Lucrari AE Ro PDF

Aparate electrice.
Îndrumar de aplicații
Partea a II-a. Lucrări de laborator
33
Lucrarea 1 – Simulatorul instalației frigorifice navale de aer condiționat
Lucrarea 1: Simulatorul instalației frigorifice navale de aer condiționat
Lucrarea de laborator cuprinde denumirea și domeniul de utilizare al instalației frigorifice

de aer condiționat simulate, principalele caracteristici contructive funcționale și dimensionale ale
acesteia, precum și modul de funcționare. Se pune accent cu precădere pe modul de interpretare a
funcționării pornind de la schema electrică de comandă, atât pentru o funcționare în regim
normal, cât și la apariția unui defect oarecare.
Simulatorul este destinat utilizării în scopuri didactice, permiţând aprofundarea
cunoştinţelor legate de principalele elemente ale unei instalaţii de aer condiţionat. Principiul de
funcţionare al acestei instalaţii este evidențiat prin intermediul circuitelor de lumină dinamică.
Prin utilizarea de culori diferite a ledurilor în circuitul de agent frigorific este posibilă
identificarea stărilor acestuia în diferitele puncte ale instalaţiei tehnologice (stare lichidă şi / sau
gazoasă). Schema simulatorului realizează toate intercondiţionările existente în instalaţia reală şi
contribuie la formarea deprinderilor pentru utilizarea corectă a acesteia.
Prin cunoaşterea algoritmului funcţional poate fi înțeleasă funcţionarea schemei electrice
propriu-zise, iar prin simularea declanșării diverselor protecţii se pot forma deprinderi în analiza
cauzelor defecţiunilor apărute şi asupra metodelor de remediere necesare.
Caracteristicile principale constructive funcționale și dimensionale se referă la :

- Datele tehnice generale, adică tensiunea de alimentare de 230 V, frecvența de lucru de
50 Hz și valoarea maximă a curentului electric absorbit de 950 mA ;
- Dimensiunile de gabarit, adică lungimea de 82 cm, lățimea de 25 cm și înălțimea de 82
cm ; masa simulatorului, care este de 21 kg ;
- Elementele componente, care se referă la relee de tip Ri13 (tensiune nominală de 230 V
la 50 Hz, 15 bucăți), releu de timp (tensiune nominală de 230 V la 50 Hz, 1 bucată), LED-
uri de tip 1 (202 bucăți), LED-uri de tip 2 (12 bucăți), comutatoare, butoane de pornire și
oprire etc.
Elementele care apar în Figura 1.1, Figura 1.2 și Figura 1.3 au rolurile precizate după cum
urmează :
- Bp - la acţionarea acestui buton se alimentează cu tensiune întreaga schemă electrică
(buton pornire instalaţie);
- Bo - buton oprire instalaţie — la acţionare se scoate de sub tensiune întreaga schemă
electrică;
- B11 - buton simulare pornire pompă de apă răcire condensator - la acţionare se
iniţiază pornirea luminii dinamice simulând răcirea condensatorului cu apă de mare
(LED-uri de culoare galbenă);
- B12 - buton simulare oprire pompă de apă; la acţionare se întrerupe funcţionarea
luminii dinamice;
- B21 - buton simulare funcţionare motor ventilator - la acţionare se simulează pornirea
ventilatorului prin aprinderea LED-ului corespunzător de culoare verde.
Automat, odată cu pornirea motorului ventilatorului, se simulează şi pornirea
compresorului, pornire indicată prin aprinderea LED-ului corespunzător de culoare
34
Aparate electrice. Îndrumar de aplicații
verde şi iniţierea pornirii luminii dinamice ce simulează circulaţia freonului în

întreaga instalaţie frigorifică;
- B22 - buton simulare oprire ventilator - la acţionare se întrerupe funcţionarea
ventilatorului, simulată prin aprinderea LED-ului corespunzător de culoare roşie;
- B3 - buton oprire compresor - la acţionare se simulează întreruperea funcţionării
compresorului, semnalizată prin aprinderea LED-ului de culoare roşie şi oprirea
luminii dinamice. Tot la acţionarea acestui buton se întrerupe automat funcţionarea
ventilatorului;
- B41- buton de verificare a lămpilor - la acţionare se aprind toate LED-urile de
semnalizare de pe panou;
- B42 - buton de verificare a circuitului de lumină dinamică - la acţionare se iniţiază
aprinderea tuturor circuitelor de lumină dinamică;
- B∆p - buton simulare avarie prin presiune diferenţială ulei - ungere. Prin acţionarea
acestui buton se întrerupe funcţionarea compresorului oprind în acelaşi timp şi
circuitele de lumină dinamică ce simulează circulaţia freonului. Avaria este
semnalizată prin aprinderea intermitentă a LED-ului roşu de pe presostatul diferenţial
de ulei MP. Din punct de vedere tehnologic repornirea instalaţiei nu se poate realiza
decât după remedierea avariei şi confirmarea acestei remedieri, confirmare simulată
prin acţionarea butonului B0∆p;
- Bp> - buton simulare avarie prin presiune maximă pe refulare - prin acţionarea acestui
buton se întrerupe funcţionarea compresorului. Avaria este semnalizată prin
aprinderea intermitentă a LED-ului roșu de pe presostatul KP15. Repornirea nu se
poate realiza decât după remedierea avariei şi confirmarea acestei remedieri simulată
prin acţionarea butonului B0pmax, prin care se reporneşte compresorul şi circuitul de
lumină dinamică.
- C1 - comutator pentru simularea opririi funcţionării compresorului datorită presiunii
minime pe aspiraţie. La acţionare se întrerupe funcţionarea compresorului; presiunea
minimă este semnalizată prin aprinderea LED-ului de culoare verde de pe presostatul
KPI5;
- C2 - comutator pentru simularea realizării temperaturii dorite în încăperea climatizată.
La acţionare se întrerupe funcţionarea compresorului şi ventilatorului simulând prin
aprinderea LED-ului roşu de pe termostat că acesta s-a sesizat de atingerea
temperaturii minime dorite. La acţionarea comutatorului este alimentată bobina
releului de timp dt, care prin temporizarea sa simulează intervalul de timp în care
temperatura din camera climatizată atinge nivelul de temperatură maximă admis de
termostat. La expirarea temporizării instalaţia este repusă în funcţiune, reaprinzându-
se circuitele de lumină dinamică.
Descrierea funcţionării
Schema electrică a simulatorului realizează toate interblocajele existente şi în schema
reală. De asemenea prin această schemă sunt simulate principalele protecţii ale instalaţiei
frigorifice de aer condiţionat.
Pentru pornirea funcţionării schemei se acţionează butonul Bp din circuitul 1, vezi schema
de comandă din Figura 1.1. În acest circuit, prin intermediul butonului B0 (de oprire generală a
35
instalaţiei) se alimentează bobina releului d0 din circuitul 1 care se automenţine. În același timp
d0 îşi inchide contactele în circuitele 2, 3, 4 şi respectiv cel dintre laturile 16 și 17, vezi Figura
1.2 referitoare la schema ce conține elementele de semnalizare.
În continuare, pentru realizarea punerii în funcţiune a simulatorului, este necesar să se

acţioneze butonul B11 din circuitul care simulează pornirea pompei de apă pentru răcirea
condensatorului şi butonul B21 din circuitul 3, care simulează pornirea ventilatorului.
Prin acţionarea acestor butoane sunt alimentate bobinele releelor d1 şi d2 din circuitele 2 şi 3
care se automenţin şi în acelaşi timp îşi inchid contactele din circuitul 4, realizându-se astfel
acţionarea lui d3 prin care se simulează pornirea compresorului.
Prin închiderea contactelor releelor d1, d2 şi d3 din circuitele 17 şi 22 sunt alimentate LED-urile
de semnalizare h1 ÷ h6, indicând funcţionarea pompei de apă, ventilatorului, respectiv a
compresorului. În acelaşi timp, prin contactele auxiliare ale releelor d1 şi d3, din circuitele 15 şi
16 sunt acţionate luminile dinamice LD1 şi LD2, atât pentru simularea circulaţiei apei în instalaţia
de răcire a condensatorului, cât şi pentru simularea circulării freonului în instalaţie, vezi Figura
1.2.
Schema fizică reală, de alimentare a LED-urilor care simulează funcționarea cu tensiune de
curent continuu, precum și a celorlalte elemente de tip releu intermediar, releu de timp,
comutatoare etc. este prezentată în Figura 1.3.
Modul de lucru
Se urmăresc toate simbolurile și notațiile care apar pe macheta lucrării practice.

După ce se verifică fluxurile corespunzătoare stării gazoase și respectiv stării lichide a
agentului de răcire, pentru o funcționare normală, se consideră simularea producerii unor avarii.
Astfel, dacă se apasă pe butonul B∆p , corespunzător simulării unei avarii la presiunea diferențială
a uleiului de ungere, se observă că se va deschide contactul d4, ceea ce este echivalent cu oprirea
compresorului și se va aprinde lampa h10, corespunzătoare LED-ului de pe presostatul diferențial
de ulei, oprindu-se și circulația freonului (prin oprirea luminii dinamice). Repornirea instalaţiei
se va realiza după remedierea avariei, iar confirmarea va fi simulată prin acţionarea butonului
B0∆p.
Dacă se apasă butonul Bp> , corespunzător simulării unei avarii la presiune maximă pe
refulare, se observă că se va deschide contactul d5 de pe latura 4, echivalent cu întreruperea
funcţionării compresorului și se va alimenta lampa h11, adică se va aprinde intermitent LED-ul
roșu de pe presostatul KP15. Repornirea instalației se va realiza după remedierea avariei, iar
confirmarea va fi simulată prin acţionarea butonului B0pmax, prin care se reporneşte compresorul
şi circuitul de lumină dinamică.
Dacă se apasă butonul Bp< se simulează oprirea funcţionării compresorului datorită
presiunii minime pe aspiraţie. Acest lucru se poate întâmpla practic în cazul unor pierderi de
lichid de răcire sau al funcționării greșite a unor electroventile (cărora să li se dea comandă de
închidere, iar ele să rămână deschise). La acţionare se întrerupe funcţionarea compresorului
deschizându-se contactul d6 de pe latura 4. Presiunea minimă este semnalizată prin aprinderea
LED-ului de culoare verde de pe presostatul KPI5.
Modificarea poziției comutatorului C2 presupune atingerea temperaturii dorite în încăperea
climatizată, deci implică oprirea circulației lichidului de răcire și implicit oprirea compresorului
36
și ventilatorului, simulate prin aprinderea LED-ului roşu de pe termostat. La acţionarea

comutatorului este alimentată bobina releului de timp dt, care prin temporizarea sa simulează
intervalul de timp în care temperatura din camera climatizată atinge nivelul de temperatură
maximă admis de termostat. La expirarea temporizării impuse prin deschiderea contactului d7,
instalaţia este repusă în funcţiune, reaprinzându-se circuitele de lumină dinamică.
37
Figura 1.1 – Schema de comandă a simulatorului instalației navale de aer condiționat
38
Figura 1.2 – Schema de semnalizare cu LEDuri pentru simularea funcționării elementelor

componente
39
Figura 1.3 – Schema electrică reală de alimentare a componentelor care simulează instalația navală
de aer condiționat
40
Lucrarea 2: Pornirea unui motor asincron trifazat prin comutare din conexiune
stea în conexiune triunghi
Comutarea din stea în triunghi la pornirea unui motor asincron trifazat reprezintă o soluție
clasică de protecție a acestuia contra curenților de valori mari ce pot apare pe durata regimului
tranzitoriu de pornire. Aceasta se poate face prin intermediul unor contactoare electromagnetice sau
a unor comutatoare cu came, în mod automat sau manual. Circuitele stea - triunghi sunt folosite
pentru a porni motoarele având deja aplicată o sarcină. Alte metode moderne de pornire a acestor
motoare ce au în vedere limitarea curentului, care să evite modificarea configurației circuitului, se
referă la utilizarea unor startere (soft starter, ce asigură o tensiune lent crescătoare) sau a unor
convertizoare de frecvență, [7]. Convertizorul de frecvență este dispozitivul cu ajutorul căruia se pot
face cele mai multe reglaje în functionarea motorului: reglarea turației, memorarea a diverse
regimuri de funcționare, comunicare de date etc.
Principial, întrerupǎtoarele şi comutatoarele cu came, care sunt aparate electrice neautomate
de joasă tensiune, sunt realizate similar cu întrerupǎtoarele şi comutatoarele pachet, prin asamblarea
pe un ax comun a unui numǎr de 1-12 etaje, care conţin însǎ fiecare câte douǎ contacte, a cǎror
acţionare se realizeazǎ cu o manetǎ de acţionare, prin intermediul unui mecanism de sacadare.
2.1. Comutator stea-triunghi realizat cu întrerupǎtoare cu came
Se observǎ cu uşurinţǎ faptul cǎ prin contactele C1 - C2 - C3 din Figura 2.1 se asigurǎ

alimentarea înfăşurǎrilor motorului, în timp ce conexiunea stea este asiguratǎ prin închiderea
contactelor C4 - C5 - C6, cu conexiuni realizate pe comutator. Conexiunea triunghi se asigurǎ prin
conectarea contactelor C7 - C8 - C9, când contactele C4 - C5 - C6 trebuie sǎ fie deschise. Protecţia
la supracurenţi este asiguratǎ cu siguranţele fuzibile, SF, plasate în amonte de contactele C1 - C2 -
C3. Momentul trecerii de la conexiunea stea la conexiunea triunghi este la latitudinea operatorului
și se face manual în acest caz, [8], [9].
Figura 2.1 – Comutator stea – triunghi realizat cu întrerupător cu came
41
Lucrarea 2 – Pornirea unui motor asincron trifazat prin comutare din
conexiune stea în conexiune triunghi
2.2. Comutator manual stea-triunghi cu 3 contactoare electromagnetice
Se consideră un circuit de comutare automată din stea în triunghi cu 3 contactoare, a cărui

schemă de forță este reprezentată în Figura 2.2, iar schema de comandă în Figura 2.3. Trebuie
precizat că este necesar ca să se asigure interblocarea contactoarelor K2 și K3. Pentru un contactor
într-un circuit în configurație triunghi nu este necesar un contact cu automenținere, [10].
Figura 2.2 – Schema de forță a circuitului cu 3 contactoare pentru comutare din stea în triunghi
Pentru realizarea practică a montajului din Figura 2.2 și Figura 2.3 sunt necesare următoarele
elemente : 1 motor trifazat asincron cu rotor în colivie de veveriță, 3 contactoare cu 3 poli, 2
contacte auxiliare și 1 contact normal închis, 1 siguranță automată cu un singur pol, 3 butoane
fiecare având 1 contact normal deschis și un contact normal închis, 1 releu de protecție a motorului
cu 1 contact auxiliar, 1 contact normal deschis și 1 contact normal închis, 2 capace de protecție a
axului, 1 întrerupător al circuitului de alimentare cu 3 poli. Toate aceste elemente există fizic pe
standul lucrării de laborator nr. 7 intitulate « Relee. Circuite pentru comanda și protecția
motoarelor”.
Comutarea stea – triunghi se poate efectua manual prin intermediul unui circuit secvențial, în
timp ce motorul rulează.
Când butonul S2 din ramura 1 este apăsat, contactorul pentru conexiune stea K2 este
alimentat, vezi Figura 2.3. Ramura 3 se închide cu ajutorul contactului normal deschis al lui K2, iar
contactorul pentru sursa de alimentare este și el alimentat. Contactul K2 din ramura 4 se deschide și
previne conectarea contactorului K3. Motorul pornește și rulează în conexiune stea.
42
De îndată ce motorul a ajuns la turația nominală, se apasă butonul S1 din ramura 1 și

