Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conf.univ.dr.Liliana Crăciun
MACROECONOMIE
CUPRINS:
Ce stim despre:
Curba cererii aggregate - o curba care arata cum cererea agregata sporeste cand
nivelul pretului scade.
Curba ofertei agregate (pe o perioada scurta) - curba arata cum oferta agregata
sporeste intr-o perioada scurta cand preturile cresc dar factorul cost nu se schimba .
1. Indicatorii macroeconomici exprima cantitativ rezultatele activitatii economice
dintr-o tara. Indicatorii interni se refera la teritoriul national, iar cei nationali se
refera la unitatile economice nationale. Indicatorii bruti includ consumul de capital
fix, pe cand cei neti nu includ acest consum.
CEREREA SI OFERTA AGREGATA
Cererea agregata este rezultatul total cerut intr-o economie la un nivel dat al
pretului (pentru o perioada data de timp). Este cantitatea totala de bunuri pe care
oamenii vor sa o cumpere, si deci nu include rezultatul nedorit pe care firmele il
produc dar nu-l pot vinde.
CEREREA AGREGATA
Curba cererii agregate arata faptul ca daca nivelul pretului scade, atunci totalitatea
cererilor reale creste. Acest rezultat seamana cu legea cererii . Legea cererii
exprima faptul ca cuantificarea de bunuri cerute creste cand pretul relativ al
bunurilor scade. Cand nivelul pretului scade, astfel incat toate preturile scad cu
aceeasi cantitate procentuala, pretul relativ al bunurilor ramane neschimbat. De ce
cel mai mic nivel al pretului rezulta dintr-o crestere a cererii agregate?
Motivul pentru care cererea agregata se ridica cand nivelul pretului scade:
1. Bogatia efectului real. Cateva active (inclusiv banii) au o valoare nominala fixa.
De exemplu, o nota de plata de 100 de dolari intotdeauna va merita 100 de dolari.
Cand pretul scade, populatia va cumpara mai multe bunuri . Cu cat cererea
agregata creste, cu atat nivelul pretului scade deoarece:
Pret mai mic O valoare reala mai ridicata a activelor fixe nominale Populatia
cumpara mai mult Cererea agregata creste.
2. Interesul efectului real. Oamenii, de obicei, vor sa pastreze destui bani pentru a
cumpara o cantitate mai mare de bunuri si servicii . Cand preturile scad, oamenii
au nevoie de mai putini bani lichizi ca sa cumpere aceeasi cantitate. Unele dintre
excesele lor de bani lichizi vor fi cheltuite. Restul exceselor de bani lichizi pot fi
pastrati. Deci cererea agregata se ridica la fel ca scaderea nivelului pretului
deoarece:
Preturi mai mici Excese de bani lichizi Unele excese de bani lichizi sunt
depozitate Interesul scade Cheltuielile de investitii cresc Cererea
agregata creste
3.Efectele comertului strain. Rata schimbului este rata cu care o persoana poate
comercializa moneda nationala intr-o alta moneda (ex: 90 de yeni pentru un dolar).
Pretul presupus scade in Statele Unite si schimbul S.U.A. ramane neschimbat.
Bunurile S.U.A vor fi relativ ieftine pentru cetatenii altor state si vor fi mai multe
bunuri americane. Expoturile S.U.A se vor ridica crescand cererea agregata. Deci,
cererea agregata creste la fel ca si scaderea nivelului pretului pentru ca:
Preturi mai miciIeftinirea bunurilor americaneStrainii cumpara mai multe
bunuri exportate de S.U.A.Cererea agregata creste.
Pasul 3: Arata efectele unui nivel al pretului mai scazut in diagrama venit-
cheltuiala. Lasa nivelul pretului sa scada la nivelul pretului -1 (de ce nivelul
pretului scade cu exactitate nu conteaza la acest punct). Cauzat de efectul balantei
reale, curba cheltuielilor totale se va schimba in sus asa cum este aratat in graficul
din stanga la fel si curba totala a cheltuielilor D (nivelul pretului -1). Noul
echilibru este la punctul F cu productia la nivelul Q’.
Pasul 4: Intriga noului nivel al pretului -1 si productia Q’ din graficul din dreapta
la punctul F. Acesta ne da un al doilea punct de pe curba cererii agregate.
Pasul 5: Se continua schimbarea nivelului pretului, care la randul lui schimba
echilibrul nivelului de productie. Prin urmare, de-a lungul curbei AD, venitul este
egal cu cheltuiala.
Panta pozitiva a unei curbe a ofertei agregate arata rezultatul cresterii reale atunci
cand pretul creste. Aceasta reflecta cresterile la nivelul cheltuielile agregate. Unele
dintre teorii includ:
1. Teoria Salariul atractiv. Salariul nominal este usor de reglat intr-un timp scurt.
Unul dintre motive poate fi termenul lung de munca al contractelor. Daca salariile
nominale (in dolari) sunt fixe, atunci o crestere in nivelul pretului va insemna mai
mult profit pentru firme. Profitul mai mare incurajeaza firmele sa produca mai
mult. Deci curba ofertei agregata are o panta pozitiva pentru ca:
Nivelul pretului mai mare profit mai mare in timp ce salariile sunt fixe
productie rezultata mai mare.
Oferta agregata
de bunuri
Consumul
Cererea gospodariilor Investitiile brute Crererea
statului
private pentru bunuri de ale firmelor si strainatatii(
consum statului Export)
Cererea agregata de
bunuri
Considerand marimea eficientei factorilor de productie ca data, modificarea
nivelului general al preturilor se reflecta in oferta agregata, prin intermediul
costurilor cu factorii de productie achizitionati. Aceasta reflectare se face in mod
diferit, in functie de gradul de utilizare a capacitatilor de productie, care determina
un anumit raport intre cererea si oferta de factori de productie si, implicit, un
anumit nivel al preturilor acestora.
OA2 OA 0 OA1
P2
VENITUL NATIONAL
Venitul national este un concept agregat care exprima valoarea integrala a
veniturilor obtinute de factorii de productie. Marimea lui este data de diferenta
dintre PNN si impozitele indirecte.
Venitul national este, totodata, si un indicator care reflecta mai exact
veniturile obtinute de agentii economici. El este singura sursa de plata a factorilor
de productie (salarii, dobanzi, renta, profit, etc.).
Variatia venitului national depinde de o multime de factori ce reprezinta intr-
un cuvant zestrea unei economii sub diverse forme cum sunt:
Resursa capital care include valoarea capital activ sub diferite forme, dar si
o suprastructura de sosele, cai ferate, aeroporturi, poduri si o retea proprie de
invatamant, cultura si sanatate; naturala (materie prima si energie). Materiile prime
formeaza substanta din care se obtin bunurile finite, iar energia reprezinta un factor
decisiv al dinamicii outputului economic;
RESURSA NEOFACTORI
Independenta. Oricare ar fi dinamica problemelor globale, nici o economie
nationala nu va obtine rezultate performante si venituri mari, daca factorii ei de
productie nu sunt independenti.
Venitul personal ructura acesteia. Un merit deosebit, pe un astfel de fond,
revine capitalului uman. Nu trebuie trecut cu vederea nici efectul intarziat al
fenomenelor demografice;
RESURSA
Venitul national pune accentul pe veniturile castigate de factorii de
productie. Pentru a ajunge insa la veniturile primite este necesar sa folosim
conceptul de venit personal.
Prin venit personal se intelege marimea veniturilor primite de indivizi
inainte ca ei sa fi achitat impozitele pe venit. Venitul personal se calculeaza ca
diferenta intre venitul national si contributia pentru asigurari sociale (CAS),
impozite pe venitul firmei (IVF), impozit asupra economisirii firmei (IEF), la cere
se adauga platile de transfer efectuate de guvern (TG). Transpuse in formula
obtinem:
VP = VN – CAS – IVF – IEF + TG
Spre deosebire de venitul national, venitul personal este expresia venitului
primit care difera de venitul obtinut. De notat ca VP include impozitul pe venitul
personal.
INTREPRIND MENAJE
Venitul naţional si produsul national sunt concepte importante. Daca ele cresc
,situatia nationala se imbunatateste.
Timpurile bune sunt asociate cu perioadele in care venitul national si
produsul national sunt in crestere.Perioadele proaste sunt asociate cu cele in care
cei doi indicatori scad.
AUTOEVALUARE:
TEST
2) Produsul intern brut efectiv este mai mare decât cel potenţial. În aceste condiţii:
a) inflaţia se reduce; b) se manifestă tendinţe de deflaţie; c) se manifestă
tendinţe de dezinflaţie; d) rata şomajului este mai mare decât rata naturală a
şomajului; e) rata şomajului este mai mică decât rata naturală a şomajului.
9) Dacă produsul intern brut real creşte cu 5%, iar populaţia scade cu 0,5%, atunci
PIB-ul real pe locuitor creşte cu: a) 4,5%; b) 5%: c) 5,5%; d) 10%; e) 10,25%
10) Exportul este mai mic decât importul cu 5 puncte procentuale din produsul
intern brut. Dacă investiţiile brute reprezintă 25% din produsul intern brut, iar
consumul guvernamental 10% atunci consumul populaţiei este de: a) 25% din
produsul intern brut; b) 35% din produsul intern brut; c) 70% din produsul
intern brut; d) 75% din produsul intern brut; e) 90% din produsul intern brut.
11) Produsul intern brut reprezintă: a) valoarea de piaţă a tuturor bunurilor finale
şi serviciilor produse în interiorul unei ţări într-o anumită perioadă de timp; b)
venitul de care dispune populaţia după plata impozitelor pe venit şi care poate fi
utilizat pentru consum şi economii; c) valoarea bunurilor şi serviciilor
cumpărate de administraţiile publice centrale şi locale într-un an; d) valoarea de
piaţă a bunurilor finale şi serviciilor produse de cetăţenii unei ţări într-o
anumită perioadă, indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea; e) valoarea
de piaţă a bunurilor produse în exterior şi consumate de menaje.
12) Produsul naţional net reprezintă Produsul naţional brut minus: a) impozite;
b) transferuri la bugetul statului; c) deprecierea capitalului; d) profitul
nedistribuit; e) investiţii.
14) Achiziţiile de bunuri finale şi servicii de către populaţie sunt cunoscute sub
numele de: a) investiţii; b) consum public; c) consum privat; d) export net ; e)
nici una dintre cele de mai sus.
16) În măsurarea PIB sunt ignorate aspecte precum: a) timpul liber; b) gradul de
poluare a mediului înconjurător; c) inegalitatea veniturilor gospodăriilor ; d)
toate cele de mai sus; e) a şi c.
17) Care dintre următoarele mărimi constituie un exemplu de injecţie în fluxul
circular al venitului: a) economiile; b)investiţiile; c) taxele şi impozitele; d)
importurile; e) deficitul bugetar.
