LITERATURA POPULARĂ ÎN GIMNAZIU

Prof. TULAC DOINIŢA

Prof. TULAC IOAN
Şcoala cu Clasele I-VIII Buda
Com. Răchitoasa, jud. Bacău

Şcoala românească actuală se află într-un efort continuu de schimbare şi adaptare la

cerinţele europene. Modernizarea şi ridicarea calităţii sale la nivelul standardelor educaţionale
europene cer o examinare atentă şi actualizată în concordanţă cu evoluţia celorlalte ţări din uniune.
Pornind de la o cugetare din literatura americană care arată că: ,,Munca dascălului are efect asupra
eternităţii şi nu se poate spune niciodată unde se opreşte influenţa sa”, deducem sarcina importantă
pe care o avem noi, cadrele didactice, atunci când străbatem lungul drum şi nu lipsit de obstacole al
formării şi stimulării creativităţii, spiritului de cooperare şi iniţiativă, atenţiei motivate.
Profesorul de limba şi literatura română poate să-şi aleagă un opţional de folclor,
deoarece are caracter educativ, distractiv, aduce contribuţii la dezvoltarea memoriei, imaginaţiei,
atenţiei..Creaţiile artistice populare sunt încărcate de un riguros mesaj optimist, instructiv şi etic,
făcându-l pe om mai bun şi mai frumos. Folclorul poate să ofere o şcoală de patriotism, din care se
poate învăţa dragostea de ţară, atitudinea morală demnă, pe care a avut-o poporul nostru în clipele
cele mai grele din viaţă. Literatura populară este o parte semnificativă a folclorului românesc, care
înseamnă totalitatea producţiilor înţelepciunii unui popor (artistice, literare, muzicale, plastice,
coregrafice, dramatice), create şi transmise prin cuvânt şi practici de către popor.
Folclorul face parte din cultura naţională şi defineşte spiritul unui popor. La
UNESCO, România figurează cu trei cuvinte: dor, doină şi colind, care definesc, între popoarele
lumii, specificul spiritual al românilor.
Primele creaţii ale literaturii populare au fost publicate de către poetul Vasile
Alecsandri, în culegerea Poezii poporale. Balade.( Cântice bătrâneşti ) din 1852, al cărui moto a
devenit celebru: ,,Românul e născut poet”, despre care bardul de la Mirceşti afirma că este
,,înzestrat de natură cu o închipuire strălucită şi cu o inimă simţitoare”.
Elevul de gimnaziu se familiarizează cu aceste lucruri încă din clasa a V-a.
Manualele alternative de gimnaziu pentru clasa a V-a prevăd învăţarea noţiunii de
basm popular şi cea de legendă populară. Ca text suport pentru aceste noţiuni se propun: Prâslea cel
voinic şi merele de aur şi Aleodor împărat (pentru basm), iar pentru a ilustra legenda populară,
Dragoş Vodă şi Dreptatea lui Ţepeş.
În clasa a VI-a, noţiunile de literatură populară studiate sunt doina, aparţinând
liricului popular şi balada, aparţinând epicului popular. Doine studiate : Doina (,,Doină, doină,
cântic dulce”), Măi bădiţă, floare dulce . Manualul pentru clasa a VII-a de la Editura ALL reia
noţiunea de doină şi propune textul: Doina ( Codrule, codruţule/ Bunule, drăguţule ). În manualul
pentru clasa a VIII-a al Editurii Corint avem doina: Frunză verde măgheran. Balade studiate: Toma
Alimoş şi Constantin Brâncoveanul. În manualul Editurii Corint pentru clasa a VII-a avem