contactorul pentru conexiunea stea se deschide.Contactul normal deschis al lui K2 din ramura 4 se
închide și contactorul pentru conexiune triunghi este alimentat. Contactorul pentru sursa de
alimentare rămâne alimentat pe parcursul comutării. Contactul normal închis al lui K3 din ramura 1
se deschide și împiedică contactorul K2 să se conecteze. Motorul rulează în configurație triunghi.
Prin intermediul butonului S0 din ramura 1, circuitul de comandă poate fi deconectat astfel
încât toate contactoarele active sunt deconectate și motorul este oprit.
Figura 2.3 – Schema circuitului de comandă
Se observă în circuitul stea sunt active contactoarele K1 și K2, iar în circuitul triunghi sunt
active contactoarele K1 și K3. Dacă contactoarele K2 și K3 nu ar fi interblocate, atunci amândouă ar
fi alimentate în același timp, iar cele 3 conductoare ar fi scurtcircuitate.
Un contact cu automenținere pentru contactorul K3 nu este necesar deoarece ramura 4 a
circuitului nu este întreruptă când se eliberează S1, ci numai când se apasă butonul de oprire.
43
2.3. Circuit stea-triunghi automat
În acest caz releul și contactorul pentru conexiune stea sunt alimentate numai în timpul fazei
de pornire. Odată ce întârzierea presetată pentru releul de timp a expirat, atât contactorul, cât și
releul sunt deconectate. Schema de forță a circuitului este cea din Figura 2.2, iar schema de
comandă este prezentată în Figura 2.4. Circuitul utilizat este unul secvențial, automat. Este necesar
și în acest caz un circuit de interblocare, pentru motivele precizate la punctul 2.2. În raport cu cazul
precedent este necesar în plus 1 releu cu temporizare cu conectare întârziată, studiat în cazul lucrării
7 de laborator.
Figura 2.4 - Schema de comandă a circuitului de comutare automată stea - triunghi
În acest caz sistemul de comandă trebuie să fie implementat ca un circuit secvential. Inițial, un
contactor stea trebuie să conecteze contactorul de alimentare, apoi un releu cu temporizare trebuie
să schimbe conexiunea motorului într-o conexiune triunghi.
Când se apasă butonul S2, ramura 1 din circuit se închide, iar contactorul pentru conexiunea
stea și releul cu temporizare sunt alimentate. Contactul normal închis al lui K2 din ramura 4 se
deschide și blochează în poziție deschisă contactorul K3 pentru configurația triunghi. Contactul lui
K2 din ramura 3 se închide, contactorul de alimentare K1 este alimentat, iar contactul său din
ramura 4 se închide și el. Motorul funcționează în configurație stea.
După ce trece timpul de întârziere setat pentru releu, acesta se deconectează și contactele
44
normal închise ale lui K12 din ramura 1 se deschid. Contactorul K2, pentru conexiunea stea este și
el deconectat, iar contactul său normal închis din ramura 4 se deschide. Contactorul K3, pentru
conexiune triunghi, este alimentat și comută motorul în configurație triunghi. Contactul normal
închis al lui K3 din ramura 1 se deschide și blochează în poziție deschisă contactorul K2.
Circuitul de comandă poate fi deconectat prin intermediul butonului S0. Contactoarele active
se deschid și motorul este oprit. Timpul de întârziere setat pentru releu este determinat de condițiile
reale de pornire a motorului.
Observații
- Contactorul pentru conexiunea stea și releul cu temporizare sunt alimentate când se
apasă S2.
- Releul cu temporizare nu trebuie să fie proiectat pentru o utilizare îndelungată deoarece
este alimentat numai în timpul procedurii de pornire.
- Motorul nu poate fi comutat imediat după pornire în conexiune triunghi deoarece acesta
este un circuit de tip secvențial automat.
- Contactul de interblocare pentru contactorul asigurând conexiunea stea este contactul K3
din ramura 1 a circuitului și cel pentru contactorul asigurând conexiunea triunghi este
contactul K1 din ramura 4.
2.4. Circuit automat stea-triunghi cu schimbare a sensului de rotație
În acest caz trebuie ca motorul să poată fi pornit automat prin comutarea din stea în triunghi și
să permită schimbarea sensului de rotație. Releul cu temporizare și contactorul pentru conexiune
stea sunt conectate numai pe parcursul fazei de pornire. În acest caz cele două contactoare, necesare
pentru rotația în sensul acelor de ceasornic, respectiv în sens invers acelor de ceasornic, sunt
interblocate. Schema de forță a circuitului este prezentată în Figura 2.5, iar schema de comandă în
Figura 2.6.
Echipamentele și componentele necesare pentru realizarea schemelor circuitului sunt: 1 motor
trifazat asincron cu rotor în colivie de veveriță, 4 contactoare cu 3 poli, cu 2 contacte auxiliare și 1
contact normal închis, 1 releu cu temporizare având conectare întârziată, 1 siguranță automată cu un
singur pol, 3 butoane, fiecare având 1 contact normal deschis și 1 contact normal închis, 1 releu de
protecție a motorului cu contact auxiliar, 1 contact normal deschis și 1 contact normal închis, 2
capace de protecție a axului, 1 întrerupător al circuitului de alimentare cu 3 poli.
Motorul trebuie să pornească în configurație stea și apoi, după o întârziere de timp predefinită,
să comute în conexiune triunghi. Această procedură de pornire trebuie să se aplice pentru ambele
sensuri de rotație a motorului. Contactoarele trebuiesc interblocate de așa manieră încât inversarea
sensului să nu poată fi făcută decât după operarea butonului de oprire. Comutarea automată stea -
triunghi este efectuată de către un circuit secvențial.
Când se apasă butonul S1, ramura 1 devine completă și contactul normal închis al lui S1 din
ramura 7 blochează în poziție deschisă contactorul K4 pentru a împiedica comutarea la sensul de
rotație invers acelor de ceasornic. Contactorul pentru conexiunea stea K2 este alimentat și este
menținut prin intermediul contactului cu automenținere din ramura 3. Contactul normal închis al lui
K2 din ramura 9 blochează contactorul pentru conexiunea triunghi pentru a-l împiedica să se
conecteze. Contactul normal deschis al lui K2 din ramura 4 se închide, astfel încât releul cu
45
temporizare și contactorul K1, pentru rotația în sensul acelor de ceasornic, sunt alimentate.
Contactul cu automenținere al lui K1 din ramura 6 a circuitului menține contactorul K1 alimentat.
Motorul este conectat în configurație stea și pornește să se rotească în sensul acelor de ceasornic.
Figura 2.5 – Schema de forță a circuitului pentru comutare automată stea – triunghi cu posibilitatea
schimbării sensului de rotație al motorului
După ce timpul de întârziere setat a expirat, contactul K11 din ramura 1 se deschide și
contactorul pentru conexiunea stea este deconectat. Contactul cu automenținere al lui K2 din ramura
3 a circuitului nu mai este alimentat, precum și cel din ramura 4, iar releul cu temporizare este
deconectat. Contactul normal închis al lui K2 din ramura 9 revine la poziția inițială și conectează
contactorul K3 pentru configurația triunghi. Contactorul K1 pentru rotația în sensul acelor de
ceasornic rămâne conectat, pentru ca motorul aflat acum în configurație triunghi să ruleze mai
departe în acest sens de rotație.
Când se apasă butonul S0, circuitul de comandă este deconectat. Toate contactoarele care erau
conectate se deconectează și motorul se oprește.
Când se apasă butonul S2, circuitul se închide și contactul lui S2 din ramura 5 blochează
contactorul K1, pentru rotația în sensul acelor de ceasornic în poziția deconectat. Contactorul K2,
46
pentru conexiunea stea este alimentat. Contactorul K3 pentru conexiunea triunghi este blocat și el în
poziția deconectat de către contactul normal închis al lui K2 din ramura 9. Contactul K2 din ramura
4 se închide și conectează releul cu temporizare K11 și contactorul pentru rotația în sensul invers
acelor de ceasornic K4. Cel din urmă este menținut conectat prin intermediul contactului cu
automenținere K4 din ramura 8. Motorul este conectat în configurație stea și se rotește în sens
invers acelor de ceasornic. După întârzierea setată, releul cu temporizare K11 se deconectează și
contactul K11 din ramura 1 se deschide. Contactorul pentru conexiune stea se închide de asemenea.
Contactele normal deschise 3 și 4, precum și contactul normal închis al lui K2 din ramura 9 revin la
pozițiile inițiale și releul cu întârziere K11 se deconectează. Contactorul pentru rotația în sens invers
acelor de ceasornic rămâne activ. Contactorul pentru configurație triunghi K3 este alimentat și este
menținut conectat cu ajutorul contactelor K4 din ramura 10 a circuitului. Motorul este conectat în
configurație triunghi și se rotește în sens invers acelor de ceasornic. Când se apasă S0, întregul
circuit de comandă este deconectat. Toate contactoarele active sunt deconectate și motorul este
oprit.
Figura 2.6 – Schema de comandă a circuitului pentru comutare automată stea – triunghi cu
posibilitatea schimbării sensului de rotație al motorului
Observații :
- Releul cu temporizare este conectat în timpul procedurii de pornire. Atunci când se
deconectează contactorul pentru conexiunea în stea, la fel se întâmplă și cu releul de
temporizare.
- Contactorul pentru conexiune triunghi este blocat de contactul normal închis al lui K2, iar
contactorul pentru conexiune stea este blocat de contactorul normal închis al contactorului
47
pentru conexiune triunghi.

- Contactorul K1 pentru rotație în sensul acelor de ceasornic este blocat prin intermediul
contactului normal închis al lui K4, contactorul pentru rotație inversă, și prin intermediul
contactului normal închis al lui S2.
- Contactorul K4 pentru rotație în sens invers acelor de ceasornic este blocat prin intermediul
contactului normal închis al lui K1, contactorul pentru rotație inversă, și prin intermediul
contactului normal închis al lui S1. În ambele cazuri interblocarea se face atât prin
intermediul butoanelor, cât și a contactoarelor.
- Contactoarele trebuiesc interblocate deoarece schimbarea directă a sensului de rotație ar
cauza circulația unor curenți de valoare mare, iar motorul ar fi supus la un stres mecanic
puternic.
- Un circuit secvențial înseamnă faptul că inițial se conectează contactorul pentru
configurație stea, apoi se conectează contactorul pentru configurație triunghi. Contactorul
pentru configurația în triunghi nu poate fi conectat în mod direct.
Modul de lucru
1. Se vor desena pe referatul corespunzător lucrării conexiunile în triunghi și în stea ale unui
motor asincron trifazat și se va preciza în care dintre ele curenții, respective tensiunile, sunt
mai mari.
2. Se va identifica care schemă de comutator automat stea - triunghi dintre cele prezentate în
referat corespunde montajului experimental din laborator. Se va identifica aparatul electric
care produce comutarea automată și se va explica necesitatea folosirii sale.
3. Se va desena această schemă (comandă și forță) pe referatul lucrării și se va explica
funcționarea ei, pornind de la partea de comandă și vizualizând modul de închidere al
circuitului electric pe partea de forță.
4. Se vor identifica dispozitivele experimentale care simulează fiecare conexiune.
5. Se va porni schema experimentală în vederea observării comutării, se va opri și reporni din
nou pentru a explica modificarea poziției contactelor în momentul apăsării butonului de
oprire.
48
Lucrarea 3: Studiul regimului termic intermitent al unui contactor de joasă

tensiune
3.1. Scopul lucrării și relații teoretice

Lucrarea constă în încercarea unui contactor de curent alternativ la încălzire în regim
intermitent, situaţie frecvent întâlnită practic, ca de exemplu la podurile rulante. Dacă un aparat este
proiectat pentru un anumit curent nominal în regim staţionar, atunci în cazul în care lucrează în
regim intermitent, el poate suporta un curent mai mare decât acela pentru care a fost proiectat, în
raport cu durata relativă de conectare, [11].
Funcționării în regim nominal a unui aparat electric îi corespunde o încălzire până la o
supratemperatură de regim permanent, υmax, în raport cu temperatura inițială a mediului. Încălzirea
are loc după o lege exponențială de forma:
ϑ(t) = ϑmax ( 1 – e – t / T) (3.1).
Inițial aparatul are supratemperatura nulă, iar T este constanta de timp termică
corespunzătoare circuitului din care face parte aparatul electric. Această constantă de timp se poate
determina prin trasarea tangentei în origine la graficul supratemperaturii (încălzirii), vezi Figura 3.1.
Figura 3.1 – Evoluția supratemperaturii și determinarea constantei de timp
Atunci când un aparat electric realizează conectări și deconectări repetate, iar ciclul acestora
se repetă (regim ciclic), există două situații posibile:
- regim ciclic de scurtă durată, pentru care la sfârșitul fiecărui ciclu supratemperatura
revine la valoarea inițială (nulă);
- regim ciclic termic intermitent, pentru care supratemperatura la sfârșitul ciclului nu
redevine nulă, [12], [13].
În această lucrare ne referim doar la a doua situație, iar evoluția supratemperaturii cu intervale
de creștere și de scădere corespunzătoare timpilor de conectare, tc, și respectiv de pauză, tp, alături
de evoluția curentului electric prin aparat, este prezentată în Figura 3.2.
49
Lucrarea 3 – Studiul regimului termic intermitent al unui contactor de joasă
tensiune
Figura 3.2 – Evoluția mărimilor specifice unui regim termic ciclic intermitent
Se constată din figura precedentă că supratemperatura maximă de regim termic ciclic

intermitent este υmax** < υmax – valoare corespunzătoare regimului permanent normal pentru curentul
I. Se poate defini un coeficient de supraîncărcare termică, kυ':
tc +t p
tc + t p
−
ϑ 1− e T
1 ϑ
> 1⇔ ϑmax * * = max
(3.2).
k 'ϑ = =max
≅ =
ϑ ** 1 − e
t
− c
max
T tc DC k 'ϑ
De asemenea, se poate calcula un coeficient de supraîncărcare în curent, kI':
kI' = kϑ' 0,5 (3.3).
**
Corespunzător coeficientului de supraîncărcare, va exista un curent electric I , care ar putea
utiliza pe deplin posibilitățile termice la funcționarea în regim termic intermitent:
In
k 'I = ⇔ I ** = In DC < I n (3.4).
I **
In reprezintă valoarea nominală a curentului pentru aparatul electric cu regim ciclic de
funcționare.Relația de calcul a valorii echivalente a curentului electric Ie, după fiecare ciclu ce
conține m etape, se poate calcula cu relația:
m
∑I 2
k ⋅ t ck
Ie = k =1
(3.5),
∑ (t + t pk )
m
ck
k =1
50
unde Ik reprezintă valoarea curentului pe durata timpilor de conectare tck. Curentul Ie va produce
într-un regim termic permanent aceleași solicitări termice ca și regimul ciclic considerat.
3.2. Dispozitivul experimental

Se consideră încălzirea în regim intermitent a căii de curent a unui contactor de curent
alternativ de tip AR40, denumit AC3, având curentul nominal In = 40 A, cu frecvența de conectare
fc= 12 conectări pe oră şi durata relativă de conectare DC = 60%. Pe calea de curent a contactorului
este poziționat un termistor de tip TG1113 (element de circuit care își modifică valoarea rezistenței
la variația temperaturii), având constanta de timp τ = 60 secunde. Termistorul se află poziționat într-
o punte de măsură de forma celei din Figura 3.3, care conține încă un termistor identic pe o latură
incidentă. Laturile punții mai conțin rezistoarele γ1, γ2, γ3, dintre care cel de-al doilea este de tip
potențiometru (valoare reglabilă).
Figura 3.3 - Măsurarea supratemperaturii căii de curent cu ajutorul unui montaj de tip punte
Wheatstone
Puntea este alimentată de la o sursă de tensiune constantă de 1 V, vezi Figura 3.3. Anterior
conectării contactorului se alimentează doar puntea Wheatsone (între bornele B2) și se aduce la
echilibru prin reglarea potențiometrului γ2, echilibru care se observă prin indicația minimă a
aparatului de măsură de tip milivoltmetru, conectat pe diagonala punții între bornele B3, vezi Figura
3.4.
La alimentarea contactorului, termistorul de pe calea de curent începe să se încălzească,
puntea se dezechilibrează, iar tensiunea de dezechilibru indicată de milivoltmetru se poate
transforma într-o valoare de supratemperatură prin folosirea Anexei 4 de la sfârșitul Îndrumarului
de Aplicații. Instalația experimentală mai conține un circuit de forță pentru alimentarea
contactorului având bornele B1, B4 - bornele pentru alimentarea circuitului bobinei de excitaţie a
contactorului și CC - blocul de comandă al contactorului.
51
Lucrarea 3 – Studiul regimului termic intermitent al unui contactor de joasă
tensiune
Figura 3.4 – Amplasarea componentelor pe dispozitivul experimental
Blocul de comandă al contactorului, în fapt o trusă de curent, conține și un ampermetru de

valoare nominală de 50 A, precum și un autotransformator, necesar menținerii constante a
curentului electric prin calea de curent, ca urmare a reglării tensiunii acestuia.
3.3. Modul de lucru

Se alimentează puntea Wheatstone și se aduce la echilibru. Se alimentează apoi contactorul
prin apăsarea butonului verde de pe CC și, prin folosirea unui cronometru, se citesc tensiunile de
dezechilibru ale punții din minut în minut, care se trec în Tabelul 3-1. Cu ajutorul Anexei 4, valorile
de tensiune se transformă în valori de supratemperatură. După încheierea timpului corespunzător
conectării se apasă butonul roșu de pe CC și se citesc în continuare valorile tensiunii de dezechilibru
din minut în minut și după ce circuitul este scos de sub tensiune. Ciclul de funcționare se reia de 6 –
8 ori, în funcție de timpul disponibil, prin apăsarea pe butonul de conectare verde, respectiv pe cel
de deconectare roșu la intervalele stabilite de timp. Curentul de lucru al contactorului se stabilește la
45 A. Datorită încălzirii căii de curent acesta are tendința să scadă, iar menținerea sa la o valoare
constantă se face cu ajutorul autotransformatorului cu care este prevăzut blocul de comandă.
Tabel 3-1 de date experimentale

Numărul ciclului Timp (minute) Tensiune (milivolți) Supratemperatură (oC)
2 ... ... ...
... ... ... ...
52
3.4. Prelucrarea datelor și trasarea graficelor experimentale
a) Se vor calcula parametrii supratemperatură maximă, υmax, și respectiv constantă termică de

timp a circuitului, T, cu ajutorul datelor din tabelul anterior, folosind relațiile următoare,
corespunzătoare "metodei celor 3 puncte":
 υ 22 − υ1 υ 3
 υ = (3.6).
2 υ 2 − υ1 − υ 3
max

T = (υ 2 − υ1 )(t 2 + t 3 ) − (υ 3 − υ 2 )(t1 + t 2 )
 2 (2 υ 2 − υ1 − υ 3 )
b) Se vor calcula parametrii coeficient de supraîncărcare termică, coeficient de
supraîncărcare în curent, valoare a curentului echivalentă utilizării depline a rezervelor termice și
valoare a curentului electric echivalentă funcționării în regim ciclic cu ajutorul relațiilor (3.2) –
(3.5).
c) Se vor trasa pe același grafic caracteristica supraîncălzirii căii de curent în funcție de timp,
precum și cea a supraîncălzirii corespunzătoare curentului echivalent al regimului ciclic în funcție
de timp, vezi modelul din Figura 3.5.
20
15
ϑ(oC)
10
0
0 5 10 15 20 25 30 35 40
t (min)
Figura 3.5 – Trasarea caracteristicilor de supratemperatură corespunzătoare regimului intermitent al

contactorului
53
Lucrarea 4 – Studiul regimului termic al bobinei unui contactor de curent
continuu
Lucrarea 4: Studiul regimului termic al bobinei unui contactor de curent

continuu
4.1. Principiul teoretic
Bobinele aparatelor electrice reprezintă un mediu neomogen, anizotrop, cuprinzând material

conductor, lacuri izolante sau chiar izolatori din hârtie sau textili, dar şi aer deoarece ansamblul nu
este « masiv ». La efectuarea unei secțiuni longitudinale se pot identifica conductorul activ, izolația
conductorului și cea dintre structuri, lacul de impregnare, carcasa bobinei. Fiecare dintre aceste
elemente este caracterizat prin conductivitate termică și căldură specifică proprie. Conductorul este
sediul dezvoltării de căldură prin efect Joule, în timp ce izolația constituie un mediu fără sursă de
căldură, [14]. Bobina alimentată în curent continuu, așezată pe un miez feromagnetic, transferă
căldura și către miezul feromagnetic. Studiul analitic al încălzirii în regim permanent a bobinelor
aparatelor electrice consideră o valoare convenţională, globală, a conductibilităţii termice a
materialelor utilizate pentru realizarea acestora, λg. Se acceptă suprafeţele izoterme ca fiind cilindri
coaxiali cu bobina, deci fluxul termic se transmite doar după direcţia radială, spre exteriorul
bobinei, prin conductibilitate termică, neglijând transferul de căldură spre miezul feromagnetic, ca
şi acela corespunzător capacelor electro şi termoizolante ale carcasei bobinei. Pierderile datorate
surselor termice pe unitatea de volum a bobinei sunt de valoare p0:
Rb ⋅ I 2 − K t ⋅ S r ⋅ ϑext
p0 = (4.1).
V
În relația anterioară Rb este rezistența bobinei, I – valoarea curentului care o parcurge, Kt –
coeficient de transmitere a căldurii, Sr – suprafața de răcire a bobinei, υext – supratemperatura medie,
exterioară bobinei.
Suprafaţa de răcire a bobinei se consideră de obicei doar suprafaţa laterală exterioară, dar
uneori și dublul suprafeţei cilindrului median de înălțime h, rază exterioară r1 și interioară r2:
S r = 2 ⋅ (r1 + r2 ) ⋅ h (4.2).
În această lucrare de laborator se va studia modul de încălzire al unei bobine de curent

continuu, de tip "înalt", caracterizată printr-un raport între înălțimea bobinei și diferența dintre raze:
= (4 − 10 )
h
t= (4.3).
r1 − r2
Ecuația ce descrie încălzirea unei bobine, prin intermediul parametrului supratemperatură υ,

este:
d2ϑ 1 dϑ p
+ =− 0 (4.4).
dr 2
r dr λg
Pentru rezolvarea ecuației anterioare, se folosește o notație pentru funcția ce reprezintă
derivata de ordinul I a supratemperaturii, iar (relația 4.4) devine:
dϑ dz ( r ) 1 p
= z (r ) ⇒ + z (r ) = − 0
dr dr r λg (4.5).
54
aplica
Soluția ultimei ecuații

