CURSUL 2

TIPOLOGIA INFORMAŢIEI
O activitate de succes presupune manipularea optimă a informaţiilor. Complexitatea
activităţilor economico-sociale, salturile spectaculoase ale tehnologiei de culegere, transmitere,
stocare şi prelucrare a informaţiei, revoluţiile înregistrate în domeniul telecomunicaţiilor şi a
tehnicilor media a generat o diversificare fără precedent a naturii informaţiilor, concomitent cu o
creştere exponenţială a volumului acesteia. Din varietatea de criterii posibile de utilizat la clasificarea
informaţiei, vom insista asupra câtorva criterii, relevante pentru tehnologia informaţiei. Aceste
criterii sunt: forma informaţiei, natura informaţiei, suportul informaţiei şi sursele informaţiei1.
a) Forma informaţiei
Din punct de vedere al formei concrete pe care o îmbracă informaţia pe un suport tehnic,
aceasta se prezintă sub următoarele forme: analogică, digitală.
1) Forma analogică a informaţiei, constă în reprezentarea pe suportul tehnic a
fenomenelor fizice, imagini fixe, sunete şi imagini în mişcare aşa cum sunt ele
percepute de dispozitivele tehnice de înregistrare, fără conversie sau codificare a
acestora. Exemple de reprezentare analogică a informaţiei:
 înregistrarea mesajelor şi a altor informaţii sonore pe banda magnetică sau caseta
magnetică cu ajutorul echipamentelor audio (magnetofon, casetofon, compact-disk,
telefon) precum şi a dispozitivelor de captare a sunetului (microfon);
 înregistrarea imaginilor unor documente sau filmarea unor activităţi, operaţii şi
procese prin folosirea echipamentelor analogice pentru imagine şi sunet
(videorecorder, cameră de luat vederi).
2) Forma digitală a informaţiei se prezintă pe suportul tehnic ca o succesiune de valori
binare, ordonate după un cod şi se realizează, fie pornind de la fenomenul real, fie de la
forma analogică a acestuia. În ambele cazuri are loc o codificare numerică, o evaluare
cantitativă şi o cuantificare a fenomenului care face obiectul reprezentării.

Conversia informaţiei analogice în formă digitală se face cu ajutorul unor

echipamente specializate de conversie, care pot funcţiona independent sau sunt periferice
incluse în configuraţia calculatorului.
Forma digitală a informaţiei faţă de forma analogică are următoarele avantaje esenţiale:
 înaltă fidelitate a înregistrării, memorării şi transmiterii informaţiei;
 posibilitatea folosirii în sistemele informatice (cu toate avantajele ce decurg din aceasta:
viteza de transfer, capacitatea mare de memorare, regăsirea selectivă şi rapidă a informaţiei
memorate);
 costul relativ redus al informaţiei memorate, procesate şi communicate în formă digitală.
Forma sub care se memorează şi se prelucrează informaţia în sistemele informatice moderne
este forma digitală ceea ce explică, în acelaşi timp, necesitatea convertirii informaţiei analogice în
informaţie digitală şi valorificarea acesteia fie direct în formă digitală, fie după convertirea sa din
forma analogică.