Monastirea Argeşului.
Programa pentru clasa a VII-a impune studierea proverbelor, zicătorilor şi a
strigăturilor.
În manual Humanitas pentru clasa aVIII-a apare balada populară Mioriţa, iar în cel
de la Editura Corint, cum am mai spus, apare doina populară: Frunză verde magheran.
Până la terminerea gimnaziului elevii îşi însuşesc câteva noţiuni fundamentale despre
literatura populară, despre folclor în general, care îi ajută să înţeleagă mai bine acest fenomen, care
defineşte într-un fel aparte poporul nostru. Iată câteva din aceste noţiuni, revăzute într-o schemă
propusă pentru recapitularea finală la clasa a VIII-a. Elevii lucrează pe patru grupe şi au avut să
pregătească fiecare câte ceva. Grupa I – definiţia şi trăsăturile literaturii populare. Grupa II – teme
şi motive în literatura populară. Grupa III – miturile populare. Grupa IV – clasificarea literaturii
populare pe genuri şi specii. Fiecare grupă prezintă ce a pregătit, iar la tablă, câte un reprezentant
din fiecare grupă notează ideile sub forma unei scheme:
Grupa I
Definiţia literaturii populare.
Trăsăturile literaturii populare:
 caracter oral = transmitera prin viu grai a creaţiilor populare, din generaţie în generaţie, de
milenii;
 caracter tradiţional = conferă conservarea tiparelor străvechi, concepţia despre viaţă,
simţirea şi spiritul românesc care definesc specificul naţional;
 caracter colectiv = este dat de contribuţia mai multor creatori în realizarea producţiilor
literare, fiecare generaţie având de adăugat ceva acestor compuneri;
 caracter anonim = este ilustrat de faptul că nu se cunoaşte autorul individual al creaţiei
literare;
 caracter sincretic = împletirea armonioasă a cuvintelor cu melodia şi cu mişcarea (dansul),
mai ales în crearea obiceiurilor populare.
Grupa II
Teme şi motive în literatura populară:
 comuniunea om-natură, cu motivele: transhumanţa, testamentul, alegoria moarte-nuntă
etc. (balada Mioriţa);
 jertfa pentru creaţie, cu motivul zidului părăsit, al surpării zidurilor, al visului, al soţiei
zidite, motivul lui Icar etc. (balada Monastirea Argeşului);
  tema iubirii, cu motivul adoraţiei, jeluirii, mândriei, blestemului (în doine);
 binele şi răul, cu izbânda binelui asupra răului, în basmele şi poveştile populare;
 dorul, o simţire românească unică, un sentiment complex care exprimă iubire, durere, jale,
speranţă, etc.;
 jalea este exprimată mai ales în cântecele populare şi este un cuvânt intraductibil (ca şi dor);
 înstăinarea, cu motivul dezrădăcinării, cuvântul ,,acasă” este specific românilor, nu
înseamnă casa personală, ci o stare de spirit, de asemenea unică;
 revolta este o atitudine spirituală regăsită mai ales în doine, cu motive diverse ca: haiducie,
nenoroc, cătănie, etc.;
 ireversibilitatea timpului este o temă filosofică a mitologiei româneşti şi exprimă ideea că
timpul ce s-a scurs nu se mai poate întoarce, el este irepetabil. Timpul ireversibil este ilustrat
în doine, balade populare, fiind preluat de cei mai mari poeţi români în poezia cultă ( Mihai
Eminescu, Lucian Blaga ).

