Sunteți pe pagina 1din 29

Cuprins

Argument ……………………………………………………………… pag 3

Capitolul I – Conținut Tematic


1.1 Conținutul și particularitățile serviciilor turistice ……………………….. pag 5
1.2 Istoria călătoriei și recreerii ……………………………………………… pag 6

Capitolul II
2.1 Așezare geografică ……………………………………………………….. pag 9
2.2 Potențialul turistic natural ………………………………………………... pag 9
2.3 Potențialul turistic antropic ……………………………………………... pag 13

Capitolul III – Vacanță în masivul Retezat


Realizarea unei exurisi în masivul Retezat …………………………………. pag 18

Concluzie …………………………………………………………….. pag 23


Bibliografie ………………………………………………………….. pag 24
Anexe ………………………………………………………………… pag 25

2
ARGUMENT

Am ales „Promovarea turismului în masivul Retezat” deoarece pentru mine


masivul Retezat este o bucățica de Rai, o lume a lacurilor presărate printre piscuri
semețe, o lume sălbatică, unde natura a avut mai puțin de suferit din cauza
intervenției oamenilor. Cel mai mult mi-a plăcut acea linişte care te copleșește,
acea natură în stare pură, acea senzație că nimic nu mai contează atât timp cât tu
eşti acolo și respiri adânc aerul tare.
Parcul Național Retezat se afla în vestul Carpaților Meridionali și este
renumit pentru diversitatea faunistică și floristică. Nu este un secret faptul că
Retezatul deține aproximativ 40 % din totalul lacurilor glaciare de la noi din țară, și
că cel mai întins lac glaciar (Bucura) și cel mai adânc lac glaciar (Zănoaga) se află
tot aici. Fără nici o exagerare Parcul Național Retezat poate fi numit țăramul
lacurilor glaciare. Exista foarte multe atracții turistice care asteaptă să fie admirate,
de aceea parcul atrage foarte mulți turiști români și străini. Retezatul este cel mai
complex și mai grandios masiv al Carpaților Românești.
Masivul Retezat bijuteria arcului carpatic, are forma unui H mare, mare,
având două creste principale legate între vârfurile Păpușa și Custura de o creastă
ascuțită, lungă de 2,5 km. Din aceste creste principale se desprind culmi secundare
ce delimitează văi glaciare în care se găsesc numeroase lacuri glaciare.
Masivul Retezat deține primul loc în Carpații românești ca altitudine medie,
2350m, având 20 de vârfuri cu înălțime peste 2000m. Același loc îl ocupă și în
privința lacurilor glaciare, 80 la număr, dintre care 50 sunt lacuri permanente.
Sunt gânduri care ne îndeamnă spre libertate; o libertate dată de vântul care
ne trece prin plete, o libertate dată de înălţimile care ne înconjoară, spre care
privim şi la care visăm. Mulţi ne spuneau că nu putem atinge norii, dar noi nu îi

3
ascultam. Puteam fi acolo sus, acolo unde Retezatul se înalţă falnic săgetând zarea
albastră, acolo unde liberi pe-un varf de multe îmbrăţişam cel mai pur gând de
libertate, o libertate în care chiar puteam atinge norii. E vorba despre ce simţeam, e
vorba despre un gând şi-o traire, o trăire pe care suntem norocoşi că am simţit-o
acolo în lumea Retezatului.
În vremuri de mult apuse, când încă mai existau pe meleagurile noastre
uriași, unul dintre acestia a taiat vârful unui munte și a plecat cu el în spinare ca să
încheie socotelile cu vecinii lui. Pe drum însă l-a scăpat, impraștiind în jurul lui
grohot și zăvorind o multime de ape. Zăvorite, apele au format lacuri care pot fi
admirate și astăzi, fiind parca niște oglinzi ale muntelui. De atunci, vârful a ramas
cu numele de Retezat, iar forma lui sta mărturie legendei noastre.
Retezatul este cel mai complex și mai grandios masiv montan din toate
sectoarele geografice ale Carpaților românești.
Originalitatea sa constă în existența unor spectaculoase creste alpine care
depășesc 2000 de m înălțime și un relief sculptural, în care s-au imprimat urmele a
două mari glaciații (Riss și Würm), făcându-se remarcată existența unei puternice
modelări climatice, sub formă de trepte (Platforma de eroziune alpină Borăscu,
Râul Șes, Gornovița).
Cine a fost vreodată aici nu va uita cu siguranţă vârfurile semeţe, sălbăticia,
cantitatea imensă de lespezi ce învelesc chiar şi cele mai înalte vârfuri, lacurile
sclipitoare şi nenumaratele specii de plante şi animale rare, care işi au aici ultimul
sălaş. Aici ajung doar adevăraţii turişti, spun salvamontiştii, fiindcă aici nu este
telecabină, nici şosea alpină, eventual nişte drumiri forestiere la poalele masivului.
Și dacă Dumnezeu a creat pentru noi asemenea locuri, nu putem decât să
avem grijă și să le respectăm, să se poată bucura și urmașii noștrii de ele.

4
CONȚINUT TEMATIC
CAPITOLUL I

TURISMUL – Domeniu reprezentativ al sectorului terțiar

1.1 Conținutul și particularitățile serviciilor turistice


Prin specificul său, turismul aparține structural sferei sectorului terțiar.
Diversitatea și eterogenitatea serviciilor turistice, trasaturile commune cu celelalte
activități ale terțiarului, tendințele în evoluția acestora, dinamica sub impulsul
acelorași grupe de factori – cauză confirmă aparența turismului la acest sector. Mai
mult, prin dimensiunile atinse de dezvoltarea turismului în zilele noastre, a
volumului în zilele noastre, a volumului de activitate și a numărului de personal
angajat direct în industria turistică, acest sector economic de prestări de servicii
rivalizează cu nivelul și proporțiile multor ramuri ale economiei naționale. În
același timp, se poate aprecia că industria turistică constituie un model tipic al
sectorului economic al serviciilor.
Conturat prin ansamblul relațiilor generate de organizarea și desfășurarea
activităților proprii acestui domeniu, turismul se prezintă ca un fenomen socio –
economic complex, poziționat la interferența mai multor subdiviziuni ale
economiei naționale. Mai exact, este vorba atât de activitatea unităților angajate
direct în servirea turișilor: societăți comerciale de transporturi, de alimentație
public, hoteliere, agențiile de voiaj etc., cât și de cele ale unităților indirect
implicate, cum ar fi: societățile comerciale din domeniile construcțiilor,
agriculturii, industriei prelucrătoare, prestărilor de servicii și altele.
Turismul va renuni deci, un ansamblu de activități sprijinite pe dimensiunile
cantitativ - calitative ale celorlalte component ale unui complex economic
național, dar care, la rându-i, își va face simțită prezența în creșterea și
diversificarea acestora, a sistemului social – economic global.
În fapt, localizarea turismului în sfera terțiarului rezultă din însuși conținutul
activității ce-l reprezintă, activitate care ia forma unei suite de prestații, cum ar fi:
conceperea și organizarea călătoriei, transportul, cazarea, divertismentul etc.,
urmărind satisfacerea nevoilor turistului pe durata deplasării sale. De aceea,
produsul touristic, drept component a ofertei turistice, este considerat a fi rezultatul
asocierilor, interdependențelor dintre resurse ( patrimoniu ) și servicii; resursele se
5
vor concretiza în variatele produse turistice numai prin intermediul prestărilor de
servicii specific.
Aprecierea turismului ca activitate de prestări de servicii rezultă nu numai
din conținutul acesteia, ci și din particularitățile serviciului turistic, din elementele
ce-i conturează un specific distinct de alte prestații aparținătoare sectorului terțiar.
Particularitățiile serviciilor turistice :
a) Caracterul nematerial al prestației – serviciul touristic existând în
forma potențială și concretizându-se numai în contactul cu purtătorii
motivațiilor turistice, deci prin întâlnirea cererii cu oferta turistică.
b) Nestocabilitatea prestațiilor – produsul touristic, sub formă de prestații
în diversitatea lor, se consumă pe măsura producerii sale. Aceasta
datorită naturii sale aproape intangibile, el neputând fi ambalat, stocat
sau transportat.