1
Pand A., Ionescu B., Mareş V., Birotica, Ed. ALL, 1994, pag. 5.
 b) Natura informaţiei
Informaţia se prezintă sub următoarele clase:
1) sub formă de date: numerice, alfabetice, sau numerice, participă la o gamă largă de
operaţii aritmetice, matematice sau logice cu largă aplicabilitate în activitatea economică, statistică,
administraţie, cercetare, proiectare, etc.
2) sub formă de texte organizate sub formă de documente, pagini, paragrafe, fraze, cuvinte şi
caractere destinate a fi prelucrate cu programe adecvate de editare şi tehnoredactare a textelor,
control gramatical şi semantic al cuvintelor, punerii în formă şi apoi în pagină a textului redactat.
3) sub formă de documente grafice (imagini fixe) destinate perceperii vizuale de către
factorul uman prin afişarea pe monitorul calculatorului electronic, scrierea lor la imprimantă sau la
dispozitivul de realizare desene (plotter), microfotografiere etc. Un document grafic poate conţine
date sub formă de rapoarte şi situaţii, texte explicative, reprezentări grafice, desene, schiţe tehnice,
imagini fotografiate etc.
4) sub formă de secvenţe audio generate de vocea umană, fenomene din realitate,
instrumente muzicale sau sintetizatoare electronice de voce şi acustice.
5) sub formă de secvenţe video de natură animată sau film, captate de dispozitive
specializate (camere de luat vederi) sau generate de programe de grafică bi sai tridimensională.
Aceste sunt de cele mai multe ori însoţite de informaţie sonoră: voce sau sunet.
Sistemele informatice moderne utilizează, prin excelenţă, toate cele cinci categorii de
informaţii, ultimele două constituind obiectul tehnologiilor multimedia.
c) Suportul fizic de informaţie
Din acest punct de vedere distingem:
1) informaţie aflată pe suporturi tehnice de informaţii, grupate la rândul lor în:
 suporturi magnetice din categoria cărora amintim: banda magnetică, caseta magnetică,
discul magnetic, discul flexibil, cartela magnetică. Informaţia se memorează prin variaţia
câmpurilor magnetice.
 Suporturi cu citire optică a informaţiei, în această categorie intrând discurile optice (CD-
ROM, WORD, CD-R, CD-PROM, DVD-RAM, etc.) şi magneto-optice (discuri MO).
Informaţia digitală este citită optic cu dispozitive laser iar memorarea se face sub formă de
„pit-uri”. Raza laser este reflectată de suprafaţa discului când nu există pit (ridicătură) şi nu
este reflectată când întâlneşte un pit.
Informaţia memorată pe suporturile tehnice este înregistrată şi citită numai cu ajutorul unor
dispozitive tehnice de citire/scriere cum sunt: dispozitivele periferice de citire şi scriere pe suporturi
magnetice, unităţile de lectură optică a discurilor.
2) informaţie aflată pe suporturi grafice de informaţii, care, după natura suportului se împart în:
 suporturi opace realizate din hârtie, cum sunt: documentele clasice sau tradiţionale,
documentele informatice şi birotice obţinute la imprimantă, documentele realizate cu ajutorul
mesei de desen tip plotter. În locul hârtiei se poate utiliza însă, o gamă largă de înlocuitori
sintetici cu caracteristici şi calităţi grafice asemănătoare sau superioare hârtiei, toate având
menirea de a fi citite sau consultate vizual de către om, ori multiplicate prin mijloace
tipografice sau de fotocopiere (tip xerox etc.).
 suporturi transparente realizate din peliculă fotografică, peliculă film, microfilm, celită etc.
Acest gen de suport este destinat lecturii numai după opreraţia de mărire a imaginii
înregistrate. Atât suporturile opace cât şi cele transparente sunt destinate, în principal,
utilizării lor direct de către om dar aceasta nu exclude posibilitatea folosirii lor ca sursă de
informaţii pentru prelucrări tehnice ulterioare.
 d) Sursa informaţiei
Informaţia de marketing ce urmează a fi prelucrată în sistemele informatice se grupează în
funcţie de1:
1) Modul de prezentare
 Informaţii primare recoltate din surse originare prin metode şi tehnici specifice, în formă
brută, aşa cum sunt întâlnite în documentele în care sunt înregistrate sau în forma în care acestea sunt
prezentate de purtătorul de informaţie.
 Informaţii secundare sunt cele care au suferit anterior o anumită prelucrare în vederea
utilizării lor în alte scopuri decât cele vizate de cercetările de marketing. Sunt surse bogate,
dominante, se referă la perioade trecute şi au fost obţinute cu ocazia altor cercetări.
2) Locul în care se întâlnesc:
 Surse interne constituite din purtătorii informaţiilor, localizate în cadrul structurii
organizatorice a întreprinderii. Cele mai utilizate sunt evidenţele statistice şi contabile, documentele
care sunt întocmite ori care circulă în cadrul diferitelor procese economice (facturi, bonuri etc.); o
valoroasă sursă internă o constituie personalul de specialitate, purtător al unor informaţii deosebit de
variate referitoare la numeroase aspecte ale activităţii întreprinderii.
 Sursele externe sunt constituite din purtătorii informaţiilor emise direct de componentele
mediului extern în cadrul sistemului lor de comunicaţie (publicitate şi alte forme de promovare,
oferte de contracte, publicarea unor bilanţuri) sau din publicaţiile editate de organisme specializate
în culegerea şi prelucrarea unor astfel de informaţii (statistici naţionale şi internaţionale, buletine de
informare realizate de institute de cercetări, de organisme bancare şi financiare, informaţii
communicate de instituţii specializate în statistici etc.)
3) Frecvenţa informaţiilor emise putând fi:
 Permanente – culese şi prelucrate sistematic online, în timp real sau la perioade foarte mici;
 Periodice – generate la intervale de timp regulate sau sezoniere, cu ocazia unor cercetări
periodice;
 Ocazionale obţinute cu ocazia unor evenimente nerepetitive sau fiind cu caracter organizat.