ții diferen
diferențiale este de forma:
C1 p0 dϑ
z (r ) = − ⋅r = (4.6),
r 2⋅λ g dr
ie general
care conduce la o soluție generală a ecuației încălzirii bobinei după cum urmează
urmeaz :
p0
ϑ (r ) = C1 ⋅ ln r − ⋅ r 2 + C2
4 ⋅ λg (4.7).
Reprezentarea graficăă a evolu

evoluției
iei teoretice a supratemperaturii, precum și reprezentarea
evoluției reale, atât după direcție
direc radială, cât și axială, sunt ilustrate în Figura 4.1.
Figura 4.1 - Evoluțiile analitică și experimentală a supratemperaturii în interiorul unei bobine, după
dup
direcție radială și respectiv axială
Constanta de integrare C1 din relația (4.7) se determină prin considerarea legii lui Fourier
pentru r = r1, considerând fluxul termic total:
(
Φ t = p0 ⋅ π ⋅ r12 − r22 ⋅ h )
(4.8),
de unde rezultă :
dϑ C1 p0 p0
= − ⋅ r1 ⇒ C1 = ⋅ r22 (4.9).
dr r = r1 r1 2 ⋅ λg 2 ⋅ λg
Constanta de integrare C2 se obţine impunând o condiţie de forma υ(r1)=υext, rezultând :

p0 ⋅ r22 p
C2 = ϑext − ⋅ ln r1 + 0 ⋅ r12 (4.10).
2 ⋅ λg 4 ⋅ λg
Soluția finală a ecuației

ției (4.4) devine:
55
continuu
p 0⋅ r22
ϑ (r ) =
2 ⋅ λg
⋅ ln
r
+
p 0
r 1 4 ⋅ λg
( )
⋅ r12 − r 2 + ϑ ext
(4.11).
Ultima relaţie descrie o evoluţie scăzătoare a supratemperaturii după direcţia radială a

bobinei, cu valoarea la interior superioară valorii de la exterior. Distribuţia reală a
supratemperaturii în interiorul bobinelor aparatelor electrice, definită experimental, diferă de cea
dată de relația de mai sus, datorită multiplelor ipoteze simplificatoare acceptate iniţial. Se
evidenţiază astfel experimental o valoare maximă a supratemperaturii în zona mediană a bobinei, de
rază rm. Această poziţie a razei rm este influenţată de construcţia bobinei, prezenţa sau nu a unei
carcase metalice exterioare, prezenţa sau nu a unui miez feromagnetic etc.

Lucrarea de laborator constă în urmărirea evoluției în timp și în spațiu a (supra)temperaturii,
considerând diverse puncte din interiorul bobinei de excitație a unui contactor de curent continuu.
În interiorul bobinei electromagnetului sunt plasați senzori identici de temperatură de tip termistor,
după direcție radială și respectiv axială, ca în Figura 4.2. Senzorii 1, 6, 10 sunt plasati între bobinaj
și carcasa bobinei, senzorii 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9 - în înfășurare, iar senzorul 11 este poziționat pe
suprafața exterioară a bobinei. Numărul de spire al bobinei este N. Conductorul bobinei este izolat
cu email, avand diametrul diz.
Figura 4.2 – Poziționarea senzorilor de tip termistor pe structura bobinei de curent continuu
56
Bobina este formată din N = 945 de spire, având diametrul neizolat al conductorului
d=0.45 mm, diametrul izolat diz = 0.495 mm, înălțimea h = 54 mm și următoarele valori ale razelor:
r1=12mm, r2 =13 mm, r3 = rm =14.5 mm, r4 =16 mm, r5 = 17 mm. Grosimea carcasei este de 0.8
mm, prin urmare r5 ≈ rex. Fiecare dintre cei 11 senzori sunt conectați pe rând prin intermediul unui
comutator pe latura unei punți de tip Wheatstone, PM, vezi Figura 4.3. O diagonală a punții se
alimentează cu tensiune continuă E = 1 V, iar dezechilibrul punții se măsoară cu un aparat de
măsură de tip milivoltmetru.
Figura 4.3 – Schema de măsură a supratemperaturii prin conectarea pe fiecare termistor
În figura alăturată θ 1 - θ11 sunt termistoarele din înfășurări, θ*- termistorul exterior, E –
sursa de tensiune continuă, mV – milivoltmetrul, K – comutatorul cu 11 poziții, R1=R3 – rezistențele
fixe, R2 – potențiometrul de echilibrare a punții. Măsurarea temperaturii bobinajului contactorului se
va face prin cuplarea în circuitul de măsură a traductoarelor de tip termistor prin intermediul lui K.
Pe fețele laterale ale contactorului există borne numerotate de la 1 la 11, ce corespund celor 11
termistoare inserate în bobinaj.
Bobina contactorului de curent continuu, C, este parcursă de un curent electric de 0.5 - 0.6 A,
care trebuie menținut constant pe toată durata lucrării. In Figura 4.4a se poate observa amplasarea
bornelor de alimentare ale elementelor componente, iar în Figura 4.4b este schița alimentării căii
principale de curent a contactorului.
Înainte de alimentarea bobinei contactorului se alimentează puntea de măsură PM cu o
tensiune de E = 1 V, și, cu ajutorul potențiometrului R2, se aduce puntea la echilibru, lucru care se
observă prin indicația minimă (nulă) a aparatului de măsură tip milivoltmetru, mV.
57
continuu
Figura 4.4a – Amplasare borne alimentare Figura 4.4b – Alimentare principală contactor
În figura anterioară C este contactorul de curent continuu având bobina de excitație echipată
cu termistoare, S - sonda pentru conectarea în circuitul punții de măsură a termistoarelor inseriate în
bobinajul contactorului, B1 – bornele de alimentare pentru puntea de măsură, B2 - bornele pentru
conectarea milivoltmetrului, B3 - bornele de alimentare a bobinei de excitație a contactorului, R-
reostatul de 300 Ω, A-ampermetrul magnetoelectric de valoare maximă 5 A, V- voltmetrul
magnetoelectric având plaja de măsură 0 - 400 V, K- traductoarele de temperatură, E –
electromagnetul contactorului de curent continuu.
4.3. Modul de lucru
Pentru studiul regimului termic tranzitoriu într-un punct al bobinei, după echilibrarea în
prealabil a punții de măsură, se alimentează bobina electromagnetului, stabilind o valoare a
curentului de 0.5 – 0.6 A ce se va menține constantă pe toată durata lucrării de laborator și
reprezintă curentul și pe calea principală a contactorului. Timpul total de prelevare al datelor
experimentale este de 60 minute, iar citirile se fac la fiecare 10 minute. Se consideră temperatura
mediului ambiant de 25 oC, iar la fiecare citire se iau datele corespunzătoare fiecărui termistor în
parte. Tensiunile de dezechilibru ale punții citite cu ajutorul milivoltmetrului se transformă în valori
de supratemperatură prin utilizarea tabelului din Anexa 5.
a) Se vor preleva datele experimentale care se vor trece pe referatul lucrării într-un tabel de
forma celui de mai jos;
b) Cu ajutorul datelor din tabelul anterior se vor trasa caracteristicile υ(r) – supratemperatura
în funcție de rază, υ(h) – supratemperatura în funcție de înălțime, υ(t) – supratemperatura în
funcție de timp pentru poziția 3 (r3), respectiv υ(t) – supratemperatura în funcție de timp
pentru poziția 8 (h3).
c) Se va identifica de pe grafic valoarea rm și se vor calcula valorile υmax și T folosind relațiile:
 υ 22 − υ1 υ 3
 υ =
2 υ 2 − υ1 − υ 3 (4.12).
max

T = (υ 2 − υ1 )(t 2 + t 3 ) − (υ 3 − υ 2 )(t1 + t 2 )
 2 (2 υ 2 − υ1 − υ 3 )
58
60 55 50 45 40 35 30 25 20 15 10 5 t (min)
1 r1 ∆U (mV)
1 r1 υ (oC)
2 r2 ∆U (mV)
2 r2 υ (oC)
3 r3 ∆U (mV)
3 r3 υ (oC)
4 r4 ∆U (mV)
4 r4 υ (oC)
5 r5 ∆U (mV)
5 r5 υ (oC)
59
6 h1 ∆U (mV)
6 h1
Tabelul 4-1
υ (oC)
7 h2 ∆U (mV)
7 h2 υ (oC)
8 h3 ∆U (mV)
8 h3 υ (oC)
9 h4 ∆U (mV)
9 h4 υ (oC)
10 h5 ∆U (mV)
10 h5 υ (oC)
11 rex ∆U (mV)
11 rex υ (oC)
continuu
Modelul caracteristicii de supratemperatură în raport cu raza și respectiv cu înălțimea este

prezentat în Figura 4.1. În Figura 4.5 se prezintă forma caracteristicii de supratemperatură în
raport cu timpul, cu o evoluție exponențială specifică oricărei încălziri a unui aparat electric:
ϑ(t) = ϑmax ( 1 – e– t / T]) (4.13).
Figura 4.5 – Caracteristică de încălzire a unei bobine sau căi de curent din construcția aparatelor
electrice
d) Înainte de alimentarea bobinei electromagnetului și a căii de curent a contactorului se va

măsura rezistența bobinei electromagnetului cu ajutorul unui aparat de măsură de tip ohmmetru
și se va nota valoarea obținută, R0 = ... (Ω). La finalul măsurătorilor se va recalcula valoarea
rezistenței bobinei considerând supratemperatura finală obținută pentru poziția (3) a
comutatorului și respectiv pentru poziția (8), prin folosirea relației:
R = R ⋅ (1 + α ⋅ υ )
1 0
(4.14),
unde α = 4.3 · 10 -3 [1/oC] reprezintă coeficientul de temperatură al rezistenței, considerat pentru

materialul de cupru din care este fabricată bobina. Se vor indica pe referat valorile R1' și R1''
obținute cu relația (4.14) pentru pozițiile (3) și (8) precizate mai sus.
e) Se vor nota pe referat observațiile și concluziile cu privire la desfășurarea lucrării de
laborator.
60
Lucrarea 5: Studiul forțelor electrodinamice între conductoare cu secțiune

dreptunghiulară parcurse de curent electric
5.1. Noțiuni teoretice și scopul lucrării
Lucrarea de laborator constă în studiul forțelor electrodinamice care se exercită între

circuitele parcurse de curenți electrici ale aparatelor electrice. Necesitatea acestui studiu rezultă
din faptul că aceste forte au tendința de a deforma fizic circuitele electrice parcurse de curenți. În
cazul curenților de defect de tip scurtcircuit, aceste forțe pot fi importante și de aceea ele trebuie
luate în considerație la construcția sistemelor de bare și a aparatelor electrice de conectare, în
scopul asigurării stabilității mecanice a acestor instalații electrice, [15].
Pentru un conductor parcurs de curentul i, situat într-un câmp magnetic de inducţie
magnetică B, orientat astfel încât acesta face unghiul α cu elementul de lungime infinitezimal dl,
vezi Figura 5.1, interacţiunea de tip forţă electrodinamică elementară dF va fi:
l
d F = I (d l × B), dF = B ⋅ I ⋅ dl ⋅ sin α ⇔ F = ∫ B ⋅ i ⋅ sin α ⋅ dl
0 (5.1).
Figura 5.1 – Asocierea forței de tip Laplace, a inducției magnetice și a sensului densității de
curent într-un triedru
Pentru studiul forţelor electrodinamice între căi de curent paralele, filiforme, infinit lungi
se consideră elementele infinitezimale dx pe conductorul parcurs de curentul I2 şi respectiv dy pe
conductorul parcurs de curentul I1, vezi Figura 5.2.
Vectorul ce defineşte poziţia elementului dy în raport cu dx este r, astfel încât se precizează
unghiul α şi corespunzător lungimii l a celor două căi de curent, unghiurile limită în raport cu dx,
α1 şi α2. Considerând distanţa a dintre conductoare şi coordonatele x respectiv y, ce definesc
poziţia elementelor dx şi dy, se pot scrie relaţiile :
 l−x
cos α 1 =
 a 2 + (l − x )
2
 (5.2).
 cos α 2 = x
 a2 + x2
µ 0 ⋅ I1 d y × r µ 0 ⋅ I1 dy ⋅ sin α
dB = ⋅ 3 , dB = ⋅ (5.3).
4 ⋅π r 4 ⋅π r2
61
Lucrarea 5 – Studiul forțelor electrodinamice între conductoare paralele
cu secțiune dreptunghiulară parcurse de curent
Figura 5.2 – Forțe electrodinamice între căi de curent paralele
Se obține integrala de calcul a modulului inducției magnetice:

µ 0 ⋅ I1 l sin α ⋅ dy
4 ⋅ π ∫0
B= ⋅ (5.4).
r2
Prin utilizarea notațiilor:
y a a
= ctgα , dy = − 2 dα , r = , cos(π − α 2 ) = − cos α 2
a sin α sin α (5.5),
se determină modulul inducției magnetice:

µ ⋅I
B = 0 1 ⋅ (cos α 1 + cos α 2 )
4 ⋅π ⋅ a (5.6).
rezultând forța elementară:
µ0
dFx = B ⋅ I 2 ⋅ dx = ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ (cos α 1 + cos α 2 ) ⋅ dx (5.7).
4 ⋅π ⋅ a
Forța totală de tip electrodinamic este:
µ 2⋅l  a
2
 1 +   − 
l a
F = ∫ dFx = 0 ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ (5.8),
0 4 ⋅π a  l l
 
în care se pune în evidenţă un coeficient de formă, Kf :
2
a a
K = 1+   − (5.9).
l
f
l
Dacă a << l, atunci Kf = 1, iar expresia finală a forței de interacțiune, F, devine:
µ0 2⋅l
F= ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ (5.10).
4 ⋅π a
62
Practic, în majoritatea cazurilor reale, căile de curent ale aparatelor electrice nu respectă
ipoteza de a fi filiforme, având mai degrabă forma prezentată în Figura 5.3.
Figura 5.3 – Forma reală a căilor de curent paralele ale aparatelor electrice
Se acceptă distribuţia uniformă în secţiunea transversală a curenţilor I1 şi I2 ce parcurg cele

două căi de curent masive identice și se consideră interacţiunea dintre elementele infinitezimale
dx şi dy, parcurse de curenţii di1 şi di2, situate la distanţa:
r = a2 + y2 (5.11).
Interacțiunea dintre elementele infinitezimale dx și dy (filiforme) este:
µ0 2⋅l
d 2F = ⋅ di1 ⋅ di2 ⋅ ,
4 ⋅π a2 + y2
 dy
 di1 = I1 ⋅ h
(5.12).
 dx
di2 = I 2 ⋅
 h
putându-se scrie sub forma echivalentă:
µ 2 ⋅ l dx ⋅ dy
d 2F = 0
⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ ⋅
4 ⋅π h2 a2 + y2 (5.13).
În cazul expresiei (5.13) interesează componenta orizontală a forţei electrodinamice de

interacţiune dintre cele două conductoare masive, d2F0, ce formează unghiul α cu direcţia forţei
d2 F :
a
cosα =
a + y2
2 (5.14).
Considerând (5.13) și (5.14) se pot scrie succesiv relațiile:
63
µ0 2 ⋅ a ⋅ l dx ⋅ dy
d 2 F0 = d 2 F ⋅ cos α = ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ 2 ⋅ 2
4 ⋅π h a + y2
µ0 2⋅a ⋅l h h− x dy
F0 = ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ 2 ⋅ ∫ dx ⋅ ∫
4 ⋅π h 0 − x a + y2
2
µ0 (5.15).
2⋅a ⋅l 2⋅h h  h 2 
F0 = ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ 2 ⋅  ⋅ arctg − ln1 + 2 
4 ⋅π h  a a  a 
Expresia anterioară se scrie simplificat sub forma:
µ0 2⋅l
F0 = ⋅ I1 ⋅ I 2 ⋅ ⋅Kf (5.16),
4 ⋅π a
evidențiind un factor de forma, Kf, ce reprezintă practic corecțiile lui Dwight:
a 2  2h h  h 2 
Kf =  ⋅ arctg − ln 1 + 2 
h2  a a  a  (5.17).
Corecțiile lui Dwight au valori ce depind de geometria căilor de curent şi de poziţia

acestora, vezi Figura 5.4. µ0 = 4 π 10-7 (H/m) este permeabilitatea magnetică a vidului.
Figura 5.4 – Valorile corecțiilor lui Dwight
Se observă că valorile coeficientului Kf devin practic egale cu unitatea, dacă indicatorul ce

defineşte axa absciselor este superior valorii 2.
64
5.2. Dispozitivul experimental și modul de lucru
Se urmărește calculul cu formulele de mai sus și măsurarea forțelor electrodinamice între

conductoare paralele în funcție de distanța a pentru o anumită valoare a curentului I și diferite
poziții ale barelor, vezi Figura 5.5.
Figura 5.5 – Dispozitiv experimental pentru măsurarea forțelor electrodinamice
În Figura 5.5, 1 este calea de curent fixă (încastrată), 2 – calea de curent mobilă conectată
prin intermediul unor conexiuni flexibile pe cele două laterale ale sale, 3 – dispozitiv de
măsurare a forței electrodinamice, de forma unei pârghii verticale de rigidizare, 4 – aparat
indicator de tip cântar digital cu ajutorul căruia se determină forța electrodinamică, 5 – suport
cadru pe care se fixează toate elementele. A și B sunt bornele pentru racord de la alimentarea
electrică prin care se aplică celor 2 bare un curent electric I = I1 = I2. S-au notat pe figură distanța
a, reglabilă, dintre cele două căi de curent, precum și lungimea L pe care cele două căi de curent
sunt paralele (această lungime nu include și conexiunile flexibile). Dispozitivul de măsură este
prevăzut cu posibilitatea de reducere la zero a valorii anterioare măsurate a forței. Procedura de
măsurare este următoarea: se fixează valoarea distanței a, se aduce la 0 indicația cântarului
electronic prin apăsarea butonului B1 și se pregătește cântarul pentru măsură prin apăsarea
butonului B2, care corespunde modului HOLD, prin care se reține valoarea maximă măsurată în
momentul imediat următor conectării căilor de curent la sursa de alimentare.
Schema electrică de alimentare a dispozitivului experimental este reprezentată în Figura
5.6.
Figura 5.6 – Schema electrică de alimentare a dispozitivului experimental