1.2 Istoria călătoriei și recreerii


Istoria turismului și recreerii ne ajută să îmbunătățim întelegerea asupra
situației din present și să prefigurăm viitorul acestui domeniu. De fapt, turismul –
ca fenomen de masă - înțeles, în principal ca timp liber de agreement, și-a avut
începutul numai în secolul al XIX –lea, odată cu dezvoltarea capitalismului în
contextual revoluției industrial. În perioadele precapitalismului însă, călătoria se
deosebea de turismul modern ce nu a întârziat să vină, mai întâi de toate prin
cantitate ( foarte puțini participanți ), apoi prin distribuța între casele sociale (puțini
își permite opținuea unui voiaj) și, în final, prin calitate, călătoria rareori
însemnând recreere. Cu alte cuvinte, călătoria și recreerea erau aproape total
paraele, călătoria fiind întreprinsă numai ca excepție în timpul liber și pentru
motive recreaționale, iar dacă era întreprinsă se derula pe distanțe mici. Cauzele
erau evidente, faptul că până spre secolul XIX –lea călătoria era înceată, dificilă,
periculoasă, scumpă și aproape complet lipsită de recreere ori plăcere, elemente
caracteristice timpurilor moderne.
În contrast, dezvoltarea capitalismului în secolul al XIX –lea a dus, din
punct de vedere numeric, la o accentuată mobilitate a oamenilor, în principal în
timpul lor liber, și din motive recreative. Acesta este turismul în adevăratul sens al
cuvântului. Astfel, relația dintre turismul modern, parte component a călătoriei, cu
o sferă mult mai cuprinzătoare, și recreere evidențiază o important suprapunere și
în permanent creștere pe tărâmul turismului recreativ numai după instalarea
revoluției în toată Europa, America de Nord și în alte părți ale lumii.
De fapt , după aprecierea analiștilor, călătoria în evoluția sa până la forma
turismului modern se asemănă, prin analogie, cu evoluția democrației din
antichitate până la ceea ce înseamnă astăzi statul de drept democratic. De aceea,

6
termenul „ călătorie ”, cu referire la deplasarea în spațiu a oamenilor în perioada
precapitalismului, pare a fi cel mai semnificativ și adecvat. Termenul de „ turism ”
este corespunzător fenomenului, cu începutul localizat la mijlocul secolului al
XIX –lea.
Istoria turismului și a recreerii se împarte în 3 etape :
A. Etapa preindustrială a călătoriei și recreerii
B. Etapa conturării și maturizării turismului de masă
C. Etapa contemporană a turismului (după 1950 )

A. Etapa preindustrială a călătoriei și recreerii

Istorie străveche și antichitate.


Până în present dispunem de puține informații despre timpul liber și
recreerea din perioada străveche a istoriei cetelor, a civilizațiilor de vânători și
pescari. Un lucru este însă cert, că în acele etape de luptă a omului cu natura, luptă
în principal pentru supraviețuire, se dispunea de foarte mult timp liber. Civilizațiile
străvechi au culminat cu cultura greacă și cea romană. În fapt, bazele filizofiei
timpului liber în cadrul acestor culturi și civilizații au fost puse. Timpul liber bine
utilizat era un ideal greco – roman care contribuia la armonia dintre capacitățile
fizice și cele mentale.
Călătoria a reprezentat unul dintre cele mai vechi aspecte ale vieții umane.
Inițial și pe întregul parcurs al preistoiriei și antichității existenței umane ea fost
motivată nu atât de impulsul pentru schimbare sau dorința de aventură, cât de
necesități economice: comerț, vânătoare, păstorit, jefuire, cuceriri militare și
căutări de așezări mai corespunzătoare vieții comunității umane din timpurile
respective.
Evul Mediu
Intervalul de o mie de ani, după căderea Imperiului Roman, constituie
perioada medievală. Această perioadă reprezintă o deteriorare radicală a condițiilor
pentru recreere și călătorie, în principal ca rezultat al noii ideologii creștine.
Atitudinea negativă față de recreere în Evil Mediu viza și călătoria din motive
recreative, și ea fiind apreciată ca o activitate inutuilă. Intersant, această nu era
împărtășită de lumea islamică a Evului Mediu, cu o civilizație evaluată de istorici,
în multe privințe, ca fiind superioară cultural Europei medievale.
Iluminismul și Romantismul
Ideile și tendințele filosofice, culturale și socio – econmice din această
perioadă au creat elemente premergătoare și fundamentale recreerii și călătoriei
turistice moderne. Întai de toate, ele au generat o schimbare graduală în înțelegerea

7
relației dintre călătorie, pe de o parte, plăcere și natură, pe de altă parte. Călătoria a
început să fie privită gradual ca o plăcere, ca o recreere.
Concluzionând , prin prisma realizărilor secolului al XVIII – lea și cele ale
primei jumătăși a secolului al XIX – lea, putem aprecia că și recreerea și călătoria
au evoluat mână în mână, au început să se suprapună tot mai frecvent.

