La sfârşitul propoziţiei în care se

comunică o informaţie,o constatare

se pune punct (.).

 Prietena mea este plecată la

bunici.
 Copilul a râs.
 1.Virgula ( , ) este semnul de
punctuaţie care se pune între
cuvintele unei enumerări.
2. Virgula separă într-o propoziţie
cuvântul care exprimă o strigare de
restul cuvintelor.
Anei îi plac merele, perele şi nucile.
 - Ce faci, Maria ?

Linia de dialog ( - ) este semnul

care marchează începutul unui
dialog.
Dialogul este convorbirea dintre
două sau mai multe persoane.

- Ce flori îţi plac?

 - Îmi plac trandafirii şi zambilele.

Semnul de punctuaţie două puncte

(:) se scrie la sfârşitul propoziţiei
care anunţă cuvintele unei persoane
sau înaintea unei enumerări.
Ionuţ întreabă :
- Cum se numesc munţii din
ţara noastră?
Am cules : mere, pere, nuci, gutui.

La sfârşitul propoziţiei prin care

se întreabă ceva (se cer informaţii)
se pune semnul întrebării ( ? ) .

- Cine merge în excursie ?

 La sfârşitul propoziţiilor care
exprimă o mirare, o bucurie, o
poruncă, un salut, un îndemn, o
urare, o strigare se scrie semnul
exclamării ( ! ) .
La mulţi ani !
Bună ziua, copii !
 Ce frumoasă este toamna !
Să fii atent la ore, Costeluş !

Se folosesc când reproducem

întocmai :
 titluri;
Am citit poezia ,,Iarna” .

 cuvinte, enunţuri sau texte.

 ,,Oare voi cădea pradă pieirii ?” se
întreba Brăduţ.

într - o // într – un
casă minut
într-o într-un
carte penar
 Într-o cutie sunt multe creioane
colorate .

Am pregătit masa
într-un minut .

dintr - o // dintr – un
parte caiet
dintr-o dintr-un
carte colţ
 Dintr-o dată, a ieşit din cutie un
Moş Crăciun.
Dintr-un copac a sărit
o maimuţică.

printr - o // printr
– un
parte caiet
printr-o printr-un
carte colţ
 Au trecut printr-o pădure
deasă.
Printr-un stil de muncă
ordonat, îţi poţi îmbunătăţi
rezultatele şcolare.

Propoziţia este o comunicare.

Primul cuvânt din propoziţie se
scrie începând cu literă mare.
 Grivei latră în curte.
El vrea un os mare.

- Ce frumos e zmeul acela !

Cuvintele sunt grupuri de sunete /

litere care au un înţeles.
Comunicarea dintre oameni se
face cu ajutorul cuvintelor. Se scriu
începând cu literă mare, cuvinte
care exprimă:
 nume de animale (Azor);
 nume de persoane(Laura);
 nume de localităţi (Oraviţa) etc.

Sunetul este partea cea mai

mică a unui cuvânt.
Sunetele se aud şi se rostesc.
 Semnul sunetului este litera.
Literele se scriu şi se citesc.

Sunetele a, e, i, o, u, ă, â (î )
se pronunţă uşor, fără ajutorul altor
sunete. Ele se numesc vocale.
copil ou os
v v v v v

Sunetele b, c, d, f, g, h, j, k, l, m,
n, p, q, r, s, ş, t, ţ, v, w, x, y, z se
 pronunţă cu ajutorul unor vocale.
Ele se numesc consoane.

domn Lavinia
c cc c c c

Cuvintele trist, supărat, mâhnit,

necăjit sunt cuvinte cu sens
asemănător.
Cunoaşterea şi folosirea lor ne
ajută să evităm repetarea
supărătoare a unor cuvinte în text,
să ne îmbogăţim exprimarea.

Grupurile de cuvinte dulce – amar,

zi – noapte, înăuntru – afară ş.a.
sunt cuvinte cu sens opus .

s - a // sa
Sa se scrie într-un cuvânt,când
poate fi înlocuit cu lui sau ei.
Mama sa îl legăna.
 S-a se scrie cu cratimă (-) când
urmează o acţiune exprimată
printr-un cuvânt ce se poate lua
împreună cu a (de la „ s-a ”).
Ion s-a pregătit de serbare.

s - au // sau
Sau se scrie într-un cuvânt,când
poate fi înlocuit cu ori.
 Mergi la mare sau la munte?
 S-au se scrie cu cratimă (-) când
urmează o acţiune exprimată
printr-un cuvânt ce se poate lua
împreună cu au ( de la „s-au”).
 Elevii s-au dus la librărie.

i–a, i-au // ia, iau

Ia, iau se scriu într-un cuvânt,
când pot fi înlocuite cu a lua , a
cumpăra, a apuca.
- Cine doreşte să ia ziarul?
 I-a,i-au se scriu cu cratimă (-) când
urmează o acţiune exprimată
printr-un cuvânt ce se poate lua
împreună cu a (de la „ i-a ”, „i-
au”).
 Florăresei i-au cumpărat o
floare.

Textul scris din imaginaţie,

pe o temă propusă, se numeşte
compunere.
Părţile unei compuneri sunt:
introducerea ;
cuprinsul ;
încheierea .

ne - a // nea
Nea se scrie într-un cuvânt,când
poate fi înlocuit cu unul dintre
 cuvintele „zăpadă”, omăt” sau
când prescurtăm cuvântul nenea.
 Pe stradă sunt nămeţi de nea.
Ne-a se scrie cu cratimă (-)
când nu se poate înlocui cu
„zăpadă”, „omăt”.
 Mama ne-a adus prăjituri.
ne - am // neam
Neam se scrie într-un cuvânt,
când are înţeles de „rudă”, „popor” .
Suntem neam de români.
 Am fost la un neam de-al meu.

Ne-am se scrie cu cratimă (-) când

nu are acest înţeles de „rudă”,
„popor”.
Ne - am dus azi pe stadion.
- Ce ne - am distrat !
la
La se scrie fără cratimă când:
 este un cuvânt cu înţeles
de sine stătător;
La palat este mare bal.
 realizează legătura între
cuvinte;
Am fost la bunici şi la o mătuşă .
 denumeşte o notă muzicală.
Am învăţat astăzi nota la.