18) Care dintre variantele de mai jos cuprinde componentele ce formează
injecţiile în fluxul circular al venitului: a) investitii, cheltuieli guvernamentale,
economii, exporturi; b) exporturi, investitii, cheltuieli guvernamentale,
importuri; c) importuri, economii, taxe, investiţii; d) exporturi, investiţii,
cheltuieli guvernamentale; e) economii, investiţii, exporturi.
AUTOEVALUARE:
Venit, consum, investitii
2) Din aceleaşi date rezultă că economiile şi exportul net sunt: a) 20, 240; b) 220,
240; c) 800, 20; d) 220, 20; e) nici un răspuns corect.
4) Care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate?: a) în anul de bază, considerat
de referinţă, PIB nominal este egal cu PIB real; b) nu tot PIB-ul creat într-o
ţară ajunge la gospodăriile private; c) investiţiile brute fac parte din utilizarea
finală a PIB; d) PIB-ul poate să fie mai mic decât consumul intermediar; e)
indicatorii în expresie reală folosesc preţurile curente ale fiecărei perioade.
5) Când PIB-ul este mai mic decât PNB, înseamnă că la nivelul ţării respective: a)
consumul intermediar scade; b) soldul veniturilor factorilor în raport cu
străinătatea este negativ; c) soldul balanţei comerciale este negativ; d)consumul
final este mai mic decât consumul intermediar; e) investiţia brută este egală cu
investiţia netă.
6) În Sistemul Contabilităţii Naţionale, PIB: a) se poate calcula ca sumă a
veniturilor obţinute din activitatea economică ce se desfăşoară în interiorul
unei arii geografice; b) este mai mic decât totalul vânzărilor dintr-o economie;
c) poate să fie egal cu PNB; d) nu cuprinde vânzările finale; e) este definit şi ca
flux de valoare adăugată.
7) Diferenţa dintre rata de creştere a PIB nominal şi rata de creştere a PIB real
reprezintă rata de creştere a: a) consumului final; b) deflatorului; c) consumului
intermediar; d) economiei subterane; e) investiţiilor.
9) Dacă din valoarea totală brută a bunurilor şi serviciilor create într-o ţară într-o
anumită perioadă de 50.000 mld. u.m. scădem consumul intermediar de bunuri
economice de 23.000 mld. u.m. obţinem: a) consumul final de 27.000 mld.
u.m.; b) investiţii brute de 27.000 mld. u.m.; c) consumul final şi exporturile de
27.000 mld. u.m. ; d) PNN de 27.000 mld. u.m.; e) PIB de 27.000 mld. u.m.
10) În perioada t0, PNB al unei ţări a fost de 100.000 mld. u.m. În t1 faţă de t0
dinamica nominală a PNB a fost de 400%, iar dinamica reală a PNB a fost de
90%. PNB al perioadei t1, în termeni reali, a fost de: a) 400.000 mld. u.m. b)
300.000 mld. u.m. c)90.000 mld. u.m. d) 150.000 mld. u.m. e) 80.000 mld u.m.
11) În perioada t1-t0, PIB-ul a crescut de la 500 mld. u.m. la 1200 mld.u.m.
Deflatorul pentru această perioadă are valoarea 250%. În aceste condiţii
creşterea PIB-ului s-a realizat: a) doar pe baza creşterii producţiei de bunuri şi
servicii; b) atât pe baza creşterii producţiei de bunuri şi servicii, cât şi pe baza
creşterii preţurilor; c) doar pe baza creşterii preţurilor; d) pe o creştere a
producţiei de bunuri şi servicii care depăşeşte creşterea preţurilor; e) nu se
poate determina.
12) Produsul Intern Brut: a) este mai mare decât PNB; b) este mai mic decât
PNB; c) nu include consumul de capital fix; d) poate fi mai mare, mai mic sau
egal cu PNB; e) include consumul intermediar.
14) Despre o economie, în care cererea agregată reprezintă 150000 mld um., se
cunosc în totalul cererii agregate: ponderea consumului privat este de 50%, a
investitiilor este de 20%, iar a consumului public de 10%, iar exporturile
reprezintă 40000 mld.um. Rezultă că importurile sunt: a) 20000
mld.um;b)15000 mld.um; c) 10000 mld.um;d)5000 mld.um;e)25.000 mld.um.
15) Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în
considerare: a) indemnizaţiile de şomaj; b) exportul net; c) consumul
guvernamental; d) consumul final al populaţiei; e) variaţia stocurilor.
16) Într-o economie deschisa economiile private sunt de 300 u.m., iar investitiile
interne de 400 u.m.; in conditiile unui buget de stat echilibrat, putem afirma ca:
a) inregistreaza un surplus commercial; b) economia este debitoare in relatiile
cu strainatatea; c) balanta comerciala este echilibrata; d) inregistreaza un
surplus de valuta in urma tranzactiilor cu exteriorul; e) a)+ d).
18) PIN se poate calcula scazând: a) PIB din PGB; b) consumul capitalului fix
din PIB; c) impozitele directe si indirecte din PIB; d) din PGB venitul agentilor
economici nationali care isi desfasoara activitatea in strainatate; e) amortizarea
din PNB.
19) În anul 2001, consumul populaţiei a reprezentat 80% din produsul intern
brut, consumul guvernamental 6%, iar investiţiile 22%. În aceste condiţii: a)
exportul a fost mai mare decât importul cu 8 puncte procentuale din produsul
intern brut; b) exportul a fost mai mic decât importul cu 8 puncte procentuale
din produsul intern brut; c) exportul net a fost pozitiv, reprezentând 8% din
produsul intern brut; d) exportul net a fost nul; e) balanţa comercială şi balanţa
serviciilor au fost, cumulat, excedentare.
25) Atunci când veniturile cresc de 2 ori, respectiv cu 1.000 mld. u.m., iar rata
consumului se măreşte de la 60% la 70%, economiile: a) nu se modifică; b)
scad cu 800 u.m; c) cresc cu 800 u.m.; d) cresc cu 200 u.m.; e) scad cu 200
u.m.
26) Funcţia de consum într-o economie este descrisă prin următoarea ecuaţie
C=100+0,5Y. Dacă investiţiile sunt I=50, nivelul de echilibru al venitului este:
a) 300; b) 100; c) 133,33; d) 75; e) 50.
28) Veniturile brute ale populaţiei sunt 630 miliarde lei. Impozitele directe
plătite de populaţie se ridică la 200 miliarde lei. Consumul populaţiei este 380
miliarde lei. Datele anterioare arată că: a) veniturile disponibile ale populaţiei
sunt 420 miliarde lei; b) înclinaţia marginală spre consum este 0,88; c)
înclinaţia medie spre consum este 0,90; d) economiile populaţiei sunt 40
miliarde lei; e) înclinaţia medie spre economisire este 0,116.
32) Atunci când investiţiile nete sunt nule: a) investiţiile s-au realizat în perioada
anterioară; b) stocul de capital rămâne constant; c) investiţiile brute sunt mai
mari decât amortizarea; d) investiţiile brute sunt mai mici decât amortizarea; e)
productivitatea capitalului se reduce.
33) Dacă venitul disponibil creşte cu 80000 lei, din care creşterea consumului
reprezintă 80%, atunci înclinaţia marginală spre economisire este: a) unitară; b)
0,8; c) 0,4; d) 0,2; e) nulă.
39) Care dintre relaţiile următoare este corectă, având în vedere că PIBpp = PIB
la preţurile pieţei, PIBpf = PIB la preţurile factorilor, Iind = impozite indirecte,
Sv = subvenţii, A = amortizarea: a) PIBpp = PIBpf – Iind + Sv; b) PINpp =
PIBpf – A; c) PINpf = PIBpp – Iind + Sv – A; d) PNB pf = PIBpf + A; e)
PNNpf = PINpp+Iind.
40) PIB prin metoda cheltuielilor se determină potrivit relaţiei: a) PIB = VAB;
b) PIB = C + G + I + Exp; c) PIB = Vf + A + Iind – Sv; d) PIB = C + G +
FBCF +∆stoc+ EN; e) PIB = C - G + Exp – Imp.
41) Atunci când consumul autonom este egal cu zero, înclinaţia marginală spre
consum este: a) unitară; b); negativă; c) egală cu înclinaţia medie spre consum;
d) nulă; e) egală cu înclinaţia marginală spre economii.
42) Dacă economiile sunt egale cu zero, venitul disponibil: a) este egal cu
economiile; b) este egal cu zero; c) se află la nivelul pragului „de ruptură”; d)
este mai mare decât consumul; e) nu acoperă consumul.
55) În anul to, venitul disponibil este de 100 u.m., iar economiile sunt de 40 u.m.
Dacă, în anul următor, venitul disponibil creşte cu 50%, iar înclinaţia
marginală spre consum este de 0,8, atunci economiile şi multiplicatorul
investiţiilor vor fi, respectiv, de: a)100 u.m. şi 4; b) 40 u.m. şi 5; c) 100 mld
u.m. şi 5; d) 40.u.m. şi 4; e) 50 u.m. şi 5.
EFICIENŢA ŞI ECHILIBRUL ECONOMIC
Ce ştim despre…
1. Eficienţa economică se exp rimă su b forma unu i r ap ort între ven
iturile şi cheltuielile unei activităţi econo mice sau într e cheltuieli şi
venituri. În, primul caz, vo m scrie că eficienţa econo mică (Ee) : Ee =
Venituri /Cheltuieli, raport numit şi randamentu l factorilor de p rodu cţie. Cu
cât rap ortul este mai mare, firma este mai eficientă. A l do ilea rap ort exp
rimă co nsumu l d e f actor i de p roducţie p e unitate de venit şi se scrie:
Ee = Cheltuieli/Venituri. Cu cât acest raport este mai mic, cu atât firma este
mai eficientă. Orice in dicator economic determină un rap ort între eforturile
depuse într-o activitate şi rezultatele ob ţinute este o formă a ef icienţei (d e
exemp lu, rentab ilitatea, p rodu ctiv itatea, costurile medii, consu mul sp ecif ic
ş.a. ).
PIAŢA MONETARĂ
Ce ştim despre ...
4. Cei mai importanţi factori de care depinde masa monetară (M ) sunt: preţul (P),
cantitatea de bunuri supuse tranzacţiilor ( Y) şi viteza de rotaţie a banilor ( V).