B. Etapa modernă a turismului de masă


Pentru dezvoltarea turismului modern și a recreerii, din perioada supusă
analizei, nimeni n-ar putea contesta rolul factorului cultural, evident prin noile
tendințe filisofice și culturale ale sec. al XVIII –lea și începutul sec. al XIX –lea. Și
totuși, cu siguranță a fost influența transformărilor economice și politice.
Revoluția industrială și ascensiunea economiei moderne de piață și
democrației au pus bazele turismului modern. Revoluția industrială a adus cu sine
o importantă creștere a eficienței, stimulând astfel investiții și creșterea economică
concretizată în sporirea avuțiilor, economice și acumulărilor de capital. Și totuși, în
ciuda tuturor progreselor în materie de turism și recreere, în timpul secolului al
XIX –lea, au existat și unele tendințe restrictive față de expansiunea rapidă a
activitățilo de timp liber. Timpul aferent primei jumătăți a secolului al XX –lea,
până spre punctul de declanșare a primului război mondial, a fost atât pentru
Europa cât și pentru America de Nord o perioadă de continuă prosperitate și
stabilitate politică și în consecință, propice pentru turism.
Chiar și numai această succintă trecere în revistă a principalelor etape din
istoria călătoriei, turismului și recreerii confirmă din nou adevărul după care
„schimbarea este singurul lucru constant în lume” cu privire la relația societății cu
mediul natural, în calitatea acestuia din urmă de resursă pentru turism și recreere.
Analizând trecutul, putem generaliza că turismul și recreația, ca activități
angajate în timpul liber, și-au pierdut, în special în vremurile moderne sigmatul
sociale negativ asociat lor în trecut. Oamenii nu mai aveau nevoie să caute un
motiv ulterior ( magie, religie, performanță militară, refacerea capacității fizice și
mentale pentru muncă) pentru a avea placerea să se integreze în activitățile de timp
liber.
Unii autori rezervă termenul de „turism” numai fenomenului socio-econimic
modern de miscare temporară în masă a oamenilor, în principal, deși nu exclusiv,
din, motive recreaționale. Turismul modern, ca și democrația este practic accesibil
pentru toți membrii societăților dezvoltate economic. Oricum, dacă privim
retrospectiv în istoria erei preindustriale constatăm că numai unu foarte mic
procent de oameni a participat la călătorii. Marea majoritate a populațiilor era
imobilă pentru restul vieții. Călătoria în această perioadă însemna un efort dureros,
greutăți și pericol.

8
CAPITOLUL II
Vacanță în masivul Retezat

2.1 Așezare geografică


Munţii Retezat fac parte din lanţul Carpaţilor Meridionali, fiind munţi înalţi
şi stâncoşi, constituiţi din două creşte alpine aproape paralele, legate între Vârful
Păpuşă şi Vârful Custura printr-o creastă ascuţită cu o lungime de aproximativ 2,5
km, pe care se ridică piscuri semeţe ce oferă peisaje inedite asupra împrejurimilor.
Munţii Retezat se ridică impunători între două depresiuni importante:
Depresiunea Petroşani şi Depresiunea Haţeg, fiind delimitaţi de două râuri
importante: Raul Mare în partea nordică şi Jiul de Vest în partea sudică. Întregul
masiv este înconjurat de Munţii Tarcău în partea vestică, Munţii Godeanu în sud
vest şi Munţii Vâlcan la sud.

2.2 Potențialul turistic natural


 Relief
Munţii Retezat se ridică stâncoşi şi impunători deasupra Depresiunii
Hațegului. Una din priveliştile cele mai interesante în care ne oferă fără rezerve
frumuseţea acestor munţi este aceea care se desfăşoară de pe înălţimile dealului
Orlea, lângă Subcetate sau din poienile dealului Piatra Ohabei. De pe aceste
înălţimi având la picioarele noastre “Tara “Haţegului, se ridică contraforturi
puternice, împădurite, rânduite armonios. Ele sprijină parcă zidurile albite uneori
de nea ale custurilor şi piscurilor înmănuncheate şi zimţuit profilate pe azurul
cerului. De aici se disting lesne cele mai înalte şi mai vestite piscuri, mai deosebit
fiind trunchiul de piramidă al vârfului Retezat (2482 m) ; spre est se afla piscurile
Bucură (2433 m), Peleaga (2509 m), Păpuşă (2508 m) şi vârful Mare (2463 m).
Privelişte unică în felul ei, are darul de a atrage irezistibil pe drumeţii dornici să
cunoască în mai mare măsură relieful fărâmata al ţinutului de legenda al
Retezatului.
Suprafaţa Munţilor Retezat este de cca. 700km pătraţi mai mică decât a
Munţilor Făgărași, dar mai mare decât a Bucegilor. Această suprafaţă poate fi
împărţită în două zone importante: prima mai înaltă este ocupată de Retezatul

9
propriuzis; a doua, mai scundă şi mai restrânsă, este ocupată de masivul Piule-
Iorgovan (Retezatul mic).
Caracteristică generală a Munţilor Retezat o constituie prezenta a două mari
blocuri granitice, unul mai puternic, dezvoltat pe direcţia crestei principale de nord
şi altul mai restrâns, întins în parte în lungul crestei principale de sud.
Granodioritul sau “granitul de Retezat” prezintă în spărtură aspect cristalin
de culoare albă, dur, având incrustaţii cu mica sclipitoare. Stâncăriile marilor
piscuri de la Retezat la Peleaga, Vârful Mare şi, mai departe, până spre Bălea sunt
alcătuite din această rocă.
Şisturile cristaline se dezvoltă în fâşie continua în partea de nord a Munţilor
Retezat, intercalate între fâşiile de granodiorit din zona de nord şi cele din Tarcu-
Petreanu.
Deosebit de interesante sunt peşterile situate deobicei la înălţime pe versanţi
stâncoşi. Acestea prezintă denivelări şi uneori galeriile etajate comunica prin puţuri
verticale. Peşterile sunt foarte frumoase, bogat înveşmântate în concreţiuni de tip
coralit şi excentrice.
În peisajul munţilor Retezat, circurile (căldările) şi văile glaciare ocupa un
loc deosebit de însemnat. Mulţimea căldărilor glaciare, unele din acestea
adăpostind lacuri, au imprimat acestor munţi un pitoresc rar întâlnit în Carpaţi.
Căldările sau circurile glaciare, numite de localnici zănoage, reprezintă depresiuni
circulare formate din eroziunea gheţarilor montani, la obârşia văilor glaciare sau pe
versanţii acestora, adesea suspendate deasupra văilor glaciare principale. Ele sunt
un rezultat al activităţii gheţarilor cuaternar care s-a întipărit adânc în relieful
Masivului Retezat.
Pe fundul căldărilor chiar şi mai jos, pe văile glaciare întâlnim adesea
blocuri mari de stâncă transportate de gheţari şi depuse pe pante la dispariţia
acestora. Văile glaciare sunt create prin acţiunea sculpturală a gheţarilor.
Ca un ţinut al contrastelor, Retezatul nu oferă numai stâncăria aridă a
căldărilor şi abrupturilor, ci şi pajişti smăltuite cu flori viu colorate, pâlcuri de
jneapăn sau oglinzile lacurilor. La un loc, acest mănunchi de frumuseţi contrastante
a adus munţilor Retezat faima cunoscută.