65
În Figura 5.6 reperele au următoarele semnificații: ATR – autotransformator, Rd – redresor,

S.F. – siguranțe fuzibile cu mare putere de rupere, Sh – șunt 500 A; 75 mV, mV – milivoltmetru
ce indică de fapt valoarea curentului electric, 1, 2 – bare conductoare de secțiune dreptunghiulară
având dimensiunile 20 * 5 mm și lungime de l = 50 cm, DM – dispozitiv de măsură.
Se vor studia forțele electrodinamice în raport cu poziționarea relativă a două
conductoare paralele, de secțiune dreptunghiulară, cu distanța a între axele conductoarelor,
așezate pe latura mică a dreptunghiului (vezi Figura 5.3). Grosimea fiecărui conductor (latura
mică) este b, iar înălțimea sa este h. Lungimea l a barei este foarte mare în raport cu h și b. Între
cele două bare se exercită o forță de interacțiune electrodinamică de atracție dacă i1 , i2 au același
sens, sau de respingere în caz contrar. Sensul acestei forțe se poate determina cu regula mâinii
stângi: curentul electric are sensul „ieșind” de-a lungul degetelor, inducția magnetică intră
perpendicular în palmă, iar degetul mare indică sensul forței.
Valorile calculate pentru conductoarele poziționate pe lățime și respectiv pe grosime se
vor indica în referatul lucrării. Se va identifica sensul forței electrodinamice și se va verifica
acest sens în momentul alimentării dispozitivului experimental prin vizualizarea sensului
deplasării barei mobile 2.
Deoarece prin trecerea curentului legăturile flexibile ale barei mobile au tendința să se
rigidizeze, forța măsurată rezultă ușor diferită față de cea calculată. Astfel, valorile măsurate se
vor înmulți cu un coeficient de corecție Kc (de obicei de valoare 0.9), care se determină pe cale
statică, fără prezența curentului.
Cele două conductoare paralele între care se măsoară forța electrodinamică sunt parcurse în
exemplul de calcul de aceeași valoare constantă a curentului continuu, de 270 A. Forța se poate
calcula prin considerarea expresiilor (5.16), (5.17), a Figurii 5.4 pentru alegerea lui Kf, și prin
măsurarea fizică a dimensiunilor. Pentru a = 2 cm și l = 50 cm, se obține o valoare a forței
calculate Fcalc = 0.3645 N. Se observă pe cântarul electronic din Figura 5.5 o indicație de 0.04
kg, adică o valoare a forței măsurate de Fmas = 0.04 · 9.81 = 0.3924 N. Prin urmare în acest caz
coeficientul de corecție este Kc = 0.928.
Circuitul se va ține conectat în rețea numai cât este necesar pentru citire, pentru a se evita
riscul distrugerii (arderii) legăturilor flexibile.
Pe baza rezultatelor obținute experimental se va completa în referatul lucrării Tabelul 5-1.
Tabel 5-1. Date experimentale pentru forțe electrodinamice
Poziția barelor a [cm] I [A] m [kg] Fmas [N] Fcalc [N] Kc

Paralele 2 250
pe grosime 2.5 250
2 300
2.5 300
Paralele 2 250
pe lățime 2.5 250
2 300
2.5 300
66
Cu ajutorul datelor din tabelul anterior se vor trasa pe referat curbele Fmas = f(a) și
Fcalc = f(a), obținute teoretic și experimental pentru cele două poziții utilizate ale conductoarelor
paralele.
Conversie unități de măsură ale forței: 1000 N = 102,04 kg
67
Lucrarea 6 – Studiul întrerupătoarelor automate de joasă tensiune
Lucrarea 6: Studiul întrerupătoarelor automate de joasă tensiune
6.1. Principiul teoretic
Aparatele automate de comutaţie se caracterizeazǎ prin:

- realizarea a cel puțin una dintre operaţiile de conectare-deconectare fǎrǎ intervenţia
operatorului uman;
- utilizarea elementelor de mǎsurare – protecţie – control - reglaj ce pot comanda
deconectarea la intervenţia unor regimuri de defect;
- funcţionarea la valori mari ale curentului, eventual chiar la curentul de scurtcircuit;
- asigurarea unor valori considerabile ale parametrilor nominali cum sunt durata de viaţǎ
(numǎrul de manevre, N) şi frecvenţa de conectare, (fc).
Dintre aceste aparate electrice automate de comutaţie se vor studia în continuare
întrerupǎtoarele automate de joasǎ tensiune din familia NZM7 și NZM10.
Întrerupǎtoarele automate de joasǎ tensiune sunt cele mai complexe aparate electrice de
comutaţie, capabile sǎ conecteze, sǎ deconecteze şi sǎ suporte curenţii de regim normal (funcția
de comutație), dar şi curenţii de defect (suprasarcinǎ şi scurtcircuit) – funcția de protecție,
caracterizându-se prin aceea cǎ mǎcar una dintre manevre, de obicei cea de deconectare, decurge
automat, pe seama elementelor specializate de protecţie, [16], [17].
Atunci când conectarea întrerupǎtoarelor decurge manual, prin intervenţia operatorului, dar
deconectarea decurge automat, fǎrǎ intervenţia operatorului, pe seama elementelor de protecţie,
aceste aparate electrice de comutaţie se numesc disjunctoare. Menţionǎm cǎ existǎ şi
întrerupǎtoare care pot realiza automat atât conectarea cât şi deconectarea, acestea numindu-se
adesea conjunctoare și permiţând realizarea de cicluri cu reanclanşare automatǎ.
Particularitățile constructive pentru întrerupătoarele automate de joasă tensiune se referă la
construcţia deosebitǎ a contactelor, cu specializarea lor funcţionalǎ, cu contacte principale (de
calitate), contacte intermediare (care uneori lipsesc) şi contacte de rupere, (amplasate la partea
superioarǎ a aparatului de comutaţie pentru a prelua stingerea arcului electric), acestea fiind
conectate între ele în paralel, asigurând şi contururi favorabile pentru a utiliza efectul forţelor
electrodinamice. O altă caracteristică constructivă se referă la folosirea unui dispozitiv de
acţionare, ansamblu cinematic special adaptat, care asigurǎ zǎvorârea contactelor întrerupǎtorului
în poziţia închis, fǎrǎ consum de energie (spre deosebire de contactoarele electromagnetice de
exemplu), prin realizarea unor poziţii de „punct mort”; pe seama acestor poziţii speciale ale
ansamblului cinematic, comanda de deconectare, realizatǎ de operator sau de intervenţia
elementelor de protecţie, permite scoaterea dispozitivului de acţionare din poziţia de punct mort,
cu intervenţia unui ansamblu de liberǎ deschidere, care face sǎ rezulte viteze mari de deplasare a
contactelor mobile, necesare la deconectarea în regim de defect, la comanda datǎ de elemente de
protecţie specializate (pentru curenţi de suprasarcinǎ sau pentru curenţi de scurtcircuit, respectiv
declanşatorul de minimǎ tensiune), în funcţionarea întrerupǎtoarelor deconectarea fiind
operaţiunea prioritarǎ.
Întrerupătoarele automate de mare putere cumulează minim douǎ procedee de stingere a
arcului electric de comutaţie (de exemplu suflajul magnetic şi utilizarea grilelor metalice), pentru
a reduce durata comutaţiei electrice la întreruperea curenţilor de defect.
Principalele tipuri constructive de întrerupǎtoare automate de joasǎ tensiune sunt:
68
- întrerupǎtoarele în construcţie compactǎ, reprezentate de seria AMRO-USOL, cum

sunt și cele din familia NZM (Moeller), care se regăsesc în aplicațiile din domeniul
instalațiilor navale;
- întrerupǎtoarele în construcţie universalǎ, reprezentate de seria OROMAX-ASRO;
- întrerupǎtoarele ultrarapide, cu efect de limitare.
Realizǎrile reuşite de întrerupǎtoarele automate de joasǎ tensiune sunt cele cǎrora le
corespund valori performante ale unor indicatori tehnico-economici, cum ar fi de exemplu
raportul între curentul de rupere, Ir [kA] şi volumul aparatului, V [dm3], acestea fiind de (0,2 –
0,44) [kA/dm3] pentru întrerupǎtoarele în construcţie universalǎ şi respectiv de 0,8 [kA/dm3]
pentru întrerupǎtoarele în construcţie compactǎ. Schema de principiu a unui întrerupător automat
de joasă tensiune este prezentată în Figura 6.1.
Figura 6.1 – Schema de principiu a unui întrerupător automat
În Figura 6.1 semnificația notațiilor este următoarea: CD – contacte debroșabile,

eventual cu role și resorturi elastice, BSM - bobine de suflaj magnetic pentru stingerea arcului, C
– contacte principale, Ca – contacte auxiliare, BD – buton de deschidere, M – manetă pentru
acționare manuală, DD – declanșator de deconectare electromagnetic, DA – dispozitiv de
acționare, LSP – lampă de semnalizare a protecției, EM – elemente de protecție
electromagnetică, LB – lamelă bimetal, Uc – tensiune de comandă, Us – tensiune de alimentare a
bobinei, DTm – declanșator de tensiune minimă, CP – contactul protecției.
Dispozitivul de acționare (mecanică) pentru un întreruptor de joasă tensiune este prezentat
în Figura 6.2. Operatorul uman intervine la închidere, sensul Î, asupra manetei de acționare M.
Deplasarea în sensul săgeții transmite asupra mecanismului patrulater O1 – A – (B) – C – O2
energia necesară închiderii contactului principal K, acesta ajungând în final pe poziția K'.
69
Figura 6.2 – Dispozitiv de acționare pentru un întreruptor de joasă tensiune
Transmiterea energiei mecanice de la operator către contactul principal mobil este posibilă
doar dacă pârghiile A – B și B – C sunt în prelungire. În caz contrar punctul B se deplasează spre
lateral fără a mișca contactul K. Zăvorârea contactului principal în poziția conectat K' se
realizează fără consum de energie, prin poziția de "punct mort" realizată de pârghiile O1 - A', A' -
B' și B' - C', ce împiedică acțiunea forței Fr a resortului antagonist R, tensionat, de a asigura
deconectarea contactelor principale pe durata operațiunii de conectare.
Deconectarea se poate obține tot prin intervenția operatorului uman, la funcționarea
normală a circuitului, prin manevrarea în sens invers a manetei din M' în M. Forța Fr a resortului
antagonist, armat în prealabil, contribuie la creșterea vitezei de deplasare a contactului principal,
din K' în K, deoarece ansamblul de liberă deschidere micșorează masa totală în mișcare, după ce
punctul B' este scos din poziția de punct mort, astfel încât maneta de acționare și pârghiile O1 - A'
și A' - B' revin în poziția inițială prin cădere liberă. Deconectarea întreruptorului (deplasarea
punctului B în sensul protecției) poate fi comandată și de elementele: LB – la apariția curenților
de suprasarcină, EM – la apariția curenților de scurtcircuit, DTm – la dispariția tensiunii de
alimentare.
Caracteristica de protecție pe care o asigură un întreruptor automat de joasă tensiune este
prezentată în Figura 6.3. Caracteristica de protecție este reprezentarea grafică a timpului de
deconectare asigurat căii de curent, în funcție de valoarea curentului electric care trece prin
aceasta. Ea este formată din două porțiuni distincte, corespunzătoare valorilor de curent
superioare celui nominal. Prima dintre ele se referă la funcționarea în suprasarcină, pentru un
interval al curentului de (1,1 – 6) In și este de tip dependent (timpul de deconectare depinde de
valoarea curentului, fiind cu atât mai mic cu cât curentul este mai mare).
70
Figura 6.3 – Caracteristica de protecție a unui întreruptor automat
Protecția pentru funcționarea la suprasarcină este asigurată de relee cu elemente bimetale și

se face în timpi de ordinul secundelor – minutelor – orelor.
A doua porțiune a caracteristicii este de tip independent, corespunzătoare unei funcționări
la scurtcircuit, adică la curenți de ordinul (6 – 12) In. Protecția pentru această caracteristică se
asigură cu elemente de tip relee electromagnetice, iar timpul de deconectare, indiferent de
valoarea curentului, este de sub 1 secundă.
În Figura 6.4 sunt prezentate elementele corespunzătoare unui întreruptor automat de tip
USOL, acționat în cazul a) de un electromagnet, iar în cazul b) de un motor electric.
Figura 6.4 – Întreruptoare automate compacte (de tip USOL) acționate cu electromagnet (cazul
a) sau motor electric (cazul b)
Ambele scheme din Figura 6.4 prezintă elemente de protecție la suprasarcină (DLB) și
respectiv la scurtcircuit (DEM). În primul caz declanșatorul de deconectare DD este un
electromagnet a cărui bobină poate fi alimentată la apăsarea butonului de oprire, O, doar după
închiderea contactelor aparatului, K1. Deconectarea pe seama protecției este semnalizată de
aprinderea lămpii LSP, prin închiderea contactului ND al protecției CSP.
Închiderea automată a contactelor întreruptorului se obține prin acțiunea asupra
dispozitivului de acționare DA a electromagnetului de acționare EM. Bobina acestuia este
alimentată de la o sursă de tensiune continuă, prin închiderea contactului ND al contactorului de
comandă CC, a cărui bobină este alimentată de la o sursă de tensiune continuă sau alternativă
71
prin apăsarea butonului I de închidere. După acționarea electromagnetului EM se închide
contactul ND de sfârșit de cursă, CFC, ceea ce permite alimentarea bobinei releului de blocare
RB, cu deschiderea contactului său NI și deschiderea circuitului bobinei CC, urmată de
deschiderea circuitului bobinei electromagnetului EM.
În cazul circuitului din Figura 6.4b atât elementele de protecție, cât și declanșatorul de
tensiune minimă, DTm, sau un alt dispozitiv de declanșare la deconectare, DD, pot asigura
deconectarea automată prin intervenția asupra dispozitivului de acționare DA. Această
deconectare este semnalizată de LSP, după închiderea contactului CSD. Reconectarea necesită în
acest caz armarea protecției.
Acționarea automată în cazul b) presupune existența unui motor M ce poate fi alimentat de
la o sursă de joasă tensiune (c.c. sau c.a.), prin manevrarea contactului de închidere I – O, și a
unei frâne electromagnetice Fem. Astfel se pornește motorul, iar după efectuarea cursei de
închidere, contactul NÎ de fine de cursă, CFC, se deschide, întrerupe alimentarea motorului, dar
asigură intervenția frânei electromagnetice.
În cadrul acestei lucrări de laborator se va folosi o trusă de curent, prevăzută cu indicarea

unor parametri, două întrerupătoare automate, de tip NZM7-80S și NZM7-200S și un senzor de
fum și temperatură de tip IN338. Amplasarea acestor elemente se poate observa în Figura 6.5.
Figura 6.5 – Dispozitiv experimental pentru studiul întreruptoarelor automate
În Figura 6.5, TCV reprezintă trusa de curent variabil în plaja (0 – 1000) A, NZM7 este
întreruptorul automat de studiat, iar IN338 – senzorul de fum și temperatură. Trusa de curent este
prevăzută cu ampermetrul A, cronometrul C, senzorii de temperatură T1, T2, T3 montați pe căile
72
principale de curent ale întreruptoarelor tripolare studiate, lămpi de semnalizare T – trip,

protecție declanșată, P – pornit, O – oprit, comutator de pornire / oprire K având pozițiile ON și
OFF, potențiometrul Pk de reglaj al curentului. Valorile de curent corespunzătoare celor 10
poziții ale potențiometrului se vor trece în Tabelul 6-1, cu observația că aceste valori depind de
temperaturile căilor de curent, măsurate cu senzorii T1, T2, T3.
Tabelul 6-1. Curentul reglat în funcție de poziția potențiometrului Pk pentru NZM7-80S