Viteza de rotaţie a banilor exprimă numărul mediu de operaţiuni de schimb şi de
plată mijlocite de o unitate monetară într-o perioadă de timp determinată. De
exemplu, dacă într-un an, cu acelaşi dolar cineva cumpăra pâine de la brutar,
brutarul cump ără f ăină de la morar, iar morarul cump ără grâu de la ţăr an, iar
acestea sunt singurele op eraţiun i realizate cu dolarul resp ectiv; numărul
tranzacţiilor mijlocite d e dolar este 3, deci V=3, iar durata de rotaţie este 4 luni
(12/3). Dep endenţa masei monetare de factorii enumeraţi a d at naştere ecuaţiei
cantitative a banilor : M = PY/V.
NU CONFUNDA!
Convertibilitatea cu Cursul de schimb; convertibilitatea este capacitatea monedei
de a se schimba pe altă monedă, pe când cursul de schimb este preţul monedei
naţionale în monedă străină.
(a) Rescontarea. Reprezintă operaţiunea prin care banca centrală creează monedă.
Banca Centrală primeşte de la băncile comerciale hârtii de valoare care au fost
scontate de către acestea. Pentru a înţelege mai bine acest mecanism vom lua
următorul exemplu: firma “abc”, deţine o cambie în valoar e de 500 lei pe o durată
de 6 luni. După trei luni se adresează unei bănci comerciale, în vederea scontării,
la o rată a scontului de 10%. Valoarea scontului o putem calcula astfel:
S = (V·T·P)/(12) sau (360),
unde:
S = contul;
V = valoarea nominală a titlului de credit;
T = timpul de la scontare până a scadenţă exprimat în luni sau în zile;
P = rata scontului.
În cazul nostru S = (5·102·3·0,1)/12 =12,5 lei
Firma “abc” primeşte de la banca comercială 487,5 lei (500 – 12,5). Banca
comercială la rândul său se hotărăşte să resconteze titlul la Banca Centrală, la o
valoare mai mică decât scontul de 10 lei. Câştigul Băncii Comerciale este de 2,5
lei. Moneda pe care a creat-o Banca Centrală din această operaţiune este de 487,5
+ 2,5 = 490 lei. La scadenţă Banca Centrală va încasa pe titlul rescontat valoarea
sa nominală de 500 lei.
I. TESTE GRILĂ
1. Când rata dobânzii creşte, cererea de credite:
a) creşte, b) scade, c) nu se modifică.
2) Rata dobânzii reprezintă:
a) un preţ; b) un cost pentru creditor; c) un venit pentru debitor.
3) Cardul reprezintă:
a) moneda scipturală; b) moneda numerar; c) monedă metalică
IV. PROBLEMĂ
1. O persoană depunde la BCR suma de 10 milione de lei, pe 24 de luni, cu rata
dobânzii de 25%. Se cere:
a) Ce sumă retrage acestă persoană de la bancă după doi ani, dacă se capitalizează
dobânda?
b) Cât este dobânda încasată de deponent?
Răspunsuri:
I. 1b, 2a, 3a; II. 1A, 2A, 3F, 4F, 5A; III. 1a, 2b, 3c, IV. A) 15.625mil lei, b) 5.625
mil lei
Unitatea IV. PIATA CAPITALURILOR
Secțiunea 1. Crearea de capital.
Secțiunea 2. Actiunile.
Sectiunea 3. Obligatiunile
Secțiunea 4. Rolul si importanta Bursei de valori.
PIAŢA C APITALURILOR
Ce ştim depre...
1. Acţiunea este un titlu de valoare pe termen lung cu următoarele particularităţi:
- poartă însemne speciale: numele firmei emitente, valoarea nominală, seria, data
emiterii;
- atestă dreptul de proprietate al deţinătorului asupra unei părţi din/capitalul firmei
care a emis-o;
- dă dreptul deţinătorului la o parte din profitul firmei, numită dividend, venit
variabil, care depinde de rezultatele financiare ale firmei;
- drepturile şi riscurile acţionarului sunt proporţionale cu numărul acţiunilor pe
care le deţine;
- acţiunile pot fi vândute, lăsate moştenire sau donate.
2. Obligaţiunea:
• titlul de valoare ce atestă contractarea unui împrumut pe termen lung;
• emitenţii de obligaţiuni (numiţi obligatari) se obligă să înapoieze împrumutul
şi să plătească o dobândă anuală fixă (cuponul obligatiunii) => se mai numesc şi
titluri de valoare cu venit fix;
• emitenţi pot fi: statul, întreprinderile publice, băncile, administraţiile locale şi în
cazuri de excepţie întreprinderile private;
• deţinătorii de obligaţiuni au calitatea de creditor faţă de emitent.
III. PROBLEME:
1. O obligaţiune aduce deţinătorului sau un venit fix de 20.000 u.m. Calculaţi
preţul obligatiunii pe piaţa finaciară în condiţiile în care rata dobânzii este de 20%.
2. Doi brokeri A, vânzător şi B, cumpărător, încheie un contract la termen pentru
1000 de acţiuni la un curs de 100 de euro/acţiune. La scadenţă cursul este de 90 de
euro/acţiune. Cine câştigă şi cât?
3. O obligaţiune cu valoare nominală de 100.000 de lei şi cu 60% venit anual
garantat la emisiune, a fost cumpărat la preţul de 50.000 lei. Determinaţi rata
dobânzii.
IV COMPLETAŢI TABELUL:
Situaţia pe piaţa financiară Modificarea cursului titlului
Creşte cererea de titluri de valoare
Creşte rata dobanzii
Se imbunatăţeşte starea economiei naţionale
Răspunsuri:
I. 1b, 2c, 3c; II. 1A, 2F, 3F, 4A, 5A; III. 1C + 100.000 euro; 2. Câştigă A,
10.000 euro; 3.d’=120 %; IV. Creşte, scade, creşte
Unitatea 5. PIAŢA MUNCII
Secțiunea 1. Cererea de munca.
Secțiunea 2. Oferta de munca.
Sectiunea 3. Şomajul – tipuri de şomaj
d) Salariul social este suma acordată de societate unor salariaţi care se confruntă
cu probleme deosebite: şomaj, boli profesionale, accidente de muncă ş.a.
b) Factori indirecţi:
- gradul de organizare în sindicate;
- capacitatea sindicatelor şi a angajaţilor de a dialo ga cu organizaţiile patronale şi
cu statul şi de a-şi impune revendicările;
- migraţia internaţională a forţei de muncă;
- legislaţia cu privire la mişcarea grevistă.
ŞOMAJUL
Ce ştim desp re…
1. Şomajul descrie acea situaţie de pe piaţa muncii caracterizată p rin utilizarea
parţială, incomp letă, a resurselor de muncă. Potrivit Biroului Internaţional al
Muncii este şomer acea p ersoană care:
- are mai mult de 15 an i;
- este apt de muncă;
- nu munceşte
- caută un loc de muncă;
- este disp onibil p entru o muncă salariată sau nesalar iată.
2. Nivelul şomajului se poate determina absolut, prin numărul de şomeri, şi relativ,
prin rata şomajului. Numărul şomerilor (Ş) se determină scăzând din populaţia
aptă de muncă a unei ţări (PA) populaţia ocupată (PO) şi persoanele apte, dar care
nu doresc un loc de muncă (PN): Ş = PA - (PO + PN). Printre cei care nu doresc
un loc de muncă se numără femeile casnice, elevii, bolnavii, inapţi temporar ş.a.
Populaţia aptă se determină că diferenţă între populatia totală (PT) şi populaţia
inaptă de muncă (PINA): PA = PT-PINA. Rata şomajului se poate determina ca un
raport între numărul şomerilor şi populaţia aptă de muncă sau ca un raport între
numărul şomerilor şi populaţia ocupată: Rş = Ş /PA sau Rş = Ş /PO.
III. PROBLEME
1. Vasilescu primeşte lunar un salariu brut de 10 milioane lei, ştiind că impozitul
pe salariu este de 35%, determinaţi salariul net. Ce evoluţie va avea salariul net,
dacă impozitul pe salariu scade la 25 %? Dar dacă impozitul creşte la 40%?
2. În anul 2003, salariul minim pe economie a fost de 2,5 milioane lei. Dacă în
anul 2004 preţurile cresc în medie cu 5%, iar salariul nominal creşte cu 5%, cu cât
se modifică salariul real?
INFLAŢ IA SI SOMAJUL
Ce ştim despre...
1. Inflaţia este un dezechilibru economic caracterizat prin creşterea generalizată a
preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor. Creşterea generalizată a
preţurilor se evidenţiază cu ajutorul a doi indicatori: indicele general al preţurilor
şi indicele preţurilor bunurilor de consum. Pentru primul indice se au în vedere
toate bunurile produse de economia naţională, pe când pentru cel de-al doilea se
iau în calcul doar preţurile bunurilor de consum.
Relaţiile cu ajutorul cărora putem determina cei doi indici sunt:
a) Ip = (P1 / P0)x100, în care P1 şi P0 sunt preţurile bunului etalon în perioada
curentă, de calcul, T1 respectiv perioadă iniţială, To;
b) Ip = (ΣP1iQ1i/ ΣP0iQ1i)x 100, în car e Q1i reprezintă cantitatea din bunuli
din perioada curentă, T1;
c) Ip =Σ(P1i/P0i)x pi, în care pi reprezintă ponderea bunului i în totalul
cheltuielilor de consum.
Reducerea puterii de cumpărare a banilor se evidenţiază cu ajutorul indicelui
puterii de cumpărare a banilor calculat astfel:
IPC = IM/IP , în care prin IPC am notat indicele puterii de cumpărare a banilor,
prin IM indicele masei monetare, iar prin IP indicele preţurilor.
Pentru a înţelege cum se determină concret indicatorii enumeraţi mai sus, citiţi
problemele rezolvate din anexă.
2. Din punct de vedere al cauzelor care decanşează şi alimentează procesul
inflaţionist, distingem două forme ale inflaţiei: inflaţia prin cerere şi inflaţia prin
ofertă. La baza inflaţiei prin cerere se află creşterea mai rapidă a masei monetare,
deci a cererii, în comparaţie cu oferta de bunuri şi servicii de pe piaţă. Inflatia prin
cerere se datorează aşadar unui exces de cerere pe piaţa bunurilor şi serviciilor,
adică cererea nesatisfăcută. Excesul de masă monetară provine în principal din:
- acoperirea deficitului bugetar prin emisiune monetară;
- emisiunea de monedă de către banca centrală şi creşterea în acest fel a ofertei de
monedă cu scopul declarat de a reduce rata dobânzii şi a stimula în acest fel
investiţiile;
- creşterea cheltuielilor publice finanţate prin emisiune monetară pentru a crea
locuri de muncă şi a reduce somajul.
Inflaţia prin ofertă apare datorită reducerii ofertei pe piaţa bunurilor şi serviciilor
sub nivelul cererii. Cele mai importante cauze care conduc la reducerea ofertei
sunt:
- creşterea mai rapidă a salariilor faţă de creşterea productivităţii muncii;
- creşterea bruscă a preţului anumitor materii prime, cum ar fi petrolul.