 Clima
În Munţii Retezat nu există staţii meteorologice, clima fiind determinată prin
interpolarea datelor obţinute la staţiile meteo Parâng, Petroşani şi Hunedoara.
Munţii Retezat se caracterizează printr-o climă de munte aspră şi umedă.
Temperatura medie anuală în zonele ce depăşesc 2000m este de –2 grade Celsius.
Temperatura medie în iulie în zonele la peste 2000m este de cca. +6 grade Celsius.
Temperatura medie în ianuarie în zonele de peste 2000m este de cca. – 10 grade
10
Celsius. Temperatura minimă coboară în ianuarie uneori până la –35 grade Celsius,
mai ales în văile unde aerul rece stagnează vreme mai îndelungată. Temperatura
maximă urcă în iulie până la 30 grade Celsius, mai ales în Retezatul calcaros.
Precipitaţiile sunt bogate şi se manifestă atât sub formă de ploaie cât şi de
ninsoare.
Numărul zilelor cu îngheţ este de cca. 250.În sezonul estival apare îngheţul
nocturn, sesizat lesne de turiştii care înnoptează în cort la altitudine de peste 2000
m. Numărul de zile cu ninsoare poate depăşi 80 anual în zonele de peste 1400m
altitudine. Durata stratului de zăpadă însumează anual peste 160 zile. Topirea
zăpezii în zona alpină începe în luna mai, deşi în iunie munţii au încă întinse
suprafeţe de zăpadă, mai ales pe versanţii nordici şi pe văile umbrite.

 Hidrografia
Munţii Retezat sunt caracterizaţi printr-o reţea deasă de ape curgătoare, cu
un debit bogat şi permanent.
Cel mai important curs de apă este Raul Mare, cu un bazin de 894 km.
pătraţi şi o lungime de 65,8 km.
Culmile nordice ale Retezatului sunt fragmentate de o reţea bogată de ape
curgătoare, care îşi adună izvoarele din căldările glaciare sub creşte semeţe.
Lacurile din Munţii Retezat majoritatea de origine glaciară, sunt podoabe
preţuite şi dau un farmec aparte peisajului. Prin numărul lor foarte mare (cca.100),
din care 40 de lacuri mari şi mijlocii, 18 lacuri mărunte dar permanente şi cca. 40
ochiuri mici de apă care în verile secetoase seacă, aceşti munţi se compara în
Carpaţi doar cu munţii Făgăraş. Lacurile îşi au originea în cuveta provenită prin
dăltuirea reliefului de către gheţarii care acopereau odinioară înălţimile munţilor.
Căldările glaciare acumulau în căuşul lor enorme mase de gheaţă şi zăpadă. După
retragerea gheţarilor, pe fundul lor s-au format lacuri glaciare, cu ape reci şi
limpezi, oglindind cerul, norii, custurile şi piscurile.
Din aceste lacuri vom menţiona doar pe cele care prezintă un deosebit
interes turistic:
- Lacul Ştevia
- Lacul Stânişoara
- Lacul Pietrele
- Lacul Groapel
- Lacul Ghimpele sau Peleaga etc.

11
 Vegetație
Munţii Retezat sunt caracterizaţi printr-o vegetaţie bogată, variată, cu întinse
zone în care prin măsuri speciale de protecţie s-au păstrat specii rare şi endemice.
Munţii Retezat sunt dominaţi de păduri şi pajişti alpine se împletesc armonios cu
porţiuni de teren stâncos şi zone cu lacuri numeroase. Pe cuprinsul suprafeţei
montane au fost identificate peste 1050 specii de plante.
Diferenţierea climatică determina existenţa unor etaje de vegetaţie bine
exprimate. Etajul pădurilor de foioase reprezentat prin făgete pure, amestecuri de
fag, gorun, tei, izolat pâlcuri de stejar pufos, păduri de fag în amestec de molid şi
brad, etajul molidului reprezentat pe versanţii nordici, etajul subalpin reprezentat
prin jnepenişuri, pajişti şi tufărişuri şi etajul alpin propriu - zis reprezentat prin
tufărişuri pitice.

 Fauna
Spre deosebire de vegetaţie, fauna pune problema mai complexe de
localizare datorită, pe deoparte, mobilităţii vieţuitoarelor, pe de altă parte,
caracterului sezonier al unor specii. Fauna Munţilor Retezat este diversă şi oferă
multe elemente de interes cinegenetic pentru studiul specialiştilor. Începând de la
poalele munţilor şi până pe culmile înalte vom putea găsi o seamă de specii, unele
pe suprafeţe restrânse, altele extinse în funcţie de etajele de vegetaţie.
Fauna este reprezentată prin capra neagră, lăstunul mare sudic, presura bărboasă,
ciocârlia urecheată, viperă cu corn, broască ţestoasă de uscat,
Dintre mamifere, ursul (Ursus arctos) stăpâneşte muntele şi îşi face simţită
prezenţa fie sus la goluri de munte, mai ales vara în preajma stanelor, fie la poalele
munţilor, mai ales toamna când poate fi surprins chiar în livezile mai mărginaşe de
la poalele muntelui. Este un animal mare care preferă pădurile liniştite, puţin
umblate sau încâlcitul doborâturilor de vânt în care îşi face bârlogul.
În Retezat se întâlnesc, de asemenea, o seamă de fluturi viu coloraţi, gândaci
cu colorit metalic, călugăriţe, lăcuste, furnici, păienjeni, precum şi licuriciul ce
străluceşte noaptea.
Diversitatea mare a faunei din Munţii Retezat dovedeşte încă o dată
existenţa unor habitate naturale puţin afectate de activitatea umană.

