UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE BUCUREŞTI

MANAGEMENTUL INTEGRAT AL AFACERILOR
MANAGEMENTUL FINANCIAR AL AFACERILOR

PROIECT
EXTERNALIZAREA ÎN MASĂ
- CROWDSOURCING -

Profesor coordonator: conf. dr. GEORGE LĂZĂROIU

Masterand: RĂDUȚ (TĂNASE) ANDRADA-MARIA

2020

1
 În economie externalizarea, denumită și outsourcing, definește delegarea unor sarcini
productive, obiective, secțiuni de afaceri nestrategice (neesențiale) către segmente
organizaționale aparținând unor entități externe, care oferă un raport preț-calitate mai bun sau
dețin expertiză (produc mai bine) în domenii specializate. Nu este vorba de relații de
parteneriat între doi egali, ci mai degrabă de o subcontractare către furnizori externi a unor
activități secundare din cadrul unei firme (întreprinderi). Termenul outsourcing este o sinteză
a expresiei engleze outside-resource-using, liber tradusă: utilizare de resursă (resurse) externă
(din afară). Externalizarea poate cuprinde un spectru larg de activități, de la procese
operaționale (de exemplu producție de subansamble) și până la funcțiuni ale firmei
Crowdsourcing (termen preluat din limba engleză) înseamnă externalizarea unui serviciu,
nu către un contractor sau un colaborator, ci către un grup de specialiști sau o comunitate, sub
forma unei competiții. Termenul crowdsourcing provine din combinarea în engleză a
cuvintelor crowd (mulţime, masă de oameni) şi outsourcing (externalizare).

Pe piața internațională există diverse platforme care se axează pe crowdsourcing:

99designs, DesignCrowd, Crowdspring. Prima platformă românească de crowdsourcing este
viespar.ro.

2
 Crowdsourcing-ul reprezintă una dintre cele mai accesibile metode de a crea un produs în
urma utilizării sprijinului dintr-o comunitate. Practic această tehnică pune la dispoziția unui
inițiator, un întreg arsenal de resursă umană și materiale pentru a-și duce la capăt proiectul.
Spre exemplu dacă un utilizator vrea să realizeze un desen animat, folosindu-se de
crowdsourcing va avea acces la artiști grafici și animatori care și-au făcut publică dorința de a
se implica într-un astfel de proiect, dar și la scenariști, finanțatori sau doar simpli oameni care
să ofere feedback sau pur și simplu sprijin moral. Lucrurile se leagă cu atât mai bine încât
folosind această metodă este aproape sigur că ambele părți implicate sunt interesate de proiect
și își pun astfel la dispoziție toate resursele necesare.
De fapt crowdsourcing-ul se bazează pe conceptul de „wisdom of crowds” dezvoltat de
James Suowiecki în cartea cu același nume. În cel mai simplu mod, acest concept se explică
prin „dacă două capete sunt mai bune decât unul, o sută de capete vor obține rezultate
excelente.”
În jurul nostru întâlnim constant aplicații ale acestei teorii. Wikipedia este unul dintre
cele mai cunoscute proiecte care se folosesc de inteligența maselor. Mii de utilizatori ai
Wikipedia au creat o enciclopedie pe care studiile o consideră a fi la fel de exactă ca
Britannica. Un alt proiect și probabil cel mai bun exponent al „wisdom of the crowds”
este Google, a cărui organizare a web-site-urilor se bazează pe link-urile reciproce. Google
vede linkurile ca voturi pentru relevanța unei pagini. Desigur sistemul este mult mai
complicat dar această explicație este suficientă pentru a observa cum funcționează conceptul
inteligenței maselor pentru a determina care site-uri sunt cele mai relevante.