Grupa III
Miturile populare:
Sunt acele povestiri al căror subiect ilustrează un obicei, un eveniment deosebit
petrecut în timpuri primordiale, la începutul lumii. Faptele au semnificaţii mitice, caracterizate prin
permanenţă şi repetabilitate, ceea ce a născut conceptele de timp mitic şi timp istoric. Personajele
sunt de asemenea mitice, cu puteri supranaturale şi cu trăsături simbolice (Făt-Frumos, Ileana
Cosânzeana; Muma-Pădurii, Zmeul, Zburătorul). Aceste mituri ilustrează specificul spiritualităţii
româneşti şi se constituie în ceea ce se numeşte mitologie populară. Cele patru mituri esenţiale din
literatura populară sunt:
1. Mitul jertfei pentru creaţie (mitul estetic) este reprezentat de balada populară Monastirea
Argeşului şi exprimă credinţa că nicio creaţie nemuritoare nu se poate realiza fără sacrificiu.
Mitul mai este cunoscut şi sub numele de ,,mitul meşterului Manole”
2. Mitul erotic este cunoscut şi ca ,,mitul Zburătorului”, fiind ilustrat de povestea populară a
Zburătorului, pe care Ion Heliade Rădulescu a versificat-o în poezia omonimă ( Zburătorul ).
Mitul ilustrează credinţa că, la vârsta pubertăţii, fetele tânjesc după sentimentul de iubire, total
necunoscut, şi care apare pe neaşteptate, producându-le o puternică stare emoţională;
3. Mitul mioritic sau mitul tranhumanţei este ilustrat în creaţia populară de balada populară
Mioriţa şi exprimă atitudinea omului în faţa morţii, pe care omul şi-o asumă ca pe cealaltă latură
a existenţei umane, de aceea balada a fost realizată prin alegoria viaţă-moarte;
4. Mitul etnogenezei este reprezentat de balada populară Traian şi Dochia şi ilustrează naşterea
poporului român.
 Grupa IV
Creaţia literară populară cuprinde:
 Poezia obiceiurilor: obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou (colinde, Pluguşorul, Capra, Ursul),
obiceiuri de primăvară, rituri de invocare a ploii (Paparudele, Scaloianul), obiceiuri de
seceriş (Cununa, Drăgaica).
 Poezia ceremonialurilor de trecere: obiceiuri legate de momente importante din viaţa
omului: naştera, nunta, moartea (oraţiile de nuntă, cântecul miresei, cântecul bradului,
Zorile, bocetele);
 poezia descântecelor: de deochi, de dragoste, de boală, etc.
 creaţia lirică în versuri: doina (de dor, de jale, de haiducie, de cătănie, de înstrăinare, etc.),
strigătura (urătura, strigătura la jocul popular);
 creaţia epică în versuri: balada populară (fantastică, vitejească, istorică, pastorală,
haiducească);
 creaţia epică în proză: basmul, legenda, snoava;
 creaţia aforistică şi enigmatică: proverbe, zicători, ghicitori.
Fiecare îşi notează în caiete schema recapitulativă prezentată la tablă, astfel
realizându-se fixarea acestor noţiuni importante.
Aplicaţie practică – Balada populară Mioriţa