1
Balaure V.(coordonator) Marketing, Ed. Uranus, 2000, pag. 501.
 PROCESE INFORMAŢIONALE
Utilizarea pe scară largă a informaţiei şi a tehnologiei informaţiei, a condus la existenţa unei
largi game de prelucrări automate a informaţiei generând chiar, o tipologie a acestor procese
informaţionale.
În raport cu natura lor specifică, informaţiile se prelucrează diferit, identificându-se
următoarele tipuri de procese informaţionale:
a) Prelucrarea datelor se caracterizează prin tratarea informaţiei numerice, după reguli
matematice şi logice, şi este larg răspândită în activităţile care solicită un mare volum de
calcule, situaţii şi rapoarte (economie, management, statistică, cercetare, proiectare etc.).
Prelucrarea datelor se realizează în mod diferit în funcţie de modul de organizare a datelor în
colecţiile de date (nivel de organizare, structură, tip şi operaţiile efectuate asupra structurii),
astfel:
 datele organizate sub forma fişierelor de date se prelucrează cu ajutorul unor
programe de firmă, denumite interpretoare sau compilatoare care diferă în funcţie de
limbajul de programare pentru care acestea sunt elaborate: PASCAL, C, FORTRAN,
COBOL, ALGOL, PL/I, APL, BASIC, ADA, etc.
 datele organizate sub forma bazelor de date sunt exploatate cu ajutorul unor pachete
de programe denumite sisteme de gestiune a bazelor de date (SGBD) dintre care cele
mai răspândite sunt: dBASE IV, FOXPRO, PARADOX, ORACLE, ACCESS,
SYBASE, INFORMIX, PROGRESS, DB2, etc.
 date organizate sub forma foilor de calcul tabelar (editoare de tabele, spreasheet) se
prelucrează, fie folosind softuri specializate cum sunt procesoarele de tabele: LOTUS
1-2-3, EXCEL, QUATRO, fie folosind funcţiile de prelucrare a tabelelor din cardul
pachetelor de programe cu posibilităţi integrate de tratare a informaţiei (texte, tabele,
baze de date, grafică etc.) cum sunt sistemele WORKS, FRAMEWORK, OPEN
ACCESS etc.