3
 Într-un articol din The Guardian, jurnalistul Paul Mason remarca explozia producţiei
colaborative de bunuri şi servicii, precum şi apariţia unor organizaţii care nu mai ţin cont de
legile pieţei. Exemplul dat de el a fost de asemenea Wikipedia, cel mai extins produs
informaţional din lume, care a falimentat afacerile cu enciclopedii şi a provocat industriei
publicitare pierderi estimate la trei miliarde de dolari anual. 
Nimeni nu mai poate neglija, deci, capacitatea publicului de a genera conţinut şi impactul
pe care îl au astfel de iniţiative. Voluntarii anonimi care au făcut Wikipedia, care au scris mii
de recenzii pe Amazon sau Goodreads, pot genera inclusiv ştiri locale. Ei nu se mulţumesc
doar să stea şi să primească informaţii, vor să contribuie. O parte din organizaţiile atente la
aceste mişcări au înţeles deja că oamenii nu mai trebuie trataţi ca nişte simpli clienţi, ci ca
parteneri.  
Au apărut voci care au criticat folosirea termenului crowdsourcing, apreciat ca fiind prea
vag şi aplicat inconsistent: orice activitate web care implică publicul poate fi etichetată în
acest fel. Aceste obiecţii au impus o serie de clarificări. Se vorbeste de crowdsourcing atunci
când o problemă este transmisă unui public sau unei comunităţi care o pot rezolva în mod
colectiv. Activităţi de rutină pot fi externalizate unei mulţimi de experţi entuziaşti. Mai mult,
comunitatea poate analiza răspunsurile şi garanta calitatea şi acurateţea lor.
 
În ultima vreme se observă creşterea interesului instituţiilor de patrimoniu cultural, în
sensul implicării publicului în colecţionarea, descrierea, categorisirea sau curatorierea
colecţiilor de patrimoniu. Ideea este atrăgătoare mai ales în contextul austerităţii, cuvînt de
ordine în stabilirea bugetelor în ultimii ani. În practică, însă, nu toată lumea este încîntată de
posibilităţile oferite de crowdsourcing. Mai ales în cazul instituţiilor academice sau de
patrimoniu cultural, există o anumită reticenţă cu privire nu doar la dimensiunea şi compoziţia
„mulţimii“, ci şi la eventualitatea în care o parte din angajaţii care se ocupă cu digitalizarea şi
cercetarea ajung să fie înlocuiţi cu voluntari anonimi.
Conform cărții Crowdsourcing Our Cultural Heritage, scrisă de Mia Ridge, care
analizează modul în care instituţii de cultură au folosit, în cadrul unor proiecte, externalizarea
de sarcini către public. Ridge observă că crowdsourcing-ul oferă, pe lângă noi căi de acces
spre colecţii, creşterea implicării publicului în direcţia patrimoniului cultural, dar şi
democratizarea practicii profesionale prin multiple interpretări care pot veni din partea unor
audienţe diverse. Odată cu implicarea membrilor publicului, când fiecare vine cu propriile
perspective, interpretarea încetează să aibă ca unică sursă angajaţii instituţiei.  

4
 În general, sarcinile îndeplinite de voluntari variază de la transformarea conţinutului
dintr-un format în altul (cum ar fi transcrierea unui text sau a unei partituri muzicale) la
descrierea unor obiecte (prin etichete, clasificări, adnotări structurate), sintetizarea unor noi
cunoştinţe sau chiar producerea de artefacte creative (precum fotografie sau design). 

Crowdsourcing-ul patrimoniului cultural nu e limitat doar la digitalizare. Proiectul

„Describe Me“ al Muzeului Victoria (Australia) îşi propune să accesibilizeze colecţiile
muzeului pentru orbi sau persoane cu dificultăţi de vedere. Pînă în prezent, voluntarii au
adăugat descrieri pentru peste 16.000 din cele 50.000 de imagini puse la dispoziţie online. O
altă iniţiativă, „Snapshot Serengeti“, cere vizitatorilor să identifice animalele surprinse de cele
225 de camere de vederi din Parcul Naţional Serengeti din Tanzania, iar „Quench“, care
aparţine Galaxy Zoo, are nevoie de ajutorul comunităţii de iubitori de ştiinţă în analizarea
rezultatelor pentru a clasifica 6004 galaxii. Mai mult, propune acestora colaborarea cu oameni
de ştiinţă pentru a scrie un articol într-o revistă academică despre evoluţia în timp a galaxiilor.
 