Cele două forme de inflaţie, combinate, dau naştere spiralei inflaţioniste, care,
sintetic, arată astfel:
=> cresc costurile => scade oferta
Cresc preţurile
Cresc salariile => creşte cererea
Anexă
PROBLEME REZOLVAT E
1. Ţara "Lumea Nouă" se caracterizează printr-o creştere a producţiei globale,
naţionale, în perioada To - T1 cu 10%, în condiţiile creşterii cu 5% a populaţiei
efectiv active. Datorită inflaţiei din respectiva ţară, prin negocieri între sindicate şi
organizaţiile patronale se ajunge la o creştere cu 10% a salariului mediu pe
economie. Se cere:
a) Cu cât a crescut productivitatea muncii în ţara "Lumea Nouă"?
b) Ce influenţă va avea indexarea salariilor asupra inflaţiei?
Rezolvare:
a) Creşterea productivităţii muncii se determină cu ajutorul următoarei relaţii:
IWL=IQ /IL, în care prin IWL am notat indicele productivităţii muncii, prin
IQ indicele producţiei naţionale şi prin IL indicele numărului de lucrători. Indicele
producţiei este IQ = 110%, cel al numărului de lucrători IL = 105 %. Indicele
productivităţii muncii va fi:
IWL = 110% /105% = 104,76%, ceea ce înseamnă că productivitatea muncii a
crescut cu 4,76%.
Ip =(140 x 1200 + 250 x 600 + 400 x 2200 + 500 x 120) / (100 x 1200 + 200 x 600
+ 250 x 2200 + 350 x 120) x 100 = 151 %. În aceste condiţii rata inflaţiei va fi de
51 %. Cum indicele salariului nominal este de 110%, înseamnă că dinamica salariu
lui real va fi: ISR = ISN /IP, deci:
ISR = 110% /151 % = 72,85%, ceea ce înseamnă că salariul real a scăzut cu
27,15%.
3. În consumul populaţiei din ţara " Schimbarea" intră doar trei categorii de
bunuri: A, B şi C. Ponderea f iecărui bun în consum şi evoluţia preţurilor din
această ţară în perioada To - T1 se prezintă astfel:
III. PROBLEME:
1. Dacă în intervalul t1 faţă de t0, preţurile au crescut de trei ori, iar în t 2 faţă de t1
de două ori, determinaţi rata inflaţiei în perioada t2 faţă de t0.
2. În anul 2001, preţurile au crescut în România cu 40%, iar salariul minim pe
economie s-a indexat cu 80% din creşterea preţurilor. Ştiind că la începutul anului
salariul minim a fost de 1mil lei, determinaţi valoarea acestuia la sfârşitul anului.
AUTOEVALUARE
ŞOMAJUL
I. TESTE GRILĂ
1.Şomajul determinat de perioada de timp necesară unei persoane pentru a găsi un
loc de muncă, poartă numele de:
a) şomajul tehnic;
b) şomaj frictional;
c) şomaj involuntar
III. PROBLEME:
1. Populaţia totală a unei ţări este de 22 milioane de locuitori, din care populaţia
ocupată reprezintă 50%. Cunoscând că 5 milioane de locuitori nu au vârsta legală
pentru a munci, un milion sunt în vârstă de muncă, dar inapţi, iar 2 mil nu doresc
să lucreze şi nu cauta în mod activ un loc de muncă, determinaţi numărul
şomerilor.
2. Populaţia totală a unei ţări este de 30 milioane locuitori, din care populaţia
active disponibilă reprezintă 70%. Ştiind că persoanele în vârstă şi apte de muncă,
disponibile pentru a munci şi care caută un loc de muncă în mod activ reprezintă 2
milioane de persoane, să se determine rata şomajului.
Răspunsuri:
I. 1b, 2b, 3b; II 1F, 2A, 3F, 4A, III. S= 3 mil; Rs= 9,52%; IV 1.muncii,ofertei;
2.ciclic, scade; 3. Sezonier; 4. Indemnizaţia de şomaj
Unitatea 7. FLUCTUAŢIILE ECONOMICE. CICLUL AFACERILOR .
Secţiunea 1. Ce este ciclul afacerii.
Sectiunea 2. Fazele ciclului economic.
Sectiunea 3. Boomuri şi crize.
2. Ciclul economic este p er io ada dintre d ouă cr ize ( contr acţii) eco
nomice. El cuno aşte dou ă f aze: exp ans iun ea ş i r ecesiun ea. C ele mai
imp ortante caracter istici ale exp ansiun ii sunt:
- la începutul său creditele sunt ieftine (dobânzile sunt mici), iar p rocesul
investiţional este intens;
- cresc: p roducţia, gr adul de o cup are, p rofiturile şi celelalte ven ituri;
- cresc cursurile titlurilor de valoare;
- creşte venitul naţion al.
Recesiunea cup rinde criza economică şi depresiunea. Caracteristicile acestor
faze sunt:
- creşte incertitudinea p lasamentelor ;
- se restrânge cr editul şi scad inv estiţiile;
- scad vânzările şi p rofiturile, ca şi celelalte venituri;
- cresc şomaju l şi număru l falimentelor ;
- cresc tensiunile inflaţioniste;
- se reduce ven itul naţion al.
Trecerea de la exp ansiune la recesiune se face p rin criză, car e este
un fenomen economic violent, p e când trecerea de la recesiune la exp ansiune se
face lent. Economia iese treptat din recesiune în p rincip al p rin măsurile de mod
ernizare tehnologică adoptate de firme. Creşterea cererii de mijloace de producţie
antrenează o creştere a gradulu i d e ocup are în ramurile car e p roduc mijloace
de p roducţie.
În consecin ţă, veniturile populaţiei încep să crească şi antrenează o
creştere a cererii de bunuri de consum, este stimulată p roducţia de astfel de
bunuri, iar economia se relansează.
Rata dob ânzii, care este un preţ, cr eşte şi ea cel p uţin până la nive1u l la care
să acop ere rata inflaţiei.
S TATUL ŞI ECONOMIA
Ce ştim desp re...
1. Statul este unitatea economică pe care o încadrăm în categoria
"administraţii p ublice". Intervenţia statului în economie se realizează în p rincip
al la niv el macroeconomic, dar şi la niv el microeconomic.
La nivel macroeconomic, statul:
- ap lică măsuri d e p revenire sau cor ectare a unor d ezechilibre econo mice;
- este p rincip alul realizator al p rotecţiei sociale;
- se imp lică în alocar ea resurselor economice naţionale în scop ul creşterii
ef icienţei economice de ansamblu ;
- este resp onsabil al elaborăr ii şi executării bu getului p ublic;
- asigur ă cadru l jurid ic de d esfăşurare a activităţii econo mice;
- mediază conf lictele de mun că;
- este titular unic de monedă.
5. Programar ea econ omică este activ itatea de elabo rar e a unor p rograme
car e vizează econo mia n aţion ală în ansamblu l s ău. Scop ul acestor p rogr
ame este conturar ea unor co ordon ate ale d ezvoltării econo mice s au rezo
lvarea unor p robleme generale ca: inflaţia, şomajul, cr izele econo mice,
ameliorarea eficienţei econ omice ş.a. Prin p rogr amare statul:
- elaborează recomandări p entru unităţile economice;
- îşi constituie resursele p entru ap licarea p rogramu lui;
- alocă r esursele p entru destinaţiile p revăzute în p rogram.
PIAŢA MONDIALĂ
Ce ştim despre...
1. Economia mondială reprezintă ansamblul economiilor naţionale privite în
inter-dependenţa legăturilor economice dintre ele. Piaţa mondială reprezintă
ansamblul relaţiilor d e schimb dintre unităţi economice din ţăr i difer ite ce se
stabilesc p e baza cererii şi ofertei.
NU CONFUNDA!
Operaţiunile la termen pe piaţa valutară cu Operaţiunile la termen pe piaţa
financiară; chiar dacă asemăn area este mare din p unct de vedere al mecan
ismului, există cel puţin două asp ecte comp let diferite: unul ca p e p iaţa finan
ciar ă se tranzacţionează titluri d e valoare, iar p e cea valutară monede şi altul
că scop ul principal pe piaţa financiar ă este cel sp eculative, iar p e cea valutară
p rotecţia la risc.
4. Cursul la termen este mai ridicat decât cel la vedere din două motive:
- perspectiva de a creşte sau se a se seduce raportul de schimb dintre două monede
(nscul mal mare);
- dobânda practicată pe piaţa monetară, dobând a care este un venit alternativ
celui ce ar putea fi obtinut pe piaţa valutară.
7. Băncile:
- afişează propriile cursuri de vânzare şi cumpărare, formate pe baza cererii şi
ofertei liber exprimate la nivelul băncii, dar în stabilirea cărora se are în vedere,
orientativ şi cursul oficial;
- pot executa operaţiuni la vedere şi la termen pe cont propriu sau în contul
clienţilor ;
- se pot refinanţa, dacă nu au suficiente resurse pentru a onora cererile clienţilor.
8. Clienţii:
- pot reţine integral încasările din export;
- trebuie să justifice, cu o documentaţie adecvată, ordinele de cumpărare; sumele
cumpărate pot fi folosite doar în scopul în care au fost cumpărate; dacă nu au fost
folosite, ele trebuie revândute în maximum 7 zile de la expirarea termenelor din
documentaţia prezentată;
4. Dacă avem în vedere doar rata inflaţiei, cum putem determina evoluţia
cursului de schimb?
Foarte simplu. Să presupunem că pornim de la un curs de schimb: l dolar = 27.000
lei şi ca rata inflaţiei în România în 2001 este de 30%, iar în S.U.A. este de 2%.
Cursul de schimb este preţul unei monede exprimat prin altă monedă. Dacă în
România preţurile cresc cu 30%, înseamnă că şi preţul dolarului, care este şi el o
marfă, trebuie să crească cu 30%. Pe de altă parte, dacă în S.U.A. preţurile cresc
cu 2%, şi preţul leu lui, care este o marfă pentru S.U.A., ar trebui să crească cu
2%. În concluzie, dolarul creşte de 1,3 ori şi scade de 1,02 or i, deci în 2002 vom
avea: 1 dolar = (27.000 x l,3)/ 1,02, deci 1 dolar = 34.412 lei.
AUTOEVALUARE
PIAŢA MONDIALĂ
I. TESTE GRILĂ
1. Cursul de revenire la export desemnează:
a) cheltuia internă care se realizează pentru a obţine o unitate valutară;
b) câştigul din realizarea unei operaţiuni de import;
c) câştigul din realizarea unei operaţiuni de export;
d) eficienta activităţii de import-export.