Balada populară Mioriţa apare în manualul pentru clasa aVIII-a de la Editura

Humanitas la unitatea de învăţare numărul VI, Îmbinarea genurilor – balada populară. În acest
capitol urmează să se studieze:
- tema şi motivul
- alegoria
- epic, liric, dramatic în Mioriţa
Textul suport (este vorba de varianta cea mai cunoscută a baladei populare Mioriţa
descoperită de Alecu Russo în Munţii Vrancei şi publicată de Vasile Alecsandri în culegerea sa de
poezii populare) este reprodus în întregime în manual şi este însoţit de texte periferice (de escortă),
referitoare la diverse noţiuni de teorie literară, exerciţii, imagini.
 Proiect didactic

Clasa: a VIII-a
Obiectul: Limba şi literatura română
Tipul lecţiei: mixtă
Subiectul: Balada ,,Mioriţa”- ,,Nunta ţărănească”
Obiective-cadru:
- Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului scris;
- Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă.
Obiective de referinţă:
1.1. să cunoască modalităţile specifice de organizare a textului epic;
1.2. să sesizeze valoarea expresivă a categoriilor lexicale învăţate, într-un text citit;
2.1. să organizeze segvenţele textuale în funcţie de o cerinţă specifică;
2.2. să folosească diferite modalităţi pentru marcarea expresivităţii textului;
2.3. să-şi exprime, în scris, opinii, sentimente, atitudini.
Obiective operaţionale:
A. Cognitive:
Pe parcursul şi la sfârşitul lecţiei, elevii vor deveni capabili:
O.C.1. să identifice sursa baladei ,,Mioriţa”; (Obiectiv de iniţiere)
Nivel:
 minimal: reliefarea textului prim, istoriografic;
 mediu: relevarea trăsăturilor comune ale nunţii reale din Răchitoasa şi nunţii mioritice;
 maximal: prezentarea elementelor de originalitate ale baladei;
O.C.2. să reactualizeze momentele subiectului în cazul baladei ,,Mioriţa”
(Obiectiv de exersare)
Nivel:
 minimal: identificarea momentelor subiectului specifice textului;
 mediu: analiza pe scurt a fiecărui moment în ansamblul subiectului;
 maximal: ilustrarea rolului unui anumit moment în ansamblul subiectului.
O.C.3. să coreleze reliefurile ideatice ale unui pre-text cu elementele pereche aparţinând textului de
analizat;
(Obiectiv de performanţă)
Nivel:
 minimal: interrelaţionarea centrilor ideatici ai celor două texte, în condiţiile în care sunt
marcate reliefurile din pre-text;
  mediu: susţinerea corespondenţei realizate printr-un discurs de argumentare;
 maximal: evaluarea, susţinută cu probe, a fiecărui discurs de argumentare;
O.C.4. să evidenţieze la nivelul textului structurile care pot fi corelate cu elemente ale
definiţiei baladei;
(Obiectiv de performanţă şi evaluare)
 minimal: identificarea reliefurilor ideatice care construiesc definiţia;
 mediu: exemplificarea acestor centri la nivelul textului ,,Mioriţa”;
 maximal: ilustrarea elementelor concrete care, definind specia, se constituie în valoare
imanentă a textului;
B. Motrice:
Pe parcursul lecţiei, elevii vor deveni capabili:
O.M. să utilizeze corect mijloacele de învăţământ;
C. Afective:
Elevii:
O.A. se vor motiva pentru activitatea de cercetare literară;
Resurse:
A. Bibliografice:
A.1. ştiinţifice:
-G. Călinescu, ,, Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, Bucureşti, Fundaţia Regală
pentru Literatură şi Artă, 1941.
A.2.pedagogice:
- Ioan Nicola, ,,Tratat de pedagogie”, Bucureşti, E.D.P., 1996;
A.3. metodico-didactice:
-Cornelia Dumitraşcu Sechi; Silvia Bârsan Bârcă, ,,Îndrumător pentru receptarea textelor literare”,
pe baza manualelor alternative (clasele V-VIII), Iaşi, Casa Editorială Regina, 2006.
-Dumitru Gherghina, Cornel Novac, Constantin Matei, Ioan Dănilă et alii, ,,Proiectarea pedagogică
a procesului de predare-învăţare la limba şi literatura română în ciclul primar, gimnazial şi liceal”,
Craiova, Editura ,,Didactica Nova”, 2005.
-Dumitru Gherghina, Ioan Dănilă et alii, ,,Metodica predării limbii şi literaturii române în şcoala
primară, gimnaziu şi liceu”, Craiova, Editura ,,Didactica Nova”, 2005.
B. Metodologice:
B.1. Strategia didactică: mixtă, algoritmică.
B.2. Metode şi procedee: explicaţia, expunerea, conversaţia euristică, problematizarea,
observaţia organizată, exerciţiul, tehnica oglindirii textuale;
B.3. Mijloace de învăţământ: textul-suport (xerografiat), manuale;
B.4. Forme de organizare: frontală, individuală, pe grupe, pe niveluri.
C. Temporale:
- numărul de ore: 1
- durata lecţiei: 50 minute.
- Locul lecţiei în modul: a doua, după familiarizarea cu elementele de conţinut.
 SCENARIUL DIDACTIC
Evenimen- Obiective Conţinut şi sarcini de învăţare Strategia didactică Evaluare
tele Metode Mijloace Forme de
lecţiei organizare
Moment Este organizat contextul educativ, astfel încât demersul didactic să atingă un grad
organiza- înalt de eficienţă.
toric - 1′ .
1.Captarea OC 3 Interesul elevilor este trezit prin ,,desenarea” unei metode de analiză. Expunerea Desen Frontală Observarea
atenţiei - 5′ OA Orice text literar are un conţinut. După ce am aruncat o privire asupra explicaţia comporta-
întregului, e nevoie să-l analizăm. Pentru aceasta e necesară o metodă. Să ne mentului
imaginăm procedeul de analiză elevilor
asemenea curgerii nisipului
Elementele textului
într-o clepsidră. Elementele
textului, asemenea
nisipului, se scurg prin
,,orificiul îngust” al
ANALIZA
analizei şi se aşază într-un
,,text întors”, comentariul.
Textul “întors”-
comentariul