Chiar dacă nu este prezentat în cartea lui Ridge, un alt proiect impresionant este „Your
Paintings“, susţinut de BBC şi Public Catalogue Foundation. Miza acestei iniţiative este de a
expune întreaga colecţie de pictură în ulei a Marii Britanii, poveştile din spatele lucrărilor,
precum şi locurile unde pot fi văzute acestea în format fizic. Mii de muzee şi alte instituţii
publice din Marea Britanie şi-au pus la dispoziţie patrimoniul, iar rezultatele sînt şi ele
semnificative: din cele 212.790 de lucrări în ulei identificate, au fost etichetate peste 23.000,
de către 11.000 de utilizatori care au generat ceva mai bine de 6 milioane de etichete. 
Permiţând utilizatorilor să introducă etichete generice şi să aibă la dispoziţie câmpuri
deschise pentru descrieri, se obţin date mai puţin precise, însă nu mai puţin valoroase.
Diferenţele dintre descrierile narative ale specialiştilor sau comentariile participanţilor în
proiect şi etichetele adăugate de utilizatori nu reprezintă o problemă pentru acurateţea
informaţiilor. Din contra, aceste diferenţe permit acoperirea distanţei semantice dintre cele
două perspective. 
Externalizarea este o practica de business prin care sarcini sau functii ale companiei sunt
delegate unei terte parti, externe organizatiei. Putem spune ca, este o subcontractare catre
furnizori externi a unor activitati din cadrul companiei.
In cazul functiei IT, externalizarea poate cuprinde intreaga functie sau parti bine definite
ale acesteia, cum ar fi solutiile de management si monitorizare (monitorizare

5
infrastructura, management incidente, endpoint manager) sau solutiile de securitate
(securitatea email, detectare antifrauda, patch management).

In mediul tehnologic de astazi, externalizarea IT include: externalizarea infrastructurii,

externalizarea aplicatiilor si externalizarea relatiilor cu furnizorii de software, infrastructura si
platforme de servicii, precum serviciile cloud.
Externalizarea functiilor IT este o solutie eficienta pentru o serie de provocari
operationale de business cat si a celor tehnologice, avand o multime de avantaje, dar si riscuri.
Conform studiului Deloitte “Global Outsourcing Survey”, din 2018, 84% dintre
companii, la nivel global, au initiat discutii, au condus un program pilot sau au implementat
solutii de outsourcing disruptive. Acelasi studiu arata ca 93% dintre organizatii considera sau
au adoptat solutii cloud.
Serviciile IT continua sa fie cel mai frecvent externalizate, cu o pondere de 74% dintre
companiile respondent, majoritatea preconizand o crestere strategica a oportunitatilor de
externalizare in domeniu.
Tendinta de externalizare a serviciilor IT este in continua crestere, in 2018 fiind
estimat aproximativ 958 miliarde de dolari pentru cheltuieli servicii IT, in intreaga lume.
Pentru anul 2019 cheltuieli de 1.030 miliarde de dolari, conform statistica.com. De la an la an,
se preconizeaza o crestere de 5.5% a cheltuielilor cu externalizarea serviciilor IT, la nivel
global.
România, ca multe alte țări din Europa de Est, în principal Cehia și Bulgaria, concurează
cu țări ca India și China pe piața de externalizare a proiectelor de IT din SUA, Canada și țările

6
Uniunii Europene. Considerat un al doilea "Internet bubble", outsourcingul este o industrie cu
o cifră de afaceri de aproximativ 49 miliarde USD pe an. Se poate observa o mică creștere a
prețurilor din România, justificată printr-o scădere a ofertei de specialiști în IT din România.
Totuși, și în aceste condiții, prețul mediu (industrial) pe oră de 18 euro ne situează în avantaj
față de celelalte țări din Europa de Est și justifică statutul de destinație favorită în zonă pentru
externalizări provenite în special de la firmele europene.