 Parcuri și rezervații naturale


Parcul Naţional Retezat are o suprafaţă de 54400 ha şi o altitudine cuprinsă
între 800 şi 2509 m.
Parcul a fost înfiinţat în anul 1935 pe suprafaţa iniţială de 100 de kilometri
pătraţi a fostului domeniu de vânătoare deţinut de Casa Regală. Caprele negre erau

12
protejate încă de pe atunci, pentru a fi apoi vânate, motiv pentru care de la
începutul veacului trecut fuseseră stabilite zone în care păşunatul era interzis.
Parcul are statut de arie naturală protejată de interes naţional şi internaţional
iar din 1979 este cunoscut ca Rezervaţie a Biosferei. Odată cu constituirea Parcului
Naţional Retezat s-a urmărit protecţia şi conservarea unor elemente naturale cu
valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic faunistic, hidrologic,
geologic, paleontologic, speologic, pedologic şi peisagistic.
Odată cu vara, Retezatul înfloreşte spectaculos, de parcă ar pregăti
călătorului o grădină botanică prin care să treacă până ajunge pe vârfuri. Pe toate
pajiştile munţilor, printre calcare şi pe sub creşte izbucnesc culori vii, ca sfărâmate
direct din curcubeie. În tot acest timp de bogăţie floristică nemaipomenită, peisajul
căldărilor glaciare şi al vârfurilor ascuţite de la 2500 metri îşi domoleşte aspreala
lui grandioasă, primind turistul pe un covor lung de petale.
Rezervaţia Parcul Naţional Retezat protejează o diversitate florală de
excepţie pentru o zonă montană înaltă, cu versanţi abrupţi, ridicaţi dintre
grohotişuri albe şi păduri seculare. Pe o suprafaţă de 850 km², mărginită de Râul
Mare (la vest), Valea Streiului (la nord) şi Valea Jiului (în sud şi est), Munţii
Retezat se desfăşoară în culmi semeţe, în poalele cărora sclipesc apele celor 85 de
lacuri glaciare. Aici, multe din cele 1190 de specii de plante superioare (o treime
din speciile înregistrate în întreaga ţară) sunt endemice, iar 130 de specii se
regăsesc în „lista roşie”, fiind apreciate ca vulnerabile sau pe cale de dispariţie.
În timpul verii, pajiştile alpine îi iau pe nepregătite pe turiştii ce vin aici
pentru prima oară, fiindcă etalează un belşug neasemuit de corole şi culori, ca într-
o grădină botanică. Lipsesc de aici doar plăcuţele cu denumirile florile, ce sunt de
obicei necunoscute unui călător iubitor de munte şi mai puţin pasionat de botanică.

2.3 Potențialul turistic antropic


a) Potențialul cultural istoric
 Vestigii arheologice, monumente istorice și de artă

Ruinele Ulpiei Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa se află la 17 km


de Haţeg pe DN 68, în comuna Sarmizegetusa, în partea de sud-vest a Ţării
Haţegului de astăzi.
Din străvechea capitală a Daciei Romane au rămas vestigiile celor mai
importante edificii: clădirea Augustalilor, Forul, ruinele templului zeiţei Nemesis,
necropola antică, mausoleul familiei Aurelia, amfiteatrul ş.a.
Muzeul de Arheologie – Sarmizegetusa găzduieşte astăzi o importantă secţie
de arheologie şi administrează parcul arheologic Ulpia Traiana Sarmizegetusa,
cuprins în reţeaua muzeală şi de monumente a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi
Romane din Deva.
13
Staţiunea Aquae Călan-Băi
Băile Aquae se află pe malul stâng al râului Strei, la altitudinea de 230 m
deasupra nivelului mării. Ele sunt situate la cca. 2 km N de oraşul Călan, pe
şoseaua DN 66 (respectiv E 79).
Este probabil, că aceste ape tămăduitoare ale băilor, să fi fost folosite înainte
de ocupaţia romană, deoarece, pe aceste meleaguri au trăit dacii, iar aşezarea s-a
numit Idata. Se povesteşte că însuşi marele Decebal cobora din cetatea sa pentru a-
şi întrema trupul ostenit în atâtea războaie.
Bazinul roman se mai poate vedea şi astăzi, este săpat în stâncă, are
perimetrul de cca. 94 m şi adâncimea de 4 m. Apa izvoarelor termale de la Călan
se menţine la o temperatură de 23oC. Utilizând cele şapte izvoare captate în zilele
noastre cu o temperatură medie cuprinsă între 27 şi 29ºC, în zonă s-a dezvoltat o
microstaţiune cunoscută mai mult pe plan local. Efectele terapeutice ale acestor
ape termale sunt folosite în tratamentul reumatismului degenerativ, spondilozei,
artrozei, poliartrozei, reumatismului extraarticular, bolilor reumatice inflamatorii, a
unor boli de piele şi a neurasteniei. În prezent, staţiunea are un restaurant cu 125
locuri, terase, 14 căsuţe cu câte 2 locuri, locuri de joacă pentru copii, teren de tenis,
teren de volei şi spaţiu mare pentru parcarea autoturismelor. În jurul bazinelor sunt
20 de cabine şi duşuri, precum şi o discotecă în aer liber.

Cetatea Colţ
Se spune că Cetatea Colţ a fost sursa de inspiraţie a romanului „Castelul din
Carpaţi” scris de Jules Verne. „În acest ţinut al celor două Jiuri nimeni nu s-ar
învoi să călăuzească un călător2k8-05-Hateg--94 spre Castelul din Carpaţi, oricare
i-ar fi răsplata”, scrie Jules Verne. Astăzi se mai păstrează doar ruine din zidurile
fortăreţei medievale. Şi chiar dacă nu credeţi în povestea romantică a Castelului
din Carpaţi al lui Jules Verne, tot merită ascensiunea pe stâncile vechii cetăţi.
Aflată la o altitudine de 726 m, Cetatea Colţ era pe vremuri o fortăreaţă greu
de cucerit, ridicată într-un loc strategic. De aici nobilul putea supraveghea drumul
pe care urcau şi coborau turmele de oi din munţi şi avea aici un loc sigur unde îşi
păstra bunurile şi se retrăgea cu familia în caz de pericol. Panorama care se
deschide în faţa ochilor celor ce au ajuns la cetatea Colţ este de o frumuseţe unică:
spre sud, se deschide valea Râului Mic, până în inima Retezatului; spre apus, se
văd ruinele bisericii străvechi; spre miazănoapte se deschide o perspectivă amplă a
Văii Haţegului, cu satele înşirate unele după altele – Râu de Mori, Clopotiva,
Breazova, Peşteana, Ostrov etc.

Cetatea Dacică Luncani-Piatra Roşie-Alunu


Reprezintă ultimul bastion de rezistenţă al dacilor împotriva cotropirii
romane. Cetatea de la Piatra Roşie este amplasată pe un deal înalt de 823 de metri,
14
înconjurat de prăpăstii şi accesibil doar dinspre latura de est. Cetatea de la Piatra
Roşie şi cea de la Blidaru aveau rosturi pur militare. Printre descoperirile de la
Piatra Roşie se remarcă un scut de paradă din fier şi un bust de bronz, presupus al
lui Bendis, zeiţa dacică a Lunii, a pădurilor, a nopţii.
Accesul la cetate se face dinspre Călan spre Boşorod cu finalitate în satul
Luncani.

