Caiet de Studii EG.... Olteanu

Universitatea MARITIMĂ Constanţa
Departamentul ID-IFR
Facultatea de Electromecanica navala
...
Caiet de Studiu Individual

Specializarea Electromecanica
Anul de studii I
Semestrul II
Titular disciplină:
Lect.univ.dr.Ana OLTEANU
2015
Bazele economiei
CUPRINS
Unitat Titlul Pagin

e a
de INTRODUCERE
învăţa
re
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1.............................................................6
1.1 Nevoia umana..........................................................................................7
1.2 Resursele si factorii de productie .......................................................8
1.3 Raritatea şi alegerea............................................................................... 10
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1……………………………11
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….........13
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1…………………………………..…14
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2...........................................................16

2.1 Teoria consumatorului...........................................................................16
2.2 Teoria economică a producătorului........................................................18
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2…………………………………......27

3.1 Costuri de producţie..............................................................................29
3.2 Cererea ..................................................................................................31
1.3 Oferta.............................................................................................. 33
1.4 Echilibrul pietei………………………………………………...…34
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………….................46
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3……………………………………..46

4.1 Obiective macroeconomice...................................................................48
4.2 Cererea agregata ................................................................................49
4.3 Oferta agregata...................................................................................... 51
4.4 Echilibrul macroeconomic……………………….............................….51
4.5 Politica economica ..............................................................................52
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………........55
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4……………………………….……57

5.1 Cresterea economica...............................................................................59
5.2 Indicatorii rezultatelor macroeconomice................................................63
5.3 Dezvoltarea economica……………………………………………..…67
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5………………………………..……83

6.1 Venitul...................................................................................................85
6.2 Consumul................................................................................................85
6.3 Economiile……………………………………………………………..
……………87
6.4Investiţiile............................................................................................... 87
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6………………………....…91
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare……..………….........106
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6………………………………....…106
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7.........................................................109

7.1 Circuitul economic de ansamblu .........................................................109
7.2 Echilibrul si stabilitatea........................................................................111
7.3 Dezechilibrul economic...................................................................... 116
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7………………………..…125
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare……….………..........156
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7……………………….……...……156
Bazele economiei
INTRODUCERE
Lucrarea de fata este destinata incepatorilor, avand ca obiectiv oferirea

informatiilor de baza in domeniul Microeconomiei si Macroeconomiei
studentilor din anul intai ai Universitatii Maritime din Constanta,
Facultatea de Electromecanica navala Specializarea Electromecanica.
Unitatile de invatare din aceasta lucrare sunt impartite in subcapitole,

avand obiectiv formativ, didactic si instructiv, iar testele de evaluare si
autoevaluare au ca scop aprofundarea cunostintelor fundamentale ale
obiectului si metodei de cercetare a microeconomiei si macroeconomiei
Unitate de învăţare Nr. 1
Notiuni introductive
Cuprins
Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1.................................................................................8

1.1 Nevoia umana..............................................................................................................9
1.2 Resursele si factorii de productie ..........................................................................10
1.3 Raritatea şi alegerea................................................................................................... 12
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1…………………………………………13
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….............................15
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1………………………………………………..…16

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1
Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:
 Intelegerea notiunilor “microeconomie” si “macroeconomie” precum si diferentele

existente intre acestea
 Studierea nevoilor umane şi resurse economice
 Studierea raritati si a costului de oportunitate
Economia reprezintă mecanismul dinamic de organizare in vederea folosirii resurselor limitate
(munca, pamant, capital) cu scopul satisfacerii nevoilor nelimitate.
Obiectul de studiu al economiei il constituie fenomenele, procesele şi relaţiile generate de
comportamentul agenţilor economici în procesul complex de alocarea resurselor rare în vederea
satisfacerii nevoilor societăţii.
Microeconomia studiaza fenomenele si procesele economice manifestate la nivelul agentilor
economici individuali (populatie, firme, administratii), precum si structurile si comportamentul
acestora, interrelatiile in cadrul productiei, distributiei si consumului.
Macroeconomia studiaza activitatea economiei nationale in ansamblu si interactiunile acesteia cu
alte economii studiind factorii determinanti ai productiei, nivelului general al pretului, a ocuparii
fortei de munca, consumului, economisirii importului, exportului, cererea si oferta de moneda
etc.
Macroeconomia
- este o ramură a ştiinţei economiei care studiază relaţiile economice la nivelul ansamblului
economiei naţionale
- este partea economiei, care studiază procesele şi fenomenele economice (de ex. inflaţia,
şomajul, creşterea economică etc), ce rezultă din corelarea activităţilor economice la
nivelul economiei naţionale.
- se ocupa cu studiul comportamentului economic în ansamblu
Economia naţională reprezinta ansamblul activităţilor economice şi sociale care se desfăşoară in
cadrul naţional al unui stat.
Microeconomia VS Macroeconomia
Microeconomia Macroeconomia
Este alcătuită din procese, fapte, Este alcătuită din procese, fapte
acţiuni manifestate la nivel acţiuni manifestate sub forma
individual, la fluxurile economice agregată, ca o rezultantă a acelor
( gospodării, firme, instituţii, etc.) reflectate de microeconomie la
nivelul economiei naţionale.
Este componenta ştiinţei economice Este componenta ştiinţei economice
care se ocupă cu studiul proceselor care se ocupă cu studiul structurii,
faptelor comportamentelor funcţionalităţii şi comportamentului
individuale din economie, privite ca de ansamblu al economiei ca sistem
entităţi de sine stătătoare şi aflate in
interacţiune
Este alcătuită din elemente Este alcătuită din elemente
referitoare la entităţi economice conceptuale, obţinute ca mărimi
concrete, reale, care pot fi agregate din elemente preluate de la
individualizate şi identificate în entităţile macroeconomiei
cadrul sistemului economiei
naţionale
Ca ştiinţă, se bazează în special pe Ca ştiinţă se bazează în special pe
microanaliză macroanaliză
Se ocupă de probleme mici Se referă la probleme de dimensiuni
mari
Vizeaza activitatea individuala a Vizeaza economia în general si se
agentilor economici, studiind preturi, ocupa de
cantitati si piete individuale comportamentul agentilor economici
agregati
1.1 Nevoia umana
Nevoile umane apar sub forma a ceea ce oamenii consideră ca fiindu-le necesar pentru existenţă,
reprezentand o constanta a naturii umane, omul fiind purtătorul unor trebuinţe moştenite,
imuabile, care pot fi determinate, clasificate şi ierarhizate, în esenţă, concretizandu-se in nevoia
de bunuri şi servicii.
Clasificarea nevoii Tip

umane
In functie de Nevoi de biologico-materiale (nevoia de hrană,
complexitate baza adăpost şi îmbrăcăminte), ce asigura
supravieţuirea fiinţei umane
Nevoi de (de educaţie, de informare, de
ordin respect, de afecţiune, de morală, de
psihologi petrecere a timpului liber etc).
c Nevoile sunt satisfăcute în ordinea
urgenţei lor. Nevoile de bază sunt mai
urgente decât cele de natură
psihologică. Dintre nevoile de bază,
cele mai urgente sunt nevoile de
hrană.
În funcţie de nevoi solvabile
existenţa resurselor nevoi insolvabile
necesare satisfacerii
lor
Din punct de vedere nevoi prezente
al momentului nevoi de viitor
satisfacerii lor
Nevoia umana este in dezvoltare cantitativa si structurala continua si practic nelimitata, datorita
repetitivitatii nevoilor de baza, cresterea continua a nevoilor psihologice, precum si aparitia
unora noi datorita progresului economico-social. Astfel gradul de satisfacere al nevoilor depinde
foarte mult de nivelul de dezvoltare al economiei
1.2 Resursele si factorii de productie
Obtinerea de bunuri si servicii necesare satisfacerii de nevoi este conditionata de existenta

resurselor.
Astfel resursele constituie mijloacele necesare pentru satisfacerea nevoilor umane de bunuri şi
servicii.
Nevoile umane nu sunt satisfacute in mod direct prin resurse ci acestea trebuie prelucrare prin
procese de productie pentru a se obtine bunurile si serviciile necsare satisfacerii trebuintelor
umane. Astfel resursele atrase în procesul de producţie, reprezintă factori de producţie.
Producţia reprezintă procesul de transformare a factorilor de producţie (intrări, inputuri), în
bunuri şi servicii (rezultat, ieşire, output).
Principalii factori de
productie
Natura - reprezinta resursele privite ca “daruri gratuite ale
naturii” şi folosite pentru producerea bunurilor şi
serviciilor
- include resursele:
 de teren (suprafeţele agricole şi de construcţie),
 sol şi subsol (mineralele, resursele forestiere,
lacurile naturale, râurile şi animalele sălbatice
etc.)
 mediul fizic în care ne aflăm, aerul pe care îl
respirăm sau apa pe care o bem
Forţa de muncă - reprezinta factorul de productie primar care constã
în exercitarea unei actiuni de transformare asupra
factorilor materiali ai productiei, în scopul
obtinerii unor efecte economice utile (bunuri
corporale, necorporale, servicii, lucrãri, operatii,
etc.)
- reprezinta efortul fizic şi intelectual depus pentru a
produce bunuri şi servicii. Astfel acest factor de
productie implica 2 laturi: fizicã, intelectualã.
- reprezintă resursele umane, inclusiv pregătirea
profesională (totalitatea cunoştinţelor teoretice şi
practice, deprinderile şi abilităţile care asigură
participanţilor la un proces economic competenţa
profesională).
Capitalul Capitalul comportă două accepţiuni: capitalul tehnic
şi capitalul bănesc.
- capitalul tehnic reprezintă tot ceea ce este produs
de oameni şi se află la baza obţinerii altor bunuri
sau servicii, reprezentand bunurile realizate in
procesele de productie anterioare si utilizate ca
inputuri in alte procese de productie. Bunurile de
capital nu sunt destinate satisfacerii nevoilor umane,
ci ele trebuiesc prelucrate prin procesele productive,
iar rezultatele pot fi bunuri de consum
Capitalul tehnic cuprinde două componente:
capitalul tehnic fix şi capitalul tehnic circulant.
Capitalul tehnic fix (clădirile, echipamentele,
maşinile, utilajele, instalaţiile etc.) este utilizat la
mai multe procese de productie fiind incorporat
treptat in rezultatul productiei. Durata de folosinta a
acestuia este destul de mare, in general fiind inlocuit
datorita deprecierii fizice si/sau morale.
Deprecierea morala este determinată de apariţia
unor echipamente noi, cu performanţe superioare
celor existente.
Capitalul tehnic circulant participă la un singur
proces de producţie, fiind încorporat imediat în
produsul finit, incluzand materii prime, materiale,
combustibil, energie, piesele de schimb şi
emifabricatele.
Capitalul bănesc reprezintă orice sumă de bani care
este utilizată pentru achizitia de factori de productie
în scopul obţinerii de câştiguri.
Abilitatea Abilitatea întreprinzătorului văzută ca abilitate
întreprinzătorului managerială sau organizatorică este indispensabilă
menţinerii şi succesului unei afaceri, constand in
capacitatea de organizare a producţiei, de decizie, de
asumare a riscurilor şi de inovare.
Intreprinzatorul realizeaza combinarea resurselor de
muncă, natură sau capital, incercand in continuu sa
inoveze, adoptând tehnici de producţie şi metode de
comercializare mai performante, introducând în
fabricaţie noi produse, cautand in permanenta pieţe
noi de aprovizionare şi de desfacere.
Asumarea riscului nu reprezintă decât o premisă şi
nu o garanţie a profitului.
Avand in vedere caracterul limitat al resurselor si diversificare si sporirea nevoilor, oamenii au

inceput sa produca, astfel sa desfasoare actiuni economice.
Activitatea economica reprezinta lupta impotriva raritatii ca proces complex ce include fapte,
acte, comportamente si decizii ale oamenilor pentru atragerea si utilizarea resurselor economice
în vederea producerii, circulatiei, repartitiei si consumului de bunuri, în functie de interesele
economice.
Caracterul limitat al resurselor impune efectuarea alegerilor între nevoile ce pot fi satisfăcute în
limitele resurselor de care dispun.
1.3 Raritatea şi alegerea

Raritatea şi alegerea pot fi puse în evidenţă cu ajutorul curbei posibilităţilor de producţie ce
reprezintă un model simplu care surprinde relaţia dintre producţia de bunuri, servicii şi utilizarea
resurselor disponibile pentru o anumită perioadă de analiză.
Ipoteze ale modelului:
a) perioada luata in calcul un an
b) cantitatea şi calitatea resurselor disponibile este fixată pentru întreaga perioadă de
analiză, limitand dimensiunea până la care nevoile pot fi satisfăcute;
c) tehnologia este dată şi nu înregistrează progrese în cursul anului respectiv productivitatea
input-urilor ramanad constanta.
d) Se considera o economie ipotetica in care exista doar nevoia de hrana si imbracaminte
pentru simplificare, reprezentare in spatiu bidimensional si obtinerea de concluzii cu
caracter general.
e) unele input-uri sunt mai bine adaptate producţiei unui bun decât celuilalt.
Curba posibilităţilor de producţie indica cantitatea maximă ce poate fi produsă dintr-un bun în
cursul unei perioade de timp cu resursele economice disponibile dată fiind cantitatea din bunul
alternativ.
Costul de oportunitate desemnează cea mai avantajoasă alternativă la care se renunţă.aratand la
cate unitati dintr-un bun se renunta pentru a mari cantitatea din celalat bun cu o unitate.
În general, costul de oportunitate este crescător, pe masura cresterii productiei dintr-un bun cu o
unitate se renunta la productia din ce in ce mai mare pentru celalalt bun. Curba posibilităţilor de
producţie, care este concavă înspre origine, relevă legea creşterii costului de oportunitate. Din
punct de vedere matematic, costul de oportunitate reprezintă panta curbei posibilităţilor de
producţie. Motivaţia economică a creşterii costului de oportunitate rezidă în existenţa input-urilor
specializate, mai productive pentru o anumită destinaţie decât pentru alta sau altele.
Costul de oportunitate al unui bun este evidenţiat prin sacrificiul celuilalt bun. Resursele pot însă
avea mai multe utilizări alternative, astfel că, în asemenea cazuri, costul de oportunitate al
alegerii utilizării unor resurse pentru un scop dat reprezintă sacrificiul celei mai bune alternative
de utilizare a acestor resurse şi este măsurat în termenii acestei alternative.
Curba posibilităţilor de producţie se poate deplasa spre dreapta (economia produce o cantitate
mai mare de bunuri si servicii) sau spre stanga (diminuarea cantitatii de bunuri si servicii
produse) ca urmare a influenţei unor factori precum:
a) modificarea ofertei de resurse economice – modificarea volumului factorilor de productie duce
la modificarea posibilitatilor de productie. Factorul cu actiunea cea mai evidenta este capitalul ce
potenteaza factorul natural si uman, efectul constand in cresterea productivitatii şi mai departe în
creşterea bunăstării indivizilor.
b) ameliorarea calitativă a resurselor economice - Pierderea în outputul curent ar putea fi mai
mare sau mai mică decât câştigul viitor după cum productivitatea resursei vizate este inferioară
sau nu aşteptărilor
c) progresul tehnologic - Dezvoltarea şi promovarea de noi tehnologii se constituie, în condiţiile
limitării resurselor, într-un factor extrem de important pentru creşterea producţiei naţionale.
Test de autoevaluare
2. Care este diferenta intre microeconomie si macroeconomie
3. Ce reprezinta Costul de oportunitate
4. Enumerati principalii factori de productie
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1
1. Mecanismul prin care resursele sunt organizate pentru a fi folosite în vederea satisfacerii
nevoilor societăţii este cunoscut sub numele de:
a) guvern;
b) societate comercială;
c) întreprindere publică;
d) administraţie privată;
e) economie.
2. Indicaţi răspunsul corect privind resursele economice:
a) nu pot fi folosite simultan pentru mai multe destinaţii;
b) societatea trebuie să aleagă între destinaţiile alternative de folosire a acestora;
c) modul cum societăţile aleg să le utilizeze se răsfrânge asupra performanţei macroeconomice;
d) au un caracter dinamic;
e) toate cele de mai sus.
3. Factorii de producţie reprezintă:
a) parte a capitalului tehnic;
b) parte a capitalului bănesc;
c) parte a resurselor economice atrase în procesul economic;
d) numai obiect al proprietăţii publice;
e) numai obiect al proprietăţii private.
4. Capitalul ca factor de producţie derivat reprezintă:
a) bunurile economice care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţă;
b) bunurile produse şi destinate producerii altor bunuri şi servicii;
c) capitalul bănesc investit în cursul unei perioade pentru achiziţionarea de noi echipamente;
d) sumele împrumutate de la bănci pentru finanţarea proiectelor investiţionale;
e) echipamentele a căror valoare a fost recuperată de-a lungul timpului.
5. Care dintre următoarele resurse nu constituie factori de producţie ?:
a) capitalul tehnic;
b) populaţia aptă de muncă, dar neocupată;
c) materiile prime, materialele şi combustibilul;
d) populaţia ocupată;
e) construcţiile speciale ale societăţilor comerciale.
6. Care dintre următoarele bunuri aparţinând unei societăţi comerciale au caracter de
capital fix:
a) materiile prime şi materialele;
b) combustibilii;
c) produsele finite;
d) calculatoarele;
e) semifabricatele achiziţionate de la furnizori.
7. Conceptul de raritate a resurselor semnifică faptul că:
a) resursele sunt disponibile în schimbul unui preţ;
b) oferta de resurse este finită;
c) alegerile individuale sunt inutile;
d) importul este inevitabil;
e) resursele sunt insuficiente în raport cu volumul şi structura nevoilor.
8. Forma curbei posibilităţilor de producţie reflectă:
a) legea cererii;
b) legea ofertei;
c) legea descreşterii randamentelor;
d) legea creşterii costului de oportunitate;
e) legea scăderii costului de oportunitate.
9. Creşterea producţiei de bunuri realizate în cursul unei perioade de timp la nivelul unei
economii naţionale ar putea fi provocată de:
a) creşterea numărului şomerilor;
b) creşterea nivelului general al preţurilor;
c) schimbarea preferinţelor de consum ale populaţiei;
d) utilizarea unor tehnologii mai eficiente;
e) reducerea volumului de resurse disponibile.
10. Care dintre următoarele afirmaţii exprimă cel mai bine scopul economiei ca ştiinţă:
a) studiul utilizării resurselor în vederea obţinerii de bunuri şi servicii pentru propria folosinţă şi
pentru
schimb;
b) studiul utilizării banilor în cadrul unei economii;
c) distribuţia venitului între membrii societăţii;
d) studiul utilizării resurselor rare, cu întrebuinţări alternative, pentru satisfacerea nevoilor
nelimitate;
e) studiul cererii de bunuri şi servicii din partea menajelor.
11. Microeconomia se ocupă cu studiul:
a) agregatelor macroeconomice;
b) populaţiilor;
c) acţiunilor agenţilor economici individuali;
d) politicilor de combatere a şomajului;
e) politicilor de combatere a inflaţiei.
12. Microeconomia se ocupă cu studiul:
a) politicilor de stabilire a preţurilor;
b) deciziilor întreprinzătorilor de optimizare a producţiei;
c) alocării optime a resurselor;
d) politicilor antitrust;
13. Macroeconomia se ocupă cu studiul:
a) acţiunilor economice ale populaţiei unei regiuni;
b) deciziilor întreprinderilor de mari dimensiuni;
c) preţurilor şi producţiei întreprinderilor aparţinând unei ramuri industriale;
d) comportamentul economiei privită ca un întreg;
e) alocării resurselor economice la nivelul producătorului individual.
Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare
1. Raspunsul la pagina 7
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1
Griffiths Allan, Wall Stuart, Intermediate Microeconomics, Theory and Applications,

Longman, 1996
Campbell R., McConnel, Brue Stanley, Economics, principles, problems and politics,
McGraw Hill, Inc, 1996,
Edwin G. Dolan, David E. Lindsay, Economics, Sixth Edition, The Dryden Press,
Hyman David, Economics, Irwin, Homewood, 1989
Huidumac C., Rogojanu A., Introducere în studiul economiei de piaţă, Ed. ALL
Laidler D., Estrin S., Introduction to Microeconomics, Third Edition, Cambridge University
Press, Cambridge, 1989
Richard G. Lipsey, Alec K. Chrystal, Economia pozitivă, Ed. Economică, Bucureşti, 1999
G. S. Maddala, Ellen Miller Microeconomics, Theory and Applications, McGraw-Hill, 1989,
Willis L. Peterson, Principles of Economics - Micro, Seventh Edition, Irwin, 1989
Jacques Genereux Economie Politică - Microeconomie Ed. All-Beck, Bucureşti 2000
Michael Parkin, David King, economics, Second Edition, Addison-Wesley Publishing
Company Inc., 1995, p. 240-278 Nicholson Walter, Intemediate Microeconomics and its
application, Seventh Edition, The Dryden Press, 1997,
Paul Samuelson, William Nordhaus, Economie politica, Editura Teora, Bucuresti,
Wonnacott P., Wonnacott R, Economics, Third Edition, McGraw-Hill, Inc, 1986,
http://www.scribd.com/doc/73532357/53618646-economie
Economie, Manualul Catedrei de Economie şi Politici Economice, A. S. E., Ed. Economică,
2000,
Teoria economică a consumatorului si a producătorului
Cuprins
Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2...............................................................................18

2.1 Teoria consumatorului...............................................................................................18
2.2 Teoria economică a producătorului............................................................................20
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2……………………………………………..……29

 Studierea constrangerilor suferite de catre consumator

 Studierea legaturii dintre preferinte si utilitate
 Alegerea facuta de catre consumator in momentul consumului pentru obtinerea
utilitatii maxime
 Ce efecte va avea variatia pretului si venitului asupra alegerii consumatorului
 Functia de productie si rolul acesteia
 Productivitatea
 Modificarea productiei in urma variatiei factorilor de productie
2.1 Teoria consumatorului
Teoria economica a consumatorului evidentiaza deciziile consumatorului legate de obtinerea de
avantaje maxime (utilitate sau satisfacţie) in conditii de constrângere (resurse date, venit
disponibil, preţuri ale bunurilor şi serviciilor). Astfel caracterul limitat al resurselor impune
consumatorului o alegere care trebuie să se dovedească cea mai bună dintre alternativele
posibile.
Constrangerea bugetara
Fiecare consumator alege cat si ce anume achizitioneaza astfel incat interesul acestuia sa fie cat
mai bine realizat, in conditiile date de venit limitat si de preturile fiecarui bun pe care acesta vrea
sa-l procure. Astfel:
- ansamblul bunurilor şi cantităţilor este reprezentat de vectorul Z = (x1, x2,...,xn )
- coşul de bunuri vectorul X = (x1, x2 ),
- venitul consumatorului m este cunoscut si poate proveni din: salarii, dividende, dobânzi
etc.
- preturile bunurilor achizitionate au preturile p1, p2, …
- achizitia bunurilor presupun cheltuirea sumei: p1x1 + p2x2+…
- suma cheltuita pentru bunurile procurate nu trebuie sa depaseasca venitul consumatorului
- aceasta reprezinta constrângerea bugetară: p1x1 + p2x2+…< m
Dreapta de buget – reprezinta ansamblul combinaţiilor (x1, x2) al căror cost de achiziţie este
chiar mp1=> m
x2= − x1+
p2 p2
Consumatorul doreste sa obtina o cantitate cat mai ridicata dintr-un bun in conditiile
nemodificarii bugetului alocat insa acesta trebuie sa-si reduca cantitatea procurata din celalt bun.
Astfel panta dreptei bugetului ne indica rata de substituire a unui bun cu celalt in conditiile
aceluiasi buget si a acelorasi preturi ale bunurilor.
Astfel daca se doreste o crestere a cantitatii consumate din bunul x, inevitabil cantitatea
consumata din celalalt bun se va micsora:
p1(x1 + Δx1) + p2(x2 + Δx2) = m (2)
Daca din Ecuatia initiala p1x1 + p2x2 = m (1) scadem cea de-a doua obtinem:
p1 Δx1 + p2Δx2= 0 sau –p1/p2= Δx2/Δx1
Deci panta liniei de buget ne indica substituirea bunului 2 cu 1, sau măsoară costul de
oportunitate al consumului unui bun prin celălalt.
Preferinta consumatorului
Se considera doua cosuri de bunuri:
X = (x1, x2)
Y = (y1, y2)
Astfel intre acestea pot exista relatiile:
- X strict preferat lui Y: (x1, x2) > ( y1, y2)
- Indiferenta: (x1, x2) (y1, y2)
- X Preferat sau indiferent: (x1, x2) (y1, y2)
Utilitatea
Reprezinta satisfactia sau placerea rezultata in urma consumului unei cantitati de bunuri sau
servicii
Masurarea utililitatii se realizeaza cu ajutorul a doua teorii:
- Cardinala – presupune utilitatea masurabila, consumatorul detinand cunostinte exacte
legate de numarul unitatilor de utilitate aferente consumului unei cantitati dintr-un bun
- Ordinala - presupune ordonarea raţională a preferinţelor ce permite clasificarea
combinaţiilor posibile, apelând la o funcţie de utilitate.
Funcţia de utilitate este data de relatia U = U (x1, x2 , . . . , xn). Astfel relatiile dintre doua
cosuri de bunui X si Y se prezinta astfel:
- X strict preferat lui Y daca si numai daca U(x1,x2) > U(y1,y2)
- Indiferenta: (x1, x2)<->y1, y2) dacă şi numai dacă U (x1, x2) = U (y1, y2)
- X Preferat sau indiferent dacă şi numai dacăU (x1, x2) U(y1, y2)
Curba de indiferenţă sau de izoutilitate reprezinta totalitatea combinatiilor posibile intre bunuri
care ofera aceeasi satisfactie sau utilitate.
Harta curbelor de indiferenta reprezinta ansamblul curbelor de indiferenta reprezentate intr-un

sistem bidimensional
In functie de forma curbelor de indiferenta bunurile pot fi:

- Substituibile imperfect – renuntarea la cantitati egale dintr-un bun presupune o cantitate
suplimentara si in crestere din celalalt bun in cazul in care utilitatea ramane aceeasi
- Substituibile perfect – cantitatea dintr-un bun necesară pentru a compensa renunţarea la o
unitate din celălalt bun este constantă.
- perfect complementare – ambele bunuri sunt consumate în proporţii fixe, nu sunt
substituibile. Astfel utilitatea nu este afectata de consumul suplimentar dintr-un bun fara
modificarea cantitatii consumate din celalalt bun
Utilitatea marginală reprezintă sporul de utilitate obtinut in urma consumului unei unitati
suplimentare dintr-un bun, cantitatea din celalalt bun ramanad aceeasi.
Se considera functia de utilitate U(x1, x2)
U U(x1  x1, x2) - U(x1, x2)
Um1  
Utilitatea marginală pentru bunul x1: x1 x1 si
ΔU U (x1,x2+ Δx2 )-U (x1,x2 )
Utilitatea marginală pentru bunul x2: Um2=
Δ x2
=
Δ x2
In cazul in care funcţia de utilitate este continuă şi derivabilă utilitatea marginală apare drept
derivata parţială a funcţiei de utilitate: ∂U
Utilitatea marginală pentru bunul x1: Um1= =U’x1
∂ x1
∂U
Um2= =U’x2
∂ x2
Rata marginală de substituţie (RMS) între două bunuri reprezintă cantitatea dintr-un bun
necesară compensării pierderii de utilitate ce ar surveni prin scăderea cu o unitate a celuilalt bun
sau RMS exprimă cantitatea suplimentară dintr-un bun necesară pentru substituirea unei unităţi
din celălalt bun astfel încât nivelul de utilitate să rămână constant.
In cazul scaderii cantitatii din bunul x1 cu Δx1 este necesara cresterea cantitatii din bunul x2 cu
Δx2 pentru a ne afla pe aceeasi curba de indiferenta.
Daca se cunosc relaţiile dU = U’x1dx1 şi dU = U’x2 dx2
dU = U’x1dx1+ U’x2 dx2=0 => U’x1 dx2
=-
U’x2 dx1
Optimul sau echilibrul consumatorului se obtine pentru un anumit consuma daca se maximizeaza
utilitatea în condiţii de constrângere bugetară. Astfel analiza echilibrului consumatorului se poate
realiza
- Grafic – presupune reprezentarea într-un spaţiu bidimensional şi alegerea între două
bunuri, adica confruntarea dreptei bugetului cu ansamblul curbelor de izoutilitate. Punctul
optim atingandu-se in punctul de tangenţă dintre linia bugetului şi curba de indiferenţă,
raportul dintre utilităţile marginale este egal cu raportul preţurilor
U’x1 p1 U’x1 dx2 dx2 p1
= , iar RMS = =− sau =−
U’x2 p2 U’x2 dx1 dx1 p2
- Analitic - permite generalizarea consumului format din n bunuri
Considera doua bunuri x1 si x2 a caror functie de utilitate este U (x1, x2), iar dreapta bugetului
p1 m
este data de relatia: m=p1x1+p2x2=> x2=− x1+
p2 p2
Astfel functia de utilitate U[x1,x2(x1)] trebui maximizata:
dU dU dx2
=0=> =U’x1+U’x2 =0 si
dx1 dx1 dx1
Consumatorii si producatorii sunt considerate rationali, urmarind maximizarea avantajelor –
dx2 obiectiv
p1 p1 respectivU’x1 p1in conditiile constrangerilor (venit si pretul
=− => (satisfactie,
functia U’x1+U’x2(- utilitate)=0 => profit)=
dx1 p2 p2 U’x2 p2
bunurilor, respective buget si pretul factorilor de productie, client, concurenti).
2.2 Teoria economică a producătorului
Producţia reprezintă procesul de folosire şi combinare al factorilor de producţie cu scopul

obţinerii de bunuri şi servicii utile, a carui nivel este influentat de cantitatea si calitatea acestor
factori.
Avand in vedere caracterul limitat al resurselor sunt retinute numai combinatiile de factori de
productie, care genereaza maximul de productie tinand cont bineinteles de posibilitatea
tehnologica
Funcţia de producţie indica relatia dintre cantitatea maxima produsa dintr-un bun si cantitatile de
factori de productie utilizati pentru crearea acestuia, in conditiile unei tehnologii disponibile.
Se considera functia de productie Q = f (L,K), unde L=factorul de productie munca si K factorul

de productie capital.
Productivitatea medie sau produsul mediu a unui factor de producţie reprezinta cantitatea de
output obtinut pe unitatea de factor de productie.
WmL=Q/L WmK=Q/K
Productivitatea marginala sau produsul mediu sau randamentul factorial a unui factor de
productie reprezinta sporul de productie obtinut in urma cresterii cu o unuitate a unui factor de
productie restul ramanand neschimbati
In cazul in care unul din factorii de productie se modifica produsul sau productivitatea fizica
marginala a muncii/capitalului va fi:
ΔQ f ( L+Δ L,K)- f ( L,K) ∂Q
= sau WmgL= =f’L
ΔL ΔL ∂L
ΔQ f (L,K+ ΔK )- f (L,K ) ∂Q
= sau WmgK= =f’K
ΔK ΔK ∂K
Producţia are o elasticitate parţială ce masoara modificarea procentuala a acestuia la modificarea
cu un procent a unui factor de productie. Astfel
ΔQ
Q Δ%Q Δ%Q Q WmgL
eL= = dar = WmgL si =WmL => eL=
ΔL Δ%L Δ%L L WmL
L
ΔQ
Q Δ%Q Δ%Q Q WmgK
eK= = dar = WmgK si =WmK => eK=
ΔK Δ%K Δ%K K WmK
K
Elasticitatea poate fi:
- eFP>1 – cresterea productiei este mai mare decat a factorului de productie

- eFP=1 – cresterea productiei este egala cu cea a factorului de productie
- eFP<1 – cresterea productiei este mai mica decat a factorului de productie
Legea randamentelor descrescătoare afirma ca productivitatea marginala a fiecarei unitati

suplimentare a factorului de productie va scadea progresiv, ceilalti factori nemodificandu-se si in
conditiile unei tehnologii date sau cresterea productie este mai lenta cu cat se inregistreaza o
crestere a unui factor de productie.
Curba de izoprodus sau izocuanta reprezinta o analiza grafica a combinatiilor de inputuri (factori
de productie) ce ofera acelasi output (volum de productie)
Harta izocuantelor reprezinta ansambul curbelor de izoprodus ce corespund diferitelor niveluri

de productie in conditiile unei tehnologii date.
Rata marginală de substituţie (RMS) reprezinta rata de substituire a unui factor de productie prin
altul in conditiile obtinerii aceleasi productii sau cantitatea suplimentara a unui factor de
productie necesara obtinerii aceleasi productii in conditiile diminuarii celuilalt factor de
productie.
Daca se modifica munca cu ΔL trebuie modificat si capitalul cu ΔK pentru ca productia sa
ramana la acelasi nivel.
Astfel Rata marginală de substituţie se prezinta: RMS= ΔK/ΔL
ΔK
RMS=
ΔL
∂f ∂f
dQ= dL+ dK=WmgLdL+WmgKdK
∂L ∂K
WmgL dK
dar pe aceeasi izocuanta dQ=0 => =− =RMS
WmgK dL
Randamentele de scara pot fi:
- crescatoare f(mL,mK)>mf(L,K) – productia creste mai mult decat se majoreaza factorii
de productie, costurile unitare scad concomitant cu cresterea productiei
- constante f(mL,mK)=mf(L,K) - productia creste in aceeasi proportie cu majorarea
factorilor de productie
- descrescatoare f(mL,mK)<mf(L,K) – dezeconomii de scara
Echilibrul producătorului
Presupunem bugetul limitat si preturile factorilor de productie pL si pk.
Costrangerea bugetara B=LpL+KpK=> pL 1 - dreapta de buget sau a
K=-L +B
pK pK
izocostului=ansamblul combinatiilor posibile de factori de productie achizitionati astfel incat sa
se utilizeze bugetul integral.
Alegerea optimă a producătorului presupune selectarea celei mai bune combinatii de factori de
productie pentru obtinerea unui bun tinand cont de constrangeri.
Se considera functia de productie Q=f(L,K) alegerea optima a producatorului presupune
determinarea nivelului celor doi factori de productie necesari pentru producerea cantitatii de
bunuri cu un nivel al costului cat mai scazut.
Min C=LPL+KPK pentru Q0=f(L,K) - minimizarea costului sub constrangere bugetara
MaxQ=f(L,K) pentru C0= LPL+KPK – maximizarea cantitatii sub constrangerea costului
Obiectivul ambelor ecuatii este de maximizare a profitului
Panta dreptei bugetului dK/dL=-PL/PK, iar panta izocuantei este RMS egala cu inversul
productivitatilor marginale. Deci dK/dL=-WmgL/WmgK, iar conditia de optim este
WmgL/WmgK= PL/PK =RMS
1. Ce intelegeti prin Teoria economica a consumatorului? Dar prin cea a producatorului?

