2;
DACIA
roţi faţă – 1,6 daN/cm2; cu 0,2 mai mult pe autostradă;
roţi spate – 1,8 daN/cm 2
ARO
roţile din faţă – 2 daN/cm2;
roţile din spate – 2,5 daN/cm2;
ARO 10
roţile din faţă – 1,7 daN/cm2;
roţile din spate - 1,9 daN/cm2;
Presiunea din pneuri la autocamionul DAC 665T în funcţie de tipul drumului este dată în tabelul de mai jos:
NECLASIFICAT
44 din 74
NECLASIFICAT
Durabilitatea garantată a anvelopelor de 14,00 – 20/10 PR (DAC 665T) este cea prevăzută în tabelul de mai jos:
Presiunea în pneuri Viteza maximă Durabilitatea
(daN/cm2) (km/h) (km)
3,2 75 30.000
1,5-2 30 1.000
min. 1 20 700
min. 0,5 10 150
În cartea de exploatare a autocamionului se va ţine evidenţa km. parcurşi în condiţiile din
tabelul de mai sus, pentru a se determina prin calculul km echivalenţi, astfel încât să nu se depăşească
durabilitatea maxim admisă de exploatare a anvelopelor.
Nr.
Denumirea operaţiei S.D.V. Condiţii tehnice
crt.
Se dispune autovehiculul pe un teren orizontal, se
- înainte de ridicarea roţii cu cricul se
1 asigură, se ridică cu cricul una din roţile punţii faţă şi CFD
slăbesc piuliţele de prindere;
se demontează roata.
- dacă se observă că butucul nu poate fi
Se demontează capacul de protecţie, se slăbeşte
mişcat liber atunci se caută şi se
contrapiuliţa, se slăbeşte piuliţa astfel încât partea
2 Cheie specială înlătură cauza (blocarea saboţilor de
mobilă rotitoare (butucul) să poată fi învârtită cu
frână sau înţepenirea rulmenţilor);
uşurinţă.
- contrapiuliţa şi şaiba sunt demontate;
Se strânge piuliţa până când roata se mişcă greu pe - operaţia trebuie făcută la o astfel de
rulmenţi. Se învârteşte butucul în ambele sensuri strângere, încât, eliberând roata după
3 Cheie specială
pentru ca rolele să ocupe în căile de rulare ale ce ia a fost rotită manual, mişcarea
rulmenţilor poziţiile corespunzătoare. trebuie să înceteze imediat;
- în această situaţie după o acţionare
4 Se slăbeşte piuliţa rotind-o invers cu ¼ ture. Cheie specială energică cu mână butucul trebuie să se
învârtă lin, fără înţepeniri;
Se asigură cu şaiba siguranţa şi contrapiuliţa, se
5 montează capacul de protecţie, se montează roata şi se CFD -
coboară cricul.
6 Se procedează în mod identic la celelalte roţi. - -
- dacă temperatura este ridicată se mai
Se efectuează o cursă de câţiva kilometrii şi se
7 - slăbeşte strângerea piuliţei cu 1/5 din
verifică temperatura roţilor.
rotaţie.
DACIA 1310:
Spate: - cui spintecat (splint), siguranţă, piuliţă, rondelă;
- reglarea se face ca mai sus.
ARO: ca la DAC.
NECLASIFICAT
45 din 74
NECLASIFICAT
3.2.1.4.Interpretarea rezultatelor
În cazul verificării şi reglarării rulmenţilor butucilor roţilor, dacă se observă că butucul nu poate fi
mişcat liber atunci se caută şi se înlătură cauza (blocarea saboţilor de frână sau înţepenirea rulmenţilor).
Se demontează contrapiuliţa şi şaiba , operaţia făcându-se la o astfel de strângere, încât, eliberând roata
după ce ia a fost rotită manual, mişcarea trebuie să înceteze imediat;
În interior:
convertizor de sudură;
vinci de 12,5 tf;
cărucior de lucru sub maşină;
ciocan TS cu coadă;
2 butelii de oxigen;
3 scaune pliante;
banc de lucru stânga cu:
polizor dublu de banc;
agregat de gresat cu pedală;
dulap special;
polizor electric portabil drept;
trusă sanitară;
staţie radio R-1070;
complet de degazare CD3;
menghină pentru maşinile unelte;
bidon de 25 L;
3 tăvi pentru spălat piese;
banc de lucru dreapta cu:
NECLASIFICAT
46 din 74
NECLASIFICAT
2 truse TSA-3;
1 trusă scule TSL 1;
1 trusă instalatori TSI;
1 trusă scule sudor;
menghină A4;
banc de lucru TSG-2;
vinci manual 5 – 7tf;
menghină A2 la bancul TSG2;
mască pentru sudori;
distilator electric;
ladă pentru accesorii cu stelaj pentru canistre cu:
dispozitiv de suspendare;
cablu de ancorare;
dispozitiv pentru ridicat motor;
palan de 1 tf;
2 canistre a 20 L;
consola rotativă cu troliu;
riglă pentru măsurat unghiurile de convergenţă;
electropompă cu accesorii;
dispozitiv pentru ridicat reductoare TAB;
dulap pentru lucrări personale.