Fâneţele cu narcise de la Sălaşu de Sus


Şi în aceste fâneţe apar primăvara florile albe parfumate ale narciselor de
câmp (Narcissus stellaris). Vechii greci recunoşteau aceste flori încă din
antichitate, crezând că narcisele au apărut după ce s-a stins Narcissus, fiul unui
rege elen şi al unei nimfe.

Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” Densuş


Este un lăcaş de cult străvechi, folosind ca material de construcţie piese litice
recuperate din ruinele Sarmizegetusei romane, unic din punct de vedere
arhitectural. Potrivit arheologilor, edificiul a fost ridicat de familia cnezială locală
Mănjina, în secolul al XIII-lea; diferit, istoriografia ecleziastică îl include în
categoria basilicilor paleocreştine. Frescele interioare sunt opera a trei zugravi;
cunoscuţi sunt doar Ştefan (1443) şi Simion din Piteşti (1789).

Mănăstirea Prislop, la 13 km nord-vest de Hațeg, întemeiată de călugarul


Nicodim, în 1404, cu sprijinul domnitorului Mircea cel Bătrân. A fost construită în
plan triconc și este singura de acest fel din Transilvania. Al doilea ctitor al
mănăstirii a fost Domnița Zamfira. Se spune că Domnița Zamfira era foarte
bolnavă când a venit la Prislop și s-a vindecat bând apă din izvorul cu puteri
tămăduitoare din curtea mănăstirii. Mormântul ei se află în pronaosul bisericii.
Avutul cel mai de preț al mănăstirii este icoana Maicii Domnului făcătoare de
minuni, dăruită tot de domnița Zamfira în 1580.
Unul din stareții mănăstirii, Ioan de la Prislop, a fost timp de 20 de ani
(1585-1605) Mitropolit al Transilvaniei. Părintele Arsenie Boca este considerat al
treilea ctitor al mănăstirii pentru că, timp de 41 de ani cât a fost stareț și, apoi,
duhovnic al mănăstirii, a reorganizat-o, a reconstruit-o și a pictat-o, dându-i
strălucirea de astăzi. Din 1976, Prislopul este mănăstire de maici. În 1991 a fost
înființat în incinta ei Seminarul Teologic Monahal Sfânta Ecaterina, cu o durată de
școlarizare de cinci ani.

15
 Elemente de etnografie și folclor

Portul popular în masivul Retezat a dispărut din uzul zilnic. Bărbații purtau
pantaloni lungi, curea lată și laibăr iar femeile cămașă, opreg, catrință și pieptar. Pe
cap, femeile purtau broboade lungi, ce atârnau, pe spate, până aproape de călcâie.
La gât aveau salbe de bani sau mărgele iar în față și în spate purtau fote, de obicei
negre. În prezent portul popular hațegan mai poate fi admirat doar la sărbători
populare care au loc în toate comunele din Țara Hațegului. Un mic muzeu al
portului și tradițiilor hațegane funcționează în centrul orașului Hațeg, în incinta
casei de cultură. Parade ale portului popular local au loc cu ocazia „Zilelor
Hațegului”, care se organizează de obicei în lunile iulie sau august. Cel mai
important târg tradițional are loc anual la începutul lunii mai, în comuna Pui, și se
întinde de-a lungul DN 66, pe toată porțiunea pe care acesta străbate comuna.

b) Potențialul tehnico – economic


Cele mai importante activități economice din zonă sunt desfășurate de
Sucursala Hațeg a SC Hidroelectrica SA, care coordonează activitatea celor 12
microhidrocentrale de pe Râu Mare, de Sucursala Râu Mare a SC Hidroconstrucția
SA și de fabrica de bere din Hațeg a grupului Brau Union. În afara acestora, mai
există firme de îmbuteliat gaz lichefiat, construcții civile, confecționarea de
tâmplărie din aluminiu și PVC, firme de exploatare forestieră. Capitalul străin este
prezent printr-o fabrică franceză de prelucrare a melcilor și una italiană care se
ocupă cu achiziționarea și prelucrarea ciupercilor.
Prelucrarea lemnului se poate spune că reprezintă o tradiție a acestor locuri,
iar întreaga zonă oferă oportunități în această privință
c) Potențialul socio demografic
Potrivit Recensământului Populației din 2002 orașul Hațeg și cele 10
comune care se află în Depresiunea Hațegului numărau în total 36.090 de locuitori.
Majoritatea covârșitoare a populației o formează românii, dar există și mici
comunități de maghiari (430 de persoane în total), cea mai mare fiind în orașul
Hațeg (303 persoane). Țiganii sunt prezenți, de asemenea, în mai multe localități,
numărând 468 de persoane în total.
Un caz aparte îl constituie muribunda minoritate italiană. În 2002 mai trăiau
doar 37 de italieni dintr-o comunitate altădată prosperă și numeroasă, venită aici
din nordul Italiei, ca tăietori de lemne.
Majoritatea localităților hațegane au fost din cele mai vechi timpuri
ortodoxe, cu excepția așezărilor de „oaspeți regali” (catolici) de la Hațeg și
Sântămăria-Orlea. Către sfârșitul secolului XVII, în perioada principilor calvini ai
Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea și Mihai Apafi I, o parte a hațeganilor

16
trece la calvinism. O dată cu înființarea graniței militare, în 1765, satele arondate
acesteia trec la greco-catolicism . După scoaterea în afara legii a acestei confesiuni,
în 1948, majoritatea redevine ortodoxă.