2. Ce este utilitatea? Dar curba de indiferenta?
3. Ce intelegeti prin RMS luand in considerarea cele doua teorii invatate anterior
4. Ce este productivitatea?
5. Ce ne indica Legea randamentelor descrescătoare?
1. Pentru a construi dreapta bugetului este necesar şi suficient să se cunoască:

a) preţul unui singur bun;
b) preţurile celor două bunuri;
c) preferinţele consumatorului faţă de aceste bunuri;
d) preţurile acestor bunuri şi venitul consumatorului;
e) venitul consumatorului.
2. Pentru a construi harta curbelor de indiferenţă ale unui consumator, care are de ales
între cele două bunuri, este necesar şi suficient să se cunoască:
a) preţurile celor două bunuri;
b) preferinţele consumatorului faţă de aceste bunuri;
c) preţurile acestor bunuri şi venitul consumatorului;
d) venitul consumatorului.
3. Ceteris paribus, o creştere a venitului consumatorului, ar putea avea întotdeauna drept
efect:
a) creşterea ansamblului posibilităţilor de consum;
b) scăderea raportului dintre preţurile bunurilor;
c) scăderea ansamblului posibilităţilor de consum;
d) creşterea raportului dintre preţurile bunurilor.
4. Pentru un consumator raţional a se situa pe o curbă de indiferenţă la un nivel mai
ridicat decât altul, semnifică:
a) o diminuare a satisfacţiei nevoilor sale;
b) un nivel de satisfacţie identic precedentului, ca urmare a alegerii un nou coş de bunuri
conţinând mai mult dintr-un bun şi mai puţin din altul;
c) un nivel inferior al satisfacţiei ca urmare a alegerii unui coş de bunuri conţinând mai puţin din
cele două bunuri;
d) creşterea nivelului său de satisfacţie.
5. Pentru a construi dreapta bugetului unui consumator care alege între două bunuri este
necesar şi suficient să se cunoască:
a) preţurile acestor bunuri şi venitul consumatorului;
b) preferinţele consumatorului faţă de aceste bunuri;
c) preţurile acestor bunuri;
d) venitul consumatorului.
6. Dacă preţul unitar al bunului A este 200 u.m./u.c. şi cel al bunului B este 400 u.m./u.c, pentru
orice nivel al venitului panta dreptei bugetului unui consumator care alege între aceste bunuri (B
pe ordonată, şi A pe abscisă) este:
a) mereu egală cu - 2;
b) mereu egală cu - 1 / 2;
c) mereu egală cu + 2;
d) imposibil de determinat.
. Un consumator îşi consacră venitul său pentru a cumpăra două bunuri A şi B. Preţul
unitar al bunului B este 1500 u.m.. Ştiind că venitul său îi permite să cumpere maxim 30
unităţi din bunul A sau 40 din bunul B, atunci:
a) venitul său este 45000 u.m. şi preţul unitar al bunului A este 1000 u.m. /u.c.
b) venitul său este 60000 u.m. şi preţul unitar al bunului A este 2000 u.m./u.c
c) venitul său este 45000 u.m. şi preţul unitar al bunului A este 1500 u.m./u.c
d) venitul său este 60000 u.m. şi preţul unitar al bunului A este 1500 u.m./u.c
8. Echilibrul consumatorului raţional este corect definit astfel:
a) cantităţile bunurilor care costă mai ieftin;
b) cantităţile bunurilor care îi maximizează satisfacţia;
c) venitul care-i permite satisfacerea preferinţelor;
d) cantităţile bunurilor care-i maximizează satisfacţia ţinând cont de constrângerea bugetului său.
9. Un consumator alege între două bunuri A şi B şi dispune de un buget de 100000 u.m.
Preţul unitar al bunului A este 5000 u.m./u.c, iar cel al bunului B este de 10000 u.m./u.c. În
situaţia de echilibru al consumatorului, rata marginală de substituire a bunului A prin
bunul B este egală cu:
a) - 1000;
b) 2;
c) 1/2;
d) 150.
10. Un consumator raţional a făcut o alegere între două bunuri de consum curent. Dacă
preţurile acestor bunuri se dublează şi se dublează şi venitul, atunci:
a) panta contrângerii bugetare se modifică;
b) preferinţele faţă de cele două bunuri se modifică;
c) ansamblul său de consum se modifică;
d) ansamblul său de consum nu se modifică.
11. Pentru a construi curba cererii unui consumator pentru fiecare bun, este necesar şi
suficient să se cunoască:
a) preţurile bunurilor;
b) preferinţele sale pentru aceste bunuri;
c) venitul său;
d) preferinţele sale pentru aceste bunuri, preţurile bunurilor şi venitul său.
12. Dacă pentru un consumator, A şi B sunt bunuri substituibile şi dacă preţul lui A creşte,
atunci:
a) cantitatea cerută din A va scade şi cea cerută din B va creşte;
b) cantităţile cerute din cele două bunuri vor creşte;
c) cantitatea cerută din A va creşte şi cantitatea cerută din B se va diminua;
d) preţul bunului B se va reduce.
13. Dacă pentru un consumator A şi B sunt bunuri complementare şi dacă preţul lui B va
creşte atunci:
a) cantitatea cerută din A va creşte şi cantitatea cerută din B se va diminua;
b) preţul bunului A va creşte;
c) cantitatea cerută din A se va diminua şi cantitatea cerută din B va creşte;
d) cantităţile cerute din cele două bunuri vor scădea.
14. Cantitatea cerută dintr-un bun de către un consumator nu depinde de unul din factorii
următori:
a) preţul bunului;
b) preţurile altor bunuri;
c) elasticitatea ofertei bunului;
d) gusturile consumatorului.
1. Raportul dintre creşterea producţiei şi creşterea cu o unitate a unui factor de producţie,
în condiţiile în care ceilalţi rămân nemodificaţi reprezintă:
a) producţia totală;
b) productivitatea marginală;
c) productivitatea medie globală;
d) productivitatea medie factorială;
e) randamente de scară.
2. Care din următoarele afirmaţii sunt corecte:
a) funcţia de producţie pune în evidenţă relaţiile dintre factorii de producţie;
b) funcţia de producţie descrie relaţia dintre cantitatea produsă dintr-un bun şi cantitatea dintr-un
factor de producţie folosit la producerea acestuia;
c) funcţia de producţie descrie relaţia dintre cantitatea maximă produsă dintr-un bun şi cantităţile
utilizate din factori de producţie diferiţi necesari fabricării sale;
d) funcţia de producţie este o expresie matematică a fenomenelor tehnice.
3.Caracteristicile de mai jos nu pot fi atribuite muncii in calitate de factor de productie
a) Factor activ si determinant
b) Activitate constienta
c) Resursa productiva conservabila si recuperabila
d) Consum concomitent de effort fizic si intelectual
4. Rata marginală de substituire între factorii de producţie exprimă:
a) modificarea volumului producţiei la creşterea cu o unitate a unui factor de producţie;
b) modificarea unui factor de producţie, atunci când un altul se diminuează cu o unitate, volumul
producţiei menţinându-se constant;
c) productivitatea marginală a factorului substituit raportată la productivitatea marginală a
factorului de substituire;
d) productivitatea marginală a factorului de substituire raportată la productivitatea marginală a
factorului substituit.
5. Dacă toţi factorii de producţie dintr-o combinaţie productivă sporesc cu 100%, iar
producţia înregistrează o creştere cu 125%, atunci:
a) randamentele de scară sunt descrescătoare;
b) randamentele de scară sunt crescătoare;
c) randamentele de scară sunt constante;
d) productivităţile marginale cresc;
e) productivităţile marginale cresc.
6. Afirmatiile de mai jos referitoare la pamant nu sunt corecte:
a) Factor de productie limitat
b) Factor de productie primar
c) Principalul mijloc de productie in agricultura
d) Factor de productie neregenerabil
e) Factor de productie originar
7. Capitalul ca factor de productie se refera la:
a) Bunuri reproductibile in general
b) Bunuri produse si destinate producerii altor bunuri
c) Bunuri economice care fac obiectul tranzactiilor pe piata
d) Banii investiti in afacerile unei firme
8. Componentele capitalului productiv se clasifica in capital fix si capital circulant dupa:
a) Modul cum participa la activitatea economica, se consuma si se inlocuiesc
b) Forma materiala a bunurilor
c) Durata de existenta fizica a acestor bunuri
d) Mobilitatea lor in spatiu
9. Combinarea factorilor de productie se prezinta grafic prin:
a) isocost
b) Curba posibilitatilor de productie
c) Curba de indiferenta
d) isocuanta
10. In cazul unui randament crescator al utilizarii factorilor de productie, dublarea
volumului productiei presupune:
a) O crestere proportionala a consumului de factori
b) O reducere a cantitatii de factori
c) O crestere mai putin decat proportionala a consumului de factori
11. Productivitatea globala a factorilor d eproductie este definita ca:
a) Produsul total obtinut
b) Productia obtinuta ca urmare a folosirii unui factor de productie
c) Eficacitatea combinarii si consumarii ansamblului factorilor de productie
d) Performanta factorilor de productie
12. Productivitatea marginala a unui factor de productie exprima:
a) Suplimentul de productie obtinut cu ultima unitate utilizata dintr-un fcator de productie,
ceilalti ramanand constanti
b) Raportul dintre productie si factorul de productie consumat
c) Cresterea productiei in conditiile utilizarii aceluiasi volum de factori de productie.
1. Raspunsul la pagina 16, 19


Longman, 1996
Economie, Manualul Catedrei de Economie şi Politici Economice, A. S. E., Ed. Economică,2000
Costuri de producţie, cerere, oferta, concurenta
Cuprins
Pagina

3.1 Costuri de producţie..................................................................................................31
3.2 Cererea ......................................................................................................................33
3.3 Oferta......................................................................................................................... 35
3.4 Echilibrul pietei……………………………………………………………...…...…36
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3………………………………………………..…48

 Semnificatia economica a costurilor

 Modul de formare a cererii si ofertei
 Factorii determinant ai cererii si ofertei
 Elasticitatea cererii si a ofertei
 Cerintele necesare pentru existenta pietei cu concurenta perfecta
 Conditiile de maximizare a profitului si a echilibrului producatorului
 Trasaturile, obiectivele monopolului, oligopolului si a pietei cu concurenta
monopolistica precum si diferentele acestora fata de piata cu concurenta perfecta
3.4 Costuri de producţie
Principalul obiectiv al oricarei firme este de maximizare a profitului, tinta dependenta de

constrangeri precum costul de productie, bugetul de care dispune precum si cererea
consumatorilor pentru produsele realizate de aceasta.
Astfel pentru orice producator este esentiala cunoasterea costului de productie cu ajutorul caruia
se pot determina indicatorii de eficienta si se pot lua decizii importante cu privire la activitatea
desfasurata de acesta.
In functie de sursa factorilor de productie sunt cunoscute costuri:

- Explicite reprezentate de platile efectuate de producatori pentru utilizarea factorilor de
productie ce provin din afara intreprinderii, ce includ: salariile anagajatilor, platile
aferente materiilor prime, material, servicii financiare, de transport, comisioane,
amortizari etc
- Implicite de exemplu: cladirile proprii, capitalul banesc, munca proprietarului etc.
Profitul reprezinta diferenta pozitiva intre incasarile obtinute de firma si costul total inregistrat.
Costurile fixe (CF) sau de regie corespund factorilor de productie oferiti in cantitate fixa, ce nu
depind de volumul productiei printre care putem aminti: cheltuieli generale ale intreprinderii,
salarii fixe, ale managerilor, dobanzi la credite, asigurari, rente, amortizari ale cladirilor sau
echipamentelor etc.
Costurile variabile (CV) depind de volumul productiei realizate evoluand in acelasi sens cu
aceasta, incluzand: cheltuielile cu materii prime, material, energie, combustibil, salarii directe
etc.
Costul total (CT) reprezinta insumarea costurilor fixe si variabile, practice totalitatea cheltuielilor
generate de factorii de productie implicate in activitatea economica a firmei. Astfel acesta
depinde de nivelul productiei, avand in vedere ca include costul variabil.
CT = CF + CV
De asemenea sunt importante si informatiile legate de costurile medii pentru o analiza a

productiei. Astfel:
- Costul fix mediu (CFM) este costul fix pe unitatea de bun economic produs: CFM = CF /
Q, fiind reprezentat graphic sub forma unei curbe descrescatoare
- Costul variabil mediu (CVM) reprezintă costul variabil pe unitatea de produs: CVM =
CV / Q
- Costul total mediu (CTM) reprezintă costul fiecărei unităţi de produs, fiind suma costului
fix mediu şi a celui variabil mediu: CTM = CT / Q sau CTM = CFM + CVM
Costul marginal (Cm) reprezintă costul producerii unei unităţi suplimentare determinandu-se ca
raport intre modificarea costului total si cea a productiei: Cm = DCT / ΔQ sau Cm = Δ CV / Δ Q
Pragul de rentabilitate al unei firme reprezinta nivelul minim al productiei ce permite acoperirea
costului total. In concluzie corespunde punctului in care nici nu se pierdere nici nu se castiga.
Pf=0 => PQ=CT => P=CT/Q=CTM
PQ=CF+CVM*Q => Q=CF/(P-CVM)
Pentru atingerea obiectivelor agentii economici desfasoara trei categorii de operatiuni, ce

constituie premisa tranzactiilor economice:
- Operatiuni asupra bunurilor si serviciilor ce urmaresc crearea, transformarea, circulatia si

utilizarea acestora
- Operatiuni de repartitie ce privesc formarea si circulatia veniturilor
- Operatiuni financiare privesc crearea si circulatia mijloacelor de plata
Cea mai mare pondere detinuta operatiunile de repartitie este data de transferurile curente
rezultate din obtinerea de profituri, salarii, dobanzi, impozite directe, indirecte, contributii etc.
Indicatori:
- Indicele salariului real: ISR=(ISN/IP)*100

ISN=indicele salariului nominal
IP= indicele preturilor
- Profitul: Pf=CA-CT
CA= cifra de afaceri
CT=cost total
Rata profitului: RPf/CA=(Pf/CA)*100
RPf/CT=(Pf/CT)*100
RPf/K=(Pf/K)*100
K=capital
- Dobanda: D=Sf-S0=S0(1+d)n-S0
Sf=Suma finala
S0=Suma initiala
- Renta: Rt=Vtotal-(Cproductie+Pf)
Ppamant=Rt/Rata medie de dobanda
3.5 Cererea
In cadrul economiei de piata transferul de bunuri si servicii se realizeaza prin intemediul pietei
care asigura intalnirea si comunicarea intre purtatorii cererii (cumparatorii) si ofertei
(vanzatorii).Astfel analiza ofertei si a cererii explica modul de stabilire a preturilor si cum
acestea influenteaza cantitatea tranzactionata.
Cererea reprezinta cantitatea de bunuri si servicii pe care un consummator este capabil si dispus
sa o achizitioneze la diferite niveluri de prêt.
Legea cererii afirma ca intre prêt si cantitatea ceruta se stabileste o relatie de inversa
proportionalitate.
Relatia dintre pretul unui bun si cantitatea ceruta din acel bun de catre consummator poate fi
reprezentata grafic cu ajutorul curbei cererii, care este descrescatoare si a carei panta este
negative
Deplasarea curbei cererii spre dreapta seminifica o crestere a cererii, in schimb deplasarea
acesteia spre stanga seminifica o diminuare a cererii.
Factorii care determina o modificare a cererii in afara pretului

preţurile altor Pentru bunuri substituibile – modificarea pretului unui
bunuri bun determina modificarea in acelasi sens a cererii
celuilat bun
Pentru bunuri complementare - modificarea preţului
unui bun va conduce la modificarea în sens opus a
cererii celuilalt bun.
Pentru bunuri neutre - modificarea preţului unui bun
nu afectează cererea din celălalt bun.
Venitul Pentru bunuri normale – cresterea venitului antreneaza
consumatorilor cresterea cantitatii achizitionate
Pentru bunuri inferioare - creşterea venitului este
însoţită de reducerea cantităţii achiziţionate dintr-un
bun
Modificarea In cazul preconizarii majorarii pretului se va inregistra
aşteptărilor o crestere a ratei de achizitionare inaintea majorarii
pretului.
modificarea Oamenii detin preferinte diferite care se modifica mai
gusturilor rapid sau character de permanenta in unele cazuri.
consumatorilor
numărul Cantitatea ceruta depinde de structura si numarul
consumatorilor consumatorilor.
factorii Cererea evolueaza adesea si in cursul unui an. De

sezonieri exemplu, cererea deîngheţată creşte în timpul verii, iar
cererea de umbrele în anotimpul ploios.
Elasticitatea cererii reprezinta modificarea cantitatii cerute aparute datorita modificarii pretului
sau a altei variabile.
Coeficientul elasticitatii cererii se determina raportand modificarea relative a cantitatii cerute la
modificarea relativa a variabile de influenta.
Coeficientul elasticitatii cererii în funcţie de pret
eCP=(ΔQ/Q)/ (ΔP/P)
Astfel cererea poate fi:
- Inelastica -1<eCP<0 – cresterea pretului determina scaderea cumparaturilor in mica

masura (de ex bunuri alimentare)
- Elastica unitara eCP=1 – pretul si cantitatea ceruta evolueaza in sens invers dar
proportional
- Elastica eCP<-1 - modificarea pretului genereaza un effect relative mare asupra cantitatii
cumparate. (de ex: bunurile de lux precum călătoriile cu vaporul sau hainele de blană
natural)
- Perfect inelastica eCP=0 – modificarea pretului nu este insotita de nici o variatie a
cantitatii cerute
- Perfect elastica eCP=>∞ modificarea pretului este insotita de o modificare infinita a
cantitatii cerute
Coeficientul elasticitatii cererii în funcţie de venit

eCV=(ΔQ/Q)/ (ΔV/V)
In functie de valoarea indicatorului vom avea
- Bunuri normale eCV>0 – cresterea venitului determina cresterea cererii

- Bunuri inferioare eCV<0 – cresterea venitului determina scaderea cererii
3.3 Oferta
Oferta reprezinta cantitatea de bunuri oferite de furnizor pe piata la diferite niveluri de prêt.
Legea ofertei ne indica faptul ca intre prêt si cantitatea oferita exista o relatie de directa
proportionalitate
Curba ofertei pieţei pentru un bun/serviciu reprezinta cantităţile diferite din bun/serviciu pe care
vânzătorii
în ansamblul lor pot şi sunt dispuşi să le vândă de piaţă la niveluri diferite de preţ.
Factorii care determina o modificare a ofertei in afara pretului
noile descoperiri De petrol sau gaze naturale determina

majorarea ofereti si implicit deplasarea
aceasteia catre dreapta.
noile tehnologii Cresc eficienta si astfel conduc la cresterea
ofertei de produse si implicit deplasarea curbei
spre dreapta
modificarea preţurilor Conduce la modificarea costurilor de productie
factorilor de producţie si implicit la modificarea ofertei de produse.
Astfel majorarea preturi va genera o crestere a
costurilor
modificări ale ofertei Modificarea ofertei materiilor prime,
de de inputuri materialelor etc va genera o modificare a
ofertei de produse finite
modificări în preţurile Modificarea preţurilor altor bunuri, ce se pot
bunurilor alternative realiza cu
aceleaşi resurse, modifica curba ofertei unui
bun.
modificarea Raportul dintre pretul din prezent si cel viitor
aştetărilor poate genera effect asupra ofertei unui bun.
numărul vânzătorilor Modificarea numarului de producatori
afecteaza in mod direct si volumul ofertei de
bunuri/servicii de pe piata.
politica Afecteaza in sens invers oferta de pe piata.
guvernamentală
condiţiile social- Activitatea econo mica este influentata atat de
politice şi naturale. conditii social-politice, juridice cat si natural.
Elasticitatea ofertei ne indica modificarea cantitatii oferite generate de modificarea variabilei de

influenta.
Astfel elasticitatea ofertei in functie de prêt se poate determina cu ajutorul coeficientului
elasticitatii ofertei :
eOP=(ΔQ/Q)/ (ΔP/P)
Avand in vedre ca intre cantitatea oferita si pretul bunurilor exista o relatie de directa
proportionalitate intotdeauna acest coefficient va fi pozitiv.
In functie de marimea coeficientului oferta poate fi:
- Inelastica daca eOP (0;1)

- Elastica unitara eOP=1
- Elastica eOP>1
- Perfect inelastica eOP=0
- Perfect elastic eOP→∞
3.4 Echilibrul pietei
Piata bunului/ serviciului reprezinta suma tuturor cumpararilor si vanzarilor acelui bun.
Echilibrul pietei se stabileste la intersectia dintre curba cererii si a ofertei pentru acel
bun/serviciu, iar punctual generat reprezinta pretul de echilibru, respectiv cantitatea de echilibru.
Astfel corespunzator pretului de echilibru ii revine situatia in care cantitatea achizitionata dintr-
un bun coincide cantitatii vandute din acel bun, astfel incat toti participantii sunt satisfacuti.
In cazul in care pretul pieteti depaseste pretul de echilibru exista un surplus pe piata sau un exces
de oferta, ceea ce va nesatisface vanzatorii care vor diminua preturile pentru a-si majora
vanzarile pana cand piata ajunge in echilibru. In sens opus, pretul pietei sub pretul de echilibru
corespunde situatiei de penurie pe piata sau exces de cerere, ceea ce va nesatisface cumparatorii,
astfel vanzatorii pot majora preturile fara afectarea vanzarilor pana cand se atinge punctual de
echilibru.
In ambele situatii prezentate anterior cand pretul pietei este diferit de pretul de echilibru spunem
ca piata este in dezechilibru.
In cazul in care:
- Se inregistreaza o majorare a cererii, pretul si cantitatea de echilibru se majoreaza, si
invers
- Se inregistreaza o majorare a ofertei, pretul de echilibru se micsoreaza si cantitatea de
echilibru se creste
Piata cu concurenta perfecta are doar o abordare teoretica, nefiind intalnita in practica deoarece
trebuie indeplinite in acelasi timp o serie de cerinte:
- Atomicitatea – presupune existent unui numar sufficient de ofertanti si cumparartori

pentru un bun sau serviciu astfel incat niciunul dintre acestia sa nu poata influenta in
vreun fel pretul sau cantitatea ce se tranzactioneaza
- Omogenitatea – produsele oferite pe piata sunt identice, aparand ca substituibile sau
echivalente, astfel ca cel care achizitioneaza produsul va fi indifferent in privinta
cumpararii.
- Intrarea si iesirea din ramura este libera – nu exista bariere care sa ingradeasca accesul la
o anumita piata.
- Transparent perfecta a pietei – participantii la piata detin aceleasi informatii legate de
natura pretul calitatea produsului respective
- Mobilitatea perfecta a factorilor de productie –se vor utiliza numai in domeniile in care
recompense va fi maxima. De ex: resursa umana se indreapta catre angajatorii care ofera
salariu maxim.
Echilibrul producatorului in cazul concurentei perfecte: Incasarile marginale (ΔPQ/ ΔQ)=P

Producatorul isi va desfasura activitatea daca P>CVM si isi inceteaza activitatea daca P<CVM
Monopolul
Corespunde situtaie in care exist ape piata un singur vanzator pentru un serviciu sau bun,
concurenta existand doar in privinta bunurilor substituibile. Accesul pe o astfel de piata este
dificil datorita restrictiilor de natura legala etc
Monopolul nu reprezinta neaparat dominatia absoluta asupra pietei. In realitatea este foarte greu
de atins conditia de monopol pus avand in vedere ca oricare dintre bunurile oferite prezinta
alterantive substituibile.
Spredeosebire de cazul concurentei perfecte in care producatorii preiau pretul pieteti in cazul
monopolului producatorul este cel care stabileste acest indicator.
Echilibrul producatorului:
Obiectivul monopolistului este de maximizare a profitului in conditiile constragerilor date de
cost si de cererea pietei, astfel: dPf/dQ=dPQ/dQ-dCT/dQ=0, dar dPQ/dQ= Încasarea marginală
si dCT/dQ=costul marginal, de unde rezulta egalitatea dintre acestea.
Diferente intre
Concurenta perfecta monopol
Cmg=Img=P P>Cmg
Cmg=Img – la echilibru
Output concurenta Pmonopol>Pconcurenta
perfecta>Outputmonopol perfecta
Consumatorii platesc mai
mult pentru produse mai
putine
Poate genera mai multe
inovatii
Libera intrare pe piata duce la majorarea P>CTM => sunt asigurate
ofertei si diminuarea pretului pietei si profituri de durata
implicit asigura profituri mai mici.
Intre aceste doua tipuri de piete extreme se pot intalni concurenţa monopolistică şi oligopolul
Concurenţa monopolistică
Corespunde pietei ce se caracterizeaza prin numar ridicat de producatori ce ofera produse
similare insa diferentiate ce ofera cel mai inalt grad de satisfactie pentru consumator
Conditia de maximizare a profitului: încasarea marginală=costul marginal.
Oligopolul
Corespunde pietei ce se caracterizeaza prin numar scazut de producatori ce domina productia si
vanzarea unui produs.
Tendinte majore ale acestei piete:
Cazuri Caracteristici
Tendinte de
Confruntare - împărţirea pieţei şi maximizarea profitului
individual
- Confruntare prin preţuri sau prin diferenţiere de
produse
cooperare producătorii stabilesc împreună preţul, outputul

individual şi total, împart piaţa
Firma - Exista un leader care va fi urmat si
dominant/ de restul firmelor in ceaa ce priveste
barometru deciziile legate de pret ( de ex: sect
bancar atunci cd leader este o
bancare ia decizii privind rata
dobanzii de referinta pt alte banci )
Înţelegere - Cateva firme se intelg tacit,

secreta renuntand la concurenta, stabilindu-
si piata pe care activeaza precum si
pretul practicat
Cartel - Reprezinta un grup de firme

producatoare de bunuri similare care
convin impreuna la o majorarea de
pret si la o limitare a outputului
1. Prezentati tipurile de costuri cunoascute

2. Care sunt cele trei tipuri de operatiuni desfasurate de agentii economici
3. Care sunt principalii factorii care determina o modificare a cererii
4. In functie de coeficientul elasticitatii cererii în funcţie de prêt cerearea poate fi ….
5. Care sunt principalii factorii care determina o modificare a ofertei
6. In functie de coeficientul elasticitatii ofertei în funcţie de prêt oferta poate fi ….
7. Care sunt ceritele pietei cu concurenta perfecta
1. Dobânda plătită de un producător băncii în contul unui credit reprezintă:

a) cost explicit;
b) cost implicit;
c) cost variabil;
d) cost de oportunitate.
2. Selectaţi din lista următoare factorii ce influenţează oferta firmei:
a) randamentul capitalului;
b) preţul inputurilor variabili;
c) numărul de firme existente pe piaţă;
d) tehnologia;
e) productivitatea firmelor concurente.
3. Costul..............este dependent de volumul producţiei realizate:
a) implicit;
b) marginal;
c) variabil;
d) fix.
4. Costul marginal reprezintă:
a) variaţia costului total;
b) sporul producţiei ca urmare a creşterii cheltuielilor
c) raportul dintre variaţia costului total şi cea a producţiei;
d) modificarea costului variabil ca urmare a creşterii producţiei cu o unitate;
5. Într-o economie de piaţă, sunt agenţi economici financiari:
a) societăţile comerciale industriale;
b) menajele;
c) partidele politice;
d) băncile;
e) fundaţiile
6. Sunt agenţi economici non-financiari:
a) băncile;
b) instituţiile financiare specializate;
c) menajele;
d) bursele de valori;
e) administraţiile publice.
7. În cadrul operaţiunilor asupra bunurilor şi servicilor sunt cuprinse:
a) producerea bunurilor şi serviciilor;
b) consumul de bunuri;
c) formarea de capital;
d) importurile şi exporturile;
8. În cadrul operaţiunilor de repartiţie sunt incluse:
a) remunerarea salariaţilor;
b) impozitele legate de producţie şi de import;
c) subvenţiile de exploatare;
d) veniturile proprietăţii şi ale întreprinderii;
9. Nu sunt operaţiuni financiare:
a) realizarea de profituri;
b) tranzacţiile la bursa de valori;
c) acordarea de credite;
d) consumul de bunuri şi servicii.
10. Instrumentele legate de operaţiunile financiare sunt:
a) instrumentele de plată;
b) instrumentele de plasament;
c) instrumentele de finanţare;
d) toate cele de mai sus.
11. În cadrul fluxului circular al venitului într-o economie, menajele furnizează..........şi
primesc............care atunci când sunt................devin...........pentru întreprinderi:
a) bunuri/bani/economisite/capital;
b) bunuri/obligaţiuni/folosite/încasări;
c) resurse de muncă/salarii/ cheltuite/încasări;
d) venituri monetare/bunuri/consumate/capial;
e) capital/dobânzi/cheltuite/încasări.
12. In situatia in care pretul de vanzare al unei marfi creste, profitul obtinut de producator se
mareste atunci cand:
a) Costul de productie mediu ramane constant
b) Costul de productie mediu se micsoreaza
c) Costul de productie mediu se mareste in aceeasi proportie in care pretul creste
d) Sporeste exportul de marfuri
e) Au loc reglementari din partea statului, care interzic vanzarea sub costuri
13. In conditiile in care productia s-a dublat, iar costurile totale au crescut cu 200% :
a) Costul fix mediu ramane constant
b) Costul variabil mediu se reduce
c) Costul variabil mediu creste
d) Costul total mediu scade
e) Costul total mediu creste
14. Cand costul variabil creste mai repede decat volumul productiei, costul marginal
a) Scade
b) Nu se modifica
c) Creste cand sporurile absolute ale costului variabil global sunt crescatoare, iar sporul
absolute al productiei este constant sau se reduce
d) Scade daca atat costurile totale, cat si volumul productieicresc in progresie aritmetica
15. Costul de productie mediu creste atunci cand:
a) Creste consumul tehnologic, iar preturile de achizitionare a factorilor de productie nu se
modifica
b) Se reduce consumul tehnologic, iar preturile de achizitionare a factorilor de productie se
micsoreaza
c) Se reduce consumul tehnologic, iar preturile de achizitionare a factorilor de productie nu
se modifica
d) Se incheie acorduri intre vanzatorii concurenti pentru mentinerea preturilor
e) Politicile guvernului sunt ajustate potrivit dorintei producatorului
16. Costul total este egal cu produsul dintre cantitatea bunului obtinut si costul marginal atunci
cand :
a) Cantitatea de produse creste mai accentuat decat costurile variabile
b) Costul mediu este mai mic decat costul marginal
c) Costul marginal este egal cu costul mediu
d) Costul marginal este descrescator
e) Costul fix mediu este constant.
17. Decizia de sporire a volumului productiei este avantajoasa atunci cand:
a) Cresterea costului marginal este mai mare decat cresterea venitului marginal
b) Preturile de achizitionare a factorilor de productie materiali se maresc mai accentuat
decat cresc consumurile tehnologice
c) Sporirea volumului productiei este insotita de o crestere mai accentuata a venitului
suplimentar fata de cresterea costului suplimentar
18. Care dintre caracteristicile de mai jos sunt specifice : Costurilor fixe; Costurilor variabile;
Costului de productie ?
a) Participa la mai multe cicluri de productie, consumandu-se treptat
b) Reflecta consumurile de factori de productie care raman relativ neschimbate, indiferent
de cresterea sau descresterea volumului productiei
c) Se consuma integral in cadrul unui singur ciclu de productie
d) Constituie unul dintre termenii formulei de calcul al ratei profitului
e) Include consumurile de fatori de productie care se modifica in acelasi sens cu evolutia
volumului productiei
19. Pragul de rentabilitate reflecta situatia in care :
a) Costurile de productie nu sunt acoperite integral de incasarile totale
b) Incasarile totale depasesc costurile de productie
c) Profitul este nul
d) Pretul este mai mic decat minimul costului total mediu
e) Pretul este mai mic decat minimul costului variabil mediu
20. Atunci cand volumul productiei se schimba, costul fix :
a) Afecteaza costul marginal
b) Nu afecteaza nivelul costului total
c) Nu afecteaza nivelul costului marginal
d) Afecteaza variati costului total
21. Pragul de rentabilitate al unei firme reprezinta :
a) Nivelul optim al productiei care genereaza profit
b) Nivelul minim de rata a rentabilitatii care permite reinvestirea unei parti din profit
pentru dezvoltare
c) Volumul critic al productiei ce permite numai acoperirea integrala a costului total
d) Situatia in care costul meiu este inferior pretului de echilibru al pietei.
1. Care dintre următoarele afirmaţii corespund conceptului de cerere:
a) cantităţile dintr-un bun achiziţionate de un segment majoritar de clienţi;
b) cantităţile dintr-un bun solicitate de ansamblul cumpărătorilor;
c) cantităţile de bunuri oferite de firmele care acţionează pe piaţă;
d) cantităţile dintr-un bun pe care consumatorii pot şi sunt dispuşi să le achiziţioneze la niveluri
diferite de preţ;
e) nici una dintre alternativele de mai sus.
2. Conform legii ofertei şi clauzei ceteris paribus:
a) între preţ şi încasările producătorilor există o relaţie inversă;
b) preţul şi cantitatea cerută sunt invers corelate;
c) relaţia dintre preţ şi cantitatea oferită este directă;
d) încasările vânzătorilor şi cheltuielile cumpărătorilor sunt în relaţie directă;
e) orice relaţie între preţ şi cantitatea oferită poate fi posibilă.
3. Curba ofertei unui produs este afectată în mod direct de:
a) preţurile factorilor de producţie;
b) tehnologia folosită;
c) numărul de ofertanţi;
d) impozitarea vânzărilor;
4. Dacă preţul unui bun creşte:
a) cantitatea cerută se reduce;
b) cantitatea cerută creşte;
c) cererea se reduce;
d) cantitatea oferită se reduce;
e) oferta creşte.
5. Cererea unui bun X înregistrează o creştere:
a) oricând cresc veniturile consumatorilor;
b) când creşte numărul consumatorilor;
c) când scade preţul unui alt bun aflat în relaţie de substituţie cu bunul X;
d) când creşte preţul unui alt bun aflat în relaţie de complementaritate cu bunul X;
e) când scade preţul bunului X.
6. Elasticitatea cererii pentru un bun în raport cu preţul său este de -0,4. O reducere a preţului cu
20%
conduce la:
a) reducererea cantităţii cerute cu 5%;
b) creşterea cantităţii cerute cu 5%;
c) creşterea cantităţii cerute cu 8%;
d) reducererea cantităţii cerute cu 8%;
e) menţinerea nivelului cantităţii cerute.
7. Cererea pentru bunuri alimentare este inelastică. Care dintre următoarele afirmaţii este
adevărată în condiţiile reducerii preţului acestor bunuri:
a) determină creşterea încasărilor producătorilor de bunuri alimentare;
b) determină reducerea încasărilor producătorilor de bunuri alimentare;
c) determină creşterea cheltuielilor cumpărătorilor;
d) nu afectează puterea de cumpărare a consumatorilor;
e) nu are nici-un efect asupra încasărilor producătorilor de bunuri alimentare.
8. Presupunem că bunurile X şi Y sunt substituibile, iar preţul bunului X scade. În aceste
condiţii:
a) cantitatea cerută din X scade, iar cererea bunului Y creşte;
b) cantitatea cerută din X şi cererea bunului Y scad;
c) cantitatea cerută din X creşte, iar cererea bunului Y scade;
d) cantitatea cerută din X şi cererea bunului Y cresc;
e) nu se poate preciza evoluţia cantităţii cerute din X sau a cererii bunului Y.
9. Dacă coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este în valoare absolută superior lui 1
atunci cererea este:
a) inelastică;
b) elastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect inelastică;
e) perfect inelastică.
10. Se consideră un bun normal. Creşterea veniturilor consumatorilor are ca efect pe piaţa acestui
bun:
a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru;
b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru;
c) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru;
d) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru;
e) nici-un efect.
11. Creşterea ofertei unui bun şi reducerea cererii aceluiaşi bun va
determina…………….preţului şi………….cantităţii tranzacţionate:
a) creşterea/reducerea;
b) reducerea/reducerea;
c) reducerea/efectul este nedeterminat;
d) creşterea/ creşterea;
e) menţinerea constantă/menţinerea constantă.
12. Creşterea semnificativă a preţului benzinei ar putea determina …………….preţului
autoturismelor şi ………………….numărului de autoturisme vândute pe piaţă:
a) creşterea/reducerea;
b) reducerea/reducerea;
c) reducerea/efectul este nedeterminat;
d) creşterea/ creşterea;
e) menţinerea constantă/menţinerea constantă.
13. Care dintre consecinţele următoare este adevărată în condiţiile unui preţ mai mic decât cel de
echilibru:
a) vânzătorii nu pot vinde cât doresc;
b) cumpărătorii pot achiziţiona cât doresc;
c) vânzătorii pot vinde atât cât doresc;
d) cumpărătorii vor cere guvernului să intervină pentru a creşte preţul;
e) atât vânzătorii cât şi cumpărătorii vor renunţa să vândă sau să cumpere cât timp preţul nu este
la nivelul de echilibru.
14. Pe piaţa unui bun X, cererea şi oferta sunt date de următoarele relaţii : Q = 1000 - 150P,
respectiv Q = 100 + 75 P, unde Q este cantitatea, iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ
de 5 unităţi monetare, atunci pe piaţa bunului X apare:
a) un deficit de 150 unităţi de cantitate;
b) un deficit de 225 unităţi de cantitate;
c) un surplus de 75 unităţi de cantitate;
d) un surplus de 225 unităţi de cantitate;
e) o diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern
15. Dacă preţul grâului este de 2000 u.m./ unitatea de cantitate, atunci cantitatea oferită este mai
mare decăt cantitatea cerută. Dacă preţul grâului este 1400 u.m./unitatea de cantitate, atunci
cantitatea cerută este mai mare decăt cantitatea oferită. În aceste condiţii, preţul de echilibru este:
a) 1400 u.m/unitatea de cantitate;
b) 2000 u.m./unitatea de cantitate;
c) mai mic de 1400 u.m./unitatea de cantitate;
d) între 1400 şi 2000 u.m./ cantitatea de unitate;
e) mai mare decăt 2000 u.m./ unitatea de cantitate.
28. Ceteris paribus, producţia oferită de o firmă, va ...... dacă factori precum preţul inputurilor
variabile vor ......... :
a) creşte/creşte;
b) creşte/scade;
c) scade/scade;
d) scade/creşte.
29. Într-o ramură perfect concurenţială, curba ofertei unei firme este dată de:
a) curba costului marginal;
b) segmentul curbei costului marginal aflat desupra minimului costului variabil mediu;
c) curba ofertei pieţei;
d) curba costului mediu total;
e) curba costului fix.
30. Identificaţi răspunsul corect:
a) pe termen scurt în cazul concurenţei perfecte pot exista supraprofituri;
b) pe termen lung în cazul concurenţei perfecte nu pot exista supraprofituri;
c) pe termen lung în cazul concurenţei perfecte singurele profituri obţinute sunt cele normale;
d) pe termen scurt în cazul concurenţei perfecte o firmă nu poate nici intra şi nici ieşi pe/de pe
piaţă;
43. Oligopolul se deosebeşte de alte forme de piaţă prin:
a) dimensiunea pieţei;
b) dimensiunea medie a ofertanţilor;
c) caracteristici speciale ale produselor oferite;
d) numărul ofertanţilor;
e) natura produsului;
44. Piaţa cu structură de oligopol diferă de cea cu concurenţă perfectă prin cel puţin următoarele
caracteristici:
a) numărul firmelor pe piaţă;
b) accesul la informaţie;
c) posibilitatea înţelegerii între firme;
d) nivelul ridicat de independenţă în luarea deciziilor privind cantitatea oferită şi alegerea
preţurilor de vânzare.
e) bariere de intrare în ramură.
45. Presupunem două întreprinderi care produc bunuri perfect substituibile şi furnizează întreaga
producţie pe piaţă. Declanşarea unui război al preţurilor presupune:
a) competiţia prin preţuri şi diferenţierea produselor;
b) anticiparea cu certitudine a câştigătorului;
c) pierderi pe termen lung pentru ambele întreprinderi;
d) intervenţia statului ca arbitru al unei asemenea situaţii;
e) reducerea succesivă a preţurilor de către cei doi rivali în vederea câştigării
supremaţiei pe piaţă.
46. Riscurile ce decurg dintr-un eventual război al preţurilor determină firmele dintr-o ramură cu
structură oligopolistă să prefere varianta înţelegerii. Acel acord prin care outputul este
restricţionat, piaţa împarţită, iar preţul practicat de firme acelaşi, reprezintă:
a) monopol pur;
b) firma barometru;
c) cartel.
47. Selectaţi din lista de mai jos, condiţiile necesare constituirii şi funcţionării cartelurilor:
a) bariere la intrare;
b) acord privind nivelul total al producţiei;
c) acceptarea de catre firmele participante a unei cote din producţia totală, determinată după
anumite
criterii economice;
d) acordul privind cota de producţie pentru fiecare firmă se justifică doar pe termen scurt, iar pe
termen lung
poate fi evitat;
e) abilitatea de a conduce şi menţine acest acord.
48. Preţul pieţei în cazul oligopolului este comparativ cu cel al pieţei cu concurenţă perfectă sau
cel de pe o piaţa monopolistică:
a) mai mare;
b) mai mic;
c) egal;
d) nu se poate realiza o astfel de comparaţie.
49. Principalele diferenţe între oligopol şi concurenţa monopolistică constau în:
a) intrarea de noi firme în ramură;
b) natura produsului;
c) dimensiunea firmelor;
d) numărul firmelor;
e) efectul acţiunilor unei firme asupra concurenţilor.