2.Enunţarea OC 1 Pornind de la această imagine a analizei, astăzi vom încerca să studiem Expunerea Frontală
obiectivelor OC 2 conţinutul textului pe care l-am prezentat ora trecută, balada ,,Mioriţa”, de
- 1′ OC 3 V.Alecsandri, printr-o metodă nouă. În urma aplicării acestei metode pe care o
OA vom descoperi împreună, voi veţi reuşi să analizaţi elementele privitoare la forma
şi conţinutul baladei ,,Mioriţa”
3. Actuali- OC 1 Se solicită reactualizarea principalelor informaţii cu privire la conţinutul Conversa- Frontală Analiza
zarea OC 2 baladei: ţia răspunsuri-lor
cunoştinţe- - surse de inspiraţie (analiza comparativă a textului prim istoriografic cu cel al euristică
lor - 8′ baladei);
- subiect (rolul momentelor subiectului);
4. OC 3 ,,Pe desenul analizei-clepsidră vom nota elementele definitorii ale metodei Explicaţia, Frontală Observarea
Prezentarea OA pe care o vom utiliza astăzi în studierea textului”. Expunerea comporta-
optimă a ,,Pentru analiza conţinutului operei date, avem nevoie de instrumente mentului
conţinutului adecvate, pe care le vom numi convenţional oglinzi. Orice text se oglindeşte în
- 5′ texte care au aceeaşi temă (PT1), în texte-comentariu, confesiune (PT2), exegeză
(PT3), în creaţii cu care are elemente comune (PT4), precum şi în texte-definiţii ce
privesc structura literară-cadru (PT5). Fiecare dintre aceste texte-oglinzi va
constitui un pretext cu care se va compara textul de analizat.
Conţinutul metodei oglindirii textuale constă în interrelaţionarea centrilor
ideatici ai textului de studiat cu elementele pereche aparţinând pre-textelor-
oglinzi.

PRE-TEXT
TEMA AUTORUL SPECIA
-,,concepţia poporului - mărturisiri, fragment - balada populară
despre viaţă şi moarte” din ,, Baltagul” de
M. .Sadoveanu

CRITICA
-exegeză: Constantin Brăiloiu din
prefaţa la ,,Balade populare româneşti”, Tehnica Observaţia
Tabla
ediţie îngrijită de Iordan Datcu oglindirii Frontală comportament
textuale ului
LITERATURĂ Explicaţia
- text corespondent
,,Călin, file din poveste”, de
M. Eminescu

TEXT
,, MIORIŢA”