Pk 10 9 8.5 8 7.5 7 6.5 6 5.5 5 4.5 4 3.5 2.5 2 1.5 1 0
I(A)
Întreruptorul automat este poziționat sub trusa de curent variabil, fiind prevăzut cu contacte
debroșabile și contact auxiliar de mică putere. Semnificația mărimilor cu care este prevăzut este
precizată prin elementele din Figura 6.1. Senzorul optic de temperatură și fum este alimentat
separat și poate comanda contactul auxiliar normal închis al întreruptorului automat.
6.3. Modul de lucru
a) Se alimentează senzorul optic la tensiunea nominală (12 V cc), se pornește trusa de

curent variabil și se alimentează întreruptorul automat NZM7-80S cu un curent
nominal de 80 A, pentru alegerea unui curent de reglaj egal cu cel nominal (comutator
galben pe panoul frontal al întreruptorului), Ir = In. Se va aprinde în acest caz pe TCV
lampa indicatoare P, de culoare verde, în urma poziționării manetei M pe poziția
acționat. Se apropie apoi de capătul senzorului o sursă de căldură (un feon) sau de fum
(bețigaș parfumat aprins). Se observă că după un timp de aproximativ un minut
senzorul optic declanșează (se aprinde lampa de culoare roșie pe suprafața sa),
modificând starea contactului auxiliar al întreruptorului (de mică putere, cu bobină la
24 V c.a.), ceea ce are ca efect întreruperea căii de curent principale prin care am
stabilit un curent de 80 A care nu implică declanșarea nici unei protecții. Faptul că s-a
întrerupt calea principală de curent printr-o comandă a unei protecții exterioare se poate
observa prin aprinderea simultană pe TCV a lămpilor T și O.
b) Se alimentează calea de curent în aceleași condiții de la punctul a), însă fără a utiliza
senzorul optic. Se întrerupe calea de curent (se realizează deconectarea) prin apăsarea
manuală pe maneta M, pe direcție verticală, de sus în jos. Se observă că în urma
deconectării se aprinde doar lampa O de pe TCV, ceea ce semnifică o comandă
manuală a deconectării și nu una automată, determinată de vreo protecție.
c) Se notează temperatura inițială a căii de curent de pe prima fază a întreruptorului,
pentru alimentarea la curent nominal și apoi se fac citiri la fiecare 5 minute ale valorii
temperaturii, care se trec într-un tabel de forma Tabelului 6-2.
Tabel 6-2. Studiul încălzirii în regim nominal a căilor de curent ale întreruptorului automat
t (min) 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50 55 60
T (oC)
d) Se trasează caracteristica de protecție de tip dependent, din Figura 6.3, corespunzătoare
funcționării la curenți de suprasarcină, pentru început folosind întreruptorul NZM7-
73
80S, iar apoi cel NZM7-200S. În cazul primului întreruptor se consideră un curent de
reglaj de 48 A = 0.6 *80A, iar în al doilea caz de 120 A =0.6 * 200 A. Datele vor fi
trecute pe referat în Tabelele 6-3 și 6-4 de forma de mai jos, iar cu ajutorul lor se
trasează caracteristicile de protecție corespunzătoare (vezi Figura 6.3). Temperatura
corespunzătoare căii de curent pentru trasarea caracteristicii se verifică a fi inferioară
valorii de T1 = 30 oC.
Tabel 6-3 – Timpul de deconectare obținut la variația curentului de suprasarcină (NZM7-80S)

I(A) 60 90 120 150 180 210 240
t (sec)
Tabel 6-4 – Timpul de deconectare obținut la variația curentului de suprasarcină (NZM7-200S)

I(A) 200 250 300 350 400 450 500 550 600
t (sec)
e) Se trasează caracteristica de protecție de tip independent, vezi Figura 6.3,

corespunzătoare la funcționarea în regim de scurtcircuit, pentru fiecare dintre cele 2
întreruptoare automate. Se utilizează același curent de reglaj din cazul anterior și se
selectează valoarea curentului de scurtcircuit, de pe comutatorul roșu aflat pe panoul
frontal al întrerupătorului, în fiecare din cele două cazuri, la Iscc = 6*In. Se aleg câte 3
valori de curenți în fiecare caz, iar valorile măsurate de timp se trec pe referat în
Tabelele 6-5 și 6-6. Cu ajutorul lor se completează caracteristicile de protecție trasate
anterior la punctul d).
Tabel 6-5. Timpul de deconectare obținut la valorile curentului de scurtcircuit (NZM7-80S)

I(A) 288 350 400
t (msec)
Tabel 6-6. Timpul de deconectare obținut la valorile curentului de scurtcircuit (NZM7-200S)

I(A) 720 800 900
t (msec)
Observație: deși în lucrarea de laborator trasarea caracteristicilor de protecție se face prin

alimentarea monopolară a fiecărui întreruptor, în cazul unei truse tripolare de alimentare cu
curent variabil, toate caracteristicile precizate mai sus se trasează similar. În plus, dacă se
consideră încărcarea simetrică a celor trei faze, cum dispozitivele de protecție sunt identice pe
fiecare fază, caracteristicile de protecție și de încălzire trebuie să fie similare cu cele de mai sus.
74
Lucrarea 7: Relee. Circuite pentru comanda și protecția motoarelor
7.1. Introducere. Noțiuni teoretice

Principalele pǎrţi componente ale unui releu clasic de protecţie sunt :
- elementul sensibil, sau blocul de intrare, BI;
- elementul de comparaţie, sau blocul de prelucrare şi decizie, BPD;
- elementul sau blocul de execuţie, BE, vezi Figura 7.1.
Figura 7.1 – Elementele componente ale unui releu
Între parametrii care definesc performanţele unui releu semnalǎm:

- consumul propriu al releului, mǎsurat în [W] sau [VA], de dorit cât mai mic;
- timpul de rǎspuns al releului de protecţie, de ordinul 1 [ms] pentru relee ultrarapide sau
de 10 [ms] pentru relee obişnuite;
- capacitatea de comutare a contactelor releului pentru un numǎr dat de manevre,
obişnuit de ordinul a 1 [A];
- gabaritul releului, un indicator tehnico-economic de calitate, ce poate fi corelat cu
parametrii nominali, dar şi cu costul aparatului, [18].
Principalele calitǎţi impuse elementelor de protecţie, asigurate în principal de relee, dar şi
sistemului de protecţie în ansamblul sǎu, sunt urmǎtoarele:
- selectivitatea;
- sensibilitatea;
- rapiditatea;
- siguranţa în funcţionare.
O caracteristică de tip releu cu contacte de tip normal deschis și respectiv cu contact
normal închis, care comută din starea low (0) în starea high (1) sau reciproc este prezentată în
Figura 7.2. Se poate observa pe figură raportul dintre mărimea de intrare la acționare, Xa, și
respectiv mărimea de intrare la revenire, Xr, iar raportul acestor mărimi, de dorit cât mai aproape
de 1, reprezintă un indicator de calitate al releului, [19].
Figura 7.2 – Caracteristică de acționare a unui releu

75
Lucrarea 7 – Relee. Circuite pentru comanda și protecția motoarelor
Clasificarea releelor de protecţie se poate face:
• dupǎ natura mǎrimii de intrare, X, deosebim:
- relee electrice, când mǎrimea de intrare este de exemplu curentul electric, tensiunea
electricǎ, puterea electricǎ, impedanţa electricǎ, frecvenţa tensiunii;
- relee neelectrice, când mǎrimea de intrare este presiunea, temperatura, deplasarea
mecanicǎ etc.
• dupǎ principiul de realizare a elementului sensibil, putem avea:
- relee electrice;
- relee electromagnetice;
- relee electrodinamice;
- relee de inducţie;
- relee magnetoelectrice;
- relee polarizate;
- relee electronice, ce pot fi cu prelucrare analogicǎ sau numericǎ a semnalelor, etc.
• dupǎ modul de intervenţie a elementului de execuţie, pot exista:
- relee cu contacte, la care mǎrimea de ieşire, Y, evolueazǎ între valorile limitǎ ale logicii
binare, „0 şi „1”;
- relee fǎrǎ contacte, realizate adesea cu semiconductoare, pentru care mǎrimea de ieşire
se modificǎ practic între o valoare minimǎ, asimilatǎ cu „0” logic, de obicei sub un
anumit prag de funcţionare şi o valoare maximǎ, asimilatǎ cu „1” logic, de obicei peste
un anumit prag de funcţionare.
• dupǎ modul în care acţioneazǎ la modificarea valorilor mǎrimii de intrare, X,
existǎ:
- relee maximale, care acţioneazǎ la creşterea mǎrimii de intrare peste o valoare Xa;
- relee minimale, care acţioneazǎ la scǎderea mǎrimii de intrare sub o valoare, Xa;
- relee de timp, la care acţionarea se realizeazǎ dupǎ o întârziere reglabilǎ.
• dupǎ tipul contactelor releului, deosebim:
- relee cu contact normal deschis, ND;
- relee cu contact normal închis, NÎ;
- relee cu contacte duble, ND + NÎ;
- relee polarizate sau bipoziţionale, care memoreazǎ ultima stare a releului, dupǎ
întreruperea intervenţiei mǎrimii de intrare, X, putând deci avea douǎ stǎri ale
contactului la întreruperea mǎrimii de intrare.
• dupǎ forma caracteristicii de protecţie, întâlnim:
- relee cu caracteristicǎ de protecţie independentǎ;
- relee cu caracteristicǎ de protecţie dependentǎ.
• dupǎ numǎrul mǎrimilor de intrare, putem avea:
- relee cu o singurǎ mǎrime de intrare;
- relee cu douǎ mǎrimi de intrare;
- relee cu mai multe mǎrimi de intrare.
• dupǎ modul în care intervin releele de protecţie în circuit, semnalǎm:
- relee primare, care sunt montate direct în circuitul protejat;
- relee secundare, care intervin în circuitul protejat prin intermediul unor transformatoare
de protecţie, de curent sau/şi de tensiune:
76
Pentru instalaţiile de înaltǎ tensiune, releele de curent au obişnuit curentul nominal, impus
de secundarul transformatorului de curent TC, de 1 A sau de 5 A, în timp ce tensiunea nominalǎ,
impusǎ de secundarul transformatorului de tensiune, TT, este de 100 V.
Cele mai importante tipuri de relee electromagnetice, care se întâlnesc cel mai des în
instalaţiile electrice, sunt cele de curent, de tensiune, intermediare și cele polarizate.
În această lucrare, prin utilizarea câtorva tipuri de relee, se asigură protecția unor motoare
trifazate, precum și acționarea lor pentru diferite situații practice. Fiecare astfel de situație este
descrisă sub forma unei teme. Schema minimală de pornire conține un comutator general, o
siguranță fuzibilă și un releu de tip diferențial care deservesc o mașină asincronă. Pentru standul
lucrării sunt disponibile trei motoare trifazate asincrone cu rotor în scurtcircuit (notate M1 - tip
SE2672-3G, putere nominală 0.37 kW, M2 - tip MA-AL71-14-2B, putere nominală 0.75 kW și
M2' - tip MA-AL80L-24-2A, putere nominală 3 kW). Ultimul dintre cele 3 este cel utilizat ca
sarcină comandată de convertizorul static de frecvență, tip A800 Mitsubishi Electric, model FR-
A840-00126-2-60. Întrerupătorul automat (trifazat) este prevăzut cu protecție termică și cu
protecție la scurtcircuit, fiind de tip 3RV1011-1BA10 (1.3 – 2) A. Se mai pot utiliza butoane de
condiționare pentru alimentare bobină contactor sau întrerupător de tip STE4820 (20 A, 400 V
AC), contactor (trifazat) tip 3RT1015-1AP01, releu de timp (regimuri de funcționare A – H) de
tip 3RP2005 – 1AP30.
7.2. Circuit de comandă cu automenținere

La finalul acestei teme, studenții vor fi capabili:
● Să interpreteze schema de comandă a circuitului;
● Să aranjeze componentele circuitului de alimentare așa cum este specificat în
schemele de forță și de comandă a circuitului, vezi Figura 7.3 și Figura 7.4;
● Să citească valoarea curentului motorului în cazul unui circuit stea de pe plăcuță
și să seteze releul de protecție a motorului cu această valoare;
● Să conecteze componentele pentru circuitele de comandă și de alimentare așa cum este
specificat în schema circuitului și să pornească motorul.
● Să explice rolul contactelor cu comutare într-un circuit de comandă.
● Să deducă din schema circuitului, Figura 7.3, faptul că pornirea motorului se face cu
ajutorul contactelor contactorului.
Echipamentele și componentele utilizate pentru acestă temă sunt următoarele:

- 1 motor trifazat asincron cu rotor în colivie de veveriță,
- 1 contactor, 3 poli, 1 contact normal deschis,
- 1 siguranță automată, un singur pol,
- 3 butoane, fiecare având 1 contact normal deschis și un contact normal închis,
- 1 releu de protecție a motorului + un contact auxiliar, 1 contact normal deschis și un
contact normal închis
- 2 capace de protecție
- 1 siguranță automată pentru circuitul de alimentare, 3 poli.
Descriere funcționare
Un motor trifazat, asincron, conectat în conexiune triunghi, trebuie să fie pornit și oprit
77
prin intermediul unui contactor. Motorul trebuie să fie protejat la suprasarcină de un releu de
protecție a motorului.
Când butonul S1 este apăsat, vezi Figura 7.4, curentul trece prin ramura 1 a circuitului, iar
contactorul K1 este alimentat. Contactorul este activat, închizând contactul cu automenținere K1
în ramura 2 a circuitului. Acest contact rămâne închis atunci când butonul este eliberat astfel
încât curentul să continue să treacă prin bobina contactorului. În același timp, contactele primare
din circuitul de alimentare se închid pentru a conecta motorul la sursa de alimentare trifazată
astfel încât motorul este pornit.
Dacă butonul S0 este apăsat, atunci ramura 1 a circuitului este întreruptă, iar curentul
încetează să mai circule. Bobina contactorului nu mai este alimentată și astfel contactorul se
deschide. Contactul cu automenținere K1 din ramura 2 de asemenea se deschide, așa cum se
întâmplă și cu contactele din circuitul de alimentare, astfel încât motorul se oprește.
Figura 7.3 – Schema de forță circuitului
Modul de lucru
Aranjați componentele ca în schema circuitului din Figura 7.4. Conectați componentele în
concordanță cu schemele circuitelor de alimentare și de comandă și conectați motorul în
conexiune stea. Ajustați releul de protecție a motorului în concordanță cu valoarea curentului
pentru conexiunea stea, așa cum este ea trecută pe plăcuța de pe motor.
Porniti motorul folosind butonul S1.
Test. Răspundeți pe referat la următoarele chestiuni:
78
• Faceți o scurtă descriere asupra a ceea ce s-ar întampla dacă nu s-ar folosi un
contact cu automenținere.
• Care buton pornește motorul și care îl oprește?
• De ce este inclus în circuit contactul normal închis F3? Când se deschide acest
contact?
• Care contacte conectează motorul la sursa de alimentare trifazată?
Figura 7.4 - Schema de comandă a circuitului
7.3. Circuit de comandă cu automenținere și indicator de defect

La finalul acestei teme, studentii vor fi capabili:
● Să interpreteze schema circuitului de comandă;
● Să conecteze componentele circuitului de alimentare și a celui de comandă așa cum
este specificat în schemele circuitului, vezi Figura 7.3 și Figura 7.5;
● Să specifice când se aprinde lampa indicatoare a erorii.
Echipamentele și componentele necesare pentru această temă sunt aceleași cu cele de la
punctul 1, doar că în locul celor 3 butoane, fiecare cu un contact NO și unul ND se folosesc:
- 2 butoane, fiecare având 1 contact normal deschis și un contact normal închis,
- 1 lampă indicatoare.
Un motor trifazat, asincron, aflat în conexiune stea, trebuie să fie pornit și oprit prin
intermediul unui contactor cu contact cu automenținere. În cazul stării de defect, contactorul de
protecție ar trebui să se deschidă și lampa indicatoare ar trebui să evidențieze starea de defect.
Motorul trebuie protejat împotriva suprasarcinii de un releu de protecție.
Atunci când se apasă S1, contactorul K1 este alimentat și contactul cu automenținere al lui
K1 din ramura 2 a circuitului se închide, vezi Figura 7.5. În același timp, contactele principale
79
ale releului circuitului principal conectează motorul la sursa de alimentare trifazată. Motorul
pornește, iar lampa indicatoare rămâne stinsă.
Dacă apare o stare de defect (de exemplu datorită unei suprasarcini sau a lipsei unei faze),
atunci curentul care circulă prin motor depășește valoarea nominală setată anterior pentru releul
de protecție. Contactele asociate cu banda bimetalică din circuitul principal se deschid și întrerup
circuitul. Motorul este oprit. În acelasi timp, contactele de comutare ale F3 din ramura 1 a
circuitului pornesc lampa indicatoare din circuit. Motorul poate fi repornit numai dacă banda
bimetalică și motorul s-au răcit. În timp ce se întamplă această alimentare, contactul normal
închis al F3 se deschide, contactul normal deschis al F3 se închide și astfel este aprinsă lampa
indicatoare H1.
Figura 7.5 - Schema circuitului de comandă
Mod de lucru
Aranjați componentele așa cum se arată în schema circuitului din Figura 7.5. Conectați
componentele în concordanță cu schemele pentru circuitele de alimentare și de comandă și
conectați motorul în conexiune stea. Ajustați releul de protecție al motorului la valoarea
curentului pentru un circuit în conexiune stea, așa cum este ea trecută pe plăcuța motorului.
Dacă apare o suprasarcină, se poate observa că releul de protecție oprește motorul și că
lampa indicatoare semnalizează o stare de defect. De îndată ce motorul se răcește, releul de
protecție a motorului poate fi repornit și lampa indicatoare se stinge.
Test
• Faceți o scurtă descriere a procedurii de pornire și explicați cum funcționează
contactorul cu automenținere.
• Specificați când se va aprinde lampa indicatoare. În cazul unei stări de defect,
poate fi motorul repornit cu ajutorul lui S1?
80
7.4. Circuit de comandă cu automenținere cu memorarea stării de defect