BENEFICIILE SI RISCURILE EXTERNALIZARII

O externalizare, executata profesional, ofera companiilor un avantaj competitiv,
optimizand costurile si tranformand modul in care organizatia functioneaza, aceasta devenind
mai eficienata si mai agila.
Business case-ul externalizarii serviciilor IT este diferit de la o companie la alta, dar
beneficiile sunt in mare parte aceleasi:
1. Controlul costurilor IT si scaderea acestora datorita economiilor de scara si a scaderii
costurilor cu forta de munca
2. Eficienta si competitivitatea sporita
3. Accesul la resursa umana cu competente variate
4. Accesul la resurse tehnologice variate, inovatie si proprietate intelectuala
5. Flexibilitate sporita pentru a face fata schimbarilor din mediul de business
6. Implementarea rapida a noilor tehnologii, ceea ce duce la un time-to-market mai scurt
7. Reducerea investitiilor continue in infrastructura interna
8. Si ultimul, dar, probabil, cel mai important – va puteti concentra pe obiectivele de
baza ale companiei.

Desigur, exista si riscuri in procesul de externalizare a serviciilor IT.

La selectarea furnizorului pentru serviciile externalizate, principalele preocupari ale
decidentilor sunt:
1. Furnizorul poate avea lipsa cunostintelor specifice industriei din care face
parte organizatia, ceea ce va afecta performanta acestuia;
2. Pierderea controlului asupra proceselor externalizate;
3. Fragmentarea proceselor;
4. Confidentialitatea informatiilor;
5. Securitatea datelor;
6. Conformitatea furnizorilor cu legile si reglementarile in vigoare;

7
 7. Continuitatea business-ului furnizorului, ceea ce influenteaza continuitatea prestarii
serviciilor.

Multe companii recunosc ca externalizarea functiilor secundare, automatizarea si

incorporarea tehnologiilor de varf, le va ajuta sa devina mai agile, mai eficiente, sa creasca
productivitatea, sa castige avantaj competitiv, ceea ce va duce la o crestere semnificativa si
penetrarea pietelor noi.
Decidentii business-urilor inteleg ca abilitatile castigate prin externalizare sunt mai
eficiente din punct de vedere al costurilor si mai scalabile, decat dezvoltarea acestora intern.
Luand toate aceste aspecte in considerare, trendul externalizarii serviciilor IT este un efect
organic al schimbarilor in mediul de business si, implicit, al nevoilor companiilor.

Cât de eficientă este externalizarea din punctul de vedere al costurilor?

Majoritatea companiilor consideră că salariile personalului implicat în practica de
salarizare și administrare de personal sunt singurele costuri care apar în cazul în care decid să
nu externalizeze aceste servicii. Dar ce se întâmplă în cazul în care sunt necesare cheltuieli
pentru instruirea personalului? Sau cine acoperă costurile pe care le implică, de exemplu,
concediile medicale și cele de odihnă? Ori cine acoperă costurile cu achiziția computerelor,
mentenanța aplicației de salarii, alte costuri administrative și, mai ales, costul probabilelor
erori (care se pot transforma în amenzi, penalități, procese)?
Piața este dinamică, mediul de business – volatil, trendurile se schimbă rapid, noutățile
apar de la o zi la alta. În plus, mai sunt și presiunile regulatorii interne, interese politice care
vin cu schimbări legislative frecvente, foarte multe provocări ale mediului de business, care