2. Când cererea de euro pe piaţa valutară din România creşte, iar oferta nu se
modifică,euro:
a) se apreciază; b) se depreciază; c) nu îşi modifica valoarea, întrucât aceasta este
stabilită de Banca Naţională a României.
DIN COLOANA B:
Coloana A Coloana B
1. curs de revenire la export a) Cri= Pij – T1/Pvi
2. curs de revenire la import b)Pr= Cr- Cre
3. profit pe unitate valutara c)Cre = Pie/Pve
d) Pr= Cre- Cri
IV. PROBLEMA
Firma ZOOP SRL exportă petrol în Moldova şi realizează un curs de revenire la
export de 15.000 de lei/dolar şi importa cu banii obţinuţi software, la un curs de
revenire la import de 3,5lei/dolar. Este activitatea de export – import a fimei mai
eficientă dacă cursul de schimb este de 1 dolar = 3,2 de lei?
Răspunsuri:
I 1a, 2a,3b; II. 1F, 2A, 3F, 4A, 5A; III. 1c, 2a, 3b. IV. 1 da , pentru că profitul este
de 20.000 lei pe dolar.
UNITATEA 11. PROBLEMELE GLOBALE ALE ECONOMIEI MONDIALE
PROBLEMELE GLOBALE ALE ECONOMIEI MONDIALE
Ce ştim despre ...
1. Problemele globale ale omenirii sunt acelea fără rezolvarea cărora nu sunt
posibile progresul şi bunăstarea mondială, cum ar fi: înarmarea, criza
alimentară şi subdezvoltarea, p oluarea, inflaţia şi crizele economice ş.a.
Globalizarea acestor economii decurge din unicitatea economiei mondiale şi din
interdep endenţele dintre statele lumii (de exemp lu, nu p utem împ iedica un p
oluant să treacă din Bulgaria în România, astfe1 că ambele ţări trebuie să rezolve
problema; alt exemp lu: criza economică din Rusia din 1998 a afectat toate ţările
lumii şi cu atât mai mult ţările ex-comuniste).
3. Poluarea este o stare n egativă a relaţiei dintre mediu l natural şi mediul creat de
o m, caracterizată prin deprecierea ciclur ilor nor male de viaţă bigeochimică, ca
urmar e a acţiunii unor factori p oluanţi. Princip alele forme de p oluare sunt:
- poluarea comp lexă, chimică, termică şi radioactivă generată de consumul
crescând de energie al omenirii; cum cca. 97% din producţia de energie provine
din combustibili fosili, prin arderea acestora în atmosferă se degajă o cantitate
mare de CO2. Acumularea de gaze în straturile superioare ale atmosferei a
condus la efectul de seră care se concretizează în încălzirea planetei şi afectează
echilibrul ecologic.
- poluarea radioactivă derivă din reziduurile radioactive eliminate în mediu şi
din pericolul unui conflict nuclear;
- poluarea cu fluorocarburi clorurate, care conduce la erodarea stratului de ozon;
- poluarea cu metale toxice: plumbul şi mercurul.
4. Gravitatea poluării decurge în plus din următoarele: faptul că nu se cunoaşte
limita superioară a poluării, dincolo de care dezechilibrul ecologic ar fi
ireversibil; faptul că există un decalaj, adesea important, între momentul
evacuării poluantului şi momentul manifestării efectelor sale negative;
AUTOEVALUARE:
TESTE GRILA:
Economie şi globalizare
1) Care dintre următoarele trăsături nu figurează între responsabilităţile FMI, aşa
cum au fost acestea prevăzute la Bretton-Woods? a) acordarea de împrumuturi
pe termen scurt ţărilor membre cu deficite ale balanţei de plăţi; b) încercarea de
a menţine cursurile de schimb relativ constante; c) solicitarea către ţările
membre de a constitui fonduri de stabilizare a cursului de schimb; d) acordarea
de credite pe termen lung către ţările slab dezvoltate, cu scopul de a spori forţa
productivă a acestora; e) acordarea pe termen scurt de asistenţă financiară în
vederea ajustării structurale.
9) Care dintre următorii factori nu poate potenţa ajungerea din urmă a ţărilor
dezvoltate de către ţările în dezvoltare (procesul de catching-up): a) transfer
tehnologic din ţările cu economie avansată; b) fundamente macroeconomice
solide; c) stabilitate financiară; d) investiţii străine directe ridicate; e)
productivitatea factorului muncă sau capital creşte mai puţin decât costurile
acestora.
2. Când producţia creşte mai incet decat costul variabil total, costul fix
mediu:
a) creşte;
b) nu se modifică;
c) este mai mare decât CVM;
d) scade;
e) este egal eu CVM.
3. În T1 faţă de To, CV cresc de 2,7 ori, iar producţia obţinută este cu 170%
mai mare. Costul marginal este:
a) egal cu CVM din T1
b) l,7CVo;
c) 1,7CTo;
d) egal cu CTM;
e) egal cu CVMo.
4. Dacă productivitatea muncii creşte, care indicator din cei de mai jos se
reduce:
a) producţia pe salariat;
b) timpul pe unitatea de produs;
c) producţia pe unitatea de timp;
d) producţia pe capitalul fix;
e) producţia pe capitalul circulant.
11. La o cifră de afaceri de 500 milioane de lei, rata profitului calculată la cost
este de 10%. Pentru ca rata profitului la cifra de afaceri să fie tot de 10% (în
condiţiile aceleeaşi cifre de afaceri), masa profitului:
a) devine 46 milioane de lei;
b) creşte cu 4,55 milioane de lei;
c) scade cu 20,5 milioane de lei;
d) scade cu 12,65 milioane de lei;
e) creşte cu 16,25 milioane de lei.
12. La un produs global brut de 10.000 miliarde de lei şi la un consum de
capital fix egal cu 4.000 miliarde de lei, consumul intermediar este:
a) egal cu 4.000 miliarde lei;
b) egal cu 6.000 miliarde lei;
c) mai mic de 6.000 miliarde lei;
d) mai mare de 6.000 miliarde lei;
e) egal cu 2.000 miliarde lei.
14. În To producţia este de 200 tone; în T1 costul total este de 8 milioane lei,
producţia se reduce cu 10%, iar costul variabil evoluează proporţional cu
producţia, devenind 5,4 milioane de lei. Costul variabil mediu, costul fix,
costul total în To au următoarele niveluri:
a) 30.000 lei; 2,4 milioane; 8,4 milioane;
b) 25.000; 2,5 milioane; 7,5 milioane;
c) 30.000; 2,6 milioane; 8,6 milioane;
d) 25.000; 2,7 milioane; 7,7 milioane;
e) 30.000; 2,8 milioane; 8,8 milioane.
15. La o producţie de 11 bucăţi, costul total este de 1.000 mii lei. Când
producţia este de 13 bucăţi, costul total este de 1280 mii lei, iar costul
marginal este de 100 mii lei. Costul marginal al celei de-a 12-a bucăţi este, în
mii lei:
a) 140;
b) 180;
c) 90;
d) 100;
e) 50.
16. În T0, rata profitului în raport de cost a fost de 5%. Dacă în T1 costul
creşte cu 50%, iar rata profitului (în raport de cost) creşte cu 5 puncte
procentuale, atunci profitul:
a) rămâne constant;
b) se dublează;
c) creşte cu 55%;
d) creşte cu 45%;
e) creşte cu 200%.
17. Se cunosc următoarele informaţii cu privire la piaţa bunurilor dintr-o
ţară: rata consumului este de 80%, valoarea bunurilor produse în ţară este de
1 mil. u.m. lnvestitiile nete sunt de 300.000 u.m., exporturile de 400.000 u.m.,
importurile de 390.000 u.m. Pe baza acestor informaţii rezultă că piaţa
bunurilor se caracterizează prin:
a) echilibru;
b) dezechilibru de presiune de 110.000 u.m.;
c) dezechilibru de absorbţie de 110.000 u.m.;
d) absorbţie pe termen lung, presiune pe termen scurt;
e) presiune pe termen lung; absorbtie pe termen scurt.
18. Când depunerile în sistemul bancar sporesc cu 100 mld. u.m., creditele ce
pot fi acordate suplimentar de către bănci în monedă scripturală sunt:
a) mai mici de 100 mld. u.m.;
b) mai mari de 100 mld. u.m.;
c) egale cu sportul depozitelor bancare (100 mld. u.m.).
19. 0 bancă comercială dispune de un capital de 200 mld. lei, din care 90% a
fost atras de la deponenţi. Rata dobânzii încasată de bancă de la debitori este
de 1,5 ori mai mare decât rata dobânzii plătite deponenţilor. Ce rate ale
dobânzilor practică banca la depozitele primite, precum şi la creditele
acordate (200 mld. lei), dacă obţine un profit de 10 mld. lei şi are cheltuieli de
funcţionare de 2 mld. lei?
a) 10%; 15%;
b) 12%; 18%;
c) 12,5%; 10%;
d) 12%; 15%;
e) nici un răspuns nu este corect.
20. Valoarea totală a bunurilor create într-o ţară este de 100 mld. u.m. (în
preţul factorilor), din care 20 mld. u.m. sunt folosite sub forma de capital
circulant pentru producţia altor bunuri în respectivul an. Capitalul fix folosit
în economie este de 80 mld. u.m., durata medie de funcţionare fiind de 8 ani.
Agenţii economici străini au produs în această economie bunuri finale de 9
mld. u.m., iar agenţii economici naţionali au produs în alte ţări bunuri
evaluate la 7 mld. u.m. Rezultă că PIB şi PNN au reprezentat (în mld. u.m.):
a) 80; 60;
b) 50; 40;
c) 60; 58;
d) 80; 68;
e) 40; 34.
32. În condiţiile creşterii cererii de muncă şi scăderii ofertei de muncă, are loc:
a) înrăutăţirea ocupării forţei de muncă;
b) diminuarea şomajului;
c) creşterea ratei dobânzii;
d) diminuarea masei monetare în circulaţie;
e) absorbţia pe piaţa bunurilor.
38. Într-o economie în To numerarul a fost de 4000 mld. u.m., iar moneda
scripturală reprezintă 80% din masa monetară. Când jumătate din numerar
se transformă în depozite bancare suplimentare, ponderea monedei
scripturale în ansamblul masei monetare:
a) rămâne neschimbată;
b) devine 85%;
c) creşte cu 12,5%;
d) creşte cu 25%;
e) creşte cu 10%.
39. Dacă încasările săptămânale din vânzarea unui bun cresc cu 40%, iar
preţul creşte cu mai mult de 40%, cererea în raport de preţ este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) de elasticitate unitară;
d) atât elastică, cât şi inelastică;
e) toate variantele a)-d) sunt false.