Longman, 1996
Cererea si oferta agregata
Cuprins
Pagina

4.1 Obiective macroeconomice.......................................................................................50
4.2 Cererea agregata ....................................................................................................51
4.3 Oferta agregata.......................................................................................................... 53

4.4 Echilibrul macroeconomic……………………………….....................................….53
4.5 Politica economica ..................................................................................................54
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4……………………………...…………54
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………............................57
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4…………………………………………….……59

 Care sunt obiectivele macroeconomice

 Componentele cererii si ofertei aggregate
 Impactul modificării cererii agregate/ofertei agregate
 Informatii legate de politica economica
4.1 Obiective macroeconomice

Macroeconomia studiază comportamentul in ansamblu a celor patru sectoare ale unei economii
naţionale:
Sector Functie Venituri Cheltuieli
înregistrate Înregistrate
Gospodării/menaje Consum, Salariu, Consum
productie rentă,
nefinanciara dobandă
Firme sau Productie Profit Investiţii interne
producători nefinanciara brute
destinata pieţei
Public sau Redistribuirea Taxe şi Cheltuieli
guvernamental veniturilor si impozite Guvernamentale
bogăţiei percepute
naţionale
Restul Export, Export net
lumii/legătura cu import
străinătatea
Obiective macroeconomice
- Angajări totale – orice persoană pregătită, doritoare şi capabilă să lucreze să aibă un serviciu
stabil.
- Creşterea economică – dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii ar putea imbunătăţi nivelul
de trai al populaţiei.
- Stabilitatea preţurilor – există perioade când preţurile cresc/descresc in general intr-un ritm
foarte rapid (perioade de inflaţie/deflaţie), creând dificultăţi in multe sectoare ale economiei
- Securitatea economică – ajutarea persoanelor aflate in imposibiltatea de asi purta singuri de
grija (bătrâni, persoanele cu handicap, persoanele aflate in imposibilitatea de aşi câștiga
existenţa)
- Echitate – asigurarea sanselor egale a tuturor cetatenilor pentru realizarea scopurilor de catre
sistemul economic al unei economii naţionale
- Eficienţă – productie maxima utilizand resursele existente. Ca obiectiv naţional eficienţa se
referă la intreaga capacitate a economiei de a produce la maxim, folosind resursele disponibile.
Cererea si oferta globalã sunt analizate în legãturile lor multiple cu indicele general al preturilor
(IGP)
IGP CA OA
↑ ↓valoarea reală a salariul nominal (suma de bani
banilor→↓ puterea de primită de salariat pentru munca
cumpărare→↓cantitatea de depusă) nu ↑ creste imediat (nu ↑în
bunuri/servicii aceeaşi proporţie cu majorarea
cumparate→↓CA in preţurilor) => salariul real (puterea
termeni reali de cumparare a salariului
Pretul bunurilor/serviciilor nominal)↓=> ↓costul firmelor (CTM
interne > Pretul celor nu ↑imediat (nu ↑în aceeaşi proporţie
străine→↓cerinta cu
consumatorii interni pentru ↑preţurilor)=>↑profitul=>↑Q=>↑OA
bunuri/servicii
interne→↑IM&↓EX
↓ preţul bunurilor finale
realizate intern ↑
=> cantitatea cerută la
export ↓ => cantitatea
agregata cerută ↓
=> Importurile devin mai
ieftine (cantitatea
importată ↑) => cantitatea
cerută din producţia
internă ↓
Factorii care explica panta Factorii care explica panta pozitiva a
negativa a CA OA
4.2 Cererea agregata
Cererea agregatã reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate într-o economie pentru

achizitionarea de bunuri si servicii indiferent de destinatia acestora (consum, investitii, export
etc).
Componente :
- cererea pentru consum personal (C) = Cheltuielile necesare achizitionãrii bunurilor si
serviciilor de cãtre consumatorii finali (populatie, menaje, gospodarii)
- Achizitiile guvernamentale (administratii publice locale si centrale) (G) = cheltuieli
aferente consumului public si a investitiilor publice
- Cererea pentru investitii (I)=cheltuielile firmelor pentru investitii brute (formare bruta de
capital fix si cresterea stocurilor)
- Exporturi nete (EN)=diferenta dintre exporturi si importuri (EN=EX-IM) reflectand
influenta comertului exterior asupra cererii agregate.
CA=C+G+I+EN
Factorii care determină ↑/↓cererii agregate
Consumul d’(la creditele de consum)↓(politica C↑=>CA↑
monetară expansionistă)
t ↓ (politică fiscală expansionistă)
gradul de încredere în evoluţia
economiei ↑
d’(la creditele de consum)↑(politica C↓=>CA↓
monetară restrictivă)
t ↑ (politică fiscală restrictivă)
economiei ↓
Investitiile d’(la creditele de investitii)↓(politica I↑=>CA↑
monetară expansionistă)
t ↓ (politică fiscală expansionistă)
economiei ↑
d’(la creditele de investitii)↑(politica I↓=>CA↓
monetară restrictivă)
t ↑ (politică fiscală restrictivă)
economiei ↓
Cheltuielile G↑=>CA↑
guvernamentale G↓=>CA↓
exportul Venitul extern↑=>cererea pentru EX↑=>CA↑
produsele obţinute în
tara↑=>EX↑=>EN↑=>CA↑
Venitul extern↓=>cererea pentru EX↓=>
produsele obţinute în CA↓
tara↓=>EX↓=>EN↓=>CA↓
Moneda nationala de depreciază => EX↑=>CA↑
EX se ieftinesc în moneda străină
Moneda nationala se apreciază => EX EX↓=>
se scumpesc în moneda străină CA↓
importul Venitul intern ↓ => IM ↓ IM↓=>CA↑
Venitul intern ↑ => IM ↑ IM↑=>CA↓
Moneda nationala se IM↓=>CA↑
depreciază=>IM↓=>CA↑
Moneda nationala se IM↑=>CA↓
apreciaza=>IM↑=>CA↓
Dacă Moneda nationala se depreciază EX↑& IM↓=>EN↑=>deficitul
comercial↓
Dacă Moneda nationala se apreciază EX↓&IM↑=>EN↓=>deficitul
comercial↑
4.3 Oferta agregata
Oferta globala/agregatã reprezinta productia interna bruta adusa si oferita pe piata de catre
agentii economici producatori. (productia totala interna de bunuri economice+IM)
Factorii care determină ↑/↓ofertei agregate

Evoluţia preţurilor PFP↑(de ex : combustibil, munca, materie
factorilor de producţie prima) => costul de producţie↑=>cantitatea
(PFP) produsă de către firmele interne↓=>OA↓
PFP↓=>costul de producţie↓=>cantitatea
produsă de catre firmele interne↑=> OA↑
Raportul dintre salarii ↑S >↑WL =>costurile medii de
(S) şi productivitate producţie↑=>OA↓
(W) la nivel naţional ↑S <↑WL =>costurile medii de
producţie↓=>OA↑
Condiţiile naturale din condiţii nefavorabile=>OA↓
economie condiţii favorabile=>OA↑
Nivelul fiscalităţii ↓fiscalitatea, =>Costul firmelor ↓=>OA↑
suportate de către ↑taxele=>Costul firmelor↑=>OA↓
firmele interne
4.4 Echilibrul macroeconomic

Sistemul economic se află in echilibru atunci cand CA=OA
Impactul modificării cererii agregate/ofertei agregate
Efecte CA OA
↑ Q↑=>veniturile↑=>rata Q↑=>rata
deplasare şomajului↓;Rata inflatiei↑ şomajului↓(şomajul=
către (cerere inflationista = dezechilibru al pieţei
dreapta ↑CA in urma promovării muncii caracterizat prin
politicii macroeconomice existenţa unei oferte de
expansioniste (de ex : munca superioare cererii de
↑ofertei de monedă). munca); Ri ↓
↓ Q↓=>rata Q↓=>rata şomajului↑=>Ri↑
deplasare şomajului↑=>Ri↓(are loc (oferta inflationista=↓OA
către stanga reducerea ritmului de determinata de ↑costurilor
creştere a preţurilor = de producţie, a salariilor >
Dezinflaţie). productivitatea, a
fiscalităţii)
Variatie relaţie inversă între Ri şi relaţie directă între Ri şi
rata rata
şomajului şomajului
Spirala Apare cand şocurile negative pe latura ofertei (care
inflaţionist determină ↓OA sunt acomodate monetar=>↑CA
ă De ex: ↑P materiilor prime=>↑C de producţie=>↑P
bunurilor finale=>↓puterea de cumpărare=>↑veniturilor
salariale=>↑cererea salariatilor=>↑inflatiei.
Dacă↑salariale nu au fost susţinute de↑W=>↑C
producţiei=>↑inflatiei => se intră într-o spirală
inflaţionistă.
4.5 Politica economica

Politica economicã reprezintã actiunea constientã, concertatã democratic, a puterii publice care
presupune definirea obiectivelor economice si sociale ale statului, punerea în aplicare a acestor
obiective, folosindu-se mijloace si tehnici adecvate.
Elaborarea politicii economice se bazeazã pe întelegerea si constientizarea intereselor generale
ale unei natiuni elaborate în functie de: epoca istoricã, necesitãtile economice ale populatiei,
conjunctura politicã si economicã internationalã, materiile prime si resursele energetice ale tãrii,
etc.
Politica economicã a unui stat depinde si este influentatã de obiectivele majore ale politicilor
economice nationale, regionale si mondiale.
Termen Scopul politicii economice
Scurt Extinderea cererii agregate
Echilibrarea balantei de plati
Reducerea deficitului bugetar
Lung Asigurarea cresterii economice stabile
Stabilitatea preturilor
Reducerea somajului
Dupa Clasificare politici

domeniile în care economice -dezvoltãrii economice,
trebuie sã se sociale -dezvoltãrii sociale,
aplice -dezvoltãrii durabile,
-eliminarea somajului,
-politica antiinflationistã,
-politici de dezvoltare a
categoriilor sociale
defavorizate.
duratã -conjuncturale,
-pe termen scurt sau mediu,
-structurale,
-de restructurare, etc.
modul de -politici restrictioniste,
influentare a -politici de incitare,
participantilor la -politici de stimulare,
viata economicã -politici de concertare a actiunilor pe un anumit
domeniu.
amploarea Politici globale -protectia mediului,
obiectului -politici bugetare,
politicii -programarea
economice macroeconomicã.
Politici sectoriale în domenii diferite:
-piata muncii,
-transporturile,
-infrastructura
doctrinei -liberalã,
-neoliberalã,
-a ofertei globale,
-a cererii,
-keynesianistã,
-neodirijistã.
1. Care sunt cele patru sectoare studiate de catre macroeconomie
2. Care sunt componentele cererii agregate
3. Care sunt factorii care influeteaza cerearea/oferta agregata
4. Cand este o economie in echilibru?
1. Produc bunuri şi servicii destinate pieţei:

a) administraţiile private;
b) administraţiile publice;
c) menajele;
d) intreprinderile;
2. Achiziţiile de bunuri finale şi servicii de către populaţie sunt cunoscute sub numele de:
a) investiţii;
b) consum public;
c) consum privat;
d) export net ;
e) nici una dintre cele de mai sus.
3. Instituţiile financiare şi de credit au ca funcţie principală:
a) consumul de bunuri şi servicii;
b) finanţarea activităţilor economice;
c) tranzacţionarea bunurilor şi serviciilor;
d) emisiunea de monedă;
e) producţia de bunuri şi servicii destinate pieţei.
4. Conceptul de cerere agregată utilizat in analiza macroeconomică şi cel al cererii utilizat in
microeconomie sunt noţiuni:
a) identice;
b) complementare;
c) substituibile;
d) nici un răspuns corect.
5. Prin cererea agregată se inţeleg cheltuielile:
a) planificate;
b) efective;
c) curente;
d) viitoare;
e) posibile;
f) necesare;
g) nici o variantă corectă.
6. Spre deosebire de microeconomie macroeconomia:
a) include teoria banilor;
b) nu face abuz de ipoteze;
c) utilizează in special noţiuni de agregare;
d) foloseşte termeni ai echilibrului economic.
7. Component al cererii agregate nu sunt:
a) achiziţiile publice;
b) cheltuielile investiţionale brute;
c) cheltuielile de consum;
d) impozitele;
e) exportul net.
8. Care din următorii factori va provoca, in perioada lungă, o deplasare a curbei cererii agregate
spre dreapta :
a) o creştere a nivelului general al preţurilor;
b) o reducere a ofertei de monedă;
c) creştere a cheltuielilor publice.
9. La micşorarea ofertei monetare curba cererii agregate se deplasează:
a) in stanga;
b) in dreapta.
10. Dacă in economie nivelul producţiei depăşeşte cererea agregată atunci:
a) apare investiţia nedorită in stocuri;
b) dispare investiţia in stocuri;
c) investiţia in stocuri rămane constantă.
11. Totalitatea cheltuielilor statului pentru realizarea serviciilor şi produselor finale reprezintă
………………………..
12. Factorii ce duc la deplasarea curbei cererii aggregate
a)cresterea cantitatii de moneda in circulatie
b)majorarea cheltuielilor guvernamentale
c)majorarea deficitului bugetar
d)cresterea exportului net
13. Factorii ce duc la deplasarea curbei ofertei agregate
a)cresterea salariului nominal care nu e insotita de cresterea productivitatii muncii
b)majorarea preturilor de la materiile prime
c)majorarea impozitelor
14. Plăţile din partea statului, care nu presupun un flux invers de bunuri şi servicii sunt
…………..
15. Exportul de bunuri şi servicii minus importul de bunuri şi servicii este ………….
16. În cadrul macroeconomiei este studiat comportamentul:
a) a doi agenţi macroeconomici;
b) a trei agenţi macroeconomici;
c) a patru agenţi macroeconomici;
d) a cinci agenţi macroeconomici
17. Economia care interacţionează cu economiile altor state se numeşte:
a) economie cu balanţă comercială echilibrată;
b) economie bazată pe export;
c) economie bazată pe import;
d) economie închisă;
e) economie deschisă.
18. Creşterea cheltuielilor guvernamentale are ca efect direct:
a) reducerea consumului;
b) creşterea economiilor;
c) creşterea inclinaţiei marginale spre consum;
d) reducerea cererii agregate;
e) creşterea cererii agregate.
19. Primăria unui oraş reprezintă un exemplu de sector instituţional de tipul:
a) administraţiei private;
b) administraţiei publice;
c) gospodăriei;
d) intreprinderii de asigurări;
e) instituţiei de credit.
20. Ca parte a stiintei economice,macroeconomia studiaza:
a. intreaga economie nationala ,modul in care poate fi marit venitul national si repartizat cat mai
bine;
b. modul cum se comporta economia in ansamblul sau ,fara a se opri asupra nenumaratelor sale
detalii;
c. comportamentul firmelor individuale;
d. comportamentul consumatorilor;
e. influenta activitatilor productive asupra celor neproductive.
21. In functie de obiectivele finale sau domeniile de aplicare ,politicile economice ale statului pot
fi:
a. conjuncturale;
b. care se bazeaza pe legislatia economica;
c. de crestere si dezvoltare;
d. de ocupare a fortei de munca;
e. de incitare a subiectilor economici.
22. Oferta globala consta din:
a. totalitatea bunurilor economice obtinute intr-o economie;
b. productia anumitor agenti economici supusa schimbului pe piata;
c. productia agentilor economici nationali din industrie si agricultura;
d. productia agentilor economici straini adusa pe piata;
e. productia marfara oferita de toti agentii economici dintr-o tara.
23. Preveziunile optimiste privind evoluţia venitului determină indivizii:
a. să sporească economiile;
b. să crească valoarea imprumuturilor destinate consumului;
c. să sporească consumul;
d. să scadă consumul;
e. să scadă economiile.
24. Nu reprezintă un mobil ce determină indivizii să reducă cheltuielile curente pentru consum?
a) reducerea veniturilor;
b) creşterea preţurilor;
c) spiritul de prevedere, generat de incertitudinea veniturilor viitoare;
d) preferinţa pentru lichiditate;
e)dorinţa de a economisi pentru generaţiile viitoare.
25 Orice creştere a ratei impozitelor duce la o scădere a posibilităţilor de consum.A/F
26 Modificările cheltuielilor guvernamentale (G) nu pot afecta nici cum starea bugetului public.
A/F
27. Macroeconomia se deosebeşte de microeconomie prin faptul că ea:
a) utilizează principiul „ceteris paribus”;
b) operează cu noţiuni agregate;
c) operează cu noţiuni de echilibru;
d) utilizează ipoteza comportamentului raţional al agenţilor economici.

Marius-Corneliu Marinaş, Mihaela-Hrisanta Mosora, Macroeconomie – Suport de curs,
Academia De Studii Economice Facultatea De Economie Departamentul De Economie Şi
Politici Economice, Bucuresti 2012
http://www.scribd.com/doc/73532357/ 55111808-economie
http://www.scribd.com/doc//94021442-Aplicatii-Macro
http://www.scribd.com/doc/ 61755016-macroeconomie-1
http://www.scribd.com/doc/48036763/macroeconomie-sem-nr-1
http://www.scribd.com/doc/73532357/ 33121432-Macroeconomie-grile
http://www.scribd.com/doc/31071365/Test-de-Autoevaluare-La-Macroeconomie
http://www.scribd.com/doc/51229710/Aplicatii-Macroeconomie
http://www.scribd.com/doc// 61596318-Macroeconomie
http://www.scribd.com/doc/33060093/grile-macroeconomie
Cresterea si dezvoltarea economica
Cuprins
Pagina

5.1 Cresterea economica...................................................................................................61
5.2 Indicatorii rezultatelor macroeconomice....................................................................65
5.3 Dezvoltarea economica…………………………………………………………..…69
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5……………………………………………..……85

 Informatii legate de cresterea economica si factorii determinanti ai acesteia

 Tipuri de crestere economica si beneficiile acesteia
 Indicatorii macroeconomici ca masura a rezultatelor economiei de ansamblu
 Informatii in legatura cu dezvoltarea economica si indicatori de masurare
5.1 Notiuni introductive

Economiile lumii se afla într-o continua stare de miscare, în vederea atingerii obiectivelor lor de
dezvoltare si progres, a caror evolutie este evaluata în principal pe baza cresterii economice.
Cresterea economica arata rezultatele pe care le înregistreaza o economie, întro anumita
perioada de timp. Cresterea economica poate fi definita ca o majorare a capacitatii de productie a
unei tari, identificata prin sporul produsului national real în decursul mai multor ani. Ea este
înteleasa ca un proces de sporire a capacitatii unei economii nationale de a furniza în masura
crescânda diferite bunuri si servicii de productie si consum.
Astfel procesul cresterii economice, in sens larg, reprezinta un ansamblu de modificari (pozitive
sau negative) ce au loc în dimensiunile rezultatelor macroeconomice într-o anumita perioada de
timp (de obicei un an) si într-un spatiu dat (interiorul economiei nationale). În sens restrâns,
cresterea semnifica sporirea cantitativa a activitatilor si rezultatelor acestora, pe ansamblul
economiei si pe diferitele ei subsisteme.
Dezvoltarea economica, este considerata o crestere economica pe termen lung si reprezinta
practic o trecerea de la o stare existentiala a macroeconomiei la o situatie superioara, fiind
definita ca ansamblul transformarilor cantitative, structurale si calitative ce survin atât în
procesele economice cât si în mecanismele de functionare a economiei si în modul de gândire al
societatii.
Relatia între cresterea economica si dezvoltarea economica este una ca de la parte la întreg.
Progresul economic reprezinta un efect în timp al cresterii si dezvoltarii economice, ce
evidentiaza sensul si specificul dezvoltarii din fiecare etapa, în raport cu etapele anterioare.
Cresterea economica aduce progres prin prisma sporirii resurselor disponibile procesului de
inovare si ameliorare a proceselor economice. Invers, progresul economic în general si cel tehnic
în particular, reprezinta un factor al cresterii economice. Atât cresterea cât si progresul
favorizeaza dupa cum vom vedea dezvoltarea economica si primesc suportul acesteia. Putem
afirma ca reprezinta latura cantitativa si calitativa a acesteia. Un stat dezvoltat asigura conditiile
unei cresteri economice sustenabile si mai ales a progresului economic.
Factorii determinanti ai cresterii economice
Categorii de factori Factor Descriere

directi munca ↑ofertei de munca->↑Q bunuri si
arata latura servicii ->îmbunatatirea rezultatelor
cantitativa a activitatii economice.
cresterii Sporul de forta de munca depinde de:
influentând sporul natural demografic, migratia,
procesul pe termen rata de ocupare sau productivitatea
lung muncii (factori indirecti ai cresterii).
rata de ocupare - arata potentialul
productiv al fortei de munca dar si
productivitatea muncii.
Tarile dezvoltate, care nu se bucura
de un spor natural demografic ridicat,
controleaza fenomenul migrationist si
în acelasi timp suplinesc latura
cantitativa a muncii printr-o
productivitate ridicata, ceea ce arata
ca rezultatele economice raportat la
efortul depus (populatia ocupata) sunt
ridicate.
Sporul populatiei > productivitatea
marginala a muncii pentru o crestere
sustenabila.
natura Cresterea economica poate fi aratata
prin abundenta
resurselor naturale, ale solului si
subsolului – Actiune strict
restrictiva datorita caracterului limitat
- pe termen scurt se manifesta ca o
constanta contributia lor la cresterea
economica este conditionata de
elemente precum progresul tehnic,
posibilitatea de exploatare a
resurselor naturale, etc
Capital Contribuie direct la procesul cresterii
economice datorita
caracterului sau productiv, amplificat
de un randament ridicat, reprezentand
consecinta investitiilor nete care sunt
la rândul lor un efect al economisirii
(logica teoriei keyneseiste). Legatura
dintre stocul de capital si cresterea
(economica) este evidenta, ele fiind
direct proportionale.
Dimensiunea cantitativa a capitalului
(factorului material) =volumul de
capital real în exploatare,
dimensiunea
calitativa=productivitatea capitalului
real.
Eficienta marginala a capitalului -
venitul sau produsul suplimentar
anual ce se obtine de pe urma
surplusului stocului de capital.
neofactori Factorul informational-tehnologic si
procesul de inovare.
Procesul de inovare arata potentialul
de a introduce progres si eficienta în
actul economic. Când tehnica se
îmbunatateste, tehnologiile se
perfectioneaza iar combinarea
factorilor traditionali de productie
este optima, cu acelasi
consum de factori de productie
clasici se obtine o productie mai mare
(sau aceeasi productie se obtine cu
factori mai putini) -> progresul
tehnic, rezultat al procesului de
inovare, asigura o mai înalta
valorificare a resurselor materiale si
umane date si el este însusi un factor
de crestere economica sustinuta.
Progresul economic indus prin
inovare determina efecte multiple:
- contribuie la ameliorarea
randamentului sistemelor de
productie;
- contribuie la obtinerea economiilor
de scara prin reducerea costurilor
medii de productie;
- limiteaza costurile ecologice si
sociale ale cresterii economice;
- determina restructurarea pe sectoare
si ramuri a economiilor nationale.
Potentialul de inovare este
conditionat de importanta acordata
activitatii de cercetare.
indirecti cererea agregata
latura/dimensiunea rata economiilor si a investitiilor
calitativa a productivitate
cresterii, climatul de afaceri international
influentând-o în migratia fortei de munca
special pe termen proprietatea privata
scurt (efecte liberalizarea economica
temporare asupra stabilitatea monetara si financiara etc
cresterii)
Tipuri de crestere economica
Ne arata modul în care se combina factorii de productie.

Tip de crestere economica
extensiv Contributie preponderenta a laturilor cantitative a
factorilor (directi) la cresterea economica.
Caracterizeaza tarile care nu au putut sau nu pot sa-si
valorifice la un nivel superior potentialul lor economic.
intensiv cea mai mare parte a sporului de rezultate
macroeconomice se datoreaza laturilor calitative ale
factorilor de crestere, folosind resurse putine si obtinand
rezultate mari (le valorifica superior).
Este specific tarilor avansate, ce au capacitatea de a
genera si absorbi progresul tehnologic.
In fazele de început ale procesului de dezvoltare economica a statelor
predomina tipul de crestere extensiva, urmând ca factorii calitativi, ce
caracterizeaza tipul intensiv de crestere, sa câstige progresiv în
importanta
intermediar Se afla la granita celorlalte si presupune contributii
aproximativ egale ale celor doua categorii de laturi ale
factorilor determinanti ai cresterii.
Beneficiile cresterii economice

- cresterea nivelului bunastarii si cu dezvoltarea economica
- genereaza noi locuri de munca contribuind la reducerea saraciei.
- sporirea capitalului investitional, ceea ce contribuie la progresul tehnic, suport al
cresterii viitoare.
Ritmurile galopante de crestere pot avea repercusiuni negative:

-procesul poate deveni nesustenabil fiind generat nu de cresterea productivitatii si de progres
tehnic ci de cresterea gradului de îndatorare si de fenomene speculative, conditii în care
corectiile sub forma crizelor economice cât si presiunile inflationiste devin importante.
- beneficiile asociate cresterii nu sunt distribuite în mod echitabil tuturor participantilor la
obtinerea sa ; cresterea sustinuta este asociata cu reducerea pe masura a volumului resurselor
disponibile si cu externalitati negative de genul dezastrelor ecologice.
Modele de crestere economica

Beneficiile asociate cresterii economice au determinat cercetatorii sa construiasca modele de
crestere care sa explice acest fenomen.
Modelele de crestere economica reprezinta o constructie logico-matematica corespunzatoare
structurii logice a teoriei cresterii economice, care evidentiaza ansamblul de factori care concura
la cresterea productiei nationale pe ansamblu sau pe locuitor.
Câteva dintre aceste modele sunt:
- Modelul Kalecki: asociaza ritmul de crestere a venitului national cu rata investitiilor;
- Modelul Harrod: rata garantata (decizii individuale agregate), rata naturala (fundamente
economice), rata de facto (înregistrata);
- Modelul Solow: rolul progresului tehnic.
5.2 Indicatorii rezultatelor macroeconomice

Rezultatele macroeconomice reprezinta iesirile asociate activitatii agentilor economici agregati,
utilizand un sistem de indicatori sintetici (indicatori macroeconomici), iar ca metoda principala
se utilizeaza sistemul conturilor nationale (SCN).
Indicatorii rezultatelor macroeconomice pot fi:

 globali, finali (brut net),
 interni sau naţionali
 nominali sau reali
Masurarea economica a rezultatelor macroeconomice se face folosind indicatorii:

- produsul intern brut (PIB);
- produsul intern net (PIN);
- produsul national brut (PNB);
- produsul national net (PNN);
- venitul national (VN);
- produsul global brut (PGB).
PIB (Produsul intern brut) – este cel mai important indicator, reprezentând indicatorul de
referinta pentru masurarea rezultatelor economice, ce sta la baza estimarii cresterii economice,
exprimand marimea valorii adaugate brute a bunurilor economice ajunse în ultimul stadiu al
circuitului economic, care au fost produse în interiorul tarii de catre agentii economici autohtoni
si straini, într-o anumita perioada de calcul (un an). Poate fi definit de asemenea ca valoarea
tuturor bunurilor si serviciilor finale, de piata, realizate cu ajutorul factorilor de productie din
interiorul unei tari, într-o perioada de timp determinata. PIB poate fi exprimat în preturile
factorilor de productie sau în preturile pietei
PNB (Produsul national brut) – reflecta rezultatele agentilor economici autohtoni care
functioneaza în interiorul tarii sau în afara acesteia, obtinute în perioada de calcul data. Cantitativ
este dat de marimea PIB, la preturile pietei, corectat cu soldul valorilor adaugate brute a agentilor
economici nationali din strainatate si cea obtinuta de agentii economici straini din interiorul tarii,
exprimat tot în preturile pietei. Acest sold poate fi pozitiv sau negativ în functie de ordinea de
marime în care s-au obtinut rezultatele. Astfel PNB este mai mare decât PIB-ul când agentii
economici autohtoni aduc mai multa valoare adaugata din exterior (soldul este pozitiv) si mai
mic, daca agentii economici straini obtin în interior, comparativ, o valoare adaugata mai mare
(soldul este negativ). PNB-ul reflecta, prin urmare, activitatea agentilor economici nationali
desfasurata atât în interiorul tarii cât si în afara ei si ajustata cu productia obtinuta de firme
detinute de rezidenti din strainatate.
Si în cazul PNB, se face distinctie între PNB nominal si PNB real. În prima situatie, calculul se
face în preturi curente (ale perioadei), iar în cel de al doilea caz, calculul indicatorului se face în
preturi constante (ale unui an dat, considerate neschimbate). Raportul dintre PNB nominal si
PNB real este numit deflatorul PNB, putin utilizat în practica.
Agenţi economici interni Agenţi economici naţionali

PIB Firme naţionale (care
acţionează intern)
Firme străine (care
acţionează intern)
PNB Firme naţionale (care acţionează
intern)
Firme naţionale (care acţionează
extern)
PNB = PIB + (Veniturile obţinute de către firmele naţionale pe plan extern –Veniturile obţinute
de către firmele străine pe plan intern)=PIB+ SVS (SVS=soldul veniturilor cu străinătatea)
PNN (Produsul naţional net) – reprezinta marimea valorii adaugate nete a bunurilor si serviciilor
finale obtinute de agentii economici nationali în interiorul tarii si în exterior. Marimea sa este
data de diferenta dintre PNB si deprecierea capitalului fix (A), adica: PNN=PNB-A
PIN (produsul intern net) - reprezinta marimea valorii adaugate nete a bunurilor si serviciilor
destinate consumului final, care au fost produse în tara de catre agentii economici autohtoni si
straini, în perioada de calcul determinata. PIN = PIB – A
Venitul national (VN) exprima valoarea totala a tuturor veniturilor (sau preturilor) realizate de
factorii de productie pe parcursul unui an. Indicatorul este un alt mod de calcul al valorii
productiei totale, adica prin însumarea veniturilor factorilor (salarii, rente, dobânzi, profituri),
indiferent daca rezultatul sunt bunuri economice finale ori intermediare.
Daca venitul national se exprima în pretul pietei este similar PNN: VNpp = PNBpp - A
În cazul în care se exprima în pretul factorilor (sunt excluse influentele taxelor indirecte din
preturile pietei), venitul national reprezinta PNB, si el exprimat în aceleasi preturi ale factorilor,
fiind denumit venit national brut.
VNpf = VNpp - Tind
PGB (Produsul global brut) reflecta valoarea totala a bunurilor materiale si a serviciilor, cu
caracter marfar si nemarfar, obtinute într-o perioada de timp, de regula un an, în cadrul
subsistemelor economiei nationale. Indicatorul cuprinde înregistrari repetate ceea ce duce la
încarcarea valorii totale, la denaturarea ei prin supraestimare. Cantitativ, PGB este egal cu:
n n n
PGB = PIB + Ci=∑ P Gi=∑ P F i+∑ C i
1 1 1
unde: PGi este produsul global realizat de fiecare sector de activitate, PFi reprezinta produsul
final realizat în fiecare sector de activitate, Ci este consumul intermediar din fiecare sector de
activitate iar i este numarul sectoarelor economice.
PGB = PIB + CI
PIB = PGB – CI
PIB poate fi obţinut adunând valorile adaugate. (Se determină ca diferenţă între încasările
firmelor şi consumul intermediar).
Indicatorii macroeconomici exprimaţi în preţurile pieţei (pp) şi în preţurile factorilor de

producţie (pf).
PP = PF + Taxe indirecte (TVA, accize, taxe vamale)
PP = PF + Ti
Indicatorii macroeconomici prezentati anterior se vor scrie în preţurile pieţei, astfel:
PIBPP = PIBPF + Ti
PNBPP = PNBPF + Ti
PINPP = PINPF + Ti
PNNPP = PNNPF + Ti
PIB se poate determina prin 3 metode:

a) Metoda producţiei
PIB poate fi definit ca marimea valorii adaugate brute agregate a bunurilor economice ajunse în
ultimul stadiu al circuitului economic, care au fost produse de agentii economici autohtoni si
straini. Valoarea adaugata reprezinta contributia întreprinderii la productia nationala. Cantitativ
este diferenta dintre pretul produsului finit si consumurile intermediare.
VAb = p*Q-Ci
unde: VAb este valoarea adaugata bruta; p*Q, reprezinta valoarea productiei; Ci sunt costurile cu
materii prime (consumurile intermediare), adica consumul de factori materiali într-un proces de
productie, în vederea crearii de bunuri si servicii.
Daca din VAb se deduce valoarea amortizarii capitalului fix (A) se ajunge la valoarea adaugata
neta.
VAn = VAb – A
b) Metoda veniturilor
Consta în însumarea veniturilor ce reprezinta remunerarea factorilor de productie (salarii, rente,
dobânzi, profituri, s.a.) cu alocarile pentru consumul de capital fix. Nu sunt incluse si venituri
care rezulta din transferuri (pensii, alocatii ajutoare).
Marimea obtinuta prin însumarea veniturilor care remuneareaza factorii de productie (Vf) cu
consumul de capital fix sau amortizarea (A) reprezinta PIBpf (exprimat în costul factorilor).
Pentru a ajunge la PIBpp (exprimat în preturile pietei), trebuie adunate impozitele indirecte si
scazute subventiile de exploatare.
PIBpf = Vf + A
PIBpp = Vf + A + Iind - Sexp
VABpf = A + VN
VANpf = VN
PIBpp = Σ VANpf + A + Tind
PIBpp = VN + A + Tind
c) Metoda cheltuielilor
Este cea mai des utilizata metoda si presupune agregarea cheltuielilor pentru achizitionarea
bunurilor care alcatuiesc productia finala. PIB însumeaza cheltuielile pentru: consumul final
privat si public (CF), formarea bruta a capitalului fix (FBCF) si variatia stocurilor (VS) la care se
adauga exportul net de bunuri (EN), ca diferenta între exporturi (EX) si importuri (IM).
PIBpp = CF + FBCF + VS + (EX – IM)
Se observa ca indicatorul macroeconomic PIB evalueaza activitatea agentilor economici
nationali si straini numai de pe teritoriul tarii, nu si a celei desfasurate peste granita. Din acest
motiv, produsul total este intern.
În acest caz, PIB reflectă totalitatea cheltuielilor effectuate în vederea achiziţiei de bunuri finale.
Cine achizitionează producţia de bunuri finale?
 Consumatorii (gospodăriile) -> C (cheltuieli de consum)
 Firmele -> Ib (investitii brute)
 Statul -> G (cheltuieli guvernamentale)
 Agenţii economici străini -> Exp (exporturi)
PIB = C + IB + G + Exp – Imp = C + IB + G + Expnet
Indicatori derivati ai PIB:

- PIB nominal - masoara valoarea bunurilor finale în preturile curente ale perioadei de calcul
- PIB real - reflecta modificarea productiei fizice în economie, prin exprimarea tuturor bunurilor
finale produse în preturile unui an de referinta, numite preturi constante.
- Deflatorul PIB – este raportul dintre PIB nominal si PIB real (pentru acelasi an). El reprezinta o
alternativa pentru indicele preturilor de consum (IPC), utilizat în estimarea inflatiei.
Deflator PIB = PIB nominal / PIB real
Asa cum am precizat, cresterea economica se masoara prin evolutia PIB real (variatia relativa -
%). Acest indicator arata rata de crestere economica: g=ΔPIB(%)
Poate fi determinat de asemenea volumul viitor al PIB-ului real, cu ajutorul formulei:

PIBn=(1+g)nPIB0 unde:
PIBn = volumul PIB real dupa n ani, în conditiile în care PIBt0 este volumul PIB în perioada de
referinta
g = rata de crestere economica pentru cei n ani (se considera constanta sau medie).
Pentru a estima în câti ani PIB îsi va dubla volumul, poate fi aplicata „regula lui 72”. Aceasta
regula este utilizata de obicei pentru estimarea timpului în care investitiile îsi dubleaza volumul,
dar poate fi utilizata si în cazul PIB. Astfel: n = 72/g
unde: n este numarul de ani în care PIB-ul îsi dubleaza volumul, iar g este rata anuala de crestere
economica.
Pentru estimarea evolutiei PIB dar si pentru a vedea daca factorii de productie au fost folositi la
capacitatea maxima, se utilizeaza notiunile de PIB potential (estimat cu ajutorul filtrului
Hodrick-Prescott sau pe baza productivitatii totale a factorilor – TFP1) si de gap-ul PIB-lui
(ecartul PIB-ului întregistrat vis-a-vis de PIB-ul potential).
5.3 Dezvoltarea economica

Una din dimensiunile care caracterizeaza desfasurarea vietii economice este dezvoltarea
economica, care reprezinta o stare a economiei ca întreg, fiind diferita de cresterea economica
sau de progresul economic, dar împreuna cu acestea reflecta dinamica economiei în ansamblu.
Dinamica economiei ilustreza evolutia în timp a acesteia, reliefând faptul ca perioadele de
crestere, dezvoltare si progres alterneaza cu cele de decadere.
Pilonii dezvoltarii
Dezvoltarea economica implica în sine cresterea economica, cresterea rezultatelor
macroeconomice pe termen lung, conducând la transformarea ireversibila a configuratiei
economiei. În acest context, toti factorii care conduc la cresterea economica (resursele umane,
resursele naturale, formarea capitalului, progresul tehnic si inovatia) reprezinta piloni ai
dezvoltarii economice.
Spre deosebire de cresterea economica care pune accent pe latura cantitativa a dezvoltarii
economice (productia de bunuri si servicii), dezvoltarea economica surprinde simultan aspecte
cantitative, calitative si structurale ale evolutiei economice, corelate cu transformarea pe care
schimbarile economice o genereaza asupra modului si nivelului de trai si comportament al
oamenilor, cât si asupra raportului fata de mediul înconjurator.
În cadrul dinamicii economice, o crestere a productiei totale sau pe cap de locuitor care este
însotita de schimbari structurale majore si ireversibile ale economiei, ale modului de trai si ale
calitatii vietii populatiei se transforma în proces de dezvoltare economica. Dezvoltarea
economica înseamna în esenta procesul de trecere a economiei de la o forma anume a evolutiei
sale la o alta, calitativ superioara, caracterizata prin noile raporturi tehnico-economice si
economico-sociale ce apar în procesul de crestere.
Indicatori ai dezvoltarii economice
Dezvoltarea economica acopera dimensiunea:
- cantitativa – cresterea economica
- calitativa – schimbarea structurilor economiei nationale care este indusa de cresterea
economica.
Cei mai folositi indicatori de apreciere a dezvoltarii economice sunt:
- rata medie anuala de crestere a PIB-ului pe cap de locuitor;
- nivelul PIB-ului per capita;
- rata medie anuala de crestere demografica;
- rata investitiilor;
- raportul dintre capital si munca;
- ponderea sectorului serviciilor în PIB;
- infrastructura si servicii sociale;
- resursele de hrana;
- serviciul datoriei externe.
Tarile dezvoltate economic sunt acele tari care realizeaza indicatori de nivel si de calitate mai
înalte, in timp ce tarile a caror dezvoltare economica este slaba inregistreza indicatori de nivel si
calitate scazuta.Conform acestui criteriu referitor la nivelul de dezvoltare, este considerata tara
dezvoltata acea tara care are un PIB pe locuitor relativ mare (peste 12.000 $), o structura
economica avansata (serviciile depasind 50% din PIB) si care se caracterizeaza printr-un
standard de viata înalt. Aceste tari prezinta o crestere economica înalta în raport cu cresterea
populatie (raportul variind de la 3/1 la 8/1), o putere de cumparare ridicata si o datorie externa de
maxim 60% din PIB. Din contra, o tara slab dezvoltata (sau subdezvoltata) are un PIB per capita
redus (sub 1000 $), un nivel de trai scazut, o rata de crestere demografica ridicata, superioara
ratei de crestere economica care este relativ mica, investitii reduse si infrastructura deficitara.
Caile dezvoltarii economice prin:
- sporirea capitalul (investitii) concomitent cu cresterea eficientei sale (trebuie motivat capitalul
national prin acumularea economiilor si transformarea lor în investitii);
- perfectionarea managementului organizational (deciziilor managerilor au la baza un mare
volum de informatii de variate tipuri iar pentru a fi viabile trebuie sa fie prompte);
- reducerea disparitatilor economice (vezi cazul UE);
- promovarea pluralitatii formelor de proprietate viabile, si liberalizarea pietelor (gestiune
eficienta, competitie);
- încurajarea activitatilor autohtone, selectiv, pentru folosirea capacitatilor de productie interne
(mobilizarea întregului potential economic pe acele activitati pentru care tara respectiva dispune
de prioritati si avantaje relative);
- încurajarea exporturilor.
Dezvoltarea economica durabila

Dezvoltarea durabila economico-sociala este o modalitate dinamica structurala ascendenta a
economiei care sa sustina progresul uman nu numai la nivel national si pentru câtiva ani, ci
pentru întreaga planeta si pentru o lunga durata de timp.
Principii la nivel international:
- principiul asigurarii egalitatii sanselor generatiilor viitoare;
- principiul politicii inegalitatii economico-sociale;
- principiul diversitatii vietii biologice si spiritual culturale;
- principiul suveranitatii populatiei;
- principiul responsabilitatii reciproce.
Dezvoltarea economica durabila este caracterizata de urmatoarele elemente:
- compatibilitatea permanenta a mediului creat de om cu mediul natural;
- egalitatea sanselor generatiilor care coexista si se succed;
- interpretarea prezentului prin prisma viitoarului;
- accentul pe ecologie si geoeconomie atunci când se analizeaza problema bunastarii generale;
- gestionarea unor elemente precum controlul poluarii, al încalzirii globale, a sistemului
educational si a sistemului de indicatori specifici dupa care se apreciaza calitatea dezvoltarii si
vietii oamenilor.
1. Care sunt factorii determinanti ai cresterii economice
2. Ce intelegeti prin dezvoltarea economica durabila
1.Produsul intern brut se calculeaza:

a. prin insumarea consumului final, formarii brute a capitalului fix si variatiei stocurilor;
b. ca diferenta intre produsul global si consumul intermediar;
c. ca suma intre produsul global si consumul intermediar;
d. ca diferenta intre produsul intern net si amortizare;
e. ca diferenta intre exporturi si importuri.
2.Venitul national exprimat in preturile pietei (VNpp) reprezinta:
a. produsul intern brut (PIB);
b. produsul intern net (PIN);
c. produsul global brut (PGB);
d. produsul national net (PNN);
e. produsul national brut (PNB).
3.Venitul national exprimat in preturile factorilor de productie (VNfp) exprima:
a. produsul intern net evaluat in preturile factorilor de productie (PINfp);
b. produsul national brut evaluat in preturile factorilor de productie (PNBfp);
c. produsul intern brut evaluat in preturile factorilor de productie (PIBfp);
d. produsul national net evaluat in preturile factorilor de productie (PNNfp);
e. produsul global brut evaluat in preturile factorilor de productie (PGBfp);
4.Produsul national brut real (PNBreal) se exprima:
a. ca suma intre indicele general al preturilor (IGP) si produsul national brut nominal
(PNBnominal);
b. ca raport intre indicele general al preturilor (IGP) si produsul national brut nominal
(PNBnominal);
c. ca diferenta intre indicele general al preturilor (IGP) si produsul national brut nominal
(PNBnominal);
d. ca raport intre produsul national brut nominal (PNBnominal) si indicele general al preturilor
(IGP);
e. ca diferenta intre produsul national brut nominal (PNBnominal) si indicele general al preturilor
(IGP).
5.Produsul global brut (PGB) se poate calcula:
A. ca diferenta intre consumul intermediar si valoarea productiei finale;
B. prin insumarea consumului intermediar cu elemente ce reprezinta remunerarea factorilor de
productie,
amortizarea capitalului fix si impozitele indirecte;
C. ca diferenta intre consumul intermediar si valoarea consumului final exprimat prin cheltuielile
facute detoti agentii economici pentru consumul final si pentru formarea bruta a capitalului;
D. prin insumarea consumului intermediar cu valoarea productiei finale;
E. prin insumarea consumului intermediar cu valoarea consumului final si pentru formarea bruta
a capitalului.
a. A+B+D;
b. B+C+D;
c. A+D+E;
d. B+D+E;
e. B+C+E.
6.Venitul national exprimat in preturile factorilor de productie:
A. reprezinta produsul national net evaluat in preturile factorilor de productie (PNNfp);
B. reprezinta produsul national brut evaluat in preturile factorilor de productie (PNBfp);
C. este egal cu diferenta dintre venitul national exprimat in preturile pietei (VNpp) si impozitele
indirecte nete (Iin) (fara subventii de exploatare);
D. este egal cu diferenta dintre produsul national brut (PNB) si amortizare (A);
E. este egal cu diferenta dintre venitul national exprimat in preturile pietei (VNpp) si impozitele
indirecte nete (Iin). Care este combinatia incorecta?
a. A+B+C;
b. E;
c. A+E;
d. B+C;
e. B+E.
7.In produsul intern brut (PIB) nu intra:
a. investitiile brute (Ib);
b. produsul global (PG);
c. consumul intermediar (Ci);
d. amortizarea capitalului fix (A);
e. variatia stocurilor (VS).
8.Deflatorul PNB se exprima:
a. ca diferenta intre PNBreal si PNBnominal;
b. ca diferenta intre PNB nominal si PNBreal;
c. ca suma intre PNBreal si PNBnominal;
d. ca raport intre PNBnominal si PNBreal;
e. ca raport intre PNBreal si PNBnominal;
9.Venitul national brut (VNB) se calculeaza:
a. ca suma intre produsul intern brut (PIB) si amortizarea capitalului fix (A);
b. ca diferenta intre produsul global brut (PGB) si amortizarea capitalului fix (A);
c. ca diferenta intre produsul national brut (PNB) si amortizarea capitalului fix (A);
d. ca diferenta intre venitul national exprimat in preturile pietei (VNpp) si impozitele indirecte
nete (In) (fara subventii de exploatare);
e. ca diferenta intre venitul national exprimat in preturile factorilor de productie (VNfp) si
impozitele indirecte nete (In).
10. Daca PGB este 6.000 um si este de 1,2 ori mai mare decat PIB, iar consumul de capital fix
este egal cu valoarea investitiilor nete, consumul intermediar (Ci) este de:
a. 5.000 um;
b. 500 um;
c. 12.000 um;
d. 1.000 um;
e. 1.200 um.
11.In situatia in care PGB este 20.000.000 um, consumul intermediar (Ci) reprezinta 25% din
PGB, iar consumul de capital fix este cu 50% mai mare decat consumul intermediar, valoarea
PIN este de:
a. 5.000.000 um;
b. 15.000.000 um;
c. 500.000 um;
d. 75.000.000 um;
e. 7.500.000 um.
12. Curba ofertei agregate exprimă raportul dintre:
a) nivelul preţurilor şi volumul consumat al PIB;
b) nivelul preţurilor şi volumul produs al PIB;
c) nivelul preţurilor şi volumul planificat al PIB
13. Venitul national brut:
a. reprezinta venitul national exprimat in preturile pietei;
b. este egal cu produsul national net (PNN);
c. este produsul national brut (PNB) evaluat in preturile factorilor de productie;
d. se determina prin scaderea din produsul national brut (PNB) a amortizarii capitalului fix (A).
e. se determina ca raport intre produsul national brut nominal (PNBnominal) si indicele general
al preturilor (IGP)
14.La calcularea produsului national brut (PNB):
A. trebuie sa se aiba in vedere ca bunurile sa fie produse in acelasi an si sa fie calculate o singura
data;
B. se iau in calcul operatiunile intermediare;
C. se ia in calcul valoarea de piata (pretul) doar a produselor finale, adaugandu-se operatiunile
intermediare;
D. se ia in calcul valoarea de piata (pretul) doar a produselor finale, eliminandu-se operatiunile
intermediare;
E. se exclud bunurile cumparate pentru a fi revandute sau refacute.
a. A+B+C;
b. C+D+E;
c. A+B+E;
d. A+D+E;
e. A+C+E.
15.Dupa stadiile miscarii produsului national net (PNN) – productie, repartitie si consum – se
utilizeaza urmatoarele modalitati de calcul:
A. insumarea valorii nete a bunurilor si serviciilor produse intr-un an;
B. metoda valorii adaugate;
C. insumarea veniturilor obtinute de proprietarii factorilor de productie;
D. metoda de productie;
E. insumarea cheltuielilor facute pentru consum, investitii si cresterea stocurilor.
a. B+D;
b. A+C+D;
c. C+D+E;
d. A+C+E.
e. B+D+E.
16. Într-un an se produc într-o economie bunuri şi servicii în valoare de 800 miliarde u.m., din
care 35% sunt destinate producerii de noi bunuri şi servicii, iar 10% înlocuirii capitalului fix scos
din funcţiune. Să se calculeze mărimea produsului intern net.
17. Se dau urmatoarele date : Consum final public = 1000; Consum final privat = 10000;
Cheltuieli de investitii (FBKF) =3000 ; Variatia stocurilor = 100 ; Exporturi = 2500 ; Importuri =
3000 PIBpp= ?
18. Care dintre relatiile urmatoare sunt adevarate?
a. PIB = PGB +A;
b. PIN = PIB + A;
c. PNN = PNB – A;
d. PGB = PNN – A;
e. PIB = PNB + A.
19.Care dintre relatiile urmatoare sunt adevarate?
a. PIB = PGB – Ci;
b. PIB = PIN – A;
c. PNB = PNN – A;
d. PIN = PNB + A;
e. PGB = PIN + Ci.
20. Care dintre elementele de mai jos nu constituie o destinaţie a bunurilor şi serviciilor luate în
calculul PIN?
a) consumul privat;
b) exportul net;
c) investiţiile brute;
d) consumul guvernamental;
e) investiţiile nete.
21. PIB-ul reprezintă:
a) o parte din valoarea totală a bunurilor şi serviciilor produse într-o anumită perioadă;
b) o parte din venitul naţional;
c) valoarea producţiei vândute şi încasate pe o perioadă;
d) o parte din consumul intermediar;
e) valoarea producţiei pe un an la preţurile pieţei.
22. Se cunosc următoarele date:
PIB (in preţul factorilor de producţie)...........................43250u.m.
Venitul naţional din străinătate........................................1254u.m.
Amortizarea......................................................................4252u.m. Să se calculeze PNN.
23. Când consumul intermediar creşte mai repede decât produsul intern brut, eficienţa economiei
respective:
a) creşte;
b) scade;
c) creşte şi apoi scade;
d) evoluează în spirală;
e) este constant.
24. În calculul indicatorilor macroeconomici, preţurile pieţei sunt superioare preţurilor factorilor
de producţie deoarece:
a) includ accizele şi alte sume ce revin bugetului de stat, dar nu şi celelalte forme de impozit
indirect;
b) includ consumul intermediar;
c) includ numai anumite componente ale consumului intermediar;
d) includ toate formele de impozit indirect;
e) nu include impozitele indirecte.
25. Care dintre relaţiile de mai jos este adevărată?
a) PIB=PIN-CCF
b) PNB=PNN-CCF
c) PIN=PGB-CI
d) PNN=PIN+CCF
e) PIN=PIB-CCF.
26. Care dintre următoarele relaţii este greşită:
a) PNB=PIB±producţia finală brută a agenţilor naţionali ce îşi desfăşoară activitatea în
străinătate;
b) PIN=PIB-CCF
c) PNN=PNB-CCF
d) PNB=PNN+CCF
e) VN=PNN în preţurile factorilor
27. Indicatorii macroeconomici de rezultate se calculează:
a) numai în expresie valorică;
b) nu se calculează;
c) numai în expresie fizică;
d) în expresie fizică şi valorică;
e) numai în formă brută.
28. Veniturile realizate de către cei peste 50.000 de români care lucrează în Israel sunt incluse în:
a) PNB al României şi PIB al Israelului;
b) PIN al României şi PNN al Israelului;
c) numai în PIB al României;
d) PIB al României şi PNB al Israelului;
e) toţi indicatorii de mai sus.
30. Produsul intern brut reprezintă:
a) valoarea de piaţă a tuturor bunurilor finale şi serviciilor produse in interiorul unei ţări intr-o
anumită perioadă de timp;
b) venitul de care dispune populaţia după plata impozitelor pe venit şi care poate fi utilizat pentru
consum şi economii;
c) valoarea bunurilor şi serviciilor cumpărate de administraţiile publice centrale şi locale intr-un
an;
d) valoarea de piaţă a bunurilor finale şi serviciilor produse de cetăţenii unei ţări intr-o anumită
perioadă, indiferent de locul unde işi desfăşoară activitatea;
e) valoarea de piaţă a bunurilor produse in exterior şi consumate de menaje.
31. Produsul naţional net reprezintă Produsul naţional brut minus:
a) impozite;
b)transferuri la bugetul statului;
c) deprecierea capitalului;
d) profitul nedistribuit;
e) investiţii.
32 Produsul naţional brut nu include:
a) valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali care işi desfăşoară activitatea in străinătate;
b) amortizarea;
c) valoarea producţiei finale a agenţilor străini care işi desfăşoară activitatea in ţara de referinţă;
d) valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali ce işi desfăşoară activitatea in interiorul ţării de
referinţă;
e) a + c.
33.Achiziţiile de bunuri finale şi servicii de către populaţie sunt cunoscute sub numele de:
a) investiţii;
b) consum public;
c) consum privat;
d) export net ;
e) nici una dintrecele de mai sus.
34. In formarea brută de capital fix (FBCF) nu se include:
a) amortizarea;
b) investiţia de inlocuire a capitalului fix;
c) formarea netă de capital fix;
d) variaţia stocurilor;
e) a şi d.
35. In măsurarea PIB sunt ignorate aspecte precum:
a) timpul liber;
b) gradul de poluare a mediului inconjurător;
c) inegalitatea veniturilor gospodăriilor ;
d) toate cele de mai sus;
e) a şi c.
36. Pentru a observa dacă o economie inregistrează creştere economică, vom apela la PIB
real şi nu la PIB nominal, deoarece:
a) exporturile sunt scăzute din PIB real, acesta din urmă fiind mai puţin complicat decat PIB
nominal;
b) PIB real include şi importul, fiind deci mai reprezentativ decat PIB nominal;
c) PIB nominal nu include plăţile de transfer, in timp ce PIB real le include;
d) PIB nominal reflectă modificări atat in nivelul preţurilor cat şi in nivelul producţiei, in timp ce
PIB real are in vedere doar schimbări in nivelul producţiei;
e) PIB nominal reflectă doar modificări in nivelul preţurilor.
37.Dacă are loc o creştere a PIB nominal, atunci putem considera că:
a) au crescut preţurile bunurilor şi serviciilor produse in economie;
b) a crescut cantitatea de bunuri şi servicii produsă in interiorul economiei respective;
c) sunt posibile ambele variante de mai sus;
d) economia inregistrează in mod cert creştere economică;
e)retragerile din fluxul circular al venitului sunt superioare injecţiilor.
38. Bunurile şi serviciile care servesc la calculul indicatorilor macroeconomici sunt evaluate in:
a) preţurile factorilor care includ impozitele indirecte şi preţurile pieţei care nu includ impozitele
indirecte;
b) preţurile factorilor care nu includ impozitele indirecte şi preţurile pieţei care includ impozitele
indirecte.
c) preţurile factorilor şi preţurile pieţei care sunt identice.
39. PIB se deosebeşte de PIN prin faptul că:
a) PIN poate fi determinat prin corectarea PIB cu veniturile naţionale primite de la restul lumii;
b) primul include amortizarea capitalului fix, iar al doilea nu;
c) primul este intotdeauna mai mare decit al doilea;
d) primul se calculează pe baza tuturor bunurilor produse intr-o ţară, iar al doilea se referă doar la
bunurile finale.
40. Dacă PNB nominal este de 1500 u.m. iar PNB real este de 1250 u.m., atunci indicele general
al preţurilor:
a) creşte cu 25%;
b) creşte cu 20%;
c) scade cu 20%.
Argumentaţi răspunsul.
41. Instituţiile financiare şi de credit au ca funcţie principală:
a) consumul de bunuri şi servicii;
b) finanţarea activităţilor economice;
c) tranzacţionarea bunurilor şi serviciilor;
d) emisiunea de monedă;
e) producţia de bunuri şi servicii destinate pieţei.
42. Produsul naţional brut reprezintă:
d) ansamblul bunurilor şi serviciilor produse in decursul unui an de agenţii economici autohtoni
şi străini;
e) diferenţa intre produsul global brut şi consumul intermediar;
f)ansamblul bunurilor materiale produse pe teritoriul ţării in decurs de un an şi destinate
exportului;
g) ansamblul bunurilor şi serviciilor finale produse de agenţii economici naţionali atat in
interiorul cat şi in exteriorul unui stat timp de un an.
43.Dacă un cetăţean roman este angajat la o firmă din Italia, atunci venitul pe care acesta il
caştigă este inclus in:
a) P.N.N. Romania şi P.I.N. Italia;
b) P.I.B. Romania şi P.I.B. Italia;
c) P.N.B. Romania şi P.N.B. Italia;
d) P.I.B. Romania şi P.N.B. Italia;
e)oricare din cei doi indicatori.
44. Produsul Intern Brut constituie:
a) totalitatea bunurilor şi serviciilor finale produse intro ţară timp de 1 an;
b) valoarea bunurilor şi serviciilor finale produse intr-o ţară timp de 1 an;
c) valoarea activelor de care dispune ţara la un moment dat;
d) veniturile obţinute in economie.
45. Ce nu se include in PIB-ul pe anul 0:
a) munca efectuata in gospodăria privată de o persoană plătită;
b) cheltuielile guvernului pentru reparaţia şcolilor in anul 0;
c) cheltuielile intreprinderii „Lapte” SA pentru laptele achiziţionat de la menaje;
d) procurarea unui pix in schimbul celui pierdut.
46. Care din următoarele nu se includ in PIB:
a) bacşişul plătit şoferilor de taxi;
b) salariile profesorilor;
c) munca făcută in gospodăria proprie de o casnică;
d) cheltuielile menajelor pentru servicii de transport.
47. Transferurile sunt:
a) incluse in PIB, deoarece reprezintă venituri;
b) nu sunt incluse in PIB, deoarece nu reprezintă contravaloarea unor bunuri sau servicii;
c) sunt incluse in PIB, deoarece reprezintă o parte a procesului de redistribuire a veniturilor;
d) sunt incluse in PIB, deoarece reprezintă plata unor produse vindute sau servicii efectuate.
48. Produsul Intern Net se deosebeşte de Produsul Intern Brut prin mărimea:
a) exportului net;
b) plăţilor de transfer şi impozitelor indirecte;
c) investiţiilor nete;
d) amortizării.
49. Venitul Naţional Brut constituie:
a) totalitatea bunurilor şi serviciilor finale produse şi a amortizării plătite timp de 1 an;
b) valoarea bunurilor şi serviciilor finale care pot fi produse pe teritoriul ţării timp de 1 an;
c) veniturile obţinute de agenţii naţionali in interiorul şi exteriorul ţării pe parcursul unui an.
50. Evaluarea produsului naţional net poate fi efectuată in felul următor:
a) PNB plus amortizarea;
b) VN plus impozitele indirecte;
c) Consumul plus investiţiile;
d) PNB minus amortizarea.
51. Evaluarea venitului naţional poate fi efectuată in felul următor:
a) PNB la preţul factorilor minus amortizarea;
b) PNN la preţurile pieţei plus amortizarea;
c) suma cheltuielilor pentru cumpărarea de bunuri şi pentru economisire;
d) suma veniturilor factorilor de producţie angajaţi in producerea bunurilor şi serviciilor.
52. Venitul naţional nu poate depăşi:
a) PIB la preţul pieţei;
b) PNB la preţul pieţei;
c) PIB la preţul costului de producţie;
d) PNB la preţul costului de producţie.
53. Cunoscind că PIN = 750 u.m., amortizarea = 150 u.m., venitul naţional din străinătate = -200
u.m., atunci valoarea PNB este de:
a) 700 u.m
b) 765 u.m.;
c) 785 u.m..
Argumentaţi răspunsul.
54. Venitul Personal al menajelor reprezintă:
a) venit obţinut din moştenire;
b) venitul obţinut de menaje din activitate şi transferuri;
c) venitul destinat consumului;
d) economiile menajelor.
55. Venitul personal include:
a) profiturile societăţilor neindustriale;
b) impozite pe asigurări sociale;
c) dobanzi nete plătite de Guvern şi consumatori;
d) transferuri de la Guvern şi de la intreprinderi.
56. Venitul Personal Disponibil al menajelor reprezintă:
a) venitul personal rămas după plătirea impozitelor directe şi a taxelor;
b) suma salariilor, rentei şi a dobanzii;
c) venitul naţional după plătirea amortizărilor;
d) transferurile sociale.
57. VPD include:
a) venitul personal;
b) impozite personale;
c) consumul personal;
d) plata dobanzii.
58. Influenţa plăţilor de transfer asupra venitului disponibil este
a) negativă;
b) egală cu zero
c) pozitivă.
59. Care din mărimile de mai jos nu se includ in PNB calculat după metoda cheltuielilor:
a) investiţii brute;
b) achiziţii guvernamentale;
c) consum;
d) exportul net de mărfuri şi servicii;
e) salariile.
60. PIB nominal reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor calculată :
a) la preţuri curente;
b) la preţurile unui an de referinţă;
c) la preţurile pieţei.
61. PIB real se va calcula ca:
a) raportul dintre PIB nominal şi deflator; PNBr=PNBn/Ipnb
b) raportul dintre indicele preţurilor şi PIB nominal;
c) raportul dintre PIB nominal şi indicele preţurilor;
d) raportul dintre PIB nominal şi cheltuielile pentru amortizare.
62. Deflatorul reprezintă raportul dintre:
a) PNN şi PNB;
b) PNB nominal şi PNB real;
c) PNB şi PNN;
d) PNB şi rata inflaţiei.
63. Presupunem că PNB nominal a crescut de la 500 la 600; ml. lei, iar deflatorul PNB a crescut
de la125 la 150. In aşa caz PNB real:
a) va creşte;
b) se va micşora;
c) va rămane neschimbat
d) nu poate fi calculat;
e) nu este corect nici un răspuns.
64. P.I.B. potenţial este definit prin:
a) valoarea producţiei finite calculată la preţuri curente;
b) valoarea producţiei finite in cazul utilizării depline a resurselor economice disponibile;
c) valoarea producţiei finite, eliberată de influenţa inflaţiei.
65. Produsul global brut exprimă:
a) valoarea brută de piaţă a bunurilor economice finale;
b) valoarea adăugată brută de piaţă a bunurilor economice create de agenţii economici naţionali;
c) valoarea totală a bunurilor economice obţinute intr-o anumită perioadă;
d) valoarea brută de piaţă a bunurilor economice finale obţinute de agentii economici in
interiorul unei ţări
66. Produsul intern brut exprimă
a) valoarea adăugată brută de piaţă a bunurilor economice finale produse in interiorul unei ţări
intr-o anumită perioadă de agenţii economici naţionali şi străini;
b) valoarea brută de piaţă a bunurilor economice obţinute intr-o anumită perioadă;
c) valoarea adăugată brută a bunurilor economice finale obţinute de agenţii economici naţionali;
67. Bunurile şi serviciile finale exprimate valoric prin produsul intern brut pot fi destinate:
a) consumului personal;
b) consumului intermediar;
c) formării brute a capitalului;
d) numai consumului public
68. Produsul naţional brut se determină :
a) ca sumă intre produsul naţional net şi amortizare;
b) ca sumă intre produsul naţional net şi consumul final;
c) ca sumă intre produsul naţional net şi consumul de capital fix;
d) ca diferenţă dintre produsul global brut şi consumul intermediar
69. Consumul privat de bunuri şi servicii finale este egal cu 8000 unităţi monetare (u.m.),
consumul public este egal cu 1000, formarea brută a capitalului este de 2000, exportul este egal
cu 3000, produsul global brut este de 30000, consumul intermediar reprezintă 60 % din PGB,
veniturile vărsate restului lumii sunt in sumă de 7000,iar cele primite din restul lumii sunt egale
cu 5000. In aceste condiţii:
a) importul este egal cu 2000;
b) produsul naţional brut este egal cu 14000;
c) cosumul intermediar este egal cu 18000;
d) produsul naţional brut este egal cu 10000.
70. PIB faţă de PIN include în plus :
a) Soldul veniturilor din străinătate;
b) Bunurile finale;
c) Amortizarea.
83. Analizaţi dependenţele dintre produs şi venit, completand datele
1. PNB 5000,0
2. Amortizarea 523,6
3. PNN
4. Impozite indirecte 410,2
5. Plăţi de transfer 28,3
6. Dotaţii (subvenţii) 2,5
7. Venitul naţional
8. Veniturile corporaţiilor 273,2
9. Plăţile nete pentru dividende 450,2
10. Plăţi pentru asigurarea socială 481,9
11. Transferuri de la Guvern 437,5
12. Venit personal In formă de dobandă 610,7
13. Dividende 112,3
14. Venit personal
15. Impozite pe venit personal şi plăţi neimpozabile 614,5
16. Venit personal disponibil
84. Analizaţi datele
1. Procente incasate pentru credite V 17
2. Investiţii private brute C 70
3. Salariile V 290
4. Profiturile corporaţiilor V 131
5. Impozite indirecte, plăţi de transfer, plăţi neimpozabile 34
6. Renta plătită proprietarilor bunurilor arendate V 27
7. Exportul net C 12
8. Achiziţii guvernamentale C 98
9. Investiţii nete private C 52
10. Venituri pe proprietate V 32
11. Dotaţii intreprinderilor de stat 4
12. Transferuri către populaţie 25
13. Cheltuieli de consum C 288
Calculaţi :
1) PIB după metoda veniturilor şi metoda cheltuielilor.
2) Produsul Naţional Net.
3) Venitul naţional
1. Salarii 800
2. Asigurarea socială plătită de intreprinderi 240
3. Asigurarea socială plătită de lucrători 32
4. Transferuri pe venit 24
5. Impozite pe venitul persoanelor fizice 40
6. Dividende nete 160
7. Beneficii nedistribuite 40
8. Subvenţii 4
9. Amortizarea 20
10. Impozite indirecte 80
Calculaţi:
1) Produsul Naţional Brut.
2) Venitul naţional.
3) Venitul Personal Disponibil.
- PNB 6200
- investiţiile brute 750
- investiţiile nete 680 .
- dobanzi 210
- chirii 170
- salarii 4800
- dividende 610
- cheltuieli publice 1500
- transferuri publice 140
- exporturi nete 110
- impozite indirecte 330
- impozite pe veniturile persoanelor fizice 490
- subvenţii 60
Calculaţi:
1) Produsul Naţional NET
2) Venitul naţional
3) Venitul Personal Disponibil.
87. Intr-o economie a fost creat un PNB in valoare de 8000 u.m., cheltuielile de consum au
constituit 2600 u.m., cheltuielile guvernamentale -1500 u.m., exportul net - 125 u.m., exportul -
570 u.m., amortizarea - 370 u.m. Determinaţi:
1) Produsul Naţional Net;
2) Mărimea investiţiilor;
3) Volumul importului.
88. In economia naţională a fost creat un PIB in valoare de 6000 u.m.. Cheltuielile de consum au
constituit 2800 u.m., cheltuielile guvernamentale 800 u.m., exportul net -80 u.m., exportul 260
u.m., amortizarea 170 u.m. Determinaţi:
1. PIN;
2. Volumul importului;
3. Investiţiile nete;
4. Investiţiile brute.
89. Intr-o economie a fost creat un PIB in valoare de 9000 u.m.. Cheltuielile de consum au
constituit 4600 u.m., cheltuielile guvernamentale 2100 u.m., exportul net 125 u.m., exportul 570
u.m., amortizarea 270 u.m. Determinaţi:
1. Mărimea investiţiilor.
2. Volumul importului.
3. PIN.
90. In economie a fost creat un PNB in valoare de 5000 u.m.. Cheltuielile de consum au alcătuit
3000 u.m., cheltuielile guvernamentale 960 u.m., investiţiile brute 1000 u.m., investiţiile nete
800 u.m., excedentul bugetar 30 u.m. Determinaţi:
1. PNN.
2. Exportul net.
3. Amortizarea.
4. Venitul disponibil al menajelor.
5. Economiile menajelor.
Venitul, Consumul, Economiile Si Investitiile
Cuprins Pagina

6.1 Venitul.......................................................................................................................87
6.4 Consumul....................................................................................................................87
6.5 Economiile……………………………………………………………..……………89
6.4 Investiţiile.................................................................................................................. 89
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………...........................108
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6…………………………………………………108
 Informatii legate de principiul multiplicatorului si acceleratorului

 Ce sunt venitul, consumul, economiile si investitiile si care sunt factorii
determinanti, precum si relatiile dintre acestea
6.1 Venitul
Venitul national sau produsul national (Y) reprezinta suma dintre consumul
final (C) si investitii (I) (utilizarile). Y = C + I
6.2 Consumul
Consumul reprezinta partea din venit utilizata pentru achizitionarea de bunuri

si servicii destinate satisfacerii directe a nevoilor generale ale societatii.
Inclinatia spre consum reprezinta raportul procentual dintre consum si venit,
ce poate fi prezentat sub doua forme:
- înclinatia medie spre consum (c) - arata câte unitati de consum se pot
satisface cu o unitate de venit
- înclinatia marginala spre consum (c’) - arata efectul modificarii cu o unitate a
venitului, asupra consumului
Factorii care influenţează consumul
C = f (averea; d’ (rata dobânzii la creditele de consum); t (rata fiscalităţii

aplicată veniturilor); Ria (rata anticipată a inflaţiei); gradul de încredere în
evoluţia economiei)
Factor ↑ ↓
Averea ( active C↑ C↓
reale şi financiare
ale populatiei)
d’ Creditele ↓ => C ↓ Creditele ↑=> C ↑
Politică monetară Politică monetară
restrictivă expansionistă
t venitul disponibil venitul disponibil
populatiei↓=> populatiei ↑ => C ↑
C↓(politica fiscala (politica fiscala
restrictiva) expansionista)
Ria C (prezent) ↑ C (prezent) ↓
Gradul de - Optimism => C ↑
încredere în - Pesimism => C ↓
evoluţia economică
Teorii de analiză a consumului
6.2.1 Teoria Keynesistă - consumul este influenţat în mod decisiv de venitul

disponibil curent.
C = f(Yd); Yd = venitul disponibil
Yd = Y (Venit Naţional) - T directe (impozitul pe venituri + CAS + CASS) +
TR (Transferuri)
Venitul disponibil al unei gospodării se alocă pentru consum şi pentru
economisire. Yd = C + S (economii)
c – inclinaţia medie spre consum – arată partea din venitul disponibil alocată
consumului
s – inclinaţia medie spre economisire – arată partea din venitul disponibil
alocată economisirii
c+s=1
Legea psihologică a lui Keynes

La modificarea venitului disponibil, consumatorii reacţioneaza modificând
consumul într-o
proporţie mai mică şi economisirea într-o proporţie mai mare (consumul şi
economisirea se
modifică în acelaşi sens cu venitul).
a) Yd ↑ => C ↑ (creşte mai puţin) => c = => c ↓
Yd ↑ => S ↑ (creşte mai mult) => s = => s ↑
La creşterea venitului, consumatorii îşi vor mări inclinaţia către economisire şi

îşi vor reduce inclinaţia către consum
b) Yd ↓ => C ↓ (mai puţin) => c = => c ↑
Yd ↓ => S ↓ (mai mult) => s = => s ↓
La scăderea venitului, consumatorii îşi vor mări înclinaţia către consum şi vor
scădea înclinaţia către economisire
ΔYd = ΔC + ΔS c’ + s’ = 1
c’ - reprezintă înclinaţia marginală spre consum= ΔC/ ΔYd
s’ – reprezintă înclinaţia marginală spre economisire= ΔS/ ΔYd
6.2.2. Teoria venitului permanent (Milton Friedman)