17
CAPITOLUL III
Vacanță în masivul Retezat

Realizarea un excursii pe traseul : Timișoara – Lugoj - Otelul Rosu -


Sarmisegetuza - Clopotiva - Parcul National Retezat – Circuitul Lacurior.
Am găsit acolo o bucăţică de Răi, o lume a lacurilor presărate printre piscuri
semeţe, o lume sălbatică, unde natura a avut mai puţin de suferit din cauza
intervenţiei oamenilor. Cel mai mult mi-a plăcut acea linişte care te copleşeşte,
acea natură în stare pură, acea senzaţie că nimic nu mai contează atât timp cât tu
eşti acolo şi respiri adânc aerul tare.
Parcul Naţional Retezat se afla în vestul Carpaţilor Meridionali şi este
renumit pentru diversitatea faunistică şi floristica. Nu este un secret faptul că
Retezatul deţine aproximativ 40 % din totalul lacurilor glaciare de la noi din ţară, şi
că cel mai întins lac glaciar (Bucura) şi cel mai adânc lac glaciar (Zănoaga) se afla
tot aici. Fără nici o exagerare Parcul Naţional Retezat poate fi numit tărâmul
lacurilor glaciare. Există foarte multe atracţii turistice care aşteaptă să fie admirate,
de aceea parcul atrage foarte mulţi turişti romani şi străini. Retezatul este cel mai
complex şi mai grandios masiv al Carpaţilor Româneşti.
Pornim la drum la ora 7.30 din Timișoara spre Lugoj – Caransebeș pe
drumul european E70, de aici facem stânga pe DN68 prin Oțelul Roșu spre Hațeg.
Ajungem la Sarmisegetuza aici vizităm ruinele cetății Sarmizegetusa Regia
este unul din puţinele obiective turistice româneşti a căror notorietate a depăşit
graniţele ţării. Cât despre români, cred că ştim cu toţii că aceasta a fost capitala
dacilor (deopotrivă centru administrativ şi spiritual) până la cucerirea lor de către
romani în războiul din anii 105-106.
Acest sit arheologic este practic Mecca iubitorilor de istorie din România.
Oraşul – capitală a noii provincii romane, a fost construit sub formă de
patrulater, între anii 108-110, de către guvernatorul de atunci al Daciei Romane –
Decimus Terentius Scaurianus şi era înconjurat de ziduri înalte de 4-5 m. Pe
fiecare latură a oraşului era câte o poartă, iar între porţile de pe laturile opuse erau
“străzile” principale, care se întâlneau în centru, într-o piaţă.
Deşi oraşul a mai “rezistat” şi după retragerea romanilor, astăzi, din păcate,
au mai rămas doar ruine aici, cei aproape 1900 de ani scurşi de la “perioada de
glorie” a acestei capitale, spunându-şi cuvântul.
De asemenea şi “devastările” produse de-a lungul timpului au contribuit la
situaţia actuală.

18
Astăzi - printre vestigiile ce se mai pot vedea - sunt rămăşiţele amfiteatrului,
unde se ţineau probabil luptele de gladiatori, rămăşiţele unor temple (al zeiţei
Nemesis, a lui Liber Pater, al zeilor Aesculapius, Silvanus, Hygia), rămăşiţele
capitolium-ului, rămăşiţele unor clădiri “administrative”. Taxa de intrare este de 10
lei/pers.
De aici ne continuăm drumu spre Parcul Național Retezat. După Clopotiva
ajungi la Barajul Lacului Gura Apelor, un lac foarte frumos, unde nu ne-am putut
abţine să nu ne oprim. Lacul este foarte întins, şi mi-a amintit de Lacul Izvorul
Muntelui. Seamănă ca două picături de apă. Este încadrat de munţi a căror păduri
s-au aurit a toamna. Nuanţele ruginii ale pădurilor de foioase îţi incanta ochii în
oglindă lacului. Ai impresia că nu poate nimic să tulbure acest tablou.
Mergând mai departe ajungi la intrarea în parc, la barieră, unde trebuie să
achiţi o taxă de 7 lei/maşină şi 5 lei/pers. Doamnă foarte drăguţă ne da câteva
indicaţii şi pornim pe un drum forestier până ajungem la Poiana Pelegii, loc de
campare şi punctul pornirii spre aventură. Drumul prin pădure îl parcurgi cu
maşina în o oră şi ceva. Mergând încet am putut observa frumuseţea unei păduri de
toamnă. Un pârâu îndrăzneţ ne încântă auzul cu susurul sau, înveselind tăcerea
pădurii. Scump la vedere, parcă se juca de-a v-aţi ascunselea cu noi, trecând ba în
stânga, ba în dreapta drumului, ba coborând de pe o stâncă când ne aşteptam mai
puţin. Am zărit copaci bătrâni, parcă eterni, pe a căror rădăcini s-a aşezat un strat
moale şi umed de muşchi. Mii de gaze animă tabloul, pasarelele îşi cântă şi ele
dorul şi razele soarelui străpung poieniţe parcă magice. Cred că un bagaj imens de
epitete nu pot reda frumuseţea pădurii şi înaintând zărim piscuri de munţi care ne
aşteaptă răbdători. Servim prânzul în camping, pretul pentru a ramane în camping
peste noapte este de 20 lei de persoană.
După ce servim prânzul facem o plimbare prin superbul parc. Parcul
Național Retezat s-a înființat în anul 1935 la inițiativa profesorului Alexandru
Borza, fondatorul Grădinii Botanice din Cluj-Napoca și Emil Racoviţa. În prezent
parcul are statut de arie naturală protejată de interes național și internațional, fiind
recunoscut ca Rezervație a Biosferei din anul 1979.
Prin constituirea Parcului Național Retezat se urmărește protecția și
conservarea unor eșantioane reprezentative pentru spațiul biogeografic național,
cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic,
floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic și
peisagistic.
Parcul Național Retezat – Rezervație a Biosferei se află în partea de vest a
Carpaților Meridionali, cuprinzând o suprafață de 38.138 ha din Masivul Retezat-
Godeanu.
În interiorul său există douăzeci de vârfuri de peste 2000 m și peste 80 de
lacuri glaciare, între care Lacul Bucura, care este cel mai mare lac glaciar din țară.
19
Retezatul prezintă o arie naturală montană cu o gamă floristică și faunistică
diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre,
acesta adăpostind aproape 1.190 specii de plante superioare, 90 taxoni endemici,
130 de plante rare sau vulnerabile, 50 specii mamifere, 168 specii de păsări, 9
specii de reptile, 5 specii amfibieni.
A doua zi dimineața servim micul dejun și pornim încrezători spre traseul
către Lacul Bucura (cruce roşie), care durează aproximativ 2 ore. Traseul este bine
marcat, pe bolovani şi pe copaci, şi este imposibil să te rătăceşti. Chiar de la
început se poate observa că traseul nu e uşor deloc, l-am numit „traseul
bolovanilor” pentru nişte oameni care nu au o condiţie fizică de invidiat sau pentru
cei care nu merg în fiecare weekend pe munte, pot spune că e un traseu destul de
dificil. Practic două ore te caţeri. Dar efortul îţi este răsplătit, la fiecare 10 minute ţi
se deschide în faţa ochilor alt peisaj, care îţi dă putere să continui. La un moment
dat ieşi din pădure şi începi să descoperi farmecul vârfurilor de munţi înalţi care
parcă îţi zâmbesc şi te încurajează, acoperiţi de jnepeniş şi alte plante sălbatice
protejate prin lege, a căror singurătate o alungăm pentru o clipă. Cărările sunt
înguste, traseul este abrupt, tot mai sus trebuie să ajungem, aşa că încet încet
înaintam şi tragem adânc aerul tare în piept. Pe traseu ne-am întâlnit cu alţi turişti
care ne-au salutat şi ne-au informat cât mai avem de urcat până la lac. Pe partea
stângă am văzut şi Lacul Lia, mult mai mic decât Bucură dar nu mai puţin
fermecător. Are apă verzuie şi se încadrează perfect în galbenul stâncilor de calcar.
E aşa,... ca o promisiune pentru ce are să urmeze şi nu după mult timp ne întâlnim
şi cu Lacul Ana, la fel de magic şi singuratic.
După 2 ore am ajuns şi la Lacul Bucura (2041 m altitudine, perla Coroanei,
simbolul Munților Retezat. Numele lui este foarte inspirat, este un lac care îţi
aduce atâta bucurie în suflet, un loc care îţi aduce zâmbetul pe buze şi îţi atinge
inima. Este într-adevăr foarte întins pentru un lac glaciar şi se afla într-o căldare.
Albastrul sau intens face să vibreze toată sălbăticia Retezatului, şi ne întindem
undeva să putem să îl admirăm. Soarele îşi trimite razele care străpung luciul apei
transformându-le în sclipiri de argint. Nu credeam vreodată ca nişte pietre sau
bolovani pot oferi atâta farmec unui loc, dar cei care se aflau în partea stângă a
lacului îi ofereau unicitate. Din orice unghi l-am privit mi s-a părut la fel de
spectaculos. Undeva în inima munţilor, ca un ochi albastru, protejat de munţi care
se oglindesc în apă lui, la 2040m, acest loc te face să te simţi mai aproape de cer.
Lacul Bucura m-a făcut să mă simt atât de mică în faţa lui, atât de nesemnificativă
în faţa frumuseţii sale.
Servim prânzul lângă lacul Bucura, ne odihnim pe malul răcoros al apei
admirând multitudinea pestriţă de corturi instalate, înconjurate fiecare de în zid de
pietre de mărimi diferite împotriva vântului cred eu, fiecare cum s-a priceput mai