8
sunt din ce în ce mai greu de controlat. A devenit esențial timpul necesar pentru strategii de
business creative care să ne permită să ne focusăm pentru a fi cei mai buni, la ceea știm să
facem cel mai bine, pentru a reuși să rămânem competitivi. În acest context, externalizarea
este mai mult decât o tendință, este o necesitate și cea mai bună alegere pentru a încuraja
performanța unui business.
Un exemplu concret il reprezinta, de asemenea, freelanceri IT și întreprinderile mici din
peste 130 de țări concurează pentru locuri de muncă IT la Rent A Coder, o piață online pentru
servicii profesionale care facilitează peste 12.000 de proiecte IT pe lună. Cu peste o duzină de
oferte pe proiect, cumpărătorii de la Rent A Coder beneficiază de o gamă largă de furnizori de
înaltă calitate, cu costuri reduse; în prezent, aproape 130.000 de freelanceri și companii sunt
înregistrate pentru a licita pentru proiecte IT. În mod surprinzător, cea mai mare proporție a
acestor proiecte se termină nu în mâinile indienilor sau americanilor, ci mai degrabă cu
profesioniști IT din România, o națiune din Europa de Est.
Un astfel de cumpărător este Athens Development, Inc., o companie mică din Tennessee,
specializată în aplicații software pentru marketing. Compania folosește piața pentru a
externaliza 100 la sută din dezvoltarea de software și asistență, precum și unele servicii legate
de marketing, cum ar fi design web. "Pentru o companie mică ca a noastră, ar putea fi dificil
să obținem un tratament adecvat de la un furnizor de outsourcing tipic din India, deoarece nu
generăm suficient de mult", spune Tracy A. Childers, fondatorul dezvoltării Atenei. „O piață
precum Rent a Coder care oferă acces la talente din întreaga lume, alături de servicii cu
valoare adăugată, precum conturi escrow, stocare documente și arbitraj, este o soluție
excelentă pentru noi. Afacerea mea se bazează foarte mult pe Rent a Coder. Dacă se întâmplă
ceva cu rent a coder, mi-ar fi greu să trec la un alt canal de externalizare ”, adaugă el.
Ani de zile, românii au fost printre primele trei națiuni cele mai active la acest bazar
internațional plin de viață, potrivit lui Rent a Coder Fondator și CEO Ian Ippolito. În
noiembrie 2005, românii au reprezentat 18% din volumul tranzacțiilor de pe piață, urmate de
indieni și americani cu 17%, respectiv 16%.

De ce România?
Athens Development, care utilizează Rent a Coder de 18 luni și conduce lunar mai multe
mici proiecte de externalizare, a dezvoltat o preferință specială pentru codificatorii din
România. Potrivit Childers, românii oferă întotdeauna o calitate înaltă și sunt foarte dedicați
rezultatelor. Acest tip de atitudine este susținut de Ippolito. "Unii cumpărători mi-au spus că
preferă codificatorii români, deoarece experiența lor a fost că românii munceau mai greu, mai