Comentariu literar

POST-TEXT
Astfel textul literar trecut prin analiza-clepsidră este examinat comparativ cu
ajutorul instrumentului pre-text şi revalorificat într-o formă post-text, comentariul
literar.
5. Dirijarea OC2 Elevii sunt grupaţi pe echipe de lucru (de câte 4-5 persoane). Fiecare
învăţării OC3 echipă corelează centrii ideatici ai celor două texte pe care le primeşte şi îşi
- 18′ OA1 alcătuieşte un discurs argumentativ care punctează motivaţia alegerii. Centrii
OC1 ideatici ai pre-textului sunt marcaţi.
Primul grup va trebui să identifice elementele corespondente ale unui
fragment din ,,Baltagul” de M. Sadoveanu cu elementele unui fragment din
,,Mioriţa”. Vor argumenta alegerea, dovedind în ce măsură motivul transhumanţei
este ilustrat în cele două texte.
PT1 Tehnica Fişe de Pe grupe Analiza
,,Munteanului i-i dat să-şi câştige pâinea cea de toate zilele cu toporul ori cu caţa. oglindirii lucru răspunsurilor
Cei cu toporul dau jos brazii din pădure şi-i duc la apa Bistriţei; după aceea îi fac textuale şi a fişelor de
plute pe care le mână până la Galaţi, la marginea lumii. Cei mai vrednici lucru
întemeiază stâni (1) în munte.(2) Acolo stau cu Dumnezeu (3) şi cu singurătăţile,
până se împuţinează ziua. Asupra iernii coboară la locuri largi (4) şi-şi pun
turmele la iernat în bălţi. (5) Acolo îi mai uşoară viaţa ş-acolo ar dori să trăiască,
numai nu se poate că vara-i prea cald ş-afară de asta munteanul are rădăcini la
locul lui, ca şi bradul”
T1
,,Pe-un picior de plai,(2)/ Pe-o gură de rai, (3)/ Iată vin în cale,/ Se cobor la vale
(4)/ Trei turme (1) de miei/ Cu trei ciobănei.”
PT1 – T1.1
PT1.2. – T1.2
PT1.3. - T1.3
PT1.4.5 - T1.4
Echipa a II-a interrelaţionează reliefurile ideatice dintr-un text popular în
care se regăseşte motivul testamentului şi comuniunea om-natură, cu cele dintr-un
fragment al baladei.
PT2
,, - D-alelei, murguţule,/ D-alelei, drăguţule,/ Ce-am gândit/ Am izbândit,/Dar şi
ceasul mi-a sosit./(1) Sapă-mi groapă din picior/ Şi-mi aşterne fânişor,/(2) Iar la
cap şi la picioare/ Pune-mi, pune-mi câte-o floare!/(4) La cap, floare/ De bujor,/
Să mi-o ia mândra (3) cu dor,/ La picioare,/ Busuioc,/ Să mă plângă(5) mai cu
foc./...Bine vorba nu sfârşea,/ Sufleţelul că-şi dădea;/ Codrul se cutremura,/ Ulmi
şi brazi/ Se cletina,/ Fagi şi paltini/ Se pleca,/ Fruntea/ De i-o răcorea,/ Mâna/ De
i-o săruta,/ Şi cu freamăt îl plângea./ Murgul(6) jalnic râncheza,/ Cu copita că-mi
săpa,/ Groapă mică că-i făcea,/ Fânişor îi aşternea,/ Floricele că-i sădea,/ Cu trei
lacrimi le stropea...”
T2
,, - Oiţă bârsană,/ De eşti năzdrăvană/ Şi de-a fi să mor/(1) În câmp de mohor,/(2)
Să spui lui vrâncean/(3) Şi lui ungurean/(4) Ca să mă îngroape/ Aice pe-
aproape,/ În strunga de oi,/ Să fiu tot cu voi;/ În dosul stânii,/ Să-mi aud cânii;/
Aste să le spui,/ Iar la cap să-mi pui/ Fluieraş(5) de fag,/ Mult zice cu drag!/
Fluieraş de os,/ Mult zice duios!/ Fluieraş de soc,/ Mult zice cu foc!/ Vântul când
a bate,/ Prin ele-a răzbate/ Ş-oile(7) s-or strânge,/ Pe mine m-or plânge/ Cu
lacrimi(6) de sânge!”
PT2.1. – T2.1
PT2.2. - T2.2
PT2.3. - T2.3.4.
PT2.4 - T2.5
PT2.5 - T2.6
PT2.6 - T2.7
Echipa a III-a corelează structurile ancoră comune ale unei judecăţi critice
şi ale unui fragment din baladă. Membrii echipei vor demonstra dacă părerea lui
Constantin Brăiloiu privind obiceiul de înmormântare al tinerilor necăsătoriţi este
reflectată în operă.