40. În perioada curentă, venitul (V1) este de 1000 mld. şi creşte cu 25% faţă
de venitul din perioadă anterioară (Vo). Înclinaţia marginală spre consum
este de 0,9 , iar rata consumului în perioada curentă este 80%. Sporul
economiilor în perioada curentă faţă de cea de bază, sporul viitor de venit ca,
urmare a sporirii investiţiilor nete (identic cu sporul economiilor) reprezintă
(în mld. u.m.):
a) 10; 100;
b) 15; 150;
c) 20; 175;
d) 50; 500;
e), 20; 200.
45. Dependenţa cererii faţă de preţ se exprimă prin relaţia: C = 150 - 5Px (în
care Px este preţul pieţei). Când preţul creşte de la 7 la 9 u.m., coeficientul de
elasticitate a cererii în raport de pret şi tipul de elasticitate reprezintă:
a) 23 / 7; elastică;
b) 7/23; inelastică;
c) 1; unitară;
d) 11/40; inelastică;
e) 40/11; elastică.
48. Când producti vitatea marginală a factorului substituit este mai mică
decât productivitatea marginală a factorului ce îl substituie, rata marginală
de substituţie este:
a) > 1;
b) < 1;
c) = 1;
d) = 0;
e) negativă.
49. Accesul la bunurile economice este reglat în economia de piaţă de către:
a) stat;
b) mărimea veniturilor;
c) cerere;
d) preţ;
e) mărimea economiilor.
52. Câştigul unei bănci este de 4 ori mai mare decât cheltuielile de
funcţionare. Suma atrasă de la deponenţi şi acordată sub forma de credite pe
an este de 20 mil. u.m. Diferenţa dintre rata dobânzii la credite şi la depuneri
este de 5 puncte procentuale. Profitul şi cheltuielile de funcţionare ale băncii
sunt:
a) 1 mil. u.m. şi 3 mil. u.m.;
b) 750.000 u.m. şi 250.000 u.m.;
c) 3 mil. u.m. şi 1 mil. u.m.;
d) 800.000 u.m. şi 200.000 u.m.;
e) 600.000 u.m. şi 400.000 u.m.
53. La o SRL, amortizarea este de 4 ori mai mică decât celelalte cheltuieli
materiale. Dacă salariile reprezintă 1/2 din costul total, atunci amortizarea:
a) este 1/10 din CT;
b) este 2/8 din CT;
c) este 1/8 din CT;
d) este 100.000 lei;
e) este 200.000 lei.
54. Costul marginal este cu 25 % mai mare decât costul mediu din ciclul
anterior. Costurile fixe reprezintă 25% din CTo şi 20% din CT1. Cunoscând
că producţia ciclului anterior a fost de 10.000 de bucăţi, iar costurile variabile
au fost de 2,25 mil. u.m., rezultă că nivelul costului marginal şi variaţia
producţiei reprezintă:
a) 1000; 12.000;
b) 475; 2000;
c) 375; 2000;
d) 225; 800;
e) 700; 12.000.
58. Balanţa comercială a unei ţări: 1. include balanţă de plăţi; 2. este inclusă în
balanţa de plăţi; 3. poate fi excedetară, în timp ce balanţa de plăţi este deficitară; 4.
poate fi deficitară, în timp ce balanţa de plăţi este excedentară; 5. nu are nici o
legătură cu balanţă de plăţi. Răspunsul corect este:
a) (1,3,5); b) (1,2,3,4); c) (2,3,4); d) (1,3,4); e) (5).
59. Incidenţa inflaţiei importate va fi cu atât mai mare cu cât:
a) elasticitatea cererii pentru bunurile importate va fi mai mare;
b) ponderea bunurilor importate în totalul bunurilor cerute va fi mai mică;
c) inflaţia interna este mai mare;
d) elasticitatea cererii în raport de preţurile bunurilor importate va fi mai mică;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.
65. Când preţul de vânzare al unui bun creşte (cantitatea vândută constantă)
profitul total creşte dacă:
1. Costul unitar este constant;
2. Costul unitar scade;
3. Costul unitar creşte strict proporţional cu creşterea preţului;
4. Cursul de schimb al monedei se îmbunătăţeşte;
5. Statul mareşte fiscalitatea (taxarea) asupra consumului;
Alegeţi varianta corectă:
a) 1,2,3,4,5; b) 1,3,5; c) 1,2,3,4; d) 1,2,3; e) 1,2.
82. În condiţiile în care salariul real creşte mai încet decât cresc preţurile
bunurilor de consum, salariul nominal:
a) creşte mai repede decât preţurile;
b) creşte mai încet decât preţurile;
c) creşte mai încet decât salariul real;
d) creşte în acelaşi ritm cu preţurile;
e) nu se modifică.
RĂSPUNSURI
2. Răspuns corect d. Costul fix mediu se determină ca un raport între costul fix si
producţie: CF/Q. Cum costul fix este acelaşi indiferent de producţie, creşterea
producţiei antrenează reducerea CFM. În această situaţie raportul dintre dinamica
producţiei şi cea a costului variabil este lipsită de relevanţă. Este bine de ştiut,
însă, că dacă producţia creşte mai încet decât costul variabil, costul variabil mediu
scade, deci şi costul total mediu scade.
8. Răspuns corect b. Nu orice bun economic este marfă. De exemplu, atunci când
vă pregătiţi singuri o omletă, acea omletă va ocazionează un efort, ea este un bun
economic. Dar omleta este folosită pentru autoconsum, deci nu intră în tranzactii şi
nu este marfă. Sfera bunurilor economice este mai largă evident decât sfera
mărfurilor.
9. Răspuns corect A. Când durata unei rotaţii a capitalului creşte, viteza de rotaţie
a acestuia s cade şi masa profitului scade. De exemplu, dacă durata creşte de la 2
luni la 3 luni: firma va obţine producţie, respectiv profit de 4 ori pe an în loc de 6
ori , deci profitul anual va fi mai mic. Referitor la varianta 4, nu orice creştere a
preţurilor este inflaţionistă, ci numai una generalizată. Chiar şi în condiţiile unei
creşteri generalizate a preţurilor, vorbim de inflaţie numai atunci când apare
concomitent şi reducerea puterii de cumpărare a banilor.
10. Răspuns corect c. Cererea reprezintă cantitatea dintr-un bun economic pe care
un consumator doreşte şi poate să o cumpere în decursul unei perioade în funcţie
de preţ. De exemplu, nimeni nu ne împiedică să ne dorim un computer din ultima
generaţie, dar dacă venitul nu ni-l permite, dorinţa noastră nu se va manifesta ca
cerere pe piaţă. Cererea este aşadar mai mică decât nevoia de bunuri economice.
15. Problema se rezolvă mai uşor dacă aşezăm datele într-un tabel de forma:
Q 11 12 13
CT(mii) 1000 ?(1180) 1280
CM(mii) - ? 100
Costul marginal este costul ultimei unităţi produse, deci:
CM = [CT(13) - CT(12)]/(13 - 12) = 100.000, de unde rezultă că:
CT(12) = CT(13) - 100.000 = 1180 mii.
Costul marginal al celei de-a douăsprezecea unităţi este:
CM = (1180 - 1000)/(12 - 11) = 180 mii lei.
Răspunsul corect este b.
16. Cunoaştem următoarele date:
Pr' 0 = 15% la cost în T0;
CT1 = 1,5CT0;
Pr'1 = 15%+5% = 20% la cost în T1
Atenţie! Nu confundaţi formularea creşte cu 5% cu afirmaţia creşte cu cinci
puncte procentuale. Dacă rata profitului ar fi crescut cu 5%, am fi scris Pr'1=
1,05Pr'0= 15,75%. Dar creşte cu cinci puncte procentuale înseamnă: Pr’1: = Pr'
0+5%= 20%; Trebuie să determinăm modificarea relativă a profitului. Pentru a
determina indicele profitului, scriem cele două rate ale profitului astfel: Pr'0= Pr0 /
CT0= 15/100, de unde Pr0= 0,15CT0 şi Pr'1= Pr1 /CT1 = 20/100. Dar CT1 =
1,5CTo, deci Pr'1= Pr1 / 1,5CTo= 0,2. De aici rezultă că Pr1= 0,3CT0. Indicele
profitului va fi: Pr1/ P r0 = 0,3CT0/ 0,15CT0= 2 sau 200%. În concluzie, profitul
creşte de două ori, deci se dublează: Răspunsul corect este b.
18. Cunoaştem că depozitele în sistemul bancar cresc cu 100 mld. de lei. Aşa cum
cunoaşteţi din lecţia "Piaţa monetară", băncile comerciale au capacitatea de a crea
monedă prin acordarea de credite. Metaforic vorbind, un credit nou acordat devine
sursă de noi credite, deoarece cel puţin o parte din el se întoarce la bancă. Băncile
comerciale sunt singurele instituţii care au capacitatea legală de a acorda credite
peste valoarea depozitelor constituite. De exemplu, dacă în această ţară băncile
sunt obligate să păstreze o rezervă la banca centrală de 30%, ele vor putea acorda
credite de 70 mld. din cele 100 mld. Nou constituite. Să presupunem că firma X
primeşte acest credit şi plăteşte un utilaj achiziţionat de la firma Y. Firma Y
depune cele 70 mld. la bancă, iar acum în sistemul bancar apar 100 + 70 = 170 de
miliarde din care 30%=51 mld. se păstrează în rezervă, iar restul de 119 mld. se
acordă sub formă de credite ş.a.m.d. Evident, creditele acordate suplimentar sunt
mai mari de 100 mld. u.m. Răspuns corect b.
19. Cunoaştem următoarele date:
K= 200 mld.;
Ka = 0,9K = 180 mld.;
d'i = 1,5d'p;
Prb = 10 mld.;
Cf=2mld.
Trebuie să determinăm rata dobânzii plătite (d'p) şi rata dobânzii încasate (d'i) de
bancă. Cunoaştem următoarea formulă: Cib = Prb + Cf= Di -Dp. Rezultă că:
12 mld.=Di - Dp. Dar dobânda încasată de bancă este Di = C x d'i. Pe de altă parte,
banca plăteşte dobânda doar pentru capitalul atras de deponenţi, deci dobânda
plătită va fi: Dp=Ka x d’p.Să înlocuim: 12mld. = 200mld. x d'i - 180 mld. x d'p.
Cum d'i = 1,5d'p, vom avea:
12 mld.=200 mld. x 1,5d'p-180mld. x d'p = 120mld. x d'p.
Rezultă că rata dobânzii plătite va fi d'p = 10%, iar rata dobânzii încasate:
d'i = 15%. Răspunsul corect este a.