NECLASIFICAT
47 din 74
NECLASIFICAT
e) aparat pentru verificarea termostatelor (AVT);
f) dispozitiv pentru sablat bujii (DISB-1);
g) masina de gaurit (MG3);
h) polizor dublu de banc (EBA 150);
i) presa manuala cu surub;
j) redresor cu seleniu 20A;
k) menghina paralela;
Postul de lucru este o parte din suprafaţa atelierului ce se revine unui muncitor sau grupe de
muncitori, fiind înzestrat cu SDV-uri, planşe cu condiţii tehnice, norme de protecţie a muncii
specifice locului de muncă respectiv şi de menţinerea ordinii şi curăţeniei.
La reparaţiile de nivel la propulsia autocamionului DAC 665 T sunt necesare următoarele
utilaje şi SDV-uri:
perii de sârmă;
trusă de chei cu accesoriiTSA-3;
cricuri hidraulice;
cărucioare sau platforme din lemn pentru aşezarea pieselor şi subansamblurilor;
ciocane;
polizor;
dispozitive de montaj;
dispozitive de prindere;
instalaţii de sudură oxiacetilenică;
instalaţii de sudură electrică;
Pe lângă aceste scule şi dispozitive, în cadrul procesului tehnologic de reparare a sistemului de
propulsie mai sunt necesare unele materiale consumabile:
• electrozi de sudură, necesari operaţiunilor de sudură electrică;
• oxigen şi acetilenă necesară operaţiunilor de sudură oxiacetilenică;
NECLASIFICAT
48 din 74
NECLASIFICAT
• instalaţii de aer comprimat.
Dotarea locului de munca in general.
Bancuri:
• bancuri de lucru pentru demontare;
• bancuri de lucru pentru controlul si tăierea pieselor;
• bancuri! de încercări.
Scule:
• trusă chei tubulare;
• trusă chei inelare;
• cheie dinamometrica;
• şurubelniţa;
• ciocan;
• cleşte ,sigurante, dornuri.
Dispozitive:
• dispozitive de susţinere in vederea asamblării si dezasamblării.
• diferite tipuri de piese pentru extragerea / presarea rulmenţilor.
Utilaje:
• macara 500 kg foita;
• aparat de sudura;
• strung cu diferite cuţite;
• maşină de găurit.
NECLASIFICAT
49 din 74
NECLASIFICAT
NECLASIFICAT
50 din 74
NECLASIFICAT
- se introduce peticul pe la partea interioară a anvelopei având grijă ca marginea acestuia să fie la
nivelul suprafeţei interioare a anvelopei pentru a nu roade camera de aer pe parcurs şi se lasă să
se usuce;
- se pudrează cu talc porţiunea reparată şi se montează apoi pneul pe roată.
Anvelopele la care se constată înţepături se pot repara şi prin alt procedeu care constă în
utilizarea unui spray cu soluţie specială. Soluţia specială are proprietatea de a adera la cauciuc şi
a astupa rapid înţepătura, fiind şi rezistentă la toate solicitările la care sunt supuse pneurile.
Modul de aplicare depinde de tipul de pneu utilizat, astfel, dacă:
- pneul prevede cameră, soluţia se introduce în înţepătură pe partea interioară a anvelopei;
- pneul nu prevede cameră, soluţia se introduce prin valvă (roata este montată pe autovehicul,iar
pneul este parţial umflat) şi se localizează şi fixează acolo unde pneul pierde aer.
Obligatoriu, înainte de montarea roţilor pe autovehicul, acestea se echilibrează.
NECLASIFICAT
51 din 74
NECLASIFICAT
- se scoate camera din presa de vulcanizat şi se verifică după procedeul mai sus menţionat.
Repararea cu petice rapide:
- se stabileşte locul şi dimensiunile degradării;
- se curăţă cu şmirghel suprafaţa pe care se va aplica peticul, se elimină praful de cauciuc, se
şterge cu benzină şi apoi se usucă bine;
- se taie o bucată rotundă sau ovală de dimensiuni corespunzătoare din foaia de cauciuc specială
care este protejată cu o foiţă de staniol;
- se dezlipeşte foiţa protectoare, se aşează peticul pe suprafaţa de reparat şi se presează uşor cu o
rola;
- se verifică lipirea peticului după procedeul mai sus menţionat.
Montarea pneului de pe jantă (exemplu: la autocamionul DAC 665T) se poate efectua cu
utilajul mecanic de demontat pneuri sau cu ajutorul levierelor astfel:
- pentru a se evita prinderea camerei de aer între talon şi jantă, aceasta se umflă puţin până se
aşează bine pe janta roţii, apoi se dezumflă prin desfiletarea ventilului;
- se introduce pe jantă cel de al doilea talon cu ajutorul unuia sau a două leviere, începând
operaţia din partea opusa valvei ş continuând uniform pe ambele părţi până se ajunge în dreptul
valvei;
- se montează elementul de închidere al jenţii;
- se umflă camera de aer până ce taloanele anvelopei vin în contact cu marginile jantei pe toată
circumferinţa şi se continuă umflarea până la presiunea de regim, după care se înşurubează
căpăcelul ventilului.
Obligatoriu, înainte de montarea roţilor pe autovehicul, acestea se echilibrează.