La finalul acestei teme, studenții vor fi capabili:
● Să interpreteze schema circuitului de comandă.
● Să conecteze componentele pentru circuitele de forță și de comandă (vezi Figura 7.6) așa
cum este specificat în schemele lor, să pornească motorul și să-i schimbe sensul de rotație.
● Să explice cum este menținută condiția de defect, simulată prin declanșarea releului de
protecție.
● Să explice avantajul indicării funcționării defectuoase menținute.
Echipamentele și componentele necesare pentru această temă sunt aceleași cu cele de la

punctul 1, fiind necesare în plus:
- 1 contactor auxiliar cu 4 contacte normal deschise și 4 contacte normal închise,
- 1 lampă indicatoare,
- 1 întrerupător a circuitului de alimentare, 3 poli (în locul siguranței automate tripolare).
Un motor trifazat aflat în conexiune stea trebuie operat cu ajutorul unui contactor
întreruptor de circuit. Un releu de protecție a motorului trebuie să asigure protecția la
suprasarcină. Dacă apare o stare de defect, această alimentare trebuie semnalizată cu ajutorul
unei lămpi indicatoare. Lampa trebuie să poată fi oprită prin acționarea butonului S2, indiferent
dacă releul de protecție a reconectat sau nu motorul, vezi Figura 7.6.
Când este apăsat butonul S1, contactorul K1 se închide, astfel încât curentul trece prin
ramura 1 a circuitului. Contactul cu automenținere al lui K1 din ramura 2 a circuitului rămâne
închis după eliberarea butonului S1. Contactele principale ale lui K1 se închid și motorul
pornește.
Când se apasă butonul S0, atât contactorul K1, cât și ramura 1 a circuitului se deschid.
Contactul cu automenținere din ramura 2 a circuitului de asemenea se deschide, precum și
contactele principale ale lui K1, astfel încât motorul este oprit.
Dacă apare o suprasarcină la motor, curentul crește până la o valoare mai mare decât cea a
curentului nominal setată pentru releul de protecție a motorului. Banda bimetalică din circuitul
de alimentare se deschide și întrerupe circuitul care alimentează motorul, astfel încât acesta se
oprește. În circuitul de comandă, contactul normal închis al lui F3 se deschide, iar contactul
normal deschis se închide, la fel cum se întâmplă și cu contactorul K11 din ramura 3 a
circuitului.
Contactul cu automenținere al lui K11 din ramura 4 a circuitului se închide și previne
contactorul auxiliar să se mai deschidă. În același timp, contactul K11 din ramura 5 a circuitului
se închide și lampa indicatoare se aprinde pentru a semnala o stare de defect. Această
semnalizare este menținută. De îndată ce banda bimetalică din releul de protecție se răcește,
motorul poate fi repornit.
Contactorul auxiliar K11 rămâne închis până când butonul S2 este apăsat, întrerupând
astfel ramura 4 a circuitului. Contactul lui K11 din ramura 5 se deschide, iar lampa indicatoare se
stinge.
81
Figura 7.6 – Schema circuitului de comandă
Mod de lucru
Aranjați componentele așa cum este descris în schema circuitului. Conectați
componentele în concordanță cu schemele circuitelor de alimentare și de comandă și conectați
motorul în conexiune stea. Ajustați releul de protecție a motorului la valoarea curentului pentru
un circuit stea, așa cum este specificat pe plăcuța motorului.
Atunci cand motorul este supraîncărcat, releul de protecție a motorului îl oprește pe acesta
și lampa indicatoare semnalizează prezența unei stări de funcționare defectuoase. După ce
motorul și lamela bimetalică din releul de protecție s-au răcit, motorul poate fi repornit.
Semnalizarea rămâne activă până când este anulată cu ajutorul butonului S2, după care lampa
este oprită.
Test
• Explicati cum se menține activă semnalizarea stării de funcționare defectuoase. Care
este rolul contactului K11 din ramura 4 a circuitului ?
• Explicați avantajele folosirii unei semnalizări a stării de defect cu automenținere
comparativ cu semnalizarea acesteia fără automenținere. Când este important să avem o
semnalizare cu automenținere ?
7.5. Circuit de comandă cu temporizare la deconectare

La finalul acestei teme, studenții vor putea:
● Să interpreteze schema circuitului de comandă,
● Să conecteze componentele pentru circuitele de forță și de comandă (Figura 7.7) așa cum
este specificat în schemele lor, să pornească motorul și să-i schimbe sensul de rotație,
82
● Să explice de ce contactul normal închis F3 al releului de protecție a motorului nu poate

fi un contact cu acționare întârziată,
● Să fie conștienți că releul cu temporizare trebuie proiectat pentru funcționarea pe termen
lung,
● Să stabilească faptul că motorul este oprit după o scurtă întârziere.
Echipamentele și componentele utilizate în plus față de cele corespunzătoare cazului 1

sunt:
- 1 contactor auxiliar cu 4 contacte normal deschise și 4 contacte normal închise,
- 1 releu cu temporizare, cu declanșare întârziată,
- 1 lampă indicatoare,
- 1 întrerupător al circuitului de alimentare, 3 poli (în locul siguranței automate tripolare).
Un motor trifazat trebuie pornit cu ajutorul unui circuit cu contactor și oprit cu ajutorul
unui circuit cu acționare întârziată. O lampă indicatoare trebuie să semnalizeze starea de operare
a motorului. Ar trebui să fie posibilă setarea valorii întârzierii înainte de oprirea contactorului de
alimentare K1.
Atunci când se apasă butonul S2, contactorul auxiliar K11 este alimentat, iar contactele sale
normal deschise din ramurile 2, 3 și 4 se închid. În același timp, releul cu temporizare este
alimentat, iar contactul normal închis al lui K12 din ramura 4 a circuitului rămâne pe aceeași
poziție. Contactorul principal se închide și porneste motorul. Lampa indicatoare semnalizează că
motorul este pornit. Contactul normal deschis al lui K11 din ramura 2 a circuitului este un
contact cu automenținere pentru releul cu temporizare K12, iar contactul K1 din ramura 5 a
circuitului este un contact cu automenținere pentru contactorul K1.
Atunci când comutatorul normal închis S1 întrerupe ramura 1 a circuitului, contactorul
auxiliar K11 cade, contactele K11 din ramurile 2, 3 și 4 se deschid, iar lampa indicatoare se
stinge. Contactorul principal K1 rămâne alimentat până când releul cu temporizare se deschide și
contactul K12 întrerupe ramura 4 a circuitului. Motorul este atunci oprit.
S0 poate fi folosit în caz de urgență pentru a deconecta întreg circuitul de comandă, astfel
încât la nevoie motorul să fie oprit imediat.
Mod de lucru
Aranjați componentele așa cum este descris în schema circuitului.
Conectați componentele în concordanță cu schemele circuitelor de forță și de comandă și
conectați motorul în conexiune stea. Ajustați releul de protecție a motorului la valoarea
curentului pentru un circuit în stea, așa cum este specificat pe plăcuța motorului. Setați
întârzierea releului cu temporizare la aproximativ 15 secunde.
Porniți motorul.
Test
• Modificați setarea întârzierii pentru releul de timp și repetați procedura de oprire.
De ce trebuie conectat contactul normal închis al lui F3 din ramura 1 a circuitului
înainte de circuitul de comandă?
83
• De ce trebuie proiectat releul cu temporizare pentru o utilizare îndelungată?
• Cand se deschide contactul K12 din ramura 4 a circuitului?
• Se poate omite folosirea contactului normal deschis al lui K11 din ramura 2 a
circuitului?
7.6. Circuit de comandă cu temporizare la conectare

La finalul acestui exercițiu, studenții vor putea:
● Să interpreteze schema circuitului de comandă,
● Să conecteze componentele pentru circuitele de alimentare și de comandă (Figura 7.8),
să pornească motorul și să-i schimbe sensul de rotație,
● Să observe necesitatea unui contactor auxiliar pentru a preveni releul cu temporizare să
cadă în momentul pornirii,
● Să explice de ce releul cu temporizare trebuie proiectat pentru funcționarea pe termen
lung,
● Să comenteze asupra scopului folosirii lămpii indicatoare.
Echipamentele și componentele suplimentare necesare în raport cu cazul 1 sunt:
o 1 contactor auxiliar cu 4 contacte normal deschise și 4 contacte normal închise,
o 1 releu cu întârziere (cu anclanșare întârziată),
o 2 butoane, fiecare având 1 contact normal deschis și un contact normal închis,
o 1 lampă indicatoare,
84
o 1 întrerupător al circuitului de alimentare, 3 poli (în locul siguranței tripolare).
Descrierea funcționării
Un motor trifazat trebuie pornit cu ajutorul unui circuit cu temporizare. O lampă
indicatoare trebuie să semnalizeze starea de operare a motorului. Este posibilă setarea valorii
întârzierii înainte de oprirea contactorului de alimentare K1.
Atunci când se apasă butonul S1, contactorul K11 și releul cu temporizare K12 sunt
alimentate. Contactul cu automenținere al lui K11 din ramura 2 a circuitului menține contactorul
K11 și releul cu temporizare K12 închise după eliberarea butonului S1. În același timp contactul
normal deschis al lui K11 din ramura 5 a circuitului se închide și lampa indicatoare H1 indică
faptul că circuitul este pornit. După întârziere, releul cu temporizare se activează, contactele
normal deschise ale lui K12 din ramura 3 a circuitului se închid, iar contactorul auxiliar K1 este
alimentat. Motorul este pornit. Contactul cu automenținere K1 din ramura 4 a circuitului previne
contactorul principal K1 să se mai deschidă.
Când se apasă S0 întregul circuit de comandă este deconectat. Contactorul auxiliar K11,
contactorul de alimentare K1 și releul cu temporizare K12 nu se mai alimentează, iar motorul
este oprit.
Mod de lucru
Aranjați componentele așa cum este descris în schema circuitului de mai sus. Conectați
componentele în concordanță cu schemele circuitelor și conectați motorul în conexiune stea.
Ajustați releul de protecție a motorului la valoarea curentului pentru un montaj în stea. Setați
întârzierea releului cu temporizare la aproximativ 10 secunde. Porniți motorul. Modificați setarea
întârzierii pentru releul de timp și repetați procedura de oprire.
Test
• Modificați pe referat schema de comandă din Figura 7.7 astfel încât motorul să fie
85
conectat cu o întârziere de 10 secunde. Comparați ca funcționalitate schema astfel realizată
cu cea din Figura 7.8 și explicați diferențele constructive dintre ele.
• Care este scopul contactorului auxiliar K11 din ramura 1 a circuitului?
• Când operează contactul normal deschis al lui K12?
• De ce trebuie ca releul cu temporizare să fie proiectat pentru operare îndelungată?
• Care este scopul lămpii indicatoare? Este aceasta necesară?
7.7. Circuit de comandă bistabil cu un buton

La finalul acestei teme studenții vor putea:
● Să explice schema circuitului de comandă,
● Să conecteze componentele pentru circuitele de alimentare și de comandă (vezi Figura
7.9) așa cum este specificat în schemele lor, să pornească motorul și să-i schimbe sensul de
rotație,
● Să demonstreze că este nevoie de un singur buton pentru a porni și opri motorul,
● Să observe necesitatea interblocării contactoarelor auxiliare,
● Să explice de ce este nevoie ca, contactoarele auxiliare să aibă contacte cu
automenținere.

- 3 contactoare auxiliare,
- 2 butoane (în loc de 3), fiecare având 1 contact normal deschis și un contact normal închis,
- 1 întrerupător al circuitului de alimentare, 3 poli (în loc de siguranță tripolară).
Un motor trifazat trebuie pornit și oprit cu ajutorul unui contactor - întreruptor de circuit
printr-o singură apăsare a unui buton.
Atunci când se apasă S1, ramura 1 a circuitului este completată, iar contactorul K11 se
închide. Contactul normal deschis al lui K11 din ramura 2 se închide și asigură automenținerea
închisă a contactorului auxiliar K11 atât timp cât S1 este apăsat. Contactul normal închis al lui
K11 din ramura 3 se deschide și interblochează contactorul auxiliar K12 împotriva deschiderii
sale cu ajutorul lui S1. Contactul normal deschis al lui K11 din ramura 5 a circuitului se închide,
așa cum se întamplă și cu contactorul principal K1, care rămâne închis datorită contactului
normal deschis al lui K13 din ramura 6. Motorul este pornit. În același timp, contactul normal
închis al lui K13 din ramura 1 se deschide și contactul normal deschis al lui K1 din ramura 3 se
închide.
Contactorul auxiliar este apoi pregătit pentru un al doilea puls (oprirea).
Dacă se apasă S1 o a doua oară, contactul auxiliar K12 se alimentează datorită faptului că
ramura 3 este completă prin intermediul contactelor închise ale lui K1 și K11. Contactorul
auxiliar K12 este activat prin contactul său din ramura 4, în timp ce S1 este apăsat. Contactul
normal închis al lui K12 din ramura 1 se deschide și interblochează contactorul auxiliar K11,
împiedicând activarea sa prin apăsarea butonului S1. Contactul normal închis al lui K12 din
ramura 5 se deschide, așa cum se întamplă și cu contactoarele K1 și K13, oprind astfel motorul.
86
Mod de lucru
Aranjați componentele așa cum este descris în schema circuitului din Figura 7.9.
Conectați componentele în concordanță cu schemele circuitelor de alimentare și de
comandă și conectați motorul în conexiune stea. Ajustați releul de protecție a motorului la
valoarea necesară a curentului. Porniți motorul.
Test
• De câte butoane este nevoie pentru a porni și opri motorul?
• De ce sunt interblocate contactoarele auxiliare K11 și K12?
• Sunt necesare pentru contactoarele auxiliare contactele cu automenținere ale K11 și
K12? Argumentați răspunsul.
7.8. Inversare de sens cu interblocare pe contactoare

La finalul acestei teme studenții vor putea:
● Să explice schema circuitului de comandă (Figura 7.10), să pornească motorul și să-i
schimbe sensul de rotație,
● Să explice cum și de ce sunt interblocate contactoarele pentru rotația în sensul acelor de
ceasornic și în sens invers al acelor de ceasornic,
● Să menționeze un dezavantaj al acestui tip de circuit care permite interblocarea prin
intermediul contactoarelor.
87
Un motor trifazat trebuie pornit și oprit cu ajutorul unui circuit cu contactor pentru rotația
în sensul acelor de ceasornic și în sens invers rotației acelor de ceasornic. Un mecanism de
interblocare care utilizează contactoare trebuie să prevină inversarea sensului de rotație în timp
ce motorul se află în funcțiune.
Dacă se apasă butonul S1 din ramura 1 a circuitului, atunci contactorul K1 pentru rotația în
sensul acelor de ceasornic este alimentat și motorul pornește. În același timp contactul cu
automenținere al lui K1 din ramura 2 a circuitului previne contactorul K1 să fie deconectat atunci
când S1 este eliberat. Contactul normal închis al lui K1 din ramura 3 va fi deschis, astfel încât
contactorul K2 să nu poate fi alimentat și să rămână deci blocat.
Apăsând butonul S0 întregul circuit de comandă este deconectat. Contactorul K1 se
deschide, iar contactele sale revin la starea inițială, motorul oprindu-se astfel.
Dacă se apasă butonul S2 din ramura 3, atunci contactorul K1 pentru rotația în sens invers
acelor de ceasornic este alimentat și motorul pornește. Contactorul K2 este menținut activat de
către contactele sale din ramura 4. În același timp, contactul normal închis al lui K2 din ramura 1
împiedică activarea contactorului K1.
Dacă se apasă butonul S0 din ramura 1 a circuitului, circuitul de comandă este deconectat.
Contactorul K2 se deschide și contactele sale revin la pozițiile lor inițiale, astfel încât motorul se
oprește.
Dacă se apasă butoanele S1 și S2 simultan, există posibilitatea ca ambele contactoare K1 și
K2 să fie alimentate în același timp, alimentare care determină producerea unui scurtcircuit între
conductorii L1 și L3. Pentru a mări nivelul de siguranță se poate include un circuit de
interblocare suplimentar.

88
Mod de lucru
Ținând cont că în laborator contactoarele principale disponibile au drept contacte auxiliare
câte un singur contact normal deschis, să se reprezinte schema echivalentă pentru funcționarea
de mai sus folosind contactoarele principale și contactoarele auxiliare existente. Se vor aranja și
conecta componentele așa cum este descris în schema circuitului, verificată în prealabil de cadrul
didactic. Motorul este în conexiune stea, iar releul de protecție a motorului la valoarea curentului
în stea, specificat pe plăcuța motorului. Porniți motorul și permiteți-i să ruleze în oricare sens.
Test
• Când și cum sunt blocate contactoarele K1 și K2?
• De ce sunt interblocate contactoarele pentru cele două sensuri de rotație? (faceți
referire la circuitul de alimentare.)
• Precizati un dezavantaj al acestui circuit în ceea ce privește metoda de blocare.
7.9. Comandă de limitare cu capăt de cursă mecanic și cu întrerupătoare

reversibile
La completarea acestei teme, studenții vor putea:
● Să explice schema circuitului de comandă.
● Să conecteze componentele pentru circuitele de alimentare (Figura 7.11) și de comandă
(Figura 7.12) așa cum este specificat în schemele lor, să pornească motorul și să-i
schimbe sensul de rotație.
● Să precizeze când se aprind lămpile de semnalizare.
● Să observe necesitatea interblocării contactoarelor în cazul rotației motorului în cele 2
sensuri.
● Să explice simbolul limitatorului din schema circuitului.
● Să descrie cum se realizează schimbarea sensului de rotație a motorului.

o 2 contactoare, 3 poli, cu 2 contacte auxiliare și 1 contact normal închis,
o 2 butoane (în loc de 3), fiecare având 1 contact normal deschis și un contact normal
închis,
o 2 lămpi indicatoare,
o 2 limitatoare de cursă,
o 1 întrerupător al circuitului de alimentare, 3 poli (în locul siguranței tripolare).
Descrierea funcționării
Un motor trifazat trebuie pornit și oprit cu ajutorul unui circuit cu contactor.
Întrerupătoarele de limitare de cursă trebuiesc incluse astfel încât, la finalul unei rulări
predeterminate și semnalizate cu lămpi indicatoare, motorul să fie oprit. La fiecare capăt, un
buton va porni din nou motorul, dar în așa fel încât acesta să se rotească în sens invers. Un astfel
de circuit se utilizează în comanda lifturilor, ușilor etc.
89
Figura 7.11 – Schema de ansamblu circuitului
Dacă se apasă butonul S1, contactorul K1 se închide astfel încât motorul pornește și se
rotește în sensul acelor de ceasornic. Contactul cu automenținere al lui K1 din ramura 2 a
circuitului împiedică deconectarea contactorului după eliberarea lui S1. În același timp, contactul
de interblocare al lui K1 din ramura 3 se deschide, astfel încât contactorul K2 pentru sensul de
rotație invers acelor de ceasornic nu poate fi alimentat.
Când se activează întrerupătorul S3 de limitare de cursă, contactul S3 din ramura 1 se
deschide, astfel încât se deschide și contactorul K1 și motorul este oprit. Contactul S4 din ramura
6 a circuitului se închide și lampa indicatoare H2 semnalează faptul că s-a atins poziția limită. În
același timp, contactul S4 din ramura 3 se închide.
Când se apasă butonul S2 din ramura 3, contactorul K2 se închide și pornește motorul în
sens invers acelor de ceasornic. Contactul cu automenținere al lui K2 din ramura 4 se închide și
împiedică deconectarea contactorului după eliberarea butonului S2. Contactul de interblocare al
lui K2 din ramura 1 împiedică pornirea motorului în sensul acelor de ceasornic. Contactul S4 din
ramura 6 a circuitului se deschide și lampa H2 se stinge.
Când capătul de cursă S4 comută, contactul său din ramura 3 se deschide împreună cu
contactorul K2, oprind astfel motorul. În același timp, contactul lui S3 din ramura 5 se închide și
lampa indicatoare H1 semnalizează atingerea celeilalte poziții limită. Contactul lui S3 din ramura
1 se închide din nou.
În caz de urgență contactul normal închis al lui S0 din ramura 1 poate fi folosit pentru a
deconecta întregul circuit, astfel încât motorul să poată fi oprit imediat.
90
Mod de lucru
Aranjați componentele așa cum este descris în schemele circuitului (Figura 7.11 și Figura
7.12). Conectați componentele în concordanță cu schemele circuitelor de alimentare și de
comandă și conectați motorul în conexiune stea. Ajustați releul de protecție a motorului la
valoarea corespunzătoare a curentului.
Porniți motorul astfel încât să ruleze în sensul acelor de ceasornic. Apăsați comutatorul
capăt de cursă S3 și motorul se va opri. Apoi reporniți motorul astfel încât să ruleze în sens
invers acelor de ceasornic. Apăsați comutatorul capăt de cursă S4. Verificați faptul că lampa
indicatoare funcționează corect.
Test
• Când se aprind lămpile indicatoare pentru a semnaliza rotația în sensul acelor de
ceasornic și în sens invers acelor de ceasornic?
• Explicați de ce nu este posibilă schimbarea stării contactorului K2 atunci când motorul se
rotește în sensul acelor de ceasornic.
• Sunt utile facilitățile de conectare cu automenținere pentru contactoarele K1 și K2?
• Care este semnificația săgeții verticale de lângă contactele S4 în ramurile 3 și 6?
• Cum se schimbă sensul de rotație al motorului? (Făceți referire la schema circuitului)
7.10. Declanșarea protecției termice ca urmare a încărcării la suprasarcină