25. Răspuns corect e. Salariul este suma de bani primită de factorul muncă pentru
contribuţia sa la activitatea economică. Pentru posesorul forţei de muncă, salariul
este un venit şi nu un cost. Salariul se poate afla în orice raport de mărime (mai
mare,. egal, mai mic) cu profitul şi este, la fel ca profitul, un venit impozabil. El
creşte sau descreşte în funcţie de numeroşi factori (ca şi profitul) ş i în primul rând
de productivitatea muncii.
28. Răspuns a; comparativ cu CTM, consumul specific este mai mic. Consumul
specific este consumul de capital circulant pe unitate de produs în expresie fizică
(bucăţi) sau valorică (u.m.). CTM include totalitatea consumurilor cu factorii de
producţie, inclusive capitalul circulant, pe unitate de produs, în expresie valorică,
deci este mai mare decât consumul specific. Relaţia dintre cele două variabile se
observă cu usurinţă din modul lor de determinare:
- consumul specific: csp=Kc / Q şi
- CTM=(Kc+A+Cs+alte costuri)/Q, în care am notat cu Kc capitalul circulant, cu
A amortizarea, cu Cs costurile salariale şi cu Q producţia.
29. Răspuns corect b. În reglarea masei monetare, băncile şi mai ales banca
central urmăresc menţinerea unui raport echilibrat între masa monetară şi
cantitatea de bunuri şi servicii de pe piaţă. Altfel spus, se urmăreşte stabilitatea
puterii de cumpărare a banilor şi prevenirea apariţiei inflaţiei. Deşi există multiple
legături între politica monetară şi politica fiscală, reglarea masei monetare nu
urmăreşte reducerea fiscalităţii; reducerea fiscalităţii nu este un scop în sine, ci un
mijloc de stimulare a creşterii economice. Creşterea productivităţii muncii şi
reducerea duratei de rotaţie a capitalului depind de deciziile firmelor şi nu de
deciziile băncilor. Cât priveşte creşterea consumului şi reducerea economiilor,
acestea nu reprezintă obiective ale politicii economice; obiectivul este creşterea
venitului care antrenează, atât o creştere a consumului, cât şi o creştere a
economiilor.
35. Răspuns corect a. Oligopolul este piaţa pe care actionează câţiva producători,
dar pe care consumatorii sunt numeroşi, deci există atomicitatea cererii. În schimb,
pe o piaţă de oligopson sunt mulţi producătorii dar puţini consumatori. Răspunsul
e, câţiva cumpărători nu este corect, deoarece ni se cere să precizăm ce
caracterizează oligopolul şi nu caracterizează oligopsonul. Celelalte trei trăsături
(omogenitate, un singur vânzător şi un singur cumpărător) nu sunt întâlnite pe nici
una dintre pieţe.
36. Răspuns corect b. Gradul de lichiditate exprimă rapiditatea şi costurile cu care
un bun se transformă în alte bunuri economice. Banii au cel mai înalt grad de
lichiditate pentru că sunt acceptaţi în tranzacţii în condiţii de risc şi costuri minime
pentru deţinătorii lor. De exemplu, dacă doriţi să cumpăraţi un televizor cu 20 mil.
de lei numerar, primiţi fără nici un fel de costuri suplimentare televizorul în
schimbul banilor. Oriunde pe teritoriul României puteţi schimba leii în orice altă
marfă ceea ce înseamnă că ei sunt "lichiditate prin excelenţă".
42. Răspuns corect c. Rata apţilor se determină ca un raport între populaţia aptă
de muncă şi cea totală şi arată cât din populaţia totală este aptă de muncă. Prin
urmare, arătă cât din populaţia totală este oferta de munca potenţială (poate lucra).
Rata de activitate arată cât din populaţia aptă lucrează efectiv, determinându-se ca
un raport între populaţia ocupată (efectiv activă) şi populaţia aptă de muncă. În
concluzie, din cei trei indicatori menţionaţi la varianta c putem determina
populaţia ocupată. Salariul nominal este important în stabilirea echilibrului pe
piaţa muncii (dar mai important este cel real), însă numai cunoaşterea nivelului
sau nu ne oferă nici o informaţie despre populaţia ocupată. Rata inflaţiei permite
cunoaşterea evoluţiei preţurilor şi a puterii de cumpărare, dar nu oferă informaţii
despre piaţa muncii. Rata şomajului exprimă cât din populaţia aptă de muncă nu
are un loc de muncă; se determină prin raportarea numărului de şomeri la
populaţia aptă de muncă. Ea nu oferă nici un fel de informaţii despre dimensiunea
populaţiei ocupate (este un indicator relativ şi nu unul absolut).
51. Răspuns corect d. Exporturile sunt cele prin care o ţară obţine valută necesară
finanţării importurilor. De aceea, importurile sunt dimensionate în primul rând în
funcţie de posibilităţile oferite de export. Desigur că importurile depind şi de
cursul de schimb, de inflaţie şi de împrumuturile externe. De asemenea, ele depind
şi de cererea de bunuri de import de pe piaţă. Aşa cum cunoaşteţi, dacă moneda se
apreciază (pentru că scad preţurile de exemplu) sunt stimulate importurile, dar ele
nu pot creşte, cel puţin pe o perioadă lungă, mai mult decât încasările din export.
Împrumuturile externe permit finanţarea pe termen scurt a importurilor şi
depăşirea valorii exporturilor de către importuri. Dar ele creează obligaţii de
plată viitoare şi nevoia unei balanţe comerciale excedentare în viitor, din care să se
acopere împrumuturile prezente; deci din nou importurile nu pot depăşi la nesfârşit
exporturile.
58. Răspuns corect c. Balanţa comercială este acea componentă a balanţei de plăţi
care reflectă exporturile şi importurile unei ţări. Balanţa de plăţi înregistrează
totalitatea plăţilor şi încasărilor din relaţiile unei ţări cu străinătatea. De aceea, este
posibil ca una dintre balanţe să fie deficitară, iar cealaltă excedentară. De exemplu,
când exporturile sunt mai mici decât importurile, balanţa comercială este
deficitară. Dar este posibil ca în ţară să intre capital străin sub forma investiţiilor
din capital care să compens eze deficitul balanţei comerciale, astfel încât balanţa
de plăţi să fie excedentară.
59. Răspuns corect d. Dacă cererea pentru bunurile de import este inelastică, la o
creştere a preţurilor acestor bunuri cantitatea cerută scade mai puţin decât creşte
preţul; în consecinţă, veniturile importatorilor, care se calculează ca un produs
între preţ şi cantitatea vândută, vor creşte. De aceea, este avantajos pentru
importatori să reacţioneze la creşterea preţurilor externe prin creşterea preţurilor pe
piaţa internă; inflaţia se va accentua. De asemenea, creşterea preţurilor externe va
fi resimţită cu atât mai mult pe piaţa internă, cu cât ponderea bunurilor importate
în totalul bunurilor de pe piaţă este mare; deci varianta b nu este corectă.
61. Răspuns corect: b, deoarece reprezintă însăşi una atribuţiile bursei, prin care
acesta îşi justifică existenţa;
a) incorect – rata dobânzii se stabileşte pe piaţa monetară şi nu la bursă;
c) incorect – creşterea nivelului de trai se asigură în primul rând de către
dezvoltarea economiei, de creşterea productivităţii;
d) incorect – deşi în economia de piaţă rolul statului a scăzut simţitor, în ceea ce
priveşte piaţa capitalurilor deoarece pe această piaţă circulă valori foarte mari sub
forma hârtiilor de valoare, dar care reprezintă valori reale, există riscul lansării
unor hârtii fără acoperire ceea ce ar avea consecinţe foarte grave.Pentru a evita
acest lucru, s-a constituit, la noi, Comisia Naţională de Evaluare a Bunurilor
Mobiliare, în 1994. Ea are ca atribuţii chiar aprobarea funcţionării bursei de valori
şi controlează activitatea ei.
e) incorect – cursul de schimb al monedei este dat de mai mulţi factori printre care
cel mai important este raportul dintre cererea şi oferta de diferiţi bani naţionali
alături de puterea de cumpărare a monedei.
62. Varianta corectă: b) – aplicând impozite pe venit şi taxe pe consum mai mici,
rămân mai multe venituri la îndemâna agenţilor economici încurajând consumul
(deci cererea) şi investiţiile - condiţii indispensabile relansării economiei, depăşirii
fazei de recesiune;
a) incorectă – reducerea investiţiilor micşorează oferta-economia scade;
c) incorectă – durata zilei de lucru scăzând, producţia deci oferta scad, nivelul de
dezvoltare al economiei scade;
d) incorectă – este inversul lui b cu consecinţele aferente;
e) incorectă – ambele determină scăderea cererii interne cu influenţă negativă
asupra nivelului de trai şi al economiei.
63. Varianta corectă: c – întrucât, costul marginal este de fapt suma costurilor
variabile. Sporul de producţie pe care-l desemnează costul marginal îl reprezintă
de fapt sporul de cost variabil – fixele rămân aceleaşi (constante);
a)+b) incorecte – productivitatea desemnând raportul dintre producţie şi consumul
factorului de producţie implicat, deci nu costul, ci eficienţa folosirii factorilor;
d) incorectă – profitul reprezintă diferenţa dintre preţul la piaţă al produsului şi
costul global (costul fix+costul variabil);
e) incorectă – satisfacţia resimţită de consumator prin consumarea ultimei doze
din bunul X şi nu preţul plătit pentru a obţine cu atât mai puţin costul care este
cheltuiala producătorului.
64. Varianta corectă 1, deoarece toate 3 variantele sunt corecte, veţi spune cum
aşa din moment ce variantele 1 şi 2 se exclud ? Dar analizaţi! Productivitatea se
exprimă producţie (Q). Productivitatea este rodnicia muncii, este o rezultantă
totală a productivităţii. Productivitatea marginală a muncii este productivitatea
ultimilor muncitori angajaţi. Chiar dacă ei produc la fel, mai puţin, sau tot atât
decât ceilalţi, producţia creşte cu numărul de produse realizate de ei;
d) incorectă, deoarece productivitatea devine negativă, scade producţia;
e) incorectă, productivitatea marginală zero, înseamnă că lucrătorii nou angajaţi
nu au produs deci producţia ramâne constantă.
66. Varianta corectă: b - Dacă ştiţi că la o producţie Q, costul total 100 reprezintă
costul fix totul este foarte simplu. Cost variabil la o producţie 0 nu există pentru că
nu există producţie. La 4 buc. CT=400 deci 100 CF şi 300 cost variabil. Costul
marginal mediu se află împărţind costurile variabile CV la producţia obţinută.
Costul marginal se află scăzând din costul total al producţiei curente, costul total al
producţiei anterioare de 3 bucăţi deci 400- 340=60 iar CVM=CV/Q= 300/4=75.
Răspuns corect: 100, 300, 75, 60.