3.2.2.3. Încercări
NECLASIFICAT
52 din 74
NECLASIFICAT
3.2.2.4. Utilaje şi SDV-uri utilizate la repararea sistemului de propulsie
• perii de sârmă;
• trusă de chei cu accesoriiTSA-3;
• cricuri hidraulice;
• cărucioare sau platforme din lemn pentru aşezarea pieselor şi subansamblurilor;
• ciocane;
• dispozitive de montaj;
• dispozitive de prindere;
• instalaţii de sudură oxiacetilenică;
• instalaţii de sudură electrică;
• polizorbancuri de lucru pentru demontare;
• bancuri de lucru pentru controlul si tăierea pieselor;
• bancuri de încercări;
• trusă chei tubulare; [Type a quote from the
• trusă chei inelare;
• cheie dinamometrica;
• şurubelniţă;
• cleşte ,siguranţe, dornuri,ciocan;
• dispozitive de susţinere in vederea asamblării şi dezasamblării;
• diferite tipuri de piese pentru extragerea / presarea rulmenţilor;
• macara 500 kg forţă;
• aparat de sudură;
• strung cu diferite cuţite;
• maşină de găurit.
În exterior:
a) pe peretele din spate: nişă cu generator de acetilenă;
b) pe peretele lateral stânga: macara braţ de 1,5 tf;
pe şasiu: 1 generator de 15KVA
NECLASIFICAT
53 din 74
NECLASIFICAT
În interior:
• convertizor de sudură;
• vinci de 12,5 tf;
• cărucior de lucru sub maşină;
• ciocan TS cu coadă;
• 2 butelii de oxigen;
• 3 scaune pliante;
• polizor dublu de banc;
• agregat de gresat cu pedală;
• dulap special;
• polizor electric portabil drept;
• trusă sanitară;
• staţie radio R-1070;
• complet de degazare CD3;
• menghină pentru maşinile unelte;
• bidon de 25 L;
• 3 tăvi pentru spălat piese;
• banc de lucru dreapta cu:
• 2 truse TSA-3;
• 1 trusă scule TSL 1;
• 1 trusă instalatori TSI;
• 1 trusă scule sudor;
• menghină A4;
• banc de lucru TSG-2;
• vinci manual 5 – 7tf;
• menghină A2 la bancul TSG2;
• mască pentru sudori;
• distilator electric;
• ladă pentru accesorii cu stelaj pentru canistre cu:
• dispozitiv de suspendare;
• cablu de ancorare;
• dispozitiv pentru ridicat motor;
• palan de 1 tf;
• 2 canistre a 20 L;
• consola rotativă cu troliu;
• riglă pentru măsurat unghiurile de convergenţă;
• electropompă cu accesorii;
• dispozitiv pentru ridicat reductoare TAB;
• dulap pentru lucrări personale.
NECLASIFICAT
54 din 74
NECLASIFICAT
3.3 Norme specifice de securitate şi sănătate în muncă, protecţie a mediului şi prevenire şi
stingere a incendiilor la mentenanţa sistemului/mecanismului/subansamblului
NECLASIFICAT
55 din 74
NECLASIFICAT
k) se interzice încercarea frânelor, cu autovehiculul în mers în interiorul
remizelor/garajelor, pe platourile de parcare cât şi în incinta unităţilor militare, cu excepţia
locurilor special amenajate.
Cu militarii care participă la executarea lucrărilor de mentenanţă la autovehicule, cu cei
care îndeplinesc serviciul de permanenţă pe parcul cu tehnică militară sau sunt numiţi şefi de
autovehicule se vor face instructaje privind suspendarea autovehiculelor pe cricuri/instalaţii de
ridicat, demontarea, montarea şi umflarea pneurilor, alimentarea cu carburanţi, lubrifianţi şi
lichide speciale, precum şi de întrebuinţare a preîncălzitoarelor. Se vor lua măsuri pentru
prevenirea asfixierii personalului cu gaze de eşapament în remize, cabinele autovehiculelor sau
în alte încăperi.
NECLASIFICAT
56 din 74
NECLASIFICAT
Drumurile din interiorul unităţilor militare şi, în general, orice cale de acces necesară
circulaţiei obişnuite, interioare şi exterioare, se vor întreţine, astfel încât să permită în caz de
incendiu următoarele:
a) evacuarea nestingherită şi în condiţii de siguranţă a persoanelor şi bunurilor
materiale;
b) accesul uşor, circulaţia şi intervenţia personalului de intervenţie şi a maşinilor de
pompieri, în orice anotimp, atât ziua cât şi noaptea, spre fiecare construcţie sau depozit din
incintă.
Se interzice blocarea căilor de acces, total sau parţial, definitiv sau temporar, cu
materiale, autovehicule, ori în alt mod.
Se interzice folosirea focului deschis/fumatul în locurile sau în spaţiile în care se
prelucrează, utilizează, depozitează, vehiculează sau manevrează materiale combustibile ori
care în prezenţa focului deschis prezintă pericol de incendiu sau de explozie, cum sunt:
a) atelierele de vopsitorie, prelucrare a lemnului, acoperiri metalice, întreţinere şi
reparaţie auto, vulcanizare, tapiţerie, croitorie etc.;
b) încăperile în care se încarcă baterii de acumulatoare;
c) mijloacele de transport pentru materiale şi substanţe combustibile sau care prezintă
pericol de incendiu sau explozie, mijloacele de transport în comun;
d) garajele şi platformele de parcare;
e) alte spaţii stabilite.