Ipoteze :
- consumul nu depinde de venitul disponibil curent, ci de venitul
permanent.
C = f(Ypermanent)
Ydisponibil = Ypermanent + Ytemporar
- indivizii economisesc când Yd > Ypermanent şi utilizeaza economii
cand Yd < Ypermanent.
6.3 Economiile
Economiile reprezinta surplusul de venit (Y) peste cheltuielile de consum sau
reprezinta partea din venitul disponibil care este economisita.
S = Y – C si Y = S + C
Acestea se afla într-un raport functional cu venitul: la o anumita modificare a
lui Y are loc o modificare a lui S, fie liniara si constanta, fie curbilinie si
crescatoare când venitul creste.
Relatia dintre venit si economii arata:
- care este raportul dintre economii si venit – înclinatia medie spre economii
s=S/Y
- cu cât sporesc economiile la o crestere cu o unitate a sporului de venituri –
înclinatia marginala spre economii (s’). s’= ΔS/ ΔY
Din relatia de calcul a înclinatiei marginale spre economii (s’) si a înclinatiei
marginale spre consum (c’), rezulta: s’ + c’=1.
Functia consumului şi funcţia economisirii

C = Ca + c’Yd - funcţia consumului
Ca = consum autonom (nivelul consumului care nu depinde de venitul
disponibil curent)
Consumul autonom se poate face fie pe baza economisirii anterioare, fie pe
baza împrumuturilor.
T0: C0 = Ca + c’Yd0
T1: C1 = Ca +c’Yd1
ΔC = c’ΔYd => c’ = ΔC/ ΔYd
C + S = Yd => S = Yd – C = Yd – Ca – c’Yd = Yd – c’Yd – Ca = -Ca + s’Yd
S = -Ca + s’Yd - funcţia economisirii
6.4 Investiţiile
Investiţiile reprezintă fluxul de cheltuieli destinate creşterii sau menţinerii
stocului de capital real, sau fluxul de cheltuieli menite proiectelor de producere
a bunurilor care nu sunt destinate unui consum imediat, cunoscandu-se
categoriile de investiţii:
- Investiţii de înlocuire/Investiţii brute (Ib) (de reproducţie) - se referă la
înlocuirea obiectivelor uzate şi menţinerea stocului de capital fix (utilaje,
instalaţii, clădiri etc), sursa de acoperire o constituie amortizarea reprezentand
formarea brută a capitalului fix şi creşterea volumului stocurilor materiale;
Ib=S+A
- Investiţii nete (In) (de dezvoltare) - măresc capitalul fix existent şi asigură
sporirea capacităţii productive a cărei sursă o constituie venitul economisit
fiind dată de partea din venit cheltuită pentru formarea factorului de producţie
capital, adică pentru creşterea volumului capitalului fix şi a stocurilor.
Achiziţiile de elemente de capital fix (utilaje, instalaţii, clădiri etc) + stocuri
=investiţia netă de dezvoltare (In) Investiţia netă se concretizează in
acumularea netă de capital. In=S
În economia de piata economiile se transforma în investitii, in functie de
anumiti factori precum dorinta de organizare rationala a cheltuielilor în timp,
dorinta de îmbogatire, preferinta pentru lichiditate, etc.
Nu întotdeauna însa economiile se transforma integral în investitii caci o parte
se tezaurizeaza (T), astfel I = S – T (investitie neta), putandu-se considera si
investitie bruta, care include si amortizarea capitalului fix.
De asemenea este posibila si situatia S > I când acumulari anterioare sunt
transformate în bunuri de capital.
Funcţia investiţiilor poate fi scrisă in felul următor: I = Ī – d*i ,unde: Ī –
investiţiile autonome (care nu depind de rata dobanzii); i – rata dobanzii; d –
coeficientul de sensibilitate a investiţiilor faţă de rata dobinzii.
În sens economic, investiţiile reprezintă ansamblul cheltuielilor orientate spre
achiziţionarea bunurilor capital, în vederea sporirii avuţiei societăţii. Spre
deosebire de bunurile de consum, bunurile capital nu satisfac în mod direct
nevoile umane, dar contribuie la crearea de noi bunuri, fie de consum final, fie
tot de investiţii, şi care vor genera indirect, pe termen lung, o satisfacere
superioară a trebuinţelor colective. Deşi, în mod obişnuit, în sfera investiţiilor
sunt incluse şi investiţiile financiare (achiziţionarea de titluri de valoare),
acestea nu au ca rezultat sporirea capitalului şi a avuţiei societăţii, ci doar o
schimbare a dreptului de proprietate.
Astfel, într-o accepţiune largă, investiţia reprezintă orice decizie de cheltuire
care conduce la dobândirea unui activ (real sau financiar), în vederea obţinerii
ulterior a unui flux de lichidităţi.
Factorii care influenteaza decizia de a investi.
- nivelul profitului - legatura ar fi direct proportionala.
- cererea agregata
- politica statului în domeniul investitiilor
- starea generala a economiei.
In procesul de efectuare a investiţiilor este necesar de comparat rata dobanzii
curentă cu rata aşteptată a profitului. Dacă rata dobinzii este mai mare decat
rata aşteptată a profitului, atunci
nu este rentabil de a apela la credit pentru a efectua investiţii
La baza deciziei de a investi sta calculul unor indicatori de eficienta economica
precum:
- Rata rentabilitatii investitiei: Sn=S0 (1+i)n unde: S0 – suma de bani
investita initial; Sn – suma de bani dupa „n” ani de viata a investitiei; i – rata
de actualizare (rata dobânzii).
Investiţia se dovedeşte oportună dacă: Sn>S0
- Randamentul intern (actualizat) al investitiei - exprimă cu ce efort
investiţional actual
se obţine un anumit venit peste n ani, reprezentand rata de actualizare care
permite egalarea valorilor actuale ale cheltuielilor de investitii cu câstigurile
nete cumulate (se foloseste tehnica VAN – valoarea actualizata neta)
S0=ΣSk/(1+i)k, unde S0 – suma de bani investita initial; Sk – suma de bani dupa
„k” ani de viata a investitiei; i – rata de actualizare (rata dobânzii).
- Perioada de rambursare a investitiei (termenul de recuperare), reprezinta
perioada de timp în care efortul investiţional se recuperează din venitul
generat, mai precis din profit în urma
punerii în funcţiune a investiţiei, determinandu-se prin raportarea volumului
investitiilor la profitul anual (Pa). Tr = I / Pa
- Coeficientul de eficienţă economică a investiţiei –exprimă profitul anual ce
se obţine la o unitate monetară investită.
Factorii care influenţează investiţiile
Investiţiile, ca premisă a creşterii unei economii naţionale sunt influenţate de

mai mulţi factori:
- volumul economiilor - partea din venit care nu este consumată. Fara
acumulare (amanarea consumului in vederea obţinerii unei producţii viitoare
suplimentare şi deci aunor venituri viitoare) nu pot exista investiţii
- costul creditului – cu cat este mai ridicat cu atat investiţiile sunt mai reduse,
deoarece acestea trebuie să genereze venituri mai mari pentru acoperirea
costurilor creditului;
- rata dobanzii – pentru un nivel scazut creditul este ieftin şi se creează premise
favorabile investirii, insa trebuie trebuie corelată cu rata profitului (şi eficienţa
capitalului), deoarece investitorul este constrans să plătească dobanda din
rezultatele procesului productiv. Insa daca randamentul plasamentelor (rata
dobanzii) este mare, investitorul este descurajat să-şi asume riscul unei afaceri.
Atunci cand rata profitului este mai mare in raport cu rata dobanzii economiile
agenţilor economici vor fi investite.
- evoluţia cererii de bunuri şi servicii arată randamentul viitor al investiţiei
prezente. Valorificarea mai bună a bunurilor şi serviciilor obţinute in urma
investiţiilor determină venituri mai mari ca urmare a eforturilor investiţionale
şi deci reprezintă un stimulent pentru a investi;
- increderea in viitor (aşteptările agenţilor economici cu privire la cea ce se va
intampla in viitor); perspective favorabile intr-un sector determină
concentrarea resurselor de investit către ramura sau sectorul respectiv.
I = f(d’(rata dobânzii la creditele pentru investiţii); t (rata fiscalităţii impusă

firmelor); Y; gradul de încredere în evoluţia economiei)
Factor ↑ ↓
d’ creditele pentru investiţii ↓ creditele pentru investiţii ↑
=> I ↓ (politica monetară => I ↑ (politica monetară
restrictivă) expansionistă)
t costurile firmelor ↑ => I ↓ costurile firmelor ↓ => I ↑
(politica fiscală (politica fiscală
restrictivă) expansionistă)
PIB sau venitul veniturile din economie↑=>cererea↑=>firmele trebuie să
naţional ↑producţia pentru a face faţă ↑cererii =>
investiţiile/stocul de capital ↑(firmele trebuie să
achiziţioneze noi elemente de capital fix)
Gradul de Optimism => I↑
încredere în Pesimism => I↓
evoluţia
economiei
Principiul multiplicatorului si acceleratorului
Acceleratorul (a) indică efectul creşterii venitului asupra investiţiilor,

exprimand raportul dintre cresterea investitiilor si cresterea cererii de bunuri de
consum, a=ΔI/ΔC
Principiul acceleratorului consideră creşterea cererii de mărfuri ca variabilă
independentă ce influenţează mărimea investiţiilor. Legătura dintre
modificarea venitului şi modificarea stocului de capital reprezintă principiul
acceleratorului. a = ΔK/ΔY => ΔK=aΔY
Daca principiul acceleratorului se aplica si la determinarea nivelului
investitiilor nete în functie de modificarile venitului, relatie functionala este:
a=It/(Yt-Yt-1)
Dupa efectuare investitiei aceasta genereaza cresterea productiei (ofertei),
venitului, care, la rândul ei, duce la cresterea consumului, care la randul sau
genereaza o crestere a venitului într-o masura superioara celei anterioare, care,
mai departe, va determina cresterea consumului; efectele investitiilor se
propaga în valuri, se repeta si se multiplica.
Influenta investitiilor asupra venitului se masoara cu ajutorul multiplicatorului
(k) care reflecta de câte ori sporul de investitii (ΔI) se cuprinde în sporul de
venit (ΔY) : k=ΔY/ΔI, aratand practic ca venitul creste cu o marime de „k” ori
mai mare decât sporul investitiilor.
Daca ΔY=ΔI+ΔC=> k=ΔY/(ΔY-ΔC) => k=1/s’
Multiplicatorul investiţiilor ia valori mai mari decat 1 (intrucat c’ şi s’ iau
valori intre 0 şi 1), aratand că, cu cat este mai mare inclinaţia marginală spre
consum cu atat efectul investiţiilor este mai mare. Insă, in aceste condiţii,
partea economisită va fi redusă, reducanduse astfel posibilitatea ca in viitor
investiţiile să aibă un nivel satisfăcător.
Pe de altă parte, o inclinaţie spre consum redusă este echivalentă cu economii
mai mari şi transformarea acestora in investiţii, dar creşterea venitului ca
urmare a investiţiilor efectuate va fi insuficientă. Aşadar, intr-o economie
naţională trebuie să existe un echilibru intre consum şi
economisire.
În concluzie, atât multiplicatorul, cât şi acceleratorul reprezintă două concepte
care acţionează combinat şi interdependent. Astfel, dacă multiplicatorul
exprimă influenţa investiţiilor asupra veniturilor, acceleratorul pune în
evidenţă influenţa inversă, respectiv a veniturilor asupra investiţiilor (ambele
procese, la nivel macroeconomic). În ambele cazuri influenţa se realizează,
direct sau indirect, prin intermediul consumului, astfel că dependenţa
producţiei de consum este o realitate economică de care trebuie să se ţină
seama întotdeauna.
1. Care sunt factorii de influenţă a investiţiilor
2. Care sunt factorii de influenţă a consumului
3. Ce indica principiul multiplicatorului? Dar al acceleratorului?
1.Investiţiile brute minus amortizarea reprezintă __ ___________

2. Cu reducerea inclinaţiei marginale spre consum creşte nivelul de echilibru al
venitului.
3. Consumul de bunuri şi servicii este in funcţie doar de mărimea venitului.
4.Cheltuielile de consum reprezintă:
a) partea venitului disponibil utilizată pentru cumpărarea bunurilor şi serviciilor
in perioada
curentă;
b) partea venitului disponibil destinată cumpărării bunurilor şi serviciilor in
perioada viitoare;
c) partea venitului ce se acumulează pe conturile bancare;
d) toate răspunsurile sunt corecte.
5. Consumul este condiţionat de creşterea:
a) venitului brut;
b) venitul disponibil;
c) inclinaţiei marginale spre consum;
d) achiziţiile guvernamentale.
6. Inclinaţia marginală spre consum semnifică:
a) raportul dintre sporul consumului şi sporul economiilor;
b) raportul dintre volumul consumului şi volumul venitului disponibil;
c) sporul consumului la o unitate de spor a venitului disponibil;
d) toate răspunsurile sunt greşite.
7. La o creştere a venitului disponibil, in abordare keynesistă:
a) consumul va creşte direct proporţional cu venitul;
b) economiile vor creşte direct proporţional cu venitul;
c) consumul va creşte intr-o proporţie mai mică, iar economiile intr-o proporţie
mai mare in raport
cu venitul disponibil.
8. Funcţia de consum C=0,68Y s-a modificat peste o perioadă de timp si a devenit
C=0,42Y, ca rezultat a avut loc:
a) micşorarea economiilor populaţiei;
b) creşterea economiilor populaţiei;
c) consumul a rămas la acelaşi nivel;
d) consumul a crescut;
e) nici una din cele anterioare.
9. Consumul autonom este cel care:
a) depinde de preţurile bunurilor de consum;
b) rezultă din preferinţele individuale ale consumatorului de a cheltui venitul
pentru diferite bunuri;
c) nu depinde de venitul disponibil al menajelor.
10. Economiile, in sens macroeconomic, semnifică:
a) depozitele populaţiei in băncile comerciale;
b) suma tuturor activelor familiale;
c) venitul disponibil neutilizat pentru consum intr-o perioadă determinată de timp;
11. Micşorarea economiilor ne arată că scade:
a) cererea pentru resursele de credit;
b) oferta pentru resursele de credit.
12. Inclinaţia marginală spre economisire este:MPS—este de obicei o marime
pozitiva si subunitara si de obicei este mai mica ca inclinatia marginala spre
consum, suma lor fiind intotdeauna egal cu 1
a) pozitivă;
b) negativă;
c) constantă;
d) nici o variantă corectă.
13. Economia ţării se caracterizează prin următoarele: venitul efectiv Y = 3500
u.m.; inclinaţia marginală spre consum 0,8; venitul de echilibru Y* = 3700 u.m..
1. Cum trebuie să se modifice cheltuielile guvernamentale (celelalte condiţii
rămanand constante) pentru ca economia să atingă starea de echilibru (Y* =
3700)?
2. Cum trebuie să se modifice incasările impozitare (celelalte condiţii rămanand
constante), pentru ca economia să atingă starea de echilibru?
14. Investiţiile globale brute sunt:
a) cheltuielile legate de inlocuirea capitalului uzat;
b) cheltuielile legate de inlocuirea capitalului uzat şi sporul de capital;
c) cheltuielile legate de cumpărarea bunurilor de consum.
15. Investiţiile nete includ:
a) construcţia depozitului pentru producţia finală;
b) procurarea unui automobil in gospodăria particulară;
c) inlocuirea utilajului defectat cu un utilaj nou;
d) achiziţionarea unui lot de pămant de către o firmă.
16. Micşorarea ratei dobanzii duce la:
a) creşterea investiţiilor;
b) diminuarea investiţiilor;
c) creşterea economiilor naţionale;
d) micşorarea economiilor naţionale.
17. Presupunem că volumul economiilor este constant, iar majorarea cererii
investiţionale măreşte rata dobanzii. Ce se intamplă cu volumul investiţiilor?
a) se va micşora;
b) se va mări ;
c) nu se va schimba.
18. Care din următoarele este cel mai puţin probabil să stimuleze o creştere a
investiţiilor:
a) o scădere in rata dobinzii;
b) o creştere in cheltuielile de consum;
c) o lichidare a stocurilor;
d) o creştere a importului;
e) progresele tehnologice.
19. O creştere a impozitelor presupune:
a) o deplasare in jos a funcţiei de consum;
b) o reducere a cererii aggregate;
c) o reducere a venitului de echilibru.
20. Micşorarea impozitelor duce la o creştere a:
a) investiţiilor;
b) economiilor private;
c) economiilor publice;
d) economiilor naţionale.
21. In perioada lungă o descreştere in taxe duce la:
a) creşterea nivelului preţului şi venitului real;
b) creşterea nivelului preţului, insă nu afectează venitul real;
c) creşterea venitului real, insă nu afectează nivelul preţului;
d) nu afectează nici nivelul preţului, nici venitul real.
22. Următoarele date caracterizează o economie: C = 1 000 + 0,9Yd; G =
600u.m.; I = 390u.m.; T = 400 u.m. Determinaţi:
1. PIB de echilibru;
2. Multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale;
3. Influenţa asupra PIB a majorării cheltuielilor guvernamentale cu 1 mil. lei.
23. O schimbare in cheltuielile publice:
a) nu afectează curba cererii agregate;
b) schimbă inclinaţia curbei cererii agregate;
c) deplasează curba ofertei agregate;
d) deplasează curba cererii agregate.
24. Sunt cunoscute următoarele date: С=0,8(Y -Т), volumul investiţiilor 184,5
u.m., achiziţiile guvernamentale 307,5 u.m., taxa impozitelor pe venit 0,25. Piaţa
bunurilor şi serviciilor se afla in echilibru, insă capacitatea de producţie permite
majorarea venitului naţional de 1,2 ori. Cum statul trebuie să schimbe valoarea
achiziţiilor guvernamentale şi taxa impozitului pe venit ca să asigure utilizarea
deplină a capacităţilor de producţie, utilizand metoda bugetului echilibrat?
25.La o inclinatie marginala spre consum (c’) de 0,6:
A. inclinatia marginala spre economii (s) este 0,4;
B. inclinatia marginala spre economii (s) este 4/10;
C. multiplicatorul investitiilor (K) este 4;
D. multiplicatorul investitiilor (K) este 2,5;
E. multiplicatorul investitiilor (K) este 0,25.
a. A+B+C;
b. A+B+D;
c. A+C;
d. B+E;
e. C+E.
26.La o inclinatie marginala spre consum (c’) de 0,4:
A. inclinatia marginala spre economii (s) este 0,6;
B. inclinatia marginala spre economii (s) este 6/10;
C. multiplicatorul investitiilor (K) este 1;
D. multiplicatorul investitiilor (K) este 1,66;
E. multiplicatorul investitiilor (K) este 0,16.
a. A+B+C;
b. A+B+D;
c. A+C;
d. B+E;
e. A+E.
27.O dublare a venitului, de la 1.000 u.m. la 2.000 u.m., corelata cu crestere a
ratei consumului de la 70% la 80%, va face ca economiile:
A. sa creasca cu 200 u.m.;
B. sa scada cu 100 u.m.;
C. sa creasca la 100 u.m.;
D. sa creasca cu 100 u.m.;
E. sa creasca la 400 u.m.
a. A+C;
b. B;
c. B+E;
d. D+E;
e. A+E.
28.Daca inclinatia marginala spre economii (s) este 0,4, iar sporul consumului
(ΔC) este 1.200 u.m., sporul economiilor (ΔS) este:
a. 400 u.m.;
b. 600 u.m.;
c. 800 u.m.;
d. 1.200 u.m.;
e. 2.000 u.m.
29.Daca inclinatia marginala spre economii (s) este 0,4, iar sporul consumului
(ΔC) este 1.200 u.m., sporul venitului (ΔY) este:
a. 400 u.m.;
b. 600 u.m.;
c. 800 u.m.;
d. 1.200 u.m.;
e. 2.000 u.m.
30Se cunosc urmatoarele date: V0 = 4.000 u.m.; ΔC = 4.000 u.m., s = 0,2. Atunci
V1 va fi:
a. 800 u.m.;
b. 5.000 u.m.;
c. 9.000 u.m.;
d. 1.000 u.m.;
e. 8.000 u.m.
31 Intr-o economie, funcţia de consum este C = 500 + 0,75 (Y–T); investiţiile
constituie 1500 u.m.; cheltuielile publice 1000 u.m., bugetul de stat este
echilibrat.
Determinaţi:
Venitul de echilibru;
2. Dacă venitul de echilibru devine egal cu 10000 u.m., cu cat ar trebui să crească
cheltuielile
publice, dacă acestea vor fi finanţate in totalitate din datoria publică.
32Intre multiplicatorul investitiilor (K) si inclinatia marginala spre consum (c’):
A. exista o relatie direct proportionala;
B. exista o relatie invers proportionala;
C. exista o relatie de egalitate;
D. nu exista nici o relatie;
E. exista o relatie prin care se pune in evidenta impulsul stimulativ al consumului
asupra relatiei dintre venit si investitii.
a. B+E;
b. D;
c. A+E;
d. C+E;
e. D+E.
33.Marimea venitului national se poate determina in mai multe moduri, astfel:
A. in procesul de creare, valoare adaugata neta se evidentiaza in preturile
bunurilor si serviciilor;
B. scazand consumul de capital fix (amortizarea) din PIB evidentiat in preturile
factorilor de productie;
C. prin insumarea veniturilor realizate de posesorii factorilor de productie
participanti la activitatea
economica;
D. adaugand consumul de capital fix (amortizarea) la PNB evidentiat in preturile
factorilor de productie;
E. scazand consumul de capital fix (amortizarea) din PNB evidentiat in preturile
factorilor de productie.
a. A+C;
b. C+D;
c. B+C;
d. A+E;
e. C+E.
34.Inclinatia marginala spre consum (c’) exprima legatura functionala dintre:
a. cheltuielile efectuate pentru consum (C) si un anumit venit (Y);
b. un anumit venit (Y) si cheltuielile efectuate pentru consum (C);
c. sporul de cheltuieli (ΔC) si sporul de economii (ΔS);
d. sporul de venit (ΔY) si sporul de cheltuieli (ΔC);
e. sporul de cheltuieli (ΔC) si sporul de venit (ΔY).
35Printre factorii subiectivi care determina marimea cheltuielilor de consum se
inscriu:
A.modificarea marimii salariului si a venitului;
B.modificarea marimii profitului si a dobanzii;
C.sentimentul de siguranta si senzatia de independenta pe care o genereaza
economiile banesti;
D.modificarea marimii capitalului si a acumularii;
E. dorinta de a beneficia de dobanzi sau alte avantaje in viitor pentru munca
economisita.
a. A+B;
b. A+B+D;
c. C+D;
d. D+E;
e. C+E.
36.Potrivit legii psihologice fundamentale formulate de J. M. Keynes, o data cu
cresterea venitului, oamenii tind:
a. sa mareasca consumul, dar intr-o proportie mai mare;
b. sa reduca consumul;
c. sa aiba acelasi consum;
d. sa mareasca consumul, dar intr-o proportie mai mica;
e. sa fie insensibili la modificarea acestuia.
37.Inclinatia marginala spre economii (s) reprezinta:
a. raportul procentual dintre economii si consum;
b. raportul procentual dintre economii si investitii;
c. raportul dintre venit si economii;
d. raportul dintre economii si venit;
e. raportul dintre cresterea economiilor si cresterea venitului.
38.Principiul multiplicatorului releva influenta:
a. investitiilor asupra consumului;
b. economiilor asupra venitului;
c. investitiilor asupra venitului;
d. venitului asupra consumului;
e. venitului asupra investitiilor.
39.Multiplicatorul investitiilor (K) se gaseste in raport:
A.invers proportional cu inclinatia marginala spre consum (c’);
B. direct proportional cu inclinatia marginala spre consum (c’);
C.invers proportional cu inclinatia marginala spre economii (s);
D.direct proportional cu inclinatia marginala spre economii (s);
E. invers proportional cu inclinatia spre consum.
a. A+D;
b. A+C;
c. B+C;
d. B+E;
e. C+E.
40.Preturile pietei sunt mai mari decat preturile factorilor pentru ca includ si:
a. impozitul pe profit;
b. cheltuielile salariale datorate personalului muncitor;
c. consumul de capital fix;
d. obligatiile fiscale platite de cumparatori sub forma impozitelor indirecte
incluse in preturile pietei;
e. consumul de capital tehnic.
41.Daca inclinatia marginala spre consum (c’) este 0,8 atunci sporul de venit
national la un spor al investitiilor (ΔI) de 200 mil. u.m., va fi:
a. 400 mil. u.m.;
b. 700 mil. u.m.;
c. 1.000 mil. u.m.;
d. 1.200 mil. u.m.;
e. 1.500 mil. u.m.
42.Care dintre urmatorii factori nu influenteaza in mod subiectiv inclinatia spre
consum?
a. obiceiurile indivizilor si inclinatiile psihologice ale acestora privind prevederea
de a avea o rezerva baneasca;
b. sentimentul de siguranta si senzatia de independenta pe care o genereaza
economiile banesti;
c. dorinta de a putea beneficia de dobanzi sau alte avantaje in viitor pentru munca
economisita;
d. dorinta de ridicare a standardului de viata;
e. modificarea marimii salariului si a venitului, in general.
43.Care dintre urmatorii factori nu influenteaza in mod obiectiv inclinatia spre
consum?
a. modificarea politicii fiscale;
b. modificarea marimii salariului si a venitului, in general;
c. dorinta de ridicare a standardului de viata;
d. modificarea marimii profitului si a dobanzii;
e. modificarea marimii capitalului si a acumularii.
44.Principiul acceleratorului:
A.exprima si masoara efectul scaderii venitului asupra economiilor;
B. exprima si masoara efectul cresterii venitului asupra investitiilor sub impulsul
efectului stimulativ al cererii de consum;
C.actioneaza in faza de expansiune economica;
D.actioneaza in faza de recesiune economica;
a. A+C;
b. B+C;
c. B+D;
d. E;
e. A+E.
45.Inclinatia marginala spre consum (c’):
A. este o marime negativa;
B. este o marime pozitiva, dar subunitara;
C. exprima cresterea consumului la o crestere unitara a venitului;
D. se calculeaza ca raport intre cresterea consumului (ΔC) si cresterea venitului
(ΔY);
E. se calculeaza ca raport intre marimea venitului (Y) si marimea consumului (C).
a. A+C;
b. A+D;
c. B+E;
d. A+C+E;
e. B+C+D.
46.Inclinatia marginala spre economii (s):
A. arata cu cat sporesc economiile (S) la o crestere cu o unitate a venitului (Y);
B. este in relatie invers proportionala cu multiplicatorul investitiilor (K);
C. este in relatie direct proportionala cu multiplicatorul investitiilor (K);
D. se calculeaza ca raport intre cresterea venitului (ΔY) si cresterea economiilor
(ΔS);
E. se calculeaza ca raport intre cresterea economiilor (ΔS) si cresterea venitului
(ΔY).
a. A+C;
b. A+D;
c. A+B+E;
d. A+C+E;
e. C+D.
R: C
47.Care dintre urmatoarele formule sunt adevarate?
A.K = 1/c’;
B.K = 1/s;
C.a = It /(C + I);
D.K = ΔY/ΔI;
E.ΔC/ΔY + ΔS/ΔY = 1.
Unde: K – multiplicatorul investitiilor; c’ – inclinatia marginala spre consum; s –
inclinatia marginala spre economii; a – acceleratorul investitiilor; ΔY – sporul
venitului; ΔI – sporul investitiilor; ΔS – sporul economiilor.
a. A+C;
b. B+C+D;
c. A+D+E;
d. B+D+E;
e. C+E.
48.Care dintre urmatoarele formule sunt adevarate?
A. K = 1/(1-c’);
B. K = 1/(1-s);
C. a = It /(ΔC + ΔI);
D. K = ΔI /ΔY;
E. ΔC/ΔY + ΔS/ΔY = 1.
Unde: K – multiplicatorul investitiilor; c’ – inclinatia marginala spre consum; s –
inclinatia marginala spre economii; a – acceleratorul investitiilor; ΔY – sporul
venitului; ΔI – sporul investitiilor; ΔS – sporul economiilor.
a. B+C+E;
b. A+C+E;
c. B+D;
d. A+C+D;
e. B+D.
49. Modelul agregat Keynesist se referă la egalitatea dintre :
________________________________
50. Pentru mai buna cunoaştere a aspectelor consumului şi economiilor, a
dependenţei lor de venit şi alţi factori, precum şi a consecinţelor asupra
producţiei, este necesar să analizăm
______________________________________________
51. Pe termen scurt, înclinaţia spre consum şi economii __________.
52. Factorii obiectivi la care înclinaţia spre consum şi spre economii se modifică
şi la un venit constant
sunt______________________________________________________________
_
53. Factorii subiectivi numiţi şi mobiluri subiective şi sociale, ce influenţează
înclinaţia spre consum şi economii sunt :
______________________________________________________________
54. Investiţiile reprezintă partea din venit cheltuită pentru creşterea __________
şi a stocurilor de
capital circulant, având drept consecinţă formarea netă de capital .
55. Investiţiile au rol hotărâtor în : ____________________________
56. Multiplicatorul real al investiţiilor se poate abate mai mult ori mai puţin, în
plus ori minus, de la cel teoretic, în această direcţie acţionând mai multe cauze,
dintre care menţionăm :
____________________________
57) In anul t0, venitul disponibil este de 100 u.m., iar economiile sunt de 40
u.m. Dacă, in anul următor, venitul disponibil creşte cu 50%, iar inclinaţia
marginală spre consum este de 0,8, atunci economiile şi multiplicatorul
investiţiilor vor fi, respectiv, de:
a)100 u.m. şi 4;
b) 40 u.m. şi 5;
c) 100 mld u.m. şi 5;
d) 40.u.m. şi 4;
e) 50 u.m. şi 5.
58) Fie funcţia consumului C = 150 + c’Vd (unde Vd = venitul disponibil).
Venitul
personal este 1000 u.m., taxele sunt 100 u.m. iar consumul personal este 600 u.m.
In
aceste condiţii multiplicatorul investiţiilor este:
a) K = 0,5;
b) K = 5;
c) K = 0,2;
d) K= 2;
e) K = 1,9.
59) Creşterea venitului disponibil cu 200 u.m. este insoţită de o creştere a
consumului cu
50 u.m. Inclinaţia marginală spre economii este:
a) 0,25;
b) 0,5;
c) 0,75;
d) 0,8;
e) 1.
60) Inclinaţia marginală spre consum este 0,75. Care va fi creşterea veniturilor
determinată de sporul investiţiilor cu 100 mld. u.m.?
a) ΔV = 2500 mld. u.m.;
b) ΔV= 250 mld. u.m.;
c) ΔV = 400 mld. u.m.;
d) ΔV = 100 mld. u.m.;
e) ΔV = 125 mld.u.m.
61) Principiul acceleratorului scoate in evidenţă relaţia dintre:
a) creşterea venitului şi investiţiile nete;
b) creşterea investiţiilor şi creşterea venitului;
c) creşterea venitului şi creşterea consumului;
d) creşterea economiilor şi creşterea investiţiilor.
62) Inclinaţia marginală spre consum este c’ = 0,6, acceleratorul are valoarea a =
0,7 iar veniturile au sporit cu 100 u.m. Pe baza acestor date valoarea investiţiilor
este:
a) 60 u.m.;
b) 50 u.m.;
c) 0,7 u.m.;
d) 70 u.m.;
e) 0,6 u.m.
63 Intr-o economie, capitalul fix este la inceputul unui an de 120 miliarde unităţi
monetare, urmand ca la sfarşitul aceluiaşi an să crească cu 25%. Consumul de
capital fix este de 20 miliarde unităţi monetare. In aceste condiţii, investiţia brută
şi netă sunt (in miliarde unităţi monetare):
a) 20; 30;
b) 30; 20;
c) 30; 50;
c) 50; 20;
d) 50; 30.
64)Dacă funcţia consumului este: C = 30 + 0,7VD, atunci funcţia economiilor
este:
a) E= 30 + 0,7VD;
b) E = 30 + 0,3VD;
c) E = -30 + 0,7VD;
d) E = 30 - 0,7VD
e) E =-30 + 0,3VD
65) In perioada t0 – t1, venitul creşte cu 500 u.m.. Dacă inclinaţia marginală spre
consum
este de 0,8, atunci economiile:
a) vor creşte cu 400 u.m.;
b) vor scădea cu 400 u.m.;
c) vor creşte cu 100 u.m
d) vor scădea cu 100 u.m.;
e) vor creşte cu 500 u.m.
66)Dacă investiţiile de inlocuire sunt in valoare de 50 u.m., iar investiţiile brute
de 200
u.m., atunci investiţiile nete sunt:
a) 50 u.m.;
b) 150 u.m.;
c) 200 u.m.;
d) 250 u.m.;
e)0 u.m.
67) Intr-o economie in care inclinaţia marginală spre consum este de 0,6 cu cat
trebuie să
crească investiţiile pentru ca veniturile să sporească cu 500 u.m?
a) cu 500 u.m.;
b) 300 u.m.;
c) 200 u.m.;
d) 1250 u.m.
e) 833,3.
68) Funcţia de consum este C = 100 + 0,8Y. Datele cu referinţă la venitul
disponibil sunt date in tabel:
0 1
600 580
Determinaţi:
1. Cheltuielile de consum;
2. Economiile;
3. Inclinaţia marginală spre economii.
69) Care va fi creşterea venitului rezultată dintr-un spor investiţional de 5.250
mld. u.m.,
ştiind că inclinaţia marginală spre consum a fost de 0.80?:
a) 10.500 mld. u.m.;
b) 15.750 mld. u.m.;
c) 21.000 mld. u.m.;
d) 26.250 mld. u.m.;
e) 23.520 mld. u.m.
70) Se cunosc următoarele date: С = 225 + 0,7(Y -Т); I=245 mil. lei; G=420 mil.
lei, impozitele =200 mil. lei. Calculaţi venitul naţional.
71) Pentru ca principiul acceleratorului să funcţioneze la nivelul unei economii
este necesar ca:
a) c' = 1;
b) toate capacităţile de producţie existente să fie utilizate integral;
c) investiţia netă să fie mai mare decat investiţia brută;
d) multiplicatorul investiţiilor să fie constant;
e) intre investiţie şi rata reală a dobanzii să fie o relaţie pozitivă.
72) Potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes, atunci cand venitul
creşte:
a) inclinaţia marginală spre consum este constantă;
b) consumul creşte, dar mai incet;
c) inclinaţia marginală spre economisire este un număr pozitiv şi supraunitar;
d) suma dintre inclinaţia marginală spre consum şi inclinaţia marginală spre
economisire este
mai mare decat 1;
e) oamenii inclină să economisească tot sporul de venit.
73) Economiştii anticipează că peste un an situaţia economică in ţară se va
caracteriză prin următorii parametri: C = 10 + 0,8Y ; I = 60 mld. u.m.; G = 100
mld. u.m..Să se calculeze PIN anticipat pentru anul viitor.
74 Economiştii presupun că dependenţa cheltuielilor de consum şi a investiţiilor
de mărimea PIB se reflectă in următoarele ecuaţii (mlrd.u.m.) C = 8 + 0,5Y; I =
0,2Y. Conform prognozelor, cheltuielile guvernamentale in anul viitor vor alcătui
50 mld. u.m., iar exportul net 5 mld. u.m. Determinaţi PIB prognozat pentru anul
viitor.
75) Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte?
a) in virtutea acceleratorului, in perioadele de recesiune poate să apară
dezinvestirea netă;
b) cand inclinaţia marginală spre consum scade, multiplicatorul investiţiei scade;
c) potrivit lui Keynes, inclinaţia marginală spre consum este constantă, pe
parcursul intregii vieţi;
d) investiţia de dezvoltare are ca sursă venitul net economisit;
e) cand venitul disponibil este zero, consumul de bază poate antrena
dezeconomisirea.
76. Dacă venitul disponibil creşte cu 80000 lei, din care creşterea consumului
reprezintă 80%, atunci înclinaţia marginală spre economisire este:
a) unitară;
b) 0,8;
c) 0,4;
d) 0,2
e) nulă.
77. La o înclinaţie marginală spre consum de 0,8:
a) multiplicatorul investiţiilor este 5;
b) înclinaţia marginală spre economii este 5;
c) multiplicatorul banilor de cont este 0,2;
d) creşterea venitului naţional generează o creştere cu 0,8% a consumului;
e) consumul reprezintă 80% din venitul naţional.
78. Funcţia de consum într-o economie este descrisă prin următoarea ecuaţie
C=100+0,5Y. Dacă
investiţiile sunt I=50, nivelul de echilibru al venitului este:
a) 300;
b) 100;
c) 133,33;
d) 75;
e) 50.
79. Dacă consumul excede venitul personal disponibil, atunci:
a) economisirea personală este pozitivă;
b) economisirea personală este zero;
c) economisirea personală este negativă;
d) economisirea personală scade;
e) economisirea personală creşte.
80.Funcţia economiilor reprezentă S = 0,25Yd - 20. Volumul investiţiilor este
egal cu 30 u.m.
Determinaţi:
1. Venitul naţional de echilibru;
2. Cu cat va fi egal venitul naţional dacă, aşteptand o micşorare a veniturilor,
gospodăriile vor
majora economiile cu 20 u.m.?
81 Intr-o economie inchisă funcţia de economisire este S = 0,3(Y–T)–300,
bugetul de stat este echilibrat, cheltuielile guvernamentale constituie 300 u.m., iar
investiţiile 600 u.m. Determinaţi:
1. Funcţia de consum;
2. Venitul de echilibru;
3. Venitul disponibil;
4. Noul venit de echilibru dacă investiţiile cresc cu 100 u.m.
82) Care dintre următoarele afirmaţii este corectă, te termen scurt:
a) inclinaţia marginală spre consum este constantă;
b) inclinaţia medie spre consum este crescătoare;
c) inclinaţia medie spre consum este mai mică decat inclinaţia marginală spre
consum;
d) inclinaţia marginală spre consum este descrescătoare;
e) inclinaţia marginală spre economii este descrescătoare.
83) Pragul de ruptură reprezintă:
a)acel nivel al venitului pentru care consumul este nul;
b)acel nivel al venitului la care consumul se realizează pe baza sumelor
economisite anterior;
c)acel nivel al consumului necesar asigurării unui trai decent;
d)acel nivel al consumului pentru care se manifestă procesul de dezeconomisire;
e) acel nivel al venitului la care economiile sunt 0;
84) In anul trecut PNB a constituit 1000 u.m., G = 100 u.m.. Majorand
cheltuielile cu 60 u.m. guvernul a reuşit să mărească PNB cu 200 u.m., deficitul
bugetului constituind 0. Determinaţi inclinaţia marginală spre consum.
85) Cunoaştem că venitul naţional este de 600 mld. u.m. soldul transferurilor
curente in raport cu străinătatea este de 15 mld. u.m., transferurile sunt 50
mld.u.m. iar, impozitele şi taxele plătite de populaţie sunt 40 mld. u.m. Venitul
naţional disponibil (VND) , venitul personal al menajelor (VPM) şi venitul
disponibil al menajelor (VDM) sunt, in ordine:
a) 485; 535; 495;
b) 615; 665; 625;
c)485; 435; 395;
d) 485; 535; 575;
e) nici un răspuns corect.
86) Care dintre următoarele enunţuri sunt adevărate:
a) pe termen lung, inclinaţia medie spre consum este egală cu inclinaţia marginală
spre consum;
b) dacă inclinaţia medie spre consum este mai mică decat 1, avem un proces de
dezeconomisire;
c) transferurile sunt incluse in venitul naţional disponibil (VND)
d) profitul nedistribuit este inclus in VPP;
e) VPP conţine impozite şi taxe plătite de populaţie.
87) Cunoaştem că VDM este de 500 mld. u.m., impozite şi taxe plătite de
populaţie50 mld. u.m., transferurile sunt 65 mld. u.m., iar soldul transferurilor
curente cu străinătatea este -25 mld. u.m. VPP, VND, VN sunt, in ordine:
a)550; 485; 510;
b) 450; 500; 475;
c) 450; 400; 375; d) 550; 600; 575;
e) nici un răspuns corect.
88) Economia se află in stare de echilibru. Inclinaţia marginală spre consum
alcătuieşte 0,8, iar inclinaţia marginală spre import 0. Cum se modifică PIB de
echilibru, dacă statul majorează cheltuielile guvernamentale cu 2 mld. u.m., in
timp ce incasările impozitare răman neschimbate?
89) Funcţia de consum intr-o economie ar putea fi descrisă prin următoarea
ecuaţie
C=100+0.7Y şi investiţiile I=50. Nivelul de echilibru al venitului este:
a) 100;
b) 50;
c) 500;
d) 150;
e) 0.
90)Dacă venitul creşte, atunci:
a) ponderea consumului in venit creşte;
b) ponderea consumului in venit se reduce;
c) creşterea absolută a economiilor este mai mare decat creşterea absolută a
venitului;
d) creşterea absolută a consumului este mai mare decat creşterea absolută a
venitului;
e) consumul absoarbe integral creşterea venitului.
91) In perioada T0 – T1 venitul creşte cu 4000 miliarde u.m. Dacă inclinaţia
marginală
spre consum este 0,8, atunci economiile:
a) se reduc cu 3200 miliarde u.m.;
b) se reduc cu 800 miliarde u.m.;
c) cresc cu 3200 miliarde u.m.;
d) cresc cu 800 miliarde u.m.;
e) nu se modifică.
92) Investiţiile scad atunci cand:
a) se reduce rata dobanzii;
b) se reduc impozitele;
c) se accelerează amortizarea capitalului tehnic fix;
d) se anticipează reducerea profiturilor viitoare;
e) creşte cererea de consum.
93) Dacă multiplicatorul investiţiilor este 10, iar sporul venitului viitor de 100
unităţi
monetare, atunci sporul investiţiilor şi inclinaţia marginală spre economii sunt:
a)90; 0,9;
b)90; 0,1;
c)10; 0,9;
d) 10; 0,1;
e) imposibil de determinat.
94) Multiplicatorul investiţiilor este egal cu 2. Care este modificarea investiţiilor
ce a
determinat o creştere a venitului cu 100 miliarde unităţi monetare?
a)50 miliarde unităţi monetare
b) 100 miliarde unităţi monetare;
c) 200 miliarde unităţi monetare;
d) 150 miliarde unităţi monetare;
e) nu se poate determina pe baza datelor oferite.
95) Fie modelul macroeconomic: Y = C + I + G, unde C = 100 + 0,8 VD, TBS =
50, T =
250, I = 200, G = 150 (Y = venitul naţional, C = consumul, VD = venitul
disponibil,
I = investiţii, G = cheltuieli guvernamentale, TBS = transferuri de la bugetul
statului,
T = taxe şi impozite). Venitul naţional de echilibru este:
a) 1450;
b) 2250;
c) 1500,
d) 1200;
e) nu poate fi calculat.
96) consumul scade cu 90 milioane unităţi monetare cand venitul disponibil
inregistrează o scădere cu 100 milioane unităţi monetare, atunci inclinaţia
marginală spre consum este:
a) 1,1;
b) 0,9;
c) 0,1;
d) –0,9;
e) –0,1.
97) Inclinaţia marginală spre consum corespunde:
a) intersecţiei funcţiei de consum cu axa OY;
b) pantei funcţiei de consum;
c) raportului dintre nivelul consumului şi cel al venitului;
d) raportului dintre nivelul venitului şi cel al consumului;
e) raportului dintre variaţia venitului şi cea a consumului.
98) Dacă inclinaţia marginală spre economii este 0,25, atunci multiplicatorul
investiţiilor este:
a) 1/4;
b) 2;
c) 4/3;
d) 3;
e) 4.
99) Dacă pentru 100 milioane unităţi monetare venit disponibil suplimentar
cheltuielile de consum cresc cu 65 milioane unităţi monetare, atunci inclinaţiile
marginale spre consum şi spre economisire sunt:
a) 35; 0,65;
b) 0,65; 0,35;
c) 0,65; 0,65;
d) 0,35; 0,35;
e) imposibil de determinat pe baza datelor oferite.
100) Dacă consumul excede venitul personal disponibil, atunci:
a) economisirea personală este pozitivă;
b) economisirea personală este zero;
c) economisirea personală este negativă;
d) economisirea personală scade;
e) economisirea personală creşte.