68. Varianta corectă: a, întrucât din cauza excesului de cerere căreia oferta nu-i
face faţă, cresc importurile, în defavoarea exportului care este frânat, şi în
consecinţă scăzând mijloacele de plată pentru import creşte datoria externă.
Varianta b, incorectă întrucât cuprinde varianta 2 care duce la creşterea
satisfacerii cererii.
Variantele c, d, e incorecte, cuprind factori contradictorii cerinţei formulate de
grilă.
69. Rezolvare:
Mai întâi, aflăm volumul încasărilor sau cifra de afaceri.
1) CA. = 2 mil. x 100.000 buc. = 200 miliarde u.m.
2) Aflăm apoi CT despre care ştim că reprezintă 80% din CA., deoarece ni se
spune că sunt cu 20% mai mici decât încasările (care reprezintă 100%)= 160
miliarde; CT=CF+CV; Spunându-ni-se că, costurile fixe reprezintă 3/8 din
costurile totale (160 miliarde), rezultă că, costurile variabile sunt egale cu 5/8, din
costurile totale => C.F.. 20 mil x 3 = 60 miliarde;
Răspuns corect: c), întrucât 5/8 x 160 miliarde = 100 miliarde.
75. Varianta corectă e) – atât absorbţia, cât şi presiunea sunt stări de dezechilibru
a economiei care afectează în proporţii diferite cumpărătorii şi vânzătorii. Când
piaţa se caracterizează prin absorbţie vânzătorii produc oricât şi oricum, cererea
fiind mai mare decât oferta - în aceste condiţii vânzătorii îşi selectează
cumpărătorii. Concurenţa se manifestă puternic între cumpărători
Variantele a, b, c, d incorecte, caracterizează starea opusă şi anume presiunea.
76. Varianta corectă b) deoarece consumul de capital fix nu se poate evalua fizic
ţinând cont de faptul că el cuprinde hale, depozite şi echipamente de producţie
(utilaje,maşini, unelte, agregate, instalaţii etc.) nu putem preciza cât s-a consumat
din ele fizic prin utilizare.
Variantele a) şi c) sunt incorecte întrucât conţin consumul fizic, care nu se poate
evalua. Varianta d) este incorectă, intrucât consumul specific, se referă la
consumul de capital circulant şi nu fix.
Variantă e) este incorectă deoarece consumul de capital fix este reflectat de
costul fix şi nu de cel variabil.
81. Varianta corectă c) – profitul fiind parte a preţului Pr = P - CTM cu cât costul
este mai mic profitul este mai mare şi invers.
Variantele a) + b) sunt incorecte, întrucât profitul şi preţul cresc direct
proporţional;numărul de rotaţii care înseamnă viteza de rotaţie influenţează, de
asemenea, direct proporţional profitul.
Varianta d) incore ctă – profitul nu este determinat direct de calitat e:. Există
bunuri de o calitate mai joasă, dar care fiind de o primă neces itate se cer,
vânzătorii realizând profit.
Varianta e) incorectă – profitul creşte direct proporţional cu ut ilitatea; profitul
fiind dovada utilităţii unei activităţi economice iar mărimea lui măsura acestei
utilităţi.
82. Varianta corectă a) – Salariul real şi preţul sunt invers proporţionale. Salariul
real şi cel nominal evoluează în acelaşi sens dar nu obligatoriu în acelaşi ritm.
Dacă avem un câştig în salariul real, dar mai mic decât preţul, atunci obligatoriu
salariul nominal trebuie să crească mai repede decât preţul, pentru a compensa
consecinţele creşterii preţurilor asupra salariului real.
Variantele b), c) incorecte – accentuează decalajele.
Varianta d) incorectă – se menţine salariul la acelaşi nivel.
Variantă e) incorectă v dacă salariul nominal nu se modifică şi preţurile bunurilor
de consum cresc, atunci salariul real scade.
83. Varianta corectă c) – cursul de schimb este un preţ care se formează, că
preţul oricărui bun prin raportul cerere-ofertă dar fiind vorba de bani pe lângă
aceasta mai contează şi puterea de cumpărare a acestora.
Varianta a) incorectă.
Varianta b) incorectă – Franţa este mai mică decât India, dar are o monedă a
cărei putere este mai mare decât moneda Indiei.
Varianta d) incorectă – nu statul indică valoarea reală a monedei naţionale ci
puterea economiei, eficienţa ei.
Varianta e) incorectă – într-o ţară se poate produce foarte mult cantitativ ca în
China,de exemplu, dar nu la fel de eficient ca în Anglia şi deci moneda are o
putere de cumpărare mai mică.
84. Varianta corectă d) – monopolul este formă a pieţei imperfecte în care oferta
pentru un anumit produs este concentrată în puterea unui singur producător care
controlează piaţa şi preţul, deci b) este incorectă, ca şi c).
Varianta a) incorectă – caracterizează piaţa monopolistică.
Varianta e) incorectă deoarece preţul de monopol fiind ridicat, iar veniturile
consumatorilor limitate, nu poate exista o bună satisfacere a cererii. Mai mult,
monopolul, nu numai că nu întăreşte concurenţa dar o şi exclude, stricând
mecanismul pieţei.
85. Varianta corectă e) – condiţia pentru ca o muncă să devină ofertă este ca ea
să fie plătită, retribuită. Din acest motiv, studenţii care prestează munci utile dar
gratuite nu intră în ofertă.
Variantele a), b), c) incorecte întrucât categoriile enumerate fac parte din oferta
de muncă pentru că sunt retribuite.
Varianta d) incorectă – pe perioada lipsei totale de activitate şomerul nu face
parte din ofertă.
87. Varianta corectă e) rata profitului este un raport procentual între profit şi
costul total.
Varianta a) incorectă = ea reprezintă cifra de afaceri;
Varianta b) incorectă = ea reprezintă preţul;
Variantele c) şi d) sunt incorecte.
89. Rezolvare:
Ştim că V = C + S;
Calculăm mai întâi cât înseamnă din venit rata economiilor în valoare absolută în
To şi T1:
T0 T1
Economii 200 300
Rată consum 75% 70%
Rată economii 25% 30%
Consum 600 700
Venit 800 1000
Înclinaţia marginală spre consum
c'=ΔC/ΔV=(C1-C0)/(V1 - V0)=(700-600)/( 1000-800)= 100/200=1/2 sau dacă
C0/V0 =
0,25 => S0/V0 = 0,75 => 200/Vo = 0,75=> Vo= 800;
dacă C1/V1= 0,70 = S1/V1 = 0,30;
300/V1 = 0,3;
V1= 1000; ΔS = 100;
ΔV = 200; s = ΔS/ΔV = 100/200 = 1/2; c' = l-s = 1/2;
Răspuns corect 1/2.
90. Rezolvare:
Aplicăm formula de calcul Isr = Isn / Ip x 100.
În T0 100% = 100% / 100% în T1 salariul real şi preţurile cresc cu 20 de procente.
Aflăm salariul normal 120%=X/120% =>X= 120% x 120% = 144%. Scădem
valoarea salariului nominal din To, valoarea salariului nominal din T1 pentru a
afla creşterea: 144%- 100%= =44%.
Răspuns corect = 44%.
91. Rezolvare:
Venitul fix al obligaţiunii este dobânda la acţiunea respectivă:
În T0 = curs 0= venit fix / d’0=>C0=100.000/10%=100.000.
În T1=d’1=d’0+25% d’0=12,5% pentru a putea calcula C1 trebuie să calculăm cât
reprezintă rata dobânzii;
C1=venit fix/d’1=80.000;
Calculăm diferenţa de curs= C1- C0=-20.000;
Răspuns b = cursul scade cu 20.000
92. Rezolvare:
Deoarece creditul se restituie în rate egale în cei 5 ani, asta înseamnă, Credit: 5 ani
= 20.000 u.m., care reprezintă creditul anual; la care se plăteşte dobânda de 30%
care rămâne constantă pe perioada celor 5 ani. Dobânda în mărime absolută se va
micşora, întrucât o rată de 30% în anul al doilea se plăteşte la un credit de 80
mil.care au rămas de plătit din creditul iniţial din care s-au scăzut tranşa primului
an adică 20 mil. Situaţia se prezintă astfel:
Anul Tranşe Credit Rata dobânzii Dobânda
1 20 mil. 100 30% 30 mil.
2 20 mil. 80 30% 24 mil.
Conform formulei dobânzii simple C = D x d';
Răspuns corect = 24 mil.
96. Varianta corectă d) (2,4) chiar dacă nu a început productia (în care apare
obligatoriu costul variabil), întreprinzătorul începe investiţia cu fondul fix, care
evident reprezintă şi costul total în acel moment. Celelalte variante incorecte = ele
apar când apare producţia, deci costul variabil.
97. Rezolvare: 1. Aflăm mai întâi cât este profitul în T0 la o rată de 10% din cifra
de afaceri care este 100 mil., deci profitul este 10 milioane.
Ro = 10% = > Ro = profit / cost total x 100.
Dacă CA0 = 100 mil - 10 mil. profit = 90 mil. care reprezintă CT.
Aflăm CT în condiţiile unei noi rate a profitului de 15%, deci 15 mil.
CT1 = 100.000 CA - 15 mil. profit = 85 mil.
R1 = 15% = > cost = 85 mil;
ΔCT= 90 - 85 = - 5 mil.; Răspuns corect c.
98. Varianta corectă e) indiferent de mărimea prin care o exprimăm trebuie ţinut
cont că între durată şi numărul de rotaţii (viteze) este o relaţie invers proporţională.
Astfel, profitul este mai mare când numărul de rotaţii a capitalului, este mai mare
deci viteza este mai mare; durata unei rotaţii fiind mai mică şi invers.
Variantele a) şi b) incorecte - sunt restrictive.
Varianta d) incorectă – măsoară Q = producţia;
Varianta c) incorectă – exprimă eficienţa folosirii capitalului.
99. Varianta corectă c) – între volumul de bunuri s i cantit atea de bani naţionali
în circulaţie trebuie să existe un echilibru perfect pentru a nu genera inflaţia ( dacă
sunt bani mai mulţi) sau blocaje financiare care duc la blocaje economice şi
consecinţe nedorite pentru economie. Atunci când creşte volumul bunurilor (Q),
trebuie să crească cantitatea de bani pentru a evita blocajele financiare cu
consecinţele lor nedorite asupra pieţei bunurilor. Celelalte variante sunt incorecte.
100. Varianta corectă b) = prin creditele pe care le acordă (prin rata dobânzii care
este preţul creditului), ele acţionează atât prin constrângerea masei scriptural cât si
pentru crearea unei cantităţi suplimentare de bani scripturali. Celelalte variante
sunt incorecte.
BIBLIOGRAFIE