Lămpile de benzină sau alte surse de foc deschis pentru procesul tehnologic se pot folosi
numai în locuri special amenajate.
Stabilirea locurilor pentru fumat este obligatorie în fiecare unitate militară şi se face de
către comandant/şef, prin comisia tehnică sau prin persoanele desemnate.
Locurile pentru fumat se prevăd cu scrumiere, vase cu apă, nisip sau pământ şi se
marchează cu inscripţia „Loc pentru fumat”.
În atelierele de întreţinere se vor introduce numai autovehiculele şi utilajele
corespunzătoare posturilor de lucru prevăzute prin documentaţia tehnică cu respectarea
următoarelor reguli:
a) între autovehicule şi utilaje să existe spaţii minime impuse de procesul şi fluxul
tehnologic;
b) să se asigure evacuarea rapidă a autovehiculelor şi utilajelor în caz de început de
incendiu;
c) la autovehiculele ce se introduc în ateliere, rezervoarele se vor goli de combustibil,
iar legăturile electrice se vor deconecta.
Degresarea, curăţarea şi spălarea pieselor se va face în băi special amenajate folosindu-
se de regulă soluţii neinflamabile. Spălarea cu soluţii inflamabile se va executa numai în
încăperi separate şi amenajate corespunzător pentru această activitate.
Lucrările de sudură la autovehiculele şi utilajele în reparaţie se vor executa numai după
înlăturarea scurgerilor de lichide combustibile, curăţirea pieselor şi a zonelor de lucru. Sudarea
rezervorului de combustibil se va face după spălarea cu apă caldă.
La motoarele aflate în rodaj, instalaţiile de alimentare cu carburanţi vor fi etanşe,
legătura între conductele de alimentare şi motor va fi elastică, iar ţevile de eşapament se vor
izola faţă de materialele şi substanţele combustibile şi se vor scoate în afara încăperilor.
Pentru prevenirea izbucnirii incendiilor în parcul cu tehnică militară, se interzice:
a) alimentarea autovehiculelor pe locurile de parcare, precum şi păstrarea în parc a celor
care au scurgeri de carburanţi din rezervoare sau pe la conducte;
b) păstrarea carburanţilor, lubrifianţilor şi ambalajelor goale în locurile de dispunere a
autovehiculelor;
c) spălarea hainelor, prelatelor sau huselor îmbibate cu ulei;
d) parcarea cisternelor pentru carburanţi în remize şi şoproane;
NECLASIFICAT
57 din 74
NECLASIFICAT
e) folosirea preîncălzitoarelor care prezintă defecţiuni sau a altor mijloace cu flacără
neprotejată pentru încălzirea motoarelor;
f) iluminarea remizelor cu felinare sau cu flacără deschisă;
g) executarea lucrărilor de sudură în încăperile destinate pentru parcarea
autovehiculelor;
h) blocarea culoarelor şi uşilor de la remize în care sunt parcate autovehicule. Uşile
remizelor nu se vor încuia cu lacăte, ci cu zăvoare, şi se vor sigila cu plastilină.
Pentru scoaterea rapidă a autovehiculelor în caz de incendiu, zilnic se numesc
tractoare/autovehicule de serviciu, prevăzute cu cabluri şi personal tehnic necesar. Acestea vor
fi parcate lângă punctul de control tehnic, pregătite permanent să intervină la ordinul
subofiţerului de serviciu pe parcul cu tehnică militară.
Autovehiculul care a luat foc nu se tractează, ci se iau măsuri pentru stingerea acestuia şi
pentru tractarea tehnicii din imediata apropiere.
se alege spaţiul pentru amplasarea autovehiculului astfel încât să se asigure accesul cu uşurinţă
la utilaje, precum şi la desfăşurarea lor;
pentru evitarea pornirii accidentale, autoatelierele se vor imobiliza;
se interzice amplasarea autoatelierului sub reţele de înaltă tensiune;
racordarea la reţeaua exterioară de 380V sau punerea în funcţiune a generatorului propriu şi a
utilajelor precum şi manevrarea lor se va executa numai de personalul desemnat şi special
instruit în acest sens;
la instalarea pentru lucru, înainte de racordarea la reţeaua electrică sau pornirea generatorului
propriu se realizează împământarea;
este interzisă conectarea sistemului electric al autoatelierului la sursa de alimentare proprie sau
exterioară fără ca în prealabil să se verifice dacă toate utilajele sunt în poziţia „oprit” şi au
legături bine executate cu masa;
este interzisă folosirea în interior a următoarelor utilaje: aparat de sudură oxiacetilenic, tăvi
pentru spălat piese, instalaţii de gresat, distribuitori pentru lubrifianţi lichizi;
la folosirea utilajelor se vor respecta normele specifice fiecăruia;
după lucrul cu utilajele, dispozitivele, accesoriile se întreţin şi se fixează fiecare la locul
respectiv;
generatorul propriu se foloseşte numai când nu există posibilitatea alimentării de la o sursa
exterioară;
se interzice categoric cuplarea generatorului propriu pe timpul deplasării;
când generatorul electric este în funcţiune se interzice cuplarea a mai multor consumatori
simultan care depăşesc puterea generatorului.
NECLASIFICAT
58 din 74
NECLASIFICAT
deplasarea mijloacelor tehnice şi a coloanelor organizate prin fondul forestier, culturi, plantaţii
sau la forţarea cursurilor de apă se va executa doar pe drumurile şi căile de acces existente în
zonă, putându-se efectua unele amenajări necesare care nu implică defrişări de vegetaţie şi
degradări ale fondului funciar;
tehnica întrebuinţată va fi prevăzută, în toate situaţiile, cu mijloace de protecţie adecvate pentru
reducerea gradului de poluare a mediului înconjurător;
alimentarea cu combustibil a autoatelierelor se face la staţiile de alimentare, iar dacă acest lucru
nu este posibil, operaţiunea se va executa evitându-se scurgerile de combustibili la suprafaţa
solului, cu luarea măsurilor împotriva infiltraţiilor în sol sau scurgerilor în apele curgătoare sau
stătătoare din vecinătate. Verificarea etanşeităţii rezervoarelor de carburanţi-lubrifianţi de la
autovehicule se va face permanent;
se vor folosi tăvi colectoare/absorbanţi pe timpul operaţiilor de alimentare sau golire a
instalaţiilor autovehiculelor; tăvile colectoare vor fi golite periodic în rezervoare mai mari
(pentru scurgeri)
pe timpul executării lucrărilor de mentenanţă, deşeurile şi reziduurile combustibile provenite de
la autovehiculele şi utilajele în reparaţie se colectează în vase acoperite şi se evacuează pentru a
fi valorificate sau distruse prin ardere în locuri şi spaţii special amenajate;
se vor diminua cantităţile de emisii poluante şi gradul de poluare a apei şi solului prin reducerea
la maxim a funcţionării în gol a motoarelor;
spălarea autovehiculelor şi blindatelor se va executa în locuri special amenajate, la staţiile de
spălare;
se interzice folosirea detergenţilor pentru spălarea autovehiculelor la rampele sau platformele
amplasate în afara staţiilor de spălare;
NECLASIFICAT
59 din 74
NECLASIFICAT
CAPITOLUL 4
NECLASIFICAT
60 din 74
NECLASIFICAT
În capitolul III, punctul 1 se trec : lovituri, tamponări, rupturi, starea vopselei etc.
La punctul 2 se vor menţiona subansamblurile şi piesele avariate, lipsă, substituite sau
accidentate tehnic, precum şi alte concluzii referitoare la obiectele predate în (din) reparaţie
(exploatare) .
La punctul 3 se vor menţiona, atât probele efectuate la predarea în reparaţie, cât şi probele
executate la tehnica militară predată din reparaţie .
La punctul 4 se vor înscrie după caz şi alte serii ale subansamblurilor de pe tehnica
militară . De asemenea, se vor preciza dacă tehnica militară s-a predat cu cartea (instrucţiunile)
de exploatare şi cu lotul de piese şi scule, conform inventarului anexat .
La punctul 5 se vor înscrie anumite observaţii ce se fac de delegatul unităţii primitoare,
referitoare la starea tehnică şi de întreţinere a obiectelor primite .
În cazul când se poate stabili valoarea pagubei, la predarea tehnicii militare în reparaţie,
se va înscrie suma respectivă în actul de predare – primire de către unitatea reparatoare la
capitolul III punctul 5 .
De condiţiile în care s-a efectuat predarea – primirea vor lua cunoştinţă, sub semnătură,
atât comandantul unităţii predătoare, cât şi comandantul unităţii primitoare în cazul când
predarea – primirea se execută între unităţi şi de locţiitorul tehnic (şeful de armă) când predarea
– primirea se efectuează în cadrul unităţii .
Circuit:
exemplarul 1 la unitatea predătoare (predător);
exemplarul 2 la unitatea primitoare (primitor);
exemplarul 3(la predarea în exploatare) la organul tehnic, iar la BC la secţia reparatoare;
la primirea tehnicii militare din reparaţie (din exploatare) delegatul unităţii primitoare va avea
asupra sa ex. încheiat cu ocazia predării
Arhivare. Se arhivează la biroul documente clasificate şi se păstrează conform prevederilor
instrucţiunilor arhivistice pentru documente de gestiune.
NECLASIFICAT
61 din 74
NECLASIFICAT
urmează a fi recondiţionate, declasate şi casate, precum şi a produselor fabricate (transformate);
casarea materialelor rezultate din procesul de producţie, a căror aprobare pentru declasare şi
casare este de competenţa comandantului (şefului) unităţii ;
întocmirea documentului privind declasarea şi casarea tehnicii şi armamentului, a căror
aprobare este de competenţa eşaloanelor superioare .
a) Conţinut:
- executantul lucrării , baza executării
- felul lucrării , denumirea completului
- date despre complet , unitatea beneficiară , cine execută , timpul şi termenul de execuţie a
lucrării
- constatări la primirea completului şi pe timpul producţiei
- concluziile C T C , data , gradul şi semnătura primitor la ( din ) reparaţie
- felul , numărul , data , valoarea totală a documentelor justificative
- semnăturile organelor competente
b) Mod de completare:
- într-un exemplar de către persoana stabilită de şeful compartimentului de specialitate(pentru
lucrările executate la atelierul de reparat tehnică militară) sau şeful compartimentului plan
producţie(pentru lucrările executate în bazele centrale, bazele şi secţiile de reparat tehnică
militară) , pe baza programului de producţie , a nevoilor reale de reparaţii , fabricaţii etc. (pentru
activitatea din atelierele de reparat) sau la ordinul eşaloanelor superioare .
- dacă după efectuarea trierii şi înscrierea rezultatelor în comandă se constată că reparaţia tehnicii
militare respective nu este justificată din punct de vedere economic, se va întocmi o calculaţie
de preţ privind costul reparaţiei, care va fi trimisă unităţii beneficiare, în vederea întocmirii
procesului verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe / de declasare a unor bunuri
materiale .
c) Circuit:
- şeful compartimentului de specialitate (inginer şef) pentru aprobarea lansării comenzii şi pentru
certificarea datelor din comandă şi documentelor justificative ;
- secţie , atelier pentru executarea lucrării , solicitarea materialelor necesare şi predarea la depozit
( magazie ) a pieselor , subansamblurilor , deşeurilor şi produselor fabricate (transformate) , pe
baza documentelor justificative ;
- depozit (magazie) pentru eliberarea bunurilor materiale necesare procesului de producţie şi
primirea pieselor , subansamblurilor , deşeurilor şi produselor fabricate (transformate) , pe baza
documentelor justificative ;
- compartimentul C.T.C. pentru confirmarea calităţii execuţiei ;
- comandantul unităţii pentru aprobarea scăderii şi declasării bunurilor materiale din documentele
justificative ;
- compartimentul financiar-contabil (împreună cu documentele justificative ) pentru înregistrarea
în contabilitate .
d) Arhivare: la compartimentul financiar-contabil .
NECLASIFICAT
62 din 74
NECLASIFICAT
Bonul de consum se poate întocmii într-un exemplar în condiţiile utilizării tehnicii de
calcul.
Bonul de consum (colectiv), în principiu, se întocmeşte pe formulare separate pentru
materialele din cadrul aceluiaşi cont de materiale, loc de depozitare şi loc de consum.
În situaţia în care materialul solicitat lipseşte din depozit, se procedează în felul următor:
în cazul bonului de consum se completează spaţiul următor cu denumirea materialului înlocuit,
după ce, în prealabil, pe verso se obţin semnăturile persoanelor autorizate să aprobe folosirea
altor materiale decât cele prevăzute în consumurile normate;
în cazul bonului de consum (colectiv) se taie cu o linie denumirea materialului înlocuit şi se
semnează de aprobare a înlocuirii, în dreptul rândului respectiv. După înscrierea denumirii
materialului înlocuitor se întocmeşte un bon de consum separat, aplicându-se un semn distinctiv
(în cazul unităţilor economice) sau materialul înlocuitor se înscrie pe un rând liber în cadrul
aceluiaşi bon de consum.
În bonul de consum, coloanele „ Unitatea de măsură” şi „Cantitatea necesară” de pe
rândul 2 se completează în cazul când se solicită şi se eliberează din magazie materiale cu două
unităţi de măsură. Dacă operaţia de predare-primire a materialelor nu pot fi suspendate în
timpul inventarierii magaziei de materiale, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe
documentele respectivului menţiunea „predat în timpul inventarierii”.
c) Circuit:
la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare);
la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în cazul materialelor înlocuitoare în
unităţile economice;
la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităţilor prevăzute, semnându-se de predarea de
către gestionar şi de primire de către delegatul care primeşte materialele (ambele exemplare);
la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică
şi analitică (ambele exemplare).
La unităţile economice, exemplarul 1 circulă la contabilitatea materialelor, ca document
de scădere din gestiune, iar exemplarul 2 serveşte la înregistrarea în contabilitate a costurilor.
La instituţiile publice, exemplarul 2 rămâne la emitent.
d) Arhivare. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
NECLASIFICAT
63 din 74
NECLASIFICAT
la inginerul-şef, directorul tehnic sau conducătorul societăţii respective, pentru certificarea
executării efective a produselor de natură maşinilor, utilajelor, instalaţiilor sau altor mijloace
fixe da aceeaşi natură, semnându-se pentru realitate în „Vizat C.T.C.”;
la magazia de produse finite, semnându-se de predarea de către secţie (atelier) şi de primire în
gestiune de către gestionar (ambele exemplare);
la compartimentul C.T.C. pentru efectuarea controlului tehnic de calitate, semnându-se pentru
certificarea controlului (ambele exemplare);
la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică
şi analitică (exemplarul 1);
la compartimentul care urmăreşte realizarea producţiei(exemplarul 2).
Arhivare:
la compartimentul financiar-contabil sau la persoana care conduce evidenţa(exemplarul 1);
la compartimentul care urmăreşte realizarea producţiei(exemplarul 2).
NECLASIFICAT
64 din 74
NECLASIFICAT
la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică
şi analitică (exemplarul 1, direct de la magazie);
la compartimentul care urmăreşte realizarea producţiei (exemplarul 2).
Arhivare. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare).
În cazul utilizării ca bon de transfer între două gestiuni aflate în incinta unităţii
Circuit:
la magazie, pentru primirea cantităţilor restituite, semnându-se de predare de către delegatul
secţiei (atelierului etc) care face restituirea şi de primirea de către gestionar (ambele
exemplare);
la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică
şi analitică (exemplarul 1 pentru evidenţa materialelor, exemplarul 2 pentru evidenţa costurilor).
Arhivare. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare).
NECLASIFICAT
65 din 74
NECLASIFICAT
ANEXE
NECLASIFICAT
66 din 74
NECLASIFICAT
VÃZUT VÃZUT
……………………………………… ………………………………..
ACT DE PREDARE-PRIMIRE
Nr. ……….din……….
I. ...................................serii……..........…nr inventar............................. valoarea ..........................
....................................serii……..........…nr inventar .............................valoarea ..........................
....................................serii……..........…nr inventar .............................valoarea ..........................
....................................serii……..........…nr inventar .............................valoarea ..........................
....................................serii……..........…nr inventar .............................valoarea ..........................
Aparţinând………………………………...........................…………………....………………..
Predãtor (în reparaţie, exploatare)……..............………din U.M..…………….................……...
Primitor (în reparaţie, exploatare)…………..................din U.M..…………….................……...
Predãtor (din reparaţie)……………......................……din U.M..…..............………....………...
Primitor (din reparaţie)………………..….................…din U.M..…................……….....……...
Baza predãrii…………………………...……….....................................…………………………
(nr. ordin de reparatie, ordin de distributie, ordin de zi, etc.)
NECLASIFICAT
67 din 74
NECLASIFICAT
cu (fãrã) cartea tehnicã seria ................................
- ................................................................................................................................................
cu (fãrã) lotul de piese si scule conform inventarului anexat
- ................................................................................................................................................
(acumulatoare……………….buc. cu seriile)
- ................................................................................................................................................
- ................................................................................................................................................
- ................................................................................................................................................
(anvelope……………………..buc. cu seriile)
……………………………..........................………………………………………………….
……………………………………………………………..........................………………….
……………………………..........................………………………………………………….
……………………………..........................………………………………………………….
……………………………………………………………..........................………………….
5. Alte observaţii:………………………………..........................................…………………….
……………………………..........................………………………………………………….
……………………………………………………………..........................………………….
……………………………..........................………………………………………………….
……………………………………………………………..........................………………….
6. La primirea din reparatie delegatul primitor va prezenta act de primire pentru piesele si
subansamblurile lipsã si accidentate tehnic consemnate în prezentul act de la cap. III, pct. 2.
IV. În cadrul reparatiei s-au executat:
- rodaj (probe)…….....................…………...........................……...ore…………..........………km
- reglaje……..…………...............................…...........................….ore…………..........………km
- încercãri…...………..........................................................……….ore………..........…………km
- ........................................................................................................................................................
- ........................................................................................................................................................
Unitatea urmează să efectueze:
- rodaj (probe)…….....................…………...........................……...ore…………..........………km
- reglaje……..…………...............................…...........................….ore…………..........………km
- încercãri…...………..........................................................……….ore………..........…………km
V. Tehnica (subansamblurile, piesele) corespunde din punct de vedere tehnic, poate fi datã în
exploatare si se garanteazã funcţionarea până la data de ..................................................sau ……....
…….ore…………km cu respectarea întocmai a instrucţiunilor de rodaj exploatare si a urmãtoarelor
indicatii:
……………………………..........................………………………………………………….
……………………………..........................………………………………………………….
……………………………………………………………..........................………………….
Am predat în/din reparatie, exploatare Am primit în/din reparatie, exploatare
Data……………………………… Data……………....………………
.................………………………… …………….....…………………...
(grad, nume, prenume, semnãturã) (grad, nume, prenume, semnãturã)
Data……………………………… Data……………....………………
.................………………………… …………….....…………………...
(grad, nume, prenume, semnãturã) (grad, nume, prenume, semnãturã)
NECLASIFICAT
68 din 74
NECLASIFICAT
Unitatea militară______ justificative menţionate şi anexate la prezenta comandă
COMANDANTUL U.M. Nr. ____
_____
______________________
Termen de execuţie
Cod, tip lucrare
Planif. normat
Cantitatea
beneficiară
Nr. inv.
Pontat
Serie
Seria
Cod
Cod
Denumirea U/M
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Primit la reparat_______
Constatări la primirea tehnicii (armamentului) în ____________________
producţie şi pe timpul producţiei Concluziile organului C.T.C. (Data, gradul, semnătura)
(Data, gradul, semnătura) Primit din reparat______
____________________
(Data, gradul, semnătura)
Organ emitent ____________
________________________
(gradul, semnătura)
NECLASIFICAT
69 din 74
NECLASIFICAT
Documentele justificative de primire din (predare în) depozit (magazie) a materialelor
Felul şi Felul şi Felul şi Felul şi
Valoarea Valoarea Valoarea Valoarea
numărul Data numărul Data numărul Data numărul Data
totală totală totală totală
documentelor documentelor documentelor documentelor
Certific exactitatea datelor din comandă şi documentelor justificative din tabelul de mai sus privind
încadrarea în normele de timp, consum materiale şi normele valorice.
Şeful compartimentului plan producţie (ofiţer coordonator cu reparaţiile) _____
________
_________________________
Anexa nr. 3
NECLASIFICAT
70 din 74
NECLASIFICAT
BON DE CONSUM (COLECTIV)
UNITATEA Produs, lucrare (comandă)
BON DE
Număr Data Nr. comandă
Cod predător Cod primitor CONSUM
document Ziua Luna Anul Cod produs
(COLECTIV)
(verso)
Denumirea valorilor Cont
materiale
Nr. Cantit Cantitatea Preţul
(inclusiv sort, marca, Cod U/M Valoarea
crt Debitor Creditor necesară eliberată unitar
profil
dimensiune)
NECLASIFICAT
71 din 74
NECLASIFICAT
Anexa nr. 4
BON DE PREDARE-TRANSFER RESTITUIRE
UNITATEA
BON DE
Număr Data Nr. comandă
Cod predător Cod primitor PREDARE-TRANSFER
document Ziua Luna Anul Cod produs
RESTITUIRE
NECLASIFICAT
72 din 74
NECLASIFICAT
BIBLIOGRAFIA
1.Automobile ROMAN cu motoare Diesel, Editura tehnică, Bucureşti, 1975, Ing. Victor Mateevici,
Toma Pavelescu, Dumitru Bogdan.
2.Frăţilă Ghe. ş.a., Automobile. Cunoaştere, întreţinere şi reparare, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2004.
3.Transportoare amfibii blindate pe roţi. Manual de cunoaştere şi exploatare, vol.I, Bucureşti, 1988.
4.Bârsan, Aspecte privind informatizarea automobilelor.
5.C. Manea, M. Sratulat , Fiabilitatea şi diagnosticarea automobilelor.
6.Maşini şi utilaje. Construcţii de autovehicule- Editura didactică şi pedagogică Buc. 1980
Gheorghe Frăţilă, E. Drăghici.
7.Exploatarea autovehiculelor militare, Vol. I Academia Militară, Buc. 1980.
8.Constantin J., Exploatarea autovehiculelor militare, Vol. II – Proiectarea parcurilor de
autovehicule.
9.Manualul de cunoaştere a aparaturii de diagnosticare şi a utilajelor de parc, Bucureşti, 1996.
10. Răduţ N., Recondiţionarea pieselor, Ed. Militară, 1983.
11. Manualul de cunoaştere şi exploatare al autoatelierului pentru întreţineri şi reparaţii la
automobile, A.I.R.A. tip 4 pe şasiu de DAC665T (l autoşasiu).
12. Manualul de cunoaştere şi exploatare al autoatelierului pentru întreţineri şi reparaţii curente la
aparatura radiotelefonică, telegrafică şi încărcat baterii de acumulatoare alcaline, A.R.T.T. -M-5
pe şasiu de DAC665T (1 autoşasiu).
13. Manualul de cunoaştere şi exploatare al remorcii atelier pentru verificat, reparat şi încărcat
baterii de acumulatoare cu plăci de plumb, A.R.I.A. pe şasiu de remorcă R2RPF – 7 (1
remorcă).
14. Manualul de cunoaştere şi exploatare al autoatelierului pentru prelucrări mecanice şi lucrări
comune, APM tip 1 cu strung şi utilaje specifice lucrărilor armelor şi APM tip 2 cu strung,
maşină de frezat şi utilaje specifice lucrărilor armelor (1 autoşasiu şi 1 remorcă).
15. Manualul de cunoaştere şi exploatare al autoatelierului pentru verificat şi reparat echipamentul
electric la autovehicule, cu remorcă atelier, AREE (1 autoşasiu şi 1 remorcă).
16. Manualul de cunoaştere şi exploatare al autoatelierului pentru demontare-montare şi reparaţii
mecanice transportoare amfibii blindate şi automobile, ADMR tip 1 (1 autoşasiu şi 1 remorcă).
17. Culegere de norme specifice de securitate a muncii, C.N.S.S.M.Vol. II, Ediţie 1996.
18. Manual de protecţie a mediului în Forţele Terestre, F.T./P. Med.-1, 2005.
19. Dispoziţiile generale privind instruirea în domeniul prevenirii şi stingerii incendiilor.
D.G.P.S.I./2002.
20. Instrucţiuni privind întocmirea, circulaţia şi folosirea documentelor din domeniile exploatării şi
reparării – fabricării tehnicii şi armamentului (O.G. 41 / 15.11.1976), Bucureşti, 1977.
21. L-9, Instrucţiuni privind planificarea, evidenţa, şi raportarea activităţilor de producţie din
unităţile M.Ap.N., Bucureşti, 2003.
22. L-21, Instrucţiuni privind organizarea şi executarea inspecţiilor tehnice periodice la
autovehiculele militare, Bucureşti, 2006.
23. L-4/5, Norme de calcul al consumului de carburanţi-lubrifianţi şi lichide speciale pentru
funcţionarea şi mentenanţa tehnicii militare, Bucureşti. 2005.
24. Internet.
25. echipamentelor din înzestrarea M. Ap. N. pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război,
Bucureşti, 2002.
26. L-11/1, Instrucţiuni privind mentenanţa tehnicii de B.A.T. din înzestrarea Armatei României pe
timp de pace, în situaţii de criză şi la război, Bucureşti, 2004.
NECLASIFICAT
73 din 74
NECLASIFICAT
27. F.T. /Au.-4/4, Ghidul comandantului grupei de intervenţii tehnice, Piteşti, 2005.
28. Autoturismele ARO, Editura Tehnică, Bucureşti, 1976, Parizescu V., ş.a..
NECLASIFICAT
74 din 74
NECLASIFICAT
75