Pentru a asigura o supraîncărcare motorului M2 se utilizează un motor suplimentar, M2'
conectat ca sarcină, comandat de un convertizor static de frecvență, CF, [20]. Prin modificarea
frecvenței de comandă se modifică turația motorului folosit drept sarcină și respectiv încărcarea
91
motorului principal, simulând astfel apariția unei suprasarcini ce se poate pune în evidență cu
ajutorul unui aparat de tip ampermetru, A, conectat pe alimentare pe oricare din fazele motorului
și care va declanșa după un anumit timp protecția termică, vezi Figura 7.13.
Mod de lucru
Se verifică individual sensul de rotație pentru M2 și M2'. Ele trebuie să se rotească în
același sens. Dacă sensul lor este contrar, atunci se schimbă între ele 2 faze care alimentează
motorul M2.
Se pornește mai întâi motorul M2, care se alimentează de la standul Lucas-Nulle prin
întrerupătorul de protecție motor (motorstarter de 16 A) de tip PKZM0, care se rotește simultan
cu cheia de pornire a panoului și respectiv prin întrerupătorul automat de tip 3RV1011-1BA10,
I1.
Se pornește apoi motorul M2' prin intermediul convertizorului de frecvență CF, rotind
cheia de pe panoul frontal al acestuia de pe poziția 0 pe poziția 1. Alimentarea acestui panou se
face de la o priza trifazată exterioară (independentă) în raport cu standul Lucas – Nulle printr-o
siguranță fuzibilă trifazată automată cu un curent nominal de 32 A și fără protecție diferențială.
Se apasă apoi scurt butonul verde cu automenținere de pornire frână cuplaj. Când se dorește
oprirea lui M2' se apasă scurt pe butonul roșu de oprire. Motorul M2' pornește înfrânat datorită
comenzii în frecvență variabilă pe care o primește de la convertizor.
Curentul nominal de fază al lui M2, cuplat cu M2', este de aproximativ 1.7 A. El se
măsoară cu ajutorul unui clește ampermetru (se alege scara de 3 A) inseriat pe oricare dintre cele
3 faze. Din potențiometrul multitur plasat pe partea frontală a panoului convertizorului de
frecvență se reglează frecvența (de la 50 Hz până la aproximativ 45 Hz), ceea ce echivalează cu
încărcarea lui M2 la un curent nominal mai mare decât cel nominal, deci cu producerea unui
defect de tip suprasarcină. Valoarea reglată a curentului de fază va fi de maxim 2 – 2.2 A.
Timpul de declanșare a protecției termice cu care este prevăzut întrerupătorul I1 va fi de ordinul
a câteva minute. La declanșarea protecției termice care întrerupe alimentarea lui M2 trebuie
apăsat butonul roșu de pe panoul convertizorului, care va opri alimentarea lui M2'. Ansamblul a
fost prevăzut doar pentru antrenarea lui M2' de către M2, iar antrenarea inversă poate însemna
distrugerea motoarelor. După un timp de aproximativ 15 minute se poate relua funcționarea
ansamblului cu stabilirea unui curent de fază superior față de primul caz (de exemplu 2.1 A față
de 1.8 A în primul caz) și se măsoară timpul după care declanșează în acest caz protecția termică.
Observație: Când motorul M2 lucrează în sarcină maximă, motorul M2' are regim de frânare
prin intermediul convertizorului de frecvență, iar energia recuperată este disipată pe o rezistență
de încălzire ce se încălzește puternic. Testul cu declanșarea protecției trebuie să nu depășească
15 minute, iar după declanșare să se aștepte un interval de timp egal pentru răcirea rezistenței.
92
Figura 7.13 - Poză cu montajul experimental pentru aplicarea unei suprasarcini și declanșarea
protecției termice
93
Lucrarea 8 – Studiul releelor de curent diferențial
Lucrarea 8: Studiul releelor de curent diferențial
8.1. Introducere
Soluția care a fost adoptată pentru evitarea electrocutării, mai întâi în instalatiile electrice
casnice iar apoi și în cele industriale, se referă la montarea în tablourile electrice de distribuție a
unor aparate / dispozitive de protecție diferențială. Câteva din tipurile de accidente ce pot
conduce la electrocutare, prin atingerea accidentală a fazei, sunt:
- un copil nesupravegheat care introduce un obiect conductor în priză;
- un adult ce atinge din greșeală conductorul neizolat la schimbarea unui corp de iluminat,
înlocuirea unei prize sau a unui distribuitor defect;
- folosirea unei mașini de spălat cu legătură de împământare defectuoasă;
- folosirea unui fier de călcat cu cordonul de alimentare îmbătrânit din cauza căldurii.
Evitarea apariției acestor accidente se poate face prin utilizarea unor aparate de protecție
diferențială, ce detectează curenții electrici de valoare mică care nu trec prin conductoare –
numiți curenți diferențiali reziduali (de exemplu curentul care trece prin corpul omului în cazul
electrocutării) și întrerup automat alimentarea cu energie într-o astfel de situație.
Pragul de curent periculos pentru organismul uman este de 30 mA, iar dispozitivele de
protecție diferențială pentru instalațiile electrice sunt reglate în majoritate la această valoare a
curentului diferential rezidual și vor scoate de sub tensiune instalația electrică la atingerea acestui
prag. O soluție ieftină pentru asigurarea protecției diferențiale este utilizarea unui singur
întrerupător automat de protecție diferențială (ID) pentru mai multe plecări de același tip, ca de
exemplu prizele, [21].
Releul diferential de curent, numit și releu de curent rezidual RCD, detectează curentul
care se scurge la pământ și folosește acest curent pentru a acționa mecanismul de deconectare a
circuitului defect. Principiul de funcționare al unui releu diferențial se bazează pe trecerea
conductoarelor de linie și neutru printr-un miez magnetic toroidal, vezi Figura 8.1. Un curent de
sarcină normală va produce în miezul magnetic fluxuri magnetice egale dar de sensuri contrare.
Dacă există o punere la pământ, curentul prin conductorul de linie este mai mare decât cel ce se
întoarce prin conductorul neutru și va produce un flux magnetic mai mare. Apare astfel un flux
rezultant care induce un curent într-o înfășurare montată pe același miez magnetic și se obține o
comandă de acționare asupra mecanismului de deconectare a circuitului.
Curentul de comandă, notat în general cu IΔN, poate avea următoarele valori standardizate:
10, 30, 100, 300, 500 mA, iar timpul de deconectare este instantaneu sau selectiv, cu întârzieri de
40 - 300 ms. Funcționarea temporizată în intervalul 10 – 50 ms a acestor dispozitive de tip G sau
S permite trecerea undelor de impuls și evitarea declanșărilor nedorite. Cel mai adesea valoarea
de lucru a curentului este cea de 30 mA, care corespunde unei valori potențial periculoase pentru
organismul uman. Valoarea de 10 mA se poate adopta doar în cazuri speciale, existând riscul
unor declanșări false produse de unele interferențe electromagnetice. Curentul de comandă de 30
mA corespunde unui curent nominal până la 32 A, cel de 100 mA corespunde unui curent
nominal de peste 32 A ș.a.m.d.
94
Figura 8.1 – Principiul de funcționare al unui releu diferențial
Pentru curenți nominali de sute de amperi, sau în cazul unei scheme multietaj cu
asigurarea selectivității, curentul de comandă cel mai aproape de linia de alimentare (cel din
amonte) poate avea valori mai mari de 300 sau chiar 500 mA.
În conformitate cu norma CEI EN 61008 și 61009, întrerupătoarele diferențiale se clasifică după
forma undei de curent în următoarele tipuri:
- AC (declanșare doar pentru curent diferențial alternativ, de formă sinudoidală, care
poate avea o creștere bruscă sau lentă),
- A (declanșare pentru curent alternativ, sinusoidal, și/sau pulsatoriu cu componentă
continuă de 0.006 A, cu sau fără control al unghiului de fază, independent de
polaritate, cu curenţi care se aplică brusc sau au o creştere lentă),
- S (pentru curent alternativ și/sau pulsatoriu cu componentă continuă cu întârziere în
funcționare, pentru asigurarea selectivității ca întrerupătoare diferențiale generale,
deci ca dispozitiv de comandă și protecție a instalației electrice, vezi Figura 8.2),
- B (declanșare asigurată de curent alternativ sinusoidal, curent continuu pulsatoriu cu
componentă de minim 6 mA și curent continuu care poate proveni de la diferite tipuri
de redresoare).
Se utilizează și dispozitive diferențiale adaptabile la întrerupătoare automate. Se
recomandă ca instalarea dispozitivelor diferenţiale de protecţie să se facă în tabloul electric sau
în apropierea acestuia. Se admite montarea dispozitivelor diferenţiale de protecţie de mare
sensibilitate şi în corpul prizelor electrice, dacă acestea sunt destinate prin construcţie acestui
scop.
Selectivitatea dispozitivelor diferenţiale de protecţie se realizează pe verticală (în cascadă),
în trei trepte ca în Figura 8.2, [22]. Q1 reprezintă un întrerupător diferențial de tip S. Pentru
asigurarea selectivităţii verticale trebuie îndeplinite condiţii de forma:
I ∆n1
≥ 2, (8.1),
I ∆n 2
95
unde I ∆n1 este curentul diferenţial de funcţionare (declanşare) al dispozitivului de protecţie din
amonte, iar I ∆n 2 - idem, al dispozitivului de protecţie din aval, în A.
Figura 8.2 - Schemă de distribuţie radială, cu evidenţierea protecţiilor diferenţiale înseriate
Timpul de declanşare al dispozitivului din amonte trebuie să fie mai mare decât timpul de
declanşare al dispozitivului din aval.
În funcție de tipul de schemă electrică folosită, TN, TT sau IT, vezi Figura 8.3,
poziționarea releelor de tip diferențial în cadrul schemei se poate modifica.
Figura 8.3 - Tipuri de scheme electrice
În Figura 8.3 reperele au următoarea semnificație: 1 – împământarea sistemului, 2 – masa,

3 – impedanță. Sistemul T-N înseamnă T – legare directă la pământ a unui punct (împământarea
sistemului) și N – masele se leagă direct la punctul de alimentare legat la pământ (împământarea
sistemului). Sistemul T - T se referă la T - legare directă la pământ a unui punct (împământarea
sistemului) și T – masele se leagă direct la pământ, independent de legarea la pământ a unui
punct al alimentării (împământarea sistemului). Sistemul I - T înseamnă I – izolarea tuturor
părților active față de pământ sau legarea la pământ printr-o impedanță, iar T – masele se leagă
direct la pământ, independent de legarea la pământ a unui punct al alimentării (împământarea
sistemului).
96
În cazul unui sistem de tip T - N se folosește un circuit de protecție la curent diferențial ca

cel din Figura 8.4a, iar pentru un sistem de tip T - T se utilizează un circuit de protecție la curent
diferențial ca cel din Figura 8.4b.
Figura 8.4 - Circuit de protecție la curent diferențial pentru configurații T-N (cazul a) și T-T
(cazul b) ale schemelor electrice
În cazul unei scheme de tip T - N, condiția care trebuie îndeplinită pentru ca protecția să nu
declanșeze este:
U0
Z S ⋅ I ∆ N ≤U 0 ⇔ I ∆ N ≤
ZS (8.2),
unde ZS este impedanța buclei de defect, IΔN – curentul diferențial nominal și U0 – limita tensiunii
de atingere admise (≤ 50 V c.a., ≤ 120 V c.c.).
În cazul unei scheme de tip T - T, condiția limită de la care va declanșa protecția este
impusă de relația:
UL
R A ⋅ I ∆ N ≤U L ⇔ I ∆ N ≤
RA (8.3),
unde RA este rezistența de punere la pământ a corpului sau a tuturor părților active ale corpului
(RA max = 200 Ω), IΔN – curentul diferențial nominal și UL – limita tensiunii de atingere admise
(≤ 50 V c.a., ≤ 120 V c.c.).
8.2. Descrierea dispozitivelor folosite pentru partea experimentală

Trusa de încercare Lucas-Nulle conține: alimentare trifazată (L1, L2, L3, N), leduri și
siguranțe fuzibile (L1, L2, L3), prezență tensiune, cabluri de conexiune, buton și potențiometru
(2 bucăți – R1 și R2) pentru reglaj curent diferențial în plaja de valori corespunzătoare fiecăruia
dintre cei doi curenți diferențiali nominali, redresor monofazat (în partea din dreapta jos a
figurii), 3 relee diferențiale de tip A (RCD1 – F1, RCD2 – F2, RCD3 – F3) și unul de tip B
(RCD4 – F4) – vezi Figura 8.5 de ansamblu cu toate componentele.
Pentru măsurarea curenților diferențiali se poate utiliza multimetrul de lângă standul
lucrării drept ampermetru de curent alternativ, setat pe valoarea maximă de 300 mA. Aparatul se
introduce în acest caz în serie între fază (bornele 2, 4 sau 6 ale unuia dintre releele RCD care
sunt alimentate de la rețeaua trifazată în partea superioară prin L1 – 1, L2 – 2, L3 – 3 și N - N) și
borna de sus, de culoare neagră, a potențiometrului. Pentru ca aparatul să poată măsura trebuie
pe de o parte să se facă legătura între PE – împământare și capătul de jos (borna neagră a
97
potențiometrului), iar pe de altă parte trebuie ca butonul roșu din stânga potențiometrului să fie
ținut apăsat.
Figura 8.5 - Trusa de montaj experimental pentru relee de curent diferențial corespunzător
conexiunii T-N
Valorile de curent pot fi măsurate și cu ajutorul testerului VDE Profitest MTech, care
permite măsurarea mai multor parametri, precum și efectuarea unor teste specifice. Parametrii
unei instalații electrice care pot fi măsurați / verificați și testele ce pot fi efectuate cu ajutorul
aparatului se referă la:
- Tensiune, frecvență, succesiune a fazelor;
- Impedanță de buclă, impedanță de linie;
- Dispozitive de declanșare la curent rezidual (RCD);
- Dispozitive de monitorizare a izolației electrice (IMD) – doar pentru versiunile
MXTRA&SECULIFE IP);
- Dispozitive de monitorizare a curentului rezidual (RCM) – doar pentru versiunea
MXTRA;
- Rezistență de împământare / potențialul electrodului de împământare;
- Rezistență de izolație;
- Rezistență de scurgere la pământ;
- Rezistență de mică valoare (pentru egalizare potențiale);
- Curenți de scurgere cu clește de tip transformator de curent;
- Tensiune reziduală (doar cu MXTRA);
- Cădere de tensiune;
- Curent de pierderi (de scurgere) cu adaptor de curent;
- Lungime cablu.
98
Pe selectorul rotativ ce definește modul de lucru al testerului, vezi Figura 8.6, apar
indicațiile: IΔN – măsurare timp de acționare în cazul atingerii valorii setate de curent rezidual
diferențial, IF – măsurarea valorii efective a curentului rezidual diferențial la care are loc
declanșarea releului / întrerupătorului, ZL-PE – măsurarea impedanței între fază și împământare,
ZL-N – măsurarea impedanței de linie, RE – măsurarea rezistenței de împământare, RL0 –
măsurarea egalizării potențialelor, RISO – măsurarea rezistenței de izolație, U – măsurare
tensiuni fază – nul, fază împământare și frecvența tensiunii de alimentare. Fiecare tip de măsură
implică setarea corespunzătoare a parametrilor, vezi Figura 8.7. Modurile de lucru ale aparatului
sunt SENSOR, EXTRA, AUTO, SETUP și MEASUREMENT.
Figura 8.6 – Alegerea modului de lucru și pornirea Testerului
Figura 8.7 – Setarea parametrilor pentru testul IΔN

99
Similar cu cazul precedent se pot seta parametrii și pentru testul de tip IF, vezi Figura 8.8.
Figura 8.8 – Setarea parametrilor pentru testul IF
8.3. Modul de lucru