20
bine. La un nivel mai ridicat este un refugiu Salvamont pentru cei surprinşi aici de
vreme rea.
Pentru că am ajuns devreme şi nici urcuşul nu ne-a răpit prea mult timp, am
hotărât să vedem şi restul lacurilor din zonă, dar de undeva de mai sus. Aşa că
hotărâm să purcedem spre Şaua Judelui de unde se deschid privirilor panorame
largi. Urmăm marcajul dungă galbenă spre nord - est şi după circa o oră suntem la
poalele vf. Judele. La baza sa este lacul Porţii (2260 m) situat la altitudinea cea mai
mare din şirul lacurilor din căldarea Bucurii şi cel mai frumos după părerea mea. În
apele sale oglindesc pereţii abrupţi, aproape verticali ai Turnului Porţii şi ai Judelui
cele două vârfuri gemene, întunecate şi totuşi atractive măcar cu privirea dacă nu şi
cu pasul. Pe versanţii stâncoşi ce mărginesc lacul am auzit fluierăturile de
avertizare a marmotelor dar nu am văzut nici una. Coborâm puţin şi ajungem la
lacul Agăţat (2208 m) ascuns privirilor într-un loc înconjurat de lespezi.
Nemulţumiți de perspectiva urcăm în şaua Judele de unde se văd toate
lacurile înşirate ca nişte mărgele. Ne conduce aici o potecă abruptă rău, în doar 20
minute câştigăm înălţime şi suntem într-o intersecţie de drumuri de unde vedem în
urmă şi lacul Florica (2083 m) şi lacul Viorica (2070 m) şi lacul Ana (1979 m) cel
mai întins din şirul lacurilor înşirate după lacul Bucura. În cealaltă parte a văii, la
limita de sud a Rezervaţiei Ştiinţifice Gemenele (în care este interzis accesul) ne
mulţumim cu admirarea lacului Ştirbului (2090 m) cu apele sale de culoarea
cernelii ce contrastează cu cenuşiul stâncilor iar în zare se vede lacul Gemenele
(1930 m) care dă şi denumirea Rezervaţiei. Spre regretul meu nu zăresc lacul
Negru, ascuns de un pinten stâncos, cel mai frumos lac din Retezat, nu o spun doar
eu ci şi regele Carol. În dreapta noastră vf. Bucura acoperit de zăpezi mari şi mici
de-a valma nu ne-a încurajat să-i urcăm pantele.
Coborâm spre lacul Bucura unde vom rămâne peste noapte, iar in dimineața
următoare ne vom întoarce la microbuz și ne intoarcem în Timișoara.

21
CONCLUZII
22
Retezat – Ţinutul cu ochi albaştri. Ţinutul cu 80 de lacuri şi tauri în care
azurul cerului îşi clăteşte nuanţele. O lume în care poţi atinge efemerul norilor,
printr-o simplă mângâiere. Trebuie doar să ajungi pe unul din cele 20 de vârfuri de
peste 2000m altitudine. Aici, relieful de tip glaciar cu văi, lacuri şi circuri glaciare
îmbrăţişează zone de călcare în care peşterile, cheile şi avenele dau o notă de
aparte locului.
Retezat – Un ţinut în care omul îşi face mai puţin simţită prezenţa decât în
alte locuri, fapt ce permite celor 1190 de specii de plante (> 1/3 din speciile
existente în România) să crească în voie fără ameninţări de ordin antropic. Din
aceste 1190 de specii, 90 sunt specii de plante endemice, ce nu se mai pot găsi în
niciun alt loc.
Ridicând privirea spre vârfurile semeţe ale Retezatului, putem tresări când
imaginea ne este furată de una din cele 185 de specii de păsări care trăiesc în acest
masiv. Şi-ntr-un final, în umbrişul pădurii, lupii îşi descoperă firescul cotidian;
dincolo de tufele de zmeuriş se-ascund urşii mormăitori, iar sus, spre împărăţia
crestelor caprele negre îşi împart teritoriul cu simpaticele marmote şi vulpi
hoţomane...
Acesta este Parcul Naţional Retezat, una din minunile naturale ale lumii...

BIBLIOGRAFIE

23
1) „Economia turismului” – autor : Ion Cosmescu Editura „Alma Mater”, Sibiu
2002;
2) „Tehnologia Turismului” – manual pentru licee tehnologice profilul turism,
colectiv autor : Cristian Dincă, Alexandru Preda, Editura : Didactică şi
Pedagogic, Bucureşti 2006;
3) „România, Enciclopedie turistică” – coordonator : Mihai Ielenicz; autori:
Marian Ene, Laura Comănescu, Ileana Pătru, Alexandru Nedelea, Mihai
Bogdan, Răzvan Oprea, Iulian Săndulache, Editura Corint, Bucureşti 2006.
4) http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/parcul-national-retezat
5) http://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_Bucura

24
ANEXE

Parcul Național Retezat – vedere generală

Sarmisegetuza

25
Lacul glaciar – Bucura

Lacul Lia

26
Barajul Gura Apelor

27
Ceteatea Colț

Biserica Densuș

28
Mânăstirea Prisolop

29
30