PT3
,,grija (1) închinată celor sfârşiţi din viaţă,(2) un fel de ajutor şi, totodată,
convinge sufletele nepotolite că actul principal al carierei lor pământeşti s-a
desăvârşit în realitate şi că nimic nu-i mai cheamă de acum înainte printre cei vii:
ca să aibă şi el nunta (3) sa, chiar dacă este celebrată de munţi,(4) lună, (5)
arbori, (6) păsări (7)şi stele”(8).
C. Brăiloiu, din prefaţa la ,,Balade populare
româneşti”, ediţie îngrijită de Iordan Datcu
T3
,,Tu Mioara mea,/ Să te-nduri de ea/ Şi-i spune curat/ Că m-am însurat/(3) C-o
fată de crai,/ Pe-o gură de rai./ Iar la cea măicuţă/(1) Să nu spui, drăguţă,/ Că la
nunta mea/ A căzut o stea,/(2) C-am avut nuntaşi/(5) Brazi şi păltinaşi,/(6)
Preoţi (4) munţii mari,/ Paseri, lăutari,/(7) Păsărele mii/ Şi stele făclii!...”(8)
PT3.1 – T3.1
PT3.2 - T3.2
PT3.3 - T3.3
PT3.4 - T3.4
PT3.5 - T3.5
PT3.6 - T3.6
PT3.7 - T3.7
PT3.8 - T3.8
Echipa a IV-a identifică structurile ce pot fi interrelaţionate, analizând cele
două fragmente literare care evidenţiază ,,nunta cosmică”aparţinând poeziei
,,Călin, file din poveste” de M. Eminescu şi balada ,,Mioriţa”
PT4
,,Lângă lacul care-n tremur somnoros şi lin se bate,
Vezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea luminate,
Căci din patru părţi a lumii împăraţi şi-mpărătese(1)
Au venit ca să serbeze nunta gingaşei mirese;
Feţi-frumoşi (2) cu păr de aur, smei (3) cu solzii de oţele,
 Cititorii (4) cei din zodii şi şăgalnicul Pepele.(5)
Iată craiul, socrul mare, rezemat în jilţ cu spată,
El pe capu-i poartă mitră şi-i cu barba pieptănată:
Ţapăn, drept, cu schiptru-n mână, şede-n perine de puf
Şi cu crengi îl apăr pagii de moscuţe şi zăduf...
Acum iată că din codru şi Călin mirele iese,
Care ţine-n a lui mână mâna gingaşei mirese.(6)
Îi foşnea uscat pe frunze poala lung-a albei rochii,
Faţa-i roşie ca mărul, de noroc î-s umezi ochii,
La pământ mai că ajunge al ei păr de aur moale,
Care-i cade peste braţe, peste umerele goale.
Astfel vine mlădioasa, trupul ei frumos îl poartă,
Flori albastre are-n păru-i şi o stea în frunte poartă.
Socrul mare-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare,(7)
Mândrul soare şi pe nună (8)mândra lună.
Şi s-aşează toţi la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul,
Lin vioarele (9) răsună, iară cobza (10) ţine hangul.”

T4
OC3 ,,Că m-am însurat/ C-o mândră crăiasă,/(2) A lumei mireasă;/ Că la nunta mea/
OCM A căzut o stea;/ Soarele şi luna/(3) Mi-au ţinut cununa,/ Brazi şi păltinaşi/ I-am
vut nuntaşi,/(1) Preoţi, munţii mari,/ Paseri lăutari,/(4) Păsărele mii/ Şi stele
făclii!” PT4. 1.2.3.4.5. – T4.1
PT4.6 - T4.2
PT4.7.8. – T4.3
PT4.9.10. - T4.4
6. Elevii identifică elementele comune ale nunţii cosmice din baladă cu cele Conversa- Individuală Analiza
Obţinerea ale nunţii unui tânăr nelumit din zona Răchitoasa, descoperite în creaţiile culese ţia răspunsurilor
performan- de către ei şi îşi susţin ideia printr-un discurs de analiză. Evaluarea va privi atât
ţei - 5′ argumentarea ideatică, cât şi retorica reprezentantului grupei.