Longman, 1996
Echilibrul si dezechilibrul macroeconomic
Cuprins Pagina
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7.............................................................................111

7.1 Circuitul economic de ansamblu .............................................................................111
7.2 Echilibrul si stabilitatea............................................................................................113
7.3 Dezechilibrul economic........................................................................................... 118
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7………………………..………………127
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………...........................158
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7…………………………………………………158

 Dobandirea informatiilor legate de circuitul economic in
ansamblu si fluxurile economice
 Comparatii intre sistemele economice contemporane
 Intelegerea fenomenului de echilibru macroeconomic precum
si prezentarea unor modele
 Dobandirea informatiilor legate de stabilitatea economica si
financiara
 Determinarea echilibrului macroeconomic
 Intelegerea fenomenului de dezechilibru economic
 Somajul forme si masuri de diminuare
 Inflatia modalitati de masurare, efecte si procedee de
micsorarea
 Relaţia dintre piaţa monetară şi piaţa bunurilor. Modelul IS –
LM
7.1 Circuitul economic de ansamblu
Circuitul economic descrie fluxurile reale si monetare care au loc în cadrul economiei.
Activitatile economice cuprind:
- operatiuni asupra bunurilor si serviciilor (productie, consum si investitii);
- operatiuni de repartitie (salarii, profit, dobânzi, renta, impozite, subventii, transferuri, etc.);
- operatiuni financiare (crearea, colectarea si folosirea mijloacelor de finantare necesare
economiei).
Fluxurile (sau legaturile) economice pot fi:
- reale (bunuri, servicii si factori de productie);
- monetare (circuitul veniturilor si cheltuielilor).
Intre agenţii economici se stabilesc relaţii complexe, de natură reală (bunuri şi servicii) sau
monetară, numite fluxuri economice
Sisteme economice contemporane
Sistemele economice sunt ansambluri de activitati economice interlegate, evoluând spre

satisfacerea nevoilor concrete si nelimitate ale consumatorilor, prin alocarea resurselor
disponibile.
La nivel international, in cadrul economiei de schimb, sunt evidentiate doua sisteme
economice contemporane:
Sisteme Caracteristici
economice
sistemul - agentii economici, independenti juridic în fata legii, îsi exercita liberi
economiei atributele dreptului de proprietate;
de piata - firmele trebuie sa decida ce, cum si pentru cine sa produca;
- resursele sunt alocate trebuintelor concurente, prin intermediul
mecanismelor pietei care se bazeaza pe proprietatea privata;
- principalii participantii la activitatea economica sunt întreprinzatorii
(urmaresc maximizarea profitului) si angajatii (urmaresc cresterea
veniturilor salariale);
- concurenta reprezinta o competitie între întreprinzatori pentru a obtine
conditii cât mai favorabile de a produce („mâna invizibila” a economiei- A.
Smith);
- sistemul a evoluat de la o competitie libera (concurenta perfecta), la o
competitie tot mai „restrictiva” sau îngradita, dominata de monopol si
oligopol (concurenta imperfecta);
- este cel mai performant sistem economic dintre cele cunoscute;
- reprezinta o economie partial dirijata, în care statul intervine doar pentru
ca fortele economice sa ramâna libere;
- dupa gradul de manifestare al liberalismului economic, respectiv gradul de
interventie al statului, se poate face distinctia între: (i) economie clasica si
neoclasica (libertatea economica este practic nelimitata); (ii) economie
dirijata partial (modelul keynesian) si (iii) piata cu liberalism restrâns
(interventionism sever – face trecerea spre economia de comanda).
Avantaje :
- este un sistem flexibil de producere a bogatiei, în care oamenii traiesc mai
bine decât în orice alt sistem economic cunoscut în istorie;
- modul de alocare a resurselor, sistemul financiar dezvoltat, concurenta si
libera initiativa reprezinta factori interni pentru cresterea eficientei
economice;
- proprietatea privata reprezinta fundamentul acestui sistem si totodata
creaza premise favorabile pentru stimularea inovatiei si asumarea riscurilor
(spiritul antreprenorial);
- sistemul îi elimina de pe piata pe cei ineficienti, prevenind situatiile de
folosire irationala, pentru o perioada îndelungata a resurselor.
Imperfectiuni :
- asociate cu complexitatea sistemului,
- asimetria informationala,
- comportamentul agentilor economici
- coruptia
Limite :
- persistenta unor dezechilibre economice de genul inflatiei si somajului.
sistemul - resursele sunt alocate de stat, care are loc de planificare (prin intermediul
economiei institutiilor sale);
centralizate - deciziile provind productia si distributia sunt luate de catre o autoritate
centrala;
- reglarea economiei nu este realizata de piata, ci de stat; nevoile sunt
satisfacute astfel incomplet.
Avantaje:
- angajarea deplina a fortei de munca (planificata), chiar daca nu se obtine
profitabilitate; astfel, oficial, nu exista somaj;
- rata scazuta a inflatiei, pentru ca preturile se stabilesc administrat (fiind
totusi influentate de piata externa); nu urmaresc un profit maxim;
- minimizarea efectelor negative (externalitati negative – poluare, de
exemplu), prin controlul statului ;
- o mai mare echitate sociala, pentru ca discrepantele în ceea ce priveste
venitul si averea sunt reduse (discutabil).
Dezavantajele:
- costurile informatiilor sunt extrem de ridicate (birocratie);
- estimarea cererii este dificila (preturile nu se formeaza pe piata);
- planurile de productie sunt nerealiste (raportare gresita);
- initiativa lipseste;
- nivelul de trai este limitat (limitarea consumului);
Niciunul dintre aceste sisteme nu se regaseste într-o forma pura, oricare, împrumutand din
caracteristicile economiei de piata si din cele ale economiei centralizate, fiecare având un
numar important de avantaje si dezavantaje.
În concluzie, principalele caracteristici ale economiei de piata concurentiala sunt pluralismul
formelor de proprietate, descentralizarea, libertatea de actiune si rolul important pe care îl
joaca concurenta în reglarea activitatii economice.
Economiile foste socialiste nu pot fi considerate “economii pure de comanda” (în cadrul
acestora lipsesc banii si preturile, iar trebuintele sunt satisfacute prin centre de distributie –
nu exista decât în teorie).
Tranzitia de la o economie centralizata la una de piata (sau mixta), presupune:
- crearea conditiilor implementarii treptate a sistemului (legi, institutii, piete), cu ajutorul
reformelor (reforma gradualista versus reforma radicala) – dupa 1999, în cazul României
reformele au fost impuse de aderarea la UE;
- instaurarea liberalismului economic (liberalizarea preturilor, importanta mediului de
afaceri);
- privatizarea economiei;
- restructurarea activitatii economice si rentabilizarea acesteia;
- dezvoltarea sistemelor fiscale si bugetare;
- asigurarea unor costuri sociale ale tranzitiei suportabile de catre piata.
7.2 Echilibrul si stabilitatea
Notiunile de echilibru si stabilitate economica sunt înrudite, atestand o situatie economica

favorabila, în care componentele sistemului economic se afla în armonie. Spre deosebire de
echilibrul macroeconomic (egalitatea între cererea si oferta de pe toate pietele, iar preturile
se afla peste tot la nivelul de echilibru) care reprezinta un concept teoretic (economia se
regaseste întâmplator în aceasta situatie), stabilitatea este starea care caracterizeaza parcursul
economiei.
Echilibrul general reprezintã situatia economiei în care proportiile indicatorilor globali
permit o ajustare armonioasã a fluxurilor reale si monetare, iar functionarea da satisfactie
subiectilor economici.
Echilibrul economic din conceptie
staticã sumã de variabile legate între ele pentru a face imposibilã orice instabilitate
dinamicã etapã a schimbãrii economiei determinatã de factori perturbatori si la care
sistemul poate reveni dupã ce au fost adoptate si implementate anumite
mãsuri de ajustare.
Principalele echilibre spre care tinde un stat sunt:
-cresterea economicã pozitivã,
-ocupare fortei de muncã,
-stabilitatea nivelului general al preturilor,
-repartitia adecvatã a veniturilor,
-echilibrul soldului balantei de plãti externe pe termen mediu.
Dar echilibrul economic în realitate este relativ, deoarece vizeazã fluxuri si agregate globale,
indicatori care au în structura lor aspecte relative ale echilibrelor partiale.
Modele de echilibru general :
a) Model neoclassic (Leon Walras) - realizarea echilibrului economic general are loc
concomitent pe cele trei piete:
Piata Oferta Cererea
muncii functie crescatoare a functie descrescatoare a salariului real ( egalizarea
salariului real dintre productivitatea marginala a unei unitati de
(raportul dintre munca si costul marginal al acestei unitati)
salariul nominal si
nivelul preturilor)
bunurilor Oferta de economii Cererea de investitii depinde de ceea ce se
si (functie crescatoare a (functie întâmpla pe piata financiara
serviciilor ratei dobânzii) descrescatoare a rata - productia este
dobânzii) consumatoare de capital, iar
întreprinzatorul nu se va
împrumuta decât în urma
unei comparatii între
productivitatea marginala a
capitalului si rata dobânzii
monetara Oferta de =cantitatea Cererea de moneda moneda ocupa un rol
de moneda pe care devine (Irving important – intermediaza
sistemul Fisher): schimbul
bancar o pune la M x V =P xT
dispozitia economiei unde: M = cererea de
moneda, V = viteza
de rotatie a banilor, P
= nivelul preturilor, T
= volumul
tranzactiilor în
expresie fizica.
b) Modelul Keynesian se bazeaza pe doua conditii de echilibru :
- cererea globala (D) este egala cu oferta globala (Y)
- marimea economiilor (S) este egala cu volumul investitiilor (I).
Rezulta o noua egalitate de forma: Y+S+M+T=D+I+X+G
unde: S = economiile, M = importurile, T = taxe si impozite, I = investitiile, X = exporturile,
G = cheltuielile publice.
Situatia de echilibru poate fi afectata negativ de doua procese importante:
- iesirile/pierderile de moneda în exteriorul circuitului=parti de venit global creat de
întreprinderi si care nu sunt recuperate de ele (S, M, T);
- intrarile/ injectiile de moneda care nu provin de la întreprinderi sub forma remunerarii
factorilor de productie (I, X, G).
Iesirile si intrari de moneda în sistemul economic sunt influentate de trei variabile
fundamentale în teoria lui Keynes: înclinatia spre consum, eficienta marginala a capitalului
(Wmgk= ΔY/ ΔK) si rata dobânzii.
Stabilitatea economica si financiara

Stabilitatea economica (sau macroeconomica) se refera la o stare a economiei asociata cu o
rata a inflatiei si a somajului scazute, cu o fluctuatie redusa a preturilor activelor si a cursului
de schimb, care încurajeaza investitiile prin diminuarea incertitudinii si contribuie la
cresterea economica si cresterea nivelului de trai.
Stabilitatea financiara este caracteristica unui sistem care se îndreapta întotdeauna catre o
stare de echilibru dupa ce a fost afectat de socuri interne si externe, fiind capabil sa-si
exercite functiile obisnuite de alocare eficienta a economiilor, de stabilire corecta a preturilor
si de asigurare a unui sistem de plati si decontari adecvat, functii care contribuie la cresterea
economica si asigurarea bunastarii.
Crize economice si financiare
Crizele financiare reprezinta o caracteristica a sistemului economic capitalist.
Davis (2001) defineste o criza ca fiind „un colaps major si contagios al sistemului financiar
care determina incapacitatea de furnizare a serviciilor de plati sau alocarea fondurilor catre
institutii”
Factorii declansatori ai crizelor financiare
generali asimetria informatiilor,
lipsa de coordonare a deponentilor,
ineficientele pietei,
lipsa constientizarii riscului de credit de catre institutiile financiare,
cresterea ratelor dobânzii,
cresterea nesigurantei în piata,
efectele pietei activelor asupra bilanturilor
slabiciunile institutionale si lacunele din structura pietelor financiare
internationale
specifici dezechilibrul balantei de plati,
deteriorarea variabilelor fundamentale din economie,
utilizarea regimurilor de curs fix,
prezenta masiva a capitalurilor straine,
schimbari in structura sistemului
Determinarea echilibrului macroeconomic

Ipoteze:
a) Intrările în fluxul circular al venitului sunt considerate autonome: intrări = I + G +Exp
b) PIB-ul se consideră a fi egal cu VN: PIB = VN = Y
c) Preţurile sunt considerate a fi constante: P=ct => Ri = 0; în acest caz orice creştere a
cererii se va reflecta în totalitate într-o creştere a producţiei: Δcererii =Δvenitului =
Δproducţiei.
a) Cazul economiei simple (există doar sector privat format din: Firme interne, Gospodării
(populaţia aptă de muncă), Sistem financiar – bancar)
Retragerile din fluxul circular al venitului – sunt reprezentate de economii (S)
Dacă economiile cresc (S↑)=>cheltuielile de consum scad(C↓)=>încasările firmelor↓=> PIB
↓
Solutia de stimulare a activităţii economice=reducerea economisirii (stimularea consumului -
Keynes).
Dezvoltarea unei economii poate avea loc numai prin stimularea economisirii, care
constituie baza creşterii investiţiilor private şi dezvoltării sustenabile. (liberalism economic)
Intrările în fluxul circular al venitului – sunt reprezentate de investiţiile private (I)
Daca I ↑ => PIB ↑ (relaţie directă)
Condiţia de echilibru pentru o economie simplă: retragerile = intrările (S=I)
Condiţii de echilibru:
a) S = I
b) Cag = Y (tot ceea ce se cere = tot ceea ce se produce)
Cag - reprezintă cererea agregată (totală) la nivelul unei economii, fiind egală cu PIB
calculat prin metoda cheltuielilor : Cag = C + I + G + Expnet
Cag = C + I (într-o economie simplă) => Y = C + I ;
Yd = Y – Tdir + TR (într-o economie simplă nu există taxe directe şi transferuri) => Yd = Y
Yd = Y = C + I
C = Ca + c’Yd
Yd = Ca + c’Yd + I => Yd(1-c’) = Ca + I
Presupunem că se modifică investiţiile => Yd0(1-c’) = Ca + I0
Yd1(1-c’) = Ca + I1
ΔYd(1-c’) = ΔI => ΔYd/ΔI = 1/(1-c’)
Raportul dintre modificarea absolută a venitului şi modificarea absolută a investiţiilor =
multiplicator al investiţiilor. Mi= ΔYd/ΔI = 1/(1-c’)
b) Cazul unei economii mixte (există sector privat şi sector guvernamental)

Retragerile = S + Tnete
Daca Tnete ↑ (↑impozitul pe salariu) => venitul disponibil al gospodariilor ↓ => C ↓ =>
incasarile firmelor ↓ => PIB ↓ => şomajul creste
Intrarile = I + G
Daca G↑ (statul achiziţioneaza mai multe bunuri şi servicii produse de către firmele interne)
=> PIB ↑ => producţia firmelor interne ↑ => şomajul scade
Condiţia de echlibru pentru o economie mixtă: S + Tnete = I + G sau Tnete – G = I – S
sau G - Tnete = S – I (adică relaţia dintre soldul sectorului public şi soldul sectorului
privat)
Cu cat guvernul înregistrează un deficit bugetar mai mare, cu atât băncile vor folosi mai
multe disponibilităţi pentru a finanţa deficitul bugetar şi nu investiţiile private => creditele
acordate către agentii economici privaţi vor fi mai mici (Efectul de crowding out).
a) S + Tn = I + G Sau
b) Cag = Y => C + I + G = Y
Determinarea multiplicatorilor într-o economie mixtă:
Cag = Y
Cag = C + I + G = Cag + c’Yd + I + G = Y
Yd = Y – T + TR = Y - Tn
T = Ta + tY
Ta = taxe autonome (taxe care nu depind de venit; ex: impozitul pe terenuri, clădiri, maşini
etc)
t = rata marginală a fiscalităţii (arată cât din modificarea venitului este preluată sub formă de
impozite şi taxe)
t = Δt/ΔY
Demonstraţie multiplicatori :
Ca + c’(Y – T + TR) + I + G = Y
şi T = Ta + tY =>
Ca + c’(Y – Ta – tY + TR) + I + G = Y
Ca - c’Ta + c’TR + I + G – c’tY + c’Y = Y
Ca - c’Ta + c’TR + I + G = Y – c’Y + c’tY
Ca - c’Ta + c’TR + I + G = Y(1-c’(1-t))
- Presupunem ca variază investiţiile (I)
Ca0 – c’Ta0 + c’TR0 + I0 + G0 = Y0 (1-c’(1-t))
Ca0 – c’Ta0 + c’TR0 + I1 + G0 = Y1 (1-c’(1-t))
ΔI = ΔY(1-c’(1-t))
Mi = ΔY / ΔI=1/(1-c’(1-t))
c ↑ => Mi ↓
t ↑ => Mi ↑
- Presupunem că variază cheltuielile guvernamentale (G)
ΔG = ΔY(1-c’(1-t)) => MG == ΔY / ΔG=1/(1-c’(1-t)) = -> Multiplicatorul cheltuielilor
guvernamentale -> arata cu cât se modifică venitul naţional (Y) ca urmare a variaţiei
cheltuielilor guvernamentale.
Mi = MG
- Presupunem că variază taxele autonome (Ta)
-c’Δ Ta = ΔY(1-c’(1-t))
MF == ΔY / ΔTa =-c’/(1-c’(1-t)) = -> multiplicatorul fiscal-> arată cu cât se modifică
venitul naţional ca urmare a variaţiei taxelor autonome.
MF = -c’MG = -c’Mi
- Presupunem că variază transferurile (TR)
c’ΔTR = ΔY(1-c’(1-t))
MTR == ΔY / ΔTR =c’/(1-c’(1-t)) = -> multiplicatorul transferurilor
MTR = c’Mi = c’MG = -MF
c) Cazul unei economii deschise (cazul economiei naţionale - există sector privat, sector
public şi sector extern)
Retragerile = S + Tnete + Importuri
Importurile = retrageri din fluxul circular al venitului, deoarece creşterea acestora determină
reducerea încasărilor firmelor interne şi a producţiei acestora Imp ↑ => PIB ↓
Intrarile = I + G + Exporturi
Exp ↑ => PIB ↑
Condiţia de echilibru pentru o economie deschisă: S + Tnete + Imp = I + G + Exp
Sau S – I + Tnete – G = Exp – Imp
Soldul sectorului privat public extern
Economisirea privată (S) + soldul sectorului public (Tnete-G) = economisirea naţională
Economisirea naţională – I = Exp-Imp = Export net
Economisirea naţională ↓ – I ↑ = Export net ↓
a) S + Tn + Imp = I + G +Exp
b) Cag = Y => C + I + G +Exp – Imp = Y
7.3 Dezechilibrul economic

Dezechilibrul economic general reprezintã starea economicã marcatã de dereglarea dintre
cererea globalã si oferta globalã, dereglare însotitã de decalaje importante ale agregatelor
economice fatã de punctul lor de echilibru.
Situatia realã a economiei unei tãri poate sã duca la dezechilibrele permanante, unele
acceptate, dar cele mai multe nedorite. Cele mai importante dezechilibre fiind:
-stagnarea economiei,
-somajul,
-inflatia,
-decalajele mari dintre persoane, etc.
Formele fundamentale ale dezechilibrului economiei de piatã
Presiune dezechilibru normal, caracterizat printr-un exces de ofertã ( a cumpãrãtorilor)
Absorbtie dezechilibru anormal, caracterizat prin penurie de ofertã, existînd un exces de
cerere ( a vanzãtorilor)
Cele mai mari dezechilibre economice generatã de

Exces de ofertã pe piata -productie fãrã -cresterea concomitentã a preturilor si a
bunurilor economice si pe desfacere, salariilor,
piata muncii -oameni fãrã -inflatia în crestere,
locuri de -incertitudinile de pe piatã,
muncã -formarea surplusului de capacitate.
Exces de cerere pe piata -penurie de produse sau ofertã insuficientã,
bunurilor economice si de -somaj.
ofertã pe piata muncii
Exces de cerere pe piata -hiperinflatie,
bunurilor economice, a -somaj cronic,
monedei si pe piata muncii -înrãutãtirea conditiilor de viatã,
-disparitia clasei de mijloc.
Teoretic echilibrul economic se poate obtine prin:
-limitarea nevoilor,
-cresterea resurselor,
-folosirea eficientã a tuturor resurselor,
-folosirea mecanismului oscilatiilor preturilor.
La nivelul macroeconomic echilibrul poate fi:
- partial constã în concordanta calitativã dintre douã laturi ale economiei, dintre doi
parametrii ai acesteia (productie si consum, capacitatea de cumpãrare si masa de mãrfuri,
veniturile si cheltuielile bugetului de stat) sau
- general concordanta sau dezvoltarea tuturor elementelor sistemului economic.
Piata muncii
Cererea şi oferta de muncă

a) Cererea de muncă provine din partea firmelor (care oferă locuri de muncă celor apţi de
muncă). Se măsoară prin numărul de locuri de muncă existente la nivelul unei economii.
b) Oferta de muncă provine din partea populaţiei active (forţa de muncă).
Populaţia totală a unei ţări = populaţia activă + populaţia inactivă (peste 15 ani) + populaţia
sub 15 ani
Populaţia activă = populaţia ocupată + şomeri
Populaţia ocupată = salariaţi + alte categorii (lucrători pe cont propriu, lucrători în
agricultură etc)
c) Echilibrul pieţei muncii
Observaţie: în realitate nu există o piaţă a muncii unitară la nivelul unei economii, ci una
puternic segmentată în funcţie de calificări şi profesii.
Preţul care se formeaza pe piaţa muncii este salariul real (SR=SN/P), care reflectă puterea de
cumpărare a salariului nominal (SN, adică suma de bani cu care este remunerat un angajat).
ISR=ISN/IP
Dacă salariul real este superior SRE, atunci apare şomajul.
Şomajul reprezintă un dezechilibru al pieţei muncii determinat de existenţa unei oferte de
muncă superioare cererii de muncă.
Identificarea numărului de şomeri

În România se aplică 2 metodologii:
1. Metoda BIM (Biroul Internaţional al Muncii): o persoană este considerată a fi şomer dacă
indeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
- are între 15-74 ani şi nu are loc de muncă;
- s-a aflat în ultimele 4 săptămani în căutarea unui loc de muncă;
- este disponibilă să ocupe un job în următoarele 2 săptămâni.
2. Metoda ANOFM: şomerii sunt doar acele persoane care primesc indemnizaţie de şomaj
sau sunt înregistraţi la agenţiile de ocupare a forţei de muncă (dupa ce încetează plata
indemnizaţiei).
Rata şomajului se calculează ca raport procentual între numărul de şomeri şi populaţia activă
(forţa de muncă). Rs=nr someri/populatie activa
 Şomajul – surplus de ofertă de muncă
 Locuri de muncă vacante - surplus de cerere de munca
Instrumentul care evidenţiază relaţia dintre Rş şi rata locurilor de muncă vacante se numeste
curba BEVERIDGE. Conform acesteia, există o relaţie inversă între cele două variabile.
În perioadele de expansiune, rata şomajului se reduce şi rata locurilor de munca vacante
creşte. Şomerii pot căuta şi pot găsi mai uşor locuri de muncă mai bine plătite. Îţi permiţi să
refuzi un anumit job.
În perioadele de recesiune, rata şomajului creşte şi rata locurilor de muncă vacante se reduce.
O parte dintre şomeri vor ocupa şi locuri de muncă mai prost plătite. Job-ul oferit nu se
refuză.
Formele şomajului
Ciclic/ cauzat de reducerea cererii în economie ca urmare a recesiunii economice
conjunctural (decalajul recesionist).
sezonier determinat de activităţile sezoniere: construcţii, servicii hoteliere etc.
fricţional rezultatul fricţiunilor de pe piaţa muncii (în care există atât someri cât şi
locuri de muncă vacante). Aceşti şomeri sunt în tranziţie între 2 job-uri,
căutându-şi un loc de muncă mai bine plătit într-un domeniu în care există
locuri de muncă vacante
structural rezultatul dezechilibrului dintre structura cererii şi structura ofertei de
muncă (diferenţe între competenţele lucrătorilor, oferite şi cerute pe piaţa
muncii). Acesta se elimină cel mai greu deoarece şomerii trebuie să se
recalifice (în condiţiile în care profesiile deţinute anterior nu mai sunt
cerute pe piaţa muncii).
Politicile macroeconomice expansioniste în perioada de recesiune conduc
la scăderea somajului ciclic. Politicile de stimulare a ofertei agregate (noi
investiţii, creşterea nivelului de educaţie/a calificărilor forţei de muncă
determină scăderea şomajului structural.
natural Există în condiţiile în care economia produce la nivelul său potenţial.
Este format din şomaj fricţional + şomaj structural.
NAIRU – rata naturală a şomajului=rata şomajului care există atunci când
economia produce la nivelul său potenţial.
Piata monetara
Agregatele monetare reprezintă activele ce îndeplinesc functiile banilor şi care circulă la

nivelul unei economii.
Clasificarea agregatelor monetare după gradul de lichiditate
M1 (masa monetară în sens Numerar în circulatie + Depozite overnight (conturi
restrâns) curente, depozite la vedere)
M2 (masa monetară intermediară) M1 + Depozite cu durata initiala de pâna la doi ani
inclusiv (sunt incluse si depozitele rambursabile
dupa notificare la cel mult trei luni inclusiv;
depozite la termen cu durata iniţială de 2 ani)
M3 (masa monetară în sens larg) M2 + alte instrumente financiare (împrumuturi din
operatiuni repo, actiuni/unitati ale fondurilor de
piata monetara, titluri de valoare negociabile cu
maturitatea de pâna la doi ani inclusiv)
Oferta de monedă
Este creată de către banca centrală prin emisiune monetară şi de către băncile comerciale
prin acordarea de credite.
Rolul bancii centrale este de a supraveghe şi reglementa sistemul financiar – bancar,
respectiv de a elabora politica monetară (influenţarea ofertei de bani în funcţie de nevoile
economiei).
Instrumentele politicii monetare
Rata dobânzii rata dobânzii platita de BC ↑d’(pm)=>↑depozitele atrase de BC =>
de politică pentru depozitele pe o ↓resursele disponibile ale băncilor
monetară (pm) săptămână atrase de la băncile comerciale pentru acordarea de credite
comerciale. => ↓oferta de moneda
↓d’(pm)=>↓depozitele pe care le fac
băncile comerciale la BC=>↑resursele
disponibile pentru acordarea de
credite=> ↑creditele acordate=>↑oferta
de monedă
Operaţiuni BC cumpără de la băncile Rata dobânzii repo > rata dobanzii
repo comerciale active eligibile reverse repo, deoarece operaţiunile repo
(titluri de stat), pentru a sunt cele prin care BC acordă credite
injecta lichiditate în sistemul băncilor comerciale, iar operaţiunile
reverse repo bancar. reverse repo sunt acelea prin care
BC vinde obligaţiuni băncilor băncile comerciale constituie depozite la
comerciale pe care le BC
răscumpăra la scadenţă,
absorbind excesul de
lichiditate de pe piaţa
Operaţiuni pe Dacă BC cumpără valută–oferă moneda nationala=>↑oferta de monedă
piaţa valutară Dacă BC vinde valută – cumpăra moneda nationala =>↓oferta de
monedă
Facilităţi BC atrage surplusul de resurse al Rolul lor este de a regla
permanente de băncilor comerciale, rata dobânzii la funcţionarea pieţei monetare
depozit / facilitatea de depozit = rata dobânzii de pe termen foarte scurt,
politică overnight.
creditare monetară – nivel plafon %
oferite de BC BC oferă credite overnight băncilor
băncilor comerciale pentru a acoperi deficitul
comerciale temporar al acestora. Rata dobânzii la
facilitatea de creditare = rata dobânzii
de politică monetară + nivel plafon % .
Rezerve sunt disponibilităţi ale băncilor ↑RRMO=>↓resursele disponibile
minime comerciale pentru acordarea de credite de
obligatorii la BC şi se calculează in funcţie de către băncile
(RMO) RRMO (rata RMO) care se aplică comerciale=>↑d’la
depozitelor în lei credite=>↓oferta de monedă
şi valută. ↓RRMO =>↑resursele
disponibile pentru acordarea
de credite de către băncile
comerciale=>↓d’ la
credite=>↑oferta de monedă
Politica monetară
expansionistă (oferta de monedă ↑) restrictivă (oferta de monedă ↓)
d’de politică monetară ↓ d’de politică monetară ↑
BC cumpăra titluri de stat (operaţiuni BC vinde titluri de stat (operaţiuni reverse
repo) repo)
RRMO ↓ RRMO↑
BC cumpără valută BC vinde valută
Cererea de monedă
Reprezintă cantitatea de active pe care populaţia doreşte să o deţină sub formă de bani.
Mobilurile (motivele) cererii de monedă
tranzacţional (deţinere de relaţie directă între volumul tranzacţiilor relaţie directă între
bani pentru tranzacţii) şi Yşi L (cererea de
deţinerile de bani. monedă), ca
Y↑=> tranzacţiile↑=>L (cererea de urmare a
monedă) ↑ mobilurilor
Prudenţial/precauţional Y↑=> tranzacţiile↑=>sumele pe care tranzacţional şi
(constituire rezerve pentr indivizii trebuie să le păstreze sub formă prudenţial.
cheltuieli neprevăzute) de rezerve↑ => L↑(în scop prudenţial)
speculativ pastrarea unei sume de bani sub formă de numerar pentru
compensarea pierderilor posibile generate de fluctuaţia
cursurilor titlurilor financiare deţinute (obligaţiuni, acţiuni)
Dacă ↑d’ în sistemul bancar=>↓rentabilitatea deţinerii de numerar (deoarece se pot obţine
câştiguri mai mari din plasarea banilor în depozite)=>↓cererea de monedă
Dacă ↓d’ în sistemul bancar=>↑rentabilitatea deţinerii de numerar=>↑L
Cererea de monedă se află într-o relaţie directă cu Y şi într-o relaţie inversă cu rata dobânzii
(d’) => L = f(+Y;-d’)
Echilibrul pieţei monetare