- se alimentează standul LUCAS-NULLE de la priza trifazată și se verifică funcționarea
individuală a celor 4 relee de tip diferențial (conectat – deconectat, respectiv conectat – apăsare
buton albastru pentru declanșarea protecției diferențiale, lucru indicat prin dunga galbenă care
apare);
- se conectează ampermetrul aparatului de măsură în serie cu potențiometrele P1 și ulterior P2,
între fază și nul, vezi Figura 8.9, și se determină valoarea reală a curentului la care declanșează
releele. Potențiometru P2 este introdus în circuit prin apăsarea butonului roșu din partea dreaptă
a trusei de montaj experimental. Valorile obținute se notează pe referat în Tabelul 8-1 și sunt
comparate cu valorile nominale ale curenților indicate pe fiecare releu de tip RCD în parte.
Potențiometrul P1 se folosește pentru reglarea curentului de declanșare în cazul releelor RCD1 și
RCD2, iar potențiometrul P2 pentru releele RCD3 și RCD4.
- se conectează Testerul VDE și se măsoară curenții de declanșare prin efectuarea testului produs
de aparat, vezi Figura 8.10 (nu se folosesc potențiometrele, nu se reglează manual nici un
curent). Se observă influența parametrilor setați pentru Tester în raport cu valoarea de declanșare
și cu comportarea aparatului. Valorile obținute se trec în Tabelul 8-2 (prima linie) și se compară
cu cele obținute în Tabelul 8-1. Se selectează apoi testerul pentru măsurarea timpilor de acționare
ai releelor, iar valorile obținute se trec în Tabelul 8-2 (a doua linie).
- se testează selectivitatea releelor de curent diferențial prin conectarea în serie a lui RCD1 cu
RCD2, respectiv RCD3 cu RCD4, vezi Figura 8.11. Și în acest caz se folosește doar Testerul și
se notează timpii de declanșare și valorile de curent care se notează în Tabelul 8-3. Se explică pe
referat care trebuie să fie poziția în scheme pe mai multe etaje a perechilor de relee pentru
asigurarea selectivității, în cazul în care releul din amonte ar deservi mai mulți utilizatori.
100
- se analizează modul și timpii de răspuns pentru RCD3 și RCD4 la aplicarea unui curent
continuu de defect precum în Figura 8.12. Se trec rezultatele obținute pe referatul lucrării.
Figura 8.9 – Măsurarea curentului de declanșare pentru RCD1 și RCD2 cu ajutorul

potențiometrului P1
Figura 8.10 – Măsurarea curentului de declanșare pentru RCD1 cu ajutorul testerului VDE
101
Figura 8.11 – Verificarea selectivității releelor diferențiale prin înserierea lui RCD2 cu RCD3
Figura 8.12 – Determinarea timpului de răspuns al lui RCD4 la aplicarea unui curent de defect cu
o componentă continuă
102
Tabelul 8-1. Măsurarea curenților de declanșare ai releelor diferențiale cu ajutorul ampermetrului

Tip de releu RCD1 RCD2 RCD3 RCD4
Curent nominal releu (mA)
Curent de declanșare releu (mA)
Tabelul 8-2. Măsurarea curenților și ai timpilor de declanșare ai releelor diferențiale cu ajutorul

testerului
Tip de releu RCD1 RCD2 RCD3 RCD4
Timp de declanșare releu (ms)
Tabelul 8-3. Măsurarea curenților și ai timpilor de declanșare pentru verificarea selectivității

releelor cu ajutorul testerului
Tip de montaj RCD1 + RCD2 RCD2+RCD3 RCD3+RCD4
Timp de declanșare releu (ms)
Releul care declanșează protecția
8.4. Test de verificare a cunoștințelor
1. Care este curentul diferențial nominal pentru dispozitivul RCD de tip B, respectiv
pentru dispozitivul RCD selectiv poziționate pe standul experimental?
- Curentul diferențial nominal pentru dispozitivul RCD de tip B este ...... mA.
- Curentul diferențial nominal pentru dispozitivul RCD selectiv este ...... mA.
2. Măsurați curentul de declanșare pentru un dispozitiv de tip A (IΔN = 300 mA) cu un

multimetru, respectiv cu testerul VDE. Pentru efectuarea măsurătorilor se consideră
un montaj de tip TN a sistemului.
- Curentul de declanșare măsurat cu multimetrul este de .... mA.
- Curentul de declanșare măsurat cu testerul VDE este ......mA.
- Intervalul de timp la declanșare este de ...... msec.
- Sunt îndeplinite condițiile impuse de standard pentru dispozitivul RCD?
3. Schimbați configurația de la punctul 2 cu una de tip TT a sistemului și repetați

măsurătorile.
4. Ce afectează timpul de răspuns al unui sistem TT, în ipoteza că dispozitivul de

protecție diferențială a fost corect ales pentru aplicație?
□ Răspunsul la declanșare depinde de rezistența de împământare, care este influențată
de gradul de umiditate.
103
□ Răspunsul la declanșare depinde de rezistența în punctul de producere al defectului
în schema respectivă.
□ Răspunsul la declanșare depinde de tipul sursei de alimentare utilizate.
5. Măsurați curentul de declanșare pentru un dispozitiv de tip A (IΔN = 30 mA) cu un

multimetru, respectiv cu testerul VDE. Pentru efectuarea măsurătorilor se consideră
un montaj de tip TN a sistemului.
6. Schimbați configurația de la punctul 5 cu una de tip TT a sistemului și repetați

măsurătorile.
7. Este posibil ca un dispozitiv de tip RCD cu 4 poli (trifazat) să fie utilizat pentru
protecție într-un circuit monofazat?
□ În conformitate cu regulile în vigoare, un dispozitiv RCD cu 4 poli (trifazat) poate
fi utilizat doar în circuite trifazate cu conductor neutru.
□ În conformitate cu regulile în vigoare, un dispozitiv RCD cu 4 poli (trifazat) poate
fi utilizat și în circuite monofazate cu conductor neutru.
□ În conformitate cu standardele DIN VDE, un dispozitiv RCD cu 4 poli (trifazat)
poate fi utilizat doar în circuite monofazate cu conductor neutru.
8. Care sunt cerințele când se are în vedere ca diferite circuite să fie protejate cu
dispozitive de tip RCD? Protecția suplimentară cu dispozitive de tip RCD este
recomandată în următoarele cazuri:
- Circuite cu priză de împământare având un curent nominal de IN ≤ ...... A.
- Circuite instalate la exterior cu un curent nominal de IN ≤ ...... A.
- Valoarea curentului de defect IΔN pentru aceste circuite trebuie să nu depășească ......
mA.
- Dacă dispozitivele RCD sunt conectate în serie, atunci trebuie să se asigure
selectivitatea lor. În acest caz dispozitivele RCD trebuie să conțină în codul lor litera
.... Valoarea curentului de defect a unui dispozitiv RCD cu selectivitate trebuie să fie
de cel puțin ..... mai mare decât valoarea dispozitivului RCD poziționat în aval pe
schema respectivă (vezi Figura 8.2).
9. Ce funcții îndeplinește un dispozitiv RCD?

□ Un dispozitiv RCD determină o întrerupere vizibilă între componentele sistemului sub
tensiune și cele care nu sunt sub tensiune.
□ Un dispozitiv RCD asigură o protecție suplimentară.
□ Un dispozitiv RCD asigură și protecția contra incendiului.
104
□ Un dispozitiv RCD acționează ca un întrerupător automat pentru o instalație electrică.
10. De ce nu este posibil să se renunțe la întrerupătoarele automate obișnuite?

□ Un dispozitiv RCD nu asigură protecție la un defect de tip scurtcircuit produs între
conductoare active.
□ Un dispozitiv RCD nu asigură protecție în cazul unor defecte la masă (împământare).
□ Un dispozitiv RCD nu asigură protecție în cazul producerii unei suprasarcini pe
conductoare.
□ Un dispozitiv RCD nu declanșează în cazul unui defect de tip atingere a fazei la
carcasă.
11. Care sunt avantajele utilizării unei grupări de tip întrerupător automat – dispozitiv
RCD?
□ Economisește spațiu în cutia de distribuție.
□ Determină o structură îmbunătățită și un control mai bun în cutia de joncțiune.
□ Determină economii.
□ Toate valorile și dimensiunile sunt disponibile.
□ Gruparea de poate utiliza oriunde.
□ Ansamblul este potrivit și pentru modificări ulterioare ale schemei.
12. Conectați un dispozitiv (releu) RCD de 30 mA de tip A (de exemplu F3 de pe

standul experimental). Ieșirea dispozitivului RCD se va conecta la o punte de tip B6, iar
ieșirea + a acestei punți se conectează cu legătura la pământ PE. Repetati apoi același
montaj pentru dispozitivul RCD de 30 mA de tip B (F4 de pe standul experimental).
Care este timpul și modul de declanșare al celor două dispozitive RCD?
Declanșează Nu declanșează
RCD type A, 30 mA □ □
RCD type B, 30 mA □ □
13. Verificați dispozitivul RCD de tip B cu ajutorul testerului VDE. Curentul de

declanșare este de ...... mA, iar timpul său de declanșare de ...... msec.
14. Care din următoarele afirmații este adevărată?

□ Toate dispozitivele de curent rezidual (RCD), de orice configurație și construcție,
declanșează intr-un timp de cel mult 200 msec.
□ Butonul de test de pe partea frontală a dispozitivelor RCD poate testa doar
funcționarea electromecanică la deconectarea circuitului.
□ Dispozitivele RCD sunt potrivite doar în curent alternativ. Modul lor de funcționare
în curent alternativ este similar cu cel de funcționare în curent continuu atât timp cât
valoarea curentului pe o semiperioadă este aproximativ zero pe orice perioadă de lucru.
□ În cazul unui defect, un dispozitiv RCD întrerupe circuitul pentru valori ale
curentului până la valoarea nominală (de exemplu 40 A), care apare indicată după cea a
curentului diferențial pe panoul frontal al dispozitivului.
105
□ Un dispozitiv RCD cu 4 poli și 8 terminale, proiectat pentru circuite trifazate, poate fi
folosit fără probleme într-un circuit monofazat de curent alternativ. Polii neutilizați se
lasă în acest caz deconectați.
15. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate?

□ Transformatorul de curent dintr-un dispozitiv RCD se ocupă de toate conductoarele
parcurse de curentul de lucru (prin L1, L2, L3 și N). Pământul de protecție nu poate fi
conectat niciodată prin transformator.
□ Dacă în circumstanțe normale nici un curent de defect nu trece prin exteriorul
transformatorului de curent al dispozitivului RCD, atunci miezul transformatorului nu
se va magnetiza (pentru că cele 2 câmpuri magnetice care se produc se vor anula
reciproc).
□ Curentul de defect care circulă în afara transformatorului de curent al unui dispozitiv
de tip RCD trebuie să nu depășească valoarea nominală a curentului diferențial indicată
pe placa lui, fără declanșarea întreruperii.
□ Dispozitivele RCD având un curent diferențial până la 30 mA sunt potrivite pentru o
protecție suplimentară sau pentru protecția generală contra contactului direct în cazul în
care protecția contra electrocutării nu este suficientă.
□ Dispozitivul RCD poate fi folosit fără probleme în gama de temperaturi de la – 30oC
la +40oC.

□ Într-un sistem TN protejat printr-un RCD, când are loc un defect la masă, curenții de
defect sunt doar foarte mici, în timp de întrerupătorul declanșează doar la curenți mici.
□ La un consumator în configurație TN-S cu dispozitiv RCD de protecție, întrerupătorul
protejează împotriva consecințelor oricărei întreruperi în conductorul PEN a rețelei de
distribuție.
□ La un consumator configurat ca sistem TN-S cu dispozitiv RCD de protecție,
întrerupătorul declanșează chiar și atunci când există curenți de defect foarte mici.
Relația de declanșare este impusă de ecuația: IK ≥ IΔN.
□ La un consumator configurat ca sistem TN-S cu dispozitiv RCD de protecție, o
siguranță de la unul din circuitele conectate poate necesita mai mult de 0.4 secunde
pentru a arde, în cazul apariției unui defect la masă.
□ La un consumator configurat ca sistem TN-S cu dispozitiv RCD de protecție setat la
valoarea curentului diferențial de 30 mA, dacă are loc un scurtcircuit între fază și neutru
într-unul din circuitele conectate la panou, întrerupătorul automat deconectează rapid
dacă curentul de defect este mai mic de 30 mA.

□ Pentru un sistem T-T cu un electrod de împământare având o rezistență de 5 Ohmi, nu
vor exista tensiuni de defect periculoase între împământare și referința de împământare
în cazul producerii unui scurtcircuit între fază și împământare.
106
□ Într-un sistem TT, electrodul operațional de împământare poate avea orice valoare.
Dacă lipsește acest electrod de priză de pământ, nu este posibilă circulația unor curenți
periculoși.
□ Pentru un sistem TT protejat cu un dispozitiv RCD, electrodul de priză de pământ
poate avea orice valoare. El depinde doar de posibilitatea ca un curent de defect să
treacă sau nu prin el.
□ Într-un sistem TT, apariția unui curent de scurtcircuit este mai rară decât în cazul unui
sistem TN.
□ Într-un sistem TT, întreruperea automată este de obicei asigurată în cazul unui defect
de la un întrerupător de curent rezidual.

□ Rezistența unei prize de pământ în cazul unui sistem TT protejat cu un dispozitiv
RCD poate fi determinată cu formula: RB ≤ UL / IΔN.
RCD poate fi determinată cu formula: RA ≤ UL / IΔN.
□ Rezistența unei prize de pământ în cazul unui sistem TT este de 60 Ohmi. Dacă
tensiunea maximă permisă de contact este de 25 Volți ~, atunci protecția la curent
rezidual utilizată are una din următoarele valori de curent diferențial: 10 mA, 30 mA sau
100 mA.
RCD este de 166 Ohmi dacă IΔN = 300 mA, UL = 50 V~.
□ Rezistența buclei (sau impedanța) într-un sistem TT cu protecție RCD este dată de
formula: RS ≤ U0 / IN.
19. Care este valoarea maximă permisă pentru tensiunea de contact a unei prize de
pământ a unei instalații de tip TT în cazul clasic?
□0V
□25 V
□ 50 V
□ 60 V
□ Tensiunea de alimentare.
20. Care este valoarea maximă permisă pentru tensiunea de contact a unei prize de
pământ a unei instalații de tip TT în cazuri speciale (facilități de creștere a animalelor,
agricultură, etc.)?
□0V
□ 25 V
□ 50 V
□ 60 V
□ Tensiunea de alimentare.
107

Lucrari AE Ro PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrari AE Ro PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aparate electrice.

Partea a II-a. Lucrări de laborator

Lucrarea 1: Simulatorul instalației frigorifice navale de aer condiționat

Lucrarea de laborator cuprinde denumirea și domeniul de utilizare al instalației frigorifice

Caracteristicile principale constructive funcționale și dimensionale se referă la :

verde şi iniţierea pornirii luminii dinamice ce simulează circulaţia freonului în

În continuare, pentru realizarea punerii în funcţiune a simulatorului, este necesar să se

Se urmăresc toate simbolurile și notațiile care apar pe macheta lucrării practice.

și ventilatorului, simulate prin aprinderea LED-ului roşu de pe termostat. La acţionarea

Figura 1.1 – Schema de comandă a simulatorului instalației navale de aer condiționat

Figura 1.2 – Schema de semnalizare cu LEDuri pentru simularea funcționării elementelor

2.1. Comutator stea-triunghi realizat cu întrerupǎtoare cu came

Se observǎ cu uşurinţǎ faptul cǎ prin contactele C1 - C2 - C3 din Figura 2.1 se asigurǎ

Figura 2.1 – Comutator stea – triunghi realizat cu întrerupător cu came

2.2. Comutator manual stea-triunghi cu 3 contactoare electromagnetice

Se consideră un circuit de comutare automată din stea în triunghi cu 3 contactoare, a cărui

De îndată ce motorul a ajuns la turația nominală, se apasă butonul S1 din ramura 1 și

Figura 2.3 – Schema circuitului de comandă

2.3. Circuit stea-triunghi automat

Figura 2.4 - Schema de comandă a circuitului de comutare automată stea - triunghi

2.4. Circuit automat stea-triunghi cu schimbare a sensului de rotație

pentru conexiune triunghi.

Lucrarea 3: Studiul regimului termic intermitent al unui contactor de joasă

3.1. Scopul lucrării și relații teoretice

Figura 3.1 – Evoluția supratemperaturii și determinarea constantei de timp

Se constată din figura precedentă că supratemperatura maximă de regim termic ciclic

3.2. Dispozitivul experimental

Figura 3.4 – Amplasarea componentelor pe dispozitivul experimental

Blocul de comandă al contactorului, în fapt o trusă de curent, conține și un ampermetru de

3.3. Modul de lucru

Tabel 3-1 de date experimentale

2 ... ... ...

... ... ... ...

3.4. Prelucrarea datelor și trasarea graficelor experimentale

a) Se vor calcula parametrii supratemperatură maximă, υmax, și respectiv constantă termică de

Figura 3.5 – Trasarea caracteristicilor de supratemperatură corespunzătoare regimului intermitent al

Lucrarea 4: Studiul regimului termic al bobinei unui contactor de curent

4.1. Principiul teoretic

Bobinele aparatelor electrice reprezintă un mediu neomogen, anizotrop, cuprinzând material

În această lucrare de laborator se va studia modul de încălzire al unei bobine de curent

Ecuația ce descrie încălzirea unei bobine, prin intermediul parametrului supratemperatură υ,

Soluția ultimei ecuații

Reprezentarea graficăă a evolu

Constanta de integrare C2 se obţine impunând o condiţie de forma υ(r1)=υext, rezultând :

Soluția finală a ecuației

Ultima relaţie descrie o evoluţie scăzătoare a supratemperaturii după direcţia radială a

4.2. Dispozitivul experimental

Figura 4.3 – Schema de măsură a supratemperaturii prin conectarea pe fiecare termistor

4.3. Modul de lucru

Modelul caracteristicii de supratemperatură în raport cu raza și respectiv cu înălțimea este

d) Înainte de alimentarea bobinei electromagnetului și a căii de curent a contactorului se va

unde α = 4.3 · 10 -3 [1/oC] reprezintă coeficientul de temperatură al rezistenței, considerat pentru

Lucrarea 5: Studiul forțelor electrodinamice între conductoare cu secțiune

5.1. Noțiuni teoretice și scopul lucrării

Lucrarea de laborator constă în studiul forțelor electrodinamice care se exercită între

Figura 5.2 – Forțe electrodinamice între căi de curent paralele

Se obține integrala de calcul a modulului inducției magnetice:

se determină modulul inducției magnetice:

Se acceptă distribuţia uniformă în secţiunea transversală a curenţilor I1 şi I2 ce parcurg cele

În cazul expresiei (5.13) interesează componenta orizontală a forţei electrodinamice de

Considerând (5.13) și (5.14) se pot scrie succesiv relațiile:

Corecțiile lui Dwight au valori ce depind de geometria căilor de curent şi de poziţia

Figura 5.4 – Valorile corecțiilor lui Dwight