7.Feed- OC4 Se solicită identificarea centrilor ideatici ai definiţiei baladei la nivelul întregii
back-ul opere.
- 3′ PT
Mioriţa este o baladă pentru că:
-este o creaţie epică în versuri;(1)
-are caracter oral, colectiv, anonim, tradiţional şi sincretic;
-înfăţişează o întâmplare neobişnuită (2)din viaţa pastorală-transhumanţa, Conversaţ Individuală Analiza
moment important din viaţa poporului român; ia răspunsurilor
-personajele sunt prototipuri realizate în antiteză: (3) ciobănaşul întruchipează euristică
sensibilitatea filială şi sintetizează însuşirile alese ale neamului nostru, măicuţa
este simbolul mamei universale, baciul ungurean şi cel vrâncean reprezintă
 limitele morale (4) care generează invidia şi gândul morţii;
-poezia respectă compoziţia clasică a baladei, exceptând prologul şi
deznodământul;
-alte elemente proprii baladei sunt: prezenţa cifrei trei (5) şi a fantasticului (6)
realizat prin personificarea oiţei, a elementelor terestre şi cosmice, imaginea
metaforică a morţii ca ,,...o mândră crăiasă/ Alumii mireasă/”, la care se adaugă
repetiţia, enumeraţia, gradaţia ascendentă, interogaţia şi exclamaţia retorică;
- naraţiunea se îmbină cu descrierea cadrului de natură şi a portretelor
personajelor, dialogul accentuează dramatismul şi dă viaţă faptelor trăite;
- prozodia este specifică poeziei populare: ritmul trohaic, rimă împerecheată şi
monorimă, versuri scurte cu măsura de 3-4 silabe, negrupate în strofe.
8.Evaluarea OA Se realizează o evaluare a grupelor, în funcţie de discursurile de analiză ale Conversa- Frontală
performan- reprezentanţilor. ţia
ţelor - 1′
Se clasifică ierarhic cele mai bune intervenţii.
9. Retenţia OC1 Se reactualizează principalele idei care au rezultat din analiza comparativă a Conversa- Frontală Analiza
- 2′ textelor. ţia răspunsurilor
10. OC3 a. Intern Conversa- Frontală
Transferul Ca rezultat al dezbaterilor, se cere realizarea unui eseu (o formă de post-text) ţia
- 1′ ,,Concepţia poporului despre viaţă şi moarte”
b. Extern
Se anticipează relaţia dintre baladă şi.romanul ,,Baltagul” de M. Sadoveanu
 LITERATURA POPULARĂ ÎN GIMNAZIU
(REZUMATUL LUCRĂRII)

Prof. TULAC DOINIŢA

Prof. TULAC IOAN
Şcoala cu Clasele I-VIII Buda
Com. Răchitoasa, jud. Bacău

Şcoala românească actuală se află într-un efort continuu de schimbare şi adaptare la

cerinţele europene. Modernizarea şi ridicarea calităţii sale la nivelul standardelor educaţionale europene
cer o examinare atentă şi actualizată în concordanţă cu evoluţia celorlalte ţări din uniune. Pornind de la
o cugetare din literatura americană care arată că: ,,Munca dascălului are efect asupra eternităţii şi nu se
poate spune niciodată unde se opreşte influenţa sa”, deducem sarcina importantă pe care o avem noi,
cadrele didactice, atunci când străbatem lungul drum şi nu lipsit de obstacole al formării şi stimulării
creativităţii, spiritului de cooperare şi iniţiativă, atenţiei motivate.
Profesorul de limba şi literatura română poate să-şi aleagă un opţional de folclor,
deoarece are caracter educativ, distractiv, aduce contribuţii la dezvoltarea memoriei, imaginaţiei,
atenţiei..Creaţiile artistice populare sunt încărcate de un riguros mesaj optimist, instructiv şi etic,
făcându-l pe om mai bun şi mai frumos. Folclorul poate să ofere o şcoală de patriotism, din care se
poate învăţa dragostea de ţară, atitudinea morală demnă, pe care a avut-o poporul nostru în clipele cele
mai grele din viaţă. Literatura populară este o parte semnificativă a folclorului românesc, care înseamnă
totalitatea producţiilor înţelepciunii unui popor (artistice, literare, muzicale, plastice, coregrafice,
dramatice), create şi transmise prin cuvânt şi practici de către popor. Una dintre metodele cele mai
eficiente care contribuie la dezvoltarea inteligenţei emoţionale şi a creativităţii elevilor , la disciplinele
umaniste, este metoda clepsidrei
Interesul elevilor este trezit prin ,,desenarea” acestei metode de analiză.
Orice text literar are un conţinut. După ce am aruncat o privire asupra întregului, e nevoie să-l
analizăm. Pentru aceasta e necesară o metodă. Să ne imaginăm procedeul de analiză
asemenea curgerii nisipului într-o
Elementele textului
clepsidră. Elementele textului,
asemenea nisipului, se scurg
prin ,,orificiul îngust” al analizei ANALIZA
şi se aşază într-un ,,text întors”,
comentariul. Textul “întors”-
comentariul