Din punct de vedere informatic prelucrarea datelor organizate sub forma foilor de
calcul tabelar prezintă un interes deosebit, datorită uşurinţei cu care pot fi utilizate
procesoarele de tabele, a prezentării sub formă grafică a datelor din tabele cât şi a
simplităţii integrării prelucrării datelor cu prelucrarea de text în cadrul foii de calcul
sau a lucrului cu baza de date
b) Prelucrarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice lucrului cu texte. Obiectul
prelucrării este textul, structurat în documente, pagini, paragrafe, fraze şi cuvinte. Este supus
unor operaţii vizând forma caracterelor şi mărimea acestora, forma şi mărimea paginii, modul
de aşezare a textului în pagină. Prelucrarea textelor presupune, de asemenea, operaţii
lingvistice, cum sunt, despărţirea automată a cuvintelor în silabe, controlul gramatical, lexical
şi ortografic al textului analizat. Se asigură generarea de hipertext şi hiperlegături, captarea şi
prelucrarea imaginilor şi obiectelor, generarea şi prelucrarea tabelelor, a desenelor grafice,
procesarea ecuaţiilor, gestiunea documentelor etc. În urma acestor operaţii rezultă un
document de tip text care poate fi consultat prin afişare pe ecran, imprimat pe hârtie sau
microfilm în vederea arhivării.
Prelucrarea textelor se realizează, fie cu programe specializate cum sunt procesoarele
de text: WORDSTAR, WORD, WORDPERFECT, AMIPRO, fie cu componente pentru
tratare text ale unor sisteme de programe având altă destinaţie principală, spre exemplu
editorul de texte al sistemului grafic de operare WINDOWS, editoarele de texte ale
procesoarelor de tabele şi ale sistemelor integrate (WORKS).
c) Prelucrarea documentelor reprezintă un mod de utilizare modern şi eficient a tehnologiei
informaţiei în vederea receptării, memorării şi prelucrării grafice a imaginilor conţinute în
documente. Un document grafic poate conţine informaţii provenite din surse diverse: situaţii
şi rapoarte rezultate din prelucrarea datelor, documente obţinute în urma prelucrării textelor,
tabelelor, şi reprezentărilor grafice realizate cu un procesor de tabele, sciţe şi desene tehnice,
grafică bidimensională sau tridimensională realizată cu ajutorul unor programe speciale de
grafică, desene alb-negru sau color, simboluri grafice la alegerea utilizatorului, imagini şi
fotografii scanate etc.

Procesarea informaţiei vizuale, organizate sub forma documentelor grafice se

realizează de către programe specializate pentru prelucrarea documentelor (PAGE MAKER,
QUARK XPRESS, COREL DRAW, AUTOCAD, PUBLISH IT, VENTURA PUBLISHER)
sau de către funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele (WORD,
WORDPERFECT, LOTUS 1-2-3, EXCEL, WORKS). Documentele astfel prelucrate se
memorează pe suporturi tehnice de date având o anumită organizare, pentru a putea fi apoi
uşor regăsite, consultate la terminal, imprimate pe hârtie sau microfilm, comunicate la
distanţă sau introduse într-un nou proces de prelucrare grafică
d) Prelucrarea sunetului îmbracă forme foarte variate, de la vocea umană (mesaje, convorbiri
telefonice, întâlniri, conferinţe) la sunete obţinute prin sinteză electronică, sunete naturale sau
sunete muzicale. Aceste multiple izvoare de informaţie sonoră sau auditivă, percepută
analogic şi convertită în formă digitală cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate
în tratarea informaţiei sonore (sistem SOUND BLASTER), cuplat la orice calculator
personal. Se realizează în acest mod o interfaţă acustică a sistemului informatic cu sitemele
audio analogice uzuale (casetofon, magnetofon, compact-disk etc.) precum şi cu dispozitivele
de comunicaţie acustică de genul: telefon, interfon etc.
e) Prelucrarea de imagini video (imagini în mişcare) completează gama de posibilităţi media
utilizate pe scară din ce în ce mai largă în tehnologiile TIME (Telecomunicaţii, Informatică,
tehnologiile Media şi Divertisment). Informaţia vizuală dinamică este rezultatul afişării şi
perceperii unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp (minimum 25 de imagini pe
secundă) generând la privitorul uman senzaţia vizuală de mişcare. Sursele de informaţie
video (imagini în mişcare) sunt diverse: realitatea, surprinsă cu tehnică de filmat (cameră de
luat vederi alb-negru sau color), imagini transmise (analogic sau digital) prin sistemele de
comunicaţii video de natură profesională precum şi imagini (animaţie profesională, filme de
specialitate) realizate pe calculator cu ajutorul unor dispozitive fizice şi logice. În mod curent
prelucrarea informaţiei vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore, după cum
imaginea este însoţită de sunet sau voce umană.