9
fiabili cu termene și nu le-au dat dovadă de cereri de plată înainte de finalizarea lucrării." Cu
toate acestea, chiar dacă freelancerii români sunt la fel de muncitori și ieftini, în schimb, acest
lucru explică cu greu de ce țara, cu o populație de doar 22 de milioane, se comportă atât de
bine în comparație cu giganții de outsourcing, precum India sau Rusia. Se străduiesc să
sechestreze o parte din plăcinta de outsourcing IT off-shore, națiunile post-comuniste din
Europa Centrală și de Est (CEE) încearcă să valorifice o varietate de puncte forte. Polonia și
Republica Cehă și-au propus calitatea de membru nou-dobândită la UE și un climat de afaceri
atractiv; Rusia se bazează pe o vastă moștenire științifică și tehnologică a erei sovietice;
Ucraina încearcă să-și exploateze noua imagine democratică. În această rasă, România, locul
de naștere al infamului conte Dracula, se bazează în primul rând pe talentele sale.
Cu peste 100 de universități, țara produce anual 30.000 de absolvenți de inginerie; 8.000
câștigă grade în IT. Echipele de studenți români au câștigat primul loc la Olimpiada
Internațională de Informatică din 2003 în SUA și au fost al treilea în lume la Olimpiada
Internațională de Matematică din Mexic în 2005. Cu toate acestea, abilitățile matematice și de
programare sunt de obicei puternice în toate țările CEE.
Ceea ce îi face pe români să iasă în evidență sunt abilitățile lor lingvistice. Limba română
aparține grupului de limbi romanice, făcând ușor pentru români să vorbeasca fluent franceza,
italiana sau spaniola. În plus, aceștia au deținut primul loc în certificatul de competență la
examenul de engleză la Universitatea Cambridge, conform unui raport din 2003 al
consultanței Pierre Audoin. Adăugați la aceasta faptul că economia în luptă a țării nu a oferit o
mulțime de locuri de muncă după prăbușirea sistemului de planificare centrală și veți avea o
imagine bună a forțelor care au condus români pricepuți și străini de limbă străină către
piețele online precum rent a Coder, Elance Online sau eWork.
Într-un articol recent din The Guardian, Paul Mason remarca explozia producţiei
colaborative de bunuri şi servicii, precum şi apariţia unor organizaţii care nu mai ţin cont de
legile pieţei. Exemplul dat de el a fost Wikipedia, cel mai extins produs informaţional din
lume, care a falimentat afacerile cu enciclopedii şi a provocat industriei publicitare pierderi
estimate la trei miliarde de dolari anual. 
Nimeni nu mai poate neglija, deci, capacitatea publicului de a genera conţinut şi impactul
pe care îl au astfel de iniţiative. Voluntarii anonimi care au făcut Wikipedia, care au scris mii
de recenzii pe Amazon sau, mai nou, Goodreads, pot genera inclusiv ştiri locale. Ei nu se
mulţumesc doar să stea şi să primească informaţii, vor să contribuie. O parte din organizaţiile
atente la aceste mişcări au înţeles deja că oamenii nu mai trebuie trataţi ca nişte simpli clienţi,
ci ca parteneri.

10
 CONCLUZII

Odată cu liberalizarea pieţelolor în ţările aflate în curs de dezvoltare, marile companii

din ţările dezvoltate au găsit o metodă de reducere a costurilor prin direcţionarea unei părţi din
producţie spre subsidiare sau parteneri din aceste zone. Această strategie adoptată de marile
companii le-a adus acestora o reducere a costurilor de producţie de aproximativ 20%,
stimulându-le astfel să accentueze procesul de globalizare prin intensificarea practicilor de
outsourcing. Prin urmare, aceste practici au contribuit decisiv la accelerarea procesului de
globalizare, interconectând economiile aflate în curs de dezvoltare cu cele deja dezvoltate
(Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Japonia etc.). Comparând plusurile şi
minusurile conceptului de externalizare, putem observa că la nivel microeconomic balanţa
înclină în favoarea avantajelor aduse de implementarea acestui concept, pe când la nivel
macroeconomic putem vorbi de un echilibru între pierderile suferite de economiile avansate şi
de beneficiile avute de economiile aflate în curs de dezvoltare. În acest caz putem vorbi
despre o redistribuire a veniturilor la nivel mondial, dinspre economiile dezvoltate spre
economiile aflate în curs de dezvoltare.

11
Bibliografie:
1. Aalders, R. (2001). The IT Outsourcing Guide, John Wiley & Sons, Ltd, Chichester
ADCOS (2004). „Why Romania?”, accesat la www.adcos.ro
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Externalizare_(economie)
3. https://dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/despre-crowdsourcing-digitalizarea-
culturii-more
4. https://www.youtube.com/watch?v=LPHxNCgqI0s
5. https://www.youtube.com/watch?v=Ecaz5wSNTSA
6. https://crowdsourcingweek.com/what-is-crowdsourcing/
7. https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/it-c/crowdsourcing-big-data-data-centere-solutiile-
din-spatele-unei-initiative-sociale-globale-15487048

12