Se realizează atunci când cererea de monedă este egală cu oferta de moneda.
Ipoteze ale echilibrului pieţei monetare:
a) Oferta de monedă este influenţată de către banca centrală şi nu depinde de rata dobânzii;
b) Cererea de monedă este influenţată în sens invers de rata dobânzii;
c) Agenţii economici deţin numerar şi obligaţiuni.
- Daca d’>d’E=>surplus de ofertă de monedă care va fi plasat pe piaţa financiară=>↑cererea

de obligaţiuni=>↑cursul obligaţiunii=>↓d’ până la d’E.
- Dacă d’<d’E=>deficit de ofertă de monedă, care va fi compensat prin vânzarea unor
obligaţiuni pe piaţa financiară =>↑oferta de obligaţiuni=>↓cursul obligaţiunilor=>↑d’ până
la d’E.
Determinarea în acest fel a ratei dobanzii de echilibru, poartă denumirea de teoria preferinţei
pentru lichiditate (Keynes).
Factorii care influenţează modificarea echilibrului pieţei monetare

rata RMO ↑ => oferta de monedă ↓ (scade creditarea)
PIB ↑ => L ↑ (mobilul tranzacţional şi prudenţial)
Operaţiunile repo BC efectuează operaţiuni repo=>injectează
lichiditate=>oferta de monedă ↑
Operaţiunile reverse repo BC efectuează operaţiuni reverse repo=>atrage
lichiditate=>oferta de monedă ↓
Canalele de transmisie ale politicii monetare

Canalul
ratei ↓d’ practicată de către BC (de politică monetară)=>↓d’ la credite (după un
dobânzii timp)=> ↑creditele pentru consum,investiţii=>↑cheltuielile pentru
investiţii=>↑CAg =>↑Y&Ri
cursului ↓d’ practicată de către BC (de politică monetară)=>↓d’ din sistemul bancar=>
de ↓randamentele în moneda nationala (ale speculatorilor valutari) devin mai
schimb nerentabile=>o parte din valuta speculatorilor va pleca din ţară =>↓oferta de
valută (speculatorii vor căuta randamente mai bune în alte ţări)=>moneda
nationala se va deprecia=>↑EN=>↑CAg =>↑Y
↑d’ practicată de către BC (de politică monetară)=>↑d’ din sistemul bancar =>
depozitele în lei devin mai atractive, inclusiv pentru speculatorii străini=>vor
intra capitaluri în ţară=>↑oferta de valuta=> moneda nationala se va
aprecia=>↓EN=>↓Y.
Există o relaţie directă între rata dobânzii şi cursul de schimb (moneda
nationala se apreciaza când rata dobânzii ↑ şi se depreciază atunci când rata
dobânzii ↓).
Teoria cantitativă a banilor

a) Teoria clasică - masa monetară se află într-o relaţie directă cu PIB-ul nominal şi într-
o relaţie inversă cu viteza de circulaţie a banilor (se măsoară prin numărul de
tranzacţii la care este folosită o unitate monetară).
M=PY/v PIBreal=PIBnom/IGP
PY=PIB nom
M = masa monetară
Y = PIBreal
V = viteza de circulaţie a banilor
Variantele teoriei Formula Explicare termeni
clasice
tranzacţională (ecuaţia M = P x T/V T=volumul tranzacţiilor
lui Fischer PxT=valoarea tranzacţiilor
V=viteza de tranzacţie
venitului (ecuaţia M=PxY/V=>M=KxPxY K=inversul vitezei de circulaţie a
Cambridge) banilor proporţia din PIBnominal pe
care agenţii economici o deţin sub
formă de moneda.
PxY=PIBnominal
b) Teoria monetaristă - majorarea masei monetare determină o creştere a producţiei

numai pe termen scurt. Pe termen lung, economia produce la nivelul său potenţial, iar
moneda este neutră.
Explicaţie. Se promovează o politică monetară expansionistă (M↑), economia fiind la nivelul
său potenţial=>economia intră într-un decalaj inflaţionist=>resursele din economie devin
suprautilizate=>↑preţul resurselor=>↑costurile de producţie=>↓oferta agregată pe termen
scurt =>↓Y la nivelul său potenţial=>↑preţurile.
Inflaţia
Inflaţia presupune creşterea generalizată a preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a
banilor.
M = P x Y/V => P =MV/Y
Creşterea preţurilor este rezultatul creşterii raportului mv/y, care evidenţiază existenţa unui
dezechilibru între cantitatea de bani aflată în circulaţie şi cantitatea de bunuri produse.
PCB = cantitatea de bunuri ce poate fi achiziţionată cu o unitate monetară.
Rata inflaţiei constituie procentul de modificare a preţurilor = Δ%P = Ip – 100%
Dezinflaţia = reprezintă procesul de scădere a ratei inflaţiei (care se menţine pozitivă).
Deflaţia = procesul de scădere a preţurilor
Daca P ↓ => Ip < 100% => Δ%/P < 0 => Rinflaţiei < 0
Rata nominală a dobânzii reprezintă rata dobânzii care apare în contractele de depozit/credit
(cea afişată de către bănci).
Rata reală a dobânzii ia în considerare şi evoluţia inflaţiei. Evidenţiază câştigul/pierderea
reală a deponentului (adică în funcţie de putera de cumpărare).
S1(nominală) = S0(1+d’n)
Pentru a calcula puterea de cumpărare a sumei nominale, aceasta trebuie raportată la indicele
preţurilor.
S1reala =Snom/P
S1reala =Snom/IP
Dacă d’r> 0, atunci deponenţii câştigă în termeni reali (încurajată economisirea).
Dacă d’r< 0, atunci deponenţii pierd în termeni reali (încurajat consumul).
Relaţia dintre piaţa monetară şi piaţa bunurilor. Modelul IS – LM

influenţa unei politici
fiscale expansioniste (T↓;TR↑;G↑)=>CAg↑=>Y↑(Piaţa
asupra pieţei bunurilor bunurilor)=>L↑=>d’↑=>↑costul creditelor(Piaţa monetară)=>C
şi asupra pieţei şi I ↓ => CAg↓ => Y↓(Piaţa bunurilor)
monetare
monetare oferta de monedă ↑ => d’↓ => costul creditelor ↓(Piaţa
expansioniste monetară) =>CAg↑(Piaţa bunurilor)=> Y↑ => L↑ => d’↑(Piaţa
monetară)
d’ corelează piaţa monetară cu piaţa bunurilor
Y corelează piaţa bunurilor cu piaţa monetară
Modelul IS – LM
Permite evidenţierea relaţiilor dintre echilibrul pieţei monetare şi echilibrul pieţei bunurilor.
a) Dreapta IS – corespunde echilibrului de pe piaţa bunurilor (presupunem o economie mixta
şi închisă)
CAg = Y => C + I + G = Y
S + Tn = I + G => S + Tn – G = I
SPrivate + Spublice = S naţionale
CAg = Y => C + I + G = Y => Ca +c’Yd + Ia – bd’ + G = Y
I = Ia – bd’ = functia investitiilor
Ia = investitiile influenţate de alţi factori, în afară de rata dobânzii (d’)
b = elasticitatea investiţiilor în funcţie de rata dobânzii
Ca + c’(Y – Ta – tY + TR) + Ia – bd’ + G = Y
Ca – c’Ta + c’TR + c’Y – c’tY + Ia – bd’ + G = Y
Ca – c’Ta + c’TR + Ia + G – bd’ = Y – c’Y + c’tY => A –bd’= Y [1-c’(1-t)]
Y = (A –bd’)/ [1-c’(1-t)]= (A –bd’)Mi
Mi= multiplicatorul investiţiilor într-o economie mixtă
Atunci când se modifică rata dobânzii (d’), are loc deplasarea pe aceeaşi dreaptă IS.
În A (elemente autonome) există şi instrumentele politicii fiscale (transferuri, taxe
autonome, cheltuieli guvernamentale)
A = c’TR - c’Ta + G + Ca + Ia
politică fiscală IS Explicatie
expansionistă creste A↑ => Y↑
restrictivă scade A↓ => Y↓
b) Dreapta LM – corespunde echilibrului de pe piaţa monetară :cererea de monedă = oferta

de monedă
L=M/P
L = Y (y;d’)
L = hY – Kd’
h = reacţia cererii de monedă în funcţie de modificarea Y
K = reacţia cererii de monedă în funcţie de modificare d’
La echilibru: hY – Kd’ = M/P => hY = Kd’+M/P => Kd’ = hY –M/P => relaţie pozitivă
între Y şi d’(dacă Y↑=>L↑=>d’)
politică monetară LM Explicatie
restrictivă deplasează către stânga M/P ↓ => Y↓
expansionista se deplasează către M/P↑ => Y↑ la aceeaşi rată a dobânzii
dreapta (d’)
c) Reprezentarea grafică a modelului IS – LM

Punctul E reprezintă un nivel de echilibru simultan pe piaţa monetară şi pe piaţa bunurilor.
Conform modelului IS – LM, echilibrul se modifică prin promovarea politicilor fiscale şi
monetare.
Grafic:
Analiza economiei deschise
Cursul nominal de schimb

Cursul nominal de schimb – CNS – reprezintă cursul valutar/de schimb - determinat în
funcţie de cererea şi oferta de valută
CNS: valuta/moneda nationala
Dacă se măreşte cererea de valuta => CNS↑ => moneda nationala se depreciază
Dacă se măreşte cererea de valuta => CNS↓ => moneda nationala se apreciază
Cursul real de schimb

CRS – reprezintă cursul la care pot fi schimbate bunuri produse în ţări diferite.
La nivelul unei economii, cursul real de schimb se va determina pe baza preţului mediu
extern şi a preţului mediu intern CRS =CNS P*/P
CNS↑ CRS↑(depreciere moneda nationala se depreciază în termeni
în termeni reali) nominali=>CRS↑=> moneda nationala se depreciază şi în
=> EN↑ termeni reali.
P*/P↑ bunurile produse intern devin mai ieftine relativ la bunurile
externe=>Exp↑;Imp↓=> EN↑
CNS↓ CRS↓(apreciere moneda nationala se apreciază=>Exp↓ şi Imp↑
în termeni reali) =>EN↓(Deficitul comercial↑;surplusul comercial↓)
P*/P↓ => EN↓ bunurile produse intern devin mai scumpe=> Exp↓; Imp↑;
EN↓ (depreciere in termeni reali).
Balanţa de plăţi externe (BPE) curpinde totalitatea plăţilor şi încasărilor de valuta ale
rezidenţilor în relaţia cu agenţii economici străini.
Activ Pasiv
Încasările de valută Plăţile de valută
Conturile balanţei de plăţi externe

Contul curent Contul balanţei comerciale
o Exporturi (încasări de valută)
Soldul contului curent o Importuri (plăţi de valută)
= soldul balanţei Contul balanţei veniturilor
comerciale + soldul o Încasările de valută sunt veniturile deţinute de români în
balanţei veniturilor + străinatate şi transferate în România (profituri, dobânzi, salarii
soldul balanţei ale lucratorilor cu contract mai mic de 1 an)
transferurilor o Plăţile de valută (profituri, dobânzi, salarii obţinute de străini
în România şi transferate în străinătate)
Contul balanţei transferurilor
o Încasările de valută de pe urma transferurilor în România.
o Sumele nerambursabile pe care le oferă UE României
o Plăţile de valută (ieşirile de transferuri din România).
Contul de capital şi Balanţa investiţiilor directe
financiar - Încasări de valută: investiţii străine directe în România
- Ieşiri de valută: investiţii directe ale românilor în străinătate
Balanţa investiţiilor de portofoliu (în titluri financiare; investiţii
speculative)
- Intrări: achiziţii de titluri financiare realizate de străini în
România
- Ieşiri: achiziţii de titluri realizate de români în străinătate
Balanţa creditelor externe
- Intrări: creditele pe care le primeşte România (acordate
României)
- Ieşiri: rambursarea creditelor
În vorbirea curentă se pune adesea semnul de egalitate între contul curent şi balanţa
comercială. De asemenea este posibil ca deficitul balanţei veniturilor să fie compensat de
excedentul balanţei transferurilor, astfel că soldul contului curent = soldul balanţei
comerciale.
 Dacă balanţa de cont curent înregistrează deficit, atunci contul de capital şi financiar
va
 inregistra surplus, astfel încât balanţa de plăţi externe să se echilibreze.
 Ideal, deficitul de cont curent ar trebui finanţat în cea mai mare parte prin investiţii
străine directe şi nu prin credite externe (astfel nu creşte datoria externă).
 Dacă deficitul de cont curent<surplusul contului de capital şi financiar=>↑ rezervele
valutare.
 Dacă deficitul de cont curent>surplusul contului de capital şi financiar=>↓ rezervele
valutare.
1. Ce este un flux economic
2. Ce este somajul si care sunt tipurile eacstuia
3. Ce este inflatia
4. Ce studiaza modelul IS-LM
1.Echilibrul economic general reprezinta pe termen lung:

A.o tendinta spre egalizarea ofertei si cererii pe toate pietele;
B. o conditie pentru o economie eficienta;
C.un raport intre consum si investitii;
D.o egalitate intre cererea si oferta bunurilor economice;
E. o constanta a economiilor moderne.
a. A+B+C;
b. C+D+E;
c. B+D+E;
d. A+D+E;
e. B+C+D.
2.Echilibrul economic dinamic consta in:
A.modificarea starii economiei sub actiunea contradictorie a factorilor
cresterii si dezvoltarii economice;
B.modificarea raportului dintre resurse si nevoi, dintre cererea globala si
oferta globala, dintre subsistemele
economiei nationale;
C.starea neschimbata a economiei nationale de la o perioada la alta;
D.existenta in permanenta a unor abateri considerabile ale economiei de la
trendul dezvoltarii, care nu pot sa
fie solutionate;
E. toate subsistemele economiei nationale evolueaza in aceeasi directie si
cu aceeasi intensitate.
a. B+C;
b. D+E;
c. A+B;
d. A+E;
e. B+E.
3.Prin dezechilibru economic se intelege:
a. starea economiei nationale sau a unei componente a acesteia de a nu fi
in echilibru;
b. starea vremelnica si intamplatoare a economiei in cadrul careia fortele
contrarii sunt egale;
c. permanent ca o stare de dezorganizare a structurilor sistemului
economic;
d. permanent ca o stare in care componentele economiei nu se modifica;
e. o stare de miscare a economiei in care exista numai surplus de cerere
agregata.
4.Dezechilibrele economice imbraca mai multe forme, dintre care cele mai
semnificative sunt:
A.excesul de oferta agregata pe piata bunurilor si pe piata muncii;
B. excesul de cerere agregata simultan pe piata bunurilor economice, a
monedei si pe piata muncii;
C.excesul de cerere agregata pe piata bunurilor combinat cu excesul de
oferta agregata pe piata muncii;
D.cresterea somajului combinat cu diminuarea productiei, adica
inrautatirea conditiilor de viata ale consumatorilor;
E. egalizarea cererii agregate cu oferta agregata.
a. A+D+E;
b. C+D+E;
c. B+C+D+E;
d. A+C+D+E;
e. A+B+C+D.
5.Presiunea este generata de mai multe cauze, printre care:
A. disproportiile intre ramurile de productie;
B. satisfacerea insuficienta a aspiratiilor consumatorilor;
C. cresterea concomitenta a salariilor si a preturilor, inflatia avand un rol
precumpanitor;
D. cresterea volumului investitiilor din economia nationala si formarea
unui surplus de capacitati de productie;
E. dominatia incertitudinii pe piata.
a. A+B+D;
b. A+B+C;
c. C+D+E;
d. B+C+D;
e. B+D+E.
6.Dintre cele doua forme fundamentale de dezechilibru – presiunea si
absorbtia – avantajele cele mai mari le aduce presiunea, daca prin politica
economica generala se realizeaza cateva conditii:
A. intensitatea aspiratiei de vanzare sa fie suficient de puternica, incat
producatorii sa fie in mare masura interesati de reusita vanzarii;
B. existenta unei tensiuni moderate intre aspiratia de vanzare si vanzare
efectiva;
C. dominatia incertitudinii pe piata;
E. sa existe suficiente forte si procese ale pietei care sa neutralizeze sau cel
putin sa atenueze efectele negative ale presiunii.
a. A+B+C;
b. B+C+D;
c. D+E;
d. A+C+D;
e. A+B+E.
7.Presiunea este generata de mai multe cauze. Dintre acestea nu fac parte:
A. disproportiile intre ramurile de productie;
B. satisfacerea insuficienta a aspiratiilor consumatorilor;
C. cresterea concomitenta a salariilor si a preturilor, inflatia avand un rol
precumpanitor;
E. dominatia incertitudinii pe piata.
a. A+B;
b. A+B+C;
c. C+D+E;
d. B+C+D;
e. B+D+E.
8.Care din conditiile de echilibru de mai jos nu sunt corecte?
A. D = C+I;
B. Y = C+S;
C. C+ S = C+I;
D. D>C+I;
E. Y>C+S.
Unde: D – cererea globala; Y – oferta globala; C – cererea pentru bunuri
de consum;
I – cererea pentru bunuri investitionale; S – economiile.
a. A+E;
b. B+D;
c. D+E;
d. A+B+C;
e. B+C+D.
9. In perioada de absorbtie:
A. indiferent daca se manifesta pe termen lung sau scurt, povara
nesigurantei (incertitudinii) este suportata de vanzator;
B. cumparatorul gaseste pe piata tot ceea ce doreste si nu se simte in
nesiguranta;
C. vanzatorul se simte in siguranta;
D. povara incertitudinii este suportata de cumparator, care cumpara
bunurile dorite numai atunci cand le gaseste pe piata si nu in momentul in
care si-a manifestat intentia de a cumpara;
E. selectia bunurilor o face cumparatorul, si are ca rezultat la producatori
diversificarea (diferentierea) si imbunatatirea calitatii bunurilor.
a. A+B+E;
b. B+C+D;
c. C+D;
d. C+D+E;
e. A+B+C.
10.Presiunea:
A. desemneaza dezechilibrele economice anormale;
B. desemneaza dezechilibrele economice normale;
C. aduce avantaje mai mari decat absorbtia asupra pietei;
D. aduce avantaje mai mici decat absorbtia asupra pietei;
E. nu aduce niciodata avantaje asupra pietei
a. A+C;
b. B+C;
c. A+E;
d. B+E;
e. B+D.
11.Absorbtia:
A. desemneaza dezechilibrele economice normale;
B. desemneaza dezechilibrele economice anormale;
C. aduce avantaje mai mici decat presiunea asupra pietei;
D. aduce avantaje mai mari decat presiunea asupra pietei;
E. nu aduce niciodata avantaje asupra pietei.
a. A+C;
b. B+C;
c. A+E;
d. B+E;
e. B+D.
12.Printre adeptii teoriei echilibrului economic general se numara:
A. Joseph Schumpeter;
B. Francois Perroux;
C. Henry Guitton;
D. Leon Walras;
E. J. M. Keynes.
a. A+B+D;
b. A+C+E;
c. B+C+D+E;
d. A+B+C;
e. D+E.
13. Care este relaţia condiţiei de echilibru economic :
14. Care dintre următoarele mărimi constituie un exemplu de injecţie in
fluxul circular al venitului:
a) economiile;
b)investiţiile;
c) taxele şi impozitele;
d) importurile;
e) deficitul bugetar.
15) Care dintre variantele de mai jos cuprinde componentele ce formează
injecţiile in fluxul circular al venitului:
a) investitii, cheltuieli guvernamentale, economii, exporturi;
b) exporturi, investitii, cheltuieli guvernamentale, importuri;
c) importuri, economii, taxe, investiţii;
d) exporturi, investiţii, cheltuieli guvernamentale;
e) economii, investiţii, exporturi.
16. Dacă statul ar avea un deficit bugetar de 100 u.m. şi investitiile
firmelor sunt de 300 u.m., aflaţi S (în condiţii de echlibru macroeconomic)
17. Y ↑ 100 u.m. t = 0,16 ΔT = ?
18. I ↑ cu 20 u.m., c’ = 0,8, t = 0,25. ΔY =?
19. În ţara A: c’A = 0,8, iar tA = 0,2. În ţara B: c’B = 0,6, iar tB = 0,25.
Dacă Invstiţiile cresc
cu aceeaşi sumă în ţările A şi B, în care dintre ţări venitul se va majora
mai mult?
20. C = 100 + 0,8Yd
T = 10 + 0,25Y
TR = 30
G = 14
I = 70
Determinati
a) Nivelul de echilibru al venitului naţional (Y).
b) Nivelul de echilibru al VN dacă ΔTa = 10.
c) Nivelul de echilibru al VN dacă ΔG = 80.
21 Economiile sunt 500, investiţiile 400, iar deficitul bugetar 50. Aflaţi
surplusul/deficitul comercial (în condiţii de echilibru macroeconomic).
22) S=I=500, deficitul comercial = 50, iar G = 300. Aflaţi taxele nete şi
soldul bugetar (în condiţii de echilibru macroeconomic).
23) Deficitul comercial în t0 a fost de 12% din PIB, iar deficitul bugetar
de 5,5% din PIB, S fiind de 15% PIB. Aflaţi ponderea investiţiilor în PIB
în anul t0 (în condiţii de echilibru macroeconomic).
24) Deficitul comercial în t0 a fost de 5,5%PIB, iar deficitul bugetar de
6,5% PIB. S = 17%PIB. Aflaţi ponderea investiţiilor în PIB în anul t0 (în
condiţii de echilibru macroeconomic).
25 ) C = 100 + 0,7Yd si I = 150 Calculaţi:
a. Nivelul venitului disponibil (Yd) în condiţii de echilibru
macroeconomic.
b. Aflaţi noul nivel de echilibru al venitului, dacă investiţiile cresc cu
50 u.m.
26) Înclinaţia marginală spre consum (c’) în ţara A este de 0,9, iar c’ în
ţara B este de 0,6.
Dacă investiţiile cresc cu acelaşi nivel în fiecare dintre cele 2 ţări, în care
din ele venitul se
va modifica mai mult?
1. Rata şomajului in condiţiile lipsei şomajului ciclic reprezintă _____

2. Şomajul , apărut ca rezultat al neconcordanţei abilităţilor profesionale a
forţei de muncă şi
structurii economiei este _____ _________
3. Şomajul fricţional apare in rezultatul ____
4. Se presupun următoarele corelaţii intre indicatorii monetari şi
variabilele independente:
Cererea de monedă pentru motivul tranzacţional şi precauţional: L1 =
0,4Y + 100, unde Y = venitul naţional, Cererea de monedă pentru motivul
speculaţiei: L2 = 200 – 2r, unde r este rata dobanzii exprimată in procente,
Oferta de monedă este perfect inelastică in raport cu rata dobanzii la
nivelul de 500 u.m. Să se determine:
- nivelul ratei dobanzii care asigură echilibrul pieţei monetare cand Y =
1000 u.m.,
- noua rată a dobanzii in condiţiile creşterii cu 25% a venitului naţional,
- Expresia pentru curba LM, oferta de monedă fiind cea din ipoteză,
- Expresia pentru curba IS, ştiind că: C = 190 + 0,6 (Y – T), T = 150, G =
400, I = 100 – 6r,
- Nivelurile de echilibru pentru Y şi r.
a) 80%, 100%, Y = 100 + 2r; Y = 100 – 15r, 700 şi 20%;
b) 100%, 150%, Y = 500 + 5r; Y = 200 – 12r, 520 şi 25%;
c) 100%, 150%, Y = 500 + 5r; Y = 1500 – 15r, 750 şi 50%;
d) 50%, 150%, Y = 400 + 4r; Y = 2000 – 25r, 800 şi 30%;
e) 100%, 150%, Y = 500 + 2r; Y = 1500 – 10r, 750 şi 70%.
5. Creşterea generală şi rata durabilă a preţurilor este _ _____________
6. Reducerea nivelului general al preţului este ____ __________
7. Nivelul inflaţiei se calculează ___ __
8. Inflaţia prin cerere apare in rezultatul ______________
9. Inflaţia prin costuri apare in rezultatul _________
10. Cum poate Banca Naţională prin politica monetară să modifice oferta
de bani?
11. Guvernul majorează impozitele pentru a reduce deficitul bugetului de
stat. Aplicand modelul ISLM ce măsuri va intreprinde Banca Centrală
pentru a menţine neschimbat:
- nivelul venitului
- rata dobanzii.
12.Ce politici ar trebui să aplice Guvernul pentru a reduce inflaţia cauzată
de creşterea costurilor?
13. Ce politici ar trebui să aplice Guvernul pentru a reduce inflaţia cauzată
de creşterea cererii
agregate?
14. Explicati sensul economic al ecuatiei ofertei agregate in perioada
scurtă
15. Biroul Internaţional al Muncii defineste şomerul ca fiind persoana care
îndeplineşte următoarele condiţii :
16. Şomajul involuntar se manifestă sub diferite forme :
17. Estimarea sau măsurarea şomajului, într-o perioadă sau alta, presupune
luarea în considerare a
18 Termenul “economisire” este abordat identic de către persoana fizică şi
antreprenor.
19 Punctele de pe dreapta IS reflectă combinaţiile ratei dobanzii şi
venitului pentru care piaţa mărfurilor este echilibrată.
20 Curba IS reflectă corelaţia dintre economiile interne şi investiţiile
externe.
21 In cadrul economiei comunicarea şi dimensiunea valorică a activităţii
economice se realizează prin intermediul banilor
22 Pentru a controla baza monetară Banca Naţională poate finanţa
deficitele bugetare.
23 Băncile se deosebesc de alte instituţii financiare prin faptul că au
posibilitatea de a crea bani.
24 In cazul in care curba LM este verticala atunci cererea de bani nu
depinde de nivelul ratei
dobanzii. şi de nivelul venitului.
25 De-a lungul curbei LM oferta de bani este constantă.
26. Balanţa contului curent reflectă exclusiv relaţiile de import şi export de
bunuri şi servicii
27 Exportul de capital din ţară va influenţa pozitiv balanţa de plăţi.
28 Daca inclinaţia marginală pentru import este mică, atunci
multiplicatorul fiscal creşte.
29 Excedentul balanţei de plăţi este egal cu excedentul contului curent
plus excedentul contului de capital.
30 Scăderea preţurilor la mărfurile străine comparativ cu preţurile
mărfurilor autohtone va deplasa cererea spre produsele de import
31 Orice operaţie pe piaţa valutară va influenţa direct baza monetară.
32. In perioada scurtă, cu creşterea preţurilor ocuparea va creşte in caz
dacă:
a) preţurile cresc mai repede decat salariul nominal;
b) creşte salariul real;
c) productivitatea muncii creşte mai repede decat salariul real;
33. Dacă Guvernul stabileşte un salariu minim ridicat, ce urmări va avea
această decizie:
a) vor beneficia şomerii;
b) vor suferi indivizii care muncesc;
c) va scădea cantitatea cerută de muncă;
d) nu se vor produce schimbări.
34. Şomajul este rezultatul:
a) pierderii locurilor de muncă;
b) creşterii ofertei de muncă;
c) reducerii cererii de muncă.
35. Rata şomajului efectiv reprezintă:
a) raportul numărului celor neocupaţi la cei ocupaţi;
b) raportul numărului celor neocupaţi la populaţia activă;
c) raportul numărului şomerilor la populaţia totală;
d) raportul numărului şomerilor la populaţia activă
36. Şomajul fricţional are loc in cazul cand:
a) in economie se petrec schimbări tehnologice;
b) firmele disponibilizează lucrătorii in condiţiile recesiunii economice;
c) lucrătorul se disponibilizează pentru a căuta un nou loc de muncă mai
favorabil;
d) răspunsul corect lipseşte.
37. Modificările in cererea consumatorilor şi retehnologizările majorează:
a) şomajul fricţional;
b) şomajul structural;
c) şomajul ciclic.
38. Cei care au pierdut locul de muncă in urma recesiunii economice se
includ in categoria şomerilor:
a) fricţionali;
b) ciclici;
c) structurali;
d) voluntari.
39. Ocuparea deplină a forţei de muncă presupune:
a) lipsa totală a şomajului;
b) existenţa şomajului ciclic;
c) existenţa şomajului natural.
40. Rata naturală a şomajului caracterizează situaţia cand:
a) există şomaj ciclic;
b) lipseşte şomajul fricţional;
c) şomajul natural este constant; somajul structuratl si frictional
caracterizeaza somajul natural si
determina rata naturata a somajului care nu este constanta
d) şomajul structural este de scurtă durată;
e) nici o variantă corectă.
41. Somajul tranzitoriu sau frictional:
a. desemneaza starea specifica persoanelor neocupate care, desi dispuse sa
lucreze pentru un
salariu real mai mic, nu gasesc locuri de munca disponibile;
b. cuprinde pe aceia care beneficiaza de indemnizatia de somaj, dar care
presteaza concomitent o activitate remunerata, de obicei, in domeniul
serviciilor de consum sau al comertului;
c. este datorat refuzului sau imposibilitatii pentru purtatorul fortei de
munca de a accepta o retributie corespunzatoare salariului de echilibru;
d. specific acelor economii in care forta de munca manifesta o mare
inclinatie spre schimbarea locului de munca in vederea ameliorarii
conditiilor de viata;
e. este cauzat de crizele economice care au loc, de crizele partiale sau de
alte crize specifice unei conjuncturi.
42. Somajul intermitent:
A. este determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi,
precum si de centralizarea unor capitaluri si unitati economice care impun
restrangerea locurilor de munca;
B. afecteaza in mod deosebit femeile si este cauzat de intreruperea
activitatii din motive familiale sau de maternitate;
C. apare ca rezultat al practicarii contractelor de angajare pe durate scurte
din cauza incertitudinii afacerilor;
D. este determinat de tendintele de restructurare economica, geografica,
sociala, etc. care au loc in diferite tari, mai ales, sub incidenta revolutiei
tehnico-stiintifice;
E. incepe la expirarea angajarii si se incheie la reinnoirea contractului sau
realizarea unei noi angajari la o alta unitate.
a. A+C;
b. B+C;
c. C+D;
d. A+D;
e. C+E.
43 Care din măsurile de politică economică pot servi direct la combaterea
şomajului structural:
a) imbunătăţirea condiţiilor de muncă;
b) mărirea transparenţei pieţii muncii;
c) recalificarea forţei de muncă pentru noile necesităţi ale economiei;
d) creşterea mărimii indemnizaţiei de şomaj.
44. In situaţia in care, intr-o ţară, există un şomaj ciclic considerabil,
guvernul acestei ţări poate adopta una din următoarele măsuri de politică
economică pentru reducerea lui:
a) majorarea impozitelor şi reducerea cheltuielilor publice;
b) reducerea impozitelor şi majorarea cheltuielilor publice;
c) stimularea creşterii importurilor;
d) stimularea creşterii ratei dobanzii.
45. In care din situaţiile de mai jos se manifestă inflaţia?
a) cand sporesc preţurile la unele bunuri alimentare;
b) cand cresc preţurile bunurilor mai calitative;
c) cand cresc preţurile la resursele energetice;
d) cand are loc o creştere generalizată a preţurilor.
46. Indicatorul ratei inflaţiei reprezintă:
a)nivelul general al preţurilor anului curent raportat la nivelul general al
preţurilor anului precedent;
b) diferenţa dintre nivelul general al preţurilor anului curent şi nivelul
general al preţurilor anului
precedent;
c)diferenţa dintre nivelul general al preţurilor anului curent şi ale anului
precedent raportată la nivelul general al preţurilor anului precedent;
d) diferenţa dintre nivelul general al preţurilor anului curent şi ale anului
precedent raportată la nivelul general al preţurilor anului curent.
47. Care din următoarele cauze ale inflaţiei se datorează cererii agregate şi
care se datorează ofertei agregate:
a) o creştere a cheltuielilor guvernamentale pentru bunuri şi servicii
finanţate prin emisiune
monetara
b) o creştere a preţului petrolului;
c) o reducere a impozitului pe venitul personal;
d) o descreştere in inclinaţia marginală spre economisire a manajelor.
48. Stagflaţia este situaţia:
a) creşterii preţurilor şi creşterii volumului de producţie;
b) creşterii preţurilor şi stagnării/reducerii volumului de producţie;
c) reducerii preţurilor şi a volumului de producţie.
49. In corespundere cu efectul Fischer, un ritm mai inalt al inflaţiei
determină creşterea:
a) stocurilor monetare ale populaţiei;
b) ratei nominale a dobanzii;
c) ratei reale a dobanzii.
50. Nivelul anual al inflaţiei este de 20%, banca acordă credite şi
incasează 30%. Cu ce va fi egală rata
reală a dobanzii?
a) 10%;
b) 20%;
c) 30% .
51. Un student dispune de 1000 u.m. şi trebuie să decidă: să-i consume sau
să facă economii. Dacă i-ar
depune la bancă, peste un an ar primi 1120 u.m. Rata inflaţiei constituie
14% anual.
Ce sfat ii veţi da studentului?
a)să cheltuie mijloacele de care dispune;
b) să facă economii.
52. Ce sfat ii veţi da studentului (vezi sarcina precedentă), dacă banca va
achita la depuneri o dobindă in mărime de 20% anual, iar rata inflaţiei va
răminea neschimbată?
a)să cheltuie mijloacele de care dispune;
b) să le depună la bancă.
53. Care din următoarele afirmaţii referitoare la procesul inflaţionist este
falsă:
a) afectează in mod negativ pe cei care dispun de venituri fixe;
b) afectează in mod negativ pe cei care economisesc;
c) afectează in mod negativ sectorul public, ducand la creşterea datoriei
publice;
d) afectează in mod negativ proprietarii de bunuri imobiliare.
54. Gradul de indatorare a unei tari se evidentiaza prin:
a. soldul anual al balantei de plati;
b. raportul dintre marimea datoriei publice si PIB;
c. raportul dintre PIB si marimea datoriei publice;
d. ponderea imprumuturilor externe in acoperirea deficitului bugetar;
e. serviciul datoriei publice.
55.Impozitele indirecte:
A. sunt insusite de catre producatori;
B. contin elemente de inechitate sociala;
C. sunt suportate de catre consumatori;
D. sunt suportate de catre producatori;
E. nu sunt suportate de catre consumatori.
a. A+E;
b. B+C;
c. D+E;
d. B+E;
e. A+C.
56. Rata optima de presiune fiscala este:
a. acel prag de impunere fiscala ce multumeste pe toti agentii economici;
b. o constructie teoretica, imposibil de atins in practica;
c. stabilita de catre guvern;
d. acel prag de impunere care asigura maximul incasarilor fiscale;
e. acel prag de impunere care asigura minimul incasarilor fiscale.
57. Deficitul bugetului de stat se formează in cazul cand:
a) suma cheltuielilor publice devansează suma veniturilor publice;
b) cheltuielile publice cresc;
c) veniturile publice scad;
58. Datoria publică reprezintă suma anterioarelor:
a) cheltuieli publice;
b) deficite publice;
c) cheltuieli pentru apărarea naţională.
59. Scaderea nivelului de impunere fiscala are efecte pozitive atunci cand:
a. asigura cresterea accentuata a veniturilor impozabile;
b. conduce la deficite bugetare;
c. stimuleaza disponibilizarile;
d. duce la o scadere a cheltuielilor publice pentru obiective sociale;
e. asigura scaderea veniturilor impozabile.
60. Nu reprezintă instrument al politicii fiscale:
a) modificarea achiziţiilor publice;
b) reglementarea ratei dobanzii;
c) reglementarea transferurilor;
d) modificarea cotelor impozitare.
61. Politica fiscală stimulatoare presupune:
a) majorarea achiziţiilor publice şi a impozitelor;
b) reducerea achiziţiilor publice şi a impozitelor;
c) majorarea achiziţiilor publice şi reducerea impozitelor;
d) reducerea achiziţiilor publice şi majorarea impozitelor.
62. Politica fiscală stimulativă este indreptată spre:
a) majorarea volumului de producţie şi nivelului angajării in economie;
b) micşorarea ritmului inflaţiei;
c) stabilizarea ratei de schimb;
d) echilibrului dintre veniturile şi cheltuielile bugetului de stat.
63. La măsurile stimulative ale politicii fiscale se referă:
a) vanzarea de către Banca Centrală a obligaţiunilor pe piaţa deschisă;
b) procurarea de către Banca Centrală a obligaţiunilor pe piaţa deschisă;
c) nici un răspuns nu este corect.
64. Politica fiscală restrictivă presupune:
a) majorarea achiziţiilor publice şi a impozitelor;
b) reducerea achiziţiilor publice şi a impozitelor;
c) majorarea achiziţiilor publice şi reducerea impozitelor;
d) reducerea achiziţiilor publice şi majorarea impozitelor.
65. Politica bugetar - fiscală restrictivă se realizează:
a) in condiţiile unei situaţii economice stabile;
b) cu scopul micşorării inflaţiei;
c) pentru stimularea activităţii de antreprenoriat;
d) toate răspunsurile sunt incorecte.
66. Moneda reprezintă:
a) activ financiar utilizat pentru efectuarea tranzacţiilor;
b) mijloc de plată oficializat in ţara dată;
c) măsură de evidenţă, mijloc de circulaţie şi plată;
67. Prin cerere monetară se inţelege:
a) dorinţa persoanelor individuale de a fi mai bogate;
b) cererea de active financiare sub formă monetară;
c) un mijloc de control al ofertei monetare;
d) nici unul din răspunsurile de mai sus.
68. In condiţiile creşterii venitului naţional, cererea monetară:
a) creşte din motive de tranzacţie şi precauţie
b) scade din motive de speculaţie;
c) scade din motive de tranzacţie şi speculaţie.
69. Cererea monetară creşte cand:
a) PIB-ul real creşte;
b) PIB-ul real scade;
c) rata nominală a dobanzii creşte;
d) rata nominală a dobanzii scade.
70. Oferta monetară dintr-o economie este realizată de:
a) Ministerul finanţelor;
b) Banca Centrală şi băncile comerciale;
C) Instituţiile publice.
71. Oferta monetară depinde de:
a) rata dobanzii la credite bancare;
b) emiterea banilor in numerar şi a banilor scripturali;
c) dorinţele populaţiei de a păstra banii sub formă lichidă.
72. Principalele instrumente ale politicii monetare sunt:
a) cheltuielile publice, impozitele şi rata rezervelor obligatorii;
b) oferta monetară, achiziţiile publice şi impozitele;
c) rezervele bancare şi rata dobanzii;
d) operaţiunile pe piaţa deschisă, rata rezervelor obligatorii şi taxa
rescontului.
73. Oferta de bani va creşte dacă:
a) BC va mări rata rezervelor obligatorii;
b) BC va reduce rata rezervelor obligatorii;
c) statul va emite obligaţiuni;
d) statul răscumpără obligaţiunile sale de pe piaţă.
74. Majorarea de către Banca Centrală a taxei rescontului determină:
a) extinderea capacităţilor de creditare ale băncilor comerciale;
b) restrangerea capacităţilor de creditare ale băncilor comerciale;
c) creşterea multiplicatorului bancar;
d) reducerea multiplicatorului bancar.
75. Creşterea ratei de refinanţare duce la:
a) creşterea preţurilor la acţiuni şi obligaţiuni;
b) creşterea preţurilor la acţiuni şi micşorarea preţurilor la obligaţiuni;
c) micşorarea preţului la acţiuni şi obligaţiuni.
76. La măsurile stimulative ale politicii monetare se referă:
a) vanzarea de către Banca Centrală a obligaţiunilor pe piaţa deschisă;
b) procurarea de către Banca Centrală a obligaţiunilor pe piaţa deschisă;
c) creşterea ratei dobinzii;
d) reducerea ratei dobinzii.
77. Creşterea masei monetare in economie este rezultatul:
a) majorării bazei monetare; baza monetara este numerarul inafara
sistemului bancar si rezervele
bancilor comerciale
b) micşorării ratei rezervelor obligatorii;
c) micşorării rezervelor excedentare a băncilor comerciale;
d) toate cele enumerate mai sus.
78. Masa monetară se va reduce, dacă Banca Centrală:
a) reduce rata rezervei obligatorii;
b) ridică taxa rescontului;
c) toate răspunsurile sunt corecte;
d) sunt corecte răspunsurile a şi b.
79. Politica monetar-creditară restrictivă se realizează :
a) in condiţiile unei situaţii economice stabile;
b) cu scopul micşorării inflaţiei;
c) pentru stimularea activităţii de antreprenoriat;
d) toate răspunsurile sunt incorecte.
80. Panta curbei LM devine abruptă cand:
a) politica monetară este eficientă;
b) politica monetară este ineficientă;
c) politica fiscală este eficientă;
d) politica fiscală este ineficientă.
81. Creşterea ofertei monetare va determina:
a) deplasarea curbei IS la stanga şi reducerea ratei dobanzii şi a nivelului
venitului;
b) deplasarea curbei LM la dreapta şi creşterea ratei dobanzii şi a nivelului
venitului;
c) deplasarea curbei IS la dreapta, creşterea nivelului venitului, dar
reducerea ratei dobanzii;
d) deplasarea curbei LM la dreapta, creşterea nivelului venitului, dar
reducerea ratei dobanzii.
82. Creşterea cheltuielilor publice va determina:
venitului;
b) deplasarea curbei IS la dreapta şi creşterea ratei dobanzii şi a nivelului
venitului;
83. Majorarea impozitelor va determina:
venitului;
b) deplasarea curbei IS la dreapta şi creşterea ratei dobanzii şi a nivelului
venitului;
84. Mica economie deschisă semnifică:
a) un teritoriu mic după suprafaţă;
b) o pondere mică a importului-exportului in PIB;
c) economia care nu poate influenţa deplasările internaţionale de capital şi
rata dobanzii mondiale;
d) o populaţie cu un grad inalt de emigrare.
85. Totalitatea cheltuielilor efectuate de populaţie pentru cumpărarea
bunurilor străine minus
cheltuielile agenţilor străini pentru cumpărarea bunurilor ţării date
reprezintă:
a) consum naţional;
b) export net;
c) export;
d) import.
86. Care din cele de mai jos nu reprezintă rezultatul unei creşteri in
exportul net :
a) deprecierea monedei naţionale;
b) stimularea activităţii principalilor parteneri comerciali;
c) deprecierea monedei străine;
d) partenerii comerciali străini ridică bariere tarifare.
87. Balanţa comercială reprezintă:
a) toate tranzacţiile rezidenţilor ţării date cu exteriorul;
b) exportul şi importul de bunuri şi servicii;
c) cumpărarea-vanzarea activelor financiare din exteriorul ţării;
d) diferenţa dintre valoarea exportului şi a importului.
88. Balanţa comercială a ţării este deficitară, dacă:
a) cheltuielile publice depăşesc veniturile publice;
b) capitalul exportat este mai mare decat cel importat;
c) ţara cumpără in străinătate bunuri cu valoare mai mare decat vinde in
străinătate;
d) ţara vinde peste hotare bunuri cu valoare mai mare decat cumpără de
acolo.
89. Creşterea deficitului balanţei de plăţi:
a) majorează rezervele valutare ale Băncii Centrale;
b) reduce rezervele valutare ale Băncii Centrale;
c) nu influenţează mărimea rezervelor valutare ale Băncii Centrale.
90. Aprecierea ratei de schimb valutar contribuie la:
a) scumpirea relativă a bunurilor de import;
b) scumpirea relativă a bunurilor autohtone;
c) creşterea exportului net.
91. Fie că o economie produce numai 4 bunuri. In tabel sunt prezentate
cantitatea şi preţul fiecăruia din ele pentru 2 perioade de timp:
Bun An 0 An 1
Q P Q P
A 15 1 20 1
B 5 1 8 2
C 10 2 11 4
D 1 10 2 10
Determinaţi:
1. PIB nominal pentru ambele perioade.
2. PIB real pentru anul „1”.
3. Indicele de deflaţie
92 Completaţi tabelul:
An PNB nominal PNB real Indice deflatie
1 6720 6200
2 5634 1.0835
3 2200 1.691
4 4000 1.667
5 4200 1.1476
6 5281 4600
93. Populaţia in varstă de muncă a unei ţări este de 15 mil. cetăţeni, din
care 8 mil. sunt apţi de muncă.
Populaţia ocupată reprezintă 6 mil. persoane. Din populaţia neocupată 3/4
caută un loc de muncă şi sunt dispuşi să se angajeze imediat.
Determinaţi:
1. Gradul de ocupare a forţei de muncă
2. Rata şomajului efectiv
94. Următoarele date caracterizează situaţia de pe piaţa muncii (mii
persoane):
0 1
Forta de munca 84889 95453
Angajati 80796 87524
Someri
Rata somajului
Cerinte:
1. Completati tabelul
2. Cum poate fi explicată creşterea simultană a numărului celor angajaţi şi
şomerilor?
3. Se poate de afirmat, că anul 1 se caracterizează printr-o ocupare deplină
a forţei de muncă?
95. Lunar sunt concediaţi 2% şi reangajaţi 4% din forţa de muncă.
calculaţi rata şomajului.
96. Iniţial numărul celor ocupaţi constituia 90 mil. persoane, iar numărul
şomerilor 10 mil. persoane. După o lună, din numărul celor ocupaţi 0,5
mil. persoane au fost eliberate, iar 1mil şomeri inregistraţi au incetat să
caute un loc de muncă.
Determinaţi:
1. Rata şomajului pentru condiţiile iniţiale;
2. Numărul celor angajaţi rămaşi peste 1lună;
3. Numărul şomerilor peste 1 lună
4. Rata şomajului după schimbările intervenite pe piaţa muncii.
97. Impozitul este o prelevare:
A. obligatorie;
B. fara contrapartida;
C. presupune o contraprestatie;
D. nu este obligatoriu;
E. nu presupune o contraprestatie.
a. A+C;
b. B+D+E;
c. C+D;
d. A+B+E;
e. B+D.
98. Care dintre afirmatiile urmatoare reprezinta functii importante ale
impozitelor?
A. fiscala;
B. sociala si regulatorie;
C. monetara;
D. de realizare a echilibrului economic;
E. de stimulare a progresului tehnic.
a. A+B;
b. A+C;
c. C+D+E;
d. A+C+D;
e. B+D.
99. Nivelul şomajului natural a alcătuit, in anul curent , 6 % iar nivelul
şomajului efectiv 10%.
Determinaţi:
1. Mărimea decalajului dintre PIB efectiv şi cel potenţial, dacă coeficientul
de sensibilitate a PIB
faţă de şomajul ciclic este 2;
2. Care vor fi pierderile provocate de şomajul ciclic, dacă PIB efectiv a
constituit 600 mil.u.m.?
100.Prin politica monetara se urmareste:
A. organizarea profesiunii bancare;
B. realizarea cu competenta a schimburilor banesti;
C. pastrarea in conditii de siguranta maxima obligatorie a disponibilitatilor
banesti ale populatiei;
D. ca volumul masei monetare si conditiile crearii ei sa contribuie la
realizarea obiectivelor economice
fundamentale;
E. fluidizarea maxima a circulatiei banesti.
a. B+C+E;
b. A+D;
c. B+C;
d. A+B+C;
e. A+D+E.
R: B
101.Pe plan extern, politica monetara urmareste:
a. incurajarea intrarilor si iesirilor de capitaluri pentru echilibrarea balantei
de plati si
descurajarea intrarilor de capital speculativ;
b. incurajarea intrarilor de capital speculativ;
c. reglarea cererii de moneda de plati;
d. achizitionarea de valuta straina.
e. reglarea cererii de moneda de schimb.
102.In totalul veniturilor bugetare ale statului, cea mai mare pondere o au:
a. cotizatiile pentru asigurari sociale;
b. varsamintele din beneficiul intreprinderilor de stat;
c. incasarile din impozite si taxe;
d. cotizatiile pentru indemnizatia de somaj;
e. imprumuturile de la organismele financiare internationale.
103.Imprumuturile facute pentru acoperirea deficitului bugetar reprezinta:
a. datoria interna;
b. datoria externa;
c. datoria publica;
d. serviciul datoriei externe;
e. emisiune de obligatiuni de stat.
104. Cererea de monedă pe motiv tranzacţional alcătuieşte 400 mlrd.u.m.
Calculaţi cererea monetară totală in baza datelor tabelului.
Rata anuala a dobanzii 14 13 12 11 10 9 8
Cerere moneda pe 30 50 70 90 110 130 150
motiv speculativ
Cerere monetara totala
Oferta monetară alcătuieşte 510 mlrd.u.m. Determinaţi rata dobanzii de
echilibru. Determinaţi rata dobanzii de echilibru pentru condiţiile cand
oferta monetară creşte pană la 530 mlrd.u.m., se reduce pană la 450
mlrd.u.m.
105. In economie s-a stabilit echilibrul simultan pe piaţa bunurilor şi
serviciilor şi pe pieţele financiare. Completaţi tabelul indicand
consecinţele apariţiei in economie a următoarelor evenimente:
Eveniment Ce piata Ce curba Cum Cum
este este evolueaza evolueaza
influentata influentata venitul rata de
national dobanda
cererea pentru Piata LM ↓ ↓
bani ca avere monetara
scade
impozitul pe Piata LM ↑ ↓
venit creşte monetara
exportul ţării Piata IS ↑ ↓
creşte bun&serv
reducerea Piata IS ↑ ↑
inclinaţiei bun&serv
marginale spre
economii
viteza de rotaţie Piata LM ↓ ↑
a banilor scade monetara
oferta de bani Piata LM ↑ ↓
creşte monetara
106. Multiplicatorul fiscal presupune:
a. marirea cheltuielilor publice fara modificarea volumului impozitului;
b. diminuarea impozitelor, totalul cheltuielilor ramanand nemodificat;
c. marirea in proportie egala si simultana atat a veniturilor, cat si a
cheltuielilor statului;
d. cresterea intr-o proportie mai mare a impozitelor decat a cheltuielilor;
e. cresterea cheltuielilor intr-o proportie mai mare decat a veniturilor
statului.
107. Economia unei ţări este caracterizată prin următoarele date: exportul
de bunuri : 19650 u.m., importul de bunuri : 21758 u.m., venituri obţinute
din investiţiile efectuate in exterior: 3621 u.m., venituri plătite
investitorilor străini : 1394 u.m., cheltuielile efectuate pentru turism in alte
ţări : 1919 u.m., veniturile ţării din turism :1750 u.m., transferuri
unilaterale in exterior : 2388 u.m., ieşirea de capital din ţară : 4174 u.m.,
intrarea de capital in ţară : 6612 u.m..
Determinaţi:
1. Soldul contului curent
2. Soldul contului de capital şi financiar
3. Soldul balanţei de plăţi
108. Datoria publica exprima acele imprumuturi interne si externe pe care
le face statul atunci cand:
a. tara se confrunta cu dificultati economice pe care printr-o concentrare a
eforturilor le poate
b. dificultatile economice necesita investitii de capital, iar statul le
finanteaza recurgand la imprumuturi;
c. apar dificultati datorita unor greseli de guvernare;
d. urmareste ridicarea standardului de viata al populatiei in perioada
preelectorala;
e. toate afirmatiile sunt corecte.
109.Indatorarea externa poate fi rezultatul:
A. deficitului bugetar;
B. deficitului comercial;
C. gestionarii gresite a banilor publici;
D. conceptiei gresite cu privire la echilibrul bugetar;
E. nici una dintre afirmatii nu este corecta.
a. C+D;
b. E;
c. A+B;
d. A+B+C;
e. A+B+C+D.
110.Elaborarea politicii fiscale este un act de decizie pe baza caruia se
afla:
A. criteriul de eficienta;
B. interesele guvernantilor;
C. asigurarea unui venit cat mai mare care sa ramana la dispozitia
agentilor economici;
D. mobilizarea unor venituri publice cat mai mari in conditiile incurajarii
afacerilor economice, a investitiilor, concomitent cu promovarea echitatii
in contributia fiecaruia la venituri, cu asigurarea protectiei sociale;
E. asigurarea bunastarii unor grupuri defavorizate ale societatii.
a. A+D;
b. B+C;
c. C+D;
d. C+E;
e. B+E.
111.Indicatorii utilizati la calcularea indicelui dezvoltarii umane (IDU)
sunt:
A. speranta de viata;
B. PIB pe locuitor, ca masura a standardului de viata;
C. gradul de alfabetizare si gradul de cuprindere in invatamant;
D. rata profitului;
E. rata dobanzii.
a. A+B+D;
b. A+B+E;
c. A+B+C;
d. C+D+E;
e. B+D+E.
112.Aparitia si accentuarea somajului au o multitudine de cauze obiective,
dar si subiective:
A. nivelul ratei profiturilor dintr-o economie;
B. nivelul dobanzilor;
C. criza economica;
D. nivelul de pregatire profesionala, in discordanta cu cererea de munca;
E. ritmul de crestere economica.
a. A+B;
b. B+C+D+E;
c. A+C+D;
d. C+D+E;
e. B+D+E.
113. Inflatia monetar-baneasca s-a manifestat:
A. sub forma devalorizarii mascate a monedelor din metale pretioase;
B. prin punerea in circulatie a unor monede false, cu o greutate mai mica
sau cu un continut in aur mai redus decat cele oficiale;
C. in perioada trecerii de la feudalism la capitalism;
D. prin deprecierea banilor de hartie si a banilor de credit care se exprima
in cresterea preturilor si in lipsa de incredere a agentilor economici in
moneda existenta;
E. printr-un dezechilibru intre banii depreciati si circulatia bunurilor
economice.
a. A+B;
b. C+D;
c. A+E;
d. B+D;
e. C+E.
114.Inflatia banilor de hartie neconvertibili in aur s-a manifestat:
A. sub forma devalorizarii mascate a monedelor din metale pretioase;
B. prin punerea in circulatie a unor monede false, cu o greutate mai mica
sau cu un continut in aur mai
redus decat cele oficiale;
C. in perioada trecerii de la feudalism la capitalism;
D. prin deprecierea banilor de hartie si a banilor de credit care se exprima
in cresterea preturilor si in lipsa de incredere a agentilor economici in
moneda existenta;
E. printr-un dezechilibru intre banii depreciati si circulatia bunurilor
economice.
a. A+B;
b. D+E;
c. A+E;
d. B+D;
e. C+E.
115.In esenta, dezechilibrul de ansamblu al economiei datorat inflatiei este
evidentiat de trei tendinte
majore:
A. scaderea preturilor;
B. cresterea preturilor;
C. cresterea mai rapida a cantitatii de moneda comparativ cu cresterea
altor variabile ale economiei, in
primul rand productia;
D. scaderea mai rapida a cantitatii de moneda comparativ cu scaderea altor
variabile ale economiei, in primul rand productia;
E. scaderea puterii de cumparare a banilor.
a. A+C+E;
b. B+C+E;
c. A+D+E;
d. B+D+E;
e. B+C+D.
116.Somajul tehnologic:
a. este determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi,
b. afecteaza in mod deosebit femeile si este cauzat de intreruperea
c. apare ca rezultat al practicarii contractelor de angajare pe durate scurte
d. este determinat de tendintele de restructurare economica, geografica,
e. incepe la expirarea angajarii si se incheie la reinnoirea contractului sau
realizarea unei noi
angajari la o alta unitate.
117. Somajul de discontinuitate:
118. Somajul structural:
119. Somajul involuntar:
a. persoanelor neocupate care, desi dispuse sa lucreze pentru un salariu
real mai mic, nu gasesc locuri de munca disponibile;
120.Somajul “la negru”:
lucreze pentru un salariu real mai mic, nu gasesc locuri de munca
disponibile;
121.Somajul voluntar:
disponibile;
122.Somajul ciclic sau conjunctural:
disponibile;
123.Care dintre urmatoarele procese contribuie direct la aparitia sau
extinderea somajului?
A. pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate;
B. inflatia;
C. emigrarea populatiei autohtone;
D. cresterea ofertei de munca prin realizarea de catre noile generatii a
varstei legale pentru a se putea angaja;
E. scaderea ofertei de munca.
a. A+C;
b. B+E;
c. B+D;
d. A+E;
e. A+D.
124.Care dintre urmatoarele afirmatii cu privire la indemnizatia sau
ajutorul de somaj sunt corecte?
A. este primita de catre orice persoana care nu lucreaza;
B. se plateste numai celor care indeplinesc toate conditiile pentru a fi
somer si realizarea unui anumit venit sub un anumit nivel;
C. este acordata pe perioade stabilite prin acord intre someri si
intreprinderi;
D. se acorda pe o perioada limitata;
E. este primita de catre orice persoana care nu lucreaza ca salariat.
a. A+B+C;
b. B+D;
c. C+E;
d. A+B+E;
e. C+D.
125.Criteriile care definesc continutul si sfera de cuprindere a resurselor
de munca sunt:
A. varsta de munca stabilita prin legislatia muncii;
B. gradul de pregatire a populatiei;
C. gradul de disponibilitate a persoanelor pentru activitati economico-
sociale;
D. cresterea ofertei de munca;
E. diminuarea cererii de munca.
a. A+B+C;
b. C+D;
c. A+C+E;
d. A+C;
e. A+B+C+D.
126.Precizati care dintre actiunile enumerate mai jos, referitoare la somaj,
se incadreaza in masurile ce privesc populatia ocupata:
A. crearea de noi locuri de munca;
B. masuri intreprinse pentru indepartarea imigrantilor si repatrierea lor la
tarile de origine;
C. angajarea somerilor cu contracte pe durata scurta;
D. acordarea echitabila a ajutorului de somaj;
E. indemnizatia de somaj sa acopere in intregime salariul avut.
a. A+C+D;
b. A+B;
c. C+D+E;
d. A+B+D;
e. B+C.
127.Precizati care dintre actiunile enumerate mai jos, referitoare la somaj,
se incadreaza in masurile ce ii privesc pe someri?
A. prevenirea cresterii somajului prin pregatirea si calificarea la locul de
munca a persoanelor care lucreaza efectiv;
B. garantarea locurilor de munca pentru cei care lucreaza;
C. angajarea pe timp partial sau cu orar redus, anagajarea provizorie cu
contract de munca pe perioada
determinata;
D. facilitatile acordate de stat pentru crearea de noi intreprinderi;
E. reducerea impozitelor si taxelor.
a. A+B;
b. C+D;
c. A+B+E;
d. B+C+D;
e. A+B+C+D.
128.Gradul de ocupare se determina astfel:
a. prin raportarea procentuala a populatiei ocupate la populatia activa
disponibila;
b. ponderea somerilor in total populatie activa;
c. ponderea emigrantilor in total populatie activa;
d. prin rate brute de ocupare a populatiei;
e. ponderea somerilor in populatia totala.
129.In care dintre situatiile de mai jos o persoana poate fi considerata
somer?
A. nu are loc de munca si vrea sa lucreze ca salariat;
B. a primit preaviz;
C. intrerupe lucrul, din motive de sanatate;
D. lucreaza la o unitate cu activitate sezoniera;
E. persoanele ce nu au loc de munca, cauta un loc de munca, si pot incepe
lucrul imediat.
a. A+B+E;
b. A+B+C;
c. A+E;
d. B+C;
e. B+C+D.
130.In ansamblul masurilor de diminuare a somajului un rol deosebit il au:
A. cresterea volumului investitiilor;
B. recalificarea somerilor;
C. sporirea ajutorului de somaj;
D. cresterea duratei de acordare a ajutorului de somaj;
E. intensificarea actiunilor greviste si revendicative.
a. C+D;
b. C+D+E;
c. A+B;
d. A+B+C;
e. B+C+D.
131.In ce faza a ciclului economic somajul atinge cote ridicate?
a. expansiune;
b. punctul de relansare;
c. criza;
d. boom;
e. crestere economica.
132.Somajul se poate reduce, dar nu elimina, in conditii de:
a. boom;
b. recesiune;
c. criza;
d. conjunctura economica interna si internationala nefavorabila;
e. nici unul dintre raspunsuri nu este corect.
133.Rata somajului se determina ca raport intre:
a. populatia totala si populatia ocupata;
b. numarul somerilor si populatia totala;
c. numarul somerilor si populatia activa disponibila;
d. numarul somerilor si populatia ocupata;
e. populatia activa disponibila si numarul somerilor.
134.Diminuarea somajului este consecinta:
A. calificarii, recalificarii fortei de munca;
B. cresterii investitiilor la nivel de economie nationala;
C. sporirii numarului de falimente;
D. cresterii numarului celor care emigreaza in scopul de a gasi un loc de
munca;
E. boom-ului economic.
a. A+B+C;
b. B+C+D;
c. C+D+E;
d. A+B+D+E;
e. B+C+D+E.
135. Un ritm mediu anual de pana la 3% corespunde:
a. inflatiei moderate;
b. inflatiei taratoare;
c. inflatiei galopante;
d. inflatiei deschise;
e. hiperinflatiei.
136.Existenta unui deficit bugetar, cresterea cantitatii de moneda emisa si
deteriorarea valorii monedei in raport cu valutele straine, sunt
caracteristici ale:
a. inflatiei latente;
b. inflatiei moderate;
c. inflatiei taratoare;
d. hiperinflatiei;
e. inflatiei deschise.
137.Lupta impotriva inflatiei comporta, in general, trei categorii de
politici:
A. blocajul monedei;
B. blocajul productiei;
C. blocajul cheltuielilor publice;
D. blocajul veniturilor;
E. blocajul ofertei de bunuri si servicii.
a. A+B+C;
b. C+D+E;
c. A+C+D;
d. D+E;
e. A+E.
138.Metodele de control asupra preturilor si veniturilor au ca obiective
principale:
A. restrangerea influentei monopoliste asupra cresterii preturilor si a
veniturilor (vizeaza actiunile patronatului);
B. cresterea influentei monopoliste asupra cresterii preturilor si a
veniturilor;
C. restrangerea presiunilor privind cresterea salariilor (vizeaza presiunile
sindicale);
D. ingreunarea fuziunilor de firme (formarea de oligopoluri), care pot lua
decizii in sensul cresterii preturilor;
E. stimularea fuziunilor de firme.
a. A+C+E;
b. B+C+D;
c. A+C+D;
d. B+C+E;
e. A+C+E.
139.Populatia apta de munca este de 60 milioane, iar populatia ocupata
este de 25 milioane. Persoanele aflate in cautarea unui loc de munca sunt
in numar de 3 milioane. Gradul de ocupare al populatiei apte de munca
este de:
a. 4,16 milioane;
b. 41,6%;
c. 4,16%;
d. 9,6%;
e. 9,6 milioane.
140.Populatia apta de munca este de 60 milioane, iar populatia ocupata
este de 25 milioane. Persoanele aflate in cautarea unui loc de munca sunt
in numar de 3 milioane. Rata somajului este de:
a. 4,16 milioane;
b. 41,6%;
c. 4,16%;
d. 9,4%;
e. 9,4 milioane.
141.Elementele definitorii ale inflatiei monetar-banesti au fost:
A. deprecierea banilor de hartie si a banilor de credit;
B. inmultirea nemasurata a sumelor monetare fara a se tine seama de
cantitatea de marfuri sau servicii aflate in circulatie;
C. continutul real in aur al monedei metalice a fost mai mic decat
continutul nominal, deci s-a separate continutul nominal de cel real al
monedei;
D. scaderea volumului marfurilor ce urmau sa se realizeze pe piata sau
scaderea vitezei de circulatie a monedei, concomitent cu manifestarea
excedentului de bani de hartie, deci cu discreditarea semnelor valorii si
scaderea puterii de cumparare pe fondul general al cresterii preturilor;
E. transformarea existentei – aur a monedei in aparenta – aur.
a. A+B;
b. C+E;
c. B+D;
d. A+B+D;
e. C+D+E.
142.Care dintre enunturile urmatoare nu constituie forme istorice ale
inflatiei, in corelatie cu formele banilor cunoscute de-a lungul secolelor?
A. inflatia banilor convertibili in aur;
B. inflatia banilor de hartie neconvertibili in aur;
C. deflatia;
D. inflatia monetar-baneasca;
E. inflatia prin cerere.
a. A+B+E;
b. A+B+C;
c. A+B+D;
d. D+E;
e. C+E.
143.Fenomenul inflationist poate fi pus in evidenta si prin dezechilibrul
dintre masa monetara si PIB a carui circulatie si realizare trebuie sa se
efectueze prin intermediul monedei, putand aparea in urmatoarele situatii:
A. scaderea vitezei de rotatie a banilor;
B. scaderea masei monetare sau a diferitelor ei componente in ritm mai
rapid decat scaderea PIB;
C. scaderea PIB fara o scadere corespunzatoare a masei monetare sau in
conditiile scaderii mai lente a acesteia;
D. cand cantitatea de bani ramane aceeasi, desi se reduce considerabil
cantitatea de bunuri economice oferite pietei;
E. cresterea masei monetare sau a diferitelor ei componente in ritm mai
rapid decat cresterea PIB.
a. C+E;
b. A+C+E;
c. A+B;
d. D+E;
e. A+C+D.
144.Hiperinflatia pune in evidenta o serie de caracteristici esentiale ale
oricarei inflatii, si anume:
A. existenta unui excedent bugetar;
B. cresterea cantitatii de moneda emisa;
C. aprecierea monedei nationale in raport cu valutele straine;
D. deprecierea monedei nationale in raport cu valutele straine;
E. cresterea anuala a preturilor se incadreaza intre 3 si 6%.
a. A+B+D+E;
b. B+D;
c. D+E;
d. A+B;
e. A+C+E.
145.Pentru masurarea inflatiei se folosesc instrumentele:
a. indicele de schimb valutar;
b. indicele salariului nominal;
c. indicele productivitatii muncii;
d. indicele sintetic al preturilor;
e. indicele puterii de cumparare a banilor.
146.Inflatia contemporana se caracterizeaza prin urmatoarele:
A. este un proces permanent si continuu;
B. este un proces material si monetar deoarece fluxurile materiale sunt
dublate de fluxuri monetare, acestea stimulandu-se reciproc;
C. este un proces de crestere durabila a tuturor preturilor;
D. este un proces inevitabil;
E. este o situatie de functionare normala a economiei.
a. A+D;
b. A+E;
c. A+D+E;
d. B+C;
e. A+B+C.
147.Care dintre formele inflatiei enumerate mai jos sunt corecte, in functie
de cauzele care le genereaza?
A. inflatia prin cerere determinata de emisiunea excesiva de semne
banesti;
B. inflatia prin credit rezulta prin cresterea substantiala a creditului;
C. inflatia prin costuri generate de cresterea costurilor;
D. inflatia prin moneda generata de excesul de cerere globala;
E. inflatia prin oferta determinata de abundenta productiei.
a. A+B+C;
b. B+C;
c. B+C+D;
d. A+B+C+D;
e. A+E.
148.Ce exprima slumpflatia?
A. o crestere economica neinflationista;
B. o crestere economica inflationista;
C. declinul economic combinat cu o inflatie rapida sau chiar galopanta;
D. acea situatia din economie in cadrul careia are loc, pe de o parte o
scadere a productiei nationale, iar pe de alta parte, o crestere rapida a
inflatiei;
E. cresterea inflatiei in aceeasi proportie cu cresterea productiei nationale.
a. B+C+D;
b. C+D;
c. C+D+E;
d. A+C+D;
e. B+E.
149.In functie de evolutia indicelui general al preturilor cu amanuntul la
bunurile de consum si de durata de timp, inflatia este:
A. un fenomen microeconomic;
B. galopanta (hiperinflatie);
C. latenta sau taratoare;
D. continua si permanenta;
E. structurala.
a. B+C;
b. A+D;
c. D+E;
d. B+C+D;
e. B+C+E.
150.Masurarea inflatiei din punct de vedere absolut reprezinta:
A. raportul dintre marimea absoluta (excedentul de masa monetara) si
oferta reala de bunuri;
B. marimea puterii de cumparare a banilor pe piata;
C. indicele general al preturilor;
D. diferenta dintre cererea solvabila nominala si cantitatea reala de bunuri
economice pe care agentii economici o pot pune in circulatie;
E. masa monetara care nu are acoperire.
a. A+B+C;
b. C+D+E;
c. B+C;
d. A+C+E;
e. D+E.
151.Masurarea inflatie se realizeaza prin:
A. cunoasterea puterii de cumparare a populatiei (cantitatea de marfuri ce
poate fi obtinuta cu o unitate monetara);
B. intermediul unor indici de preturi care sintetizeaza modificarile
preturilor marfurilor corporale ce compun indicatorii sintetici;
C. cunoasterea ofertei agregate de bunuri si servicii;
D. intermediul cunoasterii costurilor sociale;
E. cunoasterea emisiunilor monetare.
a. A+B;
b. A+B+C;
c. C+D+E;
d. B+D;
e. A+D.
152.Care dintre urmatoarele enunturi reprezinta efecte ale inflatiei
contemporane?
A. creeaza o stabilitate economica;
B. redistribuirea veniturilor si a avutiei de la persoanele cu venituri fixe si
pozitii slabe spre cele care detin putere economica;
C. creeaza o stare de incertitudine;
D. contribuie la imbunatatirea relatiilor economice externe;
E. avantajeaza creditul pe termen lung.
a. A+B;
b. D+E;
c. B+C+D+E;
d. A+C;
e. B+C.
153.Politicile de combatere a inflatiei vizeaza:
A. controlul cererii agregate in sensul reducerii ei;
B. controlul ofertei agregate in sensul sporirii ei;
C. controlul preturilor produselor de consum;
D. controlul costului vietii;
E. controlul cursului de schimb valutar.
a. C+D;
b. C+D+E;
c. A+B;
d. A+B+C;
e. A+B+D.
154.Emisiunea excesiva de moneda peste oferta reala de bunuri si servicii,
constituie o cauza a:
a. inflatiei prin cerere;
b. inflatiei prin costuri;
c. inflatiei prin moneda;
d. inflatiei prin structuri;
e. hiperinflatiei.
155.Cresterea cheltuielilor de productie, independent de cererea agregata,
constituie o cauza a:
a. inflatiei prin cerere;
b. inflatiei prin costuri;
c. inflatiei prin moneda;
d. inflatiei prin structuri;
e. hiperinflatiei.
156. Analizand relatia dintre inflatie si somaj, putem observa ca:
A. inflatia prin cerere este insotita, intr-o anumita proportie, de cresterea
gradului de ocupare a fortei de munca;
B. inflatia prin cerere duce la scaderea gradului de ocupare a fortei de
munca;
C. nu exista nici o legatura intre inflatia prin cerere si gradul de ocupare al
fortei de munca;
D. cu cat rata somajului este mai mare, cu atat rata inflatiei este mai
redusa;
E. exista o relatie de compensatie intre inflatie si somaj.
a. C+E;
b. A+B;
c. A+D+E;
d. A+C+D;
e. B+D+E.
157.Un ritm mediu anual de crestere a preturilor care se apropie de 10%
corespunde:
a. inflatiei taratoare;
b. inflatiei moderate;
c. inflatiei rapide;
d. inflatiei galopante;
e. hiperinflatiei.
158. Şomajul, prin dimensiuni, durată prelungită şi consecinţe, ridică în
faţa guvernelor şi forţelor socialeresponsabilitatea de a elabora politici al
căror obiectiv îl constituie reducerea porporţiilor acesteia, asigurarea
……………………
159. Venitul asigurat şomerului se numeşte în România …………………..
160. Inflaţia reprezintă acea stare de dezechilibru economic în care masa
monetară existentă în economie depăşeşte necesarul real de monedă,
ducând la creşterea generală a ……………. şi la scăderea puterii de
cumpărare a banilor.


Longman, 1996

Caiet de Studii EG.... Olteanu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Caiet de Studii EG.... Olteanu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea MARITIMĂ Constanţa

Caiet de Studiu Individual

Unitat Titlul Pagin

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2...........................................................16

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3...........................................................29

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4...........................................................48

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5...........................................................59

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6...........................................................84

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7.........................................................109

Lucrarea de fata este destinata incepatorilor, avand ca obiectiv oferirea

Unitatile de invatare din aceasta lucrare sunt impartite in subcapitole,

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1.................................................................................8

1.2 Resursele si factorii de productie ..........................................................................10

1.3 Raritatea şi alegerea................................................................................................... 12

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1…………………………………………13

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….............................15

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1………………………………………………..…16

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

 Intelegerea notiunilor “microeconomie” si “macroeconomie” precum si diferentele

1.1 Nevoia umana

Clasificarea nevoii Tip

Obtinerea de bunuri si servicii necesare satisfacerii de nevoi este conditionata de existenta

Avand in vedere caracterul limitat al resurselor si diversificare si sporirea nevoilor, oamenii au

1.3 Raritatea şi alegerea

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

Griffiths Allan, Wall Stuart, Intermediate Microeconomics, Theory and Applications,

Unitate de învăţare Nr. 2

Teoria economică a consumatorului si a producătorului

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2...............................................................................18

2.2 Teoria economică a producătorului............................................................................20

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2…………………………………………23

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….............................28

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2……………………………………………..……29

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

 Studierea constrangerilor suferite de catre consumator

Harta curbelor de indiferenta reprezinta ansamblul curbelor de indiferenta reprezentate intr-un

In functie de forma curbelor de indiferenta bunurile pot fi:

2.2 Teoria economică a producătorului

Producţia reprezintă procesul de folosire şi combinare al factorilor de producţie cu scopul

Se considera functia de productie Q = f (L,K), unde L=factorul de productie munca si K factorul

- eFP>1 – cresterea productiei este mai mare decat a factorului de productie

Legea randamentelor descrescătoare afirma ca productivitatea marginala a fiecarei unitati

Harta izocuantelor reprezinta ansambul curbelor de izoprodus ce corespund diferitelor niveluri

1. Ce intelegeti prin Teoria economica a consumatorului? Dar prin cea a producatorului?

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

1. Pentru a construi dreapta bugetului este necesar şi suficient să se cunoască:

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

1. Raspunsul la pagina 16, 19

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

Costuri de producţie, cerere, oferta, concurenta

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3...............................................................................31

3.2 Cererea ......................................................................................................................33

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3…………………………………………39

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….............................48

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3………………………………………………..…48

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:

 Semnificatia economica a costurilor

Principalul obiectiv al oricarei firme este de maximizare a profitului, tinta dependenta de

In functie de sursa factorilor de productie sunt cunoscute costuri:

De asemenea sunt importante si informatiile legate de costurile medii pentru o analiza a

Pentru atingerea obiectivelor agentii economici desfasoara trei categorii de